Procedură : 2014/2213(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0218/2015

Texte depuse :

A8-0218/2015

Dezbateri :

PV 08/09/2015 - 11
CRE 08/09/2015 - 11

Voturi :

PV 09/09/2015 - 8.11
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0307

RAPORT     
PDF 670kWORD 218k
25.6.2015
PE 549.165v02-00 A8-0218/2015

referitor la dimensiunea urbană a politicilor UE

(2014/2213(INI))

Comisia pentru dezvoltare regională

Raportoare: Kerstin Westphal

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la dimensiunea urbană a politicilor UE

(2014/2213(INI))

Parlamentul European,

–       având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special titlul XVIII,

–       având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1),

–       având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006(2),

–       având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(3),

–       având în vedere Rezoluția sa din 23 iunie 2011 referitoare la Agenda urbană europeană și viitorul acesteia în cadrul politicii de coeziune(4),

–       având în vedere Rezoluția sa din 21 februarie 2008 privind monitorizarea Agendei teritoriale și a Cartei de la Leipzig: spre un program european de acțiune pentru dezvoltare spațială și coeziune teritorială(5),

–       având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 iulie 2014 intitulată „Dimensiunea urbană a politicilor UE - Principalele caracteristici ale unei agende urbane a UE” (COM(2014)0490),

–       având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 iunie 2014 intitulată „Programul privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT) - Situația actuală și perspective” (COM(2014)0368),

–       având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „EUROPA 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, ecologică și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–       având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iulie 2012 intitulată „Parteneriatul european pentru inovare privind orașele și comunitățile inteligente” (COM(2012)4701),

–       având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 octombrie 1998 privind dezvoltarea urbană durabilă în Uniunea Europeană: un cadru de acțiune (COM(1998)0605),

–       având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 mai 1997 intitulată „Către o agendă urbană în Uniunea Europeană” (COM(1997)0197),

–       având în vedere cel de al șaselea raport al Comisiei privind coeziunea economică, socială și teritorială, intitulat „Investiții pentru locuri de muncă și creștere: promovarea dezvoltării și a bunei guvernanțe în regiunile și orașele UE”, iulie 2014,

–       având în vedere raportul Comisiei intitulat „Orașele de mâine: investind în Europa”, Bruxelles, 17-18 februarie 2014,

–       având în vedere raportul Comisiei din 2014 intitulat „Viitorul digital – o călătorie către viziunile și provocările în materie de politică, orașele, satele și comunitățile din 2050”,

–       având în vedere raportul Comisiei publicat la Bruxelles, în octombrie 2011, intitulat „Orașele viitorului - provocări, perspective, căi de urmat”,

–       având în vedere declarația miniștrilor „Către o agendă urbană a UE”, adoptată în cadrul reuniunii informale a miniștrilor UE responsabili de coeziunea teritorială și aspectele urbane din 10 iunie 2015 de la Riga,

–       având în vedere concluziile Consiliului adoptate la Bruxelles la 19 noiembrie 2014 cu privire la cel de al șaselea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică,

–       având în vedere concluziile Președinției adoptate la reuniunea informală a miniștrilor responsabili de politica de coeziune care a avut loc la Atena în perioada 24-25 aprilie 2014,

–       având în vedere Concluziile Președinției poloneze privind dimensiunea teritorială a politicilor UE și viitoarea politică de coeziune, adoptate în cadrul reuniunii informale a miniștrilor responsabili de politica de coeziune și de dezvoltarea teritorială și urbană a UE, desfășurată la 24 și 25 noiembrie 2011 la Poznan,

–       având în vedere Agenda teritorială a UE 2020, convenită în cadrul reuniunii ministeriale informale a miniștrilor responsabili de amenajare spațială și dezvoltare teritorială desfășurată la 19 mai 2011 la Gödöllő,

–       având în vedere Declarația de la Toledo adoptată în cadrul reuniunii informale a Consiliului de miniștri privind dezvoltarea urbană, desfășurate la Toledo la 22 iunie 2010,

–       având în vedere Carta de la Leipzig pentru orașe europene durabile, adoptată în cadrul reuniunii informale a Consiliului de miniștri privind dezvoltarea urbană, desfășurate la Leipzig la 24 și 25 mai 2007,

–       având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 25 iunie 2014 intitulat „Pentru o abordare integrată a politicii urbane în Uniunea Europeană ”,

–       având în vedere avizul din 23 aprilie 2015 al Comitetului Economic și Social European (CESE) privind Comunicarea Comisiei intitulată „Dimensiunea urbană a politicilor UE - Principalele caracteristici ale unei agende urbane a UE” (COM(2014)0490),

–       având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–       având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0218/2015),

A.     întrucât, în 2014, jumătate din populația lumii(6) și 72 % din populația Europei trăiau în zone urbane(7) și întrucât, înainte de anul 2050, aproape 80 % din populația mondială va locui în zone urbane(8);

B.     întrucât „zonele urbane funcționale” din UE cuprind o structură policentrică unică clădită în jurul unor orașe și zone învecinate mari, mijlocii și mici, astfel încât depășesc frontierele administrative tradiționale, înglobând diferite teritorii legate între ele prin intermediul provocărilor economice, sociale, de mediu și demografice cu care se confruntă;

C.     întrucât orașele și zonele urbane funcționale, cum ar fi zonele metropolitane, nu numai că joacă un rol important în democrația participativă, dar reprezintă pilonii economici esențiali și motoarele creatoare de locuri de muncă ale UE, având în vedere faptul că inovarea și activitățile economice noi își au adeseori originea în orașe; întrucât acestea sunt un atu important al UE în relațiile sale cu alte părți ale lumii, dar reprezintă, de asemenea, zone-cheie în care trebuie depășite obstacolele din calea creșterii economice și a ocupării forței de muncă și în care trebuie combătute excluziunea socială (de exemplu problema integrării pe piața muncii a tinerilor slab calificați), lipsa accesibilității și degradarea mediului;

D.     întrucât orașele și zonele urbane funcționale și regiunile sunt răspunzătoare pentru cea mai mare parte din consumul de energie și din emisiile de gaze cu efect de seră în UE; întrucât, pe de altă parte, acestea joacă un rol-cheie în obținerea unei eficiențe și autosuficiențe energetice mai mari, precum și în dezvoltarea de noi inițiative (precum noile forme de activitate economică) care să favorizeze mobilitatea urbană și sistemele de transport competitive și ecologice, promovând astfel creșterea economică, ocuparea forței de muncă, coeziunea socială și teritorială, sănătatea, siguranța și securitatea;

E.     întrucât în unele orașe se constată o îmbătrânire și un declin al populației și apar probleme din cauza anvergurii facilităților și serviciilor publice oferite, în timp ce altele au o populație în creștere, lucru care mărește presiunea exercitată asupra facilităților existente și a serviciilor publice (de exemplu, în educație) și exacerbează alte probleme precum șomajul (în rândul tinerilor), excluziunea socială, aglomerarea traficului, expansiunea urbană și poluarea, ceea ce crește semnificativ timpul de deplasare și reduce calitatea vieții pentru numeroși europeni;

F.     întrucât unele dintre provocările principale cu care se confruntă orașele, legate de dezvoltarea economică și socială, schimbările climatice, transport și schimbările demografice pot fi abordate numai prin parteneriate între orașe și zonele din împrejurimi; întrucât expansiunea zonelor interconectate în ultimii ani, ca urmare a evoluțiilor în domeniul transportului și al comunicării în special, creează nevoia dezvoltării de instrumente pentru promovarea conectivității;

