Procedură : 2014/2208(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0215/2015

Texte depuse :

A8-0215/2015

Dezbateri :

PV 06/07/2015 - 13
CRE 06/07/2015 - 13

Voturi :

PV 09/07/2015 - 12.1
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0266

RAPORT     
PDF 343kWORD 287k
25.6.2015
PE 552.085v02-00 A8-0215/2015

referitor la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară

(2014/2208(INI))

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

Raportoare: Sirpa Pietikäinen

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
 AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară

(2014/2208(INI))

Parlamentul European,

‒      având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată «Spre o economie circulară: un program „deșeuri zero” pentru Europa» (COM(2014)0398);

‒      având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Oportunități de utilizare eficientă a resurselor în sectorul clădirilor” (COM(2014)0445),

       având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune verde pentru IMM-uri: permițând IMM-urilor să transforme provocările legate de mediu în oportunități de afaceri (COM(2014)0440);

       având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice” COM(2015)0080,

‒      având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Crearea pieței unice pentru produse ecologice - Facilitarea unei mai bune informări cu privire la performanța de mediu a produselor și a organizațiilor” (COM(2013)0196),

       având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie pentru Europa” (COM(2012)0060),

‒      având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Foaie de parcurs către o Europă eficientă din punct de vedere al utilizării resurselor ” (COM(2011)0571),

‒      având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor – inițiativă emblematică a Strategiei Europa 2020” (COM(2011)0021),

‒      având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „EUROPA 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

       având în vedere Rezoluția sa din 12 decembrie 2013 intitulată „Ecoinovarea - locuri de muncă și creștere economică prin intermediul politicii de mediu”(1)1,

       având în vedere Rezoluția sa din 14 ianuarie 2014 referitoare la strategia europeană în materie de deșeuri de plastic aflate în mediul înconjurător(2)2,

‒      având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 referitoare la o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor(3)3,

‒      având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la o strategie eficientă privind materiile prime pentru Europa(4)4,

‒      având în vedere Al șaptelea program de acțiune pentru mediu,

       având în vedere Strategia UE de dezvoltare durabilă (2006) și revizuirea din 2009,

‒      având în vedere concluziile Consiliului Mediu privind „Înverzirea semestrului european și a Strategiei Europa 2020 - evaluare la jumătatea perioadei” din 28 octombrie 2014,

       având în vedere raportul de sinteză elaborat de Agenția Europeană de Mediu privind „Mediul european – situația actuală și perspective 2015”,

‒      având în vedere Convenția privind diversitatea biologică (CDB),

‒      având în vedere analiza UNEP (Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu) privind structura unui sistem financiar sustenabil,

‒      având în vedere concluziile Grupului internațional pentru o gestionare durabilă a resurselor al UNEP privind riscurile și provocările pentru mediu cauzate de fluxurile și ciclurile de metale antropice (2013),

‒      având în vedere concluziile Grupului internațional pentru o gestionare durabilă a resurselor al UNEP privind decuplarea utilizării resurselor naturale și a efectelor asupra mediului de creșterea economică (2011),

‒      având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 10 decembrie 2014(5)5,

‒      având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 12 februarie 2015(6)6,

–       având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–       având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, precum și cel al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0215/2015),

A.     întrucât utilizarea nedurabilă a resurselor reprezintă cauza de bază a unor diverse pericole pentru mediu, cum ar fi schimbările climatice, deșertificarea, defrișarea, declinul biodiversității, pierderea diversității și deteriorarea serviciilor ecosistemice; întrucât economia mondială folosește pentru producția globală și absorbirea deșeurilor resurse care corespund resurselor aferente unei planete și jumătate și se estimează că această cifră va ajunge la echivalentul valorii aferente pentru două planete în materie de resurse până în anii ’2030;

B.     întrucât Europa depinde de resursele importate mai mult decât orice altă regiune din lume și multe resurse se vor epuiza într-un timp relativ scurt; întrucât competitivitatea Europei poate crește mult prin creșterea valorii adăugate aduse de resurse pentru economie și prin încurajarea aprovizionării durabile cu materii din surse europene; întrucât, mai mult decât atât, ca o contribuție la asigurarea aprovizionării cu materii prime, parteneriatele pentru inovare dintre industrie și sectorul gestionării deșeurilor și cercetarea în vederea creșterii potențialului de reciclare a materiilor prime importante ar trebui intensificate;

C.     întrucât trecerea la o economie circulară este, în esență, o chestiune de economie, care vizează accesul sau disponibilitatea durabilă a materiilor prime, reindustrializarea și continuarea digitalizării Europei, crearea de noi locuri de muncă și provocările climatice, precum și cele legate de lipsa securității energetice și de penuria de resurse; întrucât investițiile într-o economie circulară pot fi, prin urmare, pe deplin compatibile cu programul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă, creștere economică și competitivitate și au potențialul de a crea o situație reciproc avantajoasă pentru toți actorii implicați;

D.     întrucât eficiența resurselor trebuie să aibă în vedere preocupările mai largi în materie de durabilitate, incluzând dimensiunea economică, socială, etică și ecologică, și să fie în concordanță cu acestea;

E.     întrucât obiectivele și acțiunile prioritare definitive stabilite în Al șaptelea program de acțiune pentru mediu au un caracter obligatoriu;

F.     întrucât Programul de mediu al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) consideră că „eficiența ecologică a abordărilor voluntare este de multe ori discutabilă, iar eficiența lor economică este, în general, scăzută”(7)7;

G.     întrucât trecerea la o economie circulară presupune o schimbare sistemică, de natură să afecteze toate părțile interesate din lanțul valoric, precum și inovații importante în tehnologie, în întreprinderi și în societate în ansamblul ei;

H.     întrucât cetățenii, întreprinderile mici și autoritățile publice locale joacă un rol deosebit în asigurarea eficienței resurselor și în promovarea decuplării creșterii economice de consumul de resurse;

I.      întrucât o economie circulară care funcționează corect are nevoie de întreprinderi competitive și întrucât întreprinderile sunt ele însele forțele motrice în trecerea la o economie circulară;

J.      întrucât este important ca IMM-urile să fie plasate în centrul strategiei UE în materie de eficiență a resurselor, întrucât ele reprezintă 99 % din întreprinderile din UE și angajează două treimi din forța de muncă;

K.     întrucât un pachet european ambițios privind economia circulară creează oportunități de afaceri, asigură accesul la materii prime, prelungește utilizarea lor productivă (prin reutilizare, reproducție, reciclare sau ca piese de schimb), garantează procese de reciclare de înaltă calitate odată ce ajung la sfârșitul duratei lor de viață și tratează toate subprodusele și deșeurile ca fluxuri de resurse valoroase pentru o utilizare ulterioară;

L.     întrucât aprovizionarea durabilă și responsabilă cu materii prime este esențială pentru utilizarea eficientă a resurselor și atingerea obiectivelor economiei circulare;

M.    întrucât trebuie dezvoltate piețe pentru materii prime secundare pentru a realiza obiectivele în materie de eficiență a resurselor și a adopta o economie circulară;

N.     întrucât Parlamentul a solicitat în mod repetat Comisiei să stabilească indicatori și obiective obligatorii din punct de vedere juridic pentru utilizarea eficientă a resurselor;

O.     întrucât eliminarea substanțelor chimice toxice pentru care există sau vor fi dezvoltate alternative mai sigure în conformitate cu legislația în vigoare privind substanțele chimice joacă un rol central în construirea unei economii circulare;

P.     întrucât datele Eurostat privind prelucrarea deșeurilor urbane în UE 28 arată clar că nu există încă o concurență echitabilă în domeniul politicii deșeurilor și că punerea în aplicare și respectarea legislației în vigoare prezintă provocări semnificative;

Q.     întrucât, în medie, numai 40 % din volumul total de deșeuri solide se reutilizează sau se reciclează, restul ajungând la depozitele de deșeuri sau fiind incinerate;

R.     întrucât producția și consumul de produse agroalimentare reprezintă o cotă semnificativă de utilizare a resurselor, cu efecte importante asupra mediului, sănătății publice, sănătății animale și bunăstării animalelor; întrucât sunt necesare soluții durabile pentru a aborda în mod holist ineficiențele în materie de resurse alimentare;

S.     întrucât anularea subvențiilor dăunătoare mediului, inclusiv a subvențiilor directe și indirecte în favoarea combustibililor fosili, ar reduce substanțial emisiile de gaze cu efect de seră, ar ajuta la combaterea schimbărilor climatice și ar permite adoptarea economiei circulare,

1.      salută Comunicarea Comisiei intitulată «Spre o economie circulară: un program „deșeuri zero” pentru Europa» (COM(2014)0398); susține abordarea Comisiei cu privire la proiectarea și inovarea în vederea unei economii circulare, la crearea unui cadru de politici care să susțină utilizarea eficientă a resurselor, la stabilirea unui obiectiv privind utilizarea eficientă a resurselor, astfel cum se subliniază în comunicare, și la crearea unui cadru de politici specific care să permită IMM-urilor să transforme provocările legate de mediu în oportunități de afaceri sustenabile în ceea ce privește mediul; subliniază că este nevoie de măsuri legislative pentru a face progrese înspre adoptarea unei economii circulare și invită Comisia să prezinte o propunere ambițioasă privind economia circulară până la sfârșitul lui 2015, astfel cum s-a anunțat în programul său de lucru pentru 2015;

2.      subliniază că abordarea deficitului de resurse impune o reducere a nivelului de extracție și de utilizare a resurselor, o decuplare absolută a creșterii de utilizarea resurselor naturale - o schimbare sistemică care implică retropolarea măsurilor necesare dintr-o perspectivă vizând sustenabilitatea pentru 2050;

3.      evidențiază producția și consumul ca domenii care trebuie abordate într-un mod care să asigure coerența cu obiectivele extinse de dezvoltare durabilă;

4.      amintește că, în ciuda îmbunătățirilor realizate deja cu privire la utilizarea eficientă a resurselor, creșterea continuă a producției a depășit această creștere a eficienței, iar extracția de resurse se intensifică în continuare în mod dramatic la nivel mondial, prin urmare este nevoie de o reducere la nivel general a extracției și utilizării de resurse pentru a depăși efectul de recul; îndeamnă Comisia să propună măsuri în consecință;

5.      amintește faptul că apa, atât ca resursă naturală folosită în procesele de producție, cât și ca bun public, ar trebui să fie luată în considerare atunci când se calculează cifrele consumului de materii prime și să fie utilizată în mod eficient;

6.      subliniază că îmbunătățirea utilizării resurselor prin cerințe ce vizează o mai bună proiectare și prin acte legislative în domeniul deșeurilor care să asigure ascensiunea în ierarhia deșeurilor (promovând astfel evitarea, reutilizarea, pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor) ar putea genera economii nete semnificative pentru întreprinderile, autoritățile publice și consumatorii din UE, estimate la 600 de miliarde EUR, ceea ce reprezintă 8 % din cifra de afaceri anuală, reducând, totodată, nivelul anual total al emisiilor de gaze cu efect de seră cu 2 %-4 %; subliniază că sporirea productivității resurselor cu 30 % până în 2030 ar putea duce la majorarea PIB-ului cu aproape 1 % și la crearea a 2 milioane de locuri de muncă durabile suplimentare(8)1; amintește faptul că utilizarea eficientă a resurselor este un obiectiv prioritar al celui de Al șaptelea program de acțiune pentru mediu, care subliniază nevoia de stimulare a producției și a cererii consumatorilor de produse și servicii sustenabile din punct de vedere ecologic prin politici care promovează disponibilitatea, accesibilitatea, funcționalitatea și atractivitatea acestora;

