Procedură : 2014/2145(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0190/2015

Texte depuse :

A8-0190/2015

Dezbateri :

PV 24/06/2015 - 20
CRE 24/06/2015 - 20

Voturi :

PV 24/06/2015 - 23.5
CRE 24/06/2015 - 23.5
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0238

RAPORT     
PDF 355kWORD 304k
17.6.2015
PE 546.753v01-00 A8-0190/2015

referitor la evaluarea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări

(2014/2145(INI))

Comisia pentru afaceri economice și monetare

Raportoare: Pervenche Berès

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la evaluarea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări

(2014/2145(INI))

Parlamentul European,

–       având în vedere Regulamentul (UE) nr. 472/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro care întâmpină sau care sunt amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară(1),

–       având în vedere Regulamentul (UE) nr. 473/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro(2),

–       având în vedere scrisoarea din 3 iulie 2013 a vicepreședintelui Comisiei, Olli Rehn, privind aplicarea articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice,

–       având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1175/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1466/97 al Consiliului privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice(3),

–       având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1177/2011 al Consiliului din 8 noiembrie 2011 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1467/97 privind accelerarea și clarificarea aplicării procedurii deficitului excesiv(4),

–       având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1173/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind aplicarea eficientă a supravegherii bugetare în zona euro(5), având în vedere Directiva 2011/85/UE a Consiliului din 8 noiembrie 2011 privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre(6),

–       având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1176/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind prevenirea și corectarea dezechilibrelor macroeconomice(7),

–       având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1174/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 noiembrie 2011 privind măsurile de executare pentru corectarea dezechilibrelor macroeconomice excesive din zona euro(8),

–       având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la ancheta privind rolul și activitățile troicii (BCE, Comisia și FMI) în țările din zona euro care participă la program(9),

–       având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 referitoare la problemele constituționale ale unei administrări pe mai multe niveluri a Uniunii Europene(10),

–       având în vedere Rezoluția sa din 1 decembrie 2011 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice(11),

–       având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2011 referitoare la criza financiară, economică și socială: recomandări privind măsurile și inițiativele care trebuie luate(12),

–       având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2014 intitulată „Evaluarea guvernanței economice - Raport privind punerea în aplicare a Regulamentelor (UE) nr. 1173/2011, 1174/2011, 1175/2011, 1176/2011, 1177/2011, 472/2013 și 473/2013ˮ (COM(2014)0905),

–       având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 ianuarie 2015 intitulată „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere” (COM(2015)0012),

–       având în vedere Al șaselea raport al Comisiei din 23 iulie 2014 privind coeziunea economică, socială și teritorială (COM(2014)0473),

–       având în vedere concluziile reuniunilor Consiliului European din iunie și decembrie 2014,

–       având în vedere concluziile reuniunii la nivel înalt a zonei euro din octombrie 2014,

–       având în vedere discursul președintelui Comisiei, Jean-Claude Juncker, din 15 iulie 2014 în fața Parlamentului European,

–       având în vedere discursul președintelui BCE, Mario Draghi, din 22 august 2014 în cadrul simpozionului anual al băncilor centrale de la Jackson Hole,

–       având în vedere Studiul ocazional nr. 157 al BCE din noiembrie 2014 intitulat „The identification of fiscal and macroeconomic imbalances – unexploited synergies under the strengthened EU governance frameworkˮ (Identificarea dezechilibrelor bugetare și macroeconomice - sinergiile neutilizate ale cadrului de guvernanță consolidat al UE),

–       având în vedere documentul de lucru nr. 163 al OCDE din 9 decembrie 2014 în domeniile social, al ocupării forței de muncă și al migrației, intitulat „Trends in income inequality and its impact on economic growthˮ (Tendințe privind diferențele de venituri și impactul acestora asupra creșterii economice),

–       având în vedere documentul de lucru al FMI din septembrie 2013 intitulat „Towards a fiscal union for the Euro area” (Către o uniune bugetară pentru zona euro),

–       având în vedere propunerile Consiliului guvernatorilor BCE din 10 iunie 2010 intitulate „Reinforcing Economic Governance in the Euro Area” (Consolidarea guvernanței economice a zonei euro),

–       având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 ianuarie 2015 intitulată „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere” (COM(2015)0012),

–       având în vedere Concluziile Consiliului referitoare la Al șaselea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică, adoptate de Consiliul Afaceri Generale (Coeziune) la 19 noiembrie 2014,

–       având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–       având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizele Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0190/2015),

A.     întrucât guvernanța economică a zonei euro, care a fost concepută pentru a fi evitată nesustenabilitatea finanțelor publice și pentru a fi coordonate politicile bugetare, a început cu PSC, care constă în două reguli simple menite să prevină efectele negative ce pot afecta UEM în ansamblu;

B.     întrucât, imediat după introducerea monedei euro, s-a instaurat o stare de oboseală în ceea ce privește consolidarea aferentă aplicării acestor reguli, ceea ce a creat un teren favorabil pentru dezvoltarea unuia dintre elementele prezentei crize ce afectează UEM;

C.     întrucât în 2005 a avut loc o reformă a formei inițiale a PSC, care a introdus o serie de perfecționări și a sporit flexibilitatea, dar nu a tratat în măsură suficientă problemele legate de dispozițiile slabe privind aplicarea și de coordonarea insuficientă;

D.     întrucât, atunci când mai multe țări se confruntau cu riscul de incapacitate de plată a datoriilor, ceea ce ar fi condus la răspândirea crizei la nivel mondial și la depresiune, această situație ar fi putut fi evitată prin instituirea unor mecanisme ad-hoc precum FESF și MESF;

E.     întrucât, pentru a se evita repetarea acestui tip de criză, precum și răspândirea crizei în alte țări prin intermediul sectorului bancar, au fost adoptate o serie de măsuri, printre care se numără crearea uniunii bancare, MES, o legislație îmbunătățită privind guvernanța economică sub forma celor două pachete legislative („two-pack” și „six-pack”), TSCG și semestrul european, toate acestea fiind considerate un pachet de măsuri unic;

F.     întrucât, potrivit celor mai recente previziuni de primăvară ale Comisiei, după doi ani consecutivi de creștere negativă se așteaptă ca produsul intern brut (PIB) din zona euro să crească, ceea ce înseamnă că redresarea economică se întărește treptat, dar trebuie consolidată și mai mult, deoarece deviația PIB va fi în continuare considerabilă;

G.     întrucât între statele membre se înregistrează în continuare diferențe macroeconomice considerabile în ceea ce privește ratele datoriei, ratele deficitului, ratele șomajului, balanța contului curent și gradul de protecție socială, chiar și după implementarea programelor, ceea ce reflectă existența unor diferențe în ceea ce privește originea crizei și punctul său de început, precum și ambiția, impactul și răspunderea națională la punerea în aplicare a măsurilor convenite între instituții și statele membre în cauză;

H.     întrucât investițiile au scăzut în zona euro cu 17% față de perioada premergătoare crizei, fiind în continuare reduse; întrucât atât absența unor investiții orientate către viitor, care să alimenteze creșterea, cât și datoria publică și privată nesustenabilă reprezintă o povară semnificativă pentru generațiile viitoare;

I.      întrucât este în curs de stabilire un plan european de investiții ca instrument important de stimulare a investițiilor, în special a celor private, pentru a mobiliza, în următorii trei ani, 315 miliarde EUR sub formă de noi investiții; întrucât, dacă sunt realizate obiectivele financiare propuse, acest plan reprezintă doar unul dintre elementele menite să depășească deficitul de investiții acumulat, alături de punerea în practică a unor reforme structurale pentru a se crea un mediu atrăgător pentru investitori în statele membre,

Bilanțul cadrului actual de guvernanță economică

1.      salută Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2014 privind evaluarea guvernanței economice; consideră că evaluarea Comisiei demonstrează modul și măsura în care au fost utilizate și implementate diferitele instrumente și proceduri;

2.      subliniază faptul că la baza sistemului de guvernanță economică se află prevenirea deficitului și a datoriei excesive și a dezechilibrelor macroeconomice excesive, precum și coordonarea politicilor economice; subliniază, prin urmare, că întrebarea principală ce transpare în această analiză este dacă UEM a devenit mai rezistentă datorită noului cadru de guvernanță economică, în special în ceea ce privește capacitatea sa de a evita situația în care un stat membru se găsește în incapacitate de plată a datoriilor sale, contribuind totodată la o coordonare și o convergență mai strictă a politicilor economice ale statelor membre și asigurând un nivel ridicat de transparență, credibilitate și răspundere democratică;

3.      ia act de faptul că, în unele state membre, s-au realizat progrese în ceea ce privește reducerea datoriilor sau încetarea procedurii aplicabile deficitelor excesive;

4.      este de acord cu Comisia că unele elemente ale noului cadru au produs rezultate, dar nu se pot încă trage concluzii definitive privind eficacitatea acestor reglementări într-o situație economică normală;

5.      ia act de faptul că, în această etapă, evaluarea aplicării celor două pachete legislative (de șase și de două acte legislative) nu poate fi completă și nu poate fi separată de semestrul european, TFUE și pactul bugetar;

6.      salută extinderea adusă de cele două pachete de acte legislative sferei Pactului de stabilitate și de creștere prin adăugarea unor proceduri de prevenire și corectare a dezechilibrelor macroeconomice în interiorul unui stat membru și între statele membre și prin abandonarea încrederii excesive în criteriul deficitului pentru a se ține seama atât de deficit, cât și de datoria globală, vizându-se astfel identificarea și corectarea eventualelor probleme și prevenirea apariției unor crize cât mai timpuriu posibil, permițând totodată să existe un anumit grad de flexibilitate sub formă de prevederi ce vizează reformele structurale, investițiile și condițiile nefavorabile legate de ciclul economic; reamintește că flexibilitatea nu poate pune în pericol caracterul preventiv al pactului;

7.      subliniază importanța tabelului comparativ pentru identificarea dezechilibrelor macroeconomice într-o etapă timpurie și importanța unor reforme structurale sustenabile atunci când se vizează depășirea dezechilibrelor macroeconomice;

8.      subliniază că punerea în aplicare consecventă și echitabilă a cadrului în toate țările și în timp contribuie la dezvoltarea credibilității; invită Comisia și Consiliul să aplice modificările aduse PSC prin cele două pachete de acte legislative (de 6 și de 2 acte) și să acționeze în spiritul acestor modificări, în special în ceea ce privește dispozițiile referitoare la asigurarea aplicării;

9.      consideră că situația economică actuală, caracterizată de o creștere fragilă și de un nivel ridicat al șomajului, impune măsuri urgente, cuprinzătoare și decisive, luate în spirit holistic și bazate pe o consolidare bugetară favorabilă creșterii, pe reforme structurale și pe stimularea investițiilor, pentru a se restabili creșterea sustenabilă și competitivitatea, a se promova inovarea și a se combate șomajul, tratând totodată riscul unei inflații scăzute în mod persistent sau al unei posibile tendințe deflaționiste, precum și dezechilibrele macroeconomice persistente; subliniază că cadrul de guvernanță economică trebuie să constituie un element esențial al acestei abordări holistice pentru a fi în măsură să soluționeze aceste probleme;

10.    este de acord cu declarația făcută de comisarul Thyssen, conform căreia țările care asigură locuri de muncă de înaltă calitate și o mai bună protecție socială și care investesc în capitalul uman fac față mai bine crizelor economice; invită Comisia să țină seama de această poziție în cadrul politicii sale privind semestrul european și în recomandările specifice fiecărei țări;

11.    subliniază faptul că actualul cadru de guvernanță economică trebuie implementat, iar atunci când este cazul, îmbunătățit, pentru a se putea asigura stabilitatea bugetară, a se promova o dezbatere efectivă cu privire la evaluarea globală a zonei euro în ansamblu care să asigure o responsabilitate bugetară favorabile creșterii, a se îmbunătăți perspectivele de convergență economică a zonei euro și a se trata în condiții egale situațiile economice și bugetare diferite ale statelor membre; insistă asupra faptului că acesta suferă de o lipsă de aderare la nivel național, nu acordă atenție suficientă perspectivelor economice internaționale și nu dispune de un mecanism adecvat de răspundere democratică;

