Supravegherea macroeconomică

În ultimii zece ani, Uniunea Europeană s-a confruntat cu dezechilibre macroeconomice majore (care au accentuat efectele negative ale crizei financiare declanșate în 2008) și discrepanțe importante în materie de competitivitate (care au împiedicat aplicarea măsurilor de politică monetară comună).
Pentru a identifica și corecta astfel de dezechilibre macroeconomice mult mai din timp, a fost instituită o nouă procedură de supraveghere și de impunere a respectării normelor: procedura privind dezechilibrele macroeconomice (PDM). PDM are drept obiectiv preîntâmpinarea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice în statele membre, o atenție specială fiind acordată dezechilibrelor macroeconomice care pot avea efecte de contagiune asupra celorlalte state membre.

Temeiul juridic

  • Articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE);
  • Articolele 119, 121 și 136 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).

Obiective

Procedura privind dezechilibrele macroeconomice (PDM) este un mecanism de supraveghere și de aplicare a normelor al cărui obiectiv este preîntâmpinarea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice în cadrul UE. Supravegherea efectuată este un element din cadrul semestrului european pentru coordonarea politicilor economice (4.1.4).

Supravegherea se bazează pe:

  1. Un Raport privind mecanismul de alertă (RMA) elaborat de Comisie și bazat pe un tablou de bord cu indicatori și praguri. Indicatorii din tabloul de bord fac referire la dezechilibrele externe (conturi curente, poziția investițională internațională netă, rata de schimb valutar reală efectivă, variația cotelor de export, costul unitar al muncii) și dezechilibrele interne (prețul locuințelor, fluxul de credit din sectorul privat, datoria din sectorul privat, datoria publică, rata șomajului și variații ale pasivelor sectorului financiar, precum și alți indicatori legați de ocuparea forței de muncă și șomaj). Pentru fiecare indicator s-a stabilit un prag care semnalează posibila apariție a unei probleme specifice; unele praguri sunt diferențiate în funcție de apartenența sau nu a statelor membre la zona euro. În cazul în care un stat membru depășește o serie de praguri, Comisia efectuează un bilanț aprofundat, și anume o analiză economică suplimentară cu scopul de a stabili dacă există riscul de a apărea dezechilibre macroeconomice sau dacă acestea există deja și dacă dezechilibrele existente au fost corectate.
  2. Recomandări preventive. În cazul în care, pe baza rezultatului bilanțului aprofundat, Comisia ajunge la concluzia că există dezechilibre macroeconomice, ea trebuie să informeze Parlamentul, Consiliul și Eurogrupul. La recomandarea Comisiei, Consiliul poate adresa recomandările necesare statelor membre vizate, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 121 alineatul (2) din TFUE. Aceste recomandări preventive din cadrul PDM fac parte din recomandările specifice fiecărei țări adresate de Consiliu fiecărui stat membru, în fiecare an în luna iulie, în cadrul semestrului european:
  3. recomandări corective în cadrul procedurii de dezechilibru excesiv (PDE). În cazul în care, pe baza rezultatului bilanțului aprofundat, Comisia ajunge la concluzia că statul membru vizat este afectat de dezechilibre excesive, ea trebuie să informeze Parlamentul, Consiliul, Eurogrupul, autoritățile europene de supraveghere competente și Comitetul european pentru risc sistemic (CERS). La recomandarea Comisiei, Consiliul poate adopta o recomandare, în conformitate cu articolul 121 alineatul (4) din TFUE, prin care constată existența unui dezechilibru excesiv și recomandă statului membru în cauză să întreprindă măsuri corective. Recomandarea Consiliului trebuie să determine natura și implicațiile dezechilibrelor și să precizeze un set de recomandări privind politicile care trebuie urmate, precum și termenul până la care statul membru vizat trebuie să transmită un plan de măsuri corective.
  4. Planuri de măsuri corective. Statul membru împotriva căruia s-a inițiat o procedură de dezechilibru excesiv trebuie să prezinte un plan de măsuri corective într-un termen care va fi precizat în recomandarea Consiliului. În termen de două luni de la prezentarea unui plan de măsuri corective și pe baza unui raport al Comisiei, Consiliul trebuie să evalueze planul prezentat.
  5. Evaluarea măsurilor corective. Pe baza unui raport din partea Comisiei, Consiliul trebuie să stabilească dacă statul membru vizat a întreprins sau nu măsurile corective recomandate. În cazul în care consideră că statul membru nu a întreprins astfel de măsuri, Consiliul trebuie să adopte, pe baza unei recomandări a Comisiei, o decizie (prin vot cu majoritate calificată inversă) prin care constată nerespectarea recomandărilor și formulează o recomandare în care stabilește noi termene pentru luarea măsurilor corective. În acest caz, Consiliul trebuie să informeze Consiliul European.
  6. Sancțiuni financiare posibile. Statele membre care fac parte din zona euro și care nu dau curs recomandărilor formulate în cadrul procedurii de dezechilibru excesiv pot face obiectul unor sancțiuni progresive care pot varia de la un depozit purtător de dobândă până la amenzi anuale. Depozitul purtător de dobândă sau amenda ar trebui să reprezinte 0,1% din PIB-ul țărilor respective.

