RECOMANDARE referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind adoptarea, în numele Uniunii Europene, a Amendamentului de la Doha la Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și îndeplinirea în comun a angajamentelor care decurg din acesta

18.5.2015 - (10400/2014 – C8-0029/2015 – 2013/0376(NLE)) - ***

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
Raportoare: Elisabetta Gardini

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind adoptarea, în numele Uniunii Europene, a Amendamentului de la Doha la Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și îndeplinirea în comun a angajamentelor care decurg din acesta

(10400/2014 – C8-0029/2015 – 2013/0376(NLE))

(Procedura de aprobare)

Parlamentul European

–       având în vedere proiectul de decizie a Consiliului (10400/2014),

–       având în vedere amendamentul la Protocolul de la Kyoto adoptat la cea de-a opta sesiune a Conferinței părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto, organizată la Doha, Qatar, în decembrie 2012 (Amendamentul de la Doha la Protocolul de la Kyoto),

-      având în vedere cererea de aprobare prezentată de Consiliu în conformitate cu articolul 192 alineatul (1) și cu articolul 218 alineatul (6) al doilea paragraf litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (C8-0029/2015),

-      având în vedere articolul 99 alineatul (1) primul și al treilea paragraf, articolul 99 alineatul (2) și articolul 108 alineatul (7) din Regulamentul său de procedură,

-      având în vedere scrisoarea Comisiei pentru industrie, cercetare și energie,

–       având în vedere recomandarea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0167/2015),

1.      aprobă adoptarea Amendamentului de la Doha la Protocolul de la Kyoto;

2.      încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre și Organizației Națiunilor Unite.

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind adoptarea, în numele Uniunii Europene, a Amendamentului de la Doha la Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și îndeplinirea în comun a angajamentelor care decurg din acesta

Istoricul dosarului

Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice, semnat în 1997, stabilește un obiectiv de reducere a emisiilor obligatoriu la nivel internațional. UE a ratificat protocolul în 2002 și a declarat că UE și cele 15 state membre ale sale de la vremea respectivă vor face uz de această dispoziție pentru a îndeplini în comun angajamentul UE privind emisiile. Prin urmare, Uniunea Europeană și statele sale membre au avut, în temeiul mecanismului de garantare a respectării Protocolului de la Kyoto, responsabilitatea comună de a îndeplini, în prima perioadă (2008-2012), angajamentul de reducere a emisiilor lor colective de gaze cu efect de seră (GES) cu 8% față de nivelurile din 1990.

În concluziile sale din 9 martie 2012, Consiliul a convenit să propună pentru Uniune un angajament comun cantitativ de reducere a emisiilor cu 20% sub nivelurile din 1990 pentru cea de-a doua perioadă de angajament din cadrul Protocolului de la Kyoto.

Poziția Consiliului a fost urmată de statele sale membre în cadrul Conferinței de la Doha privind schimbările climatice, din decembrie 2012, unde cele 192 de părți la Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice au adoptat un amendament la protocol.

Amendamentul de la Doha stabilește o a doua perioadă de angajament în temeiul Protocolului de la Kyoto (KP CP2), care începe la 1 ianuarie 2013 și se încheie la 31 decembrie 2020, și care prevede angajamente de reducere a emisiilor obligatorii din punct de vedere juridic, în temeiul cărora Uniunea Europeană, statele sale membre și Islanda se angajează să își limiteze media anuală a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) în perioada 2013-2020 la 80% din emisiile din anul de referință (în majoritatea cazurilor, 1990). Acest angajament a fost stabilit pe baza emisiilor totale de gaze cu efect de seră permise în perioada 2013-2020 în temeiul pachetului UE privind clima și energia.

De asemenea, Amendamentul de la Doha aduce încă trei modificări textului Protocolului de la Kyoto, care se vor aplica în cea de a doua perioadă de angajament și care se referă la: în primul rând, includerea unui nou gaz (trifluorura de azot); în al doilea rând, un mecanism privind obiectivele care prevede o procedură simplificată prin care să i se permită unei părți să își ajusteze angajamentul prin creșterea obiectivului său în timpul unei perioade de angajament și, în al treilea rând, o prevedere care ajustează în mod automat obiectivul unei părți pentru a evita o creștere a emisiilor sale pentru perioada 2013-2020 peste emisiile sale medii pentru perioada 2008-2010.

