Supravegherea macroeconomică

În ultimii zece ani, Uniunea Europeană s-a confruntat cu dezechilibre macroeconomice majore (care au accentuat efectele negative ale crizei financiare declanșate în 2008) și cu discrepanțe importante în materie de competitivitate (care au împiedicat aplicarea măsurilor de politică monetară comună). În 2011 a fost introdusă Procedura privind dezechilibrele macroeconomice, o procedură de supraveghere și de impunere a respectării a normelor al cărei obiectiv este facilitarea identificării din timp și a corectării acestor dezechilibre macroeconomice în statele membre, o atenție specială fiind acordată acelor dezechilibre care pot avea efecte de contagiune asupra altor state membre.

Temeiul juridic

  • Articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE);
  • Articolele 119, 121 și 136 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Obiective

Procedura privind dezechilibrele macroeconomice (PDM) este un mecanism de supraveghere și de aplicare a normelor al cărui obiectiv este preîntâmpinarea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice în cadrul UE. Supravegherea efectuată este un element din cadrul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice (4.1.4).

Supravegherea se bazează pe:

  1. Un Raport privind mecanismul de alertă (RMA) elaborat de Comisie și bazat pe un tablou de bord cu indicatori și praguri. Indicatorii din tabloul de bord fac referire la dezechilibrele externe (conturi curente, poziția investițională internațională netă, rata de schimb valutar reală efectivă, variația cotelor de export, costul unitar al muncii) și dezechilibrele interne (prețul locuințelor, fluxul de credit din sectorul privat, datoria din sectorul privat, datoria publică, rata șomajului și variații ale pasivelor sectorului financiar, precum și alți indicatori legați de ocuparea forței de muncă și șomaj). Fiecare indicator este asociat cu un prag care semnalează posibila apariție a unei probleme specifice; unele praguri sunt diferențiate în funcție de apartenența sau nu a statelor membre la zona euro. În cazul în care un stat membru depășește o serie de praguri, Comisia efectuează un bilanț aprofundat, și anume o analiză economică suplimentară cu scopul de a stabili dacă există riscul de a apărea dezechilibre macroeconomice sau dacă acestea există deja și dacă dezechilibrele existente au fost corectate.
  2. Recomandări preventive. În cazul în care, pe baza rezultatului bilanțului aprofundat, Comisia ajunge la concluzia că există dezechilibre macroeconomice, ea trebuie să informeze Parlamentul, Consiliul și Eurogrupul. La recomandarea Comisiei, Consiliul poate adresa recomandările necesare statelor membre vizate, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 121 alineatul (2) din TFUE. Aceste recomandări preventive din cadrul PDM fac parte din recomandările specifice fiecărei țări adresate de Consiliu fiecărui stat membru, în fiecare an în luna iulie, în cadrul semestrului european:
  3. recomandări corective în cadrul procedurii de dezechilibru excesiv (PDE). În cazul în care, pe baza rezultatului bilanțului aprofundat, Comisia ajunge la concluzia că statul membru vizat este afectat de dezechilibre excesive, ea trebuie să informeze Parlamentul, Consiliul, Eurogrupul, autoritățile europene de supraveghere competente și Comitetul european pentru risc sistemic (CERS). La recomandarea Comisiei, Consiliul poate adopta o recomandare, în conformitate cu articolul 121 alineatul (4) din TFUE, prin care constată existența unui dezechilibru excesiv și recomandă statului membru în cauză să întreprindă măsuri corective. Recomandarea Consiliului trebuie să determine natura și implicațiile dezechilibrelor și să precizeze un set de recomandări privind politicile care trebuie urmate, precum și termenul până la care statul membru vizat trebuie să transmită un plan de măsuri corective.
  4. Planuri de măsuri corective. Statul membru împotriva căruia s-a inițiat o procedură de dezechilibru excesiv trebuie să prezinte un plan de măsuri corective într-un termen care va fi precizat în recomandarea Consiliului. În termen de două luni de la prezentarea unui plan de măsuri corective și pe baza unui raport al Comisiei, Consiliul trebuie să evalueze planul prezentat.
  5. Evaluarea măsurilor corective. Pe baza unui raport din partea Comisiei, Consiliul trebuie să stabilească dacă statul membru vizat a întreprins sau nu măsurile corective recomandate. În cazul în care consideră că statul membru nu a întreprins astfel de măsuri, Consiliul trebuie să adopte, pe baza unei recomandări a Comisiei, o decizie (prin vot cu majoritate calificată inversă) prin care constată nerespectarea recomandărilor și formulează o recomandare în care stabilește noi termene pentru luarea măsurilor corective. În acest caz, Consiliul trebuie să informeze Consiliul European.
  6. Sancțiuni financiare posibile. Statele membre din zona euro care nu dau curs recomandărilor formulate în cadrul procedurii de dezechilibru excesiv pot face obiectul unor sancțiuni progresive care pot varia de la un depozit purtător de dobândă până la amenzi anuale. Depozitul purtător de dobândă sau amenda ar trebui să reprezinte 0,1% din PIB-ul țărilor respective.

Realizări

De la începerea PDM în 2012 numărul de state membre:

  • care au făcut obiectul unui bilanț aprofundat a crescut de la 12 la 19 între 2012 și 2016, dar a scăzut la 13 în 2017;
  • despre care s-a estimat că trec prin dezechilibre a crescut de la 12 la 16 între 2012 și 2015, dar a scăzut din nou la 12 în 2017;
  • despre care s-a estimat că trec prin dezechilibre excesive a crescut de la 0 la 6 între 2012 și 2017.

Comisia încă nu a propus lansarea procedurii de dezechilibru excesiv, cu toate că Consiliul și Banca Centrală Europeană au cerut ca procedura să fie utilizată la întregul său potențial, cu aplicarea, după caz, a componentei corective.

Toate țările cu dezechilibre sunt supuse monitorizării specifice, care este mai strictă pentru țările care se confruntă cu dezechilibre excesive și implică dialoguri cu autoritățile naționale, misiuni ale experților și întocmirea unor rapoarte periodice privind progresele înregistrate. Acest lucru ar trebui să contribuie, de asemenea, la monitorizarea punerii în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări în statele membre vizate.

În 2017, pe baza bilanțurilor aprofundate, Comisia a ajuns la concluzia că:

  • 6 state membre au „dezechilibre macroeconomice excesive”: Bulgaria, Franța, Croația, Italia, Portugalia și Cipru;
  • 6 state membre au „dezechilibre macroeconomice”: Germania, Irlanda, Spania, Țările de Jos, Slovenia și Suedia;
  • 15 state membre riscă să treacă prin „dezechilibre macroeconomice”: Belgia, Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Letonia, Lituania, Luxemburg, Ungaria, Malta, Austria, Polonia, România, Slovacia, Finlanda și Regatul Unit;
  • 1 stat membru, Grecia, este sub supraveghere în contextul unui program de ajustare macroeconomică.

Rolul Parlamentului

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul a devenit colegiuitor în instituirea de norme pentru supravegherea multilaterală [articolul 121 alineatul (6) din TFUE].

Prin intermediul actelor legislative referitoare la supravegherea macroeconomică a fost instituit un dialog economic. Pentru a intensifica dialogul între instituțiile Uniunii, în special între Parlamentul European, Consiliu și Comisie, precum și pentru a asigura o mai mare transparență și responsabilitate, comisia competentă din Parlamentul European poate invita Președintele Consiliului, Comisia, Președintele Consiliului European și/sau Președintele Eurogrupului să discute pe marginea Deciziilor lor sau să-și prezinte activitățile în cadrul semestrului european. Ca participant la acest dialog, Parlamentul se poate folosi, de asemenea, de posibilitatea de a participa la un schimb de opinii cu statul membru care face obiectul recomandărilor Consiliului în cadrul PDE.

La sfârșitul toamnei, Parlamentul își exprimă opinia cu privire la ciclul semestrului european în curs (inclusiv cu privire la recomandările specifice fiecărei țări adoptate de Consiliu), luând, totodată, în considerare rezultatul reuniunii comune cu președinții comisiilor competente din parlamentele naționale.

În cadrul PDM, Comisia cooperează cu Parlamentul și Consiliul pentru a defini setul de indicatori macroeconomici care trebuie incluși în tabloul de bord utilizat pentru monitorizarea posibilelor dezechilibre din statele membre.

Parlamentul promovează implicarea parlamentelor naționale prin intermediul reuniunilor anuale cu membrii comisiilor competente din cadrul acestor parlamente. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile juridice și politice ale fiecărui stat membru, parlamentele naționale ar trebui să fie implicate în mod adecvat în semestrul european și în pregătirea programelor de stabilitate, a programelor de convergență și a programelor naționale de reformă pentru a spori transparența și reprezentativitatea Deciziilor adoptate, și răspunderea pentru acestea.

Alice Zoppè

07/2017