Realizări

a.Runda 2012

În februarie 2012, Comisia a publicat primul RMA din cadrul semestrului european 2012. Acesta a stabilit că 12 state membre necesitau un bilanț aprofundat. Statele membre care beneficiau de un program de ajutor financiar nu au făcut obiectul unui bilanț aprofundat.

În mai 2012, Comisia a publicat studiile în care analiza originea, natura și gravitatea posibilelor dezechilibre macroeconomice. Rezultatul bilanțurilor aprofundate a constituit baza, printre altele, pentru recomandările specifice fiecărei țări adoptate de Consiliu în iulie 2012.

b.Runda 2013

În ceea ce privește semestrul european 2013, Comisia a publicat cel de-al doilea RMA în noiembrie 2012. Raportul a stabilit că 14 state membre trebuiau să facă obiectul unui bilanț aprofundat.

În aprilie 2013, Comisia a publicat o comunicare și bilanțurile aprofundate pe 2013 care vizau statele membre identificate în cel mai recent RMA. Ea a observat că au avut loc ajustări macroeconomice, deși acestea erau diferite de la un stat la altul în ceea ce privește natura și ritmul de aplicare. Toate cele 14 state membre treceau prin dezechilibre macroeconomice care necesitau măsuri politice.

c.Runda 2014

În noiembrie 2013 Comisia a publicat cel de-al treilea RMA și a identificat statele membre considerate a fi expuse riscului de dezechilibre macroeconomice. În martie 2014, Comisia a publicat bilanțurile aprofundate pentru fiecare țară și, pe baza analizei sale, a identificat dezechilibre macroeconomice în 14 state membre. Trei dintre statele membre vizate (Croația, Italia și Slovenia) au înregistrat dezechilibre excesive, iar în iunie 2014, în urma prezentării programelor naționale de reformă, Comisia a hotărât că nu este nevoie să treacă la alte etape procedurale (nu s-au deschis proceduri de dezechilibre excesive (PDE)).

d.Runda 2015

În noiembrie 2014 Comisia a publicat cel de-al patrulea RMA și a identificat statele membre considerate a fi expuse riscului de dezechilibre macroeconomice. În februarie 2015, Comisia a publicat bilanțurile aprofundate pentru fiecare țară și, pe baza analizei sale, a identificat dezechilibre macroeconomice în 16 state membre, dintre care cinci se confruntau cu dezechilibre excesive (Bulgaria, Franța, Croația, Italia și Portugalia). În mai 2015 Comisia a propus proiectul de recomandări specifice fiecărei țări și a hotărât încă o dată să nu deschidă nicio PDE împotriva statelor membre cu dezechilibre macroeconomice excesive. În urma avizului favorabil din partea Consiliului European, în iulie Consiliul a adoptat recomandările specifice fiecărei țări.

e.Runda 2016

Semestrul european 2016 a început în noiembrie 2015 o dată publicarea analizei anuale a creșterii și a RMA. Pe baza indicatorilor economici din tabloul de bord PDE, Comisia a ajuns la concluzia că 19 state membre riscau să treacă prin dezechilibre macroeconomice. În mai 2016, Comisia a ajuns la concluzia că mai puține state membre față de anul precedent prezentau dezechilibre macroeconomice: 13 în total, din care 6 s-a considerat că prezintă dezechilibre excesive (cele identificate în 2015, plus Cipru). Comisia a propus recomandări specifice fiecărei țări pentru toate cele 13 țări, dar nu a propus deschiderea niciunei PDE.

Rolul Parlamentului

Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul a devenit colegiuitor în instituirea de norme pentru supravegherea multilaterală [articolul 121 alineatul (6) din TFUE].

Prin intermediul actelor legislative referitoare la supravegherea macroeconomică a fost instituit un dialog economic. Pentru a intensifica dialogul între instituțiile Uniunii, în special între Parlamentul European, Consiliu și Comisie, precum și pentru a asigura o mai mare transparență și responsabilitate, comisia competentă din Parlamentul European poate invita Președintele Consiliului, Comisia, Președintele Consiliului European și/sau Președintele Eurogrupului să discute pe marginea deciziilor lor sau să-și prezinte activitățile în cadrul semestrului european. Ca participant la acest dialog, Parlamentul se poate folosi, de asemenea, de posibilitatea de a participa la un schimb de opinii cu statul membru care face obiectul recomandărilor Consiliului în cadrul PDE.

La sfârșitul toamnei, Parlamentul își exprimă opinia cu privire la ciclul semestrului european în curs (inclusiv cu privire la recomandările specifice fiecărei țări adoptate de Consiliu), luând, totodată, în considerare rezultatul reuniunii comune cu președinții comisiilor competente din parlamentele naționale.

În cadrul PDM, Comisia cooperează cu Parlamentul și Consiliul pentru a defini setul de indicatori macroeconomici care trebuie incluși în tabloul de bord utilizat pentru monitorizarea posibilelor dezechilibre din statele membre.

Parlamentul promovează implicarea parlamentelor naționale prin intermediul reuniunilor anuale cu membrii comisiilor competente din cadrul acestor parlamente. De asemenea, în conformitate cu dispozițiile juridice și politice ale fiecărui stat membru, parlamentele naționale ar trebui să fie implicate în mod adecvat în semestrul european și în pregătirea programelor de stabilitate, a programelor de convergență și a programelor naționale de reformă pentru a spori transparența și reprezentativitatea deciziilor adoptate, și răspunderea pentru acestea.

Alice Zoppè

06/2016