Amendamentul de la Doha este condiționat de acceptarea acestuia de către părțile la Protocolul de la Kyoto și va intra în vigoare numai după data primirii de către depozitarul convenției a instrumentelor de acceptare din partea a cel puțin trei pătrimi din părțile la Protocolul de la Kyoto.

Poziția raportoarei

Proiectul de decizie a Consiliului furnizează baza pentru adoptarea Amendamentului de la Doha de către Uniunea Europeană și stabilește condițiile îndeplinirii în comun a angajamentelor de către Uniunea Europeană, statele sale membre și Islanda. Acesta prevede obligația ca statele membre să ia măsurile necesare pentru a-și finaliza procesele de ratificare la nivel național până cel târziu în trimestrul al treilea al anului 2015.

Raportoarea salută proiectul de decizie a Consiliului privind adoptarea Amendamentului de la Doha la Protocolul de la Kyoto și îndeplinirea în comun a angajamentelor care decurg din acesta. Raportoarea ar dori să sublinieze astfel anumite aspecte ale proiectului de decizie a Consiliului.

În primul rând, raportoarea observă, cu regret, că în cea de-a doua perioadă de angajament în temeiul Protocolului de la Kyoto, conform anexei B la Protocolul de la Kyoto, statele care aderă la această a doua perioadă de angajament sunt în principal țările UE, în timp ce anumite țări care poluează foarte mult se abțin. UE ar trebui să folosească toate instrumentele politice, diplomatice și economice posibile pe care le are la dispoziție pentru a convinge aceste țări să semneze un acord internațional cu caracter obligatoriu care să creeze condiții de concurență echitabile, pentru ca UE să nu mai fie în continuare singura care își asumă toate angajamentele în materie de climă. Orice acord internațional nou care se semnează în acest an la Paris trebuie să fie foarte ambițios și totodată realist, dacă dorim să mergem pe același drum către păstrarea temperaturii planetei sub obiectivul de 2°C.

În ceea ce privește acordul privind îndeplinirea în comun a obligațiilor, raportoarea amintește că, pe baza pachetului privind clima și energia adoptat în 2009, în special a schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) și a Deciziei privind partajarea eforturilor, UE și statele sale membre pun deja în aplicare măsuri pentru reducerea cu 20 % a emisiilor până în 2020, ceea ce le-a și permis, de fapt, să fie de acord să își pună în aplicare angajamentele pentru cea de-a doua perioadă de angajament în temeiul Protocolului de la Kyoto. În acest sens, raportoarea dorește să sublinieze că propunerea nu modifică obiectivele sau obligațiile statelor membre care decurg din legislația legată de pachetul privind clima și energia adoptat în 2009.

Protocolul de la Kyoto solicită părților la un acord privind îndeplinirea în comun a obligațiilor să stabilească și să transmită, împreună cu instrumentele lor de ratificare, nivelurile de emisii alocate fiecărei părți la acordul respectiv [articolul 4 alineatul (1) din Protocolul de la Kyoto]. Nivelurile de emisii alocate fiecărui stat membru și Islandei sunt stabilite în tabelul 1 din anexa I la propunerea de decizie a Consiliului [exprimate în tone de dioxid de carbon echivalent (tCO2 echivalent)].

Deși nu este stat membru al UE, Islanda participă la EU ETS și intenționează să își îndeplinească, în comun cu UE și statele membre ale acesteia, angajamentul în cea de a doua perioadă de angajament în temeiul Protocolului de la Kyoto. Drepturile și obligațiile aplicabile statelor membre cu privire la îndeplinirea în comun a angajamentelor trebuie extinse și la Islanda prin intermediul legislației UE și al noului acord încheiat între UE, toate statele sale membre și Islanda, care face obiectul unei proceduri de aprobare paralele.

În ceea ce privește cerințele contabile și de raportare, în cea de a doua perioadă de angajament în temeiul Protocolului de la Kyoto, fiecare parte trebuie să prezinte un raport pentru a facilita calculul cantității atribuite și să demonstreze că are capacitatea de a-și contabiliza emisiile și cantitatea atribuită (raportul inițial). Cerințele detaliate privind rapoartele inițiale sunt prevăzute în Decizia 2/CMP.8 CCONUSC.