7.      își exprimă convingerea că creșterea eficienței utilizării resurselor impune atât luarea unor măsuri legislative, cât și acordarea unor stimulente economice, internalizarea costurilor externe și continuarea finanțării cercetării și inovării, precum și realizarea unor schimbări de natură socială și legate de stilul de viață; subliniază că, având în vedere subsidiaritatea, este nevoie de o varietate de instrumente la diverse niveluri politice;

8.      consideră că adoptarea unei economii circulare integrale impune implicarea tuturor părților interesate, a regiunilor, orașelor, comunităților locale, IMM-urilor, ONG-urilor, reprezentanților industriilor, sindicatelor și cetățenilor;

9.      invită Comisia să implice autoritățile locale și regionale în întregul proces de elaborare a pachetului privind economia circulară;

10.    subliniază faptul că sensibilizarea opiniei publice, percepțiile cetățenilor și implicarea acestora sunt esențiale pentru asigurarea unei tranziții reușite către o economie circulară; remarcă faptul că ar trebui să se acorde educării și informării atenția și resursele necesare, pentru a promova modele de consum și de producție durabile și evidențiază beneficiile trecerii la o economie circulară eficientă în ceea ce privește utilizarea resurselor;

11.    subliniază că trecerea la o economie circulară necesită forță de muncă calificată și că educația și formarea trebuie să țină seama de nevoia de competențe verzi;

12.    subliniază faptul că UE a implementat deja instrumente financiare în favoarea economiei mai circulare, îndeosebi programul Orizont 2020 și Life +, și că, dacă sunt utilizate bine, aceste instrumente ar putea contribui la promovarea ecoinovării și a ecologiei industriale în statele membre și în regiunile UE;

13.    subliniază că securitatea juridică și predictibilitatea pe termen lung sunt esențiale pentru valorificarea potențialului Fondului european pentru investiții strategice pentru economia circulară în scopul de a orienta investițiile către o economie sustenabilă;

14.    subliniază că tranziția spre o economie sustenabilă și circulară ar trebui să combine obiectivele ambițioase de mediu cu cerințe sociale stricte, inclusiv promovarea unor condiții de muncă decente, sănătoase și sigure (adică să garanteze faptul că lucrătorii nu sunt expuși unor substanțe nocive la locul de muncă);

15.    subliniază necesitatea stabilirii unui cadru juridic mai coerent pentru producția și consumul sustenabile, care să acopere întregul ciclu de producție, de la o externalizare sustenabilă, până la recuperarea la sfârșitul duratei de viață;

Indicatori și obiective

16.    subliniază că, până în 2050, utilizarea resurselor în UE trebuie să fie sustenabilă și că, în acest scop, se impun, între altele, reducerea absolută a consumului de resurse la niveluri sustenabile, pe baza unei măsurători fiabile a consumului de resurse de-a lungul întregului lanț de aprovizionare, în special în ceea ce privește utilizarea biomasei, o aprovizionare responsabilă și sustenabilă, crearea unui circuit închis al resurselor neregenerabile, utilizarea sporită a resurselor regenerabile cu respectarea limitelor caracterului lor regenerabil, eliminarea treptată a substanțelor toxice, în special în cazul în care există sau vor fi dezvoltate alternative mai sigure, în conformitate cu legislația în vigoare privind substanțele chimice, pentru a asigura dezvoltarea unor cicluri de materiale netoxice, și îmbunătățirea calității serviciilor ecosistemice;

17.    amintește că Parlamentul a subliniat deja, în 2012, necesitatea introducerii unor indicatori clari, solizi și măsurabili pentru activitatea economică, care să țină seama de schimbările climatice, de biodiversitate și de eficiența resurselor din perspectiva ciclului de viață și a utilizării acestor indicatori ca bază pentru inițiativele legislative și stabilirea unor obiective de reducere concrete;

18.    îndeamnă Comisia să propună, până la sfârșitul lui 2015, un indicator principal și o serie de subindicatori privind utilizarea eficientă a resurselor, inclusiv a serviciilor ecosistemice; subliniază că acești indicatori armonizați ar trebui să aibă caracter obligatoriu din punct de vedere juridic începând din 2018 și ar trebui să măsoare consumul de resurse, incluzând importurile și exporturile, la nivelul UE, la nivelul statelor membre și la nivel industrial și să ia în considerare întregul ciclu de viață al produselor și serviciilor și să aibă la bază metodologia amprentei ecologice, care să măsoare cel puțin utilizarea terenurilor, a apei și a materiilor și carbonul;

19.    îndeamnă Comisia să propună, până la sfârșitul lui 2015, un obiectiv cu caracter obligatoriu de creștere a eficienței utilizării resurselor la nivelul UE cu 30 % până în 2030 față de nivelurile din 2014 și obiective individuale pentru fiecare stat membru; subliniază că, înainte ca obiectivele privind utilizarea eficientă a resurselor să poată fi implementate, acestea trebuie să fie susținute de indicatori;

20.    invită Comisia să promoveze folosirea unor indicatori privind utilizarea eficientă a resurselor prin convenții internaționale, pentru a permite o comparabilitate între industrii și economii și a asigura condiții de concurență echitabile, și să susțină dialogul și cooperarea cu țările terțe;

21.    subliniază că acești indicatori ar trebui incluși în semestrul european și în toate evaluările de impact;

Politica privind produsele și proiectarea ecologică

22.    subliniază importanța unei politici bine gândite privind produsele, care să crească durata de viață estimată a produselor, precum și durabilitatea și potențialul de reutilizare și reciclare al acestora; subliniază că suma resurselor folosite de un produs în întreaga sa perioadă de viață, precum și potențialul de reparare, reutilizare și reciclare al acestora sunt în mare parte stabilite în etapa de proiectare; invită Comisia să promoveze o abordare bazată pe ciclul de viață în politicile privind produsele, îndeosebi prin stabilirea de metodologii armonizate pentru evaluarea amprentei ecologice a produselor;

23.    invită Comisia, în acest sens, să prezinte un program de lucru ambițios și să aplice în mod cuprinzător și ambițios cerințele în materie de proiectare ecologică ale actualei directive privind proiectarea ecologică în măsuri de punere în aplicare noi și actualizate, începând cu adoptarea imediată a măsurilor deja elaborate;

24.    îndeamnă Comisia să propună o revizuire a legislației privind proiectarea ecologică și a altor acte legislative referitoare la politica privind produsele până la sfârșitul lui 2016, pe baza unei evaluări a impactului, care să includă următoarele modificări importante: extinderea domeniului de aplicare al cerințelor privind proiectarea ecologică pentru a include toate grupele principale de produse, nu numai produsele legate de domeniul energetic; includerea treptată a tuturor caracteristicilor utilizării eficiente a resurselor în cerințele obligatorii de proiectare a produselor; introducerea unui pașaport obligatoriu al produselor care să aibă la bază aceste cerințe; aplicarea automonitorizării și auditării de către terți pentru a asigura conformitatea produselor cu aceste norme; și definirea cerințelor orizontale privind, printre altele, durabilitatea și potențialul de reparare, reutilizare și reciclare;

25.    invită Comisia să evalueze, pe baza unei analize cost-beneficiu, posibilitatea stabilirii conținutului minim de material reciclat din produsele noi, în contextul viitoarei revizuiri a Directivei privind proiectarea ecologică;

26.    îndeamnă Comisia să dezvolte măsuri împotriva obsolescenței planificate și să elaboreze un set de standarde de produs pentru economia circulară, care să includă și recondiționarea și repararea, facilitând demontarea, și utilizarea eficientă a materiilor prime, a resurselor regenerabile și a materialelor reciclate în produse;

27.    amintește că disponibilitatea unor componente standardizate și modulare, planificarea demontărilor, proiectarea de produse de lungă durată și procesele de producție eficiente joacă un rol important într-o economie circulară de succes; îndeamnă Comisia să ia măsuri relevante pentru a se asigura că produsele sunt durabile și pot fi ușor modernizate, refolosite, readaptate, reparate, reciclate și dezmembrate pentru a constitui resurse suplimentare și că piesele care conțin substanțe periculoase sunt clar identificate în manualele produselor, pentru a facilita separarea acestor părți înaintea reciclării; solicită, în acest sens, Comisiei să prezinte o definiție a produselor bio în care să dispună realizarea unui conținut minim de materiale regenerabile în proporție de 50 %;

28.    invită Comisia să propună cerințe privind informațiile referitoare la resursele pe care le conține un produs și la durata de viață estimată a produsului respectiv, fără a crea o sarcină administrativă excesivă pentru IMM-uri; subliniază că aceste informații ar trebui să fie furnizate într-un format ușor accesibil pentru consumatori și întreprinderi, pentru a facilita luarea unei decizii în cunoștință de cauză, precum și repararea și reciclarea produselor; menționează că este esențial să se crească gradul de sensibilizare a consumatorilor și să se consolideze rolul proactiv al acestora;

29.    invită Comisia să propună extinderea garanțiilor minime pentru bunurile de consum durabile, pentru a crește durata de viață estimată a produselor, și să clarifice faptul că, în conformitate cu Directiva 1999/44/CE, vânzătorii de bunuri de consum ar trebui să verifice defecțiunile în primii doi ani de garanție legală și să taxeze consumatorii pentru acestea numai în cazul în care defecțiunea a fost cauzată prin utilizare necorespunzătoare;

30.    invită Comisia să propună măsuri adecvate privind disponibilitatea pieselor de schimb pentru a asigura potențialul de reparare al produselor în timpul duratei de viață al acestora;

31.    invită Comisia, statele membre și Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) să își intensifice eforturile de înlocuire a substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită și de a restricționa substanțele care prezintă riscuri inacceptabile la adresa sănătății umane sau a mediului, în contextul REACH, nu în ultimul rând ca mijloc de îndeplinire a cerinței celui de Al 7-lea program de acțiune pentru mediu privind dezvoltarea unor cicluri de materiale netoxice, astfel încât deșeurile reciclate să poată fi utilizate ca o sursă majoră, fiabilă de materii prime în Uniune; invită, în acest sens, Comisia să renunțe imediat la moratoriul său unilateral privind prelucrarea recomandărilor de către ECHA în legătură cu includerea substanțelor care prezintă motive de îngrijorare deosebită în anexa XIV a REACH și să procedeze rapid la includerea acestor substanțe; subliniază, în conformitate cu ierarhia deșeurilor, că prevenția are prioritate în fața reciclării și că, în consecință, reciclarea nu ar trebui să justifice perpetuarea utilizării substanțelor periculoase existente;

32.    îndeamnă Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de înlocuire a substanțelor periculoase în contextul Directivei 2011/65/UE privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice în vederea stabilirii de cicluri de materiale netoxice;