12.    subliniază că situația actuală impune o coordonare economică mai strictă și mai cuprinzătoare, care să trateze zona euro ca o zonă unitară și să îmbunătățească aderarea la nivel național și răspunderea democratică pentru implementarea normelor (restabilirea încrederii, favorizarea convergenței dintre statele membre, îmbunătățirea sustenabilității bugetare, încurajarea unor reforme structurale sustenabile și stimularea investițiilor), precum și o reacție rapidă pentru a corecta faliile cele mai evidente, a îmbunătăți eficacitatea cadrului de guvernanță economică și a asigura implementarea consecventă și echitabilă a cadrului în toate țările și în timp;

13.    subliniază că pentru guvernanța economică este importantă existența unor proceduri simple și transparente și atrage atenția asupra faptului că actuala complexitate a cadrului, precum și neimplementarea acestuia și neaderarea la el îi afectează negativ eficacitatea și acceptarea de către parlamentele naționale, autoritățile locale, partenerii sociali și cetățenii din statele membre;

14.    recunoaște că s-au înregistrat progrese cu ocazia dezbaterii privind obiectivul pe termen mediu (OTM) și în ceea ce privește aderarea mai puternică la dezbaterile de la nivel național în statele membre din zona euro, datorită și contribuției consiliilor bugetare naționale care acționează în calitate de organisme independente care monitorizează conformitatea cu normele bugetare și previziunile macroeconomice; invită Comisia să prezintă o privire generală a structurii și funcționării consiliilor bugetare naționale din statele membre și a modului în care aceste consilii pot îmbunătăți aderarea la nivel național;

15.    consideră cadrul de guvernanță economică ca fiind o inițiativă politică de primă importanță ce se află la baza obiectivelor Strategiei Europa 2020 și ale inițiativelor emblematice menite să asigure realizarea deplină a potențialului de creștere încă nefructificat al pieței unice; consideră că, prin deblocarea potențialului de creștere al pieței unice, statele membre vor îndeplini mai ușor obiectivele incluse în cadrul de guvernanță economică; mai mult, consideră că actorii principali de pe piața unică sunt consumatorii și agenții economici;

Aplicarea optimă a flexibilității în cadrul normelor existente?

16.    admite că Pactul de stabilitate și de creștere (PSC) care a fost introdus pentru a se asigura sustenabilitatea fiscală a statelor membre care participă la uniunea economică și monetară le permite statelor membre să desfășoare o politică contraciclică, după caz, facilitând marja de manevră fiscală pentru ca stabilizatorii automați să lucreze corespunzător; subliniază că nu toate statele membre au realizat un excedent în timp ce economia se dezvolta intens și că unele clauze de flexibilitate existente prevăzute în legislație nu au fost utilizate pe deplin în anii precedenți;

17.    salută faptul că, în comunicarea sa interpretativă privind flexibilitatea, Comisia admite că modul de interpretare a regulilor de politică bugetară actuale este esențial pentru a reduce deficitul de investiții în UE și a facilita implementarea unor reforme structurale sustenabile, echilibrate din punct de vedere social și cu efect de intensificare a creșterii; constată că comunicarea nu aduce modificări în ceea ce privește calculul deficitului, dar că anumite investiții pot justifica o abatere temporară de la obiectivul pe termen mediu (OTM) al statului membru în cauză sau de la traiectoria de ajustare către acesta;

18.    sprijină toate stimulentele propuse de Comisia Europeană pentru finanțarea noului Fond european pentru investiții strategice (FEIS), în principal prin a conferi neutralitate fiscală contribuțiilor naționale la fond, sub aspectul îndeplinirii obiectivului pe termen mediu și al efortului de ajustare fiscală necesar, fără a-l modifica pe componenta preventivă sau corectivă a PSC; ia act de intenția Comisiei de a se abține de la lansarea unei PDE în cazul în care, exclusiv din cauza contribuției suplimentare la FEIS, deficitul unui stat membru depășește ușor și temporar limita de deficit de 3 %; atrage atenția asupra contribuției esențiale a PSC la edificarea încrederii în contextul atragerii investițiilor străine; subliniază importanța adiționalității finanțării prin FEIS, deoarece proiectele finanțate prin FEIS nu trebuie, în niciun caz, să înlocuiască pur și simplu investițiile deja planificate și că investițiile nete trebuie, dimpotrivă, să fie, ca rezultat, majorate în mod efectiv;

19.    salută faptul că comunicarea Comisiei urmărește să clarifice sfera de aplicare a clauzei privind investițiile, permițând un anumit grad de flexibilitate temporară în cadrul componentei preventive a PSC, sub forma unei abateri temporare de la OTM, cu condiția ca abaterea să nu conducă la un exces care să depășească valoarea de referință a deficitului de 3 % și peste marja de siguranță adecvată, pentru a face loc programelor de investiții ale statelor membre, în special în ceea ce privește cheltuielile privind proiectele finanțate în cadrul politicii structurale și de coeziune, printre care Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, rețelele transeuropene și Mecanismul pentru interconectarea Europei, precum și cofinanțarea din FEIS;

20.    este încredințat că o condiție prealabilă pentru aplicarea clauzei privind reforma structurală în temeiul componentei preventive și luarea în considerare a planurilor de reformă structurală în temeiul componentei corective constituie o adoptare formală, la nivel parlamentar național, a unei reforme și implementarea ei în fapt, permițând o mai mare eficiență și apropriere; subliniază că procesul de reformă ar trebui să implice pe deplin partenerii sociali, în toate fazele;

21.    cheamă la un dialog mai intens între Comisie și statele membre cu privire la conținutul și tipurile de reforme structurale de maximă eficacitate și care se dovedesc a fi cele mai adecvate pentru a fi propuse de Comisie în recomandările specifice fiecărei țări, compatibile cu tratatul și cu legislația secundară, ținând seama de analiza costuri-beneficii, evaluarea axată pe rezultate și impactul în termeni de timp și contribuind la realizarea OTM;

22.    încurajează comisiile de finanțe ale parlamentelor naționale să invite în mod sistematic comisarii europeni competenți în domeniul guvernanței economice la o dezbatere publică în fața propriilor camere, înainte de adoptarea proiectelor de buget ale statelor membre;

23.    consideră că reformele structurale asumate în cadrul programelor naționale de reformă ar trebui ca, pe termen mediu și lung, să aducă beneficii de ordin economic, social și ambiental și să îmbunătățească eficiența și eficacitatea capacității administrative;

24.    reține că, din cauză că ar fi putut conduce la o încercare de a defini toate tipurile de ipoteze, cu riscul de a o lăsa pe dinafară tocmai pe aceea care ar urma să se concretizeze în realitate, comunicarea nu se referă la caracterul „evenimentelor neobișnuite” care scapă controlului unui stat membru care i-ar putea permite să se abată temporar de la traiectoria de ajustare către realizarea obiectivului său pe termen mediu (OTM); subliniază necesitatea abordării situațiilor similare în mod similar;

25.    solicită asigurarea unei mai mari coeziuni economice și sociale prin consolidarea Fondului social european și a Fondului de coeziune în vederea menținerii locurilor de muncă și a creării unora noi care să ofere angajaților drepturile care li se cuvin, prin sprijinirea măsurilor de combatere a șomajului și a sărăciei;

26.    subliniază că stimularea creșterii economice și a creării de noi locuri de muncă, în special locuri de muncă pentru tineri, este importantă pentru acceptarea publică a cadrului european de guvernanță economică;

27.    constată cu profundă îngrijorare că, în timpul crizei, șomajul pe termen lung s-a dublat; de asemenea, constată că această creștere a fost chiar mai pronunțată în rândul lucrătorilor slab calificați; invită Comisia să se asigure că politicile sale și recomandările specifice fiecărei țări reflectă lupta împotriva șomajului pe termen lung;

28.    consideră că, în cadrul economic al Uniunii, ar trebui să se acorde cea mai mare atenție adâncirii inegalităților în Europa; consideră că dublarea eforturilor de a crea mai multe locuri de muncă de calitate în Europa este una din cele mai bune metode de a reduce această adâncire a inegalităților;

Coordonarea mai strictă, convergența economică și raționalizarea semestrului european

29.    îndeamnă Comisia să aplice integral PSC și să asigure implementarea sa echitabilă, în concordanță cu revizuirea sa recentă a pachetelor 6 și 2 și a comunicării privind flexibilitatea; consideră că, atunci când este necesar și posibil, semestrul european ar trebui raționalizat și consolidat în contextul actualului cadru legislativ; subliniază că orice astfel de raționalizări și consolidări viitoare ar trebui, în orice caz, să fie axate stabilitate;

30.    consideră că comunicarea Comisiei clarifică unde există loc pentru flexibilitate în baza legislației existente; salută încercarea de a conferi mai multă claritate acestui domeniu complicat și se așteaptă ca Comisia să facă uz de flexibilitatea intrinsecă a reglementărilor existente, în concordanță cu comunicarea, asigurând totodată predictibilitatea, transparența și eficacitatea cadrului de guvernanță economică;

31.    invită Comisia și Consiliul să confere o mai mare coerență cadrelor fiscale și macroeconomice, pentru a permite o dezbatere mai timpurie și mai substanțială la nivelul părților interesate, ținând seama de interesele europene pe care le servesc aceste cadre, de necesitatea asigurării unei mai mari convergențe între statele membre din zona euro, de deliberarea de la nivelul parlamentelor naționale și de rolul partenerilor sociali sau al autorităților locale în ceea ce privește aproprierea unor reforme structurale sustenabile și echilibrate din punct de vedere social;

32.    insistă ca analiza anuală a creșterii (AAC), ca și recomandările specifice fiecărei țări (RST), trebuie să fie transpuse mai bine în practică, ținându-se seama de evaluarea situației bugetare și a perspectivelor, atât la nivelul zonei euro în ansamblu, cât și la nivelul fiecărui stat membru; sugerează că această evaluare globală prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 473/2013 privind dispozițiile comune pentru monitorizarea și evaluarea proiectelor de planuri bugetare și pentru asigurarea corectării deficitelor excesive ale statelor membre din zona euro ar trebui să fie supusă unei dezbateri în plenul Parlamentului European, cu participarea Consiliului, a președintelui Eurogrupului și a Comisiei, înainte de Consiliul de primăvară, și transpusă corect în practică pe toată durata semestrului european;

33.    confirmă faptul că semestrul european a devenit un vehicul important de implementare a reformelor la nivel național și al UE, asigurând coordonarea politicilor economice ale UE și ale statelor sale membre; regretă însă deficitul de asumare rezultat din implementarea nesatisfăcătoare a recomandărilor specifice fiecărei țări;

34.    consideră că semestrul european ar trebui raționalizat și consolidat fără modificarea cadrului juridic actual și că documentele care se raportează la semestru ar trebui coordonate mai bine, spre a se mări astfel focusarea, eficacitatea și asumarea, în vederea realizării obiectivelor europene privind buna guvernanță economică;

35.    solicită ca recomandările specifice fiecărei țări (RST) să fie, atunci când este cazul, mai bine coordonate în raport cu recomandările privind procedura de deficit excesiv (PDE), astfel încât să se asigure consecvența între supravegherea poziției fiscale și coordonarea politicii economice;

36.    se pronunță în favoarea unui proces consolidat la nivelul UE și la nivel național în ceea ce privește elaborarea, măsurile subsecvente, sprijinirea și monitorizarea recomandărilor specifice fiecărei țări, permițând și verificarea transpunerii lor în practică și a calității în raport cu livrarea;

37.    reamintește că legislația îi impune Comisiei ca, atunci când își pregătește recomandările, să ia în considerare, printre altele, obiectivele 2020, și consfințește principiul potrivit căruia este de așteptat ca, de regulă, Consiliul să urmeze recomandările și propuneri Comisiei sau să-și explice public poziția;

38.    este preocupat de creșterea datoriei în țări care au deja un nivel ridicat de îndatorare, ceea ce este în totală contradicție cu regula de 1/20 privind reducerea datoriilor; invită Comisia să explice în ce fel intenționează să soluționeze această contradicție și să garanteze că ponderea datoriei este redusă la niveluri sustenabile, în concordanță cu PSC;

