Procedură : 2014/2216(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0023/2015

Texte depuse :

A8-0023/2015

Dezbateri :

PV 11/03/2015 - 15
CRE 11/03/2015 - 15

Voturi :

PV 12/03/2015 - 8.6
CRE 12/03/2015 - 8.6
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0076

RAPORT     
PDF 677kWORD 691k
20.2.2015
PE 541.530v03-00 A8-0023/2015

referitor la Raportul anual pe 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință

(2014/2216(INI))

Comisia pentru afaceri externe

Raportor: Pier Antonio Panzeri

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare
 AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen
 ANNEX I
 ANNEX II
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la Raportul anual pe 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință

(2014/2216(INI))

Parlamentul European,

–       având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului și alte tratate și instrumente ale ONU în domeniul drepturilor omului,

–       având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a acestei convenții(1),

–       având în vedere Declarația Mileniului a Organizației Națiunilor Unite din 8 septembrie 2000(2), Agenda Organizației Națiunilor Unite pentru dezvoltare post-2015 și rezoluțiile Adunării Generale a ONU,

–       având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

–       având în vedere articolele 2, 3 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–       având în vedere articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–       având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–       având în vedere cadrul strategic și planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația(3), adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012,

–       având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2013, adoptat de Consiliul la 23 iunie 2014,

–       având în vedere Raportul anual privind aspectele principale și opțiunile fundamentale ale PESC în 2013, aprobat de Consiliu la 22 iulie 2014,

–       având în vedere Raportul anual al Comisiei pentru 2014 privind politicile de dezvoltare și asistență externă ale Uniunii Europene și punerea lor în aplicare în 2013 (COM(2014)0501), adoptat la 13 august 2014, și documentele însoțitoare,

–       având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la Raportul anual 2012 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(4),

–       având în vedere orientările UE cu privire la drepturile omului,

–       având în vedere concluziile Consiliului din 23 iunie 2014 privind cea de-a zecea aniversare a Orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului,

–       având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului(5),

–       având în vedere rezoluțiile adoptate în cadrul procedurii de urgență privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept,

–       având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la prioritățile UE pentru cea de a 25-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului(6),

–       având în vedere Recomandarea sa din 2 aprilie 2014 adresată Consiliului privind cea de a 69-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite(7),

–       având în vedere Rezoluția sa din 17 noiembrie 2011 referitoare la sprijinul acordat CPI de către UE: confruntarea cu provocările și învingerea dificultăților(8),

–       având în vedere Rezoluția sa din 17 iulie 2014 referitoare la crima de agresiune(9),

–       având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării(10),

–       având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la libertatea presei și a mass-mediei în lume(11),

–       având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate din 8 martie 2011 intitulată „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene” (COM(2011)0200),

–       având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 20 decembrie 2012 referitoare la un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea(12),

–       având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la eradicarea torturii în lume(13),

–       având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante(14),

–       având în vedere Rezoluțiile nr. 1325, 1820, 1888, 1889 și 1960 ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite privind femeile, pacea și securitatea,

–       având în vedere Raportul privind indicatorii UE pentru o abordare cuprinzătoare a punerii în aplicare de către UE a Rezoluțiilor 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea, raport adoptat de către Consiliu la 13 mai 2011,

–       având în vedere Principiile directoare privind afacerile și drepturile omului: punerea în aplicare a cadrului „protecție, respect și remediere” al Organizației Națiunilor Unite, aprobate de Consiliul pentru Drepturile Omului al ONU în rezoluția sa nr. 17/4 din 16 iunie 2011,

–       având în vedere Ghidului sectorial TIC (tehnologii ale informației și comunicațiilor) referitor la aplicarea principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului, publicat de către Comisie la 17 iunie 2013,

–       având în vedere Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 26 iunie 2014, care solicită crearea unui grup de lucru interguvernamental fără limită de membri, în scopul elaborării „unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind societățile transnaționale și alte întreprinderi în ceea ce privește drepturile omului”,

–       având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la responsabilitatea socială a întreprinderilor în acordurile comerciale internaționale(15),

–       având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2006 privind clauza referitoare la drepturile omului și democrație în acordurile Uniunii Europene(16),

–       având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la drepturile omului și standardele sociale și de mediu în acordurile comerciale internaționale(17),

–       având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2010 referitoare la politica comercială internațională în contextul imperativelor legate de schimbările climatice(18),

–       având în vedere concluziile Consiliului din 14 mai 2012 privind „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării”,

–         având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015(19),

–       având în vedere Rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la discriminarea pe criterii de castă(20),

–       având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate din 5 martie 2014 intitulată „Aprovizionarea responsabilă cu minerale provenind din zone de conflict și din zone cu risc ridicat: către o abordare integrată la nivelul UE” (JOIN(2014)0008),

–       având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC),

–       având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2013 referitoare la corupția din sectorul public și sectorul privat: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe(21),

–       având în vedere concluziile Consiliului din 12 mai 2014 privind abordarea globală a UE,

–       având în vedere Recomandarea sa din 18 aprilie 2013 adresată Consiliului privind principiul responsabilității de a proteja al Organizației Națiunilor Unite(22),

–       având în vedere articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–       având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–       având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0023/2015),

A.     întrucât articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) a consolidat angajamentele UE de a dezvolta o politică externă și de securitate comună întemeiată pe principiile democrației, statului de drept, universalității și indivizibilității drepturilor omului și ale libertăților fundamentale, pe respectul pentru demnitatea umană, pe principiile egalității și solidarității și pe principiul promovării dreptului și justiției internaționale, cu respectarea principiilor prevăzute de Carta Organizației Națiunilor Unite, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și de dreptul internațional; întrucât, în conformitate cu articolul 6 din TUE, „Uniunea aderă la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale”;

B.     întrucât articolul 207 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că politica comercială a Uniunii se întemeiază pe principiile și obiectivele acțiunii externe a Uniunii;

C.     întrucât respectarea, promovarea și apărarea universalității și a indivizibilității drepturilor omului sunt pietrele de temelie ale politicilor externe și de securitate ale UE; întrucât universalitatea drepturilor omului este grav afectată de o serie de regimuri autoritare, în special în forumurile multilaterale;

D.     întrucât peste jumătate din populația lumii trăiește încă sub regimuri nedemocratice, iar libertatea la nivel mondial a înregistrat un declin continuu în ultimii ani;

E.     întrucât regimurile democratice nu sunt definite numai de organizarea de alegeri, ci și de respectarea statului de drept, de libertatea de exprimare, de respectarea drepturilor omului, de o justiție independentă și de o administrație imparțială;

F.     întrucât credibilitatea UE în cadrul relațiilor sale externe și pe scena internațională va fi consolidată de o mai mare consecvență între politicile sale interne și externe în ceea ce privește democrația și drepturile omului;

G.     întrucât noul Vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant a Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) a declarat că drepturile omului vor fi una dintre prioritățile sale generale și că are intenția să le utilizeze ca un criteriu de referință în toate relațiile cu țările terțe; întrucât VP/ÎR a reafirmat, de asemenea, angajamentul UE de a promova drepturile omului în toate domeniile relațiilor externe „fără excepție”; întrucât adoptarea noului plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația și reînnoirea mandatului Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului se vor afla pe agenda UE la începutul anului 2015;

H.    întrucât, la 23 iunie 2014, Consiliul a adoptat Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2013, care a acoperă primul an complet de punere în aplicare a cadrului strategic și a planului de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația; întrucât 2013 a fost, de asemenea, primul an complet al noului mandat al Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului; întrucât deținătorul acestei funcții ar trebui să ajute Uniunea să își coordoneze activitățile astfel încât munca sa de promovare a respectării drepturilor omului în întreaga lume, și în special a drepturilor femeilor, să devină mai clară și mai vizibilă;

I.      întrucât Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2013 și evenimentele survenite după perioada acoperită de acest raport reamintesc cu putere consecințele umane grave ale nerespectării drepturilor omului; întrucât nerespectarea drepturilor omului în țările terțe are consecințe nefaste pentru UE, atunci când nerespectarea drepturilor omului și absența participării democratice legitime provoacă instabilitate, apariția unor state eșuate, crize umanitare și conflicte armate, fenomene la care UE este obligată să reacționeze;

J.      întrucât angajamentul UE în favoarea unei multilateralități eficiente, cu ONU ca pilon central, este parte integrantă a politicii externe a Uniunii și se întemeiază pe convingerea că un sistem multilateral fondat pe valori și norme universale este cel mai potrivit pentru soluționarea crizelor, provocărilor și amenințărilor globale;

K.     întrucât UE și statele sale membre au fost aliați fideli ai Curții Penale Internaționale (CPI) încă de la începuturile ei, oferindu-i sprijin financiar, politic, diplomatic și logistic, promovând în același timp universalitatea Statutului de la Roma și protejându-i integritatea pentru a consolida independența Curții;

L.     întrucât în Rezoluția sa din 17 iulie 2014, Parlamentul și-a afirmat încă odată sprijinul ferm în favoarea adoptării amendamentelor de la Kampala aduse Statului de la Roma al CPI, inclusiv a amendamentului privind crima de agresiune, și a invitat toate statele membre ale UE să ratifice aceste amendamente și să le integreze în legislația lor națională; întrucât amendamentul privind crima de agresiune va contribui la consolidarea statului de drept la nivel internațional și la asigurarea păcii și securității internaționale, descurajând folosirea ilegală a forței și contribuind astfel în mod proactiv la prevenirea acestor crime și la consolidarea unei păci durabile;

M.    întrucât subiectul central al celei de-a 59-a sesiuni a Comisiei ONU pentru statutul femeii, care va avea loc la New York între 9 și 20 martie 2015, va fi urmarea dată Declarației și Platformei de acțiune de la Beijing, inclusiv provocările actuale care împiedică punerea lor în aplicare și deci realizarea egalității de gen și autonomizarea femeii, precum și posibilitățile de realizare a egalității de gen și autonomizare a femeii în cadrul agendei post-2015 privind Obiectivele de dezvoltare ale mileniului (ODM);

N.     întrucât învățământul primar gratuit pentru toți copiii este un drept fundamental prevăzut de Convenția ONU din 1989 cu privire la drepturile copilului; întrucât educarea copiilor și a adulților contribuie la reducerea sărăciei și a mortalității infantile, precum și la promovarea de bune practici de protecție a mediului; întrucât accesul tuturor la educație este legat în mod intrinsec de ODM referitor la egalitatea de gen, în special în ceea ce privește absolvirea ciclului primar; întrucât acest obiectiv este departe de a fi atins;

O.     întrucât în perioade de conflicte armate, femeile și copiii, inclusiv femeile și copiii refugiați, solicitanți de azil și apatrizi, se numără printre cele mai vulnerabile grupuri din societate, iar riscurile sunt mult amplificate în cazul adolescentelor strămutate în timpul crizelor umanitare;

P.     întrucât niciun tip de discriminare și violență împotriva femeilor, inclusiv abuzul sexual, mutilarea genitală feminină, căsătoriile forțate, așa-numitele crime de onoare și exploatarea sexuală a femeilor în scop comercial, precum și violența domestică, nu ar trebui să fie vreodată justificat de vreun temei politic, social, religios sau cultural sau de tradiții populare sau tribale;

Q.     întrucât există o relație clară între corupție și încălcarea drepturilor omului; întrucât corupția din sectorul public și sectorul privat creează și agravează inegalitățile și discriminarea, împiedicând astfel exercitarea egală a drepturilor civile, politice, economice, sociale și culturale; întrucât s-a dovedit că actele de corupție sunt legate adesea de încălcarea drepturilor omului, de abuzul de putere și de lipsa de răspundere;

R.     întrucât drepturile lucrătorilor și drepturile sindicatelor sunt ținta unor atacuri grave în lume, iar modul în care anumite companii își desfășoară activitatea are un impact profund asupra drepturilor lucrătorilor, comunităților și consumatorilor din interiorul și exteriorul Europei; întrucât dreptul internațional al drepturilor omului impune statelor datoria de a apăra drepturile omului și de a se asigura că activitățile marilor companii aflate în jurisdicția lor nu încalcă drepturile omului și că victimele au la dispoziție căi de atac eficiente;

S.     întrucât comunitatea de afaceri joacă un rol semnificativ în promovarea drepturilor omului și întrucât astfel de eforturi sunt mai mult decât recomandate și ar trebui să fie sprijinite de instituții publice din întreaga lume; întrucât promovarea drepturilor omului ar trebui să fie considerată o platformă de cooperare între guvern și sectorul privat;

T.     întrucât sistemul generalizat de preferințe plus (SGP Plus) destinat țărilor terțe prevede o clauză de respectare a convențiilor internaționale privind drepturile omului și drepturile lucrătorilor;

U.     întrucât în articolul 16 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) se menționează că, de la împlinirea vârstei legale, bărbatul și femeia, fără nicio restricție în ce privește rasa, naționalitatea sau religia, au dreptul de a se căsători și de a întemeia o familie și au drepturi egale la contractarea căsătoriei, în decursul căsătoriei și la desfacerea ei, iar căsătoria nu poate fi încheiată decât cu consimțământul liber și deplin al viitorilor soți;

V.     întrucât articolul 14 din DUDO recunoaște dreptul persoanelor supuse persecuției de a căuta azil în alte țări; întrucât Convenția ONU privind statutul refugiaților afirmă clar că toți refugiații au dreptul la o protecție specială și că niciun stat nu poate expulza sau returna un refugiat spre un teritoriu unde acesta riscă să fie persecutat sau unde viața sau libertatea i-ar fi amenințată;

W.    întrucât articolul 18 din DUDO recunoaște libertatea de gândire, de conștiință și de religie; întrucât numărul incidentelor asociate cu libertatea de religie sau de convingeri a crescut semnificativ, ca urmare, printre altele, a unui număr tot mai mare de conflicte de natură religioasă;

X.     întrucât articolul 25 din DUDO recunoaște dreptul oricărei persoane la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, în cadrul căruia mama și copilul au dreptul la ajutor și ocrotire deosebite, care includ îngrijirea medicală; întrucât Convenția ONU cu privire la drepturile copilului își sărbătorește cea de a 25-a aniversare, fiind tratatul ratificat de cel mai mare număr de state în domeniul drepturilor omului; întrucât în rezoluția Consiliului ONU pentru drepturile omului 26/28 se solicită ca următoarea reuniune a Forumului social al acestui consiliu să se axeze pe accesul la medicamente, în contextul dreptului oricărei persoane de a se bucura de nivelul cel mai înalt posibil de sănătate fizică și mentală; întrucât, potrivit Constituției Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cel mai înalt standard posibil de sănătate este unul dintre drepturile fundamentale ale oricărei ființe umane, indiferent de rasă, religie, convingeri politice, statut economic sau social;

Y.     întrucât efectele schimbărilor climatice, cum ar fi creșterea temperaturilor, creșterea nivelului mărilor și condițiile meteorologice extreme, vor intensifica riscurile de instabilitate globală și, în consecință, riscul unor încălcări grave ale drepturilor omului;

Z.     întrucât accesul la apă potabilă sigură și la servicii de salubrizare este un drept al omului care derivă din dreptul la un nivel de trai adecvat și care este legat în mod indisolubil de dreptul la nivelul cel mai înalt posibil de sănătate fizică și mentală, precum și de dreptul la viață și la demnitate umană; întrucât aproximativ 2,6 miliarde de persoane – jumătate din populația statelor în curs de dezvoltare – nu dispun nici măcar de o latrină simplă „îmbunătățită”, iar 1,1 miliarde de persoane nu au acces la niciun fel de apă potabilă;

Aa.   întrucât acest raport, deși redactat ca răspuns la Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2013, adoptat de Consiliu, constituie o analiză prospectivă a activităților UE în domeniul de politică în cauză; întrucât Parlamentul, în rezoluțiile sale referitoare la rapoartele anuale anterioare și la revizuirea strategiei UE privind drepturile omului, a subliniat necesitatea unei analize continue a propriilor practici în ceea ce privește integrarea drepturilor omului în activitățile sale, cursul dat rezoluțiilor adoptate în cadrul procedurii de urgență privind cazurile de încălcare a democrației, drepturilor omului și statului de drept, precum și monitorizarea respectării clauzelor privind democrația și drepturile omului în toate acordurile încheiate de UE cu țări terțe,

Caracterul central al drepturilor omului în politicile externe ale UE

1.      reamintește că preambulul Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene afirmă că UE „situează persoana și demnitatea umană în centrul acțiunii sale”;

2.      invită toate instituțiile UE și statele membre să situeze drepturile omului în centrul relațiilor UE cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii săi strategici, și în centrul tuturor declarațiilor și reuniunilor la nivel înalt; subliniază importanța unei puneri în aplicare eficiente, consecvente și coerente a politicii UE în domeniul drepturilor omului, în conformitate cu obligațiile clare prevăzute la articolul 21 din TUE și în Cadrul strategic al UE privind drepturile omului și democrația; îl felicită pe noul VP/ÎR pentru exprimarea în mod deschis a angajamentului clar în favoarea aplicării acestor principii;

3.      subliniază că este important ca statele membre să-și exprime în mod unitar sprijinul pentru indivizibilitatea, inviolabilitatea și universalitatea drepturilor omului și, în special, pentru ratificarea tuturor instrumentelor internaționale din domeniul drepturilor omului stabilite de ONU; solicită UE să susțină caracterul indivizibil și inviolabil al drepturilor omului, inclusiv al celor incluse în Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale, în conformitate cu articolul 21 din TUE; invită UE să promoveze în continuare standardele universale în domeniul drepturilor omului ca bază a angajamentului său cu țările terțe și organizațiile regionale, atât în dialogurile politice, cât și în cele referitoare la drepturile omului, precum și în cadrul negocierilor comerciale;

4.      salută decizia Comisiei de a pune în centrul procesului de extindere statul de drept; îndeamnă UE să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a dispozițiilor care protejează drepturile omului și drepturile persoanelor ce aparțin minorităților pe parcursul întregului proces de extindere;

5.      atrage atenția, totuși, asupra consecințelor nedorite ale extinderii permanente a listei drepturilor omului și ale includerii unor aspecte controversate din punct de vedere ideologic sau politic, întrucât acest lucru ar putea reduce în final sprijinul general acordat însăși ideii de universalitate și indivizibilitate a drepturilor omului;

6.      subliniază că, pe lângă suferința umană, UE ar trebui să țină seama și de toate consecințele nerespectării drepturilor omului în cazurile în care încălcarea drepturilor omului și lipsa participării democratice legitime duc la instabilitate, corupție, state eșuate, crize umanitare sau conflicte armate, fenomene care subminează eforturile UE din cadrul politicii sale de dezvoltare, și față de care UE sau statele sale membre au obligația de a reacționa în cadrul politicii externe și de securitate; salută, în acest sens, eforturile recente ale UE de a include încălcările drepturilor omului în matricea de alertă timpurie asociată măsurilor de prevenire a crizelor; solicită, cu toate acestea, o acțiune preventivă mai fermă și îndeamnă VP/ÎR, Comisia și statele membre să dezvolte un element de prevenire a crizelor bazat pe drepturile omului, care ar trebui adăugat abordării cuprinzătoare a UE în materie de conflicte și crize externe și ar trebui inclus în viitoarea strategie europeană de securitate revizuită;

7.      consideră că UE și delegațiile sale ar trebui să identifice semnale de alertă timpurie, cum ar fi represiunea minorităților și încălcările drepturilor omului, care indică posibile conflicte și catastrofe umanitare; invită UE să elaboreze bune practici pentru promovarea și protejarea drepturilor omului în situațiile post-dezastru și post-conflict, acordând o atenție specială persoanelor cu dizabilități, femeilor, copiilor și altor grupuri vulnerabile, prin oferirea de date și luarea de măsuri relevante în ceea ce privește cazurile concrete de persoane cu dizabilități, disponibilitatea planurilor de reducere a riscului de dezastre care acordă atenție și persoanelor cu dizabilități, instruirea întregului personal relevant implicat în serviciu și proporția adăposturilor de urgență și a zonelor de distribuire a ajutoarelor în caz de dezastre accesibile, concentrându-se asupra integrării drepturilor omului în eforturile de ajutor, redresare și reconstrucție și respectând, totodată, principiile umanitare ale umanității, imparțialității, neutralității și independenței și abordarea bazată pe necesități în ceea ce privește asistența umanitară;

8.      încurajează UE să se asigure că există sinergie între posibilitățile de sprijin permise de Instrumentul de stabilitate, Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) și Fondul european pentru democrație (FED);

9.      își exprimă profunda îngrijorare cu privire la creșterea numărului de încălcări grave ale drepturilor omului cauzate de acțiuni de terorism în întreaga lume; face referire la un raport din 2014, care indică creșterea cu 62% a nivelului activităților teroriste în 2013 comparativ cu 2012 și o creștere de la 15 la 24 a numărului de țări care au fost afectate de acțiuni teroriste ce au condus la moartea a peste 50 de persoane; îndeamnă VP/ÎR și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), având în vedere creșterea nivelului activităților teroriste, să coopereze mai bine și mai eficient cu guvernele pentru combaterea tuturor formelor de terorism;

10.    susține că negarea genocidelor și a altor crime împotriva umanității, precum și a actelor de rasism, xenofobie sau ură religioasă constituie o încălcare clară a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și, ca atare, ar trebui condamnată;

11     invită VP/ÎR, Federica Mogherini și miniștrii de externe din UE să includă în mod regulat pe agenda Consiliului Afaceri Externe discutarea eforturilor UE în vederea eliberării apărătorilor drepturilor omului, a jurnaliștilor, a activiștilor politici și a altor persoane care își exercită în mod pașnic drepturile;

Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume ca instrument de raportare pentru politica UE în domeniul drepturilor omului și democrației

12.    salută adoptarea de către Consiliu a Raportului anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2013; invită noul VP/ÎR să se angajeze în viitor să participe la două dezbateri anuale dedicate politicii UE în domeniul drepturilor omului și democrației, în ședințele plenare ale Parlamentului, pentru a prezenta raportul UE și pentru a răspunde raportului Parlamentului;

13.    consideră regretabil faptul că Comisia nu a oferit un răspuns scris la Rezoluția Parlamentului menționată mai sus referitoare la Raportul anual privind drepturile omului și democrația în lume în 2012 și consideră că astfel de răspunsuri scrise sunt extrem de importante pentru cooperarea interinstituțională în acest domeniu și nu pot fi înlocuite de dezbateri în plen, care permit mai puțin timp pentru reflecție și pentru un răspuns sistematic la toate problemele ridicate de Parlament;

14.    felicită SEAE și Comisia pentru raportarea cuprinzătoare și clară privind acțiunile UE întreprinse pe parcursul perioadei de raportare; își reiterează totuși poziția potrivit căreia rapoartele de țară, în special, ar trebui să permită o prezentare generală a principalelor tendințe pozitive și negative și să evalueze eficiența acțiunilor UE; ia act de faptul că o raportare publică mai riguroasă, care să aibă la bază în special prioritățile și indicatorii identificați în strategiile de țară ale UE privind drepturile omului, care au fost până acum confidențiale, ar încuraja o mai mare consecvență în aplicarea condiționalității legate de drepturile omului și în evaluarea impactului asupra drepturilor omului al politicilor UE;

15.    își menține părerea că instituțiile UE ar trebui să depună eforturi comune pentru a îmbunătăți formatul raportul anual privind drepturile omului și democrația în lume, pentru a îi permite să atingă un public larg, păstrându-și caracterul cuprinzător de raport privind implementarea cadrului strategic și planului de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația; își reafirmă disponibilitatea de a participa la o cooperare activă și constructivă între instituțiile UE în pregătirea viitoarelor rapoarte; reamintește solicitarea ca raportul anual să includă o secțiune privind punerea în aplicare de către statele membre a planului de acțiune;

Implementarea cadrului strategic și a planului de acțiune ale UE

16.    reiterează aprecierea sa cu privire la cadrul strategic și planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația, adoptate de Consiliu în 2012, ca un element de referință pentru deschiderea de noi perspective în ceea ce privește elaborarea de politici și reconfirmarea angajamentului UE față de obligația prevăzută de tratat de a integra drepturile omului în toate politicile externe ale UE, „fără excepție”;

17.    reamintește faptul că drepturile omului au devenit o componentă esențială a acțiunii externe a UE și un adevărat element al identității sale în relațiile bilaterale, multilaterale și instituționale;

18.    apreciază eforturile depuse de SEAE și de Comisie în vederea prezentării unor rapoarte Parlamentului cu privire la punerea în aplicare a primului plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația; invită VP/ÎR și SEAE să implice statele membre, Comisia, Parlamentul societatea civilă și organizațiile regionale și internaționale în procesul de revizuire și consultare în vederea adoptării unui nou plan de acțiune, care urmează să intre în vigoare la începutul anului 2015; salută discuțiile menite să îmbunătățească stabilirea priorităților în ceea ce privește obiectivele noului plan de acțiune și să sporească claritatea, eficacitatea și coerența acestui instrument de politică externă al UE, dar avertizează cu privire la reducerea sferei de aplicare a planului de acțiune sau a nivelului ambiției în ceea ce privește integrarea drepturilor omului în toate domeniile de politică ale UE;

19.    încurajează toate părțile implicate în acțiunea externă a UE să își însușească politica externă a UE în domeniul drepturilor omului și diversele instrumente aferente acesteia și să se asigure că drepturile omului sunt luate în considerare la toate nivelurile, printre altele, prin organizarea de formări periodice în domeniul drepturilor omului destinate funcționarilor în cauză;

20.    își exprimă preocuparea deosebită cu privire la implementarea angajamentului luat în cadrul strategic, de a „situa drepturile omului în centrul relațiilor UE cu toate țările terțe, inclusiv cu partenerii săi strategici”; îndeamnă, prin urmare, VP/ÎR și SEAE să acorde o atenție deosebită punerii în aplicare a acestui angajament și asigurării integrării drepturilor omului și democrației în relațiile UE cu partenerii săi strategici, în contexte centrale, cum ar fi summit-urile și concluziile Consiliului; recomandă în continuare ca, de fiecare dată când are loc o încălcare gravă a drepturilor omului de către o țară parteneră cu care a fost încheiat un acord, UE să ia măsuri mai eficiente în aplicarea sancțiunilor corespunzătoare prevăzute în clauzele privind drepturile omului din acordul respectiv, inclusiv o eventuală suspendare (temporară) a acordului;

21.    invită VP/ÎR ca, în coordonare cu toți ceilalți comisari, să elaboreze un program care să integreze drepturile omului în diferite activități ale UE, în special în următoarele domenii: dezvoltare, migrație, mediu înconjurător, ocuparea forței de muncă, protecția datelor pe internet, comerț, investiții, tehnologie și afaceri;

22.    salută faptul că VP/ÎR a afirmat în mod public necesitatea de revizuire a strategiei UE față de toți partenerii săi strategici, inclusiv China și Rusia, și îi solicită să acorde prioritate drepturilor omului în aceste țări pe perioada mandatului său, clarificând faptul că încălcările grave ale drepturilor omului constituie o amenințare la adresa relațiilor bilaterale dintre UE și partenerii săi strategici;

Mandatul Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului

23.    recunoaște importanța mandatului conferit primului Reprezentant Special al UE (RSUE) pentru drepturile omului și îl felicită pe deținătorul actual al mandatului pentru munca depusă până în prezent; încurajează RSUE să continue să consolideze vizibilitatea UE și cooperarea sa în cadrul organizațiilor multilaterale relevante și al mecanismelor regionale din domeniul drepturilor omului (ONU, Consiliul Europei, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est, Uniunea Africană și Organizația de Cooperare Islamică), să promoveze prioritățile tematice cheie ale UE reflectate în orientările UE cu privire la drepturile omului, să acționeze pentru consolidarea societății civile în întreaga lume și să contribuie la integrarea, coerența, consecvența și eficiența politicii UE în domeniul drepturilor omului și la asigurarea echilibrului adecvat între diplomația publică și diplomația tăcută; recunoaște necesitatea unei vizibilități sporite a rolului RSUE pentru drepturile omului, care, cu sprijinul diferitelor servicii din cadrul instituțiilor UE, în vederea asigurării unei bune coordonări, trebuie să aibă competențe de inițiativă și dreptul de a se exprima public;

24.    invită Consiliul să adopte ca principiu general practica de a include sistematic cooperarea cu RSUE pentru drepturile omului în mandatul viitorilor RSUE geografici;

25.    solicită ca poziția RSUE pentru drepturile omului să fie menținută, astfel încât să devină o funcție permanentă, cu mijloace adecvate pentru susținerea pe deplin a rolului său, inclusiv cu utilizarea diplomației publice;

Coerența internă/externă a politicii UE în domeniul drepturilor omului și democrației

26.    subliniază că politica UE privind drepturile omului trebuie să fie consecventă în ceea ce privește respectarea obligațiilor prevăzute în tratat, asigurând coerența între politicile interne și externe și evitând standardele duble; solicită, prin urmare, adoptarea concluziilor Consiliului Afaceri Externe privind drepturile omului în ceea ce privește partenerii strategici; solicită, în acest context, stabilirea unor praguri comune pentru statele membre și funcționarii UE în ceea ce privește preocupările legate de drepturile omului pe care trebuie să le invoce, ca cerință minimă, în relațiile cu omologii lor strategici, ținând cont în același timp de situația specifică din fiecare țară;

27.    subliniază faptul că acțiunile UE în ceea ce privește țările terțe trebuie să fie consecvente pentru a fi credibile și, prin urmare, eficiente, și că discrepanțele și lipsa de coerență dăunează eficacității acțiunilor sale și diminuează uneori forța discursului său cu privire la drepturile omului; reamintește faptul că, în ciuda numeroaselor dificultăți întâlnite, coerența rămâne o prioritate a politicii externe și ea trebuie să constituie punctul central al mandatului tuturor actorilor implicați în această politică;

28.    în plus, consideră că este esențial ca cerințele privind drepturile omului stabilite de UE în cadrul relațiilor sale cu țările terțe să se aplice în aceeași măsură și statelor membre; reamintește, în acest sens, faptul că Parlamentul adoptă un raport anual referitor la situația drepturilor fundamentale în cadrul Uniunii Europene, elaborat de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne;

29.    invită SEAE să consolideze gestionarea, controlul și asumarea răspunderii în ceea ce privește fondurile UE pentru apărarea drepturilor omului;

30.    atrage atenția asupra provocărilor semnificative pe care le implică anexarea Crimeii de către Rusia și continuarea implicării militare a acestei țări în estul Ucrainei; subliniază faptul că această politică de agresiune reprezintă o continuare a tendințelor Rusiei către o conducere autoritară, concomitent cu înrăutățirea situației drepturilor omului în interiorul țării; evidențiază faptul că Rusia reprezintă în prezent o „provocare strategică” pentru UE și nu mai respectă criteriile parteneriatului strategic;

31.    solicită UE să abordeze în mod eficient provocările interne în ceea ce privește drepturile omului, precum situația romilor, tratamentul aplicat refugiaților și migranților, discriminarea persoanelor LGBTI, condițiile de detenție și libertatea presei în statele membre, pentru a-și menține credibilitatea și consecvența în cadrul politicii sale externe privind drepturile omului; consideră regretabil faptul că minoritatea romă este în continuare supusă discriminării, rasismului și excluderii sociale, atât în UE, cât și în țări candidate la aderare din Balcanii de Vest și în Turcia; ia act, în această privință, de faptul că respectarea drepturilor minorităților este una dintre provocările-cheie identificate în Strategia de extindere a Comisiei pentru 2014-2015;

Instrumentele politicii UE în domeniul drepturilor omului

Strategiile de țară privind drepturile omului și rolul delegațiilor UE

32.    felicită SEAE pentru finalizarea cu succes a primului ciclu de strategii de țară privind drepturile omului, care pun un accent puternic pe asumarea responsabilității la nivelul delegațiilor UE; consideră, totuși, regretabilă lipsa în continuare a transparenței în ceea ce privește conținutul strategiilor de țară, în special neinformarea corespunzătoare a Parlamentului, și solicită, încă o dată, dezvăluirea publică cel puțin a priorităților-cheie ale fiecărei strategii de țară și accesul Parlamentului la strategii, într-un cadru adecvat, pentru a permite un nivel corespunzător de control; încurajează SEAE să adopte indicatori de evaluare a eficienței și să trateze mai explicit secțiunile dedicate diferitelor țări din raportul anual privind drepturile omului și democrația în lume ca fiind rapoarte de punere în aplicare privind strategiile de țară; reamintește angajamentul asumat de UE de a se asigura că strategiile de țară privind drepturile omului sunt luate în considerare la toate nivelurile de elaborare a politicilor în ceea ce privește țările terțe, inclusiv în dialogurile politice și privind drepturile omului;

33. subliniază necesitatea ca delegațiile UE să întocmească un raport anual privind propriile activități în domeniul drepturilor omului;

34.    salută rețeaua aproape finalizată de puncte de contact pentru drepturile omului și de ofițeri de legătură pentru apărătorii drepturilor omului în delegațiile UE; invită VP/ÎR și SEAE să elaboreze orientări operaționale clare privind rolul lor în cadrul delegațiilor pentru a le permite să își realizeze pe deplin potențialul, să stabilească standarde credibile și să evite inconsecvențele între delegațiile UE;

35.    încurajează intensificarea cooperării dintre rețelele diplomatice ale statelor membre și delegațiile UE din toată lumea, cu scopul de a contribui la dezbaterile grupurilor de lucru în domeniul drepturilor omului din țările terțe;

36.    solicită SEAE să se asigure că la toate reuniunile la nivel înalt dintre UE și țări terțe, inclusiv la reuniunile Consiliului de Cooperare/Consiliului de asociere, sunt aduse în discuțiile cazurile apărătorilor drepturilor omului aflați în închisoare; insistă ca toate strategiile de țară privind drepturile omului adoptate în relația dintre UE și țările terțe să includă o secțiune privind susținătorii drepturilor omului aflați în închisoare;

37.    reamintește angajamentul de a integra drepturile omului în toate evaluările de impact ale UE; insistă asupra importanței acestui angajament, pentru a asigura faptul că UE respectă, apără și aplică drepturile omului și că activitățile și politicile sale externe sunt concepute și puse în aplicare astfel încât să consolideze drepturile omului în străinătate; solicită UE ca, prin intermediul unei mai bune consultări și coordonări cu societatea civilă și cu instituțiile UE, să îmbunătățească calitatea și caracterul sistematic al evaluărilor sale de impact în domeniul drepturilor omului;

Dialogurile și consultările în domeniul drepturilor omului

38.    își reafirmă sprijinul în favoarea unor dialoguri dedicate drepturilor omului ca un instrument al politicii UE în domeniul drepturilor omului, cu condiția ca acestea să nu constituie un scop în sine, ci un mijloc de a asigura angajamente și realizări specifice din partea omologilor; recunoaște valoarea implicării într-un dialog dedicat drepturilor omului, în special cu țările în care există probleme grave legate de aceste drepturi; subliniază, cu toate acestea, nevoia ca UE să tragă concluzii politice clare în cazurile în care dialogul privind drepturile omului nu are rezultate pozitive din cauza absenței dorinței omologului de a se implica cu bună credință sau din cauza absenței unui angajament autentic în direcția reformelor și să pună accentul pe diplomația publică pentru a se asigura că credibilitatea publică a politicii UE în domeniul drepturilor omului nu este pusă în pericol; avertizează, de asemenea, cu privire la devierea discuțiilor privind drepturile omului de la dialogurile politice la nivel înalt; insistă ca UE să aducă efectiv în discuție într-o manieră responsabilă și transparentă cazurile individuale ale apărătorilor drepturilor omului care se află în pericol sau în închisoare, precum și ale prizonierilor politici; solicită ca, în cazul încălcărilor grave ale drepturilor omului, acest aspect să fie plasat în centrul dialogului politic la toate nivelurile;

39.    îndeamnă SEAE să elaboreze un mecanism cuprinzător de revizuire, care să contribuie la evaluarea dialogurilor în lumina insuccesului acestora în ceea ce privește obținerea unor rezultate semnificative și tangibile; solicită, în continuare, UE să își consolideze criteriile de referință pentru a contribui la evaluarea nivelului de succes și la eficientizarea dialogurilor, fapt care ar ajuta la o mai bună aliniere a țărilor cu probleme grave în domeniul drepturilor omului la standardele internaționale în acest domeniu; îndeamnă UE, în lumina, de exemplu, a faptului că dialogul dintre UE și China referitor la drepturile omului nu a avut rezultate semnificative și tangibile și a evenimentelor recente din Hong Kong, să își regândească strategia în domeniul drepturilor omului și să adopte o abordare mai coerentă, unitară și strategică cu privire la drepturile omului;

40.    consideră regretabil faptul că, din cauza utilizării unor structuri, formate, frecvențe și metode diferite și a caracterului confidențial al acestor schimburi, nu există un veritabil mecanism de monitorizare și de evaluare a acestor dialoguri și nici indicatori de progres; recomandă clarificarea obiectivelor fiecărui dialog și evaluarea rezultatelor cu consultarea Parlamentului;

41.    îndeamnă SEAE să poarte în continuare discuții cu toate țările cu care are în prezent dialoguri pe problema drepturilor omului, solicitând angajamente concrete din partea autorităților în cauză și monitorizând cu regularitate solicitările formulate în timpul consultărilor;

Orientările UE cu privire la drepturile omului

42.    salută adoptarea de către Consiliu a orientărilor UE cu privire la drepturile omului pentru persoanele lesbiene, homosexuale, bisexuale, transgen și intersexuale și a orientărilor UE privind libertatea de religie sau de credință, ambele în timpul anului de raportare 2013, precum și a orientărilor privind libertatea de exprimare online și offline în 2014;

43.    reamintește faptul că adoptarea orientărilor nu trebuie să ducă la introducerea selectivității în sistemul drepturilor omului, întrucât principiile universalității și indivizibilității trebuie să rămână esențiale; invită Comisia să definească, împreună cu Parlamentul și cu reprezentanții societății civile, criteriile de selecție a tematicilor abordate de aceste orientări, pentru ca procesul de selecție să fie mai clar;

44.    invită Comisia să completeze orientările, care ar trebui să stabilească obiective, criterii, mijloace, calendare și indicatori și să includă o revizuire periodică, prin standardizarea conținutului și a formatului, făcându-le astfel să beneficieze de o mai mare claritate; reamintește, în acest sens, faptul că Parlamentul a recomandat recent punerea în aplicare „eficientă și axată pe obținerea de rezultate” a orientărilor în materie de tortură;

45.    solicită o participare sporită a actorilor societății civile la elaborarea, evaluarea și revizuirea orientărilor;

46.    îndeamnă SEAE și Consiliul să ia măsurile corespunzătoare pentru implementarea și evaluarea orientărilor UE la nivel național; încurajează SEAE și statele membre să se angajeze, de asemenea, în formarea continuă și sensibilizarea personalului SEAE și al delegațiilor UE, precum și a diplomaților statelor membre, pentru a se asigura că orientările UE cu privire la drepturile omului au efectul dorit în ceea ce privește conturarea politicilor reale pe teren;

Politicile UE de susținere a democratizării și a alegerilor

47.    subliniază faptul că regimurile democratice nu sunt definite numai de organizarea de alegeri, ci și de respectarea statului de drept, de libertatea de exprimare, de respectarea drepturilor omului, de o justiție independentă și de o administrație imparțială; invită Comisia și SEAE să sprijine procesele democratice care au loc în prezent în țările terțe; evidențiază, în acest sens, importanța monitorizări cursului dat rapoartelor și recomandărilor misiunilor de observare a alegerilor, prin folosirea acestora ca parte a angajamentului UE în sprijinul democrației pentru țara respectivă și prin autorizarea observatorului șef să exercite un rol special în monitorizarea implementării recomandărilor, ca parte integrantă a strategiei cuprinzătoare a Parlamentului de sprijinire a democrației și cu sprijinul organelor permanente ale Parlamentului; remarcă rolul pozitiv pe care îl pot avea misiunile UE de observare a alegerilor în ceea ce privește asigurarea credibilității UE ca partener;

48.    invită UE să continue să acționeze pentru definirea celor mai bune practici în acest domeniu în scopul sprijinirii și consolidării proceselor de democratizare; încurajează elaborarea de instrumente cu caracter atât politic, cât și operațional, care să fie utilizate în țări prioritare pentru integrarea în strategia UE a măsurilor de sprijinire a drepturilor omului și a democrației, inclusiv a măsurilor de prevenire a conflictelor și a măsurilor de mediere, într-un mod coerent, flexibil și credibil;

49.    subliniază că tranziția politică și democratizarea trebuie să fie combinate cu respectarea drepturilor omului, cu promovarea justiției, transparenței, răspunderii, reconcilierii și statului de drept și cu înființarea de instituții democratice; solicită un sprijin sistematic din partea UE pentru parlamente alese în mod liber și corect; subliniază necesitatea de a investi în dialoguri politice între partidele aflate la guvernare și cele din opoziție;

50.    reamintește că, în urma Primăverii arabe, Uniunea Europeană și-a redefinit politica de vecinătate privind țările sud-mediteraneene și a insistat asupra rolului societății civile și asupra principiului „mai mult pentru mai mult”, cu scopul de a dezvolta parteneriate mai solide cu vecinii săi și de a îi îndruma pe parcursul reformelor și al tranziției democratice;

51.    consideră că abordarea bazată pe performanță „mai mult pentru mai mult” ar trebui să orienteze relațiile UE cu toate țările terțe și că UE ar trebui să acorde țărilor partenere un statut avansat numai dacă sunt îndeplinite cerințele clare privind drepturile omului și democrația și că nu ar trebui să ezite să suspende acest statut dacă aceste cerințe nu mai sunt respectate;

52.    solicită o utilizare eficientă a noilor tehnologii și a internetului pentru ca informațiile referitoare la drepturile omului și la democrație, precum și programele UE, să fie cât mai accesibile cu putință persoanelor din întreaga lume;

53.    salută activitatea legată de țările-pilot, desfășurată până în prezent de nouă delegații UE, în vederea obținerii unei mai bune coerențe în ceea ce privește sprijinul pentru democrație în relațiile externe ale UE, activitate inițiată în cadrul concluziilor Consiliului din 2009 și 2010 și inclusă în cadrul strategic și planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația din 2012;

54.    solicită Comisiei și SEAE să își consolideze coordonarea cu Parlamentul în ceea ce privește cea de-a doua generație de țări-pilot, pentru a se asigura că toate instituțiile UE participă și combină cunoștințele lor specifice în urmărirea eficientă a obiectivului de sprijinire a democrației în țări terțe;

55.    felicită Fondul european pentru democrație pentru activitatea eficientă legată de promovarea democrației în vecinătatea UE și sprijină o extindere atentă a mandatului acestuia pentru a acționa și în alte societăți care se luptă pentru democratizare; solicită statelor membre, în spiritul solidarității și al angajamentului, să furnizeze fonduri suficiente bugetului Fondului pentru a asigura un sprijin cât mai flexibil și eficient pentru actorii locali ai schimbărilor democratice;

56. subliniază importanța consolidării rolului femeilor în promovarea drepturilor omului și a reformelor democratice, în sprijinirea prevenirii conflictelor și în consolidarea participării și a reprezentării politice; remarcă, de asemenea, în această privință, că ar trebui luate în considerare și urmate recomandările formulate în rapoartele misiunilor UE de observare a alegerilor referitoare la participarea deplină și egală a femeilor la procesul electoral;

57.    reamintește că extinderea reprezintă efortul de democratizare al UE cu cel mai mare succes și evidențiază faptul că negocierile cu Balcanii de Vest rămân principalul instrument care ajută aceste țări să creeze societăți pe deplin democratice;

Sprijinul acordat de UE apărătorilor drepturilor omului

58.    salută concluziile specifice ale Consiliului privind apărătorii drepturilor omului cu ocazia celei de-a zecea aniversări a Orientărilor UE cu privire la apărătorii drepturilor omului; felicită, de asemenea, Comisia pentru că recurge mai mult la finanțarea IEDDO pentru a acorda granturi de urgență apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol iminent și încurajează Comisia să exploreze în continuare noi modalități de a sprijini apărătorii drepturilor omului; reamintește, în acest sens, importanța Fondului european pentru democrație ca instrument de promovare și de protecție a activiștilor, bloggerilor și jurnaliștilor prodemocrație din lumea întreagă;

59.    regretă faptul că persecutarea și marginalizarea apărătorilor drepturilor omului reprezintă în continuare o tendință larg răspândită în întreaga lume, în special în țările care nu acceptă universalitatea drepturilor omului;

60.    solicită UE să acorde o atenție deosebită problemei apărătorilor drepturilor omului care se află în închisoare oriunde în lume și necesității ca UE să își intensifice în mod colectiv acțiunile de asigurare a eliberării acestor persoane, luând măsuri precum, printre altele, crearea unui grup de lucru intern al Parlamentului European care să fie la curent, printr-o colaborare strânsă cu societatea civilă, cu cazurile activiștilor aflați în detenție în întreaga lume;

61.    își reînnoiește apelul către SEAE de a continua să ofere protecție ONG-urilor, apărătorilor drepturilor omului, activiștilor societății civile, jurnaliștilor și avocaților, prin sporirea eficienței dialogurilor UE privind drepturile omului și prin promovarea priorităților tematice și orientărilor privind drepturilor omului ale UE; în acest context, încurajează organizarea de campanii destinate să ajungă la apărătorii drepturilor omului, inclusiv la cei aflați și în zone mai îndepărtate din țări terțe, pentru a contribui la implementarea obiectivelor de politică ale UE;

62.    solicită SEAE și Comisiei să se asigure că granturile UE și alte programe sunt disponibile nu numai pentru ONG-uri mari, ci și pentru consolidarea capacităților locale; prin urmare, solicită reducerea sarcinii birocratice, menținând în același timp neafectată răspunderea în cadrul procedurilor contabile și de depunere a cererilor și încurajează luarea în considerare a presiunilor tot mai mari exercitate de regimurile represive asupra societății civile; solicită o abordare mai pragmatică a societăților aflate în tranziție către democrație pentru a asigura sprijinirea organizațiilor și a persoanelor adecvate;

63.    solicită SEAE și delegațiilor UE să se angajeze, împreună cu apărătorii drepturilor omului și cu ONG-urile, într-un dialog politic autentic și pragmatic, care să urmărească găsirea celor mai bune căi de a sprijini un mediu favorabil activității lor; solicită ca UE să-și intensifice diplomația activă în țările terțe și să consolideze poziția punctelor de contact pentru drepturile omului, pentru a integra drepturile omului în activitatea politică de zi cu zi a delegațiilor UE relevante, prin aducerea sistematică în discuție a numelor prizonierilor politici, prin implicarea în monitorizarea proceselor și în vizitarea închisorilor și prin urmărirea cazurilor respective; subliniază necesitatea ca UE să utilizeze diplomația publică pentru a-i sprijini pe apărătorii drepturilor omului și să solicite eliberarea activiștilor pentru drepturile omului aflați în detenție; insistă ca reprezentanții de prim rang ai UE, inclusiv VP/ÎR, președintele Consiliului, comisarii, reprezentanții speciali ai UE și oficialități guvernamentale din statele membre să se întâlnească în mod sistematic cu apărătorii drepturilor omului, în special atunci când călătoresc în țări în care societatea civilă este supusă presiunilor;

64.    invită VP/ÎR și miniștrii de externe din UE să organizeze o reuniune anuală a Consiliului Afaceri Externe dedicată discuțiilor cu privire la eforturile UE în vederea eliberării apărătorilor drepturilor omului, jurnaliștilor, activiștilor politici și altor persoane care își exercită drepturile în mod pașnic, acordând o atenție deosebită cazurilor expuse în rezoluțiile Parlamentului referitoare la dezbateri privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept;

Sprijinul UE pentru drepturile universale ale omului și organizațiile multilaterale pentru drepturile omului

65.    reamintește angajamentul Parlamentului și al Subcomisiei sale pentru drepturile omului de a sprijini un sistem puternic multilateral al drepturilor omului sub egida ONU, care include Comisia a III-a a Adunării Generale, Consiliul pentru Drepturile Omului, Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului și activitatea agențiilor specializate relevante ale ONU, cum ar fi Organizația Internațională a Muncii (OIM), precum și cea a Procedurilor speciale din cadrul ONU;

66.    reamintește importanța hotărârilor pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului referitoare la respectarea și consolidarea drepturilor omului ca valori și principii de bază, precum și importanța punerii în aplicare a acestor hotărâri de către țările în cauză;

67.    reamintește poziția sa clară de a-și instituționaliza prezența în cadrul sesiunilor Adunării Generale a ONU, exprimată în rezoluția sa din 7 februarie 2013 referitoare la prioritățile UE în Consiliul ONU pentru drepturile omului, și consideră că este indispensabil să se trimită în continuare o delegație a Parlamentului European la sesiunile relevante ale Consiliul ONU pentru drepturile omului și ale Adunării Generale a ONU și regretă faptul că această practică a fost întreruptă în 2014;

68.    reamintește importanța participării active a UE în toate mecanismele privind drepturile omului ale ONU, mai ales în Comisia III-a a Adunării Generale și în Consiliul pentru drepturile omului; încurajează statele membre ale UE să facă acest lucru prin co-sponsorizarea și inițierea de rezoluții, prin participarea activă la dezbateri și dialoguri interactive, precum și prin formularea de declarații; sprijină ferm practica UE din ce în ce mai răspândită a inițiativelor transregionale;

69.    subliniază încă o dată importanța coordonării și cooperării eficace dintre SEAE, Comisie, Parlament și statele membre în ceea ce privește drepturile omului; încurajează SEAE, în special prin delegațiile UE de la New York și Geneva, să mărească gradul de coerență din UE, printr-o consultare rapidă și substanțială, pentru a prezenta poziția UE în mod unitar;

70.    reamintește importanța acțiunii Uniunii Europene în cadrul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) în momentul în care aceasta se pregătește să aniverseze 40 de ani de existență; încurajează consolidarea legăturilor dintre UE, OSCE și Consiliul Europei;

71.    reamintește, de asemenea, importanța activității Consiliului Europei în acest domeniu și necesitatea ca UE să adere rapid la Convenția europeană a drepturilor omului în conformitate cu tratatele;

72.    reafirmă importanța integrării activității desfășurate în New York și Geneva, în contextul Adunării Generale a ONU, al Comisiei a III-a și al Consiliul pentru drepturile omului, în activitățile interne și externe relevante ale UE pentru a se asigura coerența;

Politica UE privind justiția penală internațională și Curtea Penală Internațională

73.    își reafirmă sprijinul deplin pentru activitatea Curții Penale Internaționale (CPI) în rolul său de a pune capăt impunității pentru autorii celor mai grave crime care preocupă comunitatea internațională și de a face dreptate victimelor crimelor de război, crimelor împotriva umanității și genocidului; rămâne vigilent în ceea ce privește orice tentativă de subminare a legitimității sau independenței acesteia; reamintește rolul său esențial în dublul proces de justiție și de reconciliere; îndeamnă UE și statele sale membre să coopereze cu Curtea și să îi asigure un sprijin diplomatic și politic puternic în cadrul relațiilor bilaterale și în cadrul tuturor forumurilor, inclusiv la nivelul ONU; se arată îngrijorat de faptul că mai multe mandate de arestare nu au fost încă executate; solicită UE, statelor sale membre și reprezentanților speciali ai UE să promoveze activ CPI, executarea hotărârilor acesteia și lupta împotriva impunității pentru crimele prevăzute în Statutul de la Roma; consideră că numărul din ce în ce mai mare al statelor-parte este o evoluție importantă în ceea ce privește consolidarea universalității Curții; salută ratificarea Statutului de la Roma de către Côte d’Ivoire în februarie 2013, însă consideră regretabil faptul că nici un stat nu a ratificat statutul în 2014; încurajează UE și statele membre ale acesteia să își intensifice eforturile de promovare a ratificării și implementării Statutului de la Roma în vederea lărgirii accesului la justiție pentru victimele crimelor grave, conform dreptului internațional; solicită statelor membre ale UE, în calitate de părți la Statutul de la Roma al CPI, să pună la dispoziția acesteia resursele necesare pentru a-și exercita mandatul cu corectitudine și eficiență; încurajează UE să ofere în continuare asistență justiției penale internaționale și CPI, inclusiv prin sprijinirea actorilor societății civile prin intermediul IEDDO;

74.    reiterează solicitarea de creare a funcției de reprezentant special al UE pentru justiție internațională și drept umanitar internațional, astfel încât să se acorde acestor subiecte importanța și vizibilitatea pe care o merită, să se promoveze în mod eficient agenda UE și să se integreze lupta împotriva impunității în toate acțiunile externe ale UE;

75.    consideră regretabil faptul că Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale nu este încă inclus în lista de convenții necesare pentru statutul SGP Plus prevăzută în noul regulament SGP; ia act de faptul că mai mulți candidați pentru SGP Plus (de exemplu Armenia și Pakistan) nu sunt state-părți la statut sau nu l-au ratificat; reiterează recomandarea sa ca Statutul de la Roma să fie adăugat pe viitoarea listă de convenții;

76.    își reiterează solicitarea ca UE să adopte o poziție comună privind crima de agresiune și amendamentele de la Kampala și invită statele membre să își alinieze rapid legislațiile la definițiile stabilite în amendamentele de la Kampala și la alte obligații în temeiul Statutului de la Roma, pentru a permite anchete și urmăriri penale naționale realizate de către statele membre și consolidarea cooperării cu Curtea;

77.    invită, în perspectiva aniversării a o sută de ani de la genocidul armean, toate statele membre să recunoască în mod oficial acest eveniment și încurajează statele membre și instituțiile UE să contribuie în continuare la recunoașterea sa;

78.    îndeamnă SEAE să disemineze bunele practici cu privire la drepturile, protecția și sprijinirea victimelor crimelor și violențelor din țările terțe și să facă schimb de politici anticorupție cu țările terțe, corupția constituind frecvent un factor de facilitare a impunității și motivul nedreptății cu care se confruntă victimele;

Acțiunile UE împotriva pedepsei cu moartea

79.    își reiterează opoziția clară față de pedeapsa capitală și încurajează UE și statele sale membre să mențină o politică vizibilă care să aibă ca obiectiv abolirea pedepsei cu moartea la nivel mondial; îndeamnă SEAE să rămână vigilent în ceea ce privește evoluțiile din toate țările și să utilizeze toate mijloacele de influență pe care le are la dispoziție;

80.    sprijină pe deplin Rezoluția din decembrie 2014 a Adunării Generale a ONU referitoare la un moratoriu privind aplicarea pedepsei cu moartea(23);

81.    solicită UE să folosească în continuare, în toate forumurile posibile la nivel mondial, cooperarea și diplomația în vederea abolirii pedepsei cu moartea, în conformitate cu Orientările UE privind pedeapsa cu moartea, și să se asigure că fiecărei persoane ce urmează a fi executată i se respectă pe deplin dreptul la un proces corect, fără utilizarea torturii și a altor rele tratamente pentru a smulge mărturii;

82.    își exprimă preocuparea cu privire la creșterea raportată a numărului de execuții la nivel mondial între 2012 și 2013, în ciuda faptului că execuțiile sunt limitate la un număr din ce în ce mai redus de țări; invită UE să întreprindă acțiunile necesare legate de numărul în continuare ridicat de execuții din China și Iran, de reluarea execuțiilor în 2013 în Indonezia, Kuweit, Nigeria și Vietnam, de execuția minorilor în Iran, Arabia Saudită și Yemen în 2013, precum și de creșterea marcantă a execuțiilor raportate în Irak și Arabia Saudită;

83.    salută reluarea dezbaterii în Statele Unite cu privire la caracterul arbitrar și natura predispusă la erori a pedepsei capitale, campania de a stopa fluxul de substanțe utilizate pentru execuții din Europa spre Statele Unite și abolirea pedepsei cu moartea în 2013 în statul Maryland; încurajează VP/ÎR, RSUE și SEAE să coopereze cu guvernul federal al SUA și guvernele statelor pentru a accelera renunțarea la pedeapsa cu moartea în Statele Unite, cu scopul de a consolida la nivel internațional cooperarea transatlantică, prin promovarea credibilă a drepturilor omului, a justiției internaționale și a democrației;

84.    încurajează Comisia să folosească noua flexibilitate oferită de IEDDO pentru a explora noi modalități de a promova abolirea pedepsei cu moartea și de a sprijini acțiunile menite să ducă la evitarea sentințelor de condamnare la moarte sau a execuțiilor;

85.    subliniază importanța continuării de către UE a monitorizării condițiilor în care se desfășoară execuțiile în țările care încă mențin pedeapsa cu moartea, precum și importanța susținerii reformei juridice și constituționale în vederea abolirii totale a acestei pedepse;

86.    își reiterează convingerea fermă că pedeapsa cu moartea, ca încălcare a dreptului la integritatea personală și demnitate umană, este incompatibilă cu interzicerea pedepselor crude, inumane sau degradante în temeiul dreptului internațional și invită SEAE și statele membre să recunoască oficial această incompatibilitate și să adapteze în consecință politica UE privind pedeapsa capitală; subliniază nevoia de a interpreta orientările UE privind pedeapsa cu moartea și tortura ca fiind transversale;

Acțiunile UE împotriva torturii și altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante

87.    îndeamnă VP/ÎR și SEAE, având în vedere rapoartele constante privind practica larg răspândită a torturii și abuzurilor în lume, să intensifice eforturile UE de combatere a torturii și a pedepselor sau tratamentelor crude, inumane sau degradante; își reiterează îngrijorarea cu privire la faptul că măsurile UE în acest domeniu sunt în continuare în mare măsură insuficiente și nu îndeplinesc angajamentele asumate în temeiul Orientărilor UE privind tortura; solicită, în special, un sprijin mai mare din partea UE pentru instituirea și consolidarea unor mecanisme naționale și regionale de prevenire a torturii; ia act de propunerea de regulament a Comisiei din 14 ianuarie 2014 de modificare a Regulamentul (CE) nr. 1236/2005 al Consiliului privind comerțul cu anumite bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a impune pedeapsa capitală, tortura și alte pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, ca răspuns la rezoluția sa din 17 iunie 2010;

88.    subliniază faptul că, astfel cum se menționează la articolele 7 și 8 din Statutul de la Roma al CPI, tortura aplicată sistematic sau pe scară largă poate constitui o crimă de război sau o crimă împotriva umanității; subliniază faptul că principiul responsabilității de a proteja conferă comunității internaționale o responsabilitate specială pe care trebuie să o pună în practică;

89.    încurajează SEAE să acorde o atenție deosebită concluziilor de țară ale Comitetului ONU contra torturii, ale subcomitetului înființat în temeiul Protocolului opțional la Convenția împotriva torturii și ale Comitetului pentru prevenirea torturii din cadrul Consiliului Europei și să aducă în discuție în mod sistematic aceste preocupări în dialogurile politice cu țările în cauză și în declarațiile publice; invită SEAE, în special delegațiile UE, și statele membre, în special ambasadele acestora de pe teren, să accelereze, de asemenea, punerea în aplicare a orientărilor UE privind tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante; îndeamnă statele membre să intensifice monitorizarea comerțului cu bunuri susceptibile de a fi utilizate pentru a săvârși acte de tortură sau pentru a impune tratamente inumane sau degradante, precum și monitorizarea comerțului cu tehnologii și bunuri cu dublă utilizare;

90.    subliniază faptul că membrii grupurilor vulnerabile, cum ar fi minoritățile etnice, lingvistice și religioase, sunt expuse mai frecvent torturii sau relelor tratamente în detenție, necesitând, prin urmare, o atenție specială;

91.    condamnă exportul realizat de întreprinderi europene de bunuri și arme susceptibile a fi utilizate pentru acte de tortură sau pentru alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, inclusiv în cadrul reprimării protestelor; sprijină, în acest context, procesul de revizuire a Regulamentului (CE) nr. 1236/2005;

92.    reiterează importanța unor mecanisme eficiente de control al exporturilor pentru anumite medicamente ce pot fi folosite pentru execuții și echipamente ce pot fi folosite pentru tortură; invită Comisia să elimine ambiguitățile rămase în textul regulamentului prin introducerea unei clauze generale privind utilizarea finală, care ar interzice exportul oricărui medicament ce ar putea fi utilizat pentru tortură sau execuții;

93.    invită Uniunea și statele sale membre să depună eforturi pentru a asigura ratificarea de către toate țările terțe a Convenției internaționale privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate, din 20 decembrie 2006;

Drepturile omului în acordurile comerciale ale UE și alte acorduri internaționale

94.    solicită UE să se asigure că acordurile comerciale încheiate cu țări terțe favorizează dezvoltarea economică și socială a acestora și garantează o bună gestionare a resurselor lor naturale, inclusiv a terenurilor și a apei; își reiterează apelul în favoarea includerii sistematice a unor clauze obligatorii, executabile și nenegociabile privind drepturile omului în acordurile internaționale ale UE, inclusiv în acordurile comerciale și de investiții, încheiate sau care urmează să fie încheiate cu țări terțe și solicită o mai bună consultare cu Parlamentul în etapele inițiale ale procesului de negociere pentru acorduri comerciale și de investiții, monitorizarea efectivă a aplicării clauzelor privind drepturile omului și prezentarea de rapoarte Parlamentului privind aspectele legate de drepturile omului din acorduri;

95.    subliniază faptul că politica comercială contribuie la îndeplinirea obiectivelor globale ale UE și că, în temeiul articolului 207 din TFUE, politica comercială a UE trebuie să se desfășoare „în cadrul principiilor și al obiectivelor acțiunii externe a Uniunii”; subliniază, în plus, faptul că, în temeiul articolului 3 din TUE, Uniunea „contribuie la pacea, securitatea, dezvoltarea durabilă a planetei, solidaritatea și respectul reciproc între popoare, comerțul liber și echitabil, eliminarea sărăciei și protecția drepturilor omului și, în special, a drepturilor copilului, precum și la respectarea strictă și dezvoltarea dreptului internațional, inclusiv respectarea principiilor Cartei Organizației Națiunilor Uniteˮ;

96.    invită Comisia să ia în considerare, atunci când elaborează viitoarea sa strategie comercială, rolul important al comerțului și al acordurilor internaționale în promovarea drepturilor omului pe plan internațional;

97.    insistă asupra necesității continuării cooperării și dialogului multilateral în domeniul drepturilor omului între UE și, în special, Organizația Mondială a Comerțului și ONU, în vederea asigurării unui cadru comercial multilateral, care să contribuie la respectarea drepturilor omului;

98.    reamintește faptul că SGP a fost conceput astfel încât să asigure respectarea de către țările beneficiare a principiilor prevăzute de convențiile internaționale în domeniul drepturilor omului și a standardelor fundamentale de muncă și că acesta include un regim special de preferințe tarifare suplimentare în vederea promovării ratificării și a aplicării efective a convențiilor internaționale fundamentale în domeniul drepturilor omului și al dreptului muncii, al protecției mediului și al bunei guvernanțe; reamintește faptul că nerespectarea acestor condiții poate duce la suspendarea regimului comercial; reamintește importanța unei monitorizări periodice și a unei evaluări a aplicării convențiilor internaționale în țările care beneficiază de SGP Plus;

99.    salută intrarea în vigoare la 1 ianuarie 2014 a sistemului SGP revizuit; reamintește că SGP Plus a fost menținut în sistemul generalizat de preferințe și că impune țărilor care solicită să beneficieze de el să se angajeze să coopereze integral și pe deplin cu organizațiile internaționale în ceea ce privește respectarea convențiilor internaționale în domeniul drepturilor omului și al drepturilor lucrătorilor;

Afacerile și drepturile omului

100.  consideră regretabil faptul că încă lipsește o abordare globală privind modul în care marile companii respectă standardele în materie de drepturile omului la nivel mondial și că acest lucru permite anumitor state și companii să eludeze astfel de norme; subliniază, prin urmare, necesitatea adoptării unor norme obligatorii din punct de vedere juridic privind responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI); sprijină ferm punerea în aplicare a principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; solicită, în special, Comisiei să introducă măsuri eficiente pentru a pune în funcțiune cadrul „protecție, respect și remediere” al ONU, propus de către John Ruggie, Reprezentantul Special al Secretarului General al ONU pentru afaceri și drepturile omului; reamintește importanța promovării principiilor RSI, inclusiv în activitățile de afaceri desfășurate în afara UE, și a asigurării respectării lor pe parcursul întregului lanț de aprovizionare, în special în ceea ce privește comerțul ilegal cu lemn, traficul cu specii sălbatice și comerțul cu minereuri provenite din zone de conflict; își exprimă convingerea că întreprinderile europene și filialele acestora, precum și subcontractanții lor, ar trebui să joace un rol-cheie în promovarea și răspândirea standardelor internaționale în materie de afaceri și drepturile omului în întreaga lume;

101.  solicită ca Comisia și SEAE să încurajeze delegațiile UE din lume să coopereze cu întreprinderile din UE pentru a promova respectarea drepturilor omului și pentru a se asigura că „afacerile și drepturile omului” reprezintă una dintre temele centrale incluse în cererile de propuneri locale în temeiul IEDDO; invită statele membre să se asigure că întreprinderile care intră sub incidența dreptului lor național nu ignoră drepturile omului sau standardele sociale, de sănătate și de protecție a mediului care li se aplică, atunci când își stabilesc sediul sau își desfășoară activitatea într-o țară terță;

102.  atrage atenția asupra Strategiei UE pentru 2011-2014 privind responsabilitatea socială a întreprinderilor, care invită statele membre să elaboreze planuri naționale de punere în aplicare a principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a prezenta periodic rapoarte cu privire la punerea în aplicare a principiilor directoare privind afacerile și drepturile omului de către statele membre, inclusiv a planurilor lor de acțiune naționale; consideră regretabilă lipsa înregistrării de progrese de către Comisie în a da curs solicitării Parlamentului de a propune acte legislative care să impună întreprinderilor din UE să se asigure că tranzacțiile lor nu îi sprijină pe cei care generează conflictele sau încalcă grav drepturile omului;

103.  reafirmă faptul că întreprinderile europene ar trebui să acționeze cu diligența necesară pentru a se asigura că operațiunile lor respectă drepturile omului, indiferent de locul unde se desfășoară; subliniază importanța unei raportări semnificative referitoare la impactul proiectelor sprijinite de instituțiile financiare europene în ceea ce privește drepturile omului și aspectele sociale și de mediu; insistă asupra necesității ca aceste instituții să asigure conformitatea activităților lor cu articolul 21 din TUE, care prevede, printre altele, obligația de a respecta drepturile omului;

104.  constată că întreprinderile n-ar trebui să considere acest lucru o provocare, ci mai degrabă o oportunitate de a crea un nou potențial de afaceri în regiunile care au cel mai mult nevoie de investiții sustenabile și responsabile și un mijloc prin care să contribuie la respectarea drepturilor omului în țările în curs de dezvoltare;

105.  invită Comisia și Consiliul să se asigure că întreprinderile deținute de cetățeni ai unor țări terțe sau de state terțe, stabilite în statele membre, nu sprijină persoane care generează conflicte sau care comit încălcări grave ale drepturilor omului, inclusiv forme moderne de sclavie, precum traficul de persoane și angajarea de persoane în condiții abominabile;

106.  invită Comisia și SEAE să ia inițiative ferme pentru îmbunătățirea accesului la justiție al victimelor încălcărilor drepturilor omului legate de activități de afaceri în afara UE; insistă, de asemenea, asupra necesității de a introduce căi eficiente de atac pentru a sancționa marile companii vinovate de încălcarea drepturilor omului și pentru a acorda reparații victimelor unor astfel de încălcări;

107.  solicită UE să se implice în noua dezbatere cu privire la un instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind afacerile și drepturile omului în cadrul sistemului ONU;

108.  reamintește cele patru standarde universale de bază privind munca, astfel cum sunt prevăzute în instrumentele OIM, și anume: libertatea de asociere și dreptul la negocieri colective, eliminarea tuturor formelor de muncă forțată, exploatare și sclavie, abolirea exploatării prin muncă a copiilor și eliminarea discriminării în domeniul ocupării forței de muncă;

109.  subliniază în special necesitatea urgentă de a respecta libertatea de asociere și de a combate toate formele de represiune, inclusiv asasinarea reprezentanților sindicali;

110.  constată cu mare îngrijorare că, potrivit OIM, aproximativ 21 de milioane de bărbați, femei și copii din întreaga lume se află într-o formă de sclavie; subliniază necesitatea de a aborda chestiunea drepturilor omului într-o manieră holistică și indivizibilă, punând accent atât pe drepturile civile și politice cât și pe cele economice, sociale, culturale și legate de mediu și prin asumarea fermă și obligatorie a unui angajament în favoarea respectării acestora, deoarece fără aceste drepturi, nu poate exista dezvoltare; subliniază nevoia analizării cauzelor profunde ale sărăciei; subliniază obligația de a respecta standardele internaționale în domeniul muncii, în conformitate cu Agenda OIM privind munca decentă, și solicită instituirea unui prag universal de protecție socială; consideră că ar trebui acordat un rol mai important aspectelor sociale în relațiile externe ale UE; consideră regretabil, în acest context, faptul că UE nu are un format standard pentru o „clauză socială” care să fie introdusă în toate acordurile comerciale externe; îndeamnă UE, prin urmare, să includă un capitol privind dezvoltarea și o clauză socială care să reflecte standardele de muncă de bază ale OIM în toate acordurile sale comerciale externe;

111.  constată că deteriorarea situației securității la nivel mondial și criza financiară din ce în ce mai gravă de la prăbușirea din 2008 a determinat o creștere a muncii copiilor în țările cele mai sărace din lume și ar putea avea implicații juridice și legate de reputație asupra întreprinderilor care se aprovizionează cu bunuri din țările în curs de dezvoltare; îndeamnă VP/ÎR și SEAE să promoveze în continuare Programul internațional pentru eliminarea muncii copiilor, în special în țările în curs de dezvoltare, unde un număr deplorabil de mare de copii sunt puși să muncească pentru a suplimenta venitul familiei;

Acțiunile UE pentru asigurarea libertății de exprimare online și offline și pentru limitarea impactului tehnologiilor de supraveghere asupra drepturilor omului

112.  recunoaște că evoluția rapidă a tehnologiilor informației și comunicațiilor a transformat mediul de exercitare a libertății de exprimare și a accesului la informații în lume, generând avantaje considerabile, dar și motive serioase de îngrijorare; salută, în acest context, adoptarea de către Consiliu în mai 2014 a orientărilor dedicate ale UE privind libertatea de exprimare online și offline;

113.  reiterează faptul că libertatea de exprimare și libertatea, independența și pluralismul presei sunt elemente esențiale pentru o democrație sustenabilă, sporind la maximum implicarea societății civile și autonomizând cetățenii, și, prin urmare, sunt indispensabile pentru asigurarea transparenței și asumării răspunderii în viața publică;

114.  solicită un sprijin sporit în domeniul promovării libertății presei, al protejării jurnaliștilor independenți și a bloggerilor, al reducerii diviziunii digitale și al facilitării accesului nerestricționat la informații și comunicare și a accesului necenzurat la internet (libertatea digitală);

115.  solicită UE și statelor sale membre să își intensifice monitorizarea și să condamne clar și rapid toate restricțiile impuse asupra libertății de exprimare, inclusiv utilizarea agresivă a dispozițiilor de drept penal privind calomnia și a altor legi restrictive și criteriile restrictive sau procedurile greoaie de acces la înregistrarea ca jurnalist sau la orice altă profesie asociată presei, precum și să înființeze o casă a presei și să aibă inițiative ferme în vederea sprijinirii unui mai bun acces la informațiile de interes public;

116.  condamnă toate restricțiile impuse asupra comunicării digitale, inclusiv închiderea site-urilor de internet și blocarea conturilor personale, atunci când acestea vizează societatea civilă, activiștii pentru libertăți civile și presa liberă;

117.  își exprimă îngrijorarea cu privire la proliferarea și răspândirea tehnologiilor de monitorizare, supraveghere, cenzură și filtrare, care reprezintă o amenințare crescândă la adresa activiștilor în domeniul drepturilor omului și al democrației din țările autocratice, și care, de asemenea, ridică întrebări îngrijorătoare cu privire la dreptul la viață privată în țările democratice, chiar și atunci când sunt utilizate sub pretextul unor scopuri legitime, cum ar fi combaterea terorismului, siguranța statului sau aplicarea legii;

118.  recunoaște că în Europa există producători importanți de tehnologii de piratare și supraveghere, care pot fi folosite pentru încălcarea drepturilor omului și pentru atacarea infrastructurii digitale europene; solicită Comisiei să revizuiască sistemul european de control al exporturilor, astfel încât tehnologiile periculoase să nu ajungă pe mâini greșite;

119.  salută publicarea de către Comisie în iunie 2013 a Ghidului sectorial TIC (tehnologii ale informației și comunicațiilor) referitor la punerea în aplicare a principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; rămâne, cu toate acestea, preocupat de comerțul cu produse și servicii destinate să împiedice accesul la internet, să permită supravegherea în masă și monitorizarea traficului pe internet și a comunicațiilor mobile, să filtreze rezultatele căutărilor sau să intervină în conversații private; atrage atenția asupra comunicării Comisiei din 24 aprilie 2014 intitulată „Revizuirea politicii privind controlul exporturilor: asigurarea securității și a competitivității într-o lume în schimbare” COM(2014)0244, care recunoaște, printre altele, problemele legate de drepturile omului întâlnite în cazul exportului anumitor tipuri de TIC; invită, prin urmare, Comisia, să analizeze modalitățile prin care ar putea îmbunătăți această situație, în vederea unei posibile adoptări a unor orientări actualizate privind controlul exporturilor;

120.  invită Comisia să sprijine în continuare inițiativele legate de dezvoltarea și diseminarea tehnologiilor de securitate digitală, pentru a consolida capacitățile apărătorilor drepturilor omului prin oferirea unor mecanisme sigure de colectare, codificare și stocare pentru a evita monitorizarea de către guverne represive;

Sprijinul UE pentru societatea civilă și libertatea de întrunire și asociere

121.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la reducerea spațiului de acțiune legitimă a societății civile în numeroase țări din lume; consideră că o societate civilă liberă este unul din fundamentele protecției și sprijinirii drepturilor omului și valorilor democratice în toate societățile; în acest sens, salută toate programele UE care au drept scop formarea tinerilor profesioniști din țări terțe și simplificarea programelor de schimburi de studenți pentru cetățenii țărilor terțe, întrucât acestea stimulează participarea activă a tinerilor la construcția democrației și contribuie într-o manieră eficientă la dezvoltarea societății civile;

122.  solicită UE și statelor sale membre să-și intensifice monitorizarea și să condamne clar și rapid toate restricțiile la adresa libertății de întrunire și asociere, inclusiv interzicerea organizațiilor societății civile, utilizarea agresivă a legilor de drept penal privind calomnia și a altor legi restrictive, cerințele excesive privind înregistrarea și raportarea, normele extrem de restrictive privind finanțările externe și interdicția ca ONG-urile să se angajeze în activități politice sau să aibă contacte cu cetățeni străini;

123.  solicită UE și statelor sale membre să ridice problema încălcării libertății de întrunire și de asociere la orice nivel de dialog politic, inclusiv la nivelul cel mai înalt, atunci când alte forme de dialog, inclusiv dialogul privind drepturile omului, nu au condus la ameliorări concrete pe teren; îndeamnă UE și statele sale membre să folosească aceste dialoguri pentru a aduce în discuție cazuri individuale, în special cele care implică persoane arestate numai pentru că și-au exercitat dreptul de întrunire și asociere pașnică;

124.  încurajează reprezentanții delegațiilor UE și ambasadele statelor membre să monitorizeze procesele apărătorilor drepturilor omului și ale tuturor celor deținuți numai pentru că și-au exercitat dreptul la întrunire și asociere pașnică și, atunci când este cazul, să condamne public nerespectarea dreptului la un proces echitabil;

125.  solicită UE să includă respectarea și promovarea libertății de întrunire și de asociere ca o prioritate fundamentală în viitorul plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația și să stabilească acțiuni specifice în acest domeniu, întrucât libertatea de întrunire și de asociere reprezintă un element esențial pentru democrație și pentru o societate deschisă;

126.  își reafirmă susținerea pentru alocarea majorității fondurilor IEDDO în vederea sprijinirii apărătorilor drepturilor omului și acțiunilor societății civile în lume și sprijină dezvoltarea unor fonduri de apărare în instanță, care să îi ajute pe jurnaliștii și activiștii persecutați să aibă acces la un avocat și la un proces corect;

127.  subliniază importanța, la nivel național, a instituțiilor naționale privind drepturile omului pentru monitorizarea și sensibilizarea în domeniul drepturilor omului și pentru asigurarea de măsuri reparatorii pentru victimele încălcărilor; solicită UE să elaboreze o politică care să sprijine instituțiile naționale privind drepturile omului, în conformitate cu principiile de la Paris, și să o transforme într-o prioritate în materie de asistență externă, în special în cadrul Instrumentului european de vecinătate;

Libertatea de gândire, de conștiință și de religie sau de convingeri

128.  condamnă toate formele de violență și discriminare pe motive ideologice, religioase sau de convingere, astfel cum prevede articolul 10 din TFUE; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la rapoartele continue privind violența și discriminarea împotriva minorităților religioase în lume, inclusiv în Orientul Mijlociu; subliniază faptul că libertatea de gândire, de conștiință, de religie sau convingeri reprezintă un drept fundamental asociat altor drepturi ale omului și libertăți fundamentale și care include dreptul de a crede sau nu, dreptul de a își manifesta sau nu religia sau convingerea și dreptul de a adopta, schimba sau abandona o credință sau de reveni la aceasta, astfel cum se prevede la articolul 18 din Declarația Universală a Drepturilor Omului;

129.  solicită UE și statelor sale membre să se asigure că minoritățile religioase sunt respectate în întreaga lume, în special în Orientul Mijlociu, unde ISIS și alte grupări teroriste persecută creștini, inclusiv catolici, armeni apostolici, copți și yezidiți, precum și minorități musulmane;

130.  condamnă cu fermitate atacurile comise împotriva creștinilor în mai multe țări din întreaga lume și își exprimă solidaritatea cu familiile victimelor; este profund îngrijorat cu privire la numărul tot mai mare de episoade de represalii, discriminare, intoleranță și atacuri violente împotriva comunităților creștine, în special în Africa, Asia și Orientul Mijlociu; solicită în continuare guvernelor să îi aducă în fața justiției pe toți cei vinovați; este profund îngrijorat cu privire la situația actuală a creștinilor în Coreea de Nord, Somalia, Siria, Irak, Afganistan, Arabia Saudită, Pakistan, Uzbekistan, Yemen, Nigeria și multe alte țări, unde creștinii trăiesc cu teama că vor fi omorâți, torturați, violați și răpiți și că își vor vedea bisericile deteriorate sau distruse;

131.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația persoanelor care aparțin minorității musulmane rohingya în Myanmar/Birmania, cărora li se refuză cetățenia acestei țări și care se confruntă în mod sistematic cu persecuții și încălcări ale drepturilor omului; reamintește rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la situația musulmanilor rohingya(24);

132.  salută adoptarea în cursul anului de raportare 2013 a orientărilor UE privind promovarea și protejarea libertății religioase și a convingerilor și invită instituțiile UE și statele membre să acorde o atenție deosebită punerii în aplicare a acestor orientări, atât în cadrul forumurilor internaționale și regionale, cât și în carul relațiilor bilaterale cu țări terțe, în special în ceea ce privește situația vulnerabilă a apostaților; îl felicită pe noul VP/ÎR pentru declarația conform căreia libertatea de religie sau de credință este una dintre primele trei priorități în domeniul drepturilor omului; încurajează VP/ÎR și SEAE să se angajeze într-un dialog permanent cu ONG-urile, cu grupările religioase sau de credință și cu liderii religioși;

133.  salută angajamentul UE de a promova dreptul la libertatea de religie sau de credință în cadrul forumurilor internaționale și regionale, inclusiv ONU, OSCE, Consiliul Europei și alte mecanisme regionale; încurajează UE să continue să depună, anual, rezoluția sa privind libertatea de religie sau de credință la Adunarea Generală a ONU și să sprijine mandatul Raportorului special al ONU privind libertatea de religie sau de credință;

Drepturile femeilor și fetelor

134.  salută sprijinul UE pentru rezoluțiile ONU referitoare la aspectele de gen, în special la eliminarea violenței împotriva femeilor și a fetelor, discriminarea femeilor, rolul libertății de exprimare și opinie în autonomizarea femeii, precum și pentru declarațiile ONU referitoare la căsătoriile timpurii și forțate și la mutilarea genitală feminină;

135.  solicită UE să participe activ la cea de a 59-a sesiune a Comisiei pentru Statutul Femeii și să continue lupta împotriva tuturor tentativelor de a submina Platforma pentru acțiune de la Beijing a ONU în ceea ce privește, printre altele, accesul la educație și sănătate ca drept fundamental al omului și drepturile sexuale și reproductive;

136.  consideră regretabil faptul că corpul femeilor și fetelor, în special în ceea ce privește respectarea sănătății și drepturilor lor sexuale și reproductive, continuă să reprezinte un teren de luptă ideologică și solicită UE și statelor sale membre să recunoască drepturile inalienabile ale femeilor și fetelor la integritate fizică și la luarea de decizii în condiții de autonomie în ceea ce privește, printre altele, dreptul la accesul la planificarea familiala voluntară și la avortul legal și în condiții de siguranță, la protecție împotriva violenței, inclusiv împotriva mutilării genitale feminine, căsătoriilor copiilor, căsătoriilor timpurii și forțate și violului conjugal;

137.    condamnă din nou toate tipurile de abuz și violență împotriva femeilor și fetelor, în special utilizarea violenței sexuale ca armă de război și violența domestică; invită, în consecință, toate statele membre ale Consiliului Europei să semneze și să ratifice Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice; solicită, prin urmare, UE să facă demersurile necesare aderării la această convenție pentru a asigura coerența între acțiunea internă și cea externă a UE privind violența împotriva femeilor și fetelor;

138.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că guvernele ignoră cazurile inumane de abuz sexual împotriva femeilor, în condițiile în care una din trei femei din lume este supusă violenței pe parcursul vieții; îndeamnă SEAE să elaboreze în continuare bune practici pentru combaterea violului și a violenței sexuale împotriva femeilor în țările terțe, în scopul soluționării cauzelor profunde ale acestei probleme;

139.  subliniază că este important ca autoritățile să se angajeze să organizeze campanii educaționale orientate către bărbați, în special către generațiile tinere, cu scopul de a preveni și de a elimina treptat toate tipurile de violență de gen; subliniază necesitatea de a se asigura că specialiștii în domeniul sănătății, polițiștii, procurorii și judecătorii, atât cei din UE, cât și cei din țările terțe, sunt instruiți în mod corespunzător pentru asistarea și sprijinirea victimelor violenței;

140.  subliniază că violența de gen, inclusiv practicile dăunătoare cutumiare și tradiționale, reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale și, în special, a demnității umane, a dreptului la viață și a dreptului la integritatea persoanei;

141.  subliniază că Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice reprezintă un instrument internațional important și obligatoriu și, prin urmare, că aderarea unui număr din ce în ce mai mare de țări la aceasta va contribui în mod semnificativ la dezvoltarea unei politici integrate pentru protejarea și autonomizarea victimelor și pentru promovarea unei cooperări internaționale în acest domeniu;

142.  solicită Consiliului să includă problema avortului selectiv în funcție de sexul copilului în orientările UE privind violența împotriva femeilor și a fetelor; încurajează Comisia și Consiliul să dezvolte indicatori și metode de colectare a datelor cu privire la acest fenomen și încurajează SEAE să includă această chestiune în dezvoltarea și implementarea strategiilor de țară privind drepturile omului;

143.  subliniază importanța realizării unor campanii de informare și sensibilizare în comunitățile în care sunt practicate mutilarea genitală feminină, abuzul sexual al tinerelor fete, căsătoriile timpurii și forțate, feminicidul și alte încălcări ale drepturilor omului pe criterii de gen, și a implicării apărătorilor drepturilor omului care luptă deja pentru a pune capăt acestor practici în pregătirea și implementarea acestor campanii; reamintește că căsătoria copiilor, căsătoria timpurie și forțată și neaplicarea unei vârste minime legale pentru căsătorie nu constituie doar o încălcare a drepturilor copiilor, ci și un obstacol în calea autonomizării femeilor;

144.  condamnă cu fermitate utilizarea violenței sexuale împotriva femeilor și fetelor ca tactică de război, inclusiv infracțiunile precum violurile în masă, sclavia sexuală, prostituția forțată, persecuțiile pe motiv de gen, inclusiv mutilarea genitală a femeilor, traficul de persoane, turismul sexual, căsătoriile timpurii și forțate, crimele de onoare și toate celelalte forme de violență sexuală de o gravitate comparabilă; rămâne deosebit de preocupat în acest sens de situația din regiunea Marilor Lacuri din Africa și din Siria, de exemplu; își exprimă sprijinul pentru activitatea Entității Națiunilor Unite pentru Egalitatea de Gen și Emanciparea Femeii (ONU Femei), a Raportorului special al ONU privind violența împotriva femeilor, cauzele și consecințele sale, și a Reprezentantului special al ONU privind violența sexuală în perioade de conflict; salută faptul că în anul 2014 Premiul Saharov i-a fost acordat medicului Denis Mukwege pentru lupta remarcabilă purtată pentru protejarea fetelor și a femeilor victime ale violenței sexuale în timpul conflictelor armate;

145.  atrage atenția asupra faptului că Statutul de la Roma clasifică crimele pe motive de gen și crimele de violență sexuală în rândul crimelor de război, al crimelor împotriva umanității sau al elementelor constitutive ale genocidului sau torturii; salută, în acest context, Rezoluția nr. 2106 a Consiliului de Securitate al ONU privind prevenirea violenței sexuale în perioade de conflict, adoptată la 24 iunie 2013, care reafirmă că CPI joacă un rol esențial în lupta împotriva impunității pentru crimele sexuale și pe motiv de gen; invită UE să sprijine aplicarea deplină a acestor principii;

146.  reamintește angajamentul UE de a integra drepturile omului și aspectele de gen în misiunile aferente politicii de securitate și apărare comune, în conformitate cu Rezoluțiile de referință nr. 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea; își reiterează, în acest sens, apelul către UE și statele sale membre de a sprijini, în procesul de construire a unei reconcilieri sustenabile, participarea sistematică a femeilor, ca o componentă vitală a proceselor de pace, și de a recunoaște necesitatea de a integra perspectivele de gen în acțiunile de prevenire a conflictelor, în operațiunile de menținere a păcii, în activitățile de asistență umanitară și de reconstrucție post-conflict și în procesul de tranziție democratică;

147.  consideră că subreprezentarea femeilor în procesele decizionale politice este o problemă legată de drepturile fundamentale și de democrație, valori care ar trebui să evidențieze capacitatea guvernelor de a se dedica pe deplin proceselor de construire și menținere a democrației; salută stabilirea în legislație a sistemelor de paritate și a cotelor de gen și solicită desfășurarea procesului legislativ necesar cât mai curând posibil;

148.    solicită UE și statelor sale membre să sprijine participarea deplină a femeilor la procesele de luare a deciziilor politice și economice, în special la procesele de consolidare a păcii, de tranziție democratică și de soluționare a conflictelor; încurajează statele membre, Comisia și SEAE să se concentreze asupra emancipării economice și politice a femeilor în țările în curs de dezvoltare, promovând implicarea lor în cadrul întreprinderilor și în implementarea de proiecte regionale și de dezvoltare locală;

149.  subliniază necesitatea asigurării faptului că femeile din Europa și din restul lumii au dreptul să facă liber propriile alegeri, în condiții de egalitate cu bărbații, fără nicio constrângere de ordin ideologic, politic sau religios;

Drepturile omului și corupția

150.  reamintește că corupția constituie o încălcare a drepturilor omului și că UE a cerut o competență exclusivă pentru semnarea Convenției ONU împotriva corupției (UNCAC);

151.  regretă lipsa până în prezent a unei reacții la cererea Parlamentului adresată VP/ÎR de a prezenta un plan de acțiune al UE împotriva corupției, pentru monitorizarea eficientă a recomandărilor UNCAC, inclusiv a obligației care le revine statelor participante de a publica și disemina informații privind corupția, de a stabili canale de raportare a încălcărilor și de a crea un cadru juridic corespunzător pentru protecția martorilor și pentru activitățile societății civile din acest domeniu;

152.  încurajează Europol să continue dezvoltarea de parteneriate strategice și operaționale cu țările terțe pentru combaterea mai eficientă a corupției și a criminalității organizate;  

153.  invită Comisia să elaboreze mecanisme financiare inovatoare pentru punerea în aplicare a reformelor fiscale și consolidarea luptei împotriva corupției, a fluxurilor financiare ilicite și a evaziunii fiscale; încurajează, în acest context, luarea în calcul a posibilității stabilirii unor parteneriate de tip public-privat, combinarea granturilor și împrumuturilor și sprijinirea țărilor în curs de dezvoltare pentru o mai bună mobilizare a resurselor lor interne;

154.  constată că țările terțe cu o guvernanță deficitară și fluxuri mari de ajutor au, de asemenea, un nivel mai ridicat de corupție, ceea ce deturnează, în consecință, obiectivul vizat de ajutorul pentru dezvoltare și periclitează dezvoltarea drepturilor omului; invită SEAE să sprijine programele de dezvoltare în care ajutorul umanitar și transparența se completează reciproc, pentru a reuși promovarea drepturilor omului în țările terțe;

155.  își reiterează apelul către UE și statele sale membre de a sprijini crearea funcției de Raportor special al ONU pentru infracțiuni financiare, corupție și drepturile omului;

Traficul de persoane

156.    condamnă activitățile ilicite de trafic de persoane, de trafic de persoane pentru extragerea de organe și orice alte activități abuzive ce încalcă dreptul la integritatea corporală și implică violență; subliniază necesitatea de a combate traficul de persoane, majoritatea victimelor acestuia fiind femei exploatate în scopuri sexuale;

157.  solicită UE să integreze cu prioritate lupta împotriva traficului de persoane atât în politicile sale interne, cât și în cele externe, acordând o atenție deosebită protecției victimelor; solicită UE să depună eforturi mai intense și revizuite periodic; subliniază necesitatea consolidării cooperării cu țările terțe în ceea ce privește schimbul de bune practici și desființarea rețelelor internaționale de trafic de persoane, care se folosesc, de asemenea, de internet pentru a găsi noi victime; reiterează necesitatea ca toate statele membre UE să pună în aplicare Directiva UE nr. 2011/36/UE și Strategia UE în vederea eradicării traficului de persoane pentru perioada 2012-2016;

Discriminarea pe bază de castă

158.  condamnă încălcările drepturilor omului ce continuă să fie comise împotriva persoanelor care se confruntă cu ierarhiile de castă și cu discriminarea pe criterii de castă, inclusiv refuzul egalității și al accesului la justiție și la un loc de muncă, segregarea continuă și obstacolele impuse de sistemul castelor în calea exercitării drepturilor umane fundamentale și a dezvoltării; solicită UE să adopte o politică de direcționare a acțiunilor pentru eliminarea discriminării pe criterii de castă și să includă în noul plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația obiective de politică privind discriminarea pe criterii de castă;

Drepturile persoanelor LGBTI

159.  consideră regretabil faptul că 78 de țări incriminează încă homosexualitatea, 7 dintre acestea prevăzând pedeapsa cu moartea (Arabia Saudită, Nigeria, Mauritania, Sudan, Sierra Leone, Yemen, Afganistan, Iran, Maldive și Brunei) și 20 de țări incriminează încă identitățile transgen; condamnă cu fermitate recrudescența recentă a legilor discriminatorii și consideră că practicile și actele de violență împotriva persoanelor bazate pe orientarea lor sexuală și pe identitatea de gen nu ar trebui să rămână nepedepsite; încurajează monitorizarea atentă a situației din Nigeria, Uganda, Malawi, India și Rusia, unde legi noi sau evoluții juridice recente amenință grav libertatea minorităților sexuale; își reafirmă sprijinul pentru activitatea neîntreruptă depusă de Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului în scopul combaterii acestor legi și practici discriminatorii și, în general, pentru activitatea ONU cu privire la această chestiune;

160.  sprijină ideea conform căreia SEAE ar trebui să acorde prioritate acțiunilor în acest domeniu și să acorde o atenție specială situațiilor în care pedeapsa cu moartea este în vigoare și/sau în care persoanelor LGBTI sunt supuse torturii și relelor tratamente, condamnând aceste practici în conformitate cu Orientările UE privind pedeapsa cu moartea și Orientările UE privind tortura și alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante;

161.  salută adoptarea în 2013 a Orientărilor UE pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI); invită SEAE și Comisia să ridice problema drepturilor persoanelor LGBTI în dialogurile politice și cele privind drepturile omului cu țări terțe și în forumurile multilaterale; subliniază că este important ca Comisia și SEAE să ridice în continuare problema drepturilor persoanelor LGBTI în dialogurile politice și cele privind drepturile omului și să utilizeze IEDDO pentru sprijinirea organizațiilor care apără drepturile persoanelor LGBTI, oferindu-le capacitatea de a contesta legile homofobe și transfobe și discriminarea împotriva persoanelor LGBTI, sensibilizând publicul larg cu privire la discriminarea și violența cu care se confruntă persoanele de diferite orientări sexuale și identități de gen și furnizând asistență de urgență (inclusiv ajutor psihosocial și medical și asistența pentru mediere și reintegrare) celor care au nevoie de un astfel de sprijin;

162.  ia act de legalizarea căsătoriilor sau a uniunilor civile între persoane de același sex într-un număr din ce în ce mai mare de țări din lume (17, până acum); încurajează instituțiile UE și statele membre să contribuie în continuare la reflecțiile asupra recunoașterii căsătoriilor sau a uniunilor civile între persoane de același sex ca o chestiune politică, socială, și legată de drepturile omului și drepturile civile;

163.  solicită Comisiei și OMS să elimine tulburările de identitate de gen de pe lista tulburărilor mentale și de comportament; solicită Comisiei să își intensifice eforturile în vederea eliminării clasificării în termeni patologici a identităților transsexuale; încurajează statele să asigure proceduri rapide, accesibile și transparente de recunoaștere a genului, care să respecte dreptul la autodeterminare;

164.  salută sprijinul politic din ce în ce mai puternic acordat ideii de a elimina obligativitatea sterilizării pentru recunoașterea juridică a genului, după cum s-a exprimat Raportorul special al ONU privind tortura, și susține faptul că aceste cerințe ar trebui să fie tratate și urmărite ca o încălcare a dreptului la integritate corporală și a dreptului la sănătate sexuală și reproductivă;

165.  salută anularea în octombrie 2013 a legii din Republica Moldova, care interzicea „propagarea altor relații decât cele legate de căsnicie și familie”, și invită Lituania și Rusia să urmeze exemplul Moldovei; consideră regretabil rezultatul referendumului din Croația din decembrie 2013, care a aprobat interzicerea prin constituție a căsătoriei între persoane de același sex; evidențiază faptul că un astfel de referendum va avea loc în Slovacia în februarie 2015; consideră regretabil faptul că parlamentul fostei Republici iugoslave a Macedoniei analizează în prezent posibilitatea adoptării unei legi ce interzice prin constituție căsătoria între persoane de același sex; subliniază faptul că astfel de evoluții contribuie la un climat de homofobie și discriminare; subliniază faptul că este mare nevoie de o mai bună protecție a drepturilor și libertăților fundamentale ale persoanelor LGBTI, inclusiv prin adoptarea de dispoziții legislative referitoare la infracțiunile bazate pe ură și la combaterea discriminării și solicită autorităților naționale să condamne ura și violența pe criterii de orientare sexuală, identitate de gen sau exprimare a genului; consideră că drepturile fundamentale ale persoanelor LGBT pot fi mai bine protejate dacă aceste persoane au acces la instituții juridice precum concubinajul, parteneriatul civil sau căsătoria;

Drepturile persoanelor care aparțin minorităților naționale

166.  subliniază faptul că comunitățile minoritare naționale au nevoi specifice și, prin urmare, egalitatea deplină și efectivă între persoanele care aparțin unei minorități naționale și cele care aparțin majorității ar trebui promovată în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și culturale;

Drepturile persoanelor cu dizabilități

167.  salută ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; reiterează importanța implementării eficiente atât de către statele membre, cât și de către instituțiile UE, și subliniază în mod special necesitatea de a integra într-o manieră credibilă principiul accesibilității universale și toate drepturile persoanelor cu dizabilități în toate politicile UE relevante, inclusiv în domeniul cooperării pentru dezvoltare, și subliniază caracterul prescriptiv și orizontal al acestei chestiuni; subliniază că este important ca UE să acționeze în cooperare cu organizațiile internaționale și regionale relevante și cu societatea civilă și în special cu organizațiile care reprezintă persoanele cu dizabilități, pentru a asigura faptul că programele de dezvoltare internaționale țin seama de nevoile legate de accesibilitate ale persoanelor cu dizabilități;

168.  încurajează VP/ÎR să sprijine în continuare procesul de ratificare și de punere în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap de către acele țări care încă nu au ratificat-o și nu au pus-o în aplicare;

169.  încurajează SEAE să acorde o atenție deosebită observațiilor și recomandărilor pentru fiecare țară publicate de Comitetul pentru drepturile persoanelor cu handicap, precum și rapoartelor naționale, și să ridice în mod sistematic aceste probleme în dialogurile politice cu țările în cauză, precum și în declarațiile publice; solicită Comisiei Europene să pregătească și să elaboreze principii directoare ale UE pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele cu dizabilități, astfel încât să se asigure o politică sistematică și coerentă în acest sens, inclusiv în cadrul dialogurilor și negocierilor sale cu țările terțe;

170.  solicită Comisiei și SEAE să încurajeze delegațiile UE din întreaga lume să colaboreze cu societatea civilă pentru a promova exercitarea efectivă a drepturilor omului de către persoanele cu dizabilități;

Drepturile copiilor

171.  reiterează apelul adresat Comisiei de a propune o strategie și un plan de acțiune privind drepturile copilului pentru următorii cinci ani, ambițioase și cuprinzătoare, astfel cum solicită în Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului(25);

172.  salută cooperarea UE cu UNICEF și cu alte organizații și ONG-uri dedicate drepturilor copiilor, care a avut ca rezultat crearea unui set de instrumente pentru integrarea drepturilor copiilor în cooperarea pentru dezvoltare și sprijinirea principalelor ODM și a programelor de protecție a copiilor, pentru asigurarea respectării drepturilor copiilor în special în contexte fragile; salută în special Manifestul pentru drepturile copilului și încurajează mai mulți deputați în Parlamentul European și membri ai parlamentelor naționale să promoveze acest manifest și să devină „apărători ai drepturilor copilului”; salută utilizarea sumei de bani primite de UE la acordarea Premiului Nobel pentru oferirea de asistență copiilor aflați în situații de conflict; reamintește importanța furnizării de sprijin psihologic copiilor care au fost expuși unor evenimente violente sau sunt victime ale războiului; subliniază importanța asigurării accesului la educație pentru copiii afectați de conflicte; salută participarea UE, în octombrie 2013, la cea de-a treia Conferință mondială privind munca copiilor, care a avut loc la Brasilia, precum și participarea sa la negocierea declarației tripartite privind munca copiilor;

173.  sprijină necesitatea combaterii tuturor formelor de muncă forțată depusă de copii și de exploatare a copiilor; solicită o mai bună punere în aplicare a legislației naționale și internaționale care contribuie la conștientizarea abuzurilor asupra copiilor pe piața forței de muncă;

174.  invită Comisia și SEAE să continue acțiunile în domeniul drepturilor copiilor, punând un accent deosebit pe violența împotriva copiilor, inclusiv pe tortură, dat fiind faptul că au fost raportate recent cazuri de tortură și detenție a copiilor; solicită să se pună un accent deosebit pe aspectele legate de munca forțată a copiilor, sărăcia copiilor și malnutriția copiilor și, în acest sens, pe obiectivul educației primare universale, reducerea mortalității în rândul copiilor, căsătoriile copiilor și practicile dăunătoare, dezarmarea, reabilitarea și reintegrarea ulterioară a copiilor înrolați în grupări armate și introducerea problemei vrăjitoriei legate de copii pe ordinea de zi a dialogurilor privind drepturile omului cu țările în cauză; subliniază că este important să se acorde prioritate drepturilor copiilor în cadrul politicii externe a UE, al cooperării pentru dezvoltare și al ajutorului umanitar, în scopul asigurării unei finanțări corespunzătoare și al sporirii nivelului de protecție a copiilor în situații de urgență; solicită VP/ÎR să prezinte anual Parlamentului un raport privind rezultatele obținute în acțiunile externe ale UE care vizează copiii; subliniază faptul că copiii și adolescenții ar trebui să participe numai la activități care nu le afectează sănătatea și dezvoltarea personală sau care nu interferează cu școlarizarea lor; subliniază că este important să se acorde prioritate drepturilor copiilor în cadrul politicii externe a UE;

175.  ia act de faptul că Convenția ONU cu privire la drepturile copilului solicită măsuri legislative, administrative, sociale și educaționale privind munca copiilor, recunoscând necesitatea unei abordări multidimensionale; subliniază necesitatea ca, pentru a fi aplicate eficient, măsurile legislative să fie însoțite de intervenții legate de politici care să ofere alternative sub forma educației și a formării profesionale, precum și măsuri de protecție socială în beneficiul copiilor și al familiilor;

176.  solicită UE să promoveze în continuare un mediu favorabil prevenirii și eliminării muncii copiilor, un dialog social și acțiuni concertate între sectorul public și cel privat în ceea ce privește eradicarea muncii copiilor; subliniază necesitatea acordării de sprijin și a consolidării capacităților în vederea combaterii muncii copiilor în țările aflate în situații de conflict și post-conflict;

177.  reiterează nevoia de a intensifica eforturile de implementare a strategiei revizuite de punere în aplicare a Orientărilor UE privind copiii și conflictele armate; solicită, în acest context, o mai bună utilizare a resurselor aferente Instrumentului de stabilitate și IEDDO în vederea soluționării fenomenului folosirii copiilor ca soldați; încurajează UE să aprofundeze în continuare cooperarea sa cu Reprezentantul special al ONU pentru copiii afectați de conflicte armate, sprijinind planurile de acțiune conexe și mecanismele de monitorizare și raportare; solicită ratificarea universală a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, și în special a celui de-al treilea protocol opțional, care va permite copiilor să înainteze plângeri Comitetului ONU pentru drepturile copilului; solicită Comisiei și VP/ÎR să analizeze modalitățile prin care UE poate adera în mod unilateral la Convenția ONU cu privire la drepturile copilului;

178.  arată că problema subnutriției și malnutriției copiilor în țările în curs de dezvoltare este deosebit de îngrijorătoare; salută, în acest sens, cadrul de acțiune adoptat recent la cea de a doua Conferință internațională privind nutriția, care stabilește drept obiectiv global reducerea cu 40% la nivel mondial a numărului de copii sub cinci ani care sunt subdezvoltați;

179.  reafirmă faptul că accesul la educație este un drept fundamental al tuturor copiilor, prevăzut la articolul 28 din Convenția ONU cu privire la drepturile copilului; subliniază necesitatea ca toate acțiunile întreprinse de Uniune și de statele sale membre să îmbunătățească accesul copiilor la asistență și servicii medicale de înaltă calitate;

180.  deplânge faptul că încă există în lume țări care manifestă reticență în a semna Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap și Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, care conțin orientări detaliate pentru dezvoltarea unor societăți favorabile incluziunii, în vederea protejării copiilor cu dizabilități;

181.  solicită Uniunii și statelor sale membre să pună în aplicare politici concertate în domeniul ajutoarelor umanitare și al dezvoltării în vederea combaterii malnutriției în rândul copiilor;

Drepturile populațiilor indigene

182.  constată cu îngrijorare că populațiile indigene sunt în grav pericol de a fi discriminate și sunt deosebit de vulnerabile la schimbările și tulburările politice, economice, de mediu și legate de ocuparea forței de muncă; constată că acestea trăiesc în majoritatea lor sub pragul sărăciei și nu au acces sau au acces limitat la reprezentare, la procesul de luare a deciziilor politice sau la sistemele de justiție; este deosebit de preocupat de relatările privind fenomenul răspândit al acaparării de terenuri, al strămutării forțate și al încălcării drepturilor omului cauzat de conflictele armate;

Acțiunile UE privind migrația și refugiații

183.  condamnă numărul dramatic de decese survenite în Marea Mediterană, estimat de Organizația Internațională pentru Migrație în raportul său intitulat „Fatal Journeys” („Călătorii fatale”) la 3 000 în anul 2013, ceea ce face ca această mare să fie regiunea de cu cel mai ridicat nivel al mortalității din lume în ceea ce privește migrația ilegală; se arată profund îngrijorat de relatările privind încălcările drepturilor omului la care sunt expuși migranții și solicitanții de azil pe drumul către UE; solicită Uniunii și statelor sale membre să coopereze cu ONU, cu mecanismele regionale, cu guvernele și cu ONG-urile pentru soluționarea acestor probleme; subliniază nevoia urgentă de a dezvolta politici mai puternice și mai integrate, care să se bazeze mai mult pe principiul solidarității la nivelul Uniunii, pentru a aborda problemele stringente legate de migranți, refugiați și solicitanți de azil în conformitate cu dreptul internațional al drepturilor omului și cu demnitatea umană fundamentală, și solicită UE să introducă un sistem european comun privind azilul și să garanteze standarde comune eficiente pentru procedurile de primire pe întreg teritoriul Uniunii, în scopul protejării minorilor neînsoțiți și a persoanelor celor mai vulnerabile; invită VP/ÎR, comisarul pentru migrație, afaceri interne și cetățenie și SEAE să intensifice cooperarea și repartizarea echitabilă a responsabilităților între statele membre, inclusiv în ceea ce privește găzduirea și relocarea refugiaților și contribuțiile la serviciile de căutare și salvare pentru acordarea de ajutor migranților aflați în pericol pe mare în timp ce încearcă să ajungă pe țărmurile UE; în acest sens, reamintește necesitatea respectării principiului nereturnării în apele europene și internaționale, astfel cum este susținut de Curtea Europeană a Drepturilor Omului; reamintește angajamentul Comisiei de a crea canale de migrație legale adecvate; prin urmare, solicită statelor membre să pună în aplicare integral pachetul legislativ privind sistemul european comun de azil, adoptat recent, și legislația comună privind migrația; solicită statelor membre să participe la programe de relocare și să intensifice dezvoltarea programelor regionale de protecție în zonele cele mai afectate; subliniază nevoia abordării cauzelor profunde ale migrației ilegale; încurajează SEAE și statele membre să acorde o atenție deosebită țărilor de origine a traficului de persoane sau a imigrației clandestine, țărilor de tranzit și țărilor de destinație; invită VP/ÎR și statele membre să consolideze și mai mult dimensiunea externă a Uniunii, cooperând cu țările de origine și de tranzit, inclusiv cu țările partenere ale UE, în special din regiunea mediteraneană, aducând în mod sistematic în discuție aceste probleme în cadrul dialogurilor politice cu țările în cauză și în declarațiile publice și intensificând cooperarea cu aceste țări la cel mai înalt nivel pentru a desființa rețelele ilegale folosite pentru traficul de migranți și pentru a combate organizațiile mafiote ilegale care profită de pe urma traficului de persoane și a traficului ilegal de migranți;

184.  consideră că copiii migranți sunt deosebit de vulnerabili, în special atunci când nu sunt însoțiți; reamintește că copiii neînsoțiți sunt mai presus de toate copii și că protecția copilului, mai degrabă decât politicile privind imigrația, trebuie să fie principiul de bază în gestionarea situațiilor în care sunt implicați, respectând astfel principiul fundamental al interesului superior al copilului;

185.  încurajează VP/ÎR și SEAE să sprijine în continuare procesul de ratificare a Convenției ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, a Protocolului la aceasta privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special de femei și copii, a Protocolului împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare și a Protocolului împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții;

186.  solicită UE să se asigure că negocierea și punerea în aplicare a tuturor acordurilor de cooperare și readmisie în materie de migrație încheiate cu state din afara UE respectă drepturile internaționale ale omului, dreptul privind refugiații și dreptul maritim internațional și solicită să fie consultat înainte de încheierea acestora; solicită o mai mare transparență în negocierea acestor acorduri și integrarea unor mecanisme de monitorizare pentru evaluarea impactului în domeniul drepturilor omului al cooperării în materie de migrație cu statele din afara UE și al măsurilor de control la frontieră, inclusiv Frontex și Eurosur; insistă asupra integrării și monitorizării drepturilor omului în toate activitățile desfășurate de Frontex;

187.  solicită Comisiei să efectueze o evaluare independentă a programelor sale privind migrația și controlul frontierelor în statele UE și în state din afara UE, în vederea propunerii unor măsuri îmbunătățite de prevenire a încălcărilor drepturilor omului;

188.  îndeamnă Biroul European de Sprijin pentru Azil să dezvolte parteneriate cu țări terțe în vederea consolidării protecției internaționale pentru solicitanții de azil;

189.  salută introducerea criteriului referitor la respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale pe lista criteriilor de bază luate în considerare la începerea negocierilor cu țările terțe în vederea încheierii unor acorduri privind suprimarea obligativității vizei(26); invită Comisia să utilizeze acest nou criteriu ca pârghie pentru a convinge țările terțe să accepte un dialogul mai substanțial în domeniul drepturilor omului în contextul strategic și economic al negocierilor referitoare la vize;

190.  condamnă incriminarea tot mai accentuată a migrației ilegale în UE, în detrimentul respectării drepturilor omului în cazul persoanelor respective; îndeamnă să se ia fără întârziere măsuri pentru instituirea mecanismelor necesare pentru apărarea drepturilor omului, asumarea răspunderii și asigurarea respectării;

191.  solicită Comisiei și SEAE să participe activ la dezbaterile referitoare la termenul de „refugiat climatic”, inclusiv la o posibilă definiție juridică în dreptul internațional sau în orice acord internațional obligatoriu din punct de vedere juridic;

192.  recunoaște faptul că statutul de apatrid reprezintă o provocare în ceea ce privește drepturile omului; solicită Comisiei și SEAE să combată problema statutului de apatrid în toate acțiunile externe ale UE, în special abordând problema discriminării bazate pe gen, religie sau statutul de minoritar în cadrul legislației privind cetățenia, promovând dreptul copilului la cetățenie și sprijinind campania Agenției ONU pentru refugiați (ICNUR) care vizează să elimine statutul de apatrid până în 2024;

Drepturile omului și dezvoltarea

193.  subliniază faptul că respectarea drepturilor omului, incluzând drepturile economice, culturale, sociale și de mediu, accesul la hrană, buna guvernanță, valorile democratice, pacea, securitatea și accesul la un sistem juridic echitabil și eficient, reprezintă o condiție indispensabilă pentru reducerea sărăciei și a inegalității și pentru îndeplinirea ODM-urilor; consideră că drepturile omului trebuie să se regăsească în mod transversal în toate obiectivele, țintele și indicatorii agendei post-2015; subliniază, de asemenea, că punerea în aplicare a agendei trebuie să aibă la bază mecanisme solide care să asigure transparența și asumarea răspunderii; susține că angajamentele privind guvernanța și drepturile omului trebuie să fie măsurabile și să poată fi monitorizate;

194.  reamintește faptul că ONU a recunoscut că obiectivele de dezvoltare nu pot fi realizate integral fără o abordare a dezvoltării care să aibă la bază drepturile omului; solicită UE să rămână vigilentă și să se asigure că problema apărătorilor drepturilor omului și a spațiului societății civile est e integrată în mod explicit în dezbaterile post-ODM;

195.  subliniază interdependența dintre sărăcia extremă și absența drepturilor omului, precum și necesitatea dezvoltării unui set de principii privind aplicarea unor standarde și criterii referitoare la drepturile omului în lupta împotriva sărăciei extreme;

196.  subliniază importanța coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) pentru respectarea drepturilor omului; în acest scop, reafirmă necesitatea adoptării efective a unor orientări, evaluări ale impactului și mecanisme de monitorizare și raportare, pentru a transforma CPD într-o realitate în politicile UE și ale statelor membre, în special în domeniul comerțului și agriculturii; consideră că UE trebuie să își mențină poziția de lider politic în această problemă; solicită, prin urmare, UE ca, împreună cu țările partenere angajate, să lanseze inițiative la nivel internațional (în cadrul Organizației Națiunilor Unite, al G20 etc.) astfel încât să transforme CPD într-un program universal;

197.  solicită UE și statelor sale membre să își coordoneze mai bine agendele în materie de dezvoltare, în spiritul Tratatului de la Lisabona, plasând politica de dezvoltare în prim planul relațiilor externe ale Uniunii, astfel încât prioritățile naționale și agendele europene privind promovarea drepturilor omului să fie mai bine coordonate prin dezvoltare, ținând cont de aspectele complexe integrate în politica de dezvoltare a UE;

198.  solicită SEAE, sub coordonarea VP/ÎR, să coreleze mai bine politica externă și de securitate cu politica de dezvoltare, cu scopul de a construi sinergii și de a asigura o abordare coerentă, care să vizeze aplicarea universală a drepturilor omului prin intermediul politicii de dezvoltare a UE; totodată, solicită UE să se coordoneze mai bine la nivel extern cu economiile emergente, precum economiile țărilor BRICS, în cadrul forumurilor multilaterale, cu scopul de a aborda probleme în materie de guvernanță la nivel mondial și de a promova drepturile omului prin coordonarea diferitelor agende de dezvoltare;

199.  îndeamnă UE să integreze într-un mod mai eficient drepturile omului și democrația în cadrul cooperării pentru dezvoltare și să se asigure că programele de dezvoltare ale UE contribuie la îndeplinirea obligațiilor internaționale privind drepturile omului de către țările partenere;

200.  subliniază importanța corelării ajutorului pentru dezvoltare cu eforturi credibile în vederea democratizării;

201.  solicită Comitetului de evaluare a impactului, sub supravegherea președintelui Comisiei, să se asigure că în cadrul dezbaterilor referitoare la proiectele de cooperare pentru dezvoltare ale UE se ia în considerare impactul asupra situației drepturilor omului și invers;

202.    recunoaște importanța implicării active a ONG-urilor în planificarea, punerea în aplicare și evaluarea prevederilor în materie de drepturile omului, astfel încât să se obțină cea mai mare implicare posibilă a societății civile în procesul de elaborare a politicilor și să se asigure eficacitatea prevederilor referitoare la drepturile omului;

203.  salută noua inițiativă privind Corpul voluntar european de ajutor umanitar care, în perioada 2014 - 2020, va oferi unui număr de aproximativ 18 000 de persoane din UE și din țări terțe oportunitatea de a participa la nivel mondial la operațiuni umanitare acolo unde este cea mai urgentă nevoie de ajutor și de a demonstra solidaritate prin acordarea de ajutor comunităților care se confruntă cu dezastre naturale sau provocate de om;

204.  solicită UE să depună eforturi concertate de combatere a acaparării terenurilor, promovând garanții adecvate care să prevină acest fenomen în țările în cauză și la nivelul întreprinderilor din UE și din alte țări europene, care sunt prezente în aceste țări; ia act de faptul că privarea de acces la terenuri și la resursele naturale a populației sărace din zonele rurale și urbane reprezintă una din principalele cauze ale foametei și sărăciei în lume, având, prin urmare, impact asupra exercitării de către comunitățile locale a drepturilor omului și în special a dreptului la o alimentație corespunzătoare; solicită o evaluare a impactului politicii comerciale a UE asupra fenomenului acaparării terenurilor; salută implicarea UE în elaborarea Orientărilor voluntare mondiale privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a locurilor de pescuit și a pădurilor în contextul securității alimentare naționale, adoptate sub egida ONU și solicită punerea lor în aplicare și adoptarea unor orientări obligatorii pentru prevenirea fenomenului acaparării terenurilor; subliniază, cu toate acestea, necesitatea urgentă de a integra considerente legate de drepturile omului și de reducerea sărăciei în procesul decizional privind achiziționarea sau închirierea pe termen lung a unor mari suprafețe de teren de către investitori; consideră că răspunsul UE la această chestiune reprezintă un test important al angajamentului său de a avansa în direcția unei abordări bazate pe drepturi în cadrul politicii sale de cooperare pentru dezvoltare, astfel cum se prevede în Tratatul de la Lisabona, și prin care politica de dezvoltare a UE ar contribui în continuare la dezvoltarea economică, socială și ecologică sustenabilă a țărilor în curs de dezvoltare, cu scopul principal de a eradica sărăcia în lume; invită UE să se angajeze, în concordanță cu recomandările Raportorului special al ONU privind dreptul la hrană, în direcția unei schimbări fundamentale în favoarea agroecologiei, ca modalitate de garantare a dreptului la hrană;

205.  constată cu profundă îngrijorare că populațiile indigene sunt afectate în mod deosebit de încălcarea drepturilor omului asociate cu extracția resurselor; invită SEAE să sprijine cadre juridice riguroase și inițiative care vizează transparența și buna guvernanță a mineritului și a altor sectoare de resurse și care să respecte consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză al localnicilor și Declarația ONU privind drepturile popoarelor indigene;

206.  constată cu profundă îngrijorare că grupurile vulnerabile sunt în mod deosebit afectate de încălcările drepturilor omului asociate cu degradarea mediului înconjurător, întrucât extinderea monoculturilor, exploatarea forestieră, infrastructura și sprijinul pentru exploatarea gazului și petrolului, biocombustibilii, mineritul și energia hidraulică la scară largă constituie toate cauze ale despăduririlor și ale degradării pădurilor; invită Comisia să pună în aplicare cel de-al șaptelea Program de acțiune pentru mediu și să elaboreze un plan cuprinzător de combatere a despăduririlor și a degradării pădurilor și a impactului acestora din punct de vedere social și în ceea ce privește mediul și drepturile omului;

207.  reamintește faptul că punerea în aplicare a unor programe de dezvoltare, educație și sănătate contribuie nu numai la combaterea sărăciei, ci și la combaterea terorismului internațional; solicită UE să dezvolte în continuare strategii după modelul strategiei SEAE pentru securitate și dezvoltare în Sahel;

208.  subliniază faptul că, în pofida progreselor deja înregistrate în ceea ce privește accesul la apă potabilă și la serviciile de salubritate, încă există aproximativ 2,6 milioane de persoane care nu dispun de o latrină și 1,1 miliarde de persoane care nu au acces la niciun fel de apă potabilă; susține că această situație nu se datorează numai lipsei resurselor, ci și lipsei voinței politice; prin urmare, invită guvernele să garanteze accesul la apă potabilă sigură și la servicii de salubritate, acordând o atenție deosebită femeilor și copiilor;

209.  solicită o strategie politică pe termen lung și un plan de acțiune ambițioase privind sănătatea publică, inovarea și accesul la medicamente care, printre altele, să exploreze noi sisteme de stimulare pentru cercetare și dezvoltare, astfel cum se precizează în raportul din 2012 al Grupului de lucru consultativ de experți al OMS privind cercetarea și dezvoltarea: Finanțarea și coordonarea, pentru a proteja dreptul la un standard de viață adecvat pentru sănătatea și bunăstarea fiecărei persoane, fără diferență de rasă, religie, convingere politică, statut economic sau social; subliniază faptul că femeile și fetele sunt cele mai afectate de pandemia HIV și sunt și cele mai implicate în îngrijirea pacienților din comunitățile lor;

Evenimentele culturale și sportive internaționale și drepturile omului

210.  condamnă practica tot mai frecventă a statelor autoritare de a găzdui evenimente sportive sau culturale de mare amploare cu scopul de a-și spori legitimitatea internațională, restricționând însă în continuare opoziția pe plan intern; solicită UE și statelor membre să coopereze cu federațiile sportive naționale, cu marile corporații și cu organizațiile societății civile privind modalitățile de participare a acestora la astfel de evenimente, inclusiv în ceea ce privește primele Jocuri Europene de la Baku din 2015 și Campionatul Mondial de Fotbal din Rusia din 2018; solicită crearea unui cadru de politică al UE privind sportul și drepturile omului și includerea unor angajamente relevante în viitorul plan de acțiune privind drepturile omului;

Intensificarea acțiunilor Parlamentului European în domeniul drepturilor omului

211.  își reiterează angajamentul în favoarea îmbunătățirii continue a procedurilor, proceselor și structurilor Parlamentului pentru a se asigura că drepturile omului și democrația se află în centrul acțiunilor și politicilor sale; reamintește angajamentul său istoric în favoarea drepturilor omului, lucru demonstrat de acordarea Premiului Saharov pentru libertatea de gândire; consideră, pe lângă aceasta, că o cooperare eficientă la nivelul întregului Parlament și integrarea drepturilor omului este necesară pentru ca Subcomisia pentru drepturile omului să-și îndeplinească misiunea, prevăzută în Regulamentul de procedură, de a asigura „coerența tuturor politicilor externe ale Uniunii cu politica sa privind drepturile omului”;

212.  solicită o mai bună punere în aplicare a orientărilor privind delegațiile interparlamentare ale Parlamentului European pentru promovarea drepturilor omului și a democrației și susține realizarea unei revizuiri a acestor orientări de către Conferința președinților de delegație, în cooperare cu Subcomisia pentru drepturile omului; recomandă, în acest context, ca problemele legate de drepturile omului să fie ridicate în mod mai sistematic și mai transparent, în special cazurile individuale menționate în rezoluțiile Parlamentului și cazurile laureaților sau candidaților la Premiul Saharov care sunt expuși riscurilor, în cursul vizitelor delegațiilor în țări terțe și ca acțiunile întreprinse să fie raportate mai sistematic și mai transparent Subcomisiei pentru drepturile omului, în scris și, dacă este justificat din punct de vedere politic, prin intermediul unei ședințe de informare specifică;

213.  subliniază că este necesară o analiză permanentă a modalităților cele mai adecvate de a atinge un nivel maxim de credibilitate, vizibilitate și eficiență a rezoluțiilor Parlamentului referitoare la încălcări ale drepturilor omului, democrației și statului de drept, dar și o sincronizare adecvată între toate instituțiile europene și Fondul european pentru democrație și o monitorizare corespunzătoare exercitată de către acestea; subliniază în special necesitatea monitorizării instituționale a problemelor ridicate în rezoluțiile Parlamentului adoptate în cadrul procedurii de urgență;

214.  încurajează dezbaterile privind includerea diferitelor instrumente aflate la dispoziția Parlamentului pentru sprijinirea și promovarea drepturilor omului într-un document strategic unic, care să fie adoptat de Parlament într-o ședință plenară; solicită crearea unui site de internet care să fie actualizat periodic și în care să fie enumerați apărătorii drepturilor omului menționați în rezoluțiile Parlamentului adoptate în cadrul procedurii de urgență, precum și instituirea unui grup de lucru intern al Parlamentului, care să urmărească cazurile acestor apărători enumerați, din toată lumea, încurajând delegațiile care călătoresc în țările terțe să îi întâlnească;

* * *

215.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de-a 69-a Adunări Generale a ONU, Președintelui Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, precum și șefilor delegațiilor UE.

(1)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0070.

(2)

A/RES/55/2.

(3)

Documentul 11855/2012 al Consiliului.

(4)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0575.

(5)

JO C 236 E, 12.8.2011, p. 69.

(6)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0252.

(7)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0259.

(8)

JO C 59 E, 28.2.2012, p. 150.

(9)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0013.

(10)

JO C 33 E, 5.2.2013, p. 165.

(11)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0274.

(12)

A/RES/67/176.

(13)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0206.

(14)

JO C 236 E, 12.8.2011, p. 107.

(15)

JO C 99 E, 3.4.2012, p.101.

(16)

JO C 290 E, 29.11.2006, p. 107.

(17)

JO C 99 E, 3.4.2012, p. 31.

(18)

JO C 99 E, 3.4.2012, p. 94.

(19)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0059.

(20)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0420.

(21)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0394.

(22)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0180.

(23)

A/RES/69/186.

(24)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0286.

(25)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0070.

(26)

Regulamentul (UE) nr. 509/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 539/2001 al Consiliului de stabilire a listei țărilor terțe ai căror resortisanți trebuie să dețină viză pentru trecerea frontierelor externe și a listei țărilor terțe ai căror resortisanți sunt exonerați de această obligație (JO L 149, 20.5.2014, p. 67);


AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (22.1.2015)

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la Raportul anual pe 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință

(2014/2216(INI))

Raportoare pentru aviz: Heidi Hautala

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază faptul că respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor economice, culturale, sociale și de mediu, a accesului la hrană, a bunei guvernări, a păcii, a securității, a valorilor democratice și a accesului la un sistem juridic eficient, reprezintă o condiție indispensabilă pentru reducerea sărăciei, a inegalității și îndeplinirea ODM-urilor; consideră că drepturile omului trebuie să se regăsească în mod transversal în toate obiectivele, țintele și indicatorii agendei post-2015; subliniază că implementarea agendei trebuie să aibă la bază mecanisme solide care să asigure transparența și responsabilitatea; susține că angajamentele privind guvernarea și drepturile omului sunt măsurabile și pot fi monitorizate;

2.  invită UE să își intensifice eforturile pentru a se asigura că, în cadrul viitoarelor negocieri interguvernamentale, abordarea bazată pe drepturile omului și reducerea inegalităților devin concepte de bază ale dezvoltării globale în perioada post-2015 și sunt, de asemenea, incluse în mod concret în scopurile și obiectivele respective; subliniază faptul că este necesar ca agenda post-2015 să includă, printre altele, drepturile femeilor, drepturile copiilor, buna guvernare, democrația și statul de drept, libertatea de asociere și de expresie, asigurarea medicală universală, precum și sănătatea sexuală și a reproducerii și drepturile aferente, ca elemente esențiale pentru dezvoltare; subliniază că legătura dintre migrație și dezvoltare ar trebui să ocupe un loc important în agenda post-2015;

3.  subliniază că eforturile de dezvoltare mondială, inclusiv eforturile UE și acțiunile sale externe, trebuie să urmărească asigurarea respectării drepturilor fundamentale ale omului, începând cu dreptul la viață și demnitatea egală a tuturor oamenilor;

4.  constată cu mare îngrijorare că, potrivit Organizației Internaționale a Muncii (OIM), aproximativ 21 de milioane de bărbați, femei și copii din lume se află într-o formă de sclavie; subliniază faptul că drepturile omului trebuie abordate dintr-o perspectivă holistă și indivizibilă, punând accent pe drepturile civile, politice, economice, sociale și culturale și pe cele legate de mediu, precum și pe angajarea fermă și obligatorie în favoarea respectării acestora, deoarece fără aceste drepturi, nu poate exista dezvoltare; subliniază faptul că este necesar să se analizeze cauzele profunde ale sărăciei; subliniază obligația de a respecta standardele internaționale de muncă, în conformitate cu Agenda OIM privind munca decentă, și solicită instituirea unui prag universal de protecție socială; consideră că ar trebui acordat un rol mai central aspectelor sociale în relațiile externe ale UE; regretă, în acest context, faptul că UE nu are un format standard pentru introducerea unei „clauze sociale” în toate acordurile comerciale externe; în consecință, îndeamnă UE să includă un capitol privind dezvoltarea și o clauză socială care să reflecte standardele fundamentale de muncă ale OIM, în toate acordurile sale comerciale externe;

5.  constată că deteriorarea situației securității la nivel mondial și criza financiară care a atins acum cotele cele mai grave de la prăbușirea din 2008 a determinat o creștere a muncii copiilor în țările cele mai sărace din lume și ar putea avea implicații legale și asupra reputației firmelor care se aprovizionează cu bunuri din țările în curs de dezvoltare; îndeamnă VP/ÎR și SEAE să promoveze mai intens Programul internațional pentru eliminarea muncii copiilor, în special în țările în curs de dezvoltare unde un număr deplorabil de mare de copii sunt puși să muncească pentru a suplimenta venitul familiei;

6.  subliniază că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a integra drepturile omului și democrația în cooperarea pentru dezvoltare; subliniază faptul că UE și delegațiile sale trebuie să aplice abordarea bazată pe drepturile omului în programele și politicile UE, precum și prin asistența sa tehnică în ajutorul pentru dezvoltare, în special noul set de instrumente; încurajează, de asemenea, statele membre să adopte o abordare bazată pe drepturile omului în politicile lor de dezvoltare și în programele lor de ajutor, de exemplu prin sublinierea importanței transparenței, a drepturilor omului, a bunei guvernări, a democrației și a participării politice la dialogurile privind sprijinul bugetar și sectorial; în același timp, invită Uniunea să respecte, să promoveze și să apere asumarea democratică a responsabilităților, participarea societății civile și transparența ajutorului pentru dezvoltare (aceasta din urmă, în conformitate cu garanția UE în materie de transparență);

7.  constată că țările terțe cu o guvernare deficitară și fluxuri mari de ajutor au, de asemenea, un nivel mai ridicat de corupție, ceea ce deturnează,, în consecință, obiectivul vizat de ajutorul pentru dezvoltare și periclitează dezvoltarea drepturilor omului; invită SEAE să sprijine programele de dezvoltare în care ajutorul umanitar și transparența se completează reciproc, pentru a reuși promovarea drepturilor omului în țările terțe;

8.  solicită UE ca, în cadrul acțiunilor sale de politică externă, să contribuie la consolidarea mecanismelor de responsabilizare la nivel național, regional și internațional, precum Curtea Penală Internațională, autoritățile judiciare naționale, parlamentele, instituțiile naționale active în drepturilor omului și societatea civilă;

9.  recunoaște importanța implicării active a ONG-urilor în planificarea, implementarea și evaluarea prevederilor în materie de drepturile omului, astfel încât să se obțină cea mai mare implicare posibilă a societății civile și să se asigure eficacitatea prevederilor referitoare la drepturile omului;

10. solicită Comisiei să acționeze mai categoric și mai coerent în combaterea discriminării suferite de grupurile cele mai defavorizate și de grupurile cel mai frecvent discriminate și excluse pe criterii de rasă, dizabilitate, statut de migrant sau indigen, vârstă, orientare sexuală sau identitate de gen;

11. regretă că încă lipsește o abordare globală privind modul în care corporațiile respectă standardele vizând drepturile omului la nivel internațional, ceea ce permite anumitor state și companii să eludeze astfel de norme; subliniază, prin urmare, necesitatea adoptării unor norme obligatorii privind răspunderea socială a întreprinderilor; solicită în special Comisiei să adopte măsuri eficace pentru a face operativ cadrul „Protecție, respect și măsuri reparatorii” al ONU, propus de către John Ruggie, Reprezentantul Special al ONU pentru întreprinderi și drepturile omului; insistă, de asemenea, asupra necesității de a introduce mecanisme eficiente pentru a sancționa corporațiile vinovate de încălcarea drepturilor omului și de a acorda reparații victimelor unor astfel de încălcări;

12. atrage atenția asupra Strategiei UE pentru 2011-2014 privind responsabilitatea socială a întreprinderilor, care invită statele membre să elaboreze un plan național de implementare a Principiilor directoare ale Națiunilor Unite privind afacerile și drepturile omului;

13. constată că, în loc să o privească ca pe o provocare, societățile ar trebui să o considere o oportunitate de a crea un nou potențial de afaceri în regiunile care au cel mai mult nevoie de investiții sustenabile și responsabile și un mijloc prin care să contribuie la respectarea drepturilor omului în țările în curs de dezvoltare;

14. subliniază importanța coerenței politicilor pentru dezvoltare (CPD) în respectarea drepturilor omului; în acest scop, reafirmă necesitatea adoptării efective a orientărilor, evaluărilor de impact și a mecanismelor de monitorizare și raportare, pentru a transforma CPD într-o realitate în politicile Uniunii și în cele ale statelor membre, în special în comerț și agricultură; consideră că UE trebuie să își mențină poziția de lider politic în această problemă; invită, prin urmare, UE ca, împreună cu țările partenere angajate, să lanseze inițiative la nivel internațional (în cadrul Națiunilor Unite, al G20 etc.) astfel încât să transforme CPD într-un program universal;

15. subliniază faptul că s-au semnalat încălcări repetate ale standardelor fundamentale de muncă în mai multe țări cu statut SGP Plus, însă aceste semnalări nu au avut ca efect suspendarea preferințelor, fapt care contravine principiului coerenței politicilor pentru dezvoltare; solicită, ca începând de acum, regimul SGP Plus să fie pus realmente în aplicare, iar implementarea să se facă în paralel cu un mecanism de informare transparent și eficient și cu o finanțare adecvată pentru a permite monitorizarea de către societatea civilă; consideră regretabil și că acordurile comerciale preferențiale ale UE nu asigură mecanisme veritabile de punere în aplicare; în consecință, subliniază importanța includerii sistematice a clauzelor privind drepturile omului în acordurile comerciale, precum și necesitatea de a include un mecanism de denunțare a încălcărilor în aceste clauze;

16. cere UE să își intensifice eforturile de combatere a acaparării terenurilor, promovând garanții adecvate care să prevină acest fenomen în țările în cauză și la nivelul firmelor din UE sau din alte țări europene, care sunt prezente în aceste țări; solicită o evaluare a impactului politicii comerciale a UE asupra fenomenului acaparării terenurilor, implementarea ,,Orientărilor voluntare globale privind gestionarea responsabilă a proprietății funciare, a resurselor piscicole și a pădurilor, în contextul securității alimentare naționaleˮ, precum și adoptarea unor orientări obligatorii pentru prevenirea acaparării terenurilor; invită UE să se angajeze, în concordanță cu recomandările Raportorului special al ONU privind dreptul la hrană, în direcția unei schimbări fundamentale în favoarea agriculturii ecologice, ca modalitate de garantare a dreptului la hrană;

17. constată cu profundă îngrijorare că persoanele indigene sunt în special afectate de încălcarea drepturilor omului asociate cu extracția resurselor; invită SEAE să sprijine cadre juridice riguroase și inițiative care vizează transparența și buna guvernare a mineritului și a altor sectoare de resurse care respectă consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză al localnicilor și Declarația ONU privind drepturile persoanelor indigene;

18. constată cu profundă îngrijorare că grupurile vulnerabile sunt în mod deosebit afectate de încălcările drepturilor omului asociate cu degradarea mediului înconjurător, întrucât extinderea monoculturilor, exploatarea forestieră, infrastructura și sprijinul acordat exploatării gazului și petrolului, biocombustibililor, mineritului sau energiei hidraulice la scară largă constituie toate cauze ale despăduririlor și ale degradării pădurilor; invită Comisia să implementeze cel de-al șaptelea Program de acțiune pentru mediu și să elaboreze un plan cuprinzător de combatere a despăduririlor și a degradării pădurilor și a impactului acestora asupra drepturilor de mediu, sociale și ale omului;

19. consideră că UE și delegațiile sale sunt datore să identifice semnalele precursoare susceptibile să indice posibile conflicte și catastrofe umanitare, cum ar fi represiunea minorităților și încălcările drepturilor omului; invită UE să elaboreze cele mai bune practici pentru promovarea și protejarea drepturilor omului în situațiile apărute în urma dezastrelor și a conflictelor, acordând o atenție specială persoanelor cu dizabilități, femeilor și copiilor, precum și altor grupuri vulnerabile, oferind date și luând măsuri relevante în ceea ce privește cazurile concrete de persoane cu dizabilități, disponibilitatea planurilor de reducere a riscului de dezastre care include și dizabilitățile, instruire pentru întreg personalul relevant implicat în serviciu, precum și proporția adăposturilor de urgență accesibile și a ajutoarelor în caz de dezastre, concentrându-se asupra integrării drepturilor omului în eforturile de ajutor, redresare și reconstrucție și respectând, totodată, principiile umanitare ale umanității, imparțialității, neutralității și independenței și abordarea bazată pe necesități a asistenței umanitare;

20. reafirmă importanța eliminării tuturor formelor de discriminare și violență împotriva fetelor și femeilor; solicită UE să stabilească ca priorități principale ale acțiunii sale externe eliminarea tuturor formelor de violență, precum violența domestică, traficul de persoane, exploatarea sexuală și hărțuirea sexuală, precum și practicile dăunătoare, inclusiv căsătoriile între copii, premature sau forțate și mutilarea genitală a femeilor;

21. subliniază importanța interrelaționării securității, dezvoltării și a drepturilor omului; în această privință, condamnă ferm utilizarea violenței sexuale în conflictele armate, îndreptate în cea mai mare parte împotriva femeilor și a copiilor mici, o practică încă întâlnită în anumite state fragile aflate în curs de dezvoltare, cum ar fi Republica Democratică Congo și, în special, în provinciile sale din est, fenomen criticat deja de mai mulți ani de ONU, de autoritățile locale și de ONG-uri, precum și de dr. Denis Mukwege, laureatul Premiului Saharov pe 2014, acordat de Parlament; invită UE și statele membre să se asigure că implementarea politicilor în materie de azil, migrație și control al frontierelor respectă legislația internațională privind drepturile omului;

22. ia act cu regret de faptul că în Raportul anual al UE, în cele 153 de pagini ale părții generale nu există niciun capitol special privind dezvoltarea, ci doar două jumătăți de pagină dedicate specific acestui subiect.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

21.1.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

21

1

3

Membri titulari prezenți la votul final

Louis Aliot, Beatriz Becerra Basterrechea, Kostas Chrysogonos, Nirj Deva, Doru-Claudian Frunzulică, Nathan Gill, Heidi Hautala, Maria Heubuch, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Linda McAvan, Norbert Neuser, Maurice Ponga, Cristian Dan Preda, Lola Sánchez Caldentey, Elly Schlein, György Schöpflin, Pedro Silva Pereira, Davor Ivo Stier, Paavo Väyrynen, Bogdan Brunon Wenta, Rainer Wieland, Anna Záborská

Membri supleanți prezenți la votul final

Seb Dance, Louis-Joseph Manscour

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Rosa D’Amato


AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (4.2.2015)

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la Raportul anual 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință

(2014/2216(INI))

Raportoare pentru aviz: Jana Žitňanská

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

–   având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen(1),

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la UE și cadrul de dezvoltare globală pentru perioada de după 2015(2),

–   având în vedere declarația finală din cadrul celui de-al patrulea Congres mondial împotriva pedepsei cu moartea, organizat la Geneva, în perioada 24-26 februarie 2010, prin care se solicită abolirea universală a pedepsei cu moartea,

A. întrucât UE are un Reprezentant Special pentru Drepturile Omului și deținătorul acestei funcții ar trebui să ajute Uniunea să își coordoneze activitățile astfel încât munca sa de promovare a respectării drepturilor omului în întreaga lume, și în special drepturile femeilor, să devină mai clară și mai vizibilă;

B.  întrucât violența de gen și, în special, violența împotriva femeilor și a fetelor încalcă dreptul femeilor la integritate fizică și poate avea consecințe grave permanente asupra sănătății victimei;

C. întrucât consecințele violenței de gen afectează bunăstarea victimelor în toate aspectele vieții lor;

D. întrucât exercitarea democrației presupune ca femeile și bărbații să se bucure de drepturi egale și de un statut civil;

E.  întrucât, în perioade de conflicte armate, femeile și copiii, inclusiv femeile și copiii refugiați, solicitanții de azil și apatrizii se numără printre cele mai vulnerabile grupuri din societate, iar riscurile sunt mult amplificate în cazul adolescentelor strămutate în timpul crizelor umanitare;

F.  întrucât violența și/sau discriminarea împotriva femeilor nu pot fi justificate pe baza niciunui considerent de ordin politic, religios sau cultural;

G. întrucât violența împotriva femeilor și fetelor, și în special violența domestică, este cea mai răspândită încălcare a drepturilor omului din lume, afectează toate nivelurile societății, indiferent de vârstă, educație, venit, poziție socială și țară de origine sau reședință, și reprezintă un obstacol major în calea egalității dintre femei și bărbați;

H. întrucât violența de gen este definită ca violență îndreptată împotriva unei persoane din cauza genului său, a identității sale de gen sau a modalității de exprimare a genului sau ca violență care afectează în mod disproporționat persoane aparținând unui anumit gen;

I.   întrucât femeile și fetele cu dizabilități sunt mult mai expuse violențelor, abuzurilor și tratamentului neglijent, mai ales în cadru instituțional, ceea ce conduce adesea la ignorarea problemei;

J.   întrucât promovarea drepturilor omului ar trebui să fie o componentă de bază a dialogului pe tema drepturilor omului dintre UE și țările terțe; întrucât Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului are un rol pozitiv; întrucât, atunci când se angajează în cooperarea cu o țară, Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) și Comisia ar trebui să identifice la timp problemele prioritare care trebuie soluționate, astfel încât fondurile și resursele să fie mai bine adaptate obiectivelor;

K. întrucât accesul la servicii de asistență medicală de bază și la servicii de sănătate sexuală și reproductivă sunt aspecte fundamentale ale egalității dintre femei și bărbați și întrucât ele nu sunt încă garantate în toată lumea;

L.  întrucât sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente se bazează pe drepturile fundamentale ale omului și reprezintă elemente esențiale ale demnității umane(3);

M. întrucât toate tipurile de discriminare și violență îndreptate împotriva femeilor, inclusiv abuzul sexual, mutilarea genitală feminină, căsătoriile forțate, așa-numitele crime de onoare și exploatarea sexuală a femeilor în scop comercial, precum și violența domestică, nu ar trebui să fie niciodată justificate de vreun temei politic, social, religios sau cultural sau de tradiții populare sau tribale;

1.  subliniază că este important ca autoritățile să se angajeze în dezvoltarea de campanii educaționale orientate către bărbați și, în special, către noile generații, cu scopul de a preveni și, gradual, de a elimina toate tipurile de violență de gen; subliniază necesitatea de a se asigura că specialiștii în domeniul sănătății, ofițerii de poliție, procurorii și judecătorii, atât cei din Uniunea Europeană, cât și cei din țările terțe, sunt instruiți în mod corespunzător pentru asistarea și sprijinirea victimelor violenței;

2.  solicită UE și statelor sale membre să sprijine participarea deplină a femeilor la procesele de luare a deciziilor politice și economice, în special la procesele de consolidare a păcii, de tranziție democratică și de soluționare a conflictelor; încurajează statele membre, Comisia și SEAE să se concentreze asupra emancipării economice și politice a femeilor în țările în curs de dezvoltare, promovând implicarea lor în cadrul societăților și în implementarea de proiecte regionale și de dezvoltare locală;

3.  subliniază importanța deosebită pentru dezvoltarea unor societăți viabile și democratice a reducerii inegalității de gen, a combaterii violenței de gen și promovării egalității și a drepturile femeilor;

4.  subliniază necesitatea asigurării faptului că femeile din Europa și din restul lumii au dreptul să facă liber propriile alegeri, în condiții de egalitate cu bărbații, fără nicio constrângere de ordin ideologic, politic sau religios;

5.  invită, în consecință, statele membre ale Consiliului Europei să semneze și să ratifice Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor; invită, în acest context, UE să facă demersurile necesare aderării la convenție pentru a asigura coerența dintre acțiunea internă și cea externă ale UE privind violența împotriva femeilor;

6.  subliniază că, pentru a combate în mod eficace violența împotriva femeilor, este necesară o schimbare de atitudine față de femei și fete la nivelul societății, dat fiind faptul că femeile sunt prea des reprezentate în roluri subordonate și violența împotriva acestora este prea des tolerată sau gravitatea ei atenuată; subliniază că stereotipurile de gen sunt printre principalele cauze ale încălcării drepturilor femeilor și ale inegalității între femei și bărbați; constată că o atenție specială trebuie acordată dispozițiilor constituționale, legislative sau de reglementare care discriminează femeile pe baza genului lor, de exemplu în ceea ce privește accesul la justiție, proprietate, credite, asistență medicală sau educație; invită SEAE și Comisia să intensifice importanța implicării bărbaților în campanii de informare și sensibilizare privind drepturile femeilor;

7.  este profund îngrijorat de intensificarea violenței de gen în multe părți ale lumii, acesta fiind unul dintre simptomele crizei mondiale, și în special de rata din ce în ce mai mare a feminicidului (uciderea femeilor și a fetelor) în Mexic și în alte țări din America Centrală și de Sud, care are loc într-un context de violență generalizată și de discriminare structurală; condamnă ferm toate formele de violență de gen și feminicidul, o crimă aberantă, precum și impunitatea care prevalează pentru aceste infracțiuni, care creează precedente și îi încurajează pe autorii acestora;

8.  subliniază necesitatea consolidării eforturilor de protejare a dreptului și accesului la educație, în special pentru fete; salută acordarea Premiului Nobel lui Malala Yousafzai și Kailash Satyarthi pentru lupta lor în favoarea drepturilor copiilor; constată că accesul la educație este, parțial, o precondiție pentru exercitarea deplină a altor drepturi ale omului, cum ar fi libertatea de conștiință și religie și participarea la viața politică;

9.  invită Comisia, SEAE și statele membre să adopte acțiuni specifice pentru a rezolva problema femeilor și pentru a le garanta libertatea și respectarea drepturilor fundamentale, precum și pentru a adopta măsuri de prevenire a exploatării femeilor și copiilor și a abuzurilor și violenței împotriva lor;

10. solicită Națiunilor Unite, în special Raportorului Special privind violența împotriva femeilor, Rashida Manjoo, să depună toate eforturile pentru a localiza victimele, a investiga și stabili faptele și circumstanțele abuzurilor și încălcărilor împotriva fetelor și a femeilor pentru a evita impunitatea făptașilor și a asigura tragerea lor la răspundere; sprijină activitatea reprezentantului special al ONU pentru violența sexuală în perioadele de conflict, Zainab Hawa Bangura;

11. invită Comisia și statele membre să abordeze la nivel internațional violența împotriva femeilor și dimensiunea de gen a încălcărilor drepturilor omului, în special în contextul acordurilor bilaterale de asociere și de comerț internațional în vigoare, cât și al celor în curs de negociere;

12. salută recomandările Comitetului pentru eliminarea discriminării împotriva femeilor, referitoare la prevenirea conflictelor și la situațiile de conflict și post-conflict în conformitate cu Rezoluțiile de referință 1325 și 1820 ale Consiliului de Securitate al ONU privind femeile, pacea și securitatea; reamintește, de asemenea, comunității internaționale de garanțiile de care trebuie să beneficieze fetele și femeile, și în special apărătoarele drepturilor omului, care sunt adesea ținta violenței, și solicită protecția împotriva violului și a prostituției forțate; subliniază că victimelor violenței de gen ar trebui să li se acorde asistență în cursul procedurilor judiciare și reamintește că, în această privință, organizațiile statutare și non-statutare pot fi de un sprijin real victimelor;

13. reiterează faptul că mutilarea genitală feminină reprezintă o încălcare gravă a drepturilor omului și un subiect căruia trebuie să i se acorde o atenție deosebită în cadrul dialogului UE cu țările în care această practică este foarte prevalentă; în plus, subliniază că mutilarea genitală feminină are efecte grave, de lungă durată asupra sănătății femeilor și, astfel, asupra perspectivelor de dezvoltare; încurajează SEAE și statele membre să continue să abordeze problema mutilării genitale feminine în dialogul lor politic și strategic cu țările partenere în care încă există această practică;

14. condamnă în termenii cei mai fermi încălcările grave ale drepturilor omului săvârșite în situații de conflict armat în crizele recente sau actuale și, în special, execuțiile sumare, violurile și alte forme de violență sexuală, actele de tortură, arestările și detențiile arbitrare, în special în ceea ce privește situația femeilor și a copiilor care sunt cu precădere vulnerabili; solicită UE să lupte împotriva impunității în toate aceste cazuri și să sprijine acțiunile judecătorilor naționali și ale Curții Penale Internaționale de aducere în fața justiției a făptașilor;

15. subliniază că este important ca „acquis-ul” Platformei de acțiune de la Beijing în ceea ce privește accesul la educație și sănătate ca drept fundamental al omului și protejarea drepturilor sexuale și reproductive să nu fie compromis; subliniază că respectarea universală a accesului la sănătate sexuală și reproductivă și a drepturilor aferente, precum și a accesului la serviciile competente, contribuie la asigurarea asistenței medicale prenatale și la abilitatea de a evita nașteri cu risc ridicat și de a reduce mortalitatea în rândul sugarilor și al copiilor; subliniază că serviciile de planificare familială, sănătate maternă și avort în condiții de siguranță constituie elemente importante pentru salvarea vieții multor femei și că refuzarea unui avort care ar salva viața constituie o încălcare gravă a drepturilor omului; invită UE să continue să protejeze drepturile la sănătate sexuală și reproductivă și drepturile aferente și subliniază necesitatea de a plasa aceste politici în centrul cooperării pentru dezvoltare cu țările terțe, precum și în viitorul plan de acțiune privind egalitatea de gen și emanciparea femeilor în cadrul cooperării pentru dezvoltare pentru perioada 2015-2020 în special, inclusiv prin intermediul unui dialog politic și al unor acțiuni specifice care implică societatea civilă;

16. subliniază că violența de gen, inclusiv practicile dăunătoare cutumiare sau tradiționale, reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale și, în special, a demnității umane, a dreptului la viață și a dreptului la integritatea persoanei;

17. condamnă ferm recurgerea în continuare la violența sexuală împotriva femeilor ca armă de război; subliniază că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a asigura respectarea dreptului internațional și accesul la asistență psihologică al femeilor și fetelor care au suferit abuzuri în conflicte; salută faptul că Premiul Saharov 2014 a fost acordat dlui Denis Mukwege pentru angajamentul său în combaterea violenței sexuale împotriva femeilor și invită UE, statele membre, organizațiile internaționale și societatea civilă să intensifice eforturile de cooperare în vederea sensibilizării și combaterii impunității;

18. subliniază importanța consolidării rolului femeilor în promovarea drepturilor omului și a reformelor democratice, în sprijinirea prevenirii conflictelor și în îmbunătățirea participării și a reprezentării politice; remarcă, de asemenea, în această privință, că ar trebui luate în considerare și preluate recomandările formulate în rapoartele misiunilor UE de observare a alegerilor referitoare la participarea deplină și egală a femeilor la procesul electoral;

19. solicită încetarea imediată a tuturor actelor de violență, agresiune sexuală și a altor forme de tratament împotriva femeilor care participă la manifestații pentru democrație și pentru apărarea drepturilor lor, în special în țările „Primăverii Arabe”, precum și împotriva activiștilor pentru drepturile femeilor; solicită, de asemenea, să se realizeze investigații serioase și imparțiale ale acestor cazuri, iar persoanele responsabile să fie pe deplin trase la răspundere;

20. subliniază că Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice reprezintă un instrument internațional important și obligatoriu și, prin urmare, că aderarea unui număr din ce în ce mai mare de țări la aceasta va contribui în mod semnificativ la dezvoltarea unei politici integrate pentru protejarea și emanciparea victimelor și pentru promovarea unei cooperări internaționale în acest domeniu;

21. subliniază necesitatea de a combate traficul de persoane, majoritatea victimelor acestuia fiind femei exploatate în scopuri sexuale; subliniază necesitatea consolidării cooperării cu țările terțe în legătură cu schimbul de bune practici și desființarea rețelelor internaționale de trafic de persoane, care utilizează, de asemenea, internetul pentru a găsi noi victime;

22. subliniază importanța realizării unor campanii de informare și sensibilizare în comunitățile în care sunt practicate mutilarea genitală feminină, abuzul sexual al fetelor, căsătoriile timpurii și forțate, feminicidul și alte încălcări ale drepturilor omului pe criterii de gen, și a implicării apărătorilor drepturilor omului care luptă deja pentru a pune capăt acestor practici în pregătirea și implementarea acestor campanii; reamintește că neaplicarea unei vârste minime legale a căsătoriei, căsătoria copiilor, căsătoria timpurie sau forțată nu constituie doar o încălcare a drepturilor copiilor, ci și un obstacol în calea autonomizării femeilor;

23. reiterează faptul că comunitatea internațională a identificat ca prioritate situația femeilor cu dizabilități; reamintește concluziile biroul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, care a declarat că politicile și programele ce vizează violența împotriva femeilor și a fetelor cu dizabilități trebuie elaborate în parteneriat strâns cu acele persoane care suferă de dizabilități, recunoscând autonomia acestor persoane, precum și cu organizațiile care se ocupă de persoanele cu dizabilități, inclusiv cele care prestează servicii pentru supraviețuitori; subliniază că sunt necesare controlul regulat al instituțiilor și formarea adecvată a persoanelor care acordă îngrijiri;

24. solicită Comisiei și statelor membre să promoveze în mod activ nediscriminarea pe bază de gen, rasă sau origine etnică și pe motiv de religie sau credință, handicap, vârstă sau orientare sexuală în cadrul politicii externe, inclusiv prin Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO);

25. invită UE și statele membre să promoveze și să protejeze cu fermitate respectarea tuturor drepturilor fundamentale ale persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI);

26. invită Comisia să răspândească mai mult utilizarea evaluărilor privind impactul de gen la elaborarea politicii externe, în special în ceea ce privește încheierea acordurilor internaționale;

27. subliniază importanța prevenirii încălcării drepturilor omului, acordând o atenție deosebită situației femeilor și copiilor de etnie romă, care adesea fac subiectul discriminării multiple; subliniază importanța consolidării poziției femeilor de etnie romă și introducerea unei politici adecvate privind locuințele ca punct de plecare pentru îmbunătățirea situației acestora;

28. salută și sprijină Declarația de la Adis Abeba privind accelerarea implementării Platformei pentru acțiune de la Beijing, adoptată în noiembrie 2014 pe durata celei de-a noua Conferințe Nord-Africane privind femeile, sănătatea reproductivă a femeilor și HIV/SIDA, care solicita investiții în drepturile la sănătate sexuală și reproductivă, inclusiv prin adoptarea și punerea în aplicare a legilor privind sănătatea sexuală și reproductivă, sensibilizarea și accesul tinerilor și femeilor la servicii de informare, inclusiv servicii cuprinzătoare privind educația, informarea și serviciile privind sănătatea sexuală; își reiterează solicitarea cu privire la extinderea dispoziției privind serviciile de planificare familială și mijloacele contraceptive și accesul la servicii sigure și legale de avort, în conformitate cu politicile și legile naționale, și cu privire la protejarea drepturilor reproductive ale femeilor prin autorizarea avortului medical în caz de abuz sexual, viol și incest, în conformitate cu Protocolul de la Maputo la Carta Africană privind drepturile omului și ale popoarelor;

29. consideră că subreprezentarea femeilor în procesul de luare a deciziilor politice reprezintă o problemă a drepturilor fundamentale și a democrației, care evidențiază capacitatea guvernelor de a-și dedica întreaga atenție proceselor de consolidare și menținere a democrației; salută stabilirea în legislație a sistemelor de paritate și a cotelor de gen și solicită desfășurarea procesului legislativ necesar cât mai curând posibil;

30. invită UE și statele membre să adopte un demers care acordă prioritate drepturilor și care include toate drepturile omului și continua apărarea în mod activ, în cadrul agendei politicii de dezvoltare după 2015, a unui obiectiv independent vizând emanciparea fetelor și a femeilor și promovarea, respectarea și exercitarea drepturilor lor, inclusiv accesul la o educație sexuală completă și accesul universal la sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, ca precondiții pentru combaterea genicidului;

31. subliniază importanța combaterii stereotipurilor nu doar prin prezentarea de imagini pozitive, dar și a unor exemple reale de femei remarcabile cu dizabilități, care compensează handicapul prin talent și reușesc să se bucure de o viață profesională și familială, precum și prin evitarea accentuării stereotipurilor negative din limbaj, discurs și din politicile privind femeile cu dizabilități; solicită UE ca, împreună cu statele membre, să pună în aplicare măsuri proactive pentru a include femeile cu dizabilități pe piața muncii;

32. își reiterează opoziția de lungă durată față de pedeapsa cu moartea în toate circumstanțele și solicită un moratoriu imediat privind execuțiile din țările în care pedeapsa cu moartea mai este încă aplicată;

33. îndeamnă statele membre, respectând sistemele lor naționale de educație, să fie coerente în implementarea principiilor educației în ceea ce privește copiii din medii defavorizate din punct de vedere social și copiii cu dizablități;

34. solicită o strategie politică pe termen lung și un plan de acțiune ambițioase privind sănătatea publică, inovarea și accesul la medicamente care, printre altele, să exploreze noi scheme de asistență pentru cercetare și dezvoltare, astfel cum este descris în raportul din 2012 al Grupului de lucru consultativ de experți al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) intitulat „Cercetarea și dezvoltarea: finanțare și coordonare”, pentru a asigura tuturor persoanelor un standard de viață adecvat sănătății și bunăstării, fără diferență de rasă, religie, convingere politică sau condiție economică sau socială; subliniază că femeile și fetele rămân în centrul pandemiei HIV și că ele asigură îngrijirea pacienților din comunitățile lor;

35. consideră regretabil faptul că corpul femeilor și fetelor, în special în ceea ce privește respectarea sănătății și drepturilor lor sexuale și reproductive, continuă să reprezinte un teren de luptă ideologică și invită EU și statele membre să recunoască drepturile inalienabile ale femeilor și fetelor la integritate fizică și la luarea de decizii în condiții de autonomie în ceea ce privește, printre altele, dreptul la accesul la planificarea familiala voluntară și la avortul legal și în condiții de siguranță, la protecție împotriva violenței cum ar fi mutilarea genitală feminina, căsătoriile copiilor, căsătoriile precoce și forțate și violul conjugal;

36. face apel la UE și la statele sale membre să facă o evaluare temeinică a Platformei de acțiune de la Beijing, pentru a marca cea de-a 20-a aniversare a acesteia, în 2015;

37. îndeamnă Comisia să includă sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, ca drepturi fundamentale ale omului, în următoarea sa strategie a UE privind sănătatea pentru a asigura coerența dintre politicile interne și externe ale UE;

38. insistă asupra faptului că echilibrul de gen trebuie să facă parte integrantă din misiunile din străinătate ale SEAE, cu stabilirea unei strategii privind drepturile fetelor și ale femeilor și egalitatea de gen pentru fiecare misiune, precum și a unui capitol specific dedicat egalității de gen în următorul plan de acțiune privind drepturile omului al SEAE;

39. solicită ca acordarea ajutorului umanitar al UE și al statelor sale membre să nu facă obiectul unor restricții impuse de alți donatori parteneri în ceea ce privește tratamentul medical necesar, inclusiv accesul la avort în condiții de siguranță pentru femeile și fetele victime ale violurilor în conflictele armate.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

20.1.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

20

6

2

Membri titulari prezenți la votul final

Daniela Aiuto, Maria Arena, Beatriz Becerra Basterrechea, Malin Björk, Vilija Blinkevičiūtė, Anna Maria Corazza Bildt, Viorica Dăncilă, Iratxe García Pérez, Anna Hedh, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Vicky Maeijer, Angelika Mlinar, Krisztina Morvai, Marijana Petir, Terry Reintke, Liliana Rodrigues, Jordi Sebastià, Michaela Šojdrová, Beatrix von Storch, Jadwiga Wiśniewska, Anna Záborská, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Biljana Borzan, Linnéa Engström, Rosa Estaràs Ferragut, Kostadinka Kuneva, Marc Tarabella

(1)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0062.

(2)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0059.

(3)

A se vedea articolul 7 alineatele (2) și (3) din Conferința Internațională privind Populația și Dezvoltarea.


ANNEX I

INDIVIDUAL CASES RAISED BY THE EUROPEAN PARLIAMENT BETWEEN JANUARY AND DECEMBER 2013

COUNTRY

Individual

BACKGROUND

ACTION TAKEN BY PARLIAMENT

AZERBAIJAN

 

Ilgar Mammadov

 

 

Mr Mammadov is a leader of the opposition REAL movement and director of the Council of Europe’s Baku School of Political Studies. Mr Mammadov and Mr Yaqublu were arrested by Azerbaijani authorities on 4 February 2013 and have been unlawfully detained since then. Mr Mammadov is accused of inciting riots in the town of Ismaili after he visited the town. The initial pre-trial detention has been extended twice in an apparent attempt to keep Mr Mammadov behind bars pending the forthcoming elections. According to recent reports Ilgar Mammadov has been placed in a punishment cell, raising concerns that he is being singled out. Before his arrest Mr Mammadov had been confirmed as the REAL opposition party’s candidate for the Azerbaijani presidential elections scheduled for October 2013. The Council of Europe representative in Baku was not admitted to the initial court hearing in February 2013 and, in addition, a group of Council of Europe ambassadors who visited Azerbaijan were not allowed to see Mr Mammadov.

 

 

 

In its resolution adopted on 13 June 2013, the European Parliament:

 

- Strongly condemns the detention of Mr Mammadov, calls for his immediate and unconditional release and an end to his prosecution, and urges the Azerbaijani authorities to investigate the charges against him in a speedy, fair, transparent and independent manner

 

- Expresses serious concern over reports by human rights defenders and domestic and international NGOs about the alleged use of fabricated charges against politicians, activists and journalists

 

- Condemns any intimidation, arrest, detention or prosecution of opposition party leaders or members, activists, journalists or bloggers solely because they have expressed their views and exercised their fundamental rights and freedoms in accordance with international standards

Tofiq Yaqublu

Mr Yaqublu is a deputy chair of the Musavat opposition party. Mr Yaqublu and Mr Mammadov were arrested by Azerbaijani authorities on 4 February 2013 and have been unlawfully detained since then.

BAHRAIN

 

Mohammed al-Maskati

 

 

Mohammed al-Maskati, a president of the Bahrain Youth Society for Human Rights, was arrested on 16 October 2012 on charges of participating in an ‘illegal gathering’ in Manama a week earlier. Mr al-Maskati was released on bail the next day and no court date has been set.

 

 

 

In its resolution adopted on 17 January 2013, the European Parliament:

 

- Condemns the ongoing human rights violations by the Bahraini authorities and security forces, particularly the use of violence, the excessive use of tear gas, the use of birdshot at short range, the ban on all forms of protest and the arrest and detention of peaceful protesters who choose to exercise their rights to freedom of expression and peaceful assembly, despite the very welcome concrete set of recommendations made by the BICI and the stated commitment by the Bahraini authorities to implementing the BICI reforms Reiterates its demand that the Bahraini security forces and authorities stop the use of violence against peaceful protesters and end the on-going repression of political dissent through prosecution, detention and torture; urges the authorities fully to respect fundamental freedoms, particularly the freedoms of assembly and expression, both online and offline, and immediately to end all restrictions on access to information and communication technologies; calls on the Bahraini authorities to implement the necessary democratic reforms and to encourage inclusive and constructive national dialogue, including direct talks between the government and opposition components, which are currently not involved in dialogue, so as to allow reconciliation and restore collective social consensus in the country

 

- Considers strongly regrettable the latest sentences imposed on opposition activists and medical personnel and calls for the immediate and unconditional release of all Bahraini political prisoners, including teachers, doctors and other medical staff, who have been detained and charged with alleged violations related to the rights of expression, peaceful assembly and association, in particular Sayed Yousif al-Muhafadha, Nabeel Rajab and Abdulhadi al-Khawaja

 

- Calls on the Government of Bahrain to take all necessary steps to guarantee the competence, independence and impartiality of the judiciary in Bahrain and to ensure that it acts in full accordance with international human rights standards, and in particular to ensure that the courts cannot be used for political purposes or to sanction the legitimate exercise of universally guaranteed rights and freedoms; calls on the Bahraini Government to strengthen the rights of defendants, inter alia by ensuring that they enjoy fair trial guarantees, allowing them effectively to challenge the evidence against them, providing for independent judicial oversight of the grounds for detention and ensuring that detainees are protected from abusive treatment during criminal investigations

 

Sayed Yousif al-Muhafdha

Sayed Yousif al-Muhafdha, a Vice-President of the Bahraini Centre for Human Rights (BCHR), who has campaigned tirelessly for the release of many activists, in particular Nabeel Rajab, President of the BCHR, and Jalila al-Salman, former Vice-President of the Bahrain Teachers’ Association, was detained and charged on 18 December 2012 with using social media to disseminate false news. His case has been adjourned until 17 January 2013. He has been detained on several occasions by the Bahraini authorities as part of the ongoing systematic targeting, harassment and detention of human rights defenders in Bahrain.

 

Abdulhadi al-Khawaja

and

Ibrahim Sharif

Abdulhadi al-Khawaja and Ibrahim Sharif were among eight of activists, condemned to life imprisonment, after Bahrain’s Court of Cassation upheld prison terms for 13 prominent activists charged with plotting to overthrow the monarchy on 7 January 2013.This verdict is final and the only avenue left for the defendants is a royal pardon.

BANGLADESH

 

Abdul Kalam Azad

 

 

On 21 January 2013 the International Crimes Tribunal (ICT) announced its verdict against Abdul Kalam Azad for crimes against humanity committed during the war of independence in 1971 and sentenced him to death following his trial in absentia.

 

 

In its resolution adopted on 14 March 2013, the European Parliament:

 

- Is deeply concerned about the recent outbreak of violence in Bangladesh following the ICT verdicts and expresses its sorrow at the recent casualties

 

- Expresses its condolences to relatives and acquaintances of those killed and injured as a result of the violence

 

- Acknowledges the need for reconciliation, justice and accountability for the crimes committed during the 1971 war of independence; stresses the important role of the ICT in this matter

 

- Reiterates its strong opposition to use of the death penalty in all cases and under any circumstances

 

- Calls on the Bangladeshi authorities to commute all death sentences, to build on the positive development of there not having been any executions in 2012, and to introduce an official moratorium on executions as a first step towards the abolition of capital punishment

 

- Deplores the reported irregularities in the functioning of the ICT, such as the alleged intimidation, harassment and forced disappearance of witnesses, as well as evidence of illicit cooperation between judges, prosecutors and the government; insists, in particular, that the law enforcement authorities enhance measures to guarantee effective witness protection

 

- Calls on the Bangladeshi Government to ensure that the ICT adheres strictly to national and international judicial standards; stresses, in this connection, the guarantee of a free, fair and transparent trial as well as the right of victims to protection, truth, justice and reparation

 

- Calls on the Bangladeshi Government to redouble its efforts to enforce the rule of law and order; recalls its obligation to honour its international commitments in the field of human rights

 

 

In its resolution adopted on 21 November 2013, the European Parliament:

 

- Urges the Bangladeshi authorities to carry out prompt, independent and transparent investigations into cases involving violations of the rights of human rights defenders, including threats, attacks, killings, torture and ill-treatment, in order to identify all those responsible and bring them to justice; underlines, in particular, the case of labour leader Aminul Islam, as well as those of journalists Sagar Sarowar and Meherun Runi

 

Abdul Qader Mollah

On 5 February 2013 the ICT sentenced Abdul Qader Mollah to life imprisonment, triggering emotionally charged but largely peaceful protests by mostly young people at the Shahbagh intersection in Dhaka. This so-called ‘Shahbagh Movement’ was calling for the application of the death penalty in the verdict as well as for a society and politics free of religious extremism.

Aminul Islam

Aminul Islam was a Bangladeshi trade unionist, a human rights defender and a leader of the Bangladesh Center of Worker Solidarity, which has advocated for improved working conditions and higher wages. He was murdered in 2012. The authorities have failed to launch effective investigations into torture and extrajudicial killing of Aminul Islam.

BURMA

 

Dr Tun Aung

 

 

Dr Tun Aung is a 65-year-old medical doctor and respected community leader from Rakhine state. He was arrested in June 2012 and sentenced to 17 years in prison on what have widely been denounced by human rights groups, including Amnesty International, as politically motivated charges.

 

 

In its resolution adopted on 13 June 2013, the European Parliament:

 

- Condemns the grave violations of human rights and the violence perpetrated against Rohingya Muslims in Burma/Myanmar and calls on all sides to refrain from the use of violence

 

- Welcomes the announcement by President U Thein Sein on 4 June 2013 that all political prisoners in Burma/Myanmar will be released; reiterates its position that the release of all political prisoners, including Dr Tun Aung, should take place without delay or conditions and with the full restoration of their rights and freedoms

 

CHINA

 

Liu Xiaobo

 

 

Liu Xiaobo is a Chinese literary critic, writer, professor, and human rights activist who called for political reforms and the end of communist single-party rule. During his fourth prison term, he was awarded the 2010 Nobel Peace Prize for "his long and non-violent struggle for fundamental human rights in China." He is currently incarcerated as a political prisoner in Jinzhou, Liaoning.

 

 

 

In its resolution adopted on 14 March 2013, the European Parliament:

 

- Admires and supports the courage and activism of those Chinese citizens acting in socially responsible ways to promote and defend universally recognised social and human rights, and to challenge and correct well-known social dangers and/or criminal acts such as corruption, abuses of office, environmental damage, AIDS infection, food poisoning, construction fraud in relation to schools, and illegal land and property expropriation, often committed by local party authorities; denounces all instances of official retaliation against these Chinese citizens; urges the Chinese leadership to encourage civil responsibility in terms of observing social human rights and to rehabilitate officially persecuted and punished defenders of these rights; reminds the Chinese leadership to comply strictly with domestic and international human rights law

 

- Strongly endorses the critical comments of Chinese lawyers and jurists that the humiliating detainment of suspects for more than 15 days conflicts with the International Covenant on Civil and Political Rights (ICCPR), which China signed in October 1998; expresses its concern at the unwillingness of the Chinese Government to ratify the ICCPR, a situation which is still pending; deplores the fact that under the new Criminal Procedures Law of 2013 police and state security authorities can even detain a suspect for more than 14 months without any assistance from a lawyer; fully supports the criticism of Chinese jurists that the police retain the option not only of keeping suspects under house arrest, but also of detaining them under the rules on ‘arrest at a determined place’; backs all initiatives by Chinese jurists with a view to real reform of the PRC’s Criminal Procedures Law

 

Hu Jia

Hu Jia is an activist and dissident in the People's Republic of China. His work has focused on the Chinese democracy movement, Chinese environmentalist movement, and HIV/AIDS in the People's Republic of China; he was the 2008 Sakharov Prize laureate. Hu Jia remains under house arrest and is subject to extensive surveillance and restricted communication.

 

DJIBOUTI

 

Mydaneh Abdallah Okieh

 

 

Mydaneh Abdallah Okieh is a journalist responsible for communication by the opposition coalition USN. He is accused of ‘slandering the police’ for having posted on the social network Facebook pictures of demonstrators who were victims of repression. On 26 June 2013 the Court of Appeal increased his sentence from 45 days to five months. Despite being ill-treated in prison, he was refused access to a doctor several times.

 

 

In its resolution adopted on 4 July 2013, the European Parliament:

 

- Expresses its strong concern about the situation in Djibouti since the parliamentary elections of 22 February 2013 and the tense political climate in the country; is particularly concerned about reports of mass arrests of members of the opposition, suppression of demonstrations held to protest about irregularities in the elections, and assaults on the freedom of the media

 

- Calls on the Djibouti authorities to put an end to repression of political adversaries and to release everybody who is being detained on political grounds

 

- Calls on the Djiboutian authorities to guarantee respect for the human rights recognised in the national and international agreements which Djibouti has signed and to safeguard civil and political rights and freedoms, including the right to demonstrate peacefully and freedom of the press

 

EGYPT

 

Mohamed Morsi

 

 

Mohamed Morsi is a politician who served as the fifth president of Egypt, from 30 June 2012 to 3 July 2013, when he was removed by Field Marshal Abdel Fattah el-Sisi after June 2013 Egyptian protests and 2013 Egyptian coup d'état. Mohamed Morsi has been detained since 3 July 2013 in an unknown place and has been referred for trial by the country’s state prosecutor, together with 14 other persons including leading figures of the Muslim Brotherhood, on charges of incitement to murder and violence; whereas many members of the Muslim Brotherhood have been arrested, including most of its leaders awaiting trial.

 

 

 

In its resolution adopted on 12 September 2013, the European Parliament:

 

- Expresses its concerns at the political developments in Egypt; calls on the Egyptian authorities, in order to create the necessary conditions for an inclusive political process, to end the state of emergency as soon as possible, to release all political prisoners, including the ousted former President Morsi, and to treat detainees with full respect for their international obligations

 

JAPAN

 

Hakamada Iwao

 

 

 

Hakamada Iwao is believed to be the world’s longest serving death row prisoner, being on death row since 1968. He has spent the past 43 years in prison in Japan, under threat of execution. In 1968, Hakamada, a former professional boxer from Shizuoka prefecture, was convicted of the murder of the managing director of the factory where he worked, as well as the man's wife and his two children. He was found guilty at an unfair trial, principally on the basis of a confession he made after 20 days of interrogation by police, and without a lawyer present. Hakamada later withdrew the confession, saying that he had been beaten and threatened.

 

 

 

A letter of concern was sent on 23 July 2013

 

INDIA

 

Mohammad Afzal Guru

 

 

Mohammad Afzal Guru was sentenced to death in 2002 after being convicted of conspiracy in relation to the December 2001 attack on the Parliament of India, and was executed by the Indian authorities on 9 February 2013. Despite a curfew imposed in large parts of Indian-administered Kashmir, Afzal Guru’s death was followed by protests.

 

 

In its resolution adopted on 23 May 2013, the European Parliament:

 

- Reiterates its long-standing opposition to the death penalty under all circumstances, and calls once again for an immediate moratorium on executions in those countries where the death penalty is still applied

 

- Condemns the Government of India’s execution in secret of Afzal Guru at New Delhi’s Tihar Jail on 9 February 2013, in opposition to the worldwide trend towards the abolition of capital punishment, and expresses its regret that Afzal Guru’s wife and other family members were not informed of his imminent execution and burial

 

- Calls on the Government of India to return Afzal Guru’s body to his family

 

- Urges the Indian authorities to maintain adherence to the highest national and international judicial standards in all trials and judicial proceedings, and to provide the necessary legal assistance to all prisoners and persons facing trial; Calls on the Government and Parliament of India to adopt legislation introducing a permanent moratorium on executions, with the objective of abolishing the death penalty in the near future

 

ISRAEL

 

Arafat Jaradat

 

 

Arafat Jaradat was arrested on 18 February 2013 on suspicion of throwing stones at Israeli targets, and he died on 23 February 2013 in Megiddo prison. The cause of his death is disputed; the Israeli authorities maintain that he died of a heart attack; the Palestinian authorities maintain that he died as a result of torture.

 

 

 

In its resolution adopted on 14 March 2013, the European Parliament:

 

- Calls once again for the immediate release of all imprisoned members of the PLC, including Marwan Barghouti

 

- Expresses its deepest concern at the death of Palestinian prisoner Arafat Jaradat on 23 February 2013 while in Israeli custody, and extends its condolences to his family

 

- Is deeply concerned by the renewed tensions in the West Bank following Mr Jaradat’s death in Megiddo prison under disputed circumstances; calls on all parties to exercise maximum restraint and to refrain from provocative actions in order to prevent further violence, and to take positive steps to establish the truth and defuse the current tensions

 

- Calls on the Israeli authorities promptly to open independent, impartial and transparent investigations into the circumstances of Mr Jaradat’s death and into all allegations of torture and other cruel, inhuman or degrading treatment or punishment of Palestinian prisoners

 

- Reiterates its support for Israel’s legitimate security concerns; believes, however, that the rule of law must be fully respected in the treatment of all prisoners, this being crucial for a democratic country; calls, therefore, on the Israeli Government to respect the rights of Palestinian prisoners and to protect their health and lives.

 

IRAN

 

Saeed Abedini

 

 

Saeed Abedini is an Iranian-American pastor imprisoned in Iran since 26 September 2012. He was sentenced on 27 January 2013 by a revolutionary court in Iran to an eight-year prison term on charges of disturbing national security by creating a network of Christian churches in private homes. It is reported that Saeed Abedini has suffered physical and psychological abuse in prison.

 

 

In its resolution adopted on 10 October 2013, the European Parliament:

 

- Is deeply concerned about the fate of Pastor Saeed Abedini, who has been detained for over a year and was sentenced to eight years of prison in Iran on charges related to his religious beliefs

 

- Calls on the Government of Iran to exonerate and immediately release Saeed Abedini and all other individuals held or charged on account of their religion

 

- Reiterates its call on Iran to take steps to ensure that full respect is shown for the right to freedom of religion or belief, including by ensuring that its legislation and practices fully conform to Article 18 of the ICCPR; points out that this also requires that the right of everyone to change his or her religion, if he or she so chooses, be unconditionally and fully guaranteed

 

KAZAKHSTAN

 

Aliya Turusbekova

 

 

On 21 December 2012, following a lawsuit introduced on 20 November 2012 by Kazakhstan’s Prosecutor-General, the Almaty District Court banned the unregistered opposition party ‘Alga!’ on charges of extremism. The ban makes, Aliya Turusbekova, the wife of Vladimir Kozlov, personally liable.

 

 

In its resolution adopted on 18 April 2013, the European Parliament:

 

- Strongly criticises the court decision to ban opposition parties on charges of extremism, including the unregistered party ‘Alga!’, as well as to ban key independent media actors, given that this violates the principles of freedom of expression and assembly and raises major concerns with regard to future repression of independent media and the opposition

 

- Calls on the authorities to respect the principles and commitments of the OSCE standards on freedom of expression, assembly and association; encourages Kazakhstan to view criticisms not as a threat but as a constructive tool with which to improve policies and inclusiveness

 

- Stresses that Aliya Turusbekova cannot be held responsible for actions of third persons

 

- Calls on the EU and the Member States to seek guarantees that protect journalists, opposition activists and human rights defenders and their families, and in particular those visiting the EU institutions to discuss human rights issues, against any kind of subsequent personal threats, pressures or prosecution;

6. Reiterates its concern over the detentions of opposition leaders, journalists and lawyers on the basis of trials which fall short of international standards, and reaffirms its call for the release of all persons convicted on the basis of vague criminal charges which could be considered to be politically motivated, including among others Vladimir Kozlov, Vadim Kurashim and Roza Tuletaeva; expresses its concern with regard to the fairness of trials, and reiterates its call for the guaranteeing of transparency and international standards in trials, an end to convictions on the basis of the above vague criminal charges, and the upholding of the independence of the judiciary

 

- Calls on the Kazakh authorities to guarantee detention conditions that conform to international standards and to allow adequate medical treatment for all prisoners, including the opposition leader Vladimir Kozlov; calls for the full implementation of improvements included in the recent reform of the prison system and for further improvement to meet international standards

 

- Strongly emphasises that the legitimate fight against terrorism and extremism should not be used as an excuse to ban opposition activity, hinder freedom of expression or hamper the independency of the judiciary

 

- Calls on Kazakhstan to create a climate where opposition activists, journalists and lawyers can freely exercise their activities, including via necessary legal reforms; stresses the EU’s commitment to supporting Kazakhstan in this effort

 

Vladimir Kozlov

Vladimir Kozlov is the leader of the largest opposition party in Kazakhstan; namely 'Alga!' ('Forward!'), who was sentenced to seven and a half years in prison and confiscation of property on charges of ‘inciting social discord’, ‘calling for the forcible overthrow of the constitutional order’ and ‘creating and leading an organised group with the aim of committing crimes’.

Vadim Kuramshin

Vadim Kuramshin is a human rights defender who was sentenced to 12 years in prison for blackmailing the district attorney’s assistant. This sentence was confirmed by the Appeal Court on 14 February 2013. On 7 December 2012 Mr Kurashim’s re-arrest took place on his return from the OSCE conference in September in Warsaw and came after his release following a previous trial in August 2012.

Roza Tuletaeva

On 3 January 2012, Roza Tuletaeva was arrested by members of the Kazakh State Security Committee at her home. In detention she was tortured, and later brought to trial for two separate criminal cases related to her work as a leader of the oil workers’ strike committee at the OzenMunaiGaz oil company.

LAOS

 

Sombath Somphone

 

 

Sombath Somphone is a prominent figure in social development and youth education. He disappeared on 15 December 2012 in the capital of Laos, Vientiane. The CCTV footage obtained by his family shows that Sombath Somphone was last seen with local police at the Thadeau police post around 6 p.m. on the date of his disappearance, and was driven away in a car by men in civilian clothes.

In a statement of 19 December 2012 the Lao Government confirmed the incident as recorded on the security camera. The UN and 65 international human rights organisations have expressed fears that Sombath Somphone may have been subjected to enforced disappearance, possibly related to his work, as well as their grave concern over his safety and the lack of progress and information in the investigations by the Lao authorities into the facts of his disappearance. Sombath Somphone is widely appreciated and well-known for his extensive work in the field of sustainable and fair development, notably through the creation in 1996 of PADETC, the Training Centre for Participative Development. He was awarded the Ramon Magsaysay Award for Community Leadership in 2005. In October 2012 Sombath Somphone, as a member of the Lao National Organising Committee, was one of the organisers of the 9th Asia-Europe People-to-People Forum held in Vientiane ahead of the ASEM 9, and was also one of the keynote speakers.

 

 

In its resolution adopted on 7 February 2013, the European Parliament:

 

- Expresses its deep concern regarding the disappearance, safety and wellbeing of Sombath Somphone

 

- Is concerned at the tardiness and lack of transparency of the investigations into the disappearance of Sombath Somphone; calls on the Lao authorities to undertake prompt, transparent and thorough investigations, in accordance with their obligations under international human rights law, and to ensure the immediate and safe return of Sombath

Somphone to his family

 

- Calls on the VP/HR to closely monitor the Lao Government's investigations into the disappearance of Sombath Somphone

 

- Asks the Lao authorities to reaffirm publicly the legality and legitimacy of the work being done in favour of sustainable development and social justice, in order to counter the intimidation provoked by disappearances such as that of Sombath Somphone

 

- Welcomes the visit of a group of ASEAN parliamentarians to Laos in January 2013 to seek information about Sombath Somphone, and calls on the ASEAN Human Rights

Commission to establish a committee of inquiry to investigate the events surrounding the enforced disappearance of Sombath Somphone

 

A letter of concern was sent on 20 December 2013.

 

RUSSIA

 

Alexei Navalny

 

 

Alexei Navalny is a prominent lawyer, anti-corruption campaigner and social activist. He is on trial in Russia on charges which, he claims, represent a politically motivated attempt to punish him as one of the most prominent opponents of the government. Navalny has consistently exposed massive corruption within the highest levels of the Russian state apparatus.

 

 

In its resolution adopted on 13 June 2013, the European Parliament:

 

- Expresses its serious concerns about the recent repressive laws and their arbitrary enforcement by the Russian authorities, often leading to harassment of NGOs, civil society activists, human rights defenders and minorities

 

- Expresses deep concern at reports of politically motivated trials, unfair procedures and failures to investigate serious crimes such as killings, harassment and other acts of violence, as evidenced in the Magnitsky, Khodorkovsky, Politkovskaya and other cases; urges the Russian judicial and law enforcement authorities to carry out their duties in an effective, impartial and independent manner in order to bring perpetrators to justice

 

- Recalls its recommendation on common visa restrictions for Russian officials involved in the Sergei Magnitsky case and asks the Council and the Commission to implement an EU-wide visa ban and to freeze the financial assets in the EU of all officials involved in the death of Magnitsky, which is being prosecuted posthumously, and of other serious human rights violators in Russia; stresses that those individuals must not benefit from any EU-Russia visa facilitation agreement

 

- Urges the Member States to facilitate and positively assess visa requests from persecuted Russian political activists

 

- Welcomes the recent re-opening of proceedings in the case of the murder of Anna Politkovskaya, more than six years after she was shot, but shares the concern that the question of who ordered the murder is unlikely to emerge from the case

 

- Expresses its deepest concern at the case of Alexei Navalny and deplores the allegedly politically motivated nature of his prosecution; urges the Russian authorities to ensure that he is accorded his full rights and that his trial meets internationally accepted standards of due process; calls, in this connection, on the EU Delegation and Member States’ Missions in Russia to monitor the trials of all human rights defenders, including that of Navalny and others, in particular at regional level.

 

RWANDA

 

Victoire Ingabire

 

 

Victoire Ingabire, who was ultimately barred from standing in the election, was arrested on 14 October 2010. Ms Ingabire’s political activities have focused on, among others issues, the rule of law, freedom of political associations and the empowerment of women in Rwanda. On 30 October 2012 Victoire Ingabire was sentenced to eight years in prison. She was convicted of two updated charges and acquitted of four others, she was found guilty of conspiracy to harm the authorities using terrorism, and of minimising the 1994 genocide, on the basis of her presumed relations with the Democratic Forces for the Liberation of Rwanda (FDLR), a Hutu rebel group. On 25 March 2013 Victoire Ingabire took the stand in her appeal trial and called for a re-examination of the evidence. In April 2013, in the course of her appeal before the Supreme Court, while she was cleared of the six charges lodged by the prosecution, she was sentenced on new charges that were not based on legal documents and that, according to her defence counsel, had not been presented during the trial. The two new charges include negationism/revisionism and high treason.

 

 

 

In its resolution adopted on 23 May 2013, the European Parliament:

 

- Expresses its deep concern at the initial trial of Victoire Ingabire, which did not meet international standards, not least as regards her right to the presumption of innocence, and which was based on fabricated evidence and confessions from co-accused who had been held in military detention at Camp Kami, where torture is alleged to have been used to coerce their confessions

 

- Strongly condemns the politically motivated nature of the trial, the prosecution of political opponents and the prejudging of the trial outcome; calls on the Rwandan judiciary to ensure a prompt and fair appeal for Ms Victoire Ingabire that meets the standards set by Rwandan and international law

 

- Calls for the principle of equality to be upheld through measures to ensure that each party – prosecution and defence – is given the same procedural means of and opportunity for discovery of material evidence available during the trial, and is given equal opportunity to make its case; encourages better testing of evidence, including means to ensure that it was not obtained by torture

 

- Calls on the EU to send observers to monitor the Victoire Ingabire appeal trial

 

- Stresses its respect for the independence of the judicial system of Rwanda, but reminds the Rwandan authorities that the EU, in the context of the official political dialogue with Rwanda under Article 8 of the Cotonou Agreement, has raised its concerns with regard to the respect due to human rights and the right to a fair trial

 

Bernard Ntaganda

Bernard Ntaganda is a founder of the PS-Imberakuri party, who was sentenced to four years in prison on charges of endangering national security, ‘divisionism’ and attempting to organise demonstrations without authorisation.

SPAIN/

KAZAKHSTAN

 

Aleksandr Pavlov

 

 

 

Alexandr Pavlov is a Kazakh dissident who was in detention in Spain, facing potential extradition to Kazakhstan. In Kazakhstan, Aleksandr Pavlov was charged with "expropriation or embezzlement of trusted property" and "plotting a terrorist attack". He and his lawyer claim these accusations are fabricated. Mr Pavlov is the former head of security of Mukhtar Ablyazov, the main Kazakh opposition figure. There are fears for Mr Pavlov’s health and human rights should he be sent back to Kazakhstan, where, as a result of his previous occupation, there are indeed serious concerns that he might face ill-treatment and not be granted a fair trial.

 

 

 

A letter of concern was sent on 4 November 2013.

USA/CUBA

 

Fernando González Gerardo Hernández Ramón Labañino

 

Antonio Guerrero René González

 

 

 

In 1998 five people were imprisoned in the USA since 1998 on charges related to their activities as intelligence agents for the Cuban government. The men, known as the Cuban Five, are Cuban nationals Fernando González (aka Ruben Campa), Gerardo Hernández and Ramón Labañino (aka Luis Medina), and US nationals Antonio Guerrero and René González. All are serving long prison sentences in US federal prisons.

 

 

 

A letter of concern was sent on 13 May 2013.

UZBEKISTAN

 

Sergei Naumov

 

 

Sergei Naumov was detained in his home city of Urgench on 21 September and has since then been held inommunicado. Naumov has reported on environmental issues and human rights abuses, including the use of forced labour in the cotton industry in Khorezm, an otherwise little-reported part of Uzbekistan.

 

 

A letter of concern was sent on 26 September 2013.

VIETNAM

 

Nguyen Van Hai/Dieu Cay

 

Pan Thanh Hai

 

Ta Phong Tan

 

 

Nguyen Van Hai/Dieu Cay, Ta Phong Tan and Pan Thanh Hai are prominent journalists and bloggers in Vietnam. They were sentenced to prison for posting articles on the website of the Vietnamese Club of Free Journalists. On September 24, 2012, the People’s Court of Ho Chi Minh City convicted blogger Nguyen Van Hai (a.k.a Dieu Cay) and sentenced him to 12 years in prison, followed by 5 years’ probation and restricted movement; blogger Ta Phong Tan was sentenced to 10 years in prison, plus 3 years’ probation with restricted movement; and blogger Phan Thanh Hai (a.k.a Anhbasg) was sentenced to 4 years in prison, plus by 3 years’ probation with restricted movement.

 

 

In its resolution adopted on 18 April 2013, the European Parliament:

 

- Expresses its deep concern about the conviction and harsh sentencing of journalists and bloggers in Vietnam; condemns the continuing violations of human rights, including political intimidation, harassment, assaults, arbitrary arrests, heavy prison sentences and unfair trials, in Vietnam perpetrated against political activists, journalists, bloggers, dissidents and human rights defenders, both on- and offline, in clear violation of Vietnam’s international human rights obligations;

 

- Urges the authorities to immediately and unconditionally release all bloggers, online journalists and human rights defenders; calls upon the government to cease all forms of repression against those who exercise their rights to freedom of expression, freedom of belief and freedom of assembly in accordance with international human rights standards

 

- Calls on the Vietnamese government to amend or repeal legislation that restricts the right to freedom of expression and freedom of the press in order to provide a forum for dialogue and democratic debate; calls also on the government to modify the draft ‘Decree on the Management, Provision, Use of Internet Services and Information Content Online’ to ensure that it protects the right to freedom of expression online

 

- Urges the Vietnamese government to cease forced evictions, to secure freedom of expression for those who denounce abuses on land issues, and to guarantee those who have been forcibly evicted access to legal remedies and adequate compensation in conformity with international standards and obligations under international human rights law

 

ZIMBABWE

 

Okay Machisa

 

 

Okay Machisa, National Executive Director of the Zimbabwe Human Rights Association (ZimRights) and Chairperson of the Crisis in Zimbabwe Coalition, was arrested on 14 January 2013. Okay Machisa was charged with ‘publishing falsehoods’, ‘forgery’ and ‘fraud’, thus contravening Sections 31, 136 and 137 of the Criminal Law (Codification and Reform) Act and allegedly attempting to defraud the Registrar General’s Office by forging and manufacturing counterfeit copies of certificates of voter registration. Okay Machisa remained in detention in Harare and Rhodesville police stations; he was granted bail by the High Court subject to excessive conditions

 

 

In its resolution adopted on 7 February 2013, the European Parliament:

 

- Condemns the continuing violation of human rights, including the political intimidation, harassment and arbitrary arrest of human rights activists

 

- Calls upon the authorities of Zimbabwe to release all human rights defenders detained for exercising human rights activities, to end judicial harassment and to fully investigate abuses faced by human rights defenders

 

- Calls upon the authorities of Zimbabwe to release Ms Dorcas Shereni and Mr Leo Chamahwinya immediately and unconditionally

 

- Calls upon the authorities of Zimbabwe to guarantee in all circumstances the physical and psychological integrity of Messrs Okay Machisa and Leo Chamahwinya, Ms Dorcas Shereni and Ms Faith Mamutse

Leo Chamahwinya

 

Dorcas Shereni

Leo Chamahwinya, the Education Programmes Officer of ZimRights, and Dorcas Shereni, the Highfields local chapter Chairperson, a member of ZimRights – are facing arbitrary detention and judicial harassment and are remanded until 4 February 2013 under a decision taken by the Magistrate Court on 21 January 2013. The arrest and detention of Machisa, Chamahwinya and Shereni followed a police raid on the ZimRights offices on 13 December 2012. These arrests occurred just a few weeks after ZimRights denounced the trend of increasing police brutality across Zimbabwe and called for urgent action by the competent authorities to address these human rights violations.


ANNEX II

LIST OF RESOLUTIONS

List of resolutions adopted by the European Parliament during the year 2013, and relating directly or indirectly to human rights violations in the world.

Country

Date of adoption in plenary

Title

Africa

Central African Republic

12.12.2013

Situation in the Central African Republic

Central African Republic

12.09.2013

Situation in the Central African Republic

Central African Republic

17.01.2013

Situation in the Central African Republic

Democratic Republic Of Congo

12.09.2013

Situation in the Democratic Republic of Congo

Djibouti

04.07.2013

Situation in Djibouti

Nigeria

04.07.2013

Situation in Nigeria

Rwanda

23.05.2013

Rwanda: case of Victoire Ingabire

Sudan

10.10.2013

Clashes in Sudan and subsequent media censorship

Zimbabwe

07.02.2013

Detention of human rights activists in Zimbabwe

Americas

Bolivia

21.11.2013

Fair justice in Bolivia, in particular the cases of Előd Tóásó and Mario Tadić

USA

23.05.2013

Guantànamo: hunger strike by prisoners

Asia

Asia

13.06.2013

Asia: Situation of Rohingya Muslims

Azerbaijan

13.06.2013

Azerbaijan: Case of Ilgar Mammadov

Bangladesh

21.11.2013

Bangladesh: human rights and forthcoming elections

Bangladesh

14.03.2013

Situation in Bangladesh

China

12.12.2013

Organ harvesting in China

India

23.05.2013

India: execution of Mohammad Afzal Guru and its implications

India

17.01.2013

Violence against women in India

Kazakhstan

18.04.2013

Human rights situation in Kazakhstan

Laos

07.02.2013

Laos: the case of Sombath Somphone

Pakistan

07.02.2013

Recent attacks on medical aid workers in Pakistan

Sri Lanka

12.12.2013

Situation in Sri Lanka

Vietnam

18.04.2013

Vietnam, in particular freedom of expression

Europe

Russia

13.06.2013

Rule of law in Russia

Middle East

Bahrain

12.09.2013

Human rights situation in Bahrain

Bahrain

17.01.2013

Human rights situation in Bahrain

Iraq

10.10.2013

Recent violence in Iraq

Iraq

14.03.2013

Iraq: plight of minority groups, in particular the Iraqi Turkmen

Palestine

14.03.2013

Case of Arafat Jaradat and situation of Palestine prisoners in Israeli jails

Qatar

21.11.2013

Qatar: situation of migrant workers

Cross-cutting

Christian Communities

10.10.2013

Recent cases of violence and persecution against Christians, notably in Maaloula (Syria) and Peshawar (Pakistan) and the case of Pastor Saeed Abedini (Iran)


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

9.2.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

49

8

5

Membri titulari prezenți la votul final

Lars Adaktusson, Francisco Assis, Petras Auštrevičius, Amjud Bashir, Goffredo Maria Bettini, Mario Borghezio, Elmar Brok, Klaus Buchner, Fabio Massimo Castaldo, Lorenzo Cesa, Aymeric Chauprade, Javier Couso Permuy, Andi Cristea, Arnaud Danjean, Marcel de Graaff, Georgios Epitideios, Eugen Freund, Richard Howitt, Pablo Iglesias, Sandra Kalniete, Manolis Kefalogiannis, Tunne Kelam, Afzal Khan, Janusz Korwin-Mikke, Andrey Kovatchev, Eduard Kukan, Ilhan Kyuchyuk, Arne Lietz, Barbara Lochbihler, Andrejs Mamikins, Ramona Nicole Mănescu, David McAllister, Tamás Meszerics, Francisco José Millán Mon, Javier Nart, Pier Antonio Panzeri, Demetris Papadakis, Alojz Peterle, Kati Piri, Andrej Plenković, Cristian Dan Preda, Jozo Radoš, Jacek Saryusz-Wolski, Alyn Smith, Jaromír Štětina, Charles Tannock, Eleni Theocharous, László Tőkés, Ivo Vajgl, Elena Valenciano, Hilde Vautmans

Membri supleanți prezenți la votul final

Zigmantas Balčytis, Angel Dzhambazki, Marek Jurek, Antonio López-Istúriz White, David Martin, Fernando Maura Barandiarán, Igor Šoltes

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Doru-Claudian Frunzulică, Miroslav Mikolášik, Christine Revault D’Allonnes Bonnefoy, Beatrix von Storch

Notă juridică