33.    îndeamnă statele membre să efectueze o supraveghere efectivă a pieței pentru a se asigura că atât produsele europene, cât și cele importate respectă cerințele referitoare la politica privind produsele și la proiectarea ecologică; îndeamnă statele membre, pentru a asigura supravegherea efectivă a pieței, să facă fără întârziere progrese în cadrul procedurii legislative vizând revizuirea reglementărilor privind supravegherea piețelor; menționează că orice altă întârziere ar fi în defavoarea intereselor întreprinderilor și ale cetățenilor;

Către zero deșeuri

34.    pune în evidență analiza Comisiei care demonstrează că adoptarea unor noi obiective în ceea ce privește deșeurile ar duce la crearea a 180 000 de locuri de muncă, la sporirea competitivității UE și la reducerea cererii de resurse rare și costisitoare(9)2; regretă retragerea propunerii legislative privind deșeurile(10)3, dar percepe anunțul făcut de vicepreședintele Timmermans în cadrul sesiunii plenare a Parlamentului din decembrie 2014 ca pe o oportunitate pentru un pachet legislativ nou și mai ambițios privind economia circulară;

35.    îndeamnă Comisia să prezinte propunerea anunțată referitoare la revizuirea legislației privind deșeurile până la sfârșitul lui 2015, aplicând cu rigurozitate ierarhia deșeurilor, și să includă următoarele aspecte:

         – definiții clare și fără ambiguități;

         – elaborarea de măsuri de prevenire a deșeurilor;

– stabilirea de obiective obligatorii în materie de reducere a generării de deșeuri pentru deșeurile municipale, comerciale și industriale, obiective care să fie îndeplinite până în 2025;

– stabilirea unor standarde minime clare pentru cerințe extinse în legătură cu răspunderea producătorului în vederea asigurării transparenței și rentabilității sistemelor de răspundere extinsă a producătorilor;

– aplicarea principiului conform căruia „plătești în funcție de ce arunci” pentru deșeurile reziduale, îmbinată cu mecanismele obligatorii de colectare separată pentru hârtie, metal, plastic și sticlă, astfel încât să se faciliteze o calitate superioară a materialelor reciclate; introducerea colectării separate obligatorii pentru deșeurile biologice până în 2020;

– creșterea obiectivelor privind reciclarea/pregătirea în vederea reutilizării la minimum 70% din deșeurile municipale solide și la 80% reciclare a deșeurile de ambalaje până în 2030, pe baza unei metode de raportare riguroase care să prevină raportarea deșeurilor eliminate (depozitate sau incinerate) ca deșeuri reciclate, folosind aceeași metodă armonizată pentru toate statele membre bazată pe statistici verificate la nivel extern; obligația reciclatorilor de a raporta cantitățile de deșeuri care intră în instalația de sortare, precum și cantitatea de deșeuri reciclate care iese din instalațiile de reciclare;

– limitarea strictă a arderii la deșeurile nereciclabile și nebiodegradabile, indiferent de recuperarea energiei, până în 2020;

– reducerea obligatorie, treptată, a depozitării, pusă în aplicare concertat cu cerințele privind reciclarea și defalcată în trei etape (2020, 2025 și 2030), ducând în cele din urmă la o interdicție privind depozitarea deșeurilor, cu excepția anumitor deșeuri periculoase și reziduale pentru care depozitarea constituie opțiunea cea mai compatibilă cu mediul înconjurător;

         – introducerea unor taxe pentru depozitarea și arderea deșeurilor;

36.    subliniază că obiectivele politicii europene privind deșeurile au o importanță și valoare adăugată nu doar din punctul de vedere al securității juridice, predictibilității și creării unui mediu concurențial echitabil pe piața internă, ci și pentru că asigură protecția și îmbunătățirea mediului de viață al tuturor cetățenilor UE;

37.    invită Comisia Europeană să propună aceleași obiective pentru toate statele membre ale UE, astfel încât să se asigure în întreaga UE același nivel ridicat de protecție a mediului, fără a submina funcționarea pieței unice;

38.    îndeamnă Comisia să asigure faptul că legislația existentă în materie de deșeuri și obiectivele aferente sunt puse în aplicare pe deplin și în mod corespunzător, inclusiv îndeosebi obligația de a avea sisteme colectare separată, să asigure că statele membre își intensifică eforturile vizând realizarea obiectivelor actuale, precum și să adopte măsuri menite să sprijine statele membre să instituie instrumentele adecvate pentru realizarea obiectivelor în termenele fixate;

39.    subliniază că utilizarea optimă a capacităților disponibile în materie de gestionare a deșeurilor în UE necesită îmbunătățirea planificării și a schimbului de informații, astfel încât să se evite supraîncărcările;

40.    invită Comisia să continue să analizeze în continuare fezabilitatea propunerii privind un cadru de reglementare pentru mineritul consolidat în depozitele de deșeuri pentru a permite recuperarea de materii prime secundare care se găsesc în depozitele de deșeuri existente și a examina dezvoltarea unui sistem de autorizare de mediu pentru industria de reciclare;

41.    invită Comisia să asigure un grad mai mare de transparență și controale mai bune pentru a evita transportul deșeurilor către țări cu standarde de mediu și sociale mai puțin stricte decât cele din UE;

42.    invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de combatere a exportului ilegal de deșeuri provenite de la consumatorii finali;

43.    invită Comisia să definească în cadrul Directivei-cadru privind deșeurile cerințe minime pentru programele naționale de prevenire a deșeurilor și să stabilească un set de obiective și indicatori care să permită comparația între performanțele diferitelor state membre;

44.    îndeamnă Comisia să abordeze provocările specifice în materie de deșeuri și să ia măsuri astfel cum se subliniază în comunicarea Comisiei privind o economie circulară (COM(2014)0398); încurajează statele membre și Comisia să mobilizeze fondurile UE pentru a contribui la obiectivele privind gestionarea integrată a deșeurilor, cum ar fi colectarea separată și dezvoltarea infrastructurii de reciclare;

45.    îndeamnă Comisia să propună ca obiectiv reducerea deșeurilor marine cu 50% până în 2025, comparativ cu nivelul anului 2014;

46.    subliniază necesitatea de a formula obiective pentru colectarea și reciclarea anumitor metalelor critice, având în vedere deficitul lor în creștere și în vederea reducerii dependenței;

47.    invită Comisia să propună până la sfârșitul anului 2015 obiective, măsuri și instrumente pentru a aborda în mod eficient problema deșeurilor alimentare, inclusiv să stabilească o țintă obligatorie în ceea ce privește reducerea deșeurilor alimentare cu cel puțin 30% până în 2025 în sectorul de producție, vânzare cu amănuntul/distribuție, servicii alimentare/hoteliere și sectorul casnic; invită Comisia ca, atunci când realizează o evaluare de impact privind noile propuneri legislative pertinente, să evalueze impactul potențial al acestora în ceea ce privește deșeurile alimentare;

Clădirile sustenabile

48.    salută Comunicarea Comisiei intitulată „Oportunități de utilizare eficientă a resurselor în sectorul clădirilor” (COM(2014)0445); consideră că este necesară o abordare dedicată construcțiilor, bazată pe o foaie de parcurs și pe obiectivele sale pe termen lung;

49.    invită Comisia să propună implementarea deplină a principiilor și cerințelor economiei circulare în sectorul construcțiilor și să continue să dezvolte cadrul de politici privind eficiența utilizării resurselor în construcții - care include elaborarea de indicatori, norme și metode și cerințe de calitate în ceea ce privește destinația terenurilor și planificarea urbană, arhitectura, ingineria structurală, construcțiile, întreținerea, adaptabilitatea, eficiența energetică, renovarea, refolosirea și reciclarea; evidențiază că obiectivele și indicatorii privind clădirile sustenabile ar trebui să includă și infrastructura ecologică, cum ar fi acoperișurile ecologice; subliniază importanța unei viziuni holistice pentru stocul de clădiri din Europa, însoțită de obiective clare și ambițioase pe termen mediu și lung și foi de parcurs pentru concretizarea acestei viziuni;

50.    consideră că calitatea aerului interior, precum și confortul și aspectele sociale ale utilizatorilor ar trebui integrate în evaluarea sustenabilității clădirilor;

51.    invită Comisia să elaboreze, în cadrul indicatorilor generali privind utilizarea eficientă a resurselor, indicatori de evaluare a sustenabilității clădirilor pe parcursul întregului lor ciclu de viață, utilizând standardele și metodele existente și pe baza unei abordări legate de sustenabilitatea ecologică, economică și socială;

52.    îndeamnă Comisia să propună aplicarea principiilor și normelor privind folosirea celor mai bune tehnologii disponibile (BAT) în cazul tuturor materialelor și părților de clădiri și să elaboreze un pașaport al clădirilor care să aibă la bază întregul ciclu de viață al unei clădiri; consideră că pașaportul clădirilor ar crește transparența și ar cuprinde informații pentru a facilita întreținerea, reparațiile, renovarea și reciclarea;

53.    consideră, având în vedere că 90% din construcțiile din 2050 există deja, că ar trebui stabilite cerințe și stimulente speciale pentru sectorul renovărilor pentru ca, până în 2050, majoritatea clădirilor să aibă un randament energetic pozitiv; invită, prin urmare, Comisia să elaboreze o strategie pe termen lung pentru renovarea clădirilor existente și să îmbunătățească rolul strategiilor naționale de renovare introduse de Directiva 2012/27/CE privind eficiența energetică;

54.    îndeamnă statele membre să faciliteze îmbunătățirea reciclării în industria construcțiilor prin dezvoltarea infrastructurii pentru colectarea selectivă și reciclare;

55.    invită Comisia și statele membre să analizeze potențialul auditărilor anterioare demolărilor, care presupun evaluarea unei clădiri înainte de deconstrucție sau demolare cu scopul de a descrie materialele existente și de a identifica părțile care pot fi separate pentru reciclare, precum și potențialul sortării la fața locului a materialelor reciclabile, dat fiind faptul că în general prin sortarea la fața locului se obțin materii prime secundare cu o puritate mai mare decât prin reciclarea din afara amplasamentului, fapt care poate contribui la reducerea impactului de mediu al transportului, de exemplu prin sfărâmare/compactare la fața locului.