G.     întrucât inițiativele de politică ale UE au un impact direct sau indirect asupra dezvoltării sustenabile a orașelor și a politicii urbane;

H.     întrucât aproximativ 70 % din politicile și legislația UE sunt puse în aplicare la nivel local și regional;

I.      întrucât ar trebui asigurată o mai mare coerență între diferitele inițiative de politică și programele de subvenționare prin valorificarea deplină a cadrului strategic comun (titlul II capitolul I articolul 10 din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 - Regulamentul privind dispozițiile comune) și printr-o coordonare mai bună a politicilor la nivelul părților interesate și al diferitelor niveluri de guvernanță, deoarece abordarea sectorială în cadrul politicilor UE poate produce acte legislative și politici care nu sunt în favoarea zonelor urbane;

J.      întrucât în 1997 Comisia a publicat o comunicare privind agenda urbană a UE(9), însă rolul orașelor europene în cadrul procesului de elaborare a politicilor UE face încă obiectul discuțiilor;

K.     întrucât, în trecut, Parlamentul a sprijinit propunerea Comisiei de a prezenta o „agendă urbană” care să reprezinte cadrul viitoarei politici urbane la nivel european;

L.     întrucât subsidiaritatea, astfel cum este definită în TFUE, precum și guvernanța pe mai multe niveluri bazată pe acțiunea coordonată a UE, a statelor membre și a autorităților regionale și locale și principiul parteneriatului sunt elemente esențiale pentru punerea în aplicare corectă a tuturor politicilor UE și întrucât mobilizarea resurselor și competențelor autorităților locale și regionale ar trebui să fie consolidată în mod corespunzător;

M.    întrucât Regulamentul privind Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) [Regulamentul (UE) nr. 1301/2013] consolidează dimensiunea urbană a fondurilor structurale și de investiții europene (FESI) prin alocarea a cel puțin 5 % din sprijinul financiar pentru acțiuni integrate vizând dezvoltarea urbană sustenabilă, prin delegarea de sarcini manageriale către autoritățile urbane, în special încredințându-le mai multe responsabilități cel puțin în selectarea operațiunilor, prin crearea unor instrumente precum investițiile teritoriale integrate (ITI), dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC), prin alocarea unui buget specific pentru „acțiuni inovatoare” în scopul verificării unor noi soluții în legătură cu dezvoltarea urbană sustenabilă și prin crearea unei rețele de dezvoltare urbană;

N.     întrucât principiul parteneriatului stabilit în Regulamentul privind dispozițiile comune [Regulamentul (UE) nr. 1303/2013] și Codul de conduită european obligă statele membre să asigure implicarea timpurie a autorităților urbane în procesul UE de elaborare a politicilor;

Dimensiunea urbană a politicilor UE

1.      este de opinie că politicile UE ar trebui să vină în sprijinul orașelor și zonelor urbane funcționale pentru ca acestea să își exprime și să își valorifice potențialul lor deplin de motoare ale creșterii economice, ale ocupării forței de muncă, ale incluziunii sociale și ale dezvoltării sustenabile; consideră, prin urmare, că aceste orașe și zone urbane funcționale trebuie să fie asociate în mai mare măsură întregului ciclu de elaborare a politicilor la nivel european;

2.      solicită Comisiei și, după caz, statelor membre să propună modalități de introducere a unui mecanism de alertă timpurie, prin adaptarea instrumentelor disponibile, în conformitate cu articolul 6 din Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, oferind administrației de nivel subnațional posibilitatea de a observa dacă s-a ținut seama de principiile subsidiarității și proporționalității, permițând o implicare timpurie a administrației de nivel subnațional în procesele politice, permițând strategii de dezvoltare teritorială bine informate și o punere în aplicare mai eficientă a legislației viitoare;

Spre o agendă urbană europeană integrată

3.      salută inițiativa Comisiei de a acționa în direcția unei Agende urbane europene; sprijină stabilirea acesteia ca un cadru coerent pentru politicile UE cu o dimensiune urbană, vizând o mai bună conectare a soluțiilor urbane la provocările UE, o mai bună adaptare a politicilor sectoriale și a nivelurilor de guvernanță, o mai bună orientare a finanțărilor UE către provocările urbane locale relevante și o mai bună evaluare a impactului teritorial al politicilor sectoriale; consideră că Agenda urbană europeană ar trebui să promoveze, în special, dezvoltarea de soluții de guvernare capabile să răspundă cel mai bine provocărilor și obiectivelor unei dezvoltări sustenabile și favorabile incluziunii economice și sociale a orașelor și zonelor urbane funcționale în Europa;

4.      recunoaște că, deși UE nu are competențe explicite în domeniul dezvoltării urbane, o gamă largă de inițiative UE au un impact direct sau indirect asupra orașelor și zonelor urbane funcționale; consideră, prin urmare, că politicile urbane naționale și regionale corect elaborate și puse în practică constituie o condiție prealabilă pentru o agendă urbană europeană; consideră că aceasta ar trebui să fie o strategie care vizează orașele și zonele urbane funcționale din UE și care s-ar transforma, pe termen lung, într-o politică urbană la nivel UE; subliniază, în acest context, că dezvoltarea teritorială urbană ar trebui să se bazeze pe o organizare teritorială echilibrată, cu o structură urbană policentrică, în conformitate cu Agenda teritorială UE 2020;

5.      își exprimă convingerea că agenda urbană europeană ar trebui să reprezinte un efort comun al Comisiei, al statelor membre, al autorităților locale și al părților interesate de a raționaliza, coordona și pune în aplicare politicile UE care au o dimensiune urbană prin intermediul unei abordări practice, integrate și coordonate, dar totodată flexibile, „în și cu” orașele și zonele urbane funcționale, ținând seama de specificul teritorial local și respectând arhitectura instituțională a fiecărui stat membru;

6.      consideră că o agendă urbană europeană ar trebui să fie în deplină concordanță cu obiectivele și strategia globală a UE, în special cu strategia Europa 2020 și cu obiectivele de coeziune teritorială; subliniază că frontierele administrative devin tot mai puțin pertinente în cadrul încercărilor de a aborda provocările în materie de dezvoltare la nivel regional și local; consideră, prin urmare, că agenda urbană europeană ar trebui să fie favorabilă incluziunii și să țină seama în mod clar de diversitatea entităților teritoriale din UE, de legăturile transfrontaliere și legăturile dintre mediul rural și cel urban, inclusiv de serviciile pe care zonele urbane funcționale le oferă zonelor rurale din împrejurimi;

7.      îndeamnă Comisia să prezinte o comunicare unde să fie prezentate aspectele viitoarei agende urbane europene, pe baza „acquis-ului urban” și a consultării ample a diferitelor părți interesate, inclusiv parteneri economici și sociali și organizații ale societății civile; solicită Comisiei să includă agenda urbană europeană în programul său de lucru anual;

Încorporarea sistematică a unei abordări bazate pe dezvoltarea teritorială integrată în procesul de elaborare a politicilor și în legislația UE

8.      invită Comisia să aplice o abordare teritorială integrată bazată mai mult pe locuri atunci când concepe noi inițiative de politică vizând zonele urbane, astfel încât să asigure coerența și să ofere orașelor și zonelor urbane funcționale posibilitatea de a îndeplini obiectivele strategiei Europa 2020 de creștere economică și socială inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii, prin punerea în aplicare a unei abordări UE integrate care să sprijine proiecte inteligente și sustenabile în orașe europene, contribuind la promovarea dezvoltării economice și sociale;