39.    sprijină strategia structurată pe trei piloni (investiții în favoarea creșterii, consolidare fiscală și reforme structurale), prezentată în cadrul AAC pentru 2015, și solicită concretizarea în mai mare măsură a acesteia în cadrul evaluării globale a situației bugetare și a perspectivelor din zona euro și al RST;

40.    admite necesitatea unei analize independente și pluraliste a perspectivelor economice ale statelor membre la nivelul UE; în acest context, insistă asupra dezvoltării în continuare a unității Comisiei cunoscută sub denumirea de Analist economic principal, cu scopul de a furniza o analiză obiectivă, independentă și transparentă a datelor relevante, care ar trebui să fie dată publicității și să servească drept bază pentru o dezbatere și un proces decizional în cunoștință de cauză la nivelul Comisiei, Consiliului și Parlamentului European; solicită ca analistului economic principal să i se transmită toate documentele pertinente, în timp util pentru a-și duce la îndeplinire sarcinile; subliniază rolul util al consiliilor bugetare naționale, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, și încurajează înființarea unei rețele europene;

41.    reamintește că PDM este destinată să evite producerea crizelor, prin identificarea timpurie a dezechilibrelor macroeconomice dăunătoare pe baza unei evaluări obiective a dezvoltării variabilelor macroeconomice esențiale; consideră că PDM trebuie utilizată pentru a evalua în mod eficient și eficace dezvoltarea variabilelor macroeconomice esențiale, atât în țările cu deficit, cât și în ele cu excedent, în special cu privire la consolidarea competitivității și pentru a lua mai bine în considerare zona euro în ansamblu, inclusiv efectele de propagare; reamintește că supravegherea macroeconomică este, de asemenea, menită să identifice țările susceptibile de a se confrunta cu viitoare dezechilibre și să le evite prin lansarea din timp a unor reforme structurale sustenabile și echilibrate din punct de vedere social, atâta timp cât încă se mai poate acționa;

42.    evidențiază diferențierea clară pe care o face Comisia între componenta preventivă și cea corectivă a PSC în ceea ce privește investițiile care permit abateri temporare de la obiectivul bugetar pe termen mediu sau de la traiectoria de ajustare la acesta, în limitele unei marje de siguranță în cadrul componentei preventive; invită Comisia și Consiliul ca, în acest domeniu, să fie consecvente în raport cu cele ce rezultă din poziția co-legislatorilor în legătură cu Regulamentul privind Fondul european pentru investiții strategice;

43.    invită Comisia ca, în analizele sale, atunci când evaluează situația economică și fiscală a statelor membre, să țină seama de toți factorii importanți, printre care creșterea reală, inflația, investițiile publice pe termen lung și rata șomajului, abordând în regim de urgență deficitul investițional din UE prin canalizarea cheltuielilor spre investițiile cele mai productive și cele mai favorabile creării locurilor de muncă și creșterii sustenabile;

44.    invită Comisia să asigure că modul în care se iau în considerare măsurile eficace în cadrul PDE are la bază criterii clare, numerice și măsurabile;

45.    insistă asupra faptului că accentul pus pe deficitele structurale de la reforma din 2005 a PSC, alături de introducerea unei norme privind cheltuielile cu ocazia reformei din 2011, precum și conceptul de deviație a PIB-ului, care este foarte greu de cuantificat corect, creează nesiguranță, complexitate și marje de flexibilitate care permit, astfel, o aplicare discreționară a PSC; își exprimă temerea că calculul creșterii potențiale și al deviației PIB-ului, care stă la baza evaluării deficitelor structurale, precum și cel al normei privind cheltuielile fac obiectul mai multor presupuneri discutabile care conduc la revizuiri substanțiale între previziunile din toamnă și din primăvară ale Comisiei, având ca rezultat calcule diferite și evaluări divergente în ceea ce privește punerea în aplicare a PSC;

46.    îi solicită Comisiei ca, atunci când monitorizează și evaluează pozițiile fiscale ale statelor membre, să țină seama de implicațiile practice ale măsurilor fiscale și reformelor convenite; invită Comisia să aibă în vedere politici elaborate în mod predictibil și consecvent, să-și bazeze analiza pe fapte concrete și date fiabile și să procedeze cu atenție maximă atunci când recurge la estimări în legătură cu concepte cum sunt potențialul estimat de creștere a PIB-ului și deviația PIB-ului;

47.    subliniază importanța unei creșteri economice și creări de locuri de muncă reînnoite, pentru ca cetățenii să accepte cadrul de guvernanță economică, și invită, prin urmare, Comisia să îmbunătățească mediul de afaceri din Europa, acordând o atenție deosebită IMM-urilor, înlăturării birocrației și accesului la finanțare; reamintește în această privință necesitatea de a oferi sprijin IMM-urilor pentru a le asigura accesul și la piețele din afara UE, cum ar fi Statele Unite, Canada, China și India;

Responsabilitatea democratică și provocări viitoare în consolidarea guvernanței economice

48.    consideră că pentru o UEM aprofundată și mai solidă este nevoie de urgență de mai puțină complexitate, mai multă responsabilizare și mai multă transparență, mai degrabă decât să se adauge noi straturi de norme peste cele deja existente; subliniază faptul că, având în vedere că responsabilitățile în domeniul UEM sunt împărțite între administrația națională și cea europeană, trebuie avută mare atenție să se asigure coerența și responsabilitatea guvernanței economice atât la nivel național, cât și european; mai consideră că instituțiile supuse răspunderii democratice trebuie să joace un rol major și subliniază necesitatea unei implicări parlamentare susținute, cu asumarea răspunderii la nivelul la care se iau sau se aplică deciziile;

49.    recunoaște faptul că, pe baza situației actuale, cadrul de guvernanță economică trebuie să fie simplificat, mai bine respectat și, dacă este necesar, corectat și completat pentru a permite UE și zonei euro să răspundă provocărilor în materie de convergență, creștere economică sustenabilă, prosperitate a cetățenilor, competitivitate, finanțe publice robuste și sustenabile, ocupare a forței de muncă, investiții pe termen lung orientate spre viitor, cu mari beneficii social-economice și încredere;

50.    consideră că, din moment ce contribuția parlamentară la orientările în domeniul politicii economice este un aspect important în orice sistem democratic, se poate mări legitimitatea la nivel european prin adoptarea Orientărilor în materie de convergență care conțin priorități pe domenii pentru anii următori, supuse unei proceduri de codecizie care ar trebui introdusă cu ocazia viitoarei modificări a tratatului;

51.    reamintește rezoluțiile Parlamentului European care au precizat că crearea mecanismului european de stabilitate (MES) și a Tratatului privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța („pactul fiscal”) în afara structurii instituțiilor Uniunii reprezintă un regres pentru integrarea politică a Uniunii și, prin urmare, solicită ca MES și pactul fiscal să fie integrate pe deplin în cadrul comunitar, pe baza unei evaluări a experienței în punerea sa în aplicare, conform articolului 16 din Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în UEM și să răspundă în mod oficial în fața Parlamentului;

52.    reamintește solicitarea sa de a concepe opțiuni pentru un nou temei juridic pentru programele viitoare de ajustare macroeconomică, înlocuind Troika, pentru a mări transparența și asumarea răspunderii pentru aceste programe și a garanta că toate deciziile Uniunii sunt luate, de câte ori este posibil, pe baza metodei comunitare; consideră că ar trebui să existe o coerență între natura mecanismului de stabilitate utilizat și instituția însărcinată cu mobilizarea sa recunoscând, totodată, că având în vedere că asistența financiară este garantată de statele membre din zona euro, ele au un cuvânt de spus în legătură cu mobilizarea sa;

53.    solicită realizarea unei reevaluări a procesului decizional al Eurogrupului astfel încât să se asigure o responsabilitate democratică adecvată; salută participarea cu regularitate a președintelui Eurogrupului la întrunirile comisiei ECON la fel ca președintele Consiliului Ecofin, contribuind, astfel, la un nivel similar de responsabilitate democratică;

54.    reamintește că pachetul de 2 și pachetul de 6 se bazează pe atribuirea unui rol mai important unui comisar independent care ar trebui să asigure aplicarea echitabilă și nediscriminatorie a normelor, consideră că următorii pași în direcția structurării instituționale a guvernanței economice, precum întărirea rolului comisarului pentru afaceri economice și monetare sau crearea unui Oficiu European de Trezorerie trebuie să respecte separarea puterilor între diferite instituții și să prevadă mijloace corespunzătoare de răspundere și legitimitate democratică, cu implicarea Parlamentului European;

55.    reamintește că uniunea bancară a fost rezultatul voinței politice de a evita reapariția crizelor financiare, de a sparge cercul vicios creat între bănci și entități suverane și de a reduce la minimum efectele negative de contagiune generate de o criză a datoriei suverane și că va fi nevoie de aceeași voință pentru a aprofunda UEM;

56.    solicită Comisiei să prezinte o foaie de parcurs ambițioasă pentru realizarea unei uniuni economice și monetare aprofundate care să țină cont de propunerile formulate în prezentul raport, pe baza mandatului primit din partea reuniunii la vârf a zonei euro și confirmat de Consiliul European „de a pregăti următoarele etape în direcția unei mai bune guvernanțe a zonei euro”, precum și pe baza unor lucrări precedente precum raportul Thyssen din 20 noiembrie 2012 „Către o veritabilă uniune economică și monetară”, Comunicarea Comisiei din 28 noiembrie 2012 intitulată „Proiect pentru o uniune economică și monetară profundă și veritabilă: Lansarea unei dezbateri la nivel european” și raportul final al celor patru președinți din 5 decembrie 2012;

57.    invită părțile implicate în această necesară etapă următoare a UEM să țină cont de lărgirea în viitorul previzibil a zonei euro și să analizeze toate opțiunile pentru a aprofunda UEM și pentru a o face mai rezistentă, cum ar fi:

a) mecanisme mai performante de responsabilizare democratică, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, cu asumarea răspunderii la nivelul la care se iau deciziile și pe baza adoptării orientărilor în materie de convergență prin procedura de codecizie, cu oficializarea rolului de control al Parlamentului European în cadrul semestrului european printr-un acord interinstituțional și ținând toate parlamentele naționale din zona euro la curent cu fiecare etapă a procesului semestrului european;

b) o dimensiune socială menită să mențină economia socială de piață a Europei, respectând dreptul la negocieri colective pe baza cărora să se asigure coordonarea politicilor sociale ale statelor membre, inclusiv un mecanism de garantare a unui salariu sau venit minim corespunzător fiecărui stat și hotărât de acesta și sprijinind lupta împotriva sărăciei și excluderii sociale, reintegrarea lucrătorilor pe piața muncii, mobilitatea voluntară și flexibilitatea între profesii și state membre;

c) o capacitate fiscală a zonei euro, bazată pe resurse proprii specifice care ar trebui, în cadrul bugetului Uniunii și cu control parlamentar european, să ajute statele la implementarea reformelor structurale convenite pe baza anumitor condiții, inclusiv implementarea efectivă a Programelor naționale de reformă; salută în acest context munca grupului UE pentru resursele proprii prezidat de Mario Monti;

d) creșterea rezistenței UEM în fața șocurilor economice și a situațiilor de urgență legate direct de uniunea monetară evitând, în același timp, orice formă de transferuri fiscale permanente;

e) în privința impozitării, un angajament privind adoptarea unor măsuri la nivel european împotriva fraudei fiscale și planificării fiscale corporatiste agresive, cooperarea autorităților fiscale naționale vizând schimbul de informații privind eludarea taxelor și frauda fiscală, măsuri de realizare a convergenței politicilor fiscale ale statelor membre, o bază de impozitare comună consolidată a societăților comerciale, sisteme fiscale mai simple și mai transparente și raportarea țară cu țară impusă companiilor, cu excepția IMM-urilor;

f)  finalizarea uniunii bancare pas cu pas;

g) includerea MES și TSCG în legislația Uniunii care să meargă mână în mână cu o mai bună coordonare a politicii economice, o convergență reală, impunerea respectării normelor comune și un angajament clar în favoarea unor reforme structurale sustenabile din punct de vedere economic și social;

h) tratarea punctelor slabe ale cadrului actual care permite supravegherea anumitor părți ale Tratatului de către Curte, în timp ce altele sunt excluse;

i)  un rol extern mai mare al zonei euro, inclusiv modernizarea reprezentării sale;

58.    solicită ca posibile măsuri viitoare în ceea ce privește UEM să fie elaborate pe baza unei abordări de tip „4+1 președințiˮ, inclusiv Președintele Parlamentului European, care ar trebui să fie invitat la toate reuniunile, să aibă acces la toate informațiile și dreptul de participare la dezbateri; remarcă faptul că președintele Comisiei și-a manifestat intenția de a se baza pe contribuțiile venite din partea Președintelui Parlamentului European în reflecțiile sale din timpul pregătirii rapoartelor celor patru președinți;

59.    solicită Președintelui său să inițieze o coordonare ex ante cu președinții grupurilor politice sau acei deputați în PE special numiți de grupul lor sau de Parlament, pentru a reprezenta Parlamentul la această viitoare misiune pe baza mandatului conferit de prezenta rezoluție, abordând, printre altele, chestiunile din nota analitică a celor 4 președinți privind „Pregătire pașilor următori în direcția unei mai bune guvernanțe economice în zona euro”;

60.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție președinților Consiliului, Comisiei, Eurogrupului și BCE, precum și parlamentelor naționale.

EXPUNERE DE MOTIVE

În urma primirii mandatului din partea coordonatorilor Comisiei ECON în septembrie 2014, prezentul raport reprezintă o contribuție la evaluarea eficacității cadrului juridic, în special a faptului dacă dispozițiile privind luarea deciziilor s-au dovedit a fi suficient de solide și dacă s-au înregistrat progrese în asigurarea unei coordonări mai strânse a politicilor economice și a unei convergențe durabile a performanțelor economice ale statelor membre, în conformitate cu TFUE. De atunci, au avut loc trei evoluții majore: cererea formulată cu ocazia reuniunii la nivel înalt a zonei euro din 24 octombrie 2014 la adresa Președintelui Comisiei de a relua lucrările pe marginea raportului celor patru președinți, publicarea de către Comisie a două comunicări, una privind „evaluarea guvernanței economice, raport privind punerea în aplicare a regulamentelor” din 28 noiembrie 2014 și alta privind „utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere”.

Raportul este elaborat într-un context în care, după mai mult de șapte de ani de la începutul crizei, moneda euro a fost salvată datorită unor măsuri pe care nimeni nu și-ar fi imaginat să le adopte în trecut, printre care se numără revizuirea Pactului de stabilitate și de creștere (PSC), Pactul bugetar, crearea unui mecanism european de stabilitate (MES), uniunea bancară și rolul principal al Băncii Centrale Europene (BCE). Raportul se confruntă, de asemenea, cu o situație în Europa, în cadrul zonei euro în care, potrivit celor mai recente cifre publicate de Eurostat, rata șomajului era de 11,5 % în noiembrie 2014, inflația anuală se așteaptă să scadă la -0,2 % în decembrie 2014, în timp ce previziunile de toamnă ale Comisiei Europene estimează un nivel redus de creștere economică pentru 2014 (+0,8 %).

Raportul se bazează pe acest context și pe analiza primilor ani de punere în aplicare a cadrului de guvernanță economică, astfel cum a fost modificat în timpul crizei. În lumina cunoștințelor din prezent, caracterul incomplet al uniunii economice și monetare (UEM) și performanțele slabe ale zonei euro începând din 2011 au dat naștere la o controversă privind combinația de politici adoptate în urma crizei datoriei suverane, dat fiind că zona euro a rămas în urmă față de omologii săi. În acest sens, buletinul economic al Comisiei(13), în care se analizează zona euro în perioada 2011-2013, concluzionează că consolidările simultane în țările din zona euro - ca urmare a politicilor expansioniste convenite în cadrul G 20 în urma falimentului Lehman Brothers - au avut „efecte negative considerabile” și „efecte de propagare negative semnificative”. Raportul arată că noile dispoziții nu au permis să se ia în mod adecvat în considerare efectele cumulative, la nivelul întregii Europe, a politicilor urmărite la nivel național, în special a celor legate de orientarea fiscală generală, și, prin urmare, nu au soluționat problema riscurilor care decurg din divergențele din ce în ce mai pronunțate dintre economiile din zona euro, amenințarea deflaționistă, creșterea economică scăzută și rata ridicată a șomajului.

În acest context, raportul susține că a fost subestimat în mod considerabil efectul negativ pe care punerea în aplicare a unei contracții simultane a politicii bugetare în întreaga Europă îl are asupra perspectivelor de creștere, iar clauzele de flexibilitate prevăzute de PSC pentru punerea în aplicare a unor politici economice anticiclice, într-un context de creștere sub potențial, nu au fost utilizate în totalitate sau nu au permis, până în prezent, o marjă suficientă de manevră pentru a putea face față provocărilor cu care se confrunta UE, și din cauza unei interpretări restrictive.

Prin urmare, este oportun să se examineze accentul puternic pus pe deficitul structural în ceea ce privește evaluarea punerii în aplicare a dispozițiilor PSC, care a condus la o interpretare discreționară, dat fiind că, prin construcția sa, acest indicator face obiectul mai multor presupuneri discutabile. Parțialitatea consolidării din ultimii ani, permisă de evaluarea punerii în aplicare a PSC, a fost uneori dăunătoare pentru finanțarea reformelor structurale, inclusiv pentru nevoile de investiții mult așteptate și ar fi putut conduce la contradicții în ceea ce privește recomandările politice referitoare la realizarea obiectivelor UE 2020.

În acest context, Comisia a prezentat două comunicări care definesc cadrul a ceea ce urmează a fi discutat. Comunicarea privind flexibilitatea are un caracter interpretativ cu efect imediat care este util pentru a favoriza investițiile și creșterea economică în cadrul normelor existente. Prin considerarea contribuțiilor naționale la FEIS ca fiind neutre în ceea ce privește PSC, această comunicare sprijină planul de investiții lansate de către Comisie. Raportorul consideră că ar trebui realizate progrese suplimentare, în special prin adoptarea unei abordări simetrice pentru contribuțiile la cofinanțarea proiectelor în cadrul FEIS în temeiul termenului mai larg „clauză privind investițiile” din componenta preventivă și corectivă. Comunicarea propune, de asemenea, un nou mod de a lua în calcul costurile punerii în aplicare a reformelor structurale în evaluarea situației bugetare a statelor membre. Dispozițiile conexe ar putea îmbunătăți punerea în aplicare a reformelor de către statele membre și crește sentimentul de implicare, cu condiția de a urmări aceeași abordare în componenta preventivă și corectivă.

A doua comunicare este un fel de observare statistică a modului în care au fost utilizate diferitele proceduri instituite prin „pachetul 6+2”: aceasta recunoaște domenii posibile de ameliorare în ceea ce privește transparența și complexitatea procesului de elaborare a politicilor, dar și în ceea ce privește impactul acestora asupra creșterii economice, dezechilibrelor și convergenței, în timp ce Comisia intenționează să discute aceste aspecte cu Parlamentul European și Consiliul în următoarele luni.

Acest demers a luat o amploare chiar mai mare în ceea ce privește aspectul monetar prin decizia adoptată de BCE la 22 ianuarie 2015 de a lansa un program extins de achiziționare de active, care va include obligațiuni emise de guvernele centrale din zona euro și se ridică la 60 miliarde EUR pe lună cel puțin până în septembrie 2016.

Raportorul este ferm convins că Parlamentul European ar trebui să profite de această ocazie pentru a contribui la dezbaterea privind o mai bună funcționare a UEM, de asemenea, având în vedere discuțiile care vor fi deschise foarte curând, pe baza raportului celor patru președinți.

În acest sens, se pare că vor trebui tratate anumite puncte esențiale.

1) Zona euro nu dispune de o evaluare adecvată a situației sale economice globale, de un diagnostic comun, necesar pentru țările care au aceeași monedă. Acest lucru a devenit evident prin apariția unor divergențe puternice pe care actuala criză și intervenția troicii chiar le-au accentuat, precum și prin scăderea fără precedent a investițiilor în UE. UEM, în mod evident, nu dispune de instrumente adecvate pentru a avea o dezbatere corespunzătoare privind dinamica pe care diferitele state membre ar trebui să o urmeze în ceea ce privește poziția lor bugetară. Acest lucru a constituit o piatră de temelie a dezbaterii care există încă de la crearea UEM. Am încercat să soluționăm această problemă prin diferite instrumente, printre care, la început, s-au numărat orientările generale ale politicilor economice (OGPE). Pe urmă, am considerat oarecum că acest lucru ar fi posibil în cadrul semestrului european cu analiza anuală a creșterii (AAC) și procedura privind dezechilibrele macroeconomice (PDM). Trebuie să recunoaștem că aceasta din urmă ne-a permis să supraveghem țările care înregistrau un deficit sau un surplus, chiar dacă aceasta nu a condus la o dezbatere largă între părțile interesate și pare, în esență, a fi un instrument pentru discuții între Comisie și statele membre cu privire la reformele structurale pe care acestea le preconizează. În prezent, dat fiind că economia UE riscă în mod evident să fie afectată de un scenariu de tip japonez, acesta poate fi momentul potrivit pentru a purta această dezbatere și a crea instrumentele adecvate pentru aceasta. Această dezbatere este, într-o anumită măsură, deschisă de discuția în curs privind orientarea fiscală a zonei euro, dar întrebarea este dacă aceasta ar trebui să fie doar o completare a pozițiilor bugetare observate la nivel național sau dacă poate reprezenta o abordare politică înainte de ciclul care permite să se definească rolul dinamic pe care fiecare l-ar putea avea în vederea atingerii unor rezultate optime în ansamblu. În acest scop, raportorul propune să se îmbunătățească recomandarea pentru zona euro elaborată de Comisie și, prin urmare, aceasta să devină obligatorie și să fie adoptată anticipat în cursul Consiliul ui European de primăvară.

2) Majoritatea observatorilor, dar și Comisia, recunosc în prezent faptul că guvernanța economică a atins un punct de complexitate care afectează negativ democrația, transparența și asumarea răspunderii. Să recunoaștem faptul că acest lucru este rezultatul lipsei de încredere care a condus la adăugarea unor noi norme celor deja existente. De asemenea, acest lucru a condus la o oarecare monitorizare intruzivă a reformelor structurale în statele membre de către Comisie, fapt ce poate fi contraproductiv la un moment dat. În urma adoptării monedei euro, e posibil ca presiunea în favoarea reformelor să fi scăzut în majoritatea statelor membre, dar criza actuală le-a obligat pe fiecare dintre acestea să se trezească la realitate. Cea mai bună modalitate de a realiza reformele, fără a pune în pericol democrația, dialogul social și asumarea răspunderii care constituie, de asemenea, elemente ale competitivității UE, este de a permite fiecărui stat membru să le trateze pe baza unei înțelegeri comune a situației. Un astfel de demers este necesar pentru a reuși la final, inclusiv în vederea respectării normelor. Acesta ar putea funcționa atâta vreme cât se admite că reformele corespunzătoare trebuie definite la nivel național în conformitate cu strategia globală a UE, că unele reforme au efect pe termen lung și că, în situația economică actuală, ar trebui căutat un echilibru corect între disciplina bugetară și reformele structurale .

3) Normele și sancțiunile actuale privind guvernanța economică sunt, în esență, bazate pe concepte, primul dintre acestea fiind „the output gap”, (deviația PIB), care fac obiectul unor controverse semnificative în rândul experților, printre care Martti Hetemäki, președintele Comitetului consultativ european pentru guvernanță statistică sau Stefan Kapferer, în numele OCDE, în timpul recentelor lor intervenții în fața Comisiei ECON. Rolul deviației PIB a fost chiar majorat de ultima comunicare a Comisiei privind flexibilitatea. Această este o situație anormală și ar trebui clarificată fie prin a ajunge la o înțelegere comună a acestor noțiuni, fie prin schimbarea acestora, dar în orice caz prin asocierea BCE, OCDE și FMI la această acțiune.