56.    observă că betonul este unul dintre cele mai utilizate materiale în industria construcțiilor; invită Comisia să evalueze posibilitatea de a crește gradul de reciclare a betonului în construcții, astfel cum se întâmplă în Germania și Elveția;

Dezvoltarea piețelor pentru materiile prime secundare

57.    invită Comisia să adopte măsuri menite să stimuleze și să faciliteze dezvoltarea de piețe pentru materiile prime secundare de calitate superioară și dezvoltarea unor afaceri bazate pe reutilizarea materiilor prime secundare;

58.    consideră că un cadru de politică previzibil pe termen lung va contribui la stimularea nivelului investițiilor și al acțiunilor necesare pentru dezvoltarea deplină a unor piețe pentru tehnologii ecologice și pentru promovarea unor soluții sustenabile pentru întreprinderi. subliniază că indicatorii și obiectivele privind utilizarea eficientă a resurselor, susținuți de o colectare solidă de date, ar oferi factorilor de decizie din sectorul public și privat orientările necesare în vederea transformării economiei;

59.    subliniază că este important ca statele membre și Comisia să promoveze crearea unor programe de simbioză industrială care să sprijine sinergiile industriale în materie de reutilizare și reciclare și să ajute întreprinderile, îndeosebi IMM-urile, să identifice modalitățile prin care energia, deșeurile și subprodusele acestora pot servi drept resurse pentru alții; atrage atenția asupra unor noțiuni similare, cum ar fi „cradle-to-cradle” (circuit închis) și ecologia industrială;

Alte măsuri

60.    îndeamnă Comisia să propună proceduri de achiziții publice ecologice obligatorii; consideră că în toate achizițiile publice ar trebui să fie preferate produsele și soluțiile refolosite, reparate, reprelucrate, recondiționate și alte asemenea produse și soluții durabile și eficiente în ceea ce privește utilizarea resurselor și că, dacă acestea nu sunt preferate, ar trebui să se aplice principiul „respectă sau explică”;

61.    subliniază că este nevoie de un cadru fiscal coerent cu principiul „poluatorul plătește”, care să transmită semnale corespunzătoare privind investițiile în utilizarea eficientă a resurselor, modernizarea proceselor de producție și fabricarea de produse mai durabile, care pot fi reparate mai ușor (cum ar fi impozite mai scăzute pentru activitățile de reparații și impozite mai mari pentru produsele care consumă multe resurse, care nu sunt reciclabile și sunt de unică folosință); invită statele membre să urmărească realizarea de progrese în acest domeniu în cadrul procesului semestrului european(11)1;

62.    îndeamnă Comisia să analizeze și să propună măsuri legate de taxare, cum ar fi reducerea TVA pentru produsele reciclate, refolosite și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor;

63.    îndeamnă Comisia și statele membre să pună în aplicare pe deplin planul de acțiune ecologic pentru întreprinderile mici și mijlocii;

64.    îndeamnă Comisia să dezvolte un cadru de politici privind substanțele nutritive pentru a consolida reciclarea acestuia, a încuraja inovarea, a îmbunătăți condițiile de piață și a integra utilizarea lor durabilă în legislația UE privind îngrășămintele, alimentele, apa și deșeurile;

65.    îndeamnă Comisia să prezinte în prima parte a anului 2016 comunicarea privind alimentele sustenabile, care a fost amânată în repetate rânduri din 2013; subliniază că, având în vedere că producerea și consumul de alimente reprezintă o proporție semnificativă din utilizarea resurselor, comunicarea ar trebui să abordeze într-o manieră holistică utilizările ineficiente ale resurselor în lanțul alimentar și să încurajeze elaborarea unei politici privind alimentele sustenabile; invită Comisia să evalueze creșterea utilizării unor ambalaje alimentare favorabile mediului, inclusiv o evaluare a fezabilității înlocuirii treptate a ambalajelor alimentare cu materiale biodegradabile și compostabile, în conformitate cu standardele europene;

66.    invită Comisia să creeze o platformă permanentă de utilizare eficientă a resurselor care să cuprindă toate părțile interesate pertinente pentru a încuraja și facilita aplicarea celor mai recente descoperiri în materie de cercetare, schimbul de bune practici și crearea unor noi sinteze industriale și ecosisteme industriale;

67.    invită Comisia să creeze un grup de lucru transsectorial, la nivelul tuturor direcțiilor generale privind finanțarea sustenabilă pentru a include indicatorii de utilizare eficientă a resurselor în raportarea și contabilitatea integrată de la nivelul societăților, respectând totodată confidențialitatea anumitor informații comerciale; invită, de asemenea, Comisia să analizeze cum se pot include utilizarea eficientă a resurselor și riscurile pentru mediu între altele în evaluările de credit și cerințele de capital ale băncilor, să dezvolte un sistem de asigurări global pentru pericolele pentru mediu și să stabilească cerințe în materie de informare pentru produsele de investiții, însoțite de o evaluare necesară a impactului; consideră că Comisia ar beneficia în acest sens de pe urma cooperării cu analiza UNEP privind structura unui sistem financiar sustenabil; invită Comisia să analizeze inițiativele voluntare existente în statele membre în vederea unui posibil schimb de bune practici;

68.    invită Comisia să reexamineze recomandările de politici ale Platformei europene pentru utilizarea eficientă a resurselor pentru dezvoltarea de standarde privind aprovizionarea sustenabilă în ceea ce privește principalele materiale și produse de bază, dat fiind faptul că aprovizionarea sustenabilă și responsabilă cu materii prime primare este esențială pentru realizarea obiectivelor legate de utilizarea eficientă a resurselor și economia circulară; observă, în această privință, sprijinul comun al Parlamentului și al Consiliului pentru propunerile Comisiei privind aprovizionarea responsabilă cu metale și minerale din zonele de conflict;

69.    invită Comisia să își revizuiască definiția privind materiile prime „critice” ținând mai bine seama de impactul asupra mediului și de riscurile legate de extracția și prelucrarea lor, precum și de potențialul lor de înlocuire cu materii prime secundare;

70.    subliniază că toate formele de finanțare din partea UE, inclusiv Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), programul Orizont 2020, fondurile de coeziune și Banca Europeană de Investiții trebuie mobilizate pentru promovarea utilizării eficiente a resurselor în conformitate cu ierarhia deșeurilor și îndeamnă Comisia și statele membre să elimine toate subvențiile dăunătoare mediului, inclusiv cele pentru generarea de energie din fracțiunea biodegradabilă a deșeurilor industriale și municipale prin incinerare în temeiul Directivei 2009/28/CE privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile și subvențiile directe și indirecte pentru combustibilii fosili;

71.    solicită ca finanțarea destinată programului UE pentru competitivitatea întreprinderilor și a IMM-urilor (COSME), programului Orizont 2020 și fondurilor structurale și de investiții europene să se axeze mai mult pe dezvoltarea unor soluții sustenabile, inovatoare și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și a unor modele de afaceri noi (precum sistemele de leasing sau sistemele servicii-produse), precum și pe îmbunătățirea concepției produselor și a performanței produselor și proceselor în ceea ce privește utilizarea eficientă a materialelor;

72.    subliniază modul în care cercetare și inovarea sunt esențiale pentru tranziția Europei către o economie circulară și că este necesar să se contribuie, în cadrul programului Orizont 2020, la proiecte de cercetare și inovare care pot demonstra și testa pe teren sustenabilitatea economică și de mediu a unei economii circulare; subliniază, în același timp, că adoptând o abordare sistemică, aceste proiecte pot facilita elaborarea unui regulament care promovează inovarea și este ușor de pus în aplicare, prin identificarea unor posibile incertitudini în materie de reglementare, bariere și/sau lacune care pot împiedica dezvoltarea modelelor de afaceri bazate pe utilizarea eficientă a resurselor;

73.    solicită Comisiei să exploateze pe deplin potențialul agendei digitale și a tehnologiei informațiilor pentru a promova utilizarea eficientă a resurselor și trecerea la o economie circulară;

74.    subliniază faptul că UE are o economie deschisă, care participă la importuri și exporturi pe piața mondială; atrage atenția asupra necesității de a trata, inclusiv la nivel internațional, problema globală a epuizării resurselor; invită Comisia și statelor membre să sprijine în mod activ activitatea Grupului internațional pentru o gestionare sustenabilă a resurselor din cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), care cercetează problemele de importanță critică la nivel mondial privind resursele și elaborează soluții practice pentru factorii de decizie, industrie și societate;

75.    invită Comisia să ia măsurile necesare la nivel internațional pentru a îmbunătăți trasabilitatea produselor;

76.    subliniază faptul că îmbunătățirea eficienței energetice poate reduce dependența energetică a UE și sărăcia energetică, care afectează aproximativ 125 de milioane de cetățeni europeni; observă că eficiența energetică merită să fie considerată ca o sursă de energie separată, a cărei dezvoltare contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea industriei europene, la crearea de locuri de muncă și la reducerea facturilor la energie ale populației.

77.    îndeamnă Comisia să examineze dacă legislația actuală și cea avută în vedere afectează economia circulară, modelele de afaceri inovatoare existente sau apariția unor noi modele de afaceri, cum ar fi economia bazată pe închiriere sau economia bazată de utilizarea comună/colaborare sau dacă există bariere de natură financiară sau instituțională în acest sens; îndeamnă Comisia să îmbunătățească această legislație și să trateze problema acestor bariere, acolo unde este necesar; invită Comisia să revizuiască legislația aferentă în vederea îmbunătățirii performanței de mediu a produselor a utilizării eficiente a resurselor pentru producerea lor, pe durata întregului lor ciclu de viață, și să sporească coerența între instrumentele existente și elaborarea unei abordări precursoare;

78.    solicită Comisiei să clarifice aspectele relevante ale politicii UE privind concurența în raport cu economia circulară și, în special, să clarifice compromisul dintre riscurile de coluziune și nevoia de a aprofunda cooperarea dintre producători și furnizori;

79.    invită Comisia să informeze Parlamentul cu privire la toate măsurile subliniate mai sus și să propună măsuri noi până în 2018;

o

o       o

80.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

(1)

1 Texte adoptate, P7_TA(2013)0584.

(2)

2 Texte adoptate, P7_TA(2014)0016.

(3)

3 Texte adoptate, P7_TA(2012)0223.

(4)

4 Texte adoptate, P7_TA (2011)0364.

(5)

5 Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

(6)

6 Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.

(7)

7 Programul de mediu al OCDE „Abordări voluntare pentru politica de mediu”, 2003.

(8)

1 Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2014 intitulată «Spre o economie circulară: un program «deșeuri zero» pentru Europa” (COM(2014)0398);

(9)

2 Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 2 iulie 2014 care conține un rezumat al evaluării impactului și care însoțește propunerea de directivă de modificare a directivelor privind deșeurile (COM(2014)0397) (SWD(2014)0208).

(10)

3 Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile, a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, a Directivei 1991/31/CE privind depozitele de deșeuri, a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, a Directivei 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și a Directivei 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (COM(2014)0397).

(11)

1 Budget Europe, 2015, Country-Specific Recommendations in Support of the European Semester Process, page 6 (Recomandări specifice defalcate pe țări în sprijinul procesului semestrului european, pagina 6), http://www.foes.de/pdf/2015-02-25_CSR%20Recommendations_FINAL.pdf.


EXPUNERE DE MOTIVE

Caracterul urgent al utilizării eficiente a resurselor

Utilizarea nedurabilă a resurselor afectează mediul

și reprezintă un risc economic. Economia mondială folosește pentru producția globală și absorbirea deșeurilor resurse care corespund resurselor aferente unei planete și jumătate. Până în 2030, conform estimărilor, această cifră va corespunde valorii aferente pentru două planete.

Consumul anual de minerale, combustibili fosili și biomasă se va dubla, conform previziunilor, până în 2050, ajungând la 140 de milioane de tone. Acesta este rezultatul unei combinații între creșterea populației, creșterea venitului disponibil, creșterea diversității produselor și o durată de viață mai scurtă a produselor.

Dacă mergem în aceeași direcție, vom ajunge într-un impas ecologic și economic.

Umanitatea depășește deja o serie de limite planetare pe care trebuie să le respectăm pentru a nu ajunge la punctul critic al unor schimbări ecologice negative. Implicațiile ecologice sunt multiple și pot fi ireversibile în multe cazuri: schimbările climatice, defrișările, deșertificarea, degradarea solului, scăderea diversității biologice, diminuarea diversității genetice și servicii ecosistemice mai slabe.

Pentru a evita aceste schimbări în biosfera noastră trebuie să utilizăm mai puține resurse. Putem și trebuie să ajungem la același standard de viață și bunăstare de acum folosind o zecime din resursele pe care le folosim în prezent. Ne putem crește competitivitatea, putem reindustrializa Europa și putem consolida standardele de viață numai prin decuplarea creșterii economice de utilizarea resurselor.

Europa depinde de resursele importate mai mult decât orice altă regiune din lume. 40% din toate materiile folosite în UE provin din importuri. În cazul unor resurse strategice, precum minereurile metalifere și substanțele nutritive, procentajul este și mai ridicat. 92% din fosfor, esențial pentru agricultura europeană, este importat, în principal din Rusia, Siria, Maroc și Tunisia.

Creșterea eficienței utilizării resurselor ar fi în avantajul economiei și securității noastre. Utilizarea mai eficientă a resurselor ar reduce nivelul de dependență în materie de resurse și costurile legate de materiile prime. În plus, s-ar crea întreprinderi și locuri de muncă noi în Europa. O creștere anuală cu 2% a productivității în materie de resurse ar crea două milioane de locuri de muncă noi în UE până în 2030, conform estimărilor Comisiei Europene.

Acesta este un scenariu care prezintă numai avantaje. Utilizarea eficientă a resurselor este o soluție pentru dilema cu care ne confruntăm în ceea ce privește mediul și pentru provocările economice cu care se luptă Europa.

O schimbare de paradigmă

Creșterea eficienței utilizării resurselor are la bază șase concepte fundamentale: economia circulară, utilizarea în cascadă a resurselor, o ierarhie a deșeurilor, extinderea răspunderii producătorilor, simbioza industrială și crearea unor modele de afaceri noi.

1. Creșterea eficienței utilizării resurselor înseamnă îndepărtarea de economia liniară din prezent, caracterizată printr-un model de producție și consum de tipul „folosim-producem-consumăm-aruncăm”. Într-o economie circulară, practic toate materialele nereciclabile circulă în circuite închise. Deșeurile rezultate în urma consumului sunt colectate, reciclate și folosite în mod eficient pentru a produce produse noi. Într-o economie circulară, deșeurile sunt eliminate prin proiectare din sistem. Materiile prime nefolosite - regenerabile sau nu - sunt folosite numai în cazul în care nu există materii prime secundare. Resursele regenerabile sunt folosite în limitele durabilității și ale capacității de susținere a ecosistemelor.

2. Utilizarea în cascadă a resurselor reprezintă o metodă de creștere la maximum a eficienței utilizării resurselor. Aceasta implică o efort sistematic de a exploata materiile mai întâi pentru produse cu o valoare adăugată mai ridicată și apoi de a le folosi de mai multe ori ca resurse pentru alte categorii de produse.

3. Prin ierarhia deșeurilor (prevenire, refolosire, reciclare, recuperare, eliminare) se obțin beneficii maxime de pe urma produselor prin faptul că, practic, nu se generează deloc deșeuri și se ajunge, în cele din urmă, la o economie cu zero deșeuri.

4. Extinderea răspunderii producătorilor înseamnă faptul că producătorii răspund de gestionarea produselor lor până la sfârșitul duratei de viață a acestora. S-ar putea considera că vânzătorii cu amănuntul vând numai serviciile furnizate de produse - produsul este în continuare proprietatea producătorului și, la sfârșitul vieții produsului, este răspunderea producătorului să gestioneze produsul în conformitate cu reglementările în vigoare.

5. Într-o simbioză industrială, producătorii colaborează pentru a folosi produsele secundare ale celuilalt.

6. Modelele de afaceri noi apar în vederea creșterii eficienței utilizării resurselor. Un exemplu de model de afaceri nou și eficient în ceea ce privește utilizarea resurselor este economia bazată pe închiriere, care implică vânzarea și menținerea funcției de serviciu a produsului în locul vânzării produsului în sine. Închirierea generează un flux stabil al veniturilor pentru societăți și stimulează atât societățile, cât și clienții să reducă gradul de utilizare a resurselor și să păstreze produsul într-o stare bună.

Stimulentele legislative și economice creează efectul de pârghie necesar

Politicile actuale nu concentrează suficient eforturile asupra acestei schimbări de paradigmă. Europa este blocată într-un sistem în care materiile valoroase, multe dintre ele cu costuri de mediu și sociale ridicate, ajung în depozite de deșeuri sau sunt incinerate. Încă nu există o piață funcțională a materiilor prime secundare.

Pentru a schimba această situație, este nevoie de stimulente legislative și economice care să creeze un efect de pârghie, de exemplu:

•   susținerea inovării în legătură cu produsele și serviciile eficiente în ceea ce privește utilizarea resurselor prin diverse mecanisme de finanțare;

•   susținerea cererii pentru astfel de produse prin achiziții publice și o impozitare favorabilă mediului și introducerea unor taxe care descurajează consumul de produse și de servicii care nu sunt eficiente în ceea ce privește utilizarea resurselor;

•   impunerea unor cerințe în materie de proiectare ecologică pentru produse, de exemplu printr-o directivă solidă privind proiectarea ecologică; asigurarea faptului că bunurile importate respectă, în egală măsură, aceste cerințe și îmbunătățirea considerabilă a supravegherii pieței, în prezent una relaxată, sunt condiții prealabile necesare pentru asigurarea eficienței produselor în ceea ce privește utilizarea resurselor;

•   asigurarea faptului că legislația actuală nu împiedică dezvoltarea unor produse sau servicii sau modele de afaceri eficiente în ceea ce privește utilizarea resurselor; astfel de obstacole se regăsesc, de exemplu, în legislația privind siguranța și concurența;

•   eliminarea treptată a subvențiilor dăunătoare mediului (de exemplu granturile acordate prin fondurile de coeziune pentru construirea unor noi depozite de deșeuri sau instalații de incinerare).

Legislația financiară și economică nu integrează valoarea serviciilor ecosistemice și biodiversitatea și nu ia în considerare riscurile ecologice și sociale. Astfel de riscuri constituie, de asemenea, un risc economic pentru rezultatele financiare pe termen lung care nu se reflectă în analizele financiare convenționale. Ceea ce duce la alocarea greșită a capitalului.

Situațiile financiare, normele de contabilitate și raportarea integrată ar trebui să țină mai bine seama de riscurile sistemice provocate de degradarea mediului, de utilizarea excesivă a resurselor și de lipsa de măsuri implicată de trendurile de piață pe termen scurt. Deficitul de resurse și riscurile pentru mediu ar trebui incluse în legislația financiară, între altele în ceea ce privește evaluările de credit, cerințele de capital, asigurările, informațiile privind produsele financiare, contabilitatea și auditul. Piețele de capital pot fi reorientate către o sustenabilitate pe termen lung prin integrarea factorilor de mediu, sociali și de guvernanță. Riscurile ridicate pentru mediu ar trebui să se reflecte în cerințe de capital mai mari.

De asemenea, este nevoie de un cadru de politici noi și clar pentru a permite investitorilor privați și instituționali să-și orienteze paradigma de investiții către investiții sustenabile pe termen lung. Factorii de decizie trebuie să asigure securitatea juridică necesară pentru realizarea unor investiții eficiente în ceea ce privește utilizarea resurselor și pentru crearea unor strategii de afaceri.

În locul unui conflict, între mediul de afaceri și mediul înconjurător existe interese și beneficii reciproce. În toate sectoarele, tensiunea care se resimte este între societățile care își bazează activitatea pe inovare și utilizarea eficientă a resurselor și cele care sunt blocate în sfera unor politici și condiții destinate unor situații trecute.

Reindustrializarea europeană se poate realiza numai pe baza unor activități eficiente în ceea ce privește utilizarea resurselor și inovatoare. Realizarea acestei schimbări trebuie demarată imediat pentru a evita blocarea în structuri ineficiente în ceea ce privește utilizarea resurselor.

Clădiri durabile

Clădirilor le revine 40% din consumul total de energie al UE și generează 36% din emisiilor de dioxid de carbon. Acesta este motivul pentru care este necesar să se acorde o atenție deosebită utilizării eficiente a resurselor în cazul construcțiilor și al clădirilor.

„Clădirile durabile” reprezintă un concept care este redus uneori la variante de materiale sau eficiență energetică. Acest concept este însă mult mai larg. Pentru ca clădirile să fie sustenabile, trebuie abordat întreg ciclul de viață al clădirilor, de la planificarea arhitecturală, ingineria structurală și proiectare la construcții și variante de materiale până la funcționare, modificare și renovare și eliminarea finală. Este, de asemenea, necesar ca planificarea inteligentă și durabilă a destinației terenurilor și infrastructura ecologică să fie integrate în cadrul destinat clădirilor durabile. Amenajarea teritorială și soluțiile de transport au, și ele, un rol-cheie în ceea ce privește construirea unei societăți durabile.

Este nevoie de multă ambiție atunci când stabilim standardele aplicabile clădirilor durabile. Clădirile sunt renovate destul de rar, așa că este în interesul societății și al proprietarului clădirii respective ca „lucrurile să fie făcute bine”. Toate renovările care au loc în prezent ar trebui să aibă ca obiectiv atingerea celui mai înalt nivel de utilizare eficientă a resurselor posibil.

Având în vedere faptul că 90% din stocul de locuințe din 2050 există deja, politicile ambițioase de susținere a renovărilor clădirilor existente au un rol decisiv pentru un viitor mediu construit eficient în ceea ce privește utilizarea resurselor și de înaltă performanță. Renovările ar aduce multe beneficii în legătură cu o gamă largă de aspecte precum calitatea aerului din interior și creșterea cererii în materie de IMM-uri, care reprezintă majoritatea sectorului european al renovărilor, un sector care nu își poate muta locurile de muncă din Europa.

La nivelul acestui sector, există în continuare o lipsă de coerență cu privire la definiția materialelor de construcții durabile. Conceptul de „clădiri durabile” nu este prea solid din cauza lipsei unei armonizări, care duce la costuri ridicate, lipsă de încredere, comunicare complexă și o stabilire aproape imposibilă a unor standarde de referință pentru întregul sector.

Obstacolele din calea valorificării potențialului resurselor din clădiri sunt adesea de natură economică: este mai ieftin să depozitezi deșeuri decât să le colectezi, sortezi și reciclezi. De asemenea, în multe state membre nu există o infrastructură de reciclare.

Introducerea unor stimulente și a unor obligații ar avea ca rezultat îmbunătățirea planificării utilizării resurselor și variante durabile de materiale pe durata întregului ciclu de viață.

Evaluarea progreselor

Gestionarea eficientă a resurselor implică evaluări, iar evaluările implică indicatori stabiliți de comun acord și participarea tuturor părților.

Prin urmare, Uniunea Europeană trebuie să dezvolte un indicator principal obligatoriu privind utilizarea eficientă a resurselor. Cu toate acestea, existența unui indicator principal nu este suficientă pentru a evalua progresele. Acestuia trebuie să i se adauge sub-indicatori privind diferitele aspecte ale utilizării eficiente a resurselor. Sub-indicatorii facilitează identificarea compromisurilor celor mai rentabile și rezonabile.

Rolul important al indicatorilor este evident când vine vorba de contabilitate. Societățile își publică veniturile contabilizate în mod periodic, raportate pe baza standardelor de contabilitate. Suma indicată de veniturile contabilizate înseamnă suma de bani obținută de o societate într-un anumit interval de timp. O serie de sub-indicatori financiari permit identificarea cauzelor deficitelor sau a surselor profiturilor unei societăți.

Dacă fiecare societate ar raporta fluxurile financiare conform unui sistem preferat de ea și dacă raportarea ar fi voluntară, datele nu ar fi nici comparabile, nici semnificative. Indicatorii privind utilizarea eficientă sunt utili din motive asemănătoare. Consumul de resurse din fiecare stat membru precum și consumul de resurse din sectorul public și cel privat ar trebui evaluate într-un mod uniform. Indicatorii ar trebui să ia în considerare și importurile, nu numai bunurile produse pe plan intern. La nivelul societăților, contabilitatea resurselor înseamnă dezvoltarea unor metode similare celor din contabilitatea financiară.

Pe baza indicatorilor, UE trebuie să stabilească un obiectiv principal ambițios pentru utilizarea eficientă a resurselor și să creeze o gamă largă de opțiuni pentru modelele de afaceri inovatoare și de opțiuni în materie de politici.


AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (1.6.2015)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la eficiența utilizării resurselor: spre o economie circulară

(2014/2208(INI))

Raportoare pentru aviz: Tiziana Beghin

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  regretă retragerea pachetului legislativ privind economia circulară, ale cărui dispoziții ar fi contribuit la crearea a până la 180 000 de locuri de muncă numai în sectorul gestionării deșeurilor din UE și îndeamnă Comisia să prezinte, până la finalul anului 2015, o propunere nouă echilibrată care să fie cel puțin la fel de ambițioasă ca cea inițială, însoțită de o evaluare riguroasă a impactului și care să se concentreze pe abordarea chestiunii privind evitarea generării de deșeuri;

2.  atrage atenția asupra faptului că sectorul serviciilor de mediu a demonstrat o rezistență deosebită chiar și în anii crizei economice și subliniază că o economie circulară bine dezvoltată are potențialul de a genera în întreaga Europă milioane de locuri de muncă noi care nu pot fi delocalizate și care necesită diferite niveluri de competențe, respectând totodată drepturile lucrătorilor și acordurile colective; subliniază că, pentru ca aceasta să își atingă întregul potențial, este necesar să se producă o schimbare în ceea ce privește înțelegerea la nivel societal a importanței cruciale a utilizării eficiente a resurselor; subliniază că guvernele trebuie să asigure o abordare coerentă și integrată a politicilor pentru a sprijini această schimbare și că ar trebui create oportunități pentru dobândirea noilor competențe necesare pentru economia circulară;

3.  subliniază faptul că o economie circulară va duce la o creștere economică sustenabilă și favorabilă incluziunii, cu efecte benefice de durată asupra pieței muncii, facilitând totodată crearea de locuri de muncă sustenabile și de calitate și stimulând inovarea; consideră că o politică industrială europeană autentică bazată pe sustenabilitate economică și de mediu care vizează să depășească modelul comercial „folosim-producem-consumăm-aruncăm” constituie o realizare esențială;

4.  insistă asupra ideii că o economie circulară produce locuri de muncă dispersate, necentralizate, susținând prin aceasta IMM-urile, ajutând la rezolvarea problemei șomajului ridicat în regiunile mai sărace care au fost afectate de globalizare și dezindustrializare, reducând inegalitățile și realizând obiectivele politicii de coeziune a UE; subliniază importanța rolului autorităților locale și regionale în planificarea și sprijinirea acestei evoluții;

5.  recunoaște rolul important jucat de întreprinderile sociale inclusiv în ceea ce privește îmbunătățirea oportunităților de angajare a persoanelor excluse de pe piața muncii, de exemplu în sectorul reparațiilor și al refolosirii; consideră că proiectarea ecologică care sprijină repararea, refolosirea și reciclarea reprezintă o parte integrantă a economiei circulare;

6.  subliniază că, deși activitățile aferente economiei circulare nu presupun o utilizare intensivă a resurselor, ele presupun, în schimb, o utilizare intensivă a forței de muncă, comparativ cu o economie convențională, având astfel un potențial ridicat de creare de locuri de muncă; invită statele membre să prevadă o protecție completă a sănătății angajaților la locul de muncă, în special în sectoarele în care sunt reciclate produse care conțin componente deosebit de periculoase; în acest sens, consideră că activitățile în cauză ar trebui să beneficieze cu prioritate de investiții europene, în special prin Fondul european pentru investiții strategice (FEIS);

7.  consideră că investițiile în depozite de deșeuri și instalații de incinerare deviază resurse care ar putea fi investite în activități care creează locuri de muncă, precum prevenirea generării de deșeuri, refolosirea, repararea și pregătirea pentru refolosire; invită Comisia să garanteze că finanțarea acordată în temeiul politicii de coeziune a UE este orientată spre activități din cadrul economiei circulare, iar nu spre depozite de deșeuri și instalații de incinerare;

8.  consideră că o economie circulară reprezintă unul dintre principalele elemente care va contrabalansa declinul locurilor de muncă calificate și al ocupațiilor de nivel mediu și va crea locuri de muncă de durată care necesită un nivel ridicat de calificare profesională, de exemplu în domeniul cercetării și al dezvoltării și în domeniul activităților de planificare pe parcursul întregului ciclu de viață al unui produs;

9.  subliniază că o tranziție spre economia circulară care să fie eficientă și generatoare de locuri de muncă necesită anticipare (și anume, identificarea lacunelor în ceea ce privește competențele), o gestionare proactivă a transformării și planificare pe termen lung, de asemenea într-un context de reindustrializare, îndeosebi în domeniile cele mai afectate de criza economică; constată, prin urmare, importanța educației, a formării profesionale și a recalificării lucrătorilor, în special în sectoarele care utilizează eficient resursele, și importanța dialogului social cu privire la programul privind economia circulară; solicită adoptarea de măsuri care să îmbunătățească calitatea informațiilor, a consilierii și a orientării profesionale și competențele necesare pentru a valorifica oportunitățile de ocupare a forței de muncă oferite de economia circulară;

10. constată că, în cursul tranziției către o economie circulară, transformarea internă și redefinirea locurilor de muncă pot afecta sectoarele cu cote de emisii ridicate; solicită prin urmare, statelor membre și Comisiei să colaboreze cu partenerii sociali și să dezvolte foile de parcurs și mecanismele de solidaritate adecvate necesare (și anume, sprijin financiar, stimulente financiare pentru inițiativele antreprenoriale și utilizarea fondurilor UE existente pentru recalificare și perfecționarea competențelor) pentru a contrabalansa impactul negativ al tranziției asupra tuturor părților implicate, îndeosebi asupra anumitor categorii de lucrători și grupuri sociale vulnerabile;

11. este ferm convins că trecerea la o economie circulară necesită acțiuni decisive și stimulente atât din partea statelor membre, cât și a Comisiei; invită statele membre și Comisia să introducă un mediu de reglementare solid și să stabilească politici adecvate pentru refolosire, reparare și pregătire pentru refolosire; încurajează statele membre să introducă stimulente fiscale care să încurajeze dezvoltarea unei economii circulare, precum transferarea sarcinii fiscale de la forța de muncă spre alte baze de impozitare și eșalonarea ratelor de TVA în funcție de ierarhia deșeurilor, sporind astfel atractivitatea utilizării eficiente a resurselor, a reciclării, a renovării și a refolosirii și contribuind la o creștere economică generatoare de locuri de muncă; subliniază că acțiunile adoptate nu trebuie în niciun caz să conducă la reducerea asigurării sociale a lucrătorilor și trebuie să respecte drepturile de protecție socială ale acestora;

12. îndeamnă statele membre să promoveze economia circulară în rândul autorităților locale, regionale și municipale, acestea reprezentând nivelul cel mai relevant la care se pot pune în aplicare pe termen lung activitățile specifice acestei economii;

13. subliniază nevoia de a reduce sarcina administrativă pentru întreprinderi, îndeosebi pentru IMM-uri și microîntreprinderi, care constituie 99 % dintre întreprinderile din Uniune și creează peste 85 % dintre locurile de muncă de pe continent, păstrând aceleași drepturi sociale pentru lucrători; reamintește faptul că, în cadrul unui demers proactiv, stimulentele fiscale și facilitarea accesului la creditare pentru întreprinderile din sector pot reprezenta o pârghie importantă;

14. subliniază că tranziția spre o economie sustenabilă și circulară ar trebui să combine obiectivele ambițioase de mediu cu cerințe sociale stricte, inclusiv promovarea unor condiții de muncă decente, sănătoase și sigure (de exemplu, să garanteze faptul că lucrătorii nu sunt expuși unor substanțe nocive la locul de muncă);

15. reamintește importanța simplificării obligațiilor de raportare ale statelor membre, în special prin raționalizarea metodelor de calcul pentru țintele în materie de deșeuri municipale, de depozite de deșeuri și de deșeuri din ambalaje;

16. solicită Comisiei să asigure luarea în considerare a aspectelor sociale și de mediu în cadrul procedurilor de achiziții publice, acest lucru fiind un element vital pentru promovarea dezvoltării sustenabile și a tranziției la o economie circulară;

17. îndeamnă diverșii actori implicați să creeze parteneriate public-privat pentru a optimiza instituirea unei economii circulare în mai multe domenii;

18. reamintește faptul că gestionarea adecvată a deșeurilor periculoase rămâne în continuare problematică, în special în ceea ce privește sănătatea și siguranța lucrătorilor; salută în acest context intenția de a consolida ținerea unor evidențe și trasabilitatea deșeurilor periculoase prin crearea unor registre cu deșeurile periculoase și prin identificarea capacităților și a blocajelor din sistemele de gestionare ale statelor membre; invită statele membre și Comisia să pună în aplicare toate instrumentele necesare pentru a proteja lucrătorii care vin în contact cu substanțe periculoase.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

28.5.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

50

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Laura Agea, Guillaume Balas, Brando Benifei, David Casa, Ole Christensen, Agnes Jongerius, Jan Keller, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Zdzisław Krasnodębski, Jean Lambert, Jérôme Lavrilleux, Patrick Le Hyaric, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Javi López, Thomas Mann, Dominique Martin, Anthea McIntyre, Joëlle Mélin, Elisabeth Morin-Chartier, Emilian Pavel, Georgi Pirinski, Terry Reintke, Claude Rolin, Anne Sander, Sven Schulze, Siôn Simon, Jutta Steinruck, Yana Toom, Ulrike Trebesius, Marita Ulvskog, Tatjana Ždanoka, Jana Žitňanská, Inês Cristina Zuber

Membri supleanți prezenți la votul final

Amjad Bashir, Heinz K. Becker, Lynn Boylan, Mercedes Bresso, Deirdre Clune, Tania González Peñas, Eduard Kukan, Edouard Martin, Evelyn Regner, Csaba Sógor

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Marco Affronte, Andor Deli, Norica Nicolai, Urmas Paet, Pavel Telička, Marco Zanni


AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (2.6.2015)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la eficiența utilizării resurselor: spre o economie circulară

(2014/2208(INI))

Raportor pentru aviz: Benedek Jávor

SUGESTII

Comisia pentru industrie, cercetare și energie recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reamintește faptul că Europa este un importator net de resurse naturale și că prețurile resurselor au crescut cu 147 % în primul deceniu al secolului al XXI-lea(1)1, făcând economia Europei deosebit de vulnerabilă; consideră că, pentru a soluționa provocările de la nivel mondial și dependența de resurse a UE, este esențial ca eficiența energetică și cea de utilizare a resurselor să constituie baza relansării industriei europene, astfel încât UE să-și poată menține în viitor competitivitatea datorită unor sectoare inovatoare, să poată stimula capacitatea de producție și să poată genera locuri de muncă noi, de durată și bine remunerate, inclusiv pentru lucrători înalt calificați;

2.  subliniază faptul că pentru evoluția economiei circulare este necesară o schimbare de paradigmă, astfel încât resursele să nu mai fie risipite; consideră că pentru această schimbare este nevoie să se trimită semnale adecvate producătorilor și consumatorilor, de exemplu prin intermediul unui cadru fiscal și normativ dinamic, accelerându-se tranziția către o economie bazată pe surse regenerabile și atenuând eventualul efect de recul; consideră că este necesară o gamă de metode, respectându-se principiul subsidiarității la diferite niveluri de politică, care să includă, de exemplu:

–   internalizarea efectelor externe și promovarea principiului privind utilizarea în cascadă a resurselor,

–   utilizarea deșeurilor reciclabile ca sursă importantă și fiabilă de materii prime prin dezvoltarea de circuite pentru materialele netoxice,

–   axarea pe fluxurile de materiale esențiale, abordarea problemei produselor cu consum mare de resurse și recompensarea pionierilor,

–   elaborarea de modele de afaceri care să stimuleze crearea de circuite închise pentru materiale și produse,

–   conceperea de produse care să fie durabile, să poată fi reparate ușor și să conțină componente care pot fi refolosite sau reciclate ușor,

–   organizarea aspectelor logistice astfel încât produsele care nu mai sunt utilizate să poată fi returnate cu ușurință și în mod eficient la începutul lanțului,

–   orientarea către o reglementare inteligentă, menținerea bunelor practici cu valoare demonstrată, optimizarea și/sau armonizarea legislației UE, acolo unde este cazul, și îmbunătățirea punerii ei în aplicare;

3.  subliniază că îmbunătățirea utilizării resurselor prin cerințe ce vizează o mai bună concepere și prin acte legislative în domeniul deșeurilor care să asigure ascensiunea în ierarhia deșeurilor (promovând astfel evitarea, reutilizarea, pregătirea pentru reutilizare și reciclarea deșeurilor) ar putea genera economii nete semnificative pentru întreprinderile, autoritățile publice și consumatorii din UE, estimate la 600 de miliarde EUR, ceea ce reprezintă 8 % din cifra de afaceri anuală, reducând totodată nivelul anual total al emisiilor de gaze cu efect de seră cu 2 %-4 %; subliniază că sporirea productivității resurselor cu 30 % până în 2030 ar putea duce la majorarea PIB-ului cu aproape 1 % și la crearea a 2 milioane de locuri de muncă durabile suplimentare(2)1; reamintește faptul că utilizarea eficientă a resurselor este un obiectiv prioritar al celui de al șaptelea Program de acțiune pentru mediu, care subliniază nevoia de stimulare a producției și a cererii consumatorilor de produse și servicii sustenabile din punct de vedere ecologic prin politici care promovează disponibilitatea, accesibilitatea, funcționalitatea și atractivitatea acestora; subliniază că deficitul de resurse impune o decuplare absolută pentru ca utilizarea resurselor și creșterea PIB-ului să corespundă capacității biofizice a planetei;

4.  subliniază importanța obiectivelor europene pentru crearea unor condiții echitabile de concurență;

5.  pune în evidență analiza Comisiei care demonstrează că adoptarea unor noi obiective în ceea ce privește deșeurile ar duce la crearea a 180 000 de locuri de muncă, la sporirea competitivității UE și la reducerea cererii de resurse rare și costisitoare(3)2; regretă retragerea propunerii legislative privind deșeurile(4)3, dar percepe anunțul făcut de vicepreședintele Timmermans în cadrul sesiunii plenare a Parlamentului din decembrie 2014 ca pe o oportunitate pentru un pachet legislativ nou și mai ambițios privind economia circulară (PEC), care urmează să fie prezentat înainte de 2015; solicită o propunere legislativă bazată pe evaluarea impactului, care să trateze nu numai fluxurile de deșeuri casnice, ci și cele industriale și comerciale, precum și pe ținte cantitative ce urmează să fie prezentate în 2015 în cadrul noului PEC; solicită ca noul PEC să abordeze fluxurile de deșeuri specifice, inclusiv deșeurile organice, deșeurile provenite din echipamentele electrice și electronice (DEEE) și deșeurile din construcții;

6.  solicită ca PEC să conțină dispoziții prin care să stabilească, în conformitate cu recomandările Platformei europene pentru utilizarea eficientă a resurselor(5)4, cu pachetul UE privind schimbările climatice și energia și cu cel de-al șaptelea program de acțiune pentru mediu, un cadru de politici cuprinzător care să sporească în mod semnificativ independența Europei în ceea ce privește resursele prin obiective strategice concrete și o mai bună integrare și optimizare a instrumentelor de politică existente, precum punerea în aplicare integrală și extinderea Directivei privind proiectarea ecologică și a Directivei privind etichetarea ecologică la diverse tipuri de produse și la dimensiunea utilizării eficiente a resurselor; insistă ca instrumentele și măsurile să asigure oportunități efective pentru IMM-uri, ca actori esențiali, precum și participarea activă a acestora, dar și a întreprinderilor din sectorul economiei sociale și a autorităților locale în economia circulară; subliniază că acest cadru ar trebui să conțină politici concrete pentru crearea de locuri de muncă durabile la nivel local, să evite cerințe administrative disproporționate și să rămână abordabil pentru gospodării;

7.  solicită ca PEC să prevadă măsuri de sprijin specifice pentru IMM-uri, precum măsuri de promovare a sensibilizării, a asistenței tehnice și a accesului la finanțare, informații și competențe; sprijină punerea în aplicare a Planului de acțiune verde pentru IMM-uri adoptat de Comisie și salută înființarea Centrului european de excelență pentru utilizarea eficientă a resurselor în vederea consilierii și sprijinirii IMM-urilor care încearcă să-și îmbunătățească performanța în ceea ce privește utilizarea eficientă a resurselor;

8.  subliniază că este necesar să se garanteze o concurență loială între companiile publice și private din sectorul deșeurilor, chiar și atunci când autoritățile municipale sau cele publice dețin monopolul asupra organizării sistemului de colectare a deșeurilor;

9.  solicită statelor membre și Comisiei să consolideze cadrul de reglementare pentru răspunderea extinsă a producătorilor și să sporească transparența în punerea în aplicare a sistemelor de răspundere extinsă a producătorilor; consideră că sunt esențiale definiții clare și o metodă comună de calcul, bazată pe date sprijinite de dovezi și cerințe minime pentru sistemele de răspundere extinsă a producătorilor; subliniază că este necesar să se îmbunătățească cerințele de proiectare a ambalajelor pentru a se reduce utilizarea de materiale și a se îmbunătăți reciclarea;

10. solicită ca PEC să conțină dispoziții privind îmbunătățirea și consolidarea punerii în aplicare a legislației existente și să introducă la nivelul UE o politică de gestionare sustenabilă a materialelor, care să implice toate părțile interesate vizate și să adopte o viziune bazată pe ciclul de viață ce vizează utilizarea ecologică, durabilă și responsabilă din punctul de vedere al mediului a materialelor (în fazele de extracție, concepere, fabricare, consum, întreținere, gestionare a deșeurilor și reutilizare), precum și înlocuirea eficientă a substanțelor și materialelor periculoase; susține, în ceea ce privește gospodăriile, că măsurile de mai sus nu trebuie să depășească niciodată limitele accesibilității economice;

11. subliniază faptul că bioproduselor și serviciilor conexe trebuie să li se acorde o poziție specială în cadrul economiei circulare; îndeamnă Comisia să țină seama de obiectivele strategiei din 2012 privind bioeconomia(6); consideră că lemnul sustenabil și materialele bazate pe lemn pot înlocui materialele neregenerabile în producția primară, extinzând astfel sustenabilitatea economiei circulare în cadrul întregului lanț valoric;

12. reamintește că este necesar să se asigure niveluri ridicate ale măsurilor destinate securității și sănătății ocupaționale, în conformitate cu riscurile specifice cu care se confruntă lucrătorii din unele dintre aceste sectoare;

13. subliniază potențialul „mineritului urban” în ceea ce privește reutilizarea materialelor vechi și reducerea dependenței UE de importurile de materii prime; invită statele membre să pună în aplicare integral legislația privind deșeurile, în special în ceea ce privește transporturile de deșeuri și de deșeuri periculoase, precum și să îmbunătățească inspecțiile pentru a combate transferurile ilegale de deșeuri; invită Comisia să remedieze lacunele existente în Regulamentul privind transportul deșeurilor; subliniază că este necesar să fie stimulată cererea de materiale reciclate prin stimularea pieței materiilor prime secundare, precum și să fie creată o piață europeană a produselor reciclate;

14. subliniază potențialul pe care îl prezintă reutilizarea mai largă, repararea și pregătirea pentru reutilizare a produselor pentru crearea de locuri de muncă de calitate și durabile la nivel local, reducerea utilizării de resurse și dezvoltarea rolului economiei sociale, al antreprenoriatului și al IMM-urilor, inclusiv al întreprinderilor sociale; solicită ca noul PEC să conțină dispoziții care să stimuleze atât reutilizarea, cât și pregătirea pentru reutilizare prin ținte cantitative, să asigure accesul la fluxul deșeurilor prin intermediul unor centre corespunzătoare de reutilizare și să sprijine dezvoltarea și consolidarea infrastructurilor și rețelelor de reparații și reutilizare; subliniază nevoia de a asigura standarde mai bune pentru conceperea produselor în vederea creării de produse de consum mai durabile, mai ușor de dezasamblat, care pot fi modernizate, reparate și reciclate; solicită Comisiei să însărcineze organizațiile europene de standardizare să colaboreze în mod activ cu reprezentanții IMM-urilor, cu organizațiile de consumatori și cu organizațiile societății civile în vederea atingerii acestui obiectiv;

15. consideră că sunt necesare măsuri, la nivel european, pentru combaterea obsolescenței planificate; solicită Comisiei să examineze posibilitatea extinderii, de exemplu, a perioadelor minime de garanție obligatorie pentru produsele de consum și să introducă dispoziții privind reparațiile în actele legislative aplicabile, prin care producătorii, în temeiul directivelor aplicabile (Directiva privind deșeurile, Directiva privind proiectarea ecologică, Directiva privind DEEE, Directiva privind bateriile, Directiva privind drepturile consumatorilor), să fie obligați să pună la dispoziția operatorilor care se ocupă de reutilizare și de achiziții și a consumatorilor informații pertinente și fiabile (precum durata de viață, tratamentul la finalul vieții, reciclabilitatea, dezasamblarea și impactul asupra mediului) cu scopul de a înlesni achiziția în cunoștință de cauză, modernizarea și repararea, reutilizarea și reciclarea;

16. solicită statelor membre să stimuleze reutilizarea, repararea și cererea de produse durabile prin instrumente orientate către cerere, precum introducerea unei politici de zero TVA pentru repararea și vânzarea produselor la mâna a doua și înăsprirea criteriilor aferente achizițiilor publice ecologice în vederea achiziționării de produse mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, care generează mai puține deșeuri și au un grad de reciclabilitate mai ridicat;

17. salută faptul că, în comunicarea sa, Comisia abordează diverse probleme specifice legate de deșeuri precum prevenirea deșeurilor, deșeurile marine și deșeurile alimentare; atrage atenția asupra impactului economic direct al deșeurilor alimentare asupra întreprinderilor și consumatorilor, având în vedere costurile aferente eliminării deșeurilor și pierderile economice cauzate de eliminarea de produse ce pot fi vândute sau consumate (în fiecare an, în UE, sunt irosite peste 100 de milioane de tone de alimente); reamintește că un euro investit în prevenirea deșeurilor alimentare ar putea duce la evitarea irosirii a 250 kg de produse alimentare în valoare de 500 EUR; subliniază potențialul economic și ecologic al recirculării produselor alimentare între mediul rural și cel urban și al creării unui circuit închis între orașe și sectorul agricol; îndeamnă Comisia să trateze în cadrul PEC problema deșeurilor alimentare și a recirculării alimentelor; invită Comisia să introducă sisteme de colectare separată a alimentelor și deșeurilor organice (incluzând, dacă este cazul, colectarea de la ușă la ușă) și să acorde prioritate transformării în compost a materialului organic;

18. subliniază că este important ca statele membre și Comisia să promoveze crearea unor programe de simbioză industrială care să sprijine sinergiile industriale în materie de reutilizare și reciclare și să ajute întreprinderile, îndeosebi IMM-urile, să identifice modalitățile prin care energia, deșeurile și subprodusele acestora pot servi drept resurse pentru alții; atrage atenția asupra unor noțiuni similare, cum ar fi „cradle-to-cradle” (circuit închis) și ecologia industrială;

19. solicită companiilor-mamă de producție și distribuție și statelor membre ale UE care și-au deschis piețele către produsele acestor companii să stabilească, în condiții de piață, puncte de colectare și recuperare pentru utilaje și echipamente folosite, astfel încât materiile prime secundare obținute din reciclare să poată fi direct reutilizate, în condiții de piață;

20. subliniază că este nevoie de un cadru fiscal coerent cu principiul „poluatorul plătește”, care să transmită semnale corespunzătoare privind investițiile în utilizarea eficientă a resurselor, modernizarea proceselor de producție și fabricarea de produse mai durabile, care pot fi reparate mai ușor (cum ar fi impozite mai scăzute pentru activitățile de reparații și impozite mai mari pentru produsele care consumă multe resurse, care nu sunt reciclabile și sunt de unică folosință); invită statele membre să urmărească realizarea de progrese în acest domeniu în cadrul procesului semestrului european(7); solicită UE și statelor membre să elimine treptat subvențiile nocive pentru mediu și să introducă taxe adecvate pentru activități ineficiente din punctul de vedere al resurselor, precum depozitarea la groapa de gunoi și incinerarea materialelor recuperabile și reciclabile;

21. indică faptul că utilizarea eficientă a resurselor ar putea ajuta întreprinderile din UE să exploateze piețele din sectoarele axate pe aspectele ecologice, care sunt marcate de o creștere rapidă, însă în multe cazuri nu sunt prevăzute investiții adecvate în modele de afaceri inovatoare; solicită Comisiei să stabilească o bază politică adecvată pentru economia circulară; invită Comisia și Banca Europeană de Investiții să se asigure că Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) acordă sprijin obiectivelor privind utilizarea eficientă a resurselor și a energiei, inclusiv îmbunătățirea eficienței energetice a clădirilor (printre care se numără și locuințele sociale) și dezvoltarea unor antreprenori, IMM-uri și întreprinderi noi sustenabile și inovatoare din punct de vedere ecologic, și întărește serviciile consultative în materie de utilizare eficientă a resurselor; solicită ca finanțarea destinată programului UE pentru competitivitatea întreprinderilor și a IMM-urilor (COSME), programului Orizont 2020 și fondurilor structurale și de investiții europene să se axeze mai mult pe dezvoltarea unor soluții sustenabile, inovatoare și eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor și a unor modele de afaceri noi (precum sistemele de leasing sau sistemele servicii-produse), precum și pe îmbunătățirea concepției produselor și a performanței produselor și proceselor în ceea ce privește utilizarea eficientă a materialelor; solicită Comisiei să nu mai aloce fonduri din bugetul UE pentru depozitele de deșeuri și să se abțină de la promovarea infrastructurii de transformare a deșeurilor în energie și de la investițiile în acest tip de infrastructură pentru a evita risipirea de materiale valoroase, efectele de blocare a materialelor și situațiile de capacitate excesivă;

22. subliniază faptul că UE are o economie deschisă, care participă la importuri și exporturi pe piața mondială; atrage atenția asupra necesității de a trata, inclusiv la nivel internațional, problema globală a epuizării resurselor; solicită Comisiei și statelor membre să sprijine în mod activ activitatea Grupului internațional pentru o gestionare durabilă a resurselor din cadrul Programului Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP), care cercetează problemele de importanță critică la nivel mondial privind resursele și elaborează soluții practice pentru factorii de decizie, industrie și societate;

23. solicită Comisiei să acorde mai multă importanță nevoii de a dezvolta competențele profesionale pertinente și indică faptul că PEC trebuie să includă măsuri și fonduri pentru programe de instruire și formare destinate lucrătorilor și șomerilor;

24. subliniază faptul că îmbunătățirea eficienței energetice poate reduce dependența energetică a UE și sărăcia energetică, care afectează aproximativ 125 de milioane de cetățeni europeni; observă că eficiența energetică merită să fie considerată ca o sursă de energie separată, a cărei dezvoltare contribuie în mod semnificativ la dezvoltarea industriei europene, la crearea de locuri de muncă și la reducerea facturilor la energie ale populației.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

28.5.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

53

8

0

Membri titulari prezenți la votul final

Nicolas Bay, Jerzy Buzek, Soledad Cabezón Ruiz, Philippe De Backer, Pilar del Castillo Vera, Christian Ehler, Peter Eriksson, Adam Gierek, Theresa Griffin, Marek Józef Gróbarczyk, András Gyürk, Roger Helmer, Hans-Olaf Henkel, Dawid Bohdan Jackiewicz, Eva Kaili, Kaja Kallas, Barbara Kappel, Krišjānis Kariņš, Seán Kelly, Jeppe Kofod, Janusz Lewandowski, Paloma López Bermejo, Edouard Martin, Angelika Mlinar, Csaba Molnár, Nadine Morano, Dan Nica, Morten Helveg Petersen, Herbert Reul, Paul Rübig, Algirdas Saudargas, Jean-Luc Schaffhauser, Neoklis Sylikiotis, Dario Tamburrano, Evžen Tošenovský, Claude Turmes, Vladimir Urutchev, Adina-Ioana Vălean, Henna Virkkunen, Martina Werner, Anna Záborská, Flavio Zanonato, Carlos Zorrinho

Membri supleanți prezenți la votul final

Pervenche Berès, David Coburn, Miriam Dalli, João Ferreira, Francesc Gambús, Jens Geier, Gerben-Jan Gerbrandy, Benedek Jávor, Constanze Krehl, Barbara Kudrycka, Werner Langen, Olle Ludvigsson, Vladimír Maňka, Marian-Jean Marinescu, Sofia Sakorafa, Massimiliano Salini

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Eleonora Evi, Cecilia Wikström

(1)

1 Potrivit Institutului global McKinsey, prețurile la energie au crescut cu 190 %, la produse alimentare cu 135 % și la materiale cu 135 %; A se vedea "Resource revolution: Meeting the world’s energy, materials, food, and water needs" (Revoluția resurselor: îndeplinirea nevoilor mondiale în materie de energie, materiale, alimente și apă), noiembrie 2011, p. 30 (http://www.mckinsey.com/insights/energy_resources_materials/resource_revolution).

(2)

1 Comunicarea Comisiei din 2 iulie 2014 intitulată „Spre o economie circulară: un program «deșeuri zero» pentru Europa” (COM(2014)0398).

(3)

2 Documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 2 iulie 2014 care conține un rezumat al evaluării impactului și care însoțește propunerea de directivă de modificare a directivelor privind deșeurile (COM(2014)0397) (SWD(2014)0208).

(4)

3 Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2008/98/CE privind deșeurile, a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, a Directivei 1991/31/CE privind depozitele de deșeuri, a Directivei 2000/53/CE privind vehiculele scoase din uz, a Directivei 2006/66/CE privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și a Directivei 2012/19/UE privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (COM(2014)0397).

(5)

4 Manifestul și recomandările de politică ale Platformei europene pentru utilizarea eficientă a resurselor (EREP), martie 2014:http://ec.europa.eu/environment/resource_efficiency/documents/erep_manifesto_and_policy_recommendations_31-03-2014.pdf

(6)

Inovarea în scopul creșterii durabile: O bioeconomie pentru Europa (COM(2012)0060), (SWD(2012)0011), http://ec.europa.eu/research/bioeconomy/pdf/official-strategy_en.pdf.

(7)

Green Budget Europe, 2015, Country-Specific Recommendations in Support of the European Semester Process (Recomandări specifice țărilor în sprijinul procesului semestrului european), pagina 6 http://www.foes.de/pdf/2015-02-25_CSR%20Recommendations_FINAL.pdf.


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

17.6.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

56

5

5

Membri titulari prezenți la votul final

Marco Affronte, Pilar Ayuso, Zoltán Balczó, Lynn Boylan, Nessa Childers, Alberto Cirio, Birgit Collin-Langen, Mireille D’Ornano, Seb Dance, Angélique Delahaye, Jørn Dohrmann, Stefan Eck, Bas Eickhout, Eleonora Evi, José Inácio Faria, Karl-Heinz Florenz, Iratxe García Pérez, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Jens Gieseke, Julie Girling, Sylvie Goddyn, Matthias Groote, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Anneli Jäätteenmäki, Jean-François Jalkh, Benedek Jávor, Karin Kadenbach, Kateřina Konečná, Giovanni La Via, Peter Liese, Norbert Lins, Susanne Melior, Miroslav Mikolášik, Massimo Paolucci, Gilles Pargneaux, Piernicola Pedicini, Pavel Poc, Marcus Pretzell, Frédérique Ries, Annie Schreijer-Pierik, Davor Škrlec, Renate Sommer, Dubravka Šuica, Tibor Szanyi, Glenis Willmott, Jadwiga Wiśniewska, Damiano Zoffoli

Membri supleanți prezenți la votul final

Nikos Androulakis, Paul Brannen, Renata Briano, Nicola Caputo, Mark Demesmaeker, James Nicholson, Marit Paulsen, Marijana Petir, Sirpa Pietikäinen, Bart Staes, Claude Turmes, Tom Vandenkendelaere

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Damian Drăghici, Fredrick Federley, Anthea McIntyre, Jens Nilsson, Morten Helveg Petersen

Notă juridică