9.      solicită Comisiei să introducă, ca regulă generală, o evaluare a impactului teritorial asupra dimensiunii urbane pentru a asigura fezabilitatea practică a tuturor inițiativelor de politică relevante ale UE la nivel regional și local, să fie receptivă la contribuția autorităților de la nivel descentralizat în momentul elaborării evaluărilor de impact și a noilor politici („abordare ascendentă”) și să se asigure că în toate politicile sectoriale relevante ale UE se abordează în mod adecvat provocările cu care se confruntă orașele și zonele urbane funcționale; invită Comisia să axeze aceste evaluări ale impactului teritorial pe următoarele elemente: dezvoltare teritorială echilibrată, integrare teritorială, aspecte legate de guvernanță, reglementare, punerea în aplicare la nivel local, coerența cu alte obiective politice;

10.    îndeamnă Comisia să sistematizeze și să analizeze toate datele disponibile și cadrele conceptuale partajate („acquis-ul urban”) pentru a evita duplicările și incoerențele și a oferi o definiție clară a dezvoltării urbane sustenabile integrate și prin aceasta să identifice obiectivele comune coerente și transparente ale UE în acest domeniu;

11.    este convins că, în scopul evaluării mai exacte a zonelor urbane, nu doar în baza indicatorului PIB, este necesară punerea la dispoziție de date suficiente; consideră, prin urmare, că Eurostat ar trebui să ofere și să compileze date locale mai detaliate și că această activitate ar trebui continuată în auditul urban și în anchetele similare; invită, de asemenea, Comisia să elaboreze instrumente care ar putea măsura progresul și impactul unei agende urbane integrate la nivelul UE;

12.    încurajează Comisia să reducă birocrația legată de punerea în aplicare a legislației actuale a UE la nivel local și să se asigure că în toate reglementările viitoare se analizează atent consecințele punerii lor în aplicare la nivel local;

Dimensiunea urbană a instrumentelor de politică ale UE și finanțarea

13.    reamintește că politica de coeziune a UE și instrumentele sale financiare sunt mai potrivite pentru a sprijini strategii teritoriale integrate complexe pentru zonele urbane funcționale prin intermediul planificării și a regulilor strategice comune; încurajează statele membre să utilizeze din plin noile instrumente disponibile precum ITI și DLRC, precum și noile programe operaționale (PO) flexibile, cu scopul de a sprijini cu succes punerea în aplicare a planurilor de dezvoltare urbană integrate; încurajează statele membre și Comisia să elaboreze o serie coerentă de indicatori adecvați pentru o mai bună evaluare a dimensiunii urbane a operațiunilor și inițiativelor puse în aplicare, finanțate prin fondurile structurale și de investiții europene;

14.    evidențiază necesitatea exploatării la maximum a potențialului strategiilor macroregionale pentru o punere în aplicare cu succes a abordărilor urbane integrate pentru orașe; invită Comisia să includă și să integreze în mod adecvat aspecte ale Agendei urbane europene și să sublinieze dimensiunea urbană în cadrul strategiilor UE macro-regionale, care reprezintă un model pentru planificare și guvernanță pe mai multe niveluri;

15.    regretă faptul că, deși noua politică de coeziune conține aspecte legate de mediul urban care au un caracter juridic obligatoriu, în special în ceea ce privește implicarea orașelor în etapa de programare, participarea efectivă a reprezentanților orașelor și ai mediului urban la conturarea politicii este scăzută și consideră că aceasta poate fi îmbunătățită printr-o implicare timpurie în procesele de elaborare a politicii, de exemplu prin intermediul consultării, al evaluării și al schimbului de bune practici și experiențe; invită Comisia și statele membre să asigure aplicarea principiului parteneriatului [luând în considerare și Codul de conduită european în materie de parteneriat - articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 - Regulamentul privind dispozițiile comune], atunci când pun în aplicare programe și proiecte sprijinite din fonduri UE, acordând atenție mai ales implicării orașelor și zonelor urbane funcționale în pregătirea, gestionarea și guvernanța programelor, inclusiv la nivel transfrontalier;

16.    solicită o implicare mai mare a orașelor în programele fondurilor structurale și de investiții; consideră că învățămintele reținute pot fi utilizate într-o recomandare politică importantă pentru dezvoltarea politicii de coeziune după 2020; invită Comisia, în acest context, să testeze punerea în aplicare a agendei urbane europene în domenii tematice selectate care să reflecte provocările zonelor urbane („proiect pilot urban”), în special prin asigurarea unei coordonări transsectoriale a diferitelor politici UE, înlăturarea suprapunerilor existente, aplicarea modelului de guvernanță pe mai multe niveluri și prin realizarea de evaluări ale impactului teritorial; solicită Comisiei să prezinte în mod regulat Parlamentului un raport privind progresele și rezultatele în acest domeniu;

17.    solicită o mai bună coordonare și integrare a politicilor de investiții UE cu potențial în asigurarea dezvoltării urbane sustenabile, integrate și favorabile incluziunii sociale; îndeamnă Comisia și statele membre să utilizeze pe deplin cadrul de reglementare pentru a crea sinergii între Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), programele subvenționate de UE (cum ar fi LIFE, Orizont 2020, Energie inteligentă - Europa etc.) și fondurile politicii de coeziune, precum și investițiile publice (adică naționale) și instrumentele financiare și de capital private, astfel încât să obțină un efect de pârghie maxim al fondurilor investite; subliniază necesitatea asigurării complementarității tuturor politicilor de investiții, a consolidării sinergiei și a evitării dublei finanțări și a suprapunerilor;

Un nou model de guvernanță pe mai multe niveluri

18.    reamintește că principalele provocări economice, sociale și de mediu din ziua de astăzi depășesc frontierele administrative tradiționale și că nepotrivirile tot mai mari dintre structurile administrative și cele teritoriale (cooperare urbană și periurbană, cooperarea dintre mediul urban și cel rural etc.) necesită noi forme de guvernanță flexibilă pentru a continua dezvoltarea teritorială integrată a zonelor funcționale;

19.    consideră că agenda urbană europeană ar trebui să fie bazată pe o metodă de guvernanță pe mai multe niveluri, care să implice mai mult nivelul local în toate etapele ciclului politic, aducând prin aceasta politicile mai aproape de realitate și făcându-le mai coerente și mai reactive la transformările constante din zonele urbane funcționale; consideră, în acest context, că Comitetul Regiunilor, în calitatea sa de instituție ce reprezintă autoritățile locale și regionale, ar trebui să joace un rol în acest proces;

20.    îndeamnă Comisia să sugereze elemente pentru un nou model de guvernanță pe mai multe niveluri, bazat pe parteneriate și colaborare veritabilă, mergând dincolo de simple consultări ale părților interesate, un model care să combine structurile guvernamentale formale cu structuri de guvernanță flexibile informale care corespund noilor realități ale societății „reticulare” digitalizate, și care să fie adaptat la nivelul la care sunt prezente provocările, un model care să îmbunătățească cooperarea pe mai multe niveluri, atât vertical, cât și orizontal, cu actori guvernamentali și neguvernamentali de la nivelul local, regional, național și european, prin aceasta aducând guvernul mai aproape de cetățeni și îmbunătățind legitimitatea democratică a proiectului european; recomandă ca un astfel de model „sui generis” adaptat să devină metoda de lucru a viitoarei agende urbane europene, după ce este acceptat de către parteneri și după ce sunt consultate toate părțile interesate relevante;

