Procedură : 2013/0418(NLE)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0036/2014

Texte depuse :

A8-0036/2014

Dezbateri :

PV 15/12/2014 - 15
CRE 15/12/2014 - 15

Voturi :

PV 16/12/2014 - 5.3
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2014)0075

RECOMANDARE     ***
PDF 201kWORD 122k
14.11.2014
PE 537.346v02-00 A8-0036/2014

privind proiectul de decizie a Consiliului referitoare la aderarea Uniunii Europene la Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES)

(09412/2014 – C8-0042/2014 – 2013/0418(NLE))

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

Raportoare: Pilar Ayuso

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 JUSTIFICARE SUCCINTĂ
 AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE REFERITOR LA TEMEIUL JURIDIC
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind proiectul de decizie a Consiliului referitoare la aderarea Uniunii Europene la Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES)

(09412/2014 – C8-0042/2014 – 2013/0418(NLE))

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European,

–       având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (09412/2014),

–       având în vedere Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES),

–       având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 192 alineatul (1) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0042/2014),

–       având în vedere articolul 192 alineatul (1), articolul (207) și articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–       având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–       având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2), articolul 108 alineatul (7) și articolul 39 din Regulamentul său de procedură,

–       având în vedere recomandarea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0036/2014),

1.      aprobă aderarea la convenție;

2.      încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES) constituie un instrument internațional esențial care vizează protejarea speciilor de faună și floră pe cale de dispariție prin controlul comerțului internațional cu exemplare din speciile respective. CITES a intrat în vigoare în 1975, având în prezent 178 de părți (printre care se numără și toate statele membre ale UE). Convenția vizează aproximativ 35 000 de specii, care sunt enumerate în trei anexe, în funcție de gradul de protecție de care au nevoie, și conține măsuri pentru ca supraviețuirea speciilor în cauză să nu fie pusă în pericol de comerțul internațional. Toate operațiunile de import, export și reexport, precum și de introducere de proveniență marină de specii care fac obiectul convenției trebuie să fie autorizate printr-un sistem de licențe.

Dispozițiile CITES au fost puse în aplicare în mod uniform în toate statele membre de la 1 ianuarie 1984 și, în prezent, sunt reglementate prin Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului și prin mai multe regulamente ale Comisiei [Regulamentul (CE) nr. 865/2006 al Comisiei, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 792/2012 al Comisiei și Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 578/2013 al Comisiei]. Aspectele care fac obiectul CITES se referă la protecția mediului și la comerț. În ceea ce privește primul domeniu menționat, Uniunea are competențe partajate cu statele membre. În domeniul comerțului, Uniunea are competență exclusivă.

Textul inițial al convenției prevedea că numai statele puteau să adere la CITES. În consecință, în prezent, Uniunea Europeană are statutul de observator în cadrul CITES.

Amendamentul de la Gaborone la CITES, adoptat la 30 aprilie 1983 de o Conferință specială a părților care a avut loc la Gaborone, în Botswana, a modificat articolul XXI din convenție, astfel încât aderarea la aceasta, limitată anterior la state, să fie permis și organizațiilor de integrare economică regională formate din state suverane care au competență în materie de negociere, încheiere și punere în aplicare a acordurilor internaționale în domenii care le-au fost atribuite de statele lor membre și care fac obiectul acestei convenții.

Amendamentul de la Gaborone la CITES a intrat în vigoare la 29 noiembrie 2013, după ratificarea sa de două treimi dintre cele 80 de țări care erau părți la convenție la data adoptării sale. Intrarea sa în vigoare îi permite Uniunii Europene să devină parte la CITES.

În conformitate cu practica în temeiul căreia părțile varsă imediat după aderare contribuția care le revine, se așteaptă ca Uniunea Europeană să plătească anual 2,5 % din cuantumul total al Fondului fiduciar CITES (aproximativ 115 000 în 2015). Cota contribuțiilor statelor membre va fi redusă în consecință.