Propunerea de decizie de ratificare prevede elaborarea de către Comisie a unui raport inițial comun al UE, al statelor sale membre și al Islandei, precum și rapoarte inițiale individuale elaborate de fiecare stat membru și de Islanda. Raportul inițial comun ar trebui să conțină informațiile solicitate cu privire la angajamentul comun, pe baza căruia se calculează cantitatea comună atribuită, și să prevadă cantitatea atribuită UE.

Concluzie

Raportoarea consideră că decizia de ratificare privind adoptarea Amendamentului de la Doha la Protocolul de la Kyoto și îndeplinirea în comun a angajamentelor de către Uniunea Europeană vor transmite un semnal puternic la nivel internațional cu privire la poziția de lider asumată de UE și de statele sale membre și la eforturile lor de abordare a schimbărilor climatice. De aceea, raportoarea este de părere că intrarea oficială în vigoare a Amendamentului de la Doha se numără printre obiectivele prioritare ale Uniunii Europene, dat fiind faptul că Protocolul de la Kyoto contribuie în mod fundamental la eforturile globale de abordare a schimbărilor climatice. De asemenea, raportoarea invită Consiliul să se asigure că procesele naționale de ratificare din statele membre pot avea loc cel târziu în al treilea trimestru al anului 2015 și că acestea pot depune, împreună cu UE, instrumentul de acceptare cu mult timp înainte de Conferința părților la CCONUSC de la Paris din 2015.

Având în vedere aspectele menționate mai sus, raportoarea recomandă comisiei competente și Parlamentului European să aprobe decizia Consiliului fără întârzieri inutile.

Aviz sub formă de scrisoare al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (ITRE)

305433 25.3.2015

Ref:IPOL-COM-ITRE D (2015) 9602

RvAimu

Giovanni La Via

Președinte

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

Bruxelles,

Subiect:           Avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (ITRE) destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (ENVI) referitor la adoptarea Amendamentului de la Doha la Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și îndeplinirea în comun a angajamentelor care decurg din acesta (ITRE/8/002S4 _I COM (2013)0768.- 2013/0376(NLE)]

Stimate domnule Președinte,

Comisia pentru industrie, cercetare și energie (ITRE) solicită Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (ENVI), competentă în fond, să recomande Parlamentului să aprobe propunerea de decizie a Consiliului privind adoptarea Amendamentului de la Doha la Protocolul de la Kyoto la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și îndeplinirea în comun a angajamentelor care decurg din acesta

Cu stimă,

(semnătură)

JerzyBuzek

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării	6.5.2015
Rezultatul votului final	+: –: 0:	60 3 0
Membri titulari prezenți la votul final	Marco Affronte, Margrete Auken, Pilar Ayuso, Zoltán Balczó, Catherine Bearder, Ivo Belet, Biljana Borzan, Lynn Boylan, Cristian-Silviu Bușoi, Nessa Childers, Birgit Collin-Langen, Mireille D’Ornano, Miriam Dalli, Angélique Delahaye, Jørn Dohrmann, Ian Duncan, Stefan Eck, Bas Eickhout, Eleonora Evi, José Inácio Faria, Karl-Heinz Florenz, Francesc Gambús, Iratxe García Pérez, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Jens Gieseke, Sylvie Goddyn, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Jytte Guteland, György Hölvényi, Anneli Jäätteenmäki, Jean-François Jalkh, Josu Juaristi Abaunz, Kateřina Konečná, Giovanni La Via, Peter Liese, Norbert Lins, Valentinas Mazuronis, Susanne Melior, Miroslav Mikolášik, Massimo Paolucci, Gilles Pargneaux, Piernicola Pedicini, Pavel Poc, Marcus Pretzell, Frédérique Ries, Daciana Octavia Sârbu, Annie Schreijer-Pierik, Davor Škrlec, Dubravka Šuica, Tibor Szanyi, Damiano Zoffoli
Membri supleanți prezenți la votul final	Renata Briano, Nicola Caputo, Mark Demesmaeker, Jan Huitema, Merja Kyllönen, James Nicholson, Aldo Patriciello, Gabriele Preuß, Bart Staes
Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final	Marek Jurek, Emilian Pavel, Catherine Stihler