Gestionarea cunoștințelor și partajarea datelor

21.    este de opinie că rețelele și platformele urbane (cum ar fi URBACT, Rețeaua de dezvoltare urbană) și alte programe pentru partajarea cunoașterii între orașe (precum Civitas, Convenția Primarilor, Mayors Adapt, Inițiativa privind orașele și comunele inteligente, Referențialul pentru Orașe Europene Durabile, ManagEnergy) au reprezentat o ocazie excelentă pentru implicarea actorilor locali, regionali și transfrontalieri în dezvoltarea urbană și partajarea cunoștințelor între actori; îndeamnă Comisia să consolideze aceste platforme și să asigure o mai bună coordonare între ele pentru a le permite actorilor locali să le înțeleagă mai bine și să le folosească mai eficient;

22.    îndeamnă Comisia și statele membre să valorifice pe deplin activitățile de partajare a cunoștințelor și de consolidare a capacităților oferite de proiectele finanțate de UE și de alte activități de relaționare între orașe; încurajează Comisia să dezvolte mecanisme pentru o mai bună partajare a rezultatelor proiectelor în cadrul tuturor serviciilor sale și să se asigure că rezultatele sunt preluate în procesul de dezvoltare a politicilor atât la nivel național, cât și la nivelul UE;

23.    consideră că, pentru a îmbunătăți elaborarea de politici adaptate, este necesar ca baza de date a auditului urban să fie actualizată și îmbunătățită; încurajează Eurostat și Comisia să ofere și să compileze date mai detaliate, colectate acolo unde se pun în aplicare politicile – în multe cazuri la nivel local; subliniază că colectarea datelor de flux – care măsoară relațiile dintre orașe și zonele din împrejurimile acestora și cele din interiorul zonelor urbane funcționale – devine, de asemenea, tot mai importantă pentru ameliorarea înțelegerii acestor zone funcționale complexe și, prin urmare, îndeamnă Comisia să strângă și să analizeze aceste date, transformându-le în dovezi pentru dezvoltarea politicilor;

Implementarea viitoarei agende urbane europene

24.    consideră că pentru ca agenda urbană europeană să devină un instrument eficace, aceasta ar trebui să fie un cadru conceptual partajat și actualizat periodic, cu un accent tematic pe un număr limitat de provocări în contextul mai larg al obiectivelor Europa 2020 de creștere inteligentă, favorabilă incluziunii și sustenabilă;

25.    susține ferm că aceste provocări ar trebui să îndeplinească următoarele criterii: 1) corespund cadrului conceptual comun; 2) reprezintă provocări urbane majore cu un impact semnificativ asupra orașelor și zonelor urbane funcționale din și dintre statele membre; 3) nu pot fi soluționate de statele membre unilateral; 4) o abordare la nivelul UE are o valoare adăugată clară; solicită Comisiei să înceapă să identifice aceste provocări, dar să identifice și blocajele rămase, incoerențele politice sau lacunele în capacități și cunoaștere, în strânsă cooperare cu toate părțile interesate relevante, în special cele de la nivel local;

26.    îndeamnă Comisia și statele membre să asigure o mai mare coordonare între sectoare a politicilor cu o dimensiune urbană la toate nivelurile guvernamentale, pentru a permite o mai bună încorporare sistematică a dezvoltării urbane integrate; invită Direcția Generală Politică Regională și Urbană (DG REGIO), responsabilă de politicile urbane ale UE, în strânsă cooperare cu grupul interservicii pentru „dezvoltare urbană”, să promoveze acest proces și să se asigure că se ține seama de dimensiunea urbană în toate inițiativele relevante noi; solicită Președintelui Comisiei Europene să numească un responsabil politic în cadrul colegiului comisarilor pentru a oferi o direcție strategică agendei urbane a politicilor europene și pentru a prezenta anual Parlamentului un raport privind agenda urbană;

27.    solicită Comisiei să desemneze un coordonator special al UE pe probleme urbane, bazat pe serviciile sau organismele deja existente în cadrul Comisiei, care să monitorizeze și să evalueze punerea în aplicare practică a unei astfel de coordonări într-o manieră orizontală (cu implicarea tuturor sectoarelor de politică relevante) și verticală (cu implicarea tuturor nivelurilor guvernamentale); este de opinie că coordonatorul special al UE pe probleme urbane ar trebui, cu ajutorul Grupului interservicii pentru dezvoltare urbană din cadrul Comisiei, să creeze un „ghișeu unic” pe politici urbane în cadrul Comisiei și să asigure colectarea, gestionarea și diseminarea adecvată a datelor privind politicile urbane în cadrul și între serviciile Comisiei și la nivelul diverselor părți interesate, astfel încât să creeze un mecanism de sensibilizare pentru alertă timpurie și implicare timpurie a autorităților locale și regionale în procesele politice cu impact asupra orașelor și zonelor urbane funcționale;

28.    încurajează Comisia să dezvolte, folosind structurile existente și, de exemplu, ca parte a „proiectului pilot urban”, puncte de informare unice în statele membre pe tema dimensiunii urbane a politicilor UE (ghișee urbane unice), în scopul de a oferi informații complete, în special cu privire la diverse inițiative ale UE, orientări și posibilități financiare în legătură cu dezvoltarea urbană; 

29.    invită Comisia să organizeze un summit urban periodic pornind de la forumul „Orașele de mâine", care să reunească părți interesate de la toate nivelurile de guvernanță și din diferite sectoare; consideră că astfel de summituri ar trebui să le ofere orașelor o bună ocazie de a intra într-un dialog constructiv cu factorii de decizie politici din domeniile de politică relevante și ar trebui să ajute la evaluarea impactului politicilor UE asupra orașelor și zonelor urbane funcționale și la determinarea modului în care acestea pot fi implicate cel mai bine în inițiativele viitoare;

30.    îndeamnă statele membre să asocieze complet orașele și zonele urbane funcționale și să le implice de manieră obligatorie în elaborarea și programarea politicilor strategice (cum ar fi programele de reformă naționale, acordurile de parteneriat și programele operaționale); invită statele membre să consolideze schimburile lor de experiență legate de programele naționale pentru dezvoltare urbană, care le oferă orașelor cadrul pentru realizarea obiectivelor Europa 2020, prin stabilirea de reuniuni informale periodice ale Consiliului de miniștri responsabili de dezvoltarea urbană;

Dimensiunea externă a agendei urbane europene

31.    îndeamnă Comisia și statele membre să țină seama pe deplin de lucrările pregătitoare în curs pentru agenda Habitat III și să se asigure că viitoarea agendă urbană europeană este complet compatibilă și coordonată cu țintele și obiectivele acestei agende urbane globale; solicită Comisiei să informeze în mod regulat Parlamentul cu privire la dimensiunea externă a agendei urbane europene și consideră că agenda urbană ar putea deveni contribuția UE la dezbaterea internațională privind „Noua agendă urbană” a ONU și la conferința Habitat III privind locuințele și dezvoltarea urbană sustenabilă care va avea loc în 2016;

32.    consideră că UE și statele membre ar trebui să-și asume un angajament clar, coerent și deschis, cu consultarea și contribuția autorităților locale și regionale, la Organizația Internațională de Standardizare (ISO) cu privire la elaborarea de noi standarde pentru dezvoltarea urbană sustenabilă, cu respectarea orientărilor universale ale ONU pentru amenajarea urbană și teritorială; subliniază că noile standarde ISO ar trebui văzute ca un instrument de sprijin și nu unul normativ;

33.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.

(1)

JO L 347, 20.12.2013, p. 320.