4) În urma punerii în aplicare a cadrului actual de guvernanță economică în contextul economic actual, se inițiază discuții privind sustenabilitatea unora dintre regulile adoptate în trecut. Viitoarea dezbatere va trebui, de asemenea, să le analizeze cu atenție. Prima regulă este, în mod evident, cea privind reducerea datoriei cu 1/20, dar același lucru s-ar putea aplica și regulii privind ajustarea structurală anuală de 0,5 %.

5) Parlamentul European a declanșat la sfârșitul ultimului mandat dezbaterea privind legitimitatea și eficiența programelor de asistență conduse de troică. În urma prezentării programului său în calitate de președinte al Comisiei în fața Parlamentului European, la 15 iulie 2014, se pare că Jean-Claude Juncker nu intenționează ca troica să-și continue activitatea ca atare. Această necesitate a fost confirmată de opinia avocatului Curții de Justiție în ceea ce privește legalitatea programului de tranzacții monetare definitive (TMD) al BCE. Ca urmare, adăugând faptul că Parlamentul European pledează pentru includerea MES în cadrul tratatului, sunt necesare un nou proces de reflecție și o precizare privind responsabilitatea și instrumentele diferitelor părți interesate.

6) Cu toate acestea, cadrul de guvernanță economică nu poate fi evaluat doar pe baza rezultatelor („legitimitate a rezultatelor”), ci trebuie să fie evaluat și în ceea ce privește răspunderea democratică. Având în vedere sentimentul în creștere al existenței unui deficit democratic al cadrului consolidat de guvernanță economică, în raport se susține că aranjamentele pur interguvernamentale trebuie să ia sfârșit și că, în schimb, o mai mare implicare a Parlamentului European este, la nivel european, o condiție indispensabilă pentru creșterea legitimității democratice. Având în vedere că, pe lângă aceasta, răspunderea democratică este, de asemenea, redusă din cauza complexității extreme a cadrului, în raport se solicită Comisiei să prezinte un program legislativ ambițios privind reforma cadrului în primăvara acestui an.

7) În cele din urmă, dar nu în ultimul rând, nimeni nu poate examina guvernanța economică a UEM fără a adopta o perspectivă dincolo de criză. Dezbaterea privind aprofundarea UEM a fost deja amânată pentru o perioadă de timp prea îndelungată, cum poate constata orice observator onest. În cursul ultimului mandat, prin planul de comunicare al Comisiei, a fost încurajat raportul celor patru președinți care a fost evaluat de către Parlamentul European, acesta adresând recomandări Comisiei privind raportul președinților Consiliului European, Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene și Eurogrupului în cadrul raportului Thyssen intitulat: „Către o veritabilă uniune economică și monetară”. Însă, în cele din urmă, factorii de decizie au așteptat alegerile generale din Germania, apoi cele ale Parlamentului European. În prezent, rezultatele alegerilor din Grecia modifică natura dezbaterii și, prin urmare, se pare că dezbaterea va avea loc după alegerile generale din Regatul Unit. Este timpul să pregătim această misiune pentru care Jean-Claude Juncker a primit un nou mandat împreună cu președintele Consiliului European, al Eurogrupului și al BCE. Parlamentul European trebuie să fie asociat pe deplin la această negociere și să se asigure că niciuna dintre opțiunile neutilizate nu va fi lăsată deoparte, pentru a dota UEM pe o bază consolidată, inclusiv, printre altele, cu cel puțin patru secțiuni: o capacitate fiscală, mecanisme de asistență reînnoite, o dimensiune socială și un pilon instituțional și democratic. UE și zona euro au nevoie de acest lucru pentru a se asigura că de această dată nu va fi prea puțin sau prea târziu și că cetățenii europeni pot profita din plin de zona euro

OPINIE MINORITARĂ

depusă în conformitate cu articolul 56 alineatul (3) din Regulamentul de procedură

de Bernd Lucke

Rolul raportului era acela de a face un bilanț al situației actuale a guvernanței bugetare. Obiectivul său era mai ales de a evalua funcționarea normelor actuale ale guvernanței economice și de a descrie provocările care ne așteaptă în viitor.

Raportul nu răspunde absolut deloc acestui obiectiv.

Raportul nu face o analiză sistematică a situației actuale. În schimb, este supraîncărcat cu platitudini normative, ignorând unele texte juridice europene aplicabile, mai ales clauza „no bail-out”.

Raportul promovează o centralizare a politicii economice și asumarea comună a răspunderii în zona euro. Aceasta are drept consecință separarea și de acum înainte a răspunderii pentru punerea în aplicare a politicilor de răspunderea pentru rezultatele obținute.

Tratatul de la Maastricht în vigoare ca și până acum în această formă prevede că guvernanța economică în cadrul uniunii monetare se bazează pe răspunderea individuală în materie de politică bugetară.

Acest principiu se manifestă în clauza „no bail-out”, consolidată prin două normative fiscale simple.

De la înființarea lor, aceste normative au fost deja încălcate în peste 90 de cazuri. O dată cu începutul politicii de salvare și EFSF 2010 principiul no bail-out a fost neglijat și împins la absurd.

Numai introducerea opțiunii credibile a falimentului statal, prin revenirea la clauza „no bail-out” ar putea să aducă garanția că fiecare stat membru își asumă responsabilitatea propriilor politici, fără să aștepte pomeni din partea Uniunii.

OPINIE MINORITARĂ

depusă în conformitate cu articolul 56 alineatul (3) din Regulamentul de procedură

de Beatrix von Storch

Din 1999 încoace guvernanța economică europeană a devenit tot mai complicată, fără ca acest lucru să atragă după sine rezultate notabile. Pe fondul crizei financiare, economice și de încredere, în ultimii 5 ani s-au întocmit mai mult decât oricând noi legi la nivelul UE care nu au lăsat loc de alternative. Numele programului este grăitor: o guvernanță economică europeană duce indubitabil la pierderea independenței statelor membre în domenii de decizie de maximă importanță ale politicii economice, financiare, sociale și fiscale. De multă vreme se fac auzite dubii legate de constituționalitatea guvernanței economice europene, și pe bună dreptate. Cu toate acestea, prezentul raport din proprie inițiativă nu pomenește nimic despre așa ceva. Prin noțiunea de „guvernanță economică europeană” UE își propune să intervină și mai mult pe viitor în planificarea bugetară a statelor membre și în procesul decizional național privind legislația fiscală, salariile sau protecția socială. Recomandările cu caracter obligatoriu pentru fiecare țară reprezintă o violare directă a principiului subsidiarității. Propunerile concrete legate de guvernanța economică europeană prevăd în plus constituirea unui buget centralizat al UE, crearea unei asigurări europene contra șomajului, emiterea de euro-obligațiuni și o consolidare instituțională a Eurogrupului. Eu mă declar împotriva acestor propuneri.

1.4.2015

AVIZ AL COMISIEI PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ ȘI AFACERI SOCIALE

destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

referitor la revizuirea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări

(2014/2145(INI))

Raportoare pentru aviz: Anne Sander

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât, în temeiul articolului 3 alineatul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea acționează „pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creștere economică echilibrată și pe stabilitatea prețurilor, pe o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, precum și pe un nivel înalt de protecție”; întrucât este vital să se asigure dimensiunea socială a guvernanței economice la diferite niveluri în Uniune, astfel cum se prevede la articolul 9 din TFUE; întrucât, în Rezoluția sa din 1 decembrie 2011 referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice, Parlamentul European a susținut că „orice proces organizatoric sau decizional nou ori actualizat din cadrul Consiliului și/sau al Comisiei trebuie să fie însoțit de consolidarea legitimității democratice și de o răspundere adecvată față de Parlamentul European”,

1.  subliniază, în ceea ce privește cadrul de guvernanță economică al Uniunii Europene, că acesta ar trebui să urmărească să devină un instrument de orientare pentru corectarea dezechilibrelor economice majore, inclusiv a ratelor șomajului, care au determinat reduceri semnificative ale creșterii economice și adâncirea inegalităților, periclitând economiile europene; reamintește că datoria globală a UE28 a scăzut de la 4,5 % din PIB în 2011 la o datorie estimată de 3 % din PIB în 2014; reamintește totuși că echilibrul economic în întregul ciclu ar trebui să stimuleze în mai mare măsură creșterea inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, care a continuat să fie modestă sau a stagnat în ultimii ani și se așteaptă să rămână sub 1,5 %, conform previziunilor privind creșterea PIB-ului UE; reamintește că măsurile pentru a asigura o creștere economică sustenabilă și favorabilă incluziunii trebuie să urmărească și îndeplinirea și promovarea mai eficientă a obiectivelor Strategiei UE 2020 cu privire la ocuparea forței de muncă și sărăcie, în cazul cărora nu au fost realizate suficiente progrese;

2.  este de acord cu declarația făcută de comisarul Thyssen, conform căreia țările care asigură locuri de muncă de înaltă calitate și o mai bună protecție socială și care investesc în capitalul uman fac față mai bine crizelor economice; invită Comisia să țină seama de această poziție în cadrul politicii privind semestrul european și în recomandările specifice fiecărei țări;

3.  salută revizuirea eficacității acestui cadru cu scopul de a se evalua în ce măsură normele de guvernanță aplicate de statele membre și Comisie sunt eficace și uniforme; sugerează că revizuirea reprezintă o oportunitate pentru un schimb de opinii, în special cu comisiile competente din cadrul Parlamentului European, referitor la normele de funcționare ale acestui cadru și la modul în care acesta poate deveni mai eficace, social și democratic, îndeosebi în ceea ce privește realizarea obiectivelor strategiei UE 2020; sugerează ca revizuirea să includă măsuri care vor crește încrederea în economie, ca o condiție prealabilă pentru investițiile private, care, la rândul lor, sunt un motor principal în crearea de locuri de muncă;

4.  subliniază că solidaritatea reprezintă valoarea fundamentală pe care se bazează Uniunea Europeană și cadrul de guvernanță economică al Uniunii Europene; consideră că această revizuire reprezintă o oportunitate pentru a îmbunătăți în continuare cadrul de guvernanță economică, în scopul obținerii, inter alia, a unei mai bune coordonări cu acquis-ul social european și în scopul îmbunătățirii guvernanței sociale europene pentru a reduce șomajul, sărăcia și excluziunea socială; în acest sens, subliniază importanța unui sistem de coordonare îmbunătățit pentru zona euro în ansamblul său;

5.  consideră că semestrul european trebuie să contribuie la prevenirea crizelor, prin coordonarea politicilor economice și sociale ale statelor membre și a politicilor pentru crearea de locuri de muncă mai bune și sustenabile și pentru stimularea creșterii economice; în această privință, salută propunerea Comisiei de a-și concentra acțiunea nu doar asupra responsabilității bugetare, ci și asupra investițiilor - în special a investițiilor sociale pentru sprijinirea creării de locuri de muncă sustenabile, pentru asigurarea unei coeziuni sociale mai mari și a egalității de gen și pentru combaterea sărăciei - și asupra reformelor structurale în scopul corelării reformei economiei de piață cu progresul social; reamintește că Parlamentul a declarat în mod repetat că reformele structurale propuse trebuie să fie ambițioase, eficiente din punct de vedere economic și responsabile din punct de vedere social;

6.  subliniază faptul că, pentru a asigura dezvoltarea pozitivă a UE, este necesar un echilibru între politica de ocupare a forței de muncă și politica economică, menționate la articolele 121 și 148 din TFUE; reamintește că, pentru a atinge obiectivele stabilite în articolul 9 din TFUE, politica economică și politicile sociale și de ocupare a forței de muncă ar trebui să fie luate în considerare în egală măsură și subliniază, prin urmare, necesitatea de a preîntâmpina dezechilibrele economice și sociale, asigurând astfel o politică publică pe deplin coerentă; în acest sens, solicită să se acorde o importanță egală libertăților economice și drepturilor civile și sociale, în conformitate cu tratatele UE;

7.  solicită asigurarea unei mai mari coeziuni economice și sociale prin consolidarea Fondului social european și a Fondului de coeziune în vederea menținerii locurilor de muncă și a creării unora noi care să ofere angajaților drepturile care li se cuvin, prin sprijinirea măsurilor de combatere a șomajului și a sărăciei;

8.  subliniază necesitatea unei cooperări mai bune între organismele conexe EPSCO și ECOFIN și, prin urmare, propune organizarea de reuniuni comune ale Consiliului EPSCO și ale Consiliului ECOFIN pentru a promova politici socio-economice coordonate, orientate spre competitivitate, crearea de locuri de muncă mai bune și sustenabile, combaterea șomajului și reducerea inegalităților, a sărăciei și excluziunii sociale, în scopul promovării creșterii economice favorabile incluziunii în Europa;

9.  subliniază importanța tabloului de bord al indicatorilor sociali din raportul privind mecanismul de alertă pentru identificarea prealabilă a impactului social al măsurilor de corectare a dezechilibrelor macroeconomice; invită Comisia să efectueze o evaluare a domeniului de aplicare și a eficacității acestuia; încurajează Comisia să țină seama de considerentele sociale în egală măsură cu cele economice, dar să acorde atenție, de asemenea, locurilor de muncă mai bune și sustenabile, ocupării forței de muncă pe termen lung și în rândul tinerilor, sărăciei în rândul copiilor și situației sociale specifice din fiecare stat membru, la elaborarea recomandărilor specifice fiecărei țări și la evaluarea punerii în aplicare a acestora în statele membre; invită statele membre să utilizeze indicatori sociali ca mecanisme de alertă timpurie pentru a preveni un declin economic și social în viitor;

10. subliniază faptul că semnele de inegalitate excesivă ar trebui să declanșeze mecanismul de alertă, întrucât aceasta destabilizează societățile și pune în pericol atât coeziunea, cât și performanța economică; subliniază faptul că o creștere a inegalității, astfel cum a avut loc în UE și cum o demonstrează raportările naționale din cadrul semestrului, comportă un risc democratic major; face referire la avertismentele din partea FMI și a OIM, care arată că o creștere suplimentară a inegalităților la nivelul UE ne-ar putea destabiliza societățile;

11 invită statele membre să pună în aplicare recomandările specifice fiecărei țări în scopul de a sprijini creșterea economică sustenabilă, prin locuri de muncă mai bune și sustenabile și prin coeziune socială, precum și să avanseze în îndeplinirea obiectivelor Strategiei Europa 2020; solicită Comisiei să prezinte Parlamentului European o evaluare anuală a progreselor înregistrate în punerea efectivă în aplicare a acestor recomandări și a efectelor acestora asupra datoriilor și deficitelor statelor membre și asupra indicatorilor sociali; subliniază că evaluarea ar trebui să fie inclusă ca anexă la analiza anuală a creșterii;

12. reamintește Comisiei că salariile sunt considerate un element important pentru eliminarea dezechilibrelor macroeconomice, însă acestea nu sunt doar un instrument de ajustare economică, ci, mai presus de toate, sunt venitul din care trăiesc lucrătorii; în cadrul evaluării implementării recomandărilor, invită Comisia să realizeze o evaluare a impactului, astfel încât recomandările în domeniul salariilor să nu ducă la creșterea sărăciei persoanelor încadrate în muncă sau la inegalități salariale în interiorul statelor membre, să încurajeze statele membre să reducă fiscalitatea în domeniul muncii, în scopul stimulării creșterii economice și al creșterii ratelor de ocupare a forței de muncă; încurajează statele membre să prevadă sisteme de venit minim, în conformitate cu obiceiurile și tradițiile fiecărui stat membru, și le încurajează să urmeze Recomandarea Consiliului din 24 iunie 1992 privind criteriile comune referitoare la resursele suficiente și asistența socială în sistemele de protecție socială;

13. invită Comisia europeană ca, în colaborare cu BEI și respectând specificul diferitelor regiuni, să elaboreze criterii care să permită IMM-urilor - care creează peste 80 % din locurile de muncă din UE și sunt motorul creșterii economice sustenabile și favorabile incluziunii și coloana vertebrală a creării de locuri de muncă - să utilizeze finanțarea prevăzută prin Fondul european pentru investiții strategice, în conexiune cu Fondul european de investiții; subliniază faptul că stabilirea cât mai curând posibil a criteriilor de eligibilitate a proiectelor și a cerințelor de participare va permite efectuarea pregătirilor și luarea unor măsuri mai bine coordonate, inclusiv de către IMM-uri; subliniază că stimularea creșterii economice și a creării de noi locuri de muncă, în special locuri de muncă pentru tineri, este importantă pentru acceptarea publică a cadrului european de guvernanță economică. invită Comisia, prin urmare, să ia măsuri pentru creșterea încrederii în economie și pentru îmbunătățirea mediului de afaceri, acordându-se o atenție specială IMM-urilor, pentru reducerea sarcinii administrative, păstrând însă aceleași niveluri ale drepturilor sociale, și pentru favorizarea accesului la finanțare;

14. reamintește că, în paralel cu elaborarea și punerea în aplicare a reformelor structurale, ar trebui să se mențină o protecție socială adecvată - respectând, în același timp, competențele statelor membre, standardele sociale și de muncă și drepturile lucrătorilor, asigurând calitatea muncii și locurile de muncă mai bune și sustenabile - ca un mijloc de a asigura coeziunea socială, competitivitatea și rezistența la crize economice și financiare; încurajează statele membre să facă schimb de bune practici și să promoveze învățarea și solidaritatea reciprocă, inclusiv la nivel regional și local; în scopul îmbunătățirii eficacității și a obiectivelor politicilor fiscale, invită statele membre să-și modernizeze piețele muncii și sistemele de securitate socială, precum și sistemele de învățământ; consideră că reformele pieței muncii ar trebui să introducă măsuri de flexibilitate internă, cu scopul de a menține locurile de muncă în perioade de perturbări economice, să asigure calitatea locurilor de muncă, în special locuri de muncă mai bune și sustenabile, siguranță în tranziția între locuri de muncă, precum și sisteme de alocații de șomaj bazate pe cerințe de activare realiste, care să asigure un sprijin adecvat lucrătorilor disponibilizați și care să fie corelate cu politicile de reintegrare, conform obiceiurilor și tradițiilor statelor membre; subliniază că integrarea eficientă într-o mai mare măsură a piețelor europene ale muncii rămâne un obiectiv pe termen mediu pentru promovarea progresului social și reducerea sărăciei într-un mediu echilibrat și competitiv;

15. îndeamnă statele membre să combată situația devenită urgentă a șomajului tinerilor, nu numai prin impulsionarea efectivă a economiei reale (prin creșterea cererii și ofertei de bunuri și servicii) și a pieței muncii, ci și prin punerea în aplicare, în mod eficient și specific, a inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri”; îndeamnă statele membre să folosească toate resursele disponibile, în special prin investiții în capitalul uman, mai ales în educație și formare profesională, pentru a sprijini ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, printr-o mai bună corelare între competențe și locurile de muncă;

16. în contextul îmbătrânirii populației și al reformelor sistemului de pensii, invită statele membre să acorde prioritate acțiunilor care vizează lucrătorii vârstnici; invită Comisia să stabilească criterii și să crească numărul controalelor privind utilizarea fondurilor UE pentru lucrătorii vârstnici, precum și să ia mai multe măsuri în ceea ce privește încadrarea în muncă a persoanelor în vârstă;

17. constată cu profundă îngrijorare că, în timpul crizei, șomajul pe termen lung s-a dublat; de asemenea, constată că această creștere a fost chiar mai pronunțată în rândul lucrătorilor slab calificați; invită Comisia să se asigure că politicile sale și recomandările specifice fiecărei țări reflectă lupta împotriva șomajului pe termen lung;

18. consideră că, în cadrul economic al Uniunii, ar trebui să se acorde cea mai mare atenție adâncirii inegalităților în Europa; consideră că dublarea eforturilor de a crea mai multe locuri de muncă de calitate în Europa este una din cele mai bune metode de a reduce această adâncire a inegalităților;

19. semnalează absența controlului democratic asupra procedurii semestrului european; în vederea asigurării responsabilității în cadrul guvernanței economice, a creșterii calității și a asumării procesului referitor la procedura semestrului european și a reducerii distanței tot mai mari dintre instituțiile UE și cetățenii UE, recomandă ca Parlamentul European, parlamentele naționale, societatea civilă și partenerii sociali să fie mai implicați în dialogul economic dintre statele membre și Comisie, în special în procesul privind semestrul european, evitând în același timp generarea de sarcini administrative și costuri inutile pentru părțile interesate implicate;

20. recomandă Comisiei să organizeze o dezbatere cu reprezentanți ai Parlamentului European, înainte de publicarea analizei anuale a creșterii (AAC), pe tema direcțiilor și orientărilor generale ale analizei, pentru ca procesul privind semestrul european să se desfășoare în mod mai transparent și democratic; invită Consiliul European să nu aprobe recomandările specifice fiecărei țări fără a lua în considerare opinia Parlamentului European;

21 solicită din nou încheierea unui acord interinstituțional pentru a implica Parlamentul în elaborarea și aprobarea AAC și a orientărilor generale în materie de politică economică și de ocupare a forței de muncă;

22. reamintește că Comisia Europeană și Parlamentul European au invitat statele membre să își implice parlamentele naționale și organizațiile societății civile naționale în elaborarea programelor lor naționale de reformă (PNR) și a programelor de stabilitate și de convergență (PSC); invită statele membre să își informeze cel puțin parlamentele naționale cu privire la conținutul programelor lor PNR și PSC, luând în considerare opinia celor mai reprezentative organizații sociale și a societății civile; invită statele membre să informeze instituțiile europene, dacă este cazul, cu privire la evoluția acestor dezbateri naționale;

23. solicită organizarea oficială a unei dezbateri între Comisie, Consiliu și Parlamentul European, alături de organizațiile sociale și societatea civilă la nivel european, între momentul publicării Analizei anuale a creșterii și data întrunirii Consiliului European din martie și înainte de aprobarea de către Consiliul European a recomandărilor specifice fiecărei țări;

24. subliniază în acest context necesitatea unui climat favorabil de investiții în sectorul public, ținând seama, în special, de impactul noilor standarde de contabilitate SEC2010 asupra capacității de investiții a unor autorități publice; solicită Băncii Centrale Europene să ia deciziile adecvate în acest sens; atrage atenția asupra propunerilor de a asigura implicarea activă a statelor membre în punerea în aplicare a Planului Juncker; invită statele membre ca, la elaborarea bugetelor proprii, să acorde o atenție specială investițiilor sociale, precum celor în educație și învățarea pe tot parcursul vieții, dar și creării de locuri de muncă și consolidării antreprenoriatului; invită Comisia să studieze posibilitatea unei flexibilități bugetare mai mari în acest domeniu, în cadrul normelor privind guvernanța economică, în special în perioade de gravă criză economică și financiară;

25. ia act de nota de analiză intitulată „Pregătirea pentru următoarele etape ale guvernanței economice îmbunătățite în zona euro”, propusă de cei patru președinți; solicită președinților celor patru instituții să prezinte o „foaie de parcurs” ambițioasă care să descrie progresele legislative și instituționale necesare pentru a crea cel mai bun viitor posibil pentru zona euro, UE și cetățenii săi; subliniază că Parlamentul ar trebui să se implice pe deplin în discuțiile și deciziile viitoare, prin adoptarea unei rezoluții în plen, care ar trebui să constituie baza contribuției Președintelui la foaia de parcurs.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

1.4.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

38

13

0

Membri titulari prezenți la votul final

Laura Agea, Guillaume Balas, Brando Benifei, Enrique Calvet Chambon, Martina Dlabajová, Arne Gericke, Marian Harkin, Danuta Jazłowiecka, Agnes Jongerius, Rina Ronja Kari, Jan Keller, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Zdzisław Krasnodębski, Jean Lambert, Jérôme Lavrilleux, Patrick Le Hyaric, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Javi López, Thomas Mann, Dominique Martin, Anthea McIntyre, Joëlle Mélin, Elisabeth Morin-Chartier, Emilian Pavel, Georgi Pirinski, Sofia Ribeiro, Claude Rolin, Anne Sander, Sven Schulze, Siôn Simon, Jutta Steinruck, Romana Tomc, Ulrike Trebesius, Marita Ulvskog, Renate Weber, Tatjana Ždanoka, Jana Žitňanská, Inês Cristina Zuber

Membri supleanți prezenți la votul final

Daniela Aiuto, Maria Arena, Georges Bach, Elmar Brok, Karima Delli, Sergio Gutiérrez Prieto, Joachim Schuster, Neoklis Sylikiotis, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Ivo Vajgl

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Eleonora Evi

18.3.2015

AVIZ AL COMISIEI PENTRU PIAȚA INTERNĂ ȘI PROTECȚIA CONSUMATORILOR

destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

referitor la revizuirea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări

(2014/2145(INI))

Raportoare pentru aviz: Ildikó Gáll-Pelcz

SUGESTII

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât, drept consecință a crizei economice și financiare, nivelul investițiilor a scăzut în UE cu aproximativ 15 % față de vârful din 2007;

B.  întrucât acest deficit de investiții împiedică redresarea economică, crearea de locuri de muncă, creșterea pe termen lung și competitivitatea sectorului nostru industrial, precum și a pieței unice în general, și pune în pericol atingerea obiectivelor prevăzute de Strategia Europa 2020;

C. întrucât revizuirea și îmbunătățirea cadrului de guvernanță economică ar trebui să se bazeze pe o abordare holistică, care să includă un ansamblu de politici interconectate și reciproc coerente prin care să se stimuleze o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii, precum și competitivitatea, și care să ducă la crearea de locuri de muncă mai bune și durabile, în loc să se axeze exclusiv pe reducerea deficitului, și întrucât eliberarea potențialului unei piețe unice care să funcționeze bine, în mod eficace și echilibrat, având o bază industrială consolidată, constituie de asemenea o premisă esențială pentru realizarea acestor obiective;

D. întrucât Comisia ar trebui să supravegheze piața unică, luând în considerare calitatea punerii în aplicare a măsurilor pertinente pentru cadrul de guvernanță economică; întrucât, în bilanțul anual de guvernanță și în tabloul de bord, Comisia ar trebui să includă obstacolele ce se află în calea punerii în aplicare a legislației privind piața unică; întrucât monitorizarea ar trebui să evalueze în ce măsură consumatorii, cetățenii și agenții economici beneficiază de pe urma pieței unice și să țină cont de provocările cu care se confruntă consumatorii și agenții economici care își desfășoară activitatea în cadrul pieței unice, mai ales în anumite regiuni în care statele membre nu au pus în aplicare legislația privind piața unică sau nu au asigurat respectarea acesteia;

E.  întrucât finalizarea pieței unice în domeniul achizițiilor publice și al protecției consumatorilor ar contribui la creșterea PIB-ului cu 300 de miliarde de euro pe an;

F.  întrucât se pune în aplicare un plan de investiții pentru Europa pentru a mobiliza, în următorii trei ani, 315 miliarde de euro sub formă de investiții noi;

G. întrucât Uniunea Europeană se confruntă cu o criză profundă în domeniul competitivității în contextul unei economii mondiale tot mai agresive și în contextul pieței unice, contexte în care doar economiile competitive vor putea crea locuri de muncă și vor putea ridica nivelul de trai al cetățenilor lor,

1.  salută faptul că, în comunicările sale intitulate „Un plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903) și „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere” (COM(2015)0012) și în propunerea sa de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Fondul european de investiții strategice (COM(2015)0010), Comisia subliniază ca prioritară nevoia de a pune în concordanță directă revizuirea cadrului de guvernanță economică și nevoile economiei reale, de a finaliza piața unică și de a crea o piață unică electronică;

2.  consideră cadrul de guvernanță economică ca fiind o inițiativă politică de primă importanță ce se află la baza obiectivelor Strategiei Europa 2020 și ale inițiativelor emblematice menite să asigure realizarea deplină a potențialului de creștere încă nefructificat al pieței unice; consideră că, prin deblocarea potențialului de creștere al pieței unice, statele membre vor îndeplini mai ușor obiectivele incluse în cadrul de guvernanță economică; mai mult, consideră că actorii principali de pe piața unică sunt consumatorii și agenții economici;

3.  subliniază faptul că piața unică este factorul-cheie care asigură creșterea economică și crearea de locuri de muncă și că domeniul-cheie pentru creștere este piața unică electronică, care este o piață reală pentru vânzările online la nivel transfrontalier de bunuri, servicii și achiziții publice;

4.  subliniază faptul că această criză economică a dovedit în mod clar importanța consolidării și ghidării economiei Uniuni Europene și a statelor membre pe calea cercetării și inovării, a tehnologiei și a cunoașterii prin facilitarea accesului la piață și a mobilității atât pentru consumatori, cât și pentru agenții economici, prin consolidarea pieței unice electronice, combaterea fragmentării pieței unice pe teritoriul Uniunii, punând în aplicare și asigurând în mod corespunzător în statele membre respectarea legislației privind piața unică, precum și prin creșterea investițiilor în economia reală, în special în sectoarele care contribuie la dezvoltarea durabilă, la eficiența utilizării resurselor și la tranziția energetică, promovând totodată creșterea economică însoțită de o rată ridicată a ocupării forței de muncă și convergența economică între statele membre și reducând decalajul dintre statele membre ce fac parte din zona euro și cele ce nu fac parte din această zonă;

5.  consideră că revizuirea guvernanței economice europene ar trebui să meargă mână în mână cu revizuirea Strategiei globale Europa 2020 și a ciclului Semestrului european în vederea stimulării creșterii economice durabile și competitive; prin urmare, solicită să se adopte o abordare nouă față de piața unică și piața unică digitală în cadrul revizuirii Strategiei Europa 2020, prin includerea corespunzătoare a sectoarelor/obiectivelor prioritare legate de piața unică într-un set nou, simplificat de orientări, rubrici sau inițiative emblematice;

6.  salută analiza eficacității acestui cadru cu scopul de a se evalua eficacitatea și uniformitatea aplicării normelor de guvernanță de către Comisie, Consiliu și statele membre; consideră că această analiză ar trebui să inspire o reevaluare a cadrului de guvernanță a pieței unice numai dacă este cazul și ar trebui să exploreze eventualele efecte de sinergie între cele două procese;

7.  reafirmă solicitarea sa de a se institui proceduri care să asigure implicarea corespunzătoare a Parlamentului European în ciclul de guvernanță economică, pregătindu-se astfel terenul pentru adoptarea de către Parlament și Consiliu a măsurilor necesare pentru consolidarea guvernanței pieței unice, mai ales a celor ce vizează domeniile în care cadrul juridic al Uniunii este determinat prin procedura legislativă ordinară prevăzută la articolul 294 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

8.  reamintește invitația sa adresată Comisiei și Consiliului de a încheia un acord interinstituțional cu Parlamentul în scopul asigurării unui rol clar pentru Parlament în întregul proces al Semestrului;

9.  consideră că actualul cadru de guvernanță economică trebuie să fie mai cuprinzător, mai transparent și mai puțin complex, ținând cont de particularitățile naționale, și că prioritățile politice trebuie să fie de asemenea dezbătute într-un mod mai cuprinzător, cu participarea părților interesate vizate, rămânând independente de interesele inerente;

10. consideră că parlamentele naționale ar trebui să participe într-un mod mai semnificativ la procesul de punere efectivă în aplicare a măsurilor prevăzute în cadrul de guvernanță economică și în contextul guvernanței pieței unice;

11. subliniază importanța unei creșteri economice și creări de locuri de muncă reînnoite, pentru ca cetățenii să accepte cadrul de guvernanță economică, și invită, prin urmare, Comisia să îmbunătățească mediul de afaceri din Europa, acordând o atenție deosebită IMM-urilor, înlăturării birocrației și accesului la finanțare; reamintește în această privință necesitatea de a oferi sprijin IMM-urilor pentru a le asigura accesul și la piețele din afara UE, cum ar fi Statele Unite, Canada, China și India;

12. insistă ca evaluarea situației de pe piața unică să devină parte integrantă a cadrului de guvernanță economică, punând bazele unui ciclu anual al pieței unice prin consolidarea, în cadrul Semestrului european, a unui pilon dedicat pieței unice; observă că un astfel de cadru de politici integrat ar putea contribui în mod semnificativ la identificarea obstacolelor din calea funcționării pieței unice, îmbunătățind totodată implementarea normelor UE în materie de guvernanță economică; subliniază faptul că punerea deplină în aplicare a directivelor privind achizițiile publice, în special a normelor privind criteriile de atribuire, poate ajuta autoritățile publice să gestioneze mai bine resursele publice și să evite pe termen lung costurile sociale și cele de mediu, ceea ce va avea un efect pozitiv asupra stabilității finanțelor publice;

13. este ferm convins că eforturile trebuie axate pe prioritățile principale ale pilonilor din cadrul Semestrului european; subliniază că este important să se accentueze domeniile care asigură o valoare adăugată europeană semnificativă în conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității; invită Comisia să coopereze cu statele membre la identificarea unor modalități prin care să se asigure punerea în aplicare într-un mod mai eficace a acestor principii;

14. solicită Comisiei să prezinte Parlamentului un raport anual privind integrarea pieței unice, în care să se acorde o atenție specială domeniilor-cheie cu cel mai ridicat potențial de creștere economică și de creare a locurilor de muncă de calitate și durabile, evaluând eficacitatea implementării recomandărilor specifice fiecărei țări, precum și implementarea și consolidarea de către statele membre a legislației privind piața unică, și subliniază că această evaluare ar putea reprezenta o contribuție la Analiza anuală a creșterii;

15. reamintește că buna guvernanță economică și impactul acesteia pot să dea rezultate numai în cazul implicării părților interesate vizate; subliniază nevoia unei abordări holistice din partea UE, a statelor membre, a regiunilor, a municipalităților și a părților interesate în ceea ce privește punerea în aplicare și elaborarea de politici; invită Comisia și statele membre să garanteze principiul democratic al dialogului cu societatea civilă, implicând în mod sistematic toate părțile interesate vizate în guvernanța economică și, în special, în procesul Semestrului european.

16. subliniază oportunitatea canalizării unor fonduri publice și private suplimentare către proiecte viabile cu o valoare adăugată reală pentru economia socială de piață din Europa și subliniază faptul că sectoarele-cheie ale pieței unice – transportul, energia, serviciile și produsele, cercetarea și inovarea – și piața unică digitală reprezintă cel mai adecvat (cel mai potrivit) cadru pentru eligibilitatea investițiilor în rezerva de proiecte de investiții;

17. salută marja de manevră suplimentară oferită de clauza privind investițiile, astfel cum este definită de Comisie în comunicarea sa privind flexibilitatea; consideră că această nouă posibilitate ar trebui folosită la potențialul său maxim pentru a încuraja statele membre să investească mai mult în proiecte cu o valoare adăugată europeană clară, precum cele strâns legate de dezvoltarea ulterioară a pieței unice și a pieței unice digitale; consideră că investițiile specifice și reformele din sectoarele-cheie de creștere ale pieței unice și cele ce vizează modernizarea administrațiilor publice – în special cele referitoare la guvernarea electronică și la achizițiile publice electronice – ar trebui să fie tratate ca reforme structurale;

18. este îngrijorat de faptul că în unele state membre nu sunt puse în aplicare recomandările specifice fiecărei țări, doar 12 % dintre aceste recomandări fiind luate pe deplin în considerare în 2013; subliniază că este nevoie de o punere în aplicare mai bună a recomandărilor specifice fiecărei țări pentru a sprijini creșterea și locurile de muncă; invită Comisia să consolideze aderarea statelor membre la recomandările specifice fiecărei țări prin implicarea mai semnificativă a parlamentelor naționale.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

17.3.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

33

2

4

Membri titulari prezenți la votul final

Dita Charanzová, Carlos Coelho, Sergio Gaetano Cofferati, Lara Comi, Anna Maria Corazza Bildt, Daniel Dalton, Dennis de Jong, Pascal Durand, Vicky Ford, Ildikó Gáll-Pelcz, Antanas Guoga, Robert Jarosław Iwaszkiewicz, Liisa Jaakonsaari, Antonio López-Istúriz White, Jiří Maštálka, Eva Paunova, Jiří Pospíšil, Virginie Rozière, Christel Schaldemose, Olga Sehnalová, Mylène Troszczynski, Anneleen Van Bossuyt, Marco Zullo

Membri supleanți prezenți la votul final

Lucy Anderson, Jussi Halla-aho, Kaja Kallas, Othmar Karas, Emma McClarkin, Jens Nilsson, Julia Reda, Adam Szejnfeld, Lambert van Nistelrooij, Josef Weidenholzer, Kerstin Westphal

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

José Blanco López, Andrea Bocskor, Roger Helmer, György Hölvényi, Emilian Pavel

19.3.2015

AVIZ AL COMISIEI PENTRU AFACERI CONSTITUȚIONALE

destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

referitor la evaluarea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări

(2014/2145(INI))

Raportoare pentru aviz: Sylvie Goulard

SUGESTII

Comisia pentru afaceri constituționale recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că o îmbunătățire substanțială a legitimității democratice a uniunii economice și monetare (UEM), în cadrul instituțional al Uniunii și în conformitate cu metoda comunitară, constituie o necesitate absolută; consideră că actele legislative bazate pe tratate interguvernamentale și puse în aplicare în timpul crizei au slăbit legitimitatea democratică a UEM; solicită, așadar, integrarea cât mai rapidă a Mecanismului european de stabilitate (MES) în acquis-ul european, ținând seama de faptul că normele interne ale Parlamentului oferă o marjă de manevră suficientă pentru organizarea, atunci când este cazul, a unor forme specifice de diferențiere pe baza unui acord politic în cadrul și între grupurile politice, în scopul de a asigura controlul adecvat al UEM; de asemenea, solicită integrarea dispozițiilor pertinente din Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța (TSCG) în cadrul juridic al Uniunii Europene în termen de cel mult cinci ani după intrarea sa în vigoare și în urma unei evaluări cuprinzătoare a punerii sale în aplicare;

2.  susține, în acest sens, stabilirea unei guvernanțe economice mai puțin complexe, mai eficiente și mai transparente care să vizeze pe termen lung o integrare mai profundă a UE, oferind, în același timp, soluții pe termen mediu care să permită zonei euro și Uniunii să facă față provocărilor actuale;

3.  subliniază faptul că Eurogrupul și reuniunea la nivel înalt a zonei euro sunt formațiuni informale ale Consiliul Afaceri Economice și Financiare și ale Consiliului European și că aceste formațiuni au luat decizii majore în domeniul UEM în timpul crizei financiare și economice, respectivele decizii fiind astfel afectate de lipsa unei legitimități democratice;

4.  solicită încheierea unui acord interinstituțional între Parlamentul European, Comisie și Consiliu, care să prevadă controlul parlamentar al diferitelor etape ale semestrului european, începând cu analiza anuală a creșterii;

5.  consideră necesară o evaluare detaliată a implementării dialogului economic, pentru a asigura un control parlamentar adecvat în toate etapele procedurilor respective [Pactul de stabilitate și de creștere (PSC) și procedura privind dezechilibrele macroeconomice (PDM)];

6.  salută înființarea conferinței interparlamentare pentru guvernanța economică și financiară a Uniunii Europene; subliniază, însă, limitele acesteia în ceea ce privește încurajarea asumării răspunderii de către decidenți; consideră că, în domeniul UEM, controlul parlamentar trebuie partajat de către nivelul național și cel european și insistă că răspunderea trebuie asumată la nivelul la care sunt luate sau implementate deciziile, parlamentele naționale monitorizând guvernele naționale, iar Parlamentul European monitorizând organele executive europene; consideră că doar în acest mod se va putea asigura un nivel mai ridicat de răspundere în cadrul procesului decizional; consideră că această legitimitate sporită poate fi asigurată prin prevederea adoptării de către parlamentele naționale a unor programe naționale de reformă și a unor eventuale parteneriate de convergență, precum și prin adoptarea de către Parlamentul European, prin codecizie, a unor orientări politice globale la nivel european sub formă de orientări de convergență, respectiv a unui nou act juridic al UE prin care să se stabilească o serie foarte limitată de priorități valabile o perioadă determinată de timp, care să fie folosite în special la adoptarea analizei anuale a creșterii și a recomandărilor specifice fiecărei țări; subliniază că o astfel de cooperare nu ar trebui considerată ca reprezentând crearea unui nou organism parlamentar mixt, care ar fi ineficient și ilegitim din punct de vedere democratic și constituțional;

7.  regretă că parlamentele naționale au o capacitate insuficientă de a controla și a influența acțiunile guvernelor lor la nivelul UE; consideră că parlamentele naționale ar trebui să-și asume un rol mai activ în elaborarea politicilor prin controlul și influențarea pozițiilor adoptate de guvernele respective înainte ca acestea să fie transmise Comisiei;

8.  subliniază faptul că cadrul juridic pentru programele de asistență trebuie îmbunătățit pentru a se asigura luarea tuturor deciziilor sub responsabilitatea Comisiei, cu participarea deplină a Parlamentului, asigurându-se astfel legitimitatea și răspunderea democratică deplină; invită Comisia să informeze periodic Parlamentul cu privire la deciziile pertinente adoptate atunci când participă la verificarea modului în care sunt implementate programele statelor membre; evidențiază faptul că Parlamentul ar trebui să își valorifice fără întârziere Rezoluția din 13 martie 2014 referitoare la ancheta privind rolul și activitățile troicii (BCE, Comisia și FMI) în țările din zona euro care participă la program(14) și să elaboreze o rezoluție nouă, separată, dedicată integral acestui aspect, care să se bazeze pe prima anchetă;

9.  consideră că, pentru a se putea asigura sustenabilitatea pe termen lung a finanțelor publice naționale, este extrem de important ca Comisia să verifice calitatea finanțelor publice, în special să constate că bugetele naționale sunt orientate către viitor, prin identificarea, împreună cu Eurostat, și prin încurajarea cheltuielilor de investiții mai degrabă decât a cheltuielilor de consum;

10. este de părere că „o veritabilă UEM” nu se poate limita la un sistem de norme, ci are nevoie de o capacitate bugetară în cadrul bugetului UE, bazată pe resurse proprii specifice, care ar trebui să sprijine creșterea durabilă și coeziunea socială și să trateze divergențele structurale și urgențele financiare care sunt direct legate de uniunea monetară, atunci când se impun reforme structurale;

11. consideră că trebuie să fie avută în vedere dimensiunea socială a UEM și reamintește că, potrivit articolului 9 din TFUE, „în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale...”; reamintește, de asemenea, că, potrivit articolului 3 din TUE, „Uniunea (se întemeiază pe) o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social”; consideră că, potrivit principiului demnității umane, consacrat în tratat, resursele umane nu trebuie irosite și trebuie considerate drept o componentă esențială a competitivității; solicită un tratament egal al drepturilor sociale și al libertăților pieței interne în ceea ce privește ierarhia normelor;

12. solicită președinților celor patru instituții să prezinte o „foaie de parcurs” ambițioasă care să descrie progresele legislative și instituționale necesare pentru a crea cel mai bun viitor posibil pentru zona euro, UE și cetățenii săi; subliniază că Parlamentul își va îndeplini pe deplin rolul în discuțiile și deciziile apropiate prin intermediul unei rezoluții adoptate în plen, care va constitui baza contribuției Președintelui la „foaia de parcurs”, astfel cum se afirmă în nota de subsol nr. 1 din Nota analitică elaborată pentru Consiliul European informal din 12 februarie 2015 (Pregătirea noilor măsuri pentru o mai bună guvernanță economică în zona euro): „Președintele Comisiei Europene și-a demonstrat intenția de a recurge la contribuțiile Președintelui Parlamentului European în reflecțiile sale legate de pregătirea raportului”;

13. consideră că o adevărată UEM impune consolidarea statului de drept, astfel cum se prevede la articolul 2 din TUE; consideră că statul de drept este definit ca un sistem instituțional în care autoritatea publică face obiectul legii, iar egalitatea subiecților juridici este garantată de jurisdicții independente; consideră că această chestiune ar trebui să se afle în rândul aspectelor prioritare care urmează să fie tratate în cadrul raportului intitulat „Posibile evoluții și adaptări ale sistemului instituțional al Uniunii Europene”, în care ar trebui să fie incluse și procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și acțiunile în anulare îndreptate împotriva deciziilor Comisiei și ale Consiliului; consideră că implicarea Curții de Justiție a Uniunii Europene ar putea garanta, în special, aplicarea uniformă a normelor, indiferent de dimensiunea statului membru vizat, și protecția drepturilor cetățenilor și a drepturilor organizațiilor acestora în țările care participă la program; precizează că acest rol al Curții de Justiție nu va conduce la întârzierea procedurilor de guvernanță economică, deoarece aceste proceduri nu au efect suspensiv.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

17.3.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

12

3

7

Membri titulari prezenți la votul final

Kostas Chrysogonos, Richard Corbett, Pascal Durand, Esteban González Pons, Danuta Maria Hübner, Jo Leinen, Morten Messerschmidt, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, György Schöpflin, Pedro Silva Pereira, Barbara Spinelli, Rainer Wieland

Membri supleanți prezenți la votul final

Max Andersson, Gerolf Annemans, Pervenche Berès, Sylvie Goulard, Roberto Gualtieri, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Marcus Pretzell

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Frank Engel, Markus Pieper, Adam Szejnfeld

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

16.6.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

33

25

1

Membri titulari prezenți la votul final

Gerolf Annemans, Burkhard Balz, Pervenche Berès, Udo Bullmann, Esther de Lange, Fabio De Masi, Anneliese Dodds, Markus Ferber, Jonás Fernández, Elisa Ferreira, Sven Giegold, Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Danuta Maria Hübner, Cătălin Sorin Ivan, Diane James, Othmar Karas, Georgios Kyrtsos, Philippe Lamberts, Werner Langen, Bernd Lucke, Olle Ludvigsson, Ivana Maletić, Notis Marias, Fulvio Martusciello, Bernard Monot, Luděk Niedermayer, Stanisław Ożóg, Dimitrios Papadimoulis, Sirpa Pietikäinen, Pirkko Ruohonen-Lerner, Molly Scott Cato, Peter Simon, Theodor Dumitru Stolojan, Kay Swinburne, Paul Tang, Michael Theurer, Ramon Tremosa i Balcells, Ernest Urtasun, Marco Valli, Tom Vandenkendelaere, Cora van Nieuwenhuizen, Miguel Viegas, Jakob von Weizsäcker, Steven Woolfe, Pablo Zalba Bidegain, Marco Zanni, Sotirios Zarianopoulos

Membri supleanți prezenți la votul final

Andrea Cozzolino, Barbara Kappel, Rina Ronja Kari, Thomas Mann, Siegfried Mureșan, Maria João Rodrigues, Siôn Simon, Beatrix von Storch

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Francisco Assis, Javi López

(1)

JO L 140, 27.5.2013, p. 1.

(2)

JO L 140, 27.5.2013, p. 11.

(3)

JO L 306, 23.11.2011, p. 12.

(4)

JO L 306, 23.11.2011, p. 33.

(5)

JO L 306, 23.11.2011, p. 1.

(6)

JO L 306, 23.11.2011, p. 41.

(7)

JO L 306, 23.11.2011, p. 25.

(8)

JO L 306, 23.11.2011, p. 8.

(9)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0239.

(10)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0598.

(11)

JO C 165 E, 11.6.2013, p. 24.

(12)

JO C 33 E, 5.2.2013, p. 140.

(13)

„Fiscal consolidations and spillovers in the Euro area periphery and core” (Consolidările fiscale și efectele de contagiune în centrul și la periferia zonei euro), Jan in’t Veld, Documente economice nr. 506, Comisia Europeană, octombrie 2013, http://ec.europa.eu/economy_finance/publications/economic_paper/2013/pdf/ecp506_en.pdf

(14)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0239.

Notă juridică