Propunerea de decizie a Consiliului are drept obiectiv să aprobe aderarea Uniunii Europene la CITES și să adreseze Președintelui Consiliului solicitarea de a desemna persoana împuternicită să depună, în numele Uniunii Europene, instrumentul de aderare, astfel cum se prevede la articolul XXI alineatul (1) din convenție, și declarația de competență prevăzută la articolul XXI alineatul (3).

Aderarea la CITES îi va permite Uniunii Europene să fie reprezentată în mod adecvat la reuniunile CITES și să participe pe deplin la activitatea convenției, în concordanță cu tratatele și cu practicile stabilite în materie de reprezentare externă. Aderarea îi va permite Comisiei să poarte negocieri, în numele Uniunii Europene, și să joace rolul de catalizator în ceea ce privește ajungerea la un compromis echilibrat între pozițiile celor 28 de state membre. Calitatea de parte la CITES va atrage după sine responsabilități formale pentru Uniunea Europeană, care va răspunde în fața celorlalte părți în ceea ce privește punerea în aplicare a convenției și asigurarea respectării acesteia.

Trebuie remarcat faptul că aderarea Uniunii Europene la CITES nu va afecta drepturile și obligațiile statelor sale membre în temeiul CITES. În calitate de parte la CITES, UE își va asuma toate drepturile și obligațiile care țin de competența sa. Uniunea Europeană va vota în chestiunile cuprinse în acquis sau care pot afecta acquis-ul, cum ar fi Regulamentul (CE) 338/97(1) sau alte acte normative europene, iar statele membre vor continua să voteze la nivel individual în privința altor aspecte. Aderarea UE la CITES nu va afecta procesul decizional intern din cadrul UE. În special, aceasta nu va afecta modul în care Uniunea și statele sale membre convin asupra pozițiilor pentru Conferința părților la CITES, în sfera competențelor lor respective, în conformitate cu tratatele.

Raportoarea consideră că, în urma aderării Uniunii Europene la CITES, statutul juridic al Uniunii Europene în cadrul CITES va deveni mai transparent față de părțile terțe la convenție. Actualul statut de observator în cadrul reuniunilor conferinței părților și în cadrul multora dintre comisiile și grupurile de lucru importante ale acesteia este într-adevăr un factor negativ în acest context.

De asemenea, raportoarea consideră că aderarea Uniunii Europene la CITES este o etapă logică și necesară pentru asigurarea faptului că Uniunea Europeană este pe deplin în măsură să își urmărească obiectivele prevăzute în cadrul politicii sale de mediu. Aderarea îi va permite Comisei să exprime, în numele Uniunii Europene, o poziție coerentă a UE în aspectele referitoare la CITES și să joace un rol important în negocierile din cadrul conferinței părților.

Raportoarea ar dori să sublinieze că, de fapt, aderarea UE la CITES va reflecta practicile actuale și le va optimiza. De altfel, în prezent, în cadrul conferinței părților, statele membre votează individual, însă întotdeauna în conformitate cu o decizie a Consiliului care determină poziția UE în cadrul conferinței părților. De îndată ce UE devine parte, aceasta va avea dreptul de a vota în cadrul conferințelor părților (votul său contând ca 28 de voturi) pe baza unei poziții convenite - ca și în prezent - împreună cu statele membre.

Având în vedere considerațiile prezentate mai sus, raportoarea recomandă Parlamentului European să aprobe aderarea Uniunii Europene la Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție.

(1)

Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (JO L 61, 3.3.1997).


AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE REFERITOR LA TEMEIUL JURIDIC

Domnului Giovanni La Via

Președinte

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

BRUXELLES

Subiect:           Aviz referitor la temeiul juridic al propunerii de decizie a Consiliului referitoare la aderarea Uniunii Europene la Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES) (COM(2013)0867 – C8-0042/2014 – 2013/0418(NLE))

Domnule președinte,

Prin scrisoarea dumneavoastră din 18 septembrie 2014 ați sesizat Comisia pentru afaceri juridice, în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) din Regulamentul de procedură, pentru examinarea pertinenței temeiului juridic al propunerii menționate mai sus a Comisiei.

I - Context general

Temeiul juridic propus inițial de către Comisie a fost articolul 192 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care este temeiul juridic pentru politica Uniunii în domeniul mediului, și articolul 207 din TFUE referitor la politica comercială comună, coroborat cu articolul 218 alineatul (6) litera (a) din TFUE, temeiul juridic procedural pentru încheierea acordurilor internaționale, în temeiul căruia este necesară aprobarea Parlamentului European.

În cererea de aprobare prezentată de Consiliu Parlamentului au fost eliminate trimiterea la articolul 207 din TFUE și două propoziții din anexa la propunere care se refereau la piața internă și la competențele exclusive ale UE în ce privește uniunea vamală și politica comercială comună.

Temeiul juridic al unei proceduri legislative în curs al cărei scop este reformarea regulamentului de punere în aplicare a Convenției privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES)(1), în vederea actualizării sale pentru a include dispozițiile referitoare la actele delegate și la actele de punere în aplicare, este doar articolul 192 din TFUE.

Propunerea de decizie a Consiliului vizează aderarea Uniunii Europene la CITES, punându-se întrebarea dacă articolul 207 din TFUE ar trebui să facă parte din temeiul juridic.

II - Articolele pertinente din tratat

Următoarele articole din TFUE au fost prezentate ca temei juridic în propunerea inițială a Comisiei (sublinierea ne aparține):

„Articolul 192

(ex-articolul 175 TCE)

(1) Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor, decid cu privire la acțiunile pe care Uniunea urmează să le întreprindă în vederea realizării obiectivelor menționate la articolul 191.

[...]

Articolul 207

(ex-articolul 133 TCE)

(1) Politica comercială comună se întemeiază pe principii uniforme, în special în ceea ce privește modificările tarifare, încheierea de acorduri tarifare și comerciale privind schimburile de mărfuri și servicii și aspectele comerciale ale proprietății intelectuale, investițiile străine directe, uniformizarea măsurilor de liberalizare, politica exporturilor, precum și măsurile de protecție comercială, printre care și cele care se adoptă în caz de dumping și de subvenții. Politica comercială comună se desfășoară în cadrul principiilor și al obiectivelor acțiunii externe a Uniunii.

(2) Parlamentul European și Consiliul, hotărând prin regulamente în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile care definesc cadrul în care este pusă în aplicare politica comercială comună.

[...]

Articolul 218

(ex-articolul 300 TCE)

[...]

(6) Consiliul, la propunerea negociatorului, adoptă o decizie privind încheierea acordului.

Cu excepția cazului în care acordul se referă exclusiv la politica externă și de securitate comună, Consiliul adoptă decizia privind încheierea acordului:

(a) după aprobarea Parlamentului European în următoarele cazuri:

(i) acorduri de asociere;

(ii) acord privind aderarea Uniunii la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

(iii) acorduri de instituire a unui cadru instituțional specific prin organizarea procedurilor de cooperare;

(iv) acorduri care au implicații bugetare importante pentru Uniune;acorduri care au implicații bugetare importante pentru Uniune;

(v) acorduri în domeniile în care se aplică procedura legislativă ordinară sau procedura legislativă specială în cazul în care este necesară aprobarea Parlamentului European.

În caz de urgență, Parlamentul European și Consiliul pot conveni un termen pentru aprobare;

[...]”.

Articolul 191 din TFUE este formulat după cum urmează (sublinierea ne aparține):

„Articolul 191

(ex-articolul 174 TCE)

(1) Politica Uniunii în domeniul mediului contribuie la următoarele obiective:

— conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului;

— ocrotirea sănătății persoanelor;

— utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale,

promovarea pe plan internațional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială și în special lupta împotriva schimbărilor climatice.

[...].

(4) În cadrul competențelor lor, Uniunea și statele membre cooperează cu țările terțe și cu organizațiile internaționale competente. Condițiile cooperării Uniunii pot face obiectul unor acorduri între aceasta și terțele părți în cauză.

Paragraful precedent nu aduce atingere competenței statelor membre de a negocia în cadrul organismelor internaționale și de a încheia acorduri internaționale.”

III - Jurisprudența privind temeiul juridic

În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție, „alegerea temeiului juridic al unui act comunitar trebuie fondată pe elemente obiective care pot fi supuse controlului jurisdicțional, printre care figurează în special scopul și conținutul actului”(2). Prin urmare, alegerea unui temei juridic incorect poate justifica anularea actului în cauză.

În acest caz, trebuie să se stabilească dacă propunerea:

1. urmărește o dublă finalitate sau are două componente și dacă una dintre aceste finalități sau componente poate fi identificată ca fiind principală, iar cealaltă nu este decât accesorie; sau

2. urmărește simultan mai multe obiective sau are mai multe componente ce sunt legate în mod indisolubil, fără ca vreuna să fie accesorie și indirectă în raport cu cealaltă.

În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, în primul caz, actul trebuie să aibă un temei juridic unic, și anume temeiul impus de finalitatea sau de componenta principală ori preponderentă, iar în al doilea caz, actul trebuie să fie adoptat pe baza diferitelor temeiuri juridice corespunzătoare.(3)

Serviciul Juridic face trimitere la hotărârea Curții de Justiție în Cauza C-94/03, Comisia/Consiliu, Rec., 2006, p. I-0001 , care ridică aceeași problemă ca prezenta decizie a Consiliului. Curtea de Justiție a concluzionat:

„51. Având în vedere toate considerațiile care precedă și după cum reiese în mod explicit din considerentul (8) al preambulului la convenție, potrivit căruia politicile comerciale și de mediu ale părților la convenție ar trebui să se sprijine reciproc în vederea dezvoltării durabile, se poate concluziona că convenția include, atât în ceea ce privește obiectivele urmărite, cât și conținutul său, două componente ce sunt legate în mod indisolubil, fără ca vreuna să fie accesorie și indirectă în raport cu cealaltă, una dintre ele intrând în domeniul de aplicare al politicii comerciale comune, iar cealaltă fiind legată de protecția sănătății persoanelor și a mediului. Conform jurisprudenței amintite la punctul 36 din prezenta hotărâre, decizia de aprobare a convenției în numele Comunității trebuia, așadar, să se întemeieze pe două temeiuri juridice, și anume, articolul 133 CE și articolul 175 alineatul (1) CE coroborate cu dispozițiile relevante ale articolului 300 CE”.

55. În sfârșit, trebuie precizat că, întemeindu-și decizia de aprobare a convenției pe un dublu temei juridic - articolul 133 CE și articolul 175 alineatul (1) CE, Comunitatea le comunică celorlalte părți la convenție informații privind competențele Comunității în ceea ce privește convenția, care, după cum am arătat mai sus, intră atât în domeniul de aplicare al politicii comerciale comune, cât și în cel al politicii comunitare de mediu, și privind repartizarea competențelor între Comunitate și statele sale membre, repartizare de care trebuie să se țină seama la punerea în aplicare a acordului la nivelul Comunității.

56. Având în vedere cele de mai sus, este necesară anularea deciziei atacate întrucât se bazează doar pe articolul 175 alineatul (1) CE, coroborat cu prima teză de la articolul 300 alineatul (2) primul paragraf CE și cu articolul 300 alineatul (3) primul paragraf CE.

IV. Scopul și conținutul propunerii

Scopul propunerii, potrivit considerentului (4) al acesteia, este să permită aderarea Uniunii Europene la CITES pentru ca Uniunea să participe pe deplin la activitatea convenției și să oblige din punct de vedere juridic Uniunea și toate statele sale membre să pună în aplicare convenția și să asigure respectarea acesteia. Aderarea va genera responsabilități formale pentru Uniunea Europeană, care, în calitate de parte, va răspunde în fața celorlalte părți în privința punerii în aplicare a convenției.

Potrivit considerentului (3), aspectele care fac obiectul CITES se referă la protecția mediului și la comerț, domenii în care UE are competențe de negociere, încheiere și punere în aplicare a acordurilor internaționale.

Propunerea include în anexă o declarație a UE formulată după cum urmează (sublinierea ne aparține):

„DECLARAȚIA UNIUNII EUROPENE ÎN CONFORMITATE CU ARTICOLUL XXI [ALINEATUL(3)] DIN CONVENȚIA PRIVIND COMERȚUL INTERNAȚIONAL CU SPECII ALE FAUNEI ȘI FLOREI SĂLBATICE PE CALE DE DISPARIȚIE

Uniunea Europeană declară că, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special cu articolul 191, are competența de a încheia acorduri internaționale și de a pune în aplicare obligațiile care decurg din acestea, contribuind la îndeplinirea următoarelor obiective:

 conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului;

 ocrotirea sănătății persoanelor;

 folosirea prudentă și rațională a resurselor naturale;

 promovarea pe plan internațional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială, inclusiv schimbările climatice.

De asemenea, Uniunea Europeană adoptă măsuri la nivelul Uniunii Europene pentru buna funcționare a pieței sale interne.

Uniunea Europeană are competență exclusivă în ceea ce privește măsurile referitoare la uniunea vamală între statele sale membre și în ceea ce privește politica sa comercială comună.

Uniunea Europeană declară că a adoptat deja instrumente juridice, cu forță juridică obligatorie pentru statele sale membre, care au ca obiect aspectele reglementate de prezenta convenție, în special, dar fără a se limita la Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea și Regulamentul de punere în aplicare (CE) nr. 865/2006 al Comisiei din 4 mai 2006.

În plus, Uniunea Europeană declară că este responsabilă pentru îndeplinirea obligațiilor care decurg din Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție care sunt reglementate de dreptul Uniunii.

Exercitarea competenței Uniunii este supusă, prin însăși natura sa, unei evoluții continue.”

Cele două paragrafe subliniate de mai sus au fost eliminate în textul trimis de Consiliu Parlamentului pentru aprobare.

Preambulul CITES include următorul considerent (4):

„recunoscând, în plus, că cooperarea internațională este esențială pentru protecția anumitor specii ale faunei și florei sălbatice împotriva unei exploatări excesive, ca urmare a comerțului internațional,”

V - Stabilirea temeiului juridic adecvat

Întrucât scopul propunerii este să oblige din punct de vedere juridic UE și toate statele sale membre să pună în aplicare CITES și să asigure respectarea acesteia, scopul convenției în sine este, prin urmare, esențial pentru a stabili dacă propunerea urmărește simultan două obiective, legate de protecția mediului și de comerț, sau dacă unul dintre ele este doar accesoriu.

Trebuie precizat că regulamentul de punere în aplicare a CITES în statele membre se bazează exclusiv pe temeiul juridic privind mediul. În consecință, s-ar putea deduce că obiectivul de protecție a mediului nu ar trebui considerat accesoriu niciunui alt obiectiv posibil, ci trebuie considerat cel puțin unul dintre obiectivele principale.

Se pune prin urmare întrebarea dacă obiectivul legat de comerț ar trebui considerat accesoriu celui legat de protecția mediului. Astfel cum reiese în mod clar din considerentul (4) al preambulului la CITES, scopul său este să introducă dispoziții privind cooperarea internațională în vederea protejării anumitor specii de supraexploatarea prin comerțul internațional. Potrivit articolului 207 din TFUE, politica comercială comună se desfășoară în cadrul principiilor și al obiectivelor acțiunii externe a Uniunii, care, conform articolului 191, astfel cum este menționat la articolul 192 din TFUE, include promovarea pe plan internațional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială. În consecință, aspectele legate de comerț ale propunerii nu pot fi considerate a fi accesorii obiectivului de protecție a mediului, cu atât mai mult în condițiile în care UE are competență exclusivă în ceea ce privește politica comercială comună.

Prin urmare, propunerea urmărește simultan două obiective, legate de protecția mediului și de comerțul internațional echitabil. Aceste două obiective sunt legate în mod indisolubil, niciunul nefiind secundar și indirect în raport cu celălalt. Temeiul juridic al propunerii trebuie deci să includă articolul 207 din TFUE, neputând fi reprezentat doar de articolul 192 din TFUE.

VI - Concluzii și recomandări

Ținând seama de analiza de mai sus, articolele 192, 207 și 218 din TFUE reprezintă temeiul juridic adecvat al propunerii.

Comisia a examinat chestiunea mai sus menționată în cursul reuniunii sale din 13 octombrie 2014. Prin urmare, în cursul reuniunii sale, comisia a hotărât, cu 15 voturi pentru, 6 împotrivă și 0 abțineri(4), să recomande că temeiul juridic adecvat al propunerii de decizie a Consiliului referitoare la aderarea Uniunii Europene la Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES) ar trebui să fie articolul 192, articolul 207 și articolul 218 alineatul (6) litera (a) din TFUE.

Vă asigur, Domnule Președinte, de înalta mea considerație.

Pavel Svoboda

(1)

A se vedea Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 aprilie 2014 referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (reformare) (P7_TA(2014)0397).

(2)

Cauza C-45/86, Comisia/Consiliu (Preferințele tarifare generalizate), Rec., 1987, p. 1439, punctul 5. Cauza C-440/05, Comisia/Consiliu, Rec., 2007, p. I-9097. Cauza C-411/06, Comisia/Parlamentul European și Consiliul, Rec., 2009, p. I-7585.

(3)

A se vedea cauza C-411/06, citată mai sus, punctele 46-47.

(4)

La votul final au fost prezenți: Jean-Marie Cavada (președinte în exercițiu, vicepreședinte), Max Andersson, Marie-Christine Boutonnet, Daniel Buda, Kostas Chrysogonos, Therese Comodini Cachia, Mady Delvaux (vicepreședintă), Andrzej Duda, Pascal Durand, Angel Dzhambazki, Rosa Estaràs Ferragut, Jytte Guteland, Heidi Hautala, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Dietmar Köster, Gilles Lebreton, António Marinho e Pinto, Jiří Maštálka, Angelika Niebler, Julia Reda, Evelyn Regner, Virginie Rozière, Viktor Uspaskich, Tadeusz Zwiefka.


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

5.11.2014

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

61

3

0

Membri titulari prezenți la votul final

Marco Affronte, Pilar Ayuso, Zoltán Balczó, Ivo Belet, Simona Bonafè, Lynn Boylan, Nessa Childers, Mireille D’Ornano, Miriam Dalli, Seb Dance, Angélique Delahaye, Jørn Dohrmann, Ian Duncan, Stefan Eck, Bas Eickhout, Eleonora Evi, José Inácio Faria, Karl-Heinz Florenz, Ashley Fox, Elisabetta Gardini, Enrico Gasbarra, Gerben-Jan Gerbrandy, Jens Gieseke, Julie Girling, Sylvie Goddyn, Matthias Groote, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Jytte Guteland, György Hölvényi, Anneli Jäätteenmäki, Jean-François Jalkh, Benedek Jávor, Josu Juaristi Abaunz, Karin Kadenbach, Syed Kamall, Kateřina Konečná, Peter Liese, Norbert Lins, Susanne Melior, Miroslav Mikolášik, Massimo Paolucci, Gilles Pargneaux, Piernicola Pedicini, Bolesław G. Piecha, Frédérique Ries, Michèle Rivasi, Teresa Rodriguez-Rubio, Annie Schreijer-Pierik, Davor Škrlec, Renate Sommer, Dubravka Šuica, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Nils Torvalds, Glenis Willmott, Jadwiga Wiśniewska

Membri supleanți prezenți la votul final

Renata Briano, Soledad Cabezón Ruiz, Ulrike Müller, József Nagy, Aldo Patriciello, Alojz Peterle, Christel Schaldemose, Bart Staes

Notă juridică