(2)

JO L 347, 20.12.2013, p. 289.

(3)

JO L 347, 20.12.2013, p. 259.

(4)

JO C 390E, 18.12.2012, p. 10.

(5)

JO C 184E, 6.8.2009, p. 95.

(6)

Parag Khanna, Beyond City Limits, Foreign Policy, 6 august 2010.

(7)

Eurostat - Statistici orașe, 2014.

(8)

The Vertical Farm, www.verticalfarm.com.

(9)

Comunicarea Comisiei din 6 mai 1997, „Către o agendă urbană în Uniunea Europeană” (COM(1997)0197).


EXPUNERE DE MOTIVE

Urbanizarea în Europa și în lume

Tot mai mulți oameni trăiesc în orașe(1), atât în Europa, cât și în lume. Această tendință este accelerată mai ales de creșterea populației și de noile tehnologii.

În 1950, doar 50,5 % din populația Europei trăia în zone urbane. În 2014 această cifră a ajuns la 72 %, iar în 2030 este posibil ca cifra să ajungă la 78 %. La nivel mondial, populația zonelor urbane s-ar putea dubla față de anul 1950, când procentajul era de 29 %, ajungând probabil la 59,9 % în anul 2030, iar în 2050 probabil 80% din populația lumii va trăi în orașe.(2) Evoluția demografică ascendentă a orașelor creează încă de pe acum noi sarcini nu doar pentru politicienii locali și regionali, ci și pentru cei naționali și europeni, care trebuie să satisfacă nevoile economice, sociale și culturale ale tot mai multor oameni.

Obiectivul acestui raport din proprie inițiativă este de a aborda provocările politicii urbane cu care se confruntă mediul politic al UE și de a elabora orientări și delimitări pentru o viitoare politică de dezvoltare urbană sustenabilă la nivelul UE.

Raportul este construit în jurul următoarelor întrebări principale: Ce marjă de manevră are UE în politica urbană? Ce efecte au politicile UE asupra orașelor în momentul de față, ce efecte ar trebui să aibă ele în viitor? Cum poate fi îmbunătățită coordonarea și coerența politicii urbane a UE?

Aceste întrebări se regăsesc parțial și în comunicarea Comisiei intitulată „Dimensiunea urbană a politicilor UE - Principalele caracteristici ale unei agende urbane a UE”, publicată în iulie 2014.(3) Comunicarea cuprinde o descriere a situației orașelor și a politicii urbane în statele membre ale UE, o propunere pentru o agendă urbană a UE și o consultare a părților interesate pe marginea acestui subiect.

Fiecare oraș este altfel

Nu există un model unic de oraș european. Structura Europei este caracterizată mai degrabă de mai multe centre urbane, care deseori joacă un rol important pe plan regional. Aproape jumătate dintre europeni (aproape 200 de milioane) trăiesc în orașe cu mai puțin de 100 000 de locuitori.

Pentru a determina mai exact zona geografică a UE pe plan local și regional și pentru a putea observa și compara mai bine dezvoltarea orașelor, Eurostat și OCDE au elaborat în 2012 noi tipologii pe baza dimensiunii și densității populației, precum și a deplasărilor navetiștilor. (4) [FUA= Functional Urban Areas (zone urbane funcționale), LUZ=Larger Urban Zone (zone urbane mai mari)].

Mediul științific încearcă să elaboreze criterii general valabile, analize funcționale și caracteristici care definesc un oraș.

„Un spațiu în care doi actori din lumi diferite se întâlnesc; aceștia pot fi o companie, un individ sau un ONG. Însă nu există reguli stabilite care să guverneze această întâlnire. Orașul este un spațiu în care există un pic de anarhie.” (5)

Întrucât orașele sunt complexe și incomplete, ele au rezistat mai mult decât imperiile, regatele, republicile, dictaturile, corporațiile multinaționale și companiile financiare. Acest caracter incomplet încorporează deschiderea, aportul, urbanizarea”(6).

În special schimbul de informații și alocarea eficientă a resurselor fac din orașe fabrici (ale gândirii) și motoare economice. Doar 100 de orașe aduc o contribuție de 30 % la economia mondială („global cities”)(7), iar în UE, zonele urbane generează două treimi din PIB. Există însă, în funcție de statul membru, și diferențe considerabile în ceea ce privește structura economică a fiecărui oraș în parte.

Raportoarea dorește să țină seama în raportul său de toate tipurile de orașe și zone urbane funcționale.

Provocări pentru orașele de mâine

Într-un raport al Comisiei UE privind viitorul orașelor în anul 2050 se afirmă:

„Orașele” vor crește pentru a deveni mega-orașe, care vor fi puternic vascularizate de mijloace de transport ecologice și propulsate cu surse de energie regenerabile, pline de noi locuințe și clădiri construite din materiale de construcție inovatoare. Toate elementele orașului vor fi conectate la o suprarețea superioară, viitorul internet, în care va prospera o economie total nouă bazată pe servicii. Orașele din Europa vor concura între ele pentru a atrage populația, dezvoltându-și propriile forme de cetățenie participativă care să stimuleze co-crearea continuă a structurii orașului și a țesutului social multicultural al acestuia. (8)

Creșterea economică și structurile decizionale și administrative din orașe sunt provocările des invocate pentru orașele de mâine.

Creșterea economică a orașelor va depinde în tot mai mare măsură de situația economică globală, de progresul tehnologic și de infrastructuri. Aspectele economice, sociale și de mediu depășesc din ce în ce mai mult frontierele tradiționale ale orașelor. Multe provocări pot fi abordate de orașe numai într-un context național sau internațional:(9)

  Provocările pentru creșterea inteligentă sunt: de exemplu, condiții favorabile pentru inovare, generarea și circulația cunoștințelor, atragerea talentelor, îmbunătățirea sistemului de educație, mediu antreprenorial favorabil;

  Provocările pentru creșterea favorabilă incluziunii sunt: de exemplu, gestionarea schimbărilor demografice cauzate de îmbătrânire și adaptarea la acestea, dezechilibrele între vârste, mobilitatea în interiorul țărilor și mobilitatea transfrontalieră, migrația internațională, crearea de dispoziții pentru integrare, respectarea diversității și participare;

  Provocările verzi favorabile incluziunii sunt: de exemplu, provocări legate de infrastructurile verzi, mobilitatea și transporturile urbane sustenabile, adaptarea la schimbările climatice (deficit de apă, inundații, valuri de căldură etc.), orașe eficiente din punct de vedere energetic;

  Provocări în materie de gestionare și guvernanță: necesitatea unor noi forme de guvernanță flexibilă în cadrul zonelor urbane funcționale, combinarea structurilor guvernamentale formale cu structurile de guvernanță informale flexibile care corespund nivelului la care există provocările, promovarea unei legiferări mai inteligente.(10)

Proiectarea orașelor Europei - ce rol joacă politicile UE?

Competențele UE sunt stabilite prin tratatele UE.(11) Principiul subsidiarității joacă un rol important mai ales în domeniul politicii regionale și al dezvoltării urbane, conferind doar competențe limitate Uniunii Europene. Totuși majoritatea deciziilor UE au avut dintotdeauna un efect cel puțin indirect asupra situației din orașele europene.

