Procedură : 2014/2229(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0193/2015

Texte depuse :

A8-0193/2015

Dezbateri :

PV 08/07/2015 - 15
CRE 08/07/2015 - 15

Voturi :

Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0271

RAPORT     
PDF 279kWORD 201k
18.6.2015
PE 549.275v01-00 A8-0193/2015

referitor la provocările de securitate în regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord și perspectivele de stabilitate politică

2014/2229 (INI)

Comisia pentru afaceri externe

Raportor: Vincent Peillon

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la provocările de securitate în regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord și perspectivele de stabilitate politică

2014/2229 (INI)

Parlamentul European,

–       având în vedere articolele 8 și 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–       având în vedere Acordul de parteneriat și cooperare dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Republica Irak, pe de altă parte, precum și poziția sa din 17 ianuarie 2013 cu privire la respectivul acord(1),

–       având în vedere Strategia europeană de securitate din 12 decembrie 2003 și Declarația Consiliului din 11 decembrie 2008 privind consolidarea capacităților,

–       având în vedere Comunicarea comună din 8 martie 2011 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei privind parteneriatul pentru democrație și prosperitate partajată cu țările sud-mediteraneene,

–       având în vedere parteneriatul Deauville lansat de G8 cu ocazia summitului șefilor de stat și de guvern de la Deauville din 21 mai 2011,

–       având în vedere Comunicarea comună din 25 mai 2011 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei, intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”,

–       având în vedere Comunicarea comună din 6 februarie 2015 a Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei Europene intitulată „Elemente pentru o strategie regională a UE pentru Siria și Irak, precum și pentru amenințarea pe care o reprezintă Da’esh” (JOIN(2015)0002),

–       având în vedere declarația adoptată cu ocazia celei de a treia reuniuni a miniștrilor de externe din Uniunea Europeană și din Liga Statelor Arabe, desfășurată la Atena, la 11 iunie 2014, precum și memorandumul de înțelegere semnat la Bruxelles la 19 ianuarie 2015, între Serviciul European de Acțiune Externă și Secretariatul General al Ligii Statelor Arabe (LSA),

–       având în vedere concluziile Consiliului din 30 august 2014 referitoare la Irak și Siria,

–       având în vedere concluziile Conferinței internaționale privind pacea și securitatea în Irak, desfășurată la Paris, la 15 septembrie 2014,

–       având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 17 noiembrie 2014 privind procesul de pace din Orientul Mijlociu,

–       având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 15 decembrie 2014 privind o strategie regională a UE pentru Siria și Irak,

–       având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 9 februarie 2015 privind combaterea terorismului,

–       având în vedere Rezoluția sa din 24 martie 2011 referitoare la relațiile Uniunii Europene cu Consiliul de Cooperare al Golfului(2),

–       având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2011 referitoare la abordarea UE privind Iranul(3),

–       având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2011 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate(4),

–       având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2015 intitulată ,,Comerțul, promotor al schimbării: strategie pentru politica comercială și de investiții a Uniunii Europene în sudul bazinului mediteranean în urma revoluțiilor din lumea arabăˮ(5),

–       având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la Arabia Saudită, la relațiile sale cu UE și la rolul său în Orientul Mijlociu și Africa de Nord(6),

–       având în vedere Rezoluția sa din 18 septembrie 2014 referitoare la situația din Irak și Siria și la ofensiva grupării Statul Islamic, inclusiv la persecutarea minorităților(7),

–       având în vedere Rezoluția sa din 15 ianuarie 2015 referitoare la situația din Libia(8),

–       având în vedere Rezoluția sa din 12 februarie 2015 referitoare la criza umanitară din Irak și Siria, în special în contextul Statului Islamic(9),

–       având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la relațiile dintre Uniunea Europeană și Liga Statelor Arabe în ceea ce privește cooperarea pentru combaterea terorismului(10),

–       având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la atacurile și răpirile recente comise de ISIS/Daesh în Orientul Mijlociu, în special asupra asirienilor(11),

–       având în vedere concluziile reuniunii reprezentanților municipalităților libiene din 23 martie 2015 de la Bruxelles, convocată de Misiunea Organizației Națiunilor Unite în Libia și găzduită de Uniunea Europeană,

–       având în vedere reuniunea miniștrilor afacerilor externe ai țărilor UE și sud-mediteraneene, organizată de Spania, de Președinția letonă și de UE pentru a discuta viitorul politicii europene de vecinătate, care a avut loc la Barcelona la 13 aprilie 2015,

–       având în vedere rezoluțiile 2139, 2165 și 2191 din 2014 ale Consiliului de Securitate al ONU care autorizează accesul transfrontalier și peste liniile de demarcație pentru ONU și partenerii săi, în scopul furnizării de ajutor umanitar în Siria fără consimțământul statului,

–       având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–       având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitate de gen (A8-0193/2015),

A.     întrucât conflictele din Siria, Irak, Yemen și Libia și tensiunile din ce în ce mai mari din regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord sunt surse majore de destabilizare a regiunii; întrucât există o joncțiune între frontul din Sahel și frontul din Orientul Mijlociu în lupta împotriva terorismului, iar aceste fronturi sunt aproape de zona sensibilă din Cornul Africii; întrucât consecințele unei astfel de situații pentru securitatea întregii regiuni sunt dezastruoase deoarece afectează permanent dezvoltarea lor politică și economică, infrastructurile critice și coeziunea demografică din regiune; întrucât aceste evoluții dau naștere la riscuri grave pentru securitatea europeană, pentru cetățenii și interesele Europei; întrucât există un număr mare de victime civile și acte de teroare împotriva civililor; întrucât s-au înregistrat grave încălcări ale drepturilor omului și ale dreptului umanitar, în special împotriva minorităților etnice și religioase; întrucât aceste conflicte au creat o gravă criză umanitară, deplasări masive de populație și creează dificultăți enorme pentru refugiați și comunitățile lor gazdă; întrucât există dificultăți persistente în formularea unei strategii coerente pentru soluționarea conflictelor și în stabilirea unei baze legitime și solide pentru un dialog incluziv cu diferitele părți implicate;

B.     întrucât trebuie analizate acțiunile UE în regiunea MENA în contextul consecințelor revoltelor arabe în țările respective, al situației noi și complexe create astfel și al necesității imperative a combaterii ISIS și a altor organizații teroriste; întrucât trebuie intensificată presiunea asupra regimurilor autoritare pentru ca acestea să adopte politici incluzive; întrucât stabilizarea regiunii nu este numai o problemă de securitate, ci și una de natură economică, politică și socială, care impune Uniunii și statelor sale membre elaborarea de politici și dezvoltarea unei cooperări strategice, globale și multidimensionale cu actorii regionali, pe termen mediu și lung;

C.     întrucât organizația teroristă ISIL/Da’esh a lansat campanii sistematice de purificare etnică în nordul Irakului și în Siria, comițând crime de război împotriva minorităților etnice și religioase, printre care execuții sumare în masă și răpiri; întrucât ONU a declarat deja că au avut loc asasinate selective, convertiri forțate, răpiri, vânzări ale femeilor, folosirea femeilor și a copiilor ca sclavi, recrutarea copiilor pentru atentate sinucigașe cu bombă, precum și abuzuri sexuale și fizice și acte de tortură; întrucât comunitățile creștine, yazide, turkmene, shabak, kaka’i, sabiane și șiite, precum și mulți musulmani arabi și sunniți sunt ținte ale ISIL/Da’esh;

D.     întrucât Orientul Mijlociu și Africa de Nord se află într-o situație de convulsii geopolitice care ar putea modifica în profunzime și imprevizibil echilibrele regionale; întrucât ritmul accelerat al crizelor și conflictelor cu dimensiuni politice, etnice și confesionale, creșterea puterii grupurilor paramilitare și slăbiciunea sau eșecul unor state sau regimuri din regiune; întrucât această situație a dat naștere la numeroase încălcări ale drepturilor omului; întrucât țările din MENA și comunitatea internațională au un interes major comun în combaterea terorismului și sprijinirea unei reforme democratice cu adevărat incluzive;

E.     întrucât conflictele din Irak și Siria, la fel ca și cel din Yemen și Libia, exacerbează tensiunile regionale și internaționale; întrucât cauza religioasă și etnică este folosită ca un instrument pentru urmărirea unor mize politice și de putere; întrucât acest lucru creează un risc de confruntare între sunniți și șiiți, care depășește granițele geografice imediate;

F.     întrucât Tunisia este exemplul cel mai elocvent de democratizare după revoltele arabe, dar a fot ținta unui atac terorist al ISIL/Da’esh la 18 martie 2015, cea ce reamintește necesitatea unui sprijin puternic și continuu pentru țările din regiune, în special pentru Tunisia;

G.     întrucât, în conformitate cu orientările UE din 2008 privind violența împotriva femeilor și fetelor, promovarea drepturilor femeilor și egalitatea de gen ar trebui să fie componentele de bază ale dialogului pe teme politice și de drepturile omului între UE și țările din regiunea Orientului Mijlociu și a Africii de Nord (MENA); întrucât implicarea și capacitarea femeilor în sfera publică, politică, economică și culturală în țările din regiunea MENA este esențială pentru promovarea stabilității, a păcii și a prosperității economice pe termen lung; întrucât capacitarea femeilor și a fetelor prin educație este fundamentală pentru promovarea rolului lor în toate aceste sfere; întrucât organizațiile societății civile care militează pentru drepturile femeii și egalitatea de gen pot juca un rol important în capacitarea femeilor în țările din regiunea MENA;

H.     întrucât influența statelor membre în regiune este foarte inegală; întrucât trebuie mărită influența Uniunii Europene; întrucât stabilitatea politică și economică pe termen lung a regiunii MENA este de o importanță strategică fundamentală pentru UE; întrucât UE trebuie să joace așadar, un rol major în promovarea soluționării conflictului și a guvernării democratice în regiunea MENA;

I.      întrucât, în trecut, ajutorul acordat țărilor MENA de UE a fost prea fragmentat și nu s-a adaptat destul de rapid nevoilor politice și economice ale țărilor în cauză, subminând astfel capacitatea UE de a juca un rol major în regiune;

J.      întrucât, în trecut, asistența acordată de UE țărilor MENA, în special prin Instrumentul european de vecinătate (IEV), a aplicat deseori nediferențiat același concept strategic, fără a lua în considerare în mod adecvat situația specifică a țărilor în cauză și fără a identifica partenerii societății civile care au nevoie de sprijin și asistență pentru consolidarea capacităților; întrucât tentativele de democratizare care au avut loc ca urmare a revoltelor din Primăvara arabă au nevoie de un sprijin activ, conceput pe baza unei abordări pe termen lung;

K.     întrucât tulburările din regiunea MENA au un impact asupra capacității Uniunii Europene de a-și promova propriile valori politice și democratice; întrucât astfel de tulburări afectează evoluția relațiilor sale economice cu țările în cauză și pot pune în pericol securitatea energetică a UE;

L.     întrucât, fiind forțată să reacționeze urgent la crizele succesive din regiunea MENA pe care nu a reușit să le anticipeze deși au existat o serie de semnale, UE nu a reușit să analizeze elementele esențiale sau să facă față complexității situației, așteptărilor și perspectivelor create de revoltele arabe din 2011; întrucât, mai presus de toate, UE nu a reușit să răspundă necesității unei strategii pe termen foarte lung vizând sprijinirea și asistența acordată pentru o tranziție democratică veritabilă, pentru dezvoltarea economică și stabilitate politică; întrucât, pe baza mandatului conferit de Consiliul European din decembrie 2013, Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR/VP) a lansat un proces major de reflecție strategică; întrucât Comisia Europeană și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) au lansat un amplu proces de consultare vizând revizuirea Politicii europene de vecinătate (PEV); întrucât crearea SEAE oferă posibilitatea unei analize politice și strategice specifice pentru fiecare țară, care ar trebui să fie un factor principal în planificarea asistenței pentru țările din regiune, inclusiv în cadrul PEV;

M.    întrucât Uniunea Europeană, pentru a putea avea o influență pozitivă asupra țărilor MENA, trebuie să aibă capacitatea de a oferi mai mult decât o simplă perspectivă de cooperare economică, oferind mai ales un parteneriat politic și strategic la scară largă;

Identificarea unor soluții la amenințări și la situația de securitate

1.      invită UE și statele sale membre să se analizeze cauzele profunde ale situației ce se deteriorează rapid în întreaga regiune MENA, printr-o abordare holistă și ambițioasă; sprijină campania internațională împotriva ISIL/ Da'esh și salută angajamentul partenerilor de coaliție de a coopera în cadrul unei strategii comune; salută mai ales acțiunea statelor membre ale UE care participă la coaliția internațională împotriva ISIS, sub forma unor atacuri militare sau prin participare logistică, financiară și umanitară; solicită, însă o mai mare mobilizare în toate domeniile și subliniază necesitatea unor acțiuni mai bine articulate; constată că aceste acțiuni ar putea fi coordonate mai bine sub auspiciile UE, dacă este necesar, ca parte a unei operațiuni PSAC și în acest scop cere UE să creeze o capacitate operațională suficientă și să demonstreze la fața locului o veritabilă apărare europeană comună; subliniază însă, că trebuie găsit un răspuns adaptat pentru problema combaterii ISIL/Da'esh, a Frontului al-Nusra și a altor grupuri teroriste, care să țină seama de diferențele politice și transregionale; invită UE să își asume rolul de principal mediator al dialogului regional care să implice toți actorii regionali, în special LSA, Arabia Saudită, Egiptul, Iranul și Turcia; reamintește că trebuie soluționate cererile legitime ale populației locale, exprimate mai ales timpul revoltelor arabe din 2011, pentru a asigura stabilitatea pe termen lung a regiunii; ia act de anunțul recent al LSA privind crearea unei unități permanente de reacție rapidă, axată în mod deosebit pe lupta împotriva ISIS și a altor grupări teroriste emergente;

2.      subliniază importanța unei prezențe politice constante a UE, la cel mai înalt nivel, pentru a asigura un dialog politic și strategic pe termen lung și a unei veritabile reflecții comune cu țările MENA cu privire la necesitățile acestora pentru a realiza stabilitatea regională; subliniază că Uniunea Europeană va deveni un actor eficient pe scena internațională numai dacă va putea vorbi cu o singură voce; în consecință, solicită UE să elaboreze rapid o veritabilă politică externă comună, care să prevadă o coordonare strânsă între acțiunile interne și cele externe; invită VP/ÎR să conlucreze cu miniștrii de externe ai statelor membre ale UE sau cu politicieni recunoscuți de către actorii din regiune, care sub autoritatea sa și în numele Uniunii, să asigure un dialog constant la nivel înalt cu țările din regiune; reamintește necesitatea de a identifica și de a se baza pe principalele țări partenere, pentru a asigura stabilitatea politică și de securitate pe termen lung;

3.      subliniază importanța și necesitatea implementării efective a următoarelor inițiative în cursul anului 2015: sprijinirea proiectelor și activităților de consolidare a capacităților cu țările MENA, combaterea radicalizării și a extremismului violent, promovarea cooperării internaționale, analizarea factorilor determinanți și a crizelor în curs și consolidarea parteneriatului cu principalele țări, inclusiv consolidarea dialogului politic cu LSA, cu Organizația de Cooperare Islamică (OCI), cu Uniunea Africană (UA) și cu alte structuri de coordonare regională relevante, cum ar fi G5 Sahel;

4.      insistă că stabilitatea și securitatea regiunii MENA sunt fundamentale pentru securitatea UE; reamintește că ISIL/Da’esh și alte organizații teroriste au avut de mulți ani rădăcini în Irak și Siria și urmăresc să creeze o influență regională; constată că victoriile grupului sunt rezultatul unor crizele instituționale, democratice și de securitate din aceste țări și a permisivității frontierelor comune; subliniază că capacitatea de recrutare și extinderea ISIL/Da’esh și a Frontului al-Nusra sunt alimentate de criza economică, politică, socială și culturală care afectează regiunea; invită UE ca, împreună cu lumea arabă, să analizeze cauzele profunde ale radicalizării și să adopte o abordare globală, bazată pe securitate, pe capacitatea politică de guvernare democratică și pe dezvoltarea politică, economică, socială și culturală, sfere în care ar trebui să fie implicate toate părțile; consideră că, dacă nu se va găsi o soluție practică, sustenabilă la aceste probleme, orice acțiune de neutralizare a amenințării reprezentate de ISIL/Da’esh și de alte grupuri teroriste se va confrunta cu dificultăți persistente și din ce în ce mai mari;

5.      ia act de alocarea unui miliard de euro în cadrul strategiei UE intitulată „Elemente pentru o strategie regională a UE pentru Siria și Irak și pentru amenințarea reprezentată de ISIL/Da’eshˮ, din care 400 milioane EUR reprezintă ajutor umanitar; salută încercările de adaptare a asistenței umanitare a UE la nevoile de specifice în funcție de gen și vârstă; solicită să se acorde o atenție deosebită Iordaniei și Libanului, care absorb cea mai mare proporție de refugiați, raportat la propria populație; subliniază că este important ca aceste două țări să permită trecerea în siguranță a refugiaților în teritoriile lor și să respecte principiul nereturnării; reamintește, de asemenea, consecințele crizei refugiaților pentru Guvernul regional kurd din Irak (KRG); este îngrijorat că taberele de refugiați, din cauza sărăciei extreme și a lipsurilor, ar putea deveni focare de radicalizare; consideră că, pe termen lung, aceste tabere sunt factori destabilizatori pentru țările gazdă și, prin urmare, cere găsirea unor soluții pe termen lung care să ajute atât refugiații, cât și țările gazdă; invită UE să colaboreze cu alți parteneri, și anume ICNUR și UNICEF, pentru a rezolva problemele persistente din taberele pentru refugiați și pentru persoanele strămutate intern din Irak, Iordania, Liban și Turcia, în special cele legate de lipsa de școlarizare pentru tineri și copii; salută alocarea de fonduri destinate populațiilor gazdă prin noua strategie și prin Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace (IcSP); invită statele membre ale UE să își multiplice angajamentele asumate în criza refugiaților, sub formă de resurse financiare și relocarea celor mai vulnerabili refugiați;

6.      ia act de creșterea continuă a cererilor de azil din Siria și Irak și solicită statelor membre ale UE să își intensifice eforturile pentru găzduirea solicitanților de azil și soluționarea rapidă a numărului din ce în ce mai mare de cazuri nerezolvate;

7.      salută participarea unor state din regiunea MENA la coaliția internațională împotriva Da’esh; îndeamnă guvernele și comunitatea internațională să își intensifice eforturile de prevenire a finanțării terorismului internațional și a războaielor din Siria și Libia; reiterează apelul către toate țările din regiune de a împiedica persoanele și entitățile private și publice să finanțeze sau să faciliteze finanțarea organizațiilor teroriste și a persoanelor și întreprinderilor care lucrează cu guvernul sirian, supuse în prezent sancțiunilor UE, care trebuie să fie suficient de severe; le cere să participe la mecanismele de cooperare regională pentru monitorizarea mișcărilor de capital, stabilind o colaborare între Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG), LSA, OCI și instituțiile UE; subliniază că trebuie introdus urgent un sistem eficient de sancțiuni coordonate cu LSA, OCI și GCC pentru a pune capăt finanțării ISIL/Da’esh de către actori internaționali și comercializării petrolului produs ilegal de organizația teroristă; subliniază, de asemenea, în acest sens, că este necesară o mai mare cooperare între autoritățile vamale de la frontierele Turciei, Irakului și Siriei pentru a împiedica ISIL/Da’esh să vândă ilegal petrol;

8.      subliniază importanța unui dialog strategic și structurat pe termen lung cu LSA, OCI și CCG; salută, în acest sens, declarația adoptată la Atena, la 11 iunie 2014 și memorandumul de înțelegere din ianuarie 2015 și solicită aplicarea lor integrală; subliniază importanța crucială a organizării frecvente de reuniuni la nivel înalt între UE și LSA, OCI și CCG; subliniază rolul central pe care îl joacă LSA în rezolvarea crizelor; este convins că aceste crize accentuează necesitatea ca statele din LSA să transforme această organizație într-o veritabilă structură decizională, capabilă să adopte decizii cu caracter obligatoriu; amintește de cooperarea strategică dintre Uniunea Europeană și CCG; subliniază că CCG poate avea o influență pozitivă și politică în gestionarea crizelor și a conflictelor în țările MENA;

9.      subliniază în egală măsură importanța dialogurilor regionale cu Turcia și Iranul; salută acordul recent încheiat de UE3+3 și Iranul privind programul nuclear al Iranului și speră să îl vadă transpus într-un acord global final, până la termenul limită stabilit; invită VP/ÎR și statele membre, în cazul unui acord final privind problema nucleară, să organizeze consultări ample cu Iranul și să asigure, totodată, angajamentul propriu pentru neproliferare până la confirmarea de către organismele internaționale relevante, inclusiv AIEA; în acest scop, îndeamnă UE să se implice activ în promovarea de acțiuni de consolidare a încrederii între Iran și Arabia Saudită; evidențiază că trebuie intensificată cooperarea cu Turcia în materie de antiterorism; insistă asupra rolului important pe care îl poate juca Turcia ca membră a NATO, în lupta împotriva ISIL/Da’esh și în stabilizarea Irakului și a Siriei; invită Turcia să clarifice o serie de ambiguități și să-și joace în întregime rolul de forță stabilizatoare în regiune, controlând eficient granițele sale cu Siria și asumându-și un rol mai activ în combaterea Da’esh/ISIL în cooperare cu UE;

10.    invită țările din regiune să se abțină de la exportul de terorism și de arme în țările vecine, deoarece acest lucru ar putea destabiliza și mai mult situația din zonă;

11.    reamintește că trebuie create condițiile pentru reluarea negocierilor de pace dintre Israel și Autoritatea Palestiniană în vederea unei soluționări definitive a conflictului, care să le permită ambelor state să coexiste în pace și securitate, în interiorul granițelor stabilite în 1967, cu Ierusalimul capitală a ambelor state; își exprimă din nou profunda îngrijorare față de deteriorarea rapidă a situației umanitare în Fâșia Gaza; este profund preocupat de politica israeliană de colonizare în Cisiordania; este profund îngrijorat de impasul în care se află dialogul și de tensiunile crescânde dintre israelieni și palestinieni; cere ambelor părți, UE și comunității internaționale să depună eforturi serioase și credibile pentru realizarea acestui deziderat; salută și sprijină hotărârea fermă a ÎR Mogherini ca UE să își intensifice implicarea în procesul de pace din Orientul Mijlociu și să se afirme ca un mediator; face apel la toate părțile implicate să se abțină de la orice acțiune care ar agrava situația prin instigare, provocare, utilizare excesivă a forței sau represalii; își reafirmă sprijinul deplin pentru inițiativa arabă de pace din 2002 și invită țările LSA și Israelul să-l transpună în practică; subliniază că ar fi foarte benefică includerea LSA în orice dezbatere privind reluarea procesului de pace și controlul administrativ și politic al Fâșiei Gaza de către Autoritatea Palestiniană; subliniază rolul crucial al Egiptului în obținerea încetării definitive a focului în conflictul dintre Hamas și Israel în vara lui 2014; solicită donatorilor internaționali să își respecte angajamentele luate în cadrul Conferinței de la Cairo din octombrie 2014;

12.    își exprimă sprijinul deplin pentru măsuri concrete care să fie aplicate de UE în cadrul PSAC, pentru a promova stabilitatea și securitatea țărilor din regiunea MENA; deplânge faptul că misiunile și operațiunile PSAC desfășurate în regiune (EUBAM în Libia, EUPOL COPPS și EUBAM Rafah) au fost prea mici și au fost defazate în fața provocărilor de securitate din regiune și cere o reevaluare strategică a acestor misiuni și operațiuni; subliniază că UE, în cadrul acestui angajament pentru drepturile omului și statul de drept, ar putea juca un rol major în furnizarea de asistență specifică și pregătirea unor competențe specifice în domenii precum reforma justiției penale, SSR și DDR, supravegherea frontierelor, combaterea terorismului și a radicalizării, precum și prevenirea traficului de arme, droguri și de ființe umane; solicită acordarea unei atenții speciale pentru Libia; subliniază importanța dialogului și a cooperării cu LSA și UA, astfel încât țările partenere să-și poată dezvolta abilități și să posede resursele militare și umane necesare pentru a combate extremismul;

13.    se opune ferm utilizării dronelor în execuțiile extrajudiciare și extrateritoriale ale suspecților de terorism și solicită interzicerea utilizării dronelor în acest scop;

14.    solicită autorităților din statele membre ale UE și din țările din Orientul Mijlociu și Africa de Nord să susțină interdicția torturii, consacrată mai ales în Convenția ONU împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante, pe care acestea le-au semnat și ratificat în marea lor majoritate; reiterează că mărturisirile obținute sub tortură nu sunt valabile și condamnă această practică;

15.    este îngrijorat în special de faptul că diferitele crize politice din regiune au redus capacitățile serviciilor de informații ale statelor membre; reamintește importanța crucială a promovării unei mai bune cooperări între statele membre ale UE și țările MENA în combaterea terorismului în cadrul dreptului internațional și al drepturilor omului; solicită o cooperare sistematică și eficientă între aceste țări și Europol și Interpol, pentru a le ajuta să creeze structurile și resursele necesare în domeniul antiterorismului, al contraterorismului și al crimei organizate, inclusiv al traficului de ființe umane, prin implementarea unor sisteme integrate de apărare, concepute mai ales pentru protecția drepturilor omului pentru fiecare persoană implicată, cu condiția introducerii unor garanții adecvate de protecție a drepturilor omului; evidențiază dialogul 5+5, care completează acțiunea Uniunii pentru Mediterana (UpM) și permite activitățile de cooperarea în domeniul securității; subliniază că trebuie depășite deficiențele persistente înregistrate în cooperarea cu țările de origine, de tranzit și de destinație ale luptătorilor străini; invită statele membre ale UE să își reunească mijloacele, să consolideze instrumentele existente (Frontex, Eurosur) și să creeze un PNR european, pentru a îmbunătăți controalele la frontierele externe ale Uniunii Europene; subliniază că ar trebui consolidată colaborarea activă dintre miniștrii afacerilor externe și cei ai afacerilor interne, în special în ceea ce privește cooperarea judiciară și polițienească și schimbul de informații;

16.    reamintește necesitatea urgentă de a găsi o soluție politică în conflictul din Siria; susține faptul că o soluție durabilă necesită un proces politic incluziv, condus de Siria, care să ducă la o tranziție, pe baza comunicatului de la Geneva din 30 iunie 2012 și în conformitate cu rezoluțiile relevante ale CS al ONU, în vederea menținerii unității, suveranității și integrității teritoriale ale țării; salută eforturile Coaliției Naționale Siriene de extindere a calității de membru și de implicare în alte grupuri de opoziție, inclusiv prin cooperarea recentă cu Comisia de coordonare națională în vederea stabilirii viziunii opoziției pentru tranziția politică; susține eforturile trimisului special al ONU, Staffan de Mistura, de a pune capăt conflictelor armate și a relansa dialogul politic; subliniază importanța protejării și sprijinirii opoziției democratice din Siria; reamintește necesitatea asumării responsabilității pentru crimele împotriva umanității, crimele de război și gravele încălcări ale drepturilor omului comise de regimul Bashar al-Assad în timpul conflictului;

17.    cere ca orice inițiativă menită să conducă la încheierea luptelor din Siria să ia în considerare cerințele dreptului umanitar internațional și ale dreptului internațional al drepturilor omului, acesta din urmă aplicându-se pe timp de pace și de război, precum și cerințele dreptului penal internațional; invită Uniunea Europeană să crească presiunea aplicată regimului Assad în vederea respectării Rezoluțiilor 2139 (2014), 2165 (2014) și 2191(2014) ale Consiliului de Securitate al ONU, în vederea intensificării eforturilor sale de a canaliza ajutoarele umanitare, inclusiv în zonele controlate de opoziția moderată din Siria, și pentru a ajuta la consolidarea capacității acesteia; salută angajamentele asumate în cadrul conferinței Kuwait III și invită UE și alți donatori internaționali să își îndeplinească angajamentele financiare ca răspuns la criza din Siria; susține recomandarea Comisiei de a favoriza restabilirea unei administrații și a serviciilor publice în regiunile devastate din Siria și solicită ajutor imediat pentru reconstrucția orașului Kobane;

18.    își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la situația umanitară tot mai deteriorată din Siria, din ultimii patru ani; constată că accesul la ajutoarele umanitare s-a redus în urma obstrucției deliberate a ajutoarelor, fapt care trebuie stopat imediat; constată cu gravă îngrijorare că numărul persoanelor care locuiesc în zonele în care este dificil sau imposibil pentru agențiile de ajutor să ajungă aproape s-a dublat în ultimii doi ani;

19.    subliniază că guvernul irakian trebuie să promoveze un sistem de partajare a puterii și a responsabilităților politice, precum și a profiturilor din petrol într-un mod incluziv, care ar trebui să cuprindă toate comunitățile etnice și religioase din țară și, în mod specific, minoritățile sunite; solicită ca existența acestui sistem să constituie o condiție esențială pentru implementarea Acordului de parteneriat și cooperare dintre UE și Irak; solicită guvernului irakian să asigure protecția minorităților etnice și religioase fără întârziere, să împiedice milițiile shia să exercite acte de violență împotriva minorităților sunni și să ofere adăposturi sigure și ajutorul de bază refugiaților care au fugit din calea terorii răspândite de ISIS; ia act de acordul încheiat între guvernul irakian și guvernul regional kurd din Irak (KGR) și îndeamnă la implementarea deplină a acestuia și invită Irakul să respecte pe deplin drepturile financiare ale guvernului regional kurd, astfel cum se prevede în Constituție; subliniază importanța și încurajează consolidarea în continuare a cooperării între Bagdad și Erbil, în scopul securității și al prosperității economice ale Irakului și regiunii; încurajează UE să contribuie la consolidarea capacităților guvernului irakian la nivel politic, administrativ și militar, în special pentru a aborda dificultățile ridicate de criza socială și economică și de insuficienta protecție a drepturilor omului;

20.    este convins că, pentru a obține securitatea de lungă durată în regiunile care au fost deja eliberate de ISIS sau alte grupuri teroriste, este necesară stabilizarea în continuare a zonelor respective; subliniază că acest lucru se poate realiza prin intermediul ajutoarelor umanitare, al programelor de eliminare a minelor și al elaborării de politici;

21.    condamnă cu fermitate atentatul terorist de la muzeul Bardo din Tunis, comis la 18 martie 2015 și revendicat de Statul Islamic; este preocupat de capacitatea de înrolare a rețelelor teroriste într-o țară condusă de un guvern de unitate națională cu participarea partidului islamic moderat Ennahda; este preocupat, de asemenea, de frontierele insuficient protejate ale Tunisiei cu Libia, care sunt utilizate îndeosebi pentru traficul de droguri și arme, și salută recenta cooperare dintre Tunisia, UE și statele sale membre în această privință; rămâne preocupat de fluxul masiv de refugiați libieni în Tunisia, care exercită o presiune puternică asupra stabilității țării și salută găzduirea în prezent de către Tunisia a peste un milion de refugiați libieni; subliniază importanța pentru UE și Tunisia de a viza și a consolida cooperarea în materie de securitate, în special corelată cu punerea în aplicarea de programe comune de securitate; consideră că este vital ca problemei tunisiene să i se acorde mai mult sprijin, asumând angajamente specifice dintr-un punct de vedere economic și al investițiilor, în vederea sprijinirii tranziției democratice fragile, acordând atenție faptului că este în interesul întregii regiuni și al UE ca experimentul tunisian să aibă succes; îndeamnă Comisia să sublinieze importanța democratizării și să trimită un mesaj simbolic după revoltele din lumea arabă prin organizarea unui summit UE-MENA la Tunis;

22.    își exprimă profunda preocupare față de deteriorarea situație de securitate și a situației umanitare din Libia; este profund îngrijorat de extinderea grupurilor teroriste în țară, și în special în ISIL și Daesh, care profită de vidul politic și de escaladarea violențelor din țară; subliniază importanța unor măsuri urgente de limitare și eradicare a influenței organizațiilor teroriste de pe teritoriul libian; este alarmat de situația deosebit de gravă din sudul țării, care este folosită ca platformă pentru crima organizată și grupurile armate; subliniază necesitatea de a menține integritatea teritorială și unitatea națională a Libiei, ceea ce se poate realiza numai printr-o politică în care sunt incluși toți actorii bine identificați; reafirmă sprijinul pentru discuțiile conduse de ONU, prin intermediul Reprezentantului Special al Secretarului General al ONU, Bernardino Léon, vizând o soluție negociată care să conducă la formarea unui guvern unitar în Libia; salută eforturile depuse de Algeria și Maroc pentru promovarea dialogului în interiorul Libiei; subliniază că UE și-a declarat deja disponibilitatea de a introduce măsuri restrictive împotriva celor care împiedică procesul de dialog, în conformitate cu RCSONU 2174 (2014); subliniază faptul că UE ar trebui să fie pregătită să acorde sprijin instituțiilor din Libia odată cu găsirea unei soluții politice și intrarea în vigoare a unui acord de încetare a focului; subliniază că UE ar trebui să contribuie la efortul de DDR și RSS în Libia, imediat cum se inaugurează un guvern de unitate și la cererea acestuia; avertizează totuși că, în eventualitatea unui impas în cadrul negocierilor politice și a intensificării conflictului armat, UE trebuie să fie pregătită să contribuie la orice intervenție de menținere a păcii stabilită de Consiliul de securitate al ONU;

23.    își exprimă preocuparea cu privire la deteriorarea situației de securitate din Yemen; subliniază faptul că această criză politică s-a transformat într-o criză umanitară și a securității, care destabilizează toată Peninsula Arabică și, dincolo de aceasta, toate țările MENA; sprijină ONU în eforturile sale de a relua negocierile; subliniază că numai un consens politic extins prin negocieri pașnice între principalele grupuri politice, într-o atmosferă nemarcată de teamă, poate asigura o soluție sustenabilă pentru criza actuală și poate menține unitatea și integritatea teritorială a țării; solicită UE și statelor membre să ia inițiative concrete pentru a ajuta populațiile civile și pentru a pune capăt crizei;

24.    condamnă ferm atacurile asupra infrastructurii și populației civile din Yemen, care au generat un număr mare de victime și au înrăutățit și mai mult situația umanitară deja foarte dificilă; solicită UE și actorilor regionali și internaționali să medieze o încetare a focului imediată și încetarea violențelor orientate către populația civilă; solicită punerea la dispoziție de fonduri suplimentare în coordonare cu alți donatori internaționali, în vederea prevenirii crizei umanitare și a asigurării ajutoarelor de bază pentru persoanele care au nevoie de ele;

25.    îndeamnă Comisia Europeană să abordeze împreună cu țările din regiunea MENA, din punct de vedere structural, problema tinerilor care părăsesc UE pentru a lupta de partea ISIL/Daesh și a altor organizații teroriste din Siria și Irak; invită statele membre să ia măsuri corespunzătoare pentru a împiedica luptătorii să călătorească de pe teritoriul lor, în conformitate cu Rezoluția nr. 2170 (2014) a Consiliului de Securitate al ONU, și să dezvolte o strategie comună pentru serviciile de securitate și agențiile UE cu scopul de a monitoriza și controla jihadiștii; invită la cooperare în cadrul UE și la nivel internațional pentru a se iniția acțiuni judiciare adecvate împotriva tuturor persoanelor bănuite de implicare în acte de terorism și pentru a lua alte măsuri preventive destinate să identifice și să stopeze radicalizarea; invită statele membre să intensifice cooperarea și schimbul de informații între ele, precum și cu organismele UE;

26.    subliniază importanța ca, în lupta împotriva terorismului, Guvernul Egiptului să respecte drepturile de bază ale omului și libertățile politice, să oprească arestările sistematice ale protestatarilor și activiștilor pașnici și să susțină dreptul la un proces echitabil; afirmă că ar saluta o interdicție a pedepsei cu moartea de care ar putea beneficia membrii organizațiilor politice și sociale care au fost condamnați recent;

27.    salută acordul preliminar privind fluxul fluviului Nil, încheiat între Egipt, Sudan și Etiopia, la 23 martie 2015; subliniază faptul că o utilizare de comun acord a apelor fluviului Nil este fundamentală pentru securitatea tuturor țărilor implicate; subliniază faptul că UE ar trebui să fie pregătită să faciliteze în continuare dialogul între toate părțile în cazul în care se consideră util pentru negocieri;

Consolidarea strategiei globale pentru democrație și drepturile omului

28.    este convins că lipsa democrației face parte din cauzele profunde ale instabilității politice din regiune și că respectarea drepturilor omului și a principiilor democratice de bază constituie cea mai puternică protecție pe termen lung împotriva instabilității cronice din țările din regiunea MENA; invită UE și statele membre să nu privească regiunea MENA exclusiv prin prisma amenințărilor la adresa securității pe termen scurt și să susțină în mod activ și durabil aspirațiile democratice ale societăților din regiune; subliniază necesitatea unei acțiuni echilibrate în cadrul unei abordări globale și ambițioase, pentru a corela politica de securitate cu cea pentru drepturile omului, care reprezintă una dintre prioritățile UE; subliniază importanța consolidării stabilității pe termen lung în regiunea MENA prin sprijinirea în continuare de către UE a societății civile, mai ales prin intermediul Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) și al Facilității pentru societatea civilă IEV, precum și al noilor instrumente pro-democrație cum ar fi Fondul european pentru democrație (FED); solicită statelor membre, în spiritul solidarității și al angajamentului, să furnizeze fonduri suficiente bugetului Fondului pentru a asigura un sprijin cât mai flexibil și eficient pentru actorii locali ai schimbărilor democratice din regiune; invită SEAE să își sporească eforturile pentru difuzarea și explicarea valorilor europene, în special prin contacte periodice cu autoritățile și, în paralel, cu reprezentanții societăților civile;

29.    salută lansarea de către ÎR/VP și Comisie a unei largi consultări cu privire la revizuirea PEV; invită Comisia, SEAE, Consiliul și statele membre să dezvolte o dimensiune politică și strategică mai eficientă și inovatoare a PEV; salută reuniunea miniștrilor afacerilor externe ai UE și ai țărilor din sudul Mediteranei; reamintește că aceasta a fost prima reuniune în care miniștrii afacerilor externe s-au reunit după șapte ani; consideră că miniștrii ar trebui să se reunească anual; solicită SEAE și Comisiei să continue să încurajeze reformele democratice și să sprijine actorii democratici din regiunea MENA, în special în țările vecine ale UE; subliniază importanța menținerii echilibrului actual în distribuirea fondurilor pentru alocarea finanțării PEV; reamintește că țărilor care fac progrese în implementarea reformelor și urmărirea politicii europene ar trebui să li se acorde sprijin suplimentar decisiv, cu o atenție specială acordată Tunisiei, și subliniază necesitatea de a promova drepturile femeilor;

30.    invită UE și statele membre să elaboreze un program special pentru sprijinirea și reabilitarea femeilor și a fetelor care sunt victime ale violenței sexuale și sclaviei în zonele de conflict din regiunea MENA, în special în Siria și Irak; solicită guvernelor țărilor din regiunea MENA, ONU, UE și ONG-urilor implicate să țină seama de vulnerabilitatea deosebită a femeilor și fetelor refugiate, în special a celor izolate de familiile lor, să le ofere protecția necesară și să-și intensifice eforturile de sprijinire a victimelor care au supraviețuit violenței sexuale, elaborând totodată politici sociale care să le permită să se reintegreze în societate; invită părțile implicate în conflictele armate să respecte prevederile Rezoluției 1325 (2000) a Consiliului de Securitate al ONU, să ia măsuri de protecție a femeilor și fetelor, în special în ceea ce privește abuzul sexual, traficul de femei și comerțul cu sex, precum și să combată impunitatea celor care săvârșesc astfel de acte; îndeamnă guvernele țărilor din regiunea MENA să semneze și să ratifice Convenția de la Istanbul, care este un instrument solid de combatere globală a violenței împotriva femeilor și fetelor, inclusiv a violenței domestice și a mutilării genitale;

31.    subliniază oportunitatea pe care o oferă negocierile privind acordurile de asociere pentru întărirea reformelor; subliniază că ar trebui să existe o legătură între toate dimensiunile acțiunii, astfel încât UE să consolideze relația în mod cuprinzător și coerent; insistă asupra necesității de a include în aceste acorduri stimulente reale și concrete pentru parteneri, în vederea sporirii atractivității căii reformei, a eficacității și a vizibilității acesteia pentru populația civilă;

32.    subliniază faptul că UE și țările MENA trebuie să colaboreze mai îndeaproape pe baza unor obiective reciproc acceptabile, fondate pe interese comune; subliniază avantajele pe care le-ar avea coordonarea ajutorului acordat de UE țărilor MENA cu alți donatori internaționali; invită Comisia să prezinte propuneri de îmbunătățire a acestei coordonări și subliniază nevoia de coordonare a ajutorului de urgență cu asistența pentru dezvoltare pe termen lung;

33.    este ferm convins că dezvoltarea democrației la nivel local și a guvernanței locale eficiente este esențială pentru stabilizarea țărilor MENA și, prin urmare, solicită instituționalizarea și dezvoltarea capacităților asociațiilor de autorități locale și regionale în țările MENA;

34.    condamnă încălcările continue ale dreptului la libertatea de religie sau de convingere din regiune și reiterează importanța pe care UE o acordă acestui aspect; reafirmă încă o dată faptul că libertatea de gândire, de conștiință și de religie este un drept fundamental al omului; subliniază, prin urmare, necesitatea de combatere în mod eficient a tuturor formelor de discriminare împotriva minorităților religioase; solicită guvernelor țărilor MENA să apere pluralismul religios; invită Uniunea Europeană să își intensifice eforturile în ceea ce privește protecția activă a minorităților religioase și asigurarea de refugii sigure; salută adoptarea în cursul anului de raportare 2013 a orientărilor UE privind promovarea și protejarea libertății de religie și de convingere și invită instituțiile UE și statele membre să acorde o atenție deosebită implementării acestor orientări atât în forumurile internaționale și regionale, cât și în relațiile bilaterale cu țări terțe; încurajează VP/ÎR și SEAE să se angajeze într-un dialog permanent cu ONG-urile, cu grupările religioase sau de convingere și cu liderii religioși;

35.    este convins că cooperarea și diplomația culturale, precum și cooperarea academică și dialogul religios, sunt esențiale în lupta împotriva terorismului și împotriva oricărei forme de radicalizare; subliniază că pentru Europa, la fel ca și pentru regiunea MENA, educația și dezvoltarea de spirite critice constituie, de asemenea, un element de protecție împotriva radicalizării și invită, prin urmare, UE și statele sale membre să susțină investițiile necesare în acest sens; subliniază importanța crucială a promovării schimburilor culturale și academice, inclusiv cu reprezentanții islamului din țările MENA și cu comunitățile islamice din Europa; încurajează statele partenere să participe la programele culturale ale UE; invită Comisia Europeană să dea curs propunerii Parlamentului European referitoare la crearea unui program Erasmus euro-mediteranean ambițios și distinct de programul Erasmus +; invită Comisia să acorde, cât de curând, o atenție specială programelor Erasmus+, elaborate pentru sudul Mediteranei; încurajează programe de schimb care să includă și participanți din țările MENA care nu sunt membre ale PEV;

36.    subliniază necesitatea de a elabora la nivel european un discurs eficient, comun tuturor statelor membre, contra propagandei jihadiste și radicalizării în UE, ținând seama de utilizarea instrumentelor digitale, a internetului și a rețelelor sociale și care să implice autoritățile locale din Europa și cooperarea cu comunitățile de cetățeni europeni care au legături culturale puternice cu țările MENA; consideră că acest discurs alternativ ar trebui să se bazeze pe promovarea valorilor comune fondate pe universalitatea drepturilor omului și ar trebui să discrediteze ideea unui conflict între religii și civilizații; solicită numirea în cadrul SEAE a unor membri de personal care vorbesc limbile din regiunea MENA în vederea sporirii eficienței comunicării; subliniază că trebuie trimis un mesaj pozitiv însoțit de exemple specifice în legătură cu relațiile și cooperarea între UE și țările din MENA; subliniază nevoia de a spori profilul Uniunii Europene și al statelor membre în regiune;

37.    subliniază posibilitățile oferite de PEV în ceea ce privește dialogul cultural și interreligios; insistă asupra legăturii dintre schimburile și cooperarea în domeniul culturii și educației între Uniunea Europeană și țările PEV, pe de o parte, și dezvoltarea și consolidarea unei societăți civile deschise, a democrației și a statului de drept, precum și promovarea libertăților fundamentale și a drepturilor omului, pe de altă parte;

38.    subliniază importanța dezvoltării unui dialog direct cu societatea civilă din țările MENA, pentru a le înțelege mai bine așteptările; își exprimă sprijinul pentru crearea unui sistem de consultare și consolidare a organizațiilor societății civile și a noilor generații în cadrul PEV; subliniază, în special, importanța implicării tinerilor din aceste țări într-un dialog bazat pe o relație sinceră și directă, care există în condiții de egalitate; reamintește importanța misiunilor de observare a alegerilor și invită Parlamentul European și SEAE să organizeze astfel de misiuni în toate țările din regiune, la invitația guvernelor țărilor respective, atunci când perspectivele pentru alegeri democratice autentice sunt reale, și să se asigure că aceste misiuni nu sfârșesc prin legitimizarea unei orchestrații manipulate; solicită monitorizarea regulată a recomandărilor făcute de aceste misiuni;

39.    insistă asupra necesității de a afirma rolul central al Uniunii pentru Mediterana, forum unic pentru un dialog cu privire la parteneriatul între Uniunea Europeană și toate țările din jurul Mediteranei, care trebuie să devină un motor pentru investițiile destinate dezvoltării socioeconomice durabile a regiunii; subliniază că aceasta ar trebui să poată mobiliza fondurile necesare acestor proiecte; sprijină dinamica reuniunilor ministeriale; solicită o mai mare diseminare a programelor și acțiunilor rezultate, inclusiv a misiunilor comune de observare a alegerilor și a evaluărilor comune, precum și o mai bună cooperare cu Uniunea Europeană; reiterează importanța revitalizării Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana și a ambițiilor politice ale acesteia, în vederea soluționării dificultăților legate de securitatea și stabilitatea zonei mediteraneene într-un mod care să fie cu adevărat acceptabil pentru ambele părți;

40.    își exprimă profunda îngrijorare față de încălcările drepturilor omului, practicate în special împotriva grupurilor vulnerabile din țările MENA care se confruntă cu conflicte; consideră copiii ca fiind cel mai vulnerabil grup și, prin urmare, reiterează nevoia de intensificare a eforturilor de punere în aplicare a strategiei de implementare revizuită pentru Orientările UE privind copiii și conflictele armate; încurajează UE să aprofundeze în continuare cooperarea sa cu Reprezentantul Special al ONU pentru copiii afectați de conflicte armate, sprijinind planurile de acțiune conexe și mecanismele de monitorizare și raportare;

Aprofundarea cooperării pentru dezvoltare economică

41.    constată că regiunea MENA este afectată în mod deosebit de sărăcie și de inegalități; este convins că dezvoltarea economică și socială, împreună cu o consolidare a democrației și justiției, este necesară pentru a obține stabilitatea politică; este preocupat de situația tinerilor și consideră că este esențial ca aceștia să aibă perspective decente și legitime pentru viitor; subliniază importanța fundamentală a luptei împotriva corupției în țările MENA, nu numai pentru a atrage investiții europene și a permite o dezvoltare economică sustenabilă, ci și pentru a aborda provocările pe planul securității; subliniază relația stabilită între transparență, statul de drept și lupta împotriva terorismului, care trebuie abordate împreună; solicită SEAE, Comisiei și statelor membre să sporească cooperarea în domeniul combaterii corupției în țările MENA, fapt care ar trebui să fie o prioritate în lupta împotriva terorismului;

42.    consideră că dialogul strategic al UE cu țările MENA ar trebui impulsionat în direcția dezvoltării economice durabile, astfel încât să diminueze inegalitățile și să creeze locuri de muncă și oportunități de educație, în principal pentru tineret; subliniază că trebuie facilitat accesul țărilor din MENA la piața unică a UE, oferind totodată întreaga protecție necesară; subliniază importanța promovării investițiilor europene în țările din MENA, inclusiv proiectele energetice și de infrastructură cu un obiectiv strategic de stimulare a dezvoltării sustenabile și a responsabilității democratice;

43.    reamintește că anul 2015 este Anul european al dezvoltării, care vizează să inspire mai mulți europeni în vederea implicării în eradicarea sărăciei la nivel mondial și care coincide cu planurile comunității internaționale de a conveni cu privire la un set de obiective de dezvoltare durabilă; solicită autorităților publice de la toate nivelurile de guvernare din țările MENA să acorde prioritate realizării acestor obiective;

44.    subliniază că dialogul consolidat pe teme legate de energie în zona Mediteranei ar putea contribui la stimularea cooperării regionale, la promovarea stabilității regionale și la asigurarea integrității mediului; sugerează, prin urmare, ca UE să se implice mai puternic în diplomația energetică în regiunea MENA, astfel cum s-a subliniat în Uniunea energetică; subliniază importanța atât strategică și economică, a aprovizionării cu energie în țările din vecinătatea de sud a Uniunii Europene; salută înființarea platformei de gaze euromediteraneene și afirmă că este necesar să se promoveze interconexiunile euromediteraneene în sectoarele gazului și al energiei electrice;

45.    sprijină finanțarea învățământului academic și profesional, cu scopul de a crea rezerve ample de competențe profesionale în țările din MENA; constată că programul UE de mobilitate circulară pentru învățământul profesional ar trebui extins cât mai mult, astfel încât să cuprindă toate țările din MENA, utilizând instrumente flexibile și evolutive, precum parteneriatele pentru mobilitate;

46.    invită UE să își afirme angajamentul în toate etapele dezvoltării economice a statelor din regiune, cu ajutorul tuturor instrumentelor puse la dispoziția sa; reamintește că aceste instrumente includ de la ajutorul umanitar la acorduri de liber schimb complet și aprofundat și permit acoperirea unui proces care se întinde de la ieșirea din criză la crearea de instituții stabile;

47.    regretă că este necesară o perioadă de minim un an pentru a debloca asistența macrofinanciară pentru țările cu o situație financiară precară; insistă ca UE să-și mobilizeze sau să redirecționeze fondurile necesare foarte rapid; insistă în favoarea instituirii unei noi dimensiuni procedurale a ajutorului european, atât în cadrul asistenței furnizate pe baza instrumentelor financiare ale acțiunii externe a Uniunii Europene, cât și la nivelul ajutorului macrofinanciar; subliniază, în contextul asistenței macrofinanciare, nevoia ca UE să evalueze în mod adecvat impactul socioeconomic și pe planul drepturilor omului exercitat de măsurile solicitate de țările beneficiare, pentru a garanta că această asistență nu constituie un factor de instabilitate, de exemplu prin subminarea serviciilor sociale; invită donatorii din lumea arabă să își coordoneze ajutorul în cadrul LSA și CCG și, în măsura posibilului, cu UE;

48.    invită Banca Europeană de Investiții (BEI) și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) să își coordoneze strategiile de investiții cu Uniunea pentru Mediterana, astfel încât să creeze sinergii pozitive;

49.    invită UE să dezvolte parteneriate cu țările din regiune care nu fac parte din vecinătatea sa directă; sprijină încheierea unei convenții pentru crearea unei zone de liber schimb între UE și CCG, în măsura în care s-ar găsi un acord reciproc profitabil, care ar oferi UE o prezență și un sprijin suplimentare în regiune, în special prin reluarea negocierilor pentru un nou program de acțiune comună; reamintește că un astfel de acord a intrat în vigoare între CCG și AELS la 1 iulie 2014;

50.    încurajează UE să continue discuțiile privind lansarea de negocieri de acorduri de liber schimb complete și aprofundate cu anumite țări din regiune, conform angajamentelor asumate de aceasta în urma parteneriatului de la Deauville; reamintește că dezvoltarea relațiilor comerciale face parte din politica externă a UE și contribuie la atingerea obiectivelor privind pacea, prosperitatea și stabilitatea;

51.    subliniază faptul că integrarea regională a țărilor MENA ar permite o consolidare a legăturilor politice și ar favoriza comerțul și dezvoltarea; invită țările MENA să își diversifice economiile și importurile; constată că marea majoritate a comerțului țărilor MENA se realizează cu țări din afara MENA; regretă blocajul cu care se confruntă UE în ceea ce privește Uniunea Maghrebului Arab (UMA); invită UE să depună toate eforturile la nivel diplomatic, politic și financiar pentru a sprijini integrarea regională a țărilor din Magreb, în cadrul UMA sau al acordurilor de la Agadir mai extinse din punct de vedere geografic;

52.    salută sprijinul acordat de Consiliul Afaceri Externe inițiativei vizând coordonarea investițiilor în regiunea Mediteranei de sud (AMICI); subliniază importanța inițiativelor care favorizează coerența și eficacitatea acțiunii externe a Uniunii Europene;

53.    sprijină intensificarea cooperării în sectorul transporturilor, inclusiv prin conectarea mai strânsă a rețelelor de infrastructură ale Uniunii Europene și ale țărilor partenere, în vederea facilitării circulației cetățenilor și a produselor;

54.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comitetului Regiunilor al Uniunii Europene, guvernelor și parlamentelor din toate statele membre ale UE, Secretarului General al Ligii Statelor Arabe, Secretarului General al Uniunii pentru Mediterana, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre ale acestora.

(1)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0023.

(2)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0109.

(3)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0096.

(4)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0576.

(5)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0201.

(6)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0207.

(7)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0027.

(8)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0010.

(9)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0040.

(10)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0077.

(11)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0071.


AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (11.5.2015)

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la provocările de securitate în Orientul Mijlociu și Africa de Nord (regiunea MENA) și perspectivele de stabilitate politică

(2014/2229(INI))

Raportoare pentru aviz: Maria Arena

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât, în conformitate cu orientările UE din 2008 privind violența împotriva femeilor și fetelor, promovarea drepturilor femeilor și egalitatea de gen ar trebui să fie componentele de bază ale dialogului privind drepturile politice și drepturile omului între UE și țările din Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA);

B.  întrucât drepturile femeii sunt indivizibile și nu sunt negociabile, iar UE trebuie să adopte o politică externă care are la bază egalitatea de gen în relațiile cu țările în care se încalcă drepturile femeii și nu respectă egalitatea de gen;

C. întrucât femeile și fetele, în special cele care fac parte din minoritățile religioase și etnice, sunt victime ale violențelor comise de Statul Islamic, cum ar fi sclavia, exploatarea și violența sexuală, sarcini forțate, execuții extrajudiciare, procese ilegale cu pedepse inumane, atacuri care constituie crime de război și crime împotriva umanității;

D. întrucât instabilitatea politică din regiune a dus la creșterea semnificativă a numărului de refugiați, care își riscă de multe ori viața fugind din țară, fiind victime ale traficului de ființe umane, femeile și copiii fiind grupurile cele mai vulnerabile; întrucât participarea femeilor, mai ales a celor din minoritățile religioase și etnice, la negocierile de pace și la procesele de consolidare și de menținere a păcii este esențială pentru obținerea de rezultate pe termen lung în acest domeniu;

E.  întrucât continuă să existe numeroase provocări în legătură cu asigurarea securității și a protecției femeilor care sunt victime ale violenței, având în vedere că rata violurilor și a altor forme de violență pare a fi în creștere în regiunea MENA; întrucât accesul femeilor la justiție este limitat; întrucât trebuie acordată atenție persistenței inegalităților de gen,

F.  întrucât numeroase femei continuă să fie oprimate de structurile patriarhale instituționalizate ale statului și societății și continuă să sufere de pe urma violențelor statului și a lipsei de centre de asistarea femeilor victime ale violenței;

G. întrucât implicarea și capacitarea femeilor în sfera publică, politică, economică și culturală în țările din regiunea MENA este esențială pentru promovarea stabilității, a păcii și a prosperității economice pe termen lung; întrucât capacitarea femeilor și a fetelor prin educație este fundamentală pentru promovarea rolului lor în toate aceste sfere; întrucât organizațiile societății civile care militează pentru drepturile femeii și egalitatea de gen pot juca un rol important în capacitarea femeilor în țările din regiunea MENA;

H. întrucât, la 25 iunie 2012, Consiliul European a adoptat Cadrul strategic privind drepturile omului și democrația, în baza căruia drepturile omului sunt integrate în toate politicile UE, inclusiv în politica externă, și întrucât combaterea violenței împotriva femeilor este o prioritate a acestui cadru strategic;

I.   întrucât cooperarea culturală și schimburile în domeniu, precum și schimburile academice între UE și țările din regiunea MENA și la nivelul acestor țări joacă un rol important în consolidarea înțelegerii, a stabilității și a păcii în întreaga regiune; întrucât trebuie încurajat și promovat rolul femeilor și al fetelor în cooperarea și schimburile culturale,

1.  reafirmă că UE condamnă cu fermitate sclavia, căsătoriile forțate, violul, munca copiilor, folosirea copiilor-soldați, mutilarea genitală a femeilor, crimele de onoare și orice alte forme de încălcare a drepturilor omului;

2.  invită Comisia să se asigure că egalitatea de gen și drepturile femeii sunt incluse în toate acordurile de parteneriat și în toate negocierile cu țările din regiunea MENA, în special dreptul la securitate, dreptul la servicii adecvate de sănătate reproductivă și dreptul la recurs și la despăgubiri ca victime ale conflictelor;

3.  invită părțile implicate în conflictele armate să respecte prevederile Rezoluției 1325 a Consiliului de Securitate al ONU, să ia măsuri de protecție a femeilor și fetelor, în special în ceea ce privește abuzul sexual, traficul de femei și comerțul cu sex, precum și să combată impunitatea celor care săvârșesc astfel de acte;

4.  consideră că organizațiile pentru drepturile femeilor pot promova o cultură a păcii și securității și că adoptarea de măsuri care să asigure participarea femeilor în prevenirea conflictelor va permite aplicarea adecvată a Rezoluției 1325 în zonele respective;

5.  invită autoritățile naționale și locale să respecte drepturile fundamentale ale femeilor, inclusiv dreptul de a participa activ la viața politică, să se asigure că femeile pot participa la luarea deciziilor în comunitățile și țările lor și să ofere protecție femeilor din politică și activistelor; invită Comisia să elaboreze măsuri specifice de sprijinire a egalității de gen în țările respective;

6.  este convins că egalitatea de gen, drepturile femeilor și participarea acestora trebuie tratate explicit și sistematic în toate colaborările UE, în negocierile sale pentru acordurile de liber schimb și trebuie incluse în toate dialogurile politice și culturale ale UE cu țările din regiunea MENA, inclusiv cu statele din Liga Arabă;

7.  subliniază importanța majoră a includerii perspectivei de gen în promovarea cooperării culturale și academice și a schimburilor din aceste domenii, a programelor de învățământ profesional și de mobilitate circulară dintre UE și țările partenere din regiunea MENA, folosindu-le ca pe un instrument de capacitare a femeilor și fetelor, de consolidare și de promovare a participării lor, precum și a egalității de gen; invită Comisia să includă o perspectivă de gen în propunerea Parlamentului European privind un program Erasmus euro-mediteraneean;

8.  subliniază că asigurarea echilibrului de gen în misiunile, delegațiile și echipele sale de mediere este, de asemenea, o metodă prin care UE poate să promoveze drepturile și participarea femeilor în țările partenere;

9.  solicită guvernelor țărilor din regiunea MENA, ONU, UE și ONG-urilor implicate să țină seama de vulnerabilitatea deosebită a femeilor și fetelor refugiate, în special a celor izolate de familiile lor, să le ofere protecția necesară și să-și intensifice eforturile de sprijinire a victimelor care au supraviețuit violenței sexuale, elaborând totodată politici sociale care să le permită să se reintegreze în societate;

10. invită UE și statele membre să elaboreze un program special pentru sprijinirea și reabilitarea femeilor și a fetelor care sunt victime ale violenței sexuale și sclaviei în zonele de conflict din regiunea MENA, în special în Siria și Irak;

11. îndeamnă guvernele țărilor din regiunea MENA să semneze și să ratifice Convenția de la Istanbul, care este un instrument solid de combatere globală a violenței împotriva femeilor și fetelor, inclusiv a violenței domestice și a mutilării genitale;

12. invită Comisia și SEAE să includă drepturile femeii și egalitatea de gen în dezvoltarea dialogului direct cu societatea civilă din țările din regiunea MENA și să ofere o platformă pentru opiniile activistelor și specialistelor în drepturile femeilor din regiune; subliniază importanța organizațiilor pentru femei și drepturi legate de gen în procesele de consultare a societății civile, în cadrul Politicii europene de vecinătate (PEV), dar și în consultările pentru revizuirea acesteia; consideră că un dialog politic eficient privind drepturile omului trebuie să aibă în centru perspectivele femeilor și să fie sensibil la diversitatea contextelor socio-culturale și religioase, aflate în continuă schimbare; invită SEAE și Comisia să includă egalitatea de gen și rolul femeii în societate ca puncte prioritare și centrale în strategia lor de încurajare a reformelor democratice din țările învecinate cu UE; subliniază că importanța promovării egalității de gen și a capacitării femeilor în societate, ca parte a reformei democratice, ar trebui reflectată în finanțarea PEV și în dezvoltarea dimensiunilor politice și strategice ale PEV;

13. reamintește rolul major pe care Adunarea Parlamentară a Uniunii pentru Mediterana (EMPA) îl poate juca ca forum pentru o dezbatere democratică și politică între reprezentanții celor două maluri ale Mediteranei; solicită ca această instituție să fie redinamizată politic și subliniază progresul înregistrat în anii anteriori în dialogul politic pe probleme de gen și în cel vizând promovarea drepturilor femeii;

14. regretă nenumăratele rezerve exprimate față de Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), care au limitat drastic impactul și protecția pe care le poate oferi această convenție; îndeamnă insistent guvernele țărilor din regiunea MENA să implementeze integral CEDAW și să incrimineze toate formele de violență împotriva femeilor, inclusiv violența sexuală și domestică în cadrul căsătoriei;

15. consideră că dezvoltarea economică sustenabilă ce rezultă din dialogul strategic și din colaborarea dintre UE și țările din regiunea MENA trebuie să crească participarea femeilor în economiile țărilor din regiunea MENA, prin promovarea egalității de gen și crearea de oportunități pentru tineri și femei, inclusiv a femeilor din grupurile marginalizate.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

6.5.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

30

1

1

Membri titulari prezenți la votul final

Maria Arena, Catherine Bearder, Beatriz Becerra Basterrechea, Vilija Blinkevičiūtė, Anna Maria Corazza Bildt, Viorica Dăncilă, Iratxe García Pérez, Anna Hedh, Mary Honeyball, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Elisabeth Köstinger, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Vicky Maeijer, Angelika Mlinar, Angelika Niebler, Maria Noichl, Marijana Petir, Terry Reintke, Liliana Rodrigues, Jordi Sebastià, Michaela Šojdrová, Ernest Urtasun, Ángela Vallina, Beatrix von Storch, Anna Záborská, Jana Žitňanská, Inês Cristina Zuber

Membri supleanți prezenți la votul final

Stefan Eck, Constance Le Grip, Sirpa Pietikäinen, Monika Vana, Julie Ward


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

11.6.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

45

10

4

Membri titulari prezenți la votul final

Lars Adaktusson, Francisco Assis, Petras Auštrevičius, Bas Belder, Goffredo Maria Bettini, Mario Borghezio, Elmar Brok, Klaus Buchner, Fabio Massimo Castaldo, Aymeric Chauprade, Javier Couso Permuy, Andi Cristea, Arnaud Danjean, Marcel de Graaff, Georgios Epitideios, Eugen Freund, Michael Gahler, Richard Howitt, Tunne Kelam, Afzal Khan, Janusz Korwin-Mikke, Andrey Kovatchev, Eduard Kukan, Ilhan Kyuchyuk, Arne Lietz, Barbara Lochbihler, Sabine Lösing, Andrejs Mamikins, David McAllister, Jean-Luc Mélenchon, Tamás Meszerics, Francisco José Millán Mon, Pier Antonio Panzeri, Ioan Mircea Pașcu, Vincent Peillon, Alojz Peterle, Tonino Picula, Kati Piri, Andrej Plenković, Cristian Dan Preda, Jozo Radoš, Sofia Sakorafa, Alyn Smith, Jaromír Štětina, Charles Tannock, László Tőkés, Johannes Cornelis van Baalen, Hilde Vautmans, Boris Zala

Membri supleanți prezenți la votul final

Angel Dzhambazki, Andrzej Grzyb, Marek Jurek, Antonio López-Istúriz White, Fernando Maura Barandiarán, Urmas Paet, Igor Šoltes

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Costas Mavrides, Kerstin Westphal, Ivan Štefanec

Notă juridică