Acces direct la meniul principal de navigare (Apăsaţi pe tasta "Enter")
Acces la conţinutul paginii (apăsaţi pe "Intră")
Acces direct la lista celorlalte site-uri (Apăsaţi pe tasta "Enter")

Tratatele şi Parlamentul European

 
 

Primul tratat, semnat în 1951, instituia Adunarea Parlamentară, care, ulterior, a fost redenumită Parlamentul European. Scopul tratatului originar era ca şase țări care fuseseră anterior în război să colaboreze pentru atingerea unor țeluri comune. Tratatele ulterioare au ajuns la un acord cu privire la noi domenii de cooperare sau au fost menite să îmbunătățească funcționarea instituțiilor UE, pe măsură ce numărul țărilor membre a crescut de la 6 la 28. De exemplu, politica agricolă a fost introdusă prin Tratatul CEE, iar Tratatul de la Nisa a reformat structura instituțională a UE.

Parlamentul European, Consiliul, Comisia, Curtea de Justiție şi Curtea de Conturi îşi exercită puterile în conformitate cu tratatele. Comisia este considerată „gardianul tratatelor”. Atunci când urmează să se elaboreze un nou tratat sau să se aducă modificări unui tratat în vigoare, se convoacă o Conferință interguvernamentală (CIG), în cadrul căreia se reunesc guvernele statelor membre. Parlamentul este consultat şi îşi dă avizul asupra tratatului, pe măsură ce acesta prinde contur şi este elaborat.

Cu fiecare nou tratat, Parlamentul a dobândit puteri cu un caracter democratic, de supraveghere şi legislativ din ce în ce mai pronunțat. Odată cu Tratatul de la Bruxelles (semnat în 1975), Parlamentul a dobândit dreptul de a examina conturile UE la sfârşitul fiecărui exercițiu financiar anual şi de a stabili dacă modul în care Comisia a cheltuit bugetul UE a fost judicios şi corect. Noile completări aduse de Actul Unic European (tratat semnat în 1986) au asigurat obligativitatea ca Parlamentul să-şi dea avizul conform înainte ca o nouă țară să poată adera la UE. Tratatul de la Amsterdam (semnat în 1997) a conferit Parlamentului o poziție mult mai puternică în adoptarea legislației, împreună cu Consiliul, pentru o serie întreagă de domenii care fac obiectul legislației UE (protecția consumatorului, posibilitatea de a lucra legal într-o altă țară şi chestiunile de mediu ar fi doar câteva dintre ele).

Tratatul cel mai recent, şi anume Tratatul de la Lisabona, a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009.

Acesta consolidează Parlamentul European, acordă parlamentelor naționale mai multă responsabilitate în determinarea direcției politicii europene şi, de asemenea, acordă cetățenilor Uniunii Europene puterea de inițiativă. Tratatul de la Lisabona măreşte, de asemenea, prerogativele Parlamentului în calitate de colegislator pe deplin recunoscut, cu puteri bugetare sporite. De asemenea, tratatul acordă Parlamentului un rol determinant în alegerea preşedintelui Comisiei Europene.

 
 
 
Tratate ratificate
 
 
Tratatul de la Lisabona

Conferința interguvernamentală responsabilă de elaborarea unui Tratat european de reformă s-a deschis la Lisabona la 23 iulie 2007 (reprezentații Parlamentului European au fost: Elmar Brok, Enrique Barón Crespo şi Andrew Duff). Textul tratatului a fost aprobat la o reuniune a şefilor de stat şi de guvern desfăşurată la Lisabona între 18 şi 19 octombrie 2007. Tratatul de la Lisabona a fost semnat în prezența Preşedintelui PE, Hans-Gert Pöttering, la 13 decembrie 2007, în urma unei proclamări a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în cadrul Parlamentului de către preşedinții Parlamentului European, Comisiei şi Consiliului.

La 19 februarie 2008, Tratatul de la Lisabona a fost adoptat de Parlamentul European (raportul Corbett/Méndez de Vigo). Conform Tratatului de la Lisabona, Parlamentul are dreptul de a numi preşedintele Comisiei, pe baza unei propuneri a Consiliului European care ia în considerare rezultatele alegerilor parlamentare europene. Procedura de codecizie este extinsă la noi domenii şi urmează să fie cunoscută drept „procedura legislativă ordinară”.

Cu câteva excepții, Tratatul instituie poziții de egalitate pentru Parlamentul European şi Consiliu în ceea ce priveşte statutul de legislator în domenii în care acest principiu nu se aplica anterior, în principal în ceea ce priveşte elaborarea bugetului UE (Parlamentul beneficiază de paritate deplină), politica agricolă, justiția şi afacerile interne.

Tratatul a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, după ce a fost ratificat de toate cele 27 de state membre.

  • Semnat la: Lisabona (Portugalia), la 13 decembrie 2007
  • Intrare în vigoare: 1 Decembrie 2009
 
 
Tratatul de la Nisa

Carta drepturilor fundamentale a fost semnată de preşedinții Parlamentului European, Comisiei şi Consiliului la Consiliul European de la Nisa. Tratatul de la Nisa de modificare a Tratatului UE, a Tratatelor de instituire a Comunităților Europene şi a anumitor acte conexe a fost semnat în prezența Preşedintelui Parlamentului European, Nicole Fontaine. Obiectivul Tratatului de la Nisa era acela de a modifica structura instituțională a Uniunii Europene pentru a face față provocărilor noii extinderi. Odată cu Tratatul de la Nisa, puterile legislativă şi de supraveghere ale Parlamentului au fost sporite, iar votul cu majoritate calificată în cadrul Consiliului a fost extins la mai multe domenii.

  • Semnat la: Nisa (Franța) la 26 februarie 2001
  • Intrare în vigoare: 1 februarie 2003
 
 
Tratatul de la Amsterdam

În martie 1996, s-a deschis la Torino (Italia) o Conferință interguvernamentală în scopul revizuirii Tratatului privind Uniunea Europeană. Tratatul ulterior de la Amsterdam de modificare a Tratatului UE, a Tratatelor de instituire a Comunităților Europene şi a anumitor acte conexe a fost semnat în prezența Preşedintelui Parlamentului European, José María Gil-Robles.

Odată cu intrarea sa în vigoare în mai 1999, procedura de codecizie a fost simplificată, iar domeniul său de aplicare a fost extins. Parlamentul avea acum dreptul de a aproba Preşedintele Comisiei.

  • Semnat la: Amsterdam (Țările de Jos) la 2 octombrie 1997
  • Intrare în vigoare: 1 mai 1999
 
 
Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) / Tratatul de la Maastricht

Tratatul privind Uniunea Europeană a fost semnat la Maastricht în prezența Preşedintelui Parlamentului European, Egon Klepsch. Conform acestui tratat, Uniunea este întemeiată pe Comunitățile Europene (primul pilon), având două domenii suplimentare de cooperare (pilonii doi şi trei): Politica Externă şi de Securitate Comună (PESC) şi Justiția şi Afacerile Interne (JAI).

La intrarea în vigoare a Tratatului privind Uniunea Europeană, CEE devine Comunitatea Europeană (CE). Puterile legislativă şi de supraveghere ale PE sporesc odată cu introducerea procedurii de codecizie şi cu extinderea procedurii de cooperare.

Conform noului tratat, Parlamentul European are dreptul de a solicita Comisiei să prezinte o propunere legislativă pentru chestiuni care, în opinia sa, impun elaborarea unui act comunitar. De asemenea, întreaga Comisie trebuie acum să fie aprobată de PE, care desemnează şi Ombudsmanul European.

  • Semnat la: Maastricht (Țările de Jos) la 7 februarie 1992
  • Intrare în vigoare: 1 noiembrie 1993
 
 
Actul Unic European (AUE)

Prima Conferință interguvernamentală a fost deschisă sub preşedinția Italiei la 9 septembrie 1985 şi a culminat cu adoptarea Actului Unic European la 28 februarie 1986 la Bruxelles.

Actul Unic European a adus modificări la Tratatele de instituire a Comunităților Europene şi a stabilit cooperarea politică europeană. Odată cu intrarea în vigoare a Actului Unic European (AUE), denumirea de „Parlament European” (pe care Adunarea o utilizase din 1962) a devenit oficială. AUE a sporit, de asemenea, puterile legislative ale PE, prin introducerea procedurilor de cooperare şi aviz conform.

  • Semnat la: Luxemburg (Luxemburg) la 17 februarie 1986 şi la Haga (Țările de Jos) la 28 februarie 1986
  • Intrare în vigoare: 1 iulie 1987
 
 
Al doilea Tratat bugetar/Tratatul de la Bruxelles

Tratatul din 1975 de la Bruxelles modifica din nou anumite dispoziții financiare prevăzute în tratate. Acesta consolida puterile bugetare ale Adunării (PE obține dreptul de respingere a bugetului comunitar şi de a acorda Comisiei descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului) şi prevedea instituirea unei Curți de Conturi.

  • Semnat la: Bruxelles (Belgia) la 22 iulie 1975
  • Intrare în vigoare: 1 iunie 1977
 
 
Tratatul de la Luxemburg

Tratatul de modificare a anumitor dispoziții bugetare/Primul Tratat bugetar

Odată cu semnarea Tratatului de la Luxemburg de modificare a anumitor dispoziții bugetare prevăzute în tratate, puterile bugetare ale Adunării au crescut pe măsură ce contribuțiile financiare ale statelor membre au fost înlocuite cu „resursele proprii”.

  • Semnat la: Luxemburg (Luxemburg) la 22 aprilie 1970
  • Intrare în vigoare: 1 ianuarie 1971
 
 
Tratatul de Fuziune

Tratatul de instituire a unui Consiliu unic şi a unei Comisii unice ale Comunităților Europene
Tratatul de instituire a Comunității Europene/Tratatul de Fuziune

Tratatul de Fuziune din 1965 a dus la fuzionarea executivelor. Comunitățile Europene au fost instituite ca rezultat al fuziunii instituțiilor înființate de CECO, CEE şi Euratom.

  • Semnat la: Bruxelles (Belgia) la 8 aprilie 1965
  • Intrare în vigoare: 1 iulie 1967
 
 
Tratatul Euratom

Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice

La 25 martie 1957, au fost semnate două tratate – Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (CEE) şi Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom). Printre principalele obiective ale Tratatului Euratom se numără:

  • promovarea cercetării şi răspândirea informațiilor tehnice;
  • stabilirea unor standarde uniforme de siguranță în vederea protejării publicului şi a lucrătorilor din domeniu;
  • facilitarea cercetării;
  • garantarea faptului că materialele nucleare civile nu sunt redirecționate către alte scopuri, în special în scop militar.

Valoarea Euratom se poate observa clar în contextul extinderii. Energia nucleară este o sursă importantă de energie pentru numeroase țări din Europa de Est, însă standardele de siguranță din centralele nucleare şi nivelul de protecție a publicului şi a lucrătorilor nu sunt întotdeauna suficiente. Euratom a oferit cadrul pentru sprijinul UE.

  • Semnat la: Roma (Italia) la 25 martie 1957
  • Intrare în vigoare: 1 ianuarie 1958
 
 
Tratatul de la Roma (CEE)

Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene

La 25 martie 1957, au fost semnate două tratate – Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene (CEE) şi Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice (CEEA sau Euratom). Pentru ambele Comunități, deciziile erau luate de către Consiliu, la propunerea Comisiei. Adunarea Parlamentară trebuie să fie consultată şi să prezinte Consiliului avizele sale. Numărul membrilor Adunării creşte la 142. Adunarea Parlamentară Europeană şi-a ținut prima şedință în anul următor, la 19 martie 1958. Odată cu Tratatele de la Roma, o dispoziție specială prevede alegerea directă a membrilor (aceasta a fost pusă în aplicare în 1979).

  • Semnat la: Roma (Italia) la 25 martie 1957
  • Intrare în vigoare: 1 ianuarie 1958
 
 
Tratatul de la Paris

Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui şi Oțelului (CECO)

Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui şi Oțelului (CECO) a fost semnat la Paris de Belgia, Franța, Italia, Republica Federală Germania, Luxemburg şi Țările de Jos. A intrat în vigoare pentru o perioadă de 50 de ani. Membrii Adunării Parlamentare Europene erau aleşi de parlamentele naționale ale acestora. Adunarea avea dreptul de a dizolva Înalta Autoritate (predecesoarea Comisiei din prezent).

  • Semnat la: Paris (Franța) la 18 aprilie 1951
  • Intrare în vigoare: 26 iulie 1952
  • Data expirării: 23 iulie 2002
 
 
 
 
Tratate neratificate
 
 
Proiectul de Tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa (neratificat)

Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa a fost adoptat de Consiliul European la 18 iunie 2004 şi a fost semnat la Roma ulterior, în acelaşi an, în prezența Preşedintelui PE, Josep Borrell Fontelles. Aprobat de PE (raportul Méndez de Vigo-Leinen), tratatul a fost apoi respins de Franța (29 mai 2005) şi de Țările de Jos (1 iunie 2005) în cadrul referendumurilor naționale din aceste țări.

În urma respingerii Tratatului constituțional, statele membre au început elaborarea Tratatului de la Lisabona.

  • Semnat la: Roma (Italia) la 29 octombrie 2004
  • Intrare în vigoare: neratificat de toate cele 27 de state membre
 
 
 
 
40 de ani de extindere ue
 
 
Rolul Parlamentului în evenimente istorice majore

Ce rol a jucat Parlamentul European într-unele dintre momentele de primă importanță ale istoriei UE? Vă invităm la o incursiune în timp, pentru a observa cum s-au desfășurat evenimentele în cauză din perspectiva Parlamentului: „nașterea” monedei euro (1998), prima dată când anchetele deschise de Parlament au obligat Comisia Europeană să demisioneze (1999), semnarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (2000) și extinderea Uniunii Europene prin aderarea țărilor din fostul bloc comunist (2004 și 2007). Descoperiți adevărul fără niciun fel de filtru, în limbajul și documentele epocii în cauză.