În trecut, europenizarea orașelor a fost influențată în mare măsură de politicile UE (abordare descendentă). Toate instituțiile UE sunt implicate. Primele inițiative ale Comisiei UE care au vizat orașele au apărut deja în anii '80. Comisia UE este implicată în dezvoltarea urbană în diferite domenii de politică, prin numeroase reglementări, programe și inițiative, în special prin intermediul politicii regionale a UE și prin dezvoltarea urbană. Dar există și alte domenii de politică relevante care au o dimensiune urbană, cum ar fi mediul înconjurător, ocuparea forței de muncă, transporturile și energia(12).

Parlamentul European a adoptat două rezoluții privind politica urbană în anii 2009 și 2011(13) (14), prin care a solicitat o consolidare a dimensiunii urbane a domeniilor de politică ale UE. O serie de reuniuni informale ale consiliului de miniștri responsabili de politica urbană au marcat în ultimii ani obiectivele și principiile dezvoltării urbane la nivelul UE. (15)

O europenizare a orașelor are loc și de jos în sus (abordare ascendentă). Ca urmare a cerinței tot mai accentuate a orașelor de a fi integrate într-o măsură mai mare în elaborarea politicilor pot rezulta rețele de orașe(16) care promovează schimburile de informații și influențează procesul de luare a deciziilor la nivelul UE. Această afirmație însă nu este valabilă în aceeași măsură pentru toate orașele. Pe cât de diferite sunt interesele și nevoile orașelor din UE, pe atât este de diferit și gradul lor de europenizare.(17)

Aceste interese variate ale orașelor trebuie să fie luate în considerare în mai mare măsură în cadrul politicilor UE. Principalul aspect criticat în ceea ce privește politicile UE care vizează orașele este însă lipsa coerenței și coordonării atât în cadrul diferitelor reglementări și programe ale UE, cât și în cadrul coordonării lucrărilor între UE și entitățile de la nivel local.

Agenda urbană a UE

Pentru a asigura o mai bună coordonare a politicilor și o mai bună integrare a obiectivelor dezvoltării urbane în cât mai multe domenii de politică, organizațiile urbane au solicitat de ani de zile o agendă urbană a UE.(18) O primă comunicare a Comisiei privind agenda urbană a fost publicată deja în anul 1997. În comunicarea Comisiei din iulie 2014 privind acest subiect, „Dimensiunea urbană a politicilor UE - Principalele caracteristici ale unei agende urbane a UE”, se avansează diferite propuneri privind forma pe care ar putea să o ia o agendă urbană a UE:

•         O metodă de lucru pentru asigurarea coerenței diferitelor politici și programe ale UE

Multe politici elaborate la nivel european afectează direct zonele urbane, printre acestea numărându-se politica în domeniul transporturilor, politica socială, politica de mediu. Orașele sunt aproape întotdeauna afectate, însă nu întotdeauna diferitele propuneri sunt coerente și armonizate. Coordonarea numeroaselor reglementări, programe și inițiative ale UE care sunt relevante pentru orașe este, prin urmare, o prioritate. Principiul de bază ar trebui să fie integrarea dimensiunii urbane în toate domeniile de politică relevante ale UE.

Raportoarea propune ca în cadrul Comisiei să existe un trimis special pentru politicile urbane, care să coordoneze pe plan orizontal diferitele domenii de politică și inițiative ale Comisiei UE, iar pe plan vertical să optimizeze și să sprijine lucrările desfășurate la diferitele niveluri decizionale și administrative.

•         Măsuri care vizează un număr limitat de provocări sociale importante

Exemple de astfel de provocări sunt protecția mediului sau schimbările demografice. În principiu, aceste provocări ar trebui să aibă un impact specific asupra orașelor sau zonelor urbane care nu pot fi soluționate în mod satisfăcător de către statele membre și măsurile la nivelul UE ar trebui să aibă o valoare adăugată pentru orașe.

Raportoarea solicită Comisiei ca, în colaborare, printre altele, cu reprezentanții de interese de la nivel local, să prezinte propuneri pentru cele mai importante provocări, precum și măsurile necesare.

•         O strategie cu priorități pe termen lung

O agendă urbană a UE ar trebui să fie în concordanță cu obiectivele și strategiile UE, în special cu strategia Europa 2020. Aceasta ar stabili un cadru de acțiune pentru diferitele politici și programe ale UE și ar defini un număr limitat de subiecte care să fie puse în aplicare prioritar.

Raportoarea propune ca agenda urbană a UE să se orienteze după obiectivele strategiei Europa 2020 și în special după aspectele legate de „incluziunea socială, schimbările demografice și sustenabilitate” și solicită Comisiei să țină seama de agenda urbană a UE în cadrul următorului său program de lucru și să prezinte măsurile necesare pentru implementarea acesteia.

Ca principale instrumente pentru implementarea agendei urbane a UE raportoarea propune:

•         Un nou model de guvernanță pe mai multe niveluri

Politica urbană nu ar trebui să urmeze numai o abordare descendentă. Trebuie să li se ofere orașelor posibilitatea de a contribui cu experiența și opiniile lor la procesul legislativ al UE.

Raportoarea solicită Comisiei să dezvolte un nou model de guvernanță pe mai multe niveluri, care să combine structurile guvernamentale formale cu structurile informale și care să țină seama de noile posibilități oferite de comunicarea digitală și de activitățile în rețea. Noul model ar trebui să garanteze schimbul de informații atât pe orizontală, cât și pe verticală și ar trebui să încurajeze participarea cetățenilor și să sporească legitimitatea democratică.

•         Reglementare mai inteligentă

Un obiectiv al raportoarei este simplificarea legislației UE pentru o politică de dezvoltare urbană eficientă, care să faciliteze punerea în aplicare și să genereze mai puține costuri. Aceasta solicită Comisiei UE să își intensifice eforturile depuse pentru crearea unui cadru juridic clar, stabil și previzibil, care să promoveze creșterea și ocuparea forței de muncă. În special în cazul orașelor trebuie să se asigure că beneficiile acțiunilor administrative se obțin la costuri cât mai reduse.

•         Ajutoare financiare adecvate din partea UE

Pentru a putea reacționa la diferitele provocări cu care se confruntă zonele urbane, sunt disponibile diferite fonduri (FEDR, FSE, Orizont 2020, Europa pentru cetățeni etc.).

Raportoarea solicită să se găsească soluții potrivite pentru orașe, să se pună la dispoziție ajutoare financiare adecvate și să se folosească pe cât posibil în mod coordonat mijloacele financiare provenite din diferite fonduri.

•         Principiul parteneriatului

Orașele sunt afectate direct sau indirect de reglementările europene, însă nu întotdeauna diferitele propuneri sunt coerent armonizate între ele și ușor de pus în aplicare de către orașe.

Raportoarea atrage atenția asupra faptului că principiul parteneriatului poate reprezenta, în cazul fondurilor structurale, un exemplu de cooperare mai eficientă la diferitele niveluri guvernamentale. O includere a nivelului urban încă de la început poate însemna că legislația care afectează direct orașele poate fi pusă în aplicare de acestea în funcție de realitățile concrete.

•         Un forum al informațiilor și schimbul armonizat de date referitoare la orașe

Raportoarea propune să se organizeze în mod regulat un forum al informațiilor privind politica urbană, care să le ofere reprezentanților de interese de la diferitele niveluri guvernamentale posibilitatea cooperării și dialogului, iar la nivelul UE să ofere posibilitatea evaluării efectelor politicilor UE.

O mai mare armonizare a datelor privind planificarea urbană și amenajarea teritoriului ar trebui să faciliteze implementarea politicilor UE la nivel local și să simplifice verificarea utilității și succesului acestora.

În concluzie, raportoarea este de opinie că politica UE trebuie să includă de urgență măsurile necesare menționate pentru o politică urbană / agendă urbană eficientă a UE, astfel încât să poată influența consecințele și viteza urbanizării în Europa. Doar prin acțiuni active și coordonate ale politicii UE pot orașele să își îndeplinească funcțiile și în viitor și să le ofere locuitorilor condițiile de trai dorite de aceștia.

(1)

Definiția exactă a termenilor „oraș” și „zonă urbană” diferă de la o țară la alta. În acest document termenii sunt folosiți interschimbabil și se folosesc pentru desemnarea tuturor formelor de așezări urbane.

(2)

United Nations, World urbanization prospects, The 2005 Revision working paper NO ESA/P/WP/200.

(3)

„Dimensiunea urbană a politicilor UE - Principalele caracteristici ale unei agende urbane a UE”, COM(2014) 490.

(4)

Dijkstra, Poelman, Cities in Europe the new OECD-EC definition, DG Regio, Regional Focus 01/2012

(5)

Saskia Sassen, global cities as today’s frontiers, leuphana digital school, 1/6.

(6)

Saskia Sassen, global cities as today’s frontiers, leuphana digital school, 2/6.

(7)

Parag Khana, Beyond city limits, foreign policy, 6.10.2014. În Europa există două orașe de aceste dimensiuni: Londra și Paris.

(8)

Futurium. În 2011, Comisia Europeană, Direcția Generală Rețele de Comunicare, Conținut și Tehnologie (DG CONNECT) a lansat un proiect intitulat „Viitorul digital – o călătorie către viziunile și provocările în materie de politică din 2050”. Proiectul a fost finalizat în decembrie 2013. Obiectivul acestuia era „de a furniza răspunsuri credibile și sustenabile la probleme sistemice, precum șomajul sau stabilitatea financiară.” Unul dintre punctele tematice a fost Orașele, satele și comunitățile din 2050.

(9)

Studiul elaborat în Olanda de Ministerie van Binnenlandse Zaken en Koninkrijksrelaties, Den Haag, 2014: Implicațiile regionale ale dinamicii globale determină în mare măsură piețele muncii de la nivel local. Cooperarea și coordonarea la niveluri mai înalte (național, european și internațional) reprezintă condiții prealabile pentru abordarea eficace la nivel local a creșterii economice.

(10)

Ibidem. În societatea noastră interconectată, aceste rețele pot depăși frontierele guvernamentale tradiționale, cu implicații pentru coordonarea pe orizontală și pe verticală, trecerea de la guvernare la guvernanță înseamnă că cooperarea și coordonarea cu actori care nu sunt din domeniul public în vederea atingerii obiectivelor publice a devenit mai importantă.

(11)

Articolul 5 din TUE: Subsidiaritate: 1., Articolul 4 din TFUE: 2. Titlul XVIII, TFUE, coeziunea economică, socială și teritorială; Protocolul nr. 2 - privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității.

(12)

A se vedea: The urban dimension in other policies of the EU (Dimensiunea urbană în alte politici ale UE), Comisia Europeană, DG Regio, 2011.

(13)

(2008/2130(INI)) Dimensiunea urbană a politicii de coeziune, 24.03.2009.

(14)

(2010/2158(INI) Agenda urbană europeană și viitorul acesteia în cadrul politicii de coeziune 2011.

(15)

Documente importante sunt de exemplu: Program de acțiune, Lille, 2000; Acquis-ul urban, Rotterdam, 2004; Comunități sustenabile, Bristol, 2006; Carta de la Leipzig privind orașele europene sustenabile, Leipzig, 2007; Punerea în aplicare a Cartei de la Leipzig, Marseille 2008; Declarația de la Toledo, 2010; Concluziile de la Poznan, noiembrie 2011; Agenda teritorială a UE 2020, 2011; Spre o agendă urbană a UE, Atena, 2014.

(16)

de exemplu cooperarea dintre comune și cooperarea transfrontalieră. Sunt necesare forme flexibile de gestionare a politicii de dezvoltare urbană, adaptate la centre urbane de diferite dimensiuni.

(17)

Hameldinger ș.a: The Europanization of cities, techne Press, Amsterdam, 2010: 8 trepte de europenizare a orașelor: a.) răspunsul la directivele și regulamentele UE b.) gestionarea informațiilor europene c.) comunicarea cu sectorul privat și cu publicul d.) maximizarea subvențiilor UE e.) facilitarea regenerării economice (prin d) f.) relaționarea cu alte organizații locale care participă la nivelul UE g.) participarea la rețele internaționale ale UE și cooperarea în cadrul proiectelor comune h.) consilierea UE în chestiuni legate de aplicare i) europenizarea în mai mare măsură a politicilor Consiliului.

(18)

ex. Eurocities.


AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (8.5.2015)

destinat Comisiei pentru dezvoltare regională

referitoare la dimensiunea urbană a politicilor UE

(2014/2213(INI))

Raportoare pentru aviz: Evelyn Regner

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.      subliniază că orașele au un rol important pentru îndeplinirea obiectivelor Strategiei UE 2020 în materie de ocupare a forței de muncă și a obiectivelor politicilor de coeziune și, prin urmare, trebuie integrate în întregul proces de elaborare a politicilor la nivelul UE, lucru posibil, între altele, prin includerea reprezentanților orașelor în grupuri de experți, care să consulte, de asemenea, actori din societatea civilă și parteneri sociali; salută, în acest sens, agenda urbană a UE, care ar trebui să asigure o mai bună coordonare a politicilor și implicarea actorilor relevanți din zonele urbane europene; agenda trebuie să fie adoptată în contextul mai amplu al articolului 4 din TUE;

2.      salută, de asemenea, consultările multidisciplinare cu organismele care reprezintă societatea civilă, cum sunt Comitetul Economic și Social European și organismele similare din statele membre, precum și asociațiile de cetățeni și reprezentanții lor aleși, cu scopul de a optimiza rezultatele politicilor UE și îndeosebi ale politicilor privind ocuparea forței de muncă;

3.      este de părere că, pentru a garanta că viziunea tuturor părților interesate din orașe este luată în considerare într-o mai mare măsură, ar trebui explorate mai eficient instrumentele și structurile existente ale UE prin intermediul consultării, al evaluării, al evaluării impactului și al schimbului de bune practici și experiențe, îndeosebi în procesul de elaborare a programelor operaționale;

4.      încurajează Comisia să sprijine în continuare dezvoltarea programelor de investiții din orașe, administrate la nivel local;

5.      subliniază că în orașele și regiunile urbane ale Europei se concentrează creșterea economică, crearea de locuri de muncă, cercetarea și dezvoltarea și că numeroase orașe europene, în special cele aflate într-un proces rapid de extindere și cele care se află în declin demografic, se confruntă cu provocări sociale majore; subliniază că orașele cuprind cele mai mari concentrări atât de mare bogăție, cât și de excluziune în cele mai extreme forme;

6.      invită Comisia și statele membre să sprijine orașele și regiunile urbane și să propună orientări europene pentru depășirea acestor provocări, printre care se numără rata ridicată a șomajului, inegalitate socială în creștere, securitatea, globalizarea, modificările practicilor de producție, migrația și sărăcia, precum și nevoia de a promova integrarea și de a asigura infrastructură publică și locuințe sociale;

7.      subliniază că măsurile din domeniul politicilor privind ocuparea forței de muncă, sociale, economice și de mediu au un impact mai puternic și mai rapid în aglomerările urbane decât oriunde altundeva; invită Comisia să ia în considerare acest fapt în procesul de proiectare și punere în aplicare a politicilor sale;

8.      consideră că, prin sprijinirea proiectelor inovatoare, inteligente și durabile, orașele pot avea o contribuție puternică la creșterea economică, crescând rata de ocupare a forței de muncă și coeziunea socială, și că dezvoltarea unei economii „bazate pe cunoaștere” necesită o finanțare corespunzătoare, cu scopul de a îmbunătăți infrastructura digitală și competențele TIC ale cetățenilor europeni din zonele urbane;

9.      solicită Comisiei să consolideze legăturile dintre centrele orașelor și periferiile urbane și dintre zonele urbane și cele rurale;

10.    consideră că operațiunile din cadrul Fondului european de investiții strategice ar trebui să acorde o atenție deosebită proiectelor din zonele urbane, pentru a promova finanțarea și investițiile sustenabile din punct de vedere social și ecologic și cu un potențial crescut de creare de locuri de muncă; subliniază faptul că comitetul de investiții al fondului, care va examina proiectele, ar trebui să acorde o atenție deosebită proiectelor care vizează locuințele sociale, renovarea zonelor și clădirilor publice, transportul public strategic, educația și domeniul sănătății și al îngrijirii; subliniază că investițiile ar trebui să se axeze, de asemenea, pe crearea de locuri de muncă de înaltă calitate și pe dezvoltarea durabilă, pentru a preveni sărăcia persoanelor încadrate în muncă; solicită cetățenilor și părților interesate să se implice în elaborarea politicilor și a proiectelor aferente;

11.    constată că, pentru a crește atractivitatea orașelor ca locuri propice investițiilor și pentru a contribui astfel la creșterea economică favorabilă incluziunii și a gradului de ocupare a forței de muncă, este nevoie să se investească mai mult în spațiile urbane publice, să se reabiliteze teritoriile abandonate și să se rezolve problemele care limitează dezvoltarea comerțului, mai ales în sectorul serviciilor, cum sunt centrele urbane slab dezvoltate, spațiile publice goale sau abandonate, zonele urbane nesigure sau neatractive, precum și nivelul scăzut de implicare a locuitorilor;

12.    invită Comisia să studieze posibilitatea unei flexibilități bugetare mai mari în cadrul normelor privind cadrul de guvernanță economică pentru cheltuielile publice pentru combaterea șomajului și a sărăciei și cu scopul de promovare a investițiilor sociale pentru a facilita realizarea mai multor investiții productive de către orașe, reducerea diverselor forme de inegalitate și promovarea unei diversități sociale echilibrate; insistă că, potrivit agendei urbane, trebuie găsită o soluție la problema integrării pe piața muncii a tinerilor slab calificați, furnizând formare profesională și la locul de muncă fără obstacole, accesibilă și de calitate pentru a-i ajuta să dobândească competențe, având în vedere că lipsa de calificare poate crește riscul de șomaj, ceea ce, mai departe, crește riscul de sărăcie și atrage o multitudine de probleme sociale legate de excluziune, înstrăinare și eforturi zadarnice de a construi o viață independentă; subliniază că este esențial ca orașele să ajute mai mulți tineri să își continue studiile și să dobândească calificările corespunzătoare necesare obținerii unui loc de muncă și dezvoltării carierei și să garanteze un acces sporit la educația de înaltă calitate, realizând și proiecte speciale adresate copiilor provenind din grupuri și minorități defavorizate;

13.    atrage atenția asupra problemei suprapopulării orașelor foarte mari ceea ce, în lipsa unei infrastructuri corespunzătoare, poate duce la probleme de mobilitate și la un număr insuficient și o calitate precară a locuințelor; este preocupat de problemele de trafic rutier și de lipsa circulației fluide în orașe, ceea ce crește semnificativ timpul de deplasare și reduce calitatea vieții pentru numeroși europeni; insistă asupra faptului că lipsa infrastructurii adecvate poate cauza presiune psihologică și stres asupra lucrătorilor, îngreunând astfel concilierea vieții profesionale cu viața privată;

14.    invită Comisia să analizeze dacă și în ce măsură resursele neutilizate ale inițiativei „Locuri de muncă pentru tineri” pot fi alocate în mod direct orașelor care prezintă rate deosebit de ridicate ale șomajului în rândul tinerilor, cu condiția ca sumele în cauză să fie alocate proiectelor specifice de combatere a șomajului în rândul tinerilor;

15.    atrage atenția asupra faptului că proiectarea urbană și serviciile care abordează problema discriminării de gen și a promovării egalității de șanse contribuie la obținerea de beneficii sociale și economice sporite; prin urmare, invită Comisia să promoveze activ schimbul de bune practici în materie de includere a dimensiunii de gen în buget;

16.    subliniază conceptele de oraș accesibil, de introducere a proiectării universale în buget(1) și de proiectare a unor orașe accesibile; cere orașelor și regiunilor urbane să respecte angajamentele UE cu privire la accesibilitate; cere Comisiei să monitorizeze punerea în aplicare a măsurilor aferente; încurajează implicarea sistematică a cetățenilor, inclusiv a persoanelor cu handicap și a reprezentanților acestora, precum și a experților în proiectare universală pentru dezvoltarea urbană;

17.    invită Comisia ca, la alocarea fondurilor, să ia în considerare efectele crizei financiare care au redus capacitatea regiunilor urbane de a face față problemelor majore cum ar fi schimbările demografice, de mediu, economice și sociale și furnizarea de servicii publice;

18.    solicită Comisiei, ca parte a programului său urban, să stabilească obiective ambițioase care să garanteze punerea în aplicare de către orașe și regiuni a Strategiei Europa 2020, ținând seama de caracteristicile specifice ale fiecărei regiuni și subliniază că, în conformitate cu această strategie, prioritățile programului urban ar trebui să includă combaterea sărăciei, a excluziunii sociale și a fenomenului persoanelor fără adăpost, în special prin încurajarea ofertei de locuințe sociale mai durabile;

19.    subliniază că orașele fac parte dintr-o zonă funcțională mai amplă și nu pot fi analizate în mod izolat; invită Comisia ca, la elaborarea agendei sale urbane, să respecte principiul durabilității dezvoltării regionale, de asemenea cu scopul de a realiza o dezvoltare mai eficientă și mai durabilă a orașelor, îndeosebi în sectorul infrastructurii, serviciilor publice (în special în educație) și serviciilor medicale și de îngrijire, alături de rețele de transport public coordonate, integrate, strategice și durabile, care să contribuie la consolidarea coeziunii sociale, la îmbunătățirea mobilității lucrătorilor și la un echilibru adecvat între viața profesională și viața de familie; încurajează dezvoltarea acestor rețele de transport în aglomerările urbane transfrontaliere în mod interconectat din punct de vedere logistic, nu doar la nivel regional sau național, ci și la nivel transfrontalier;

20.    invită Comisia și statele membre să ajute zonele urbane să își modernizeze caracteristicile economice, sociale și de mediu prin investiții inteligente și o mai bună coordonare; consideră, de asemenea, că este nevoie și de promovarea unui mediu de viață sigur și de înaltă calitate;

21.    subliniază că orașele și regiunile urbane sunt foarte diferite din punct de vedere structural și se confruntă cu o gamă foarte largă de provocări; prin urmare, consideră că ar trebui evitate abordările de tip universal; invită Comisia să identifice noi moduri de facilitare a schimbului de informații și de bune practici și să ia în considerare nevoile specifice ale regiunilor urbane atunci când elaborează proiecte legislative, deoarece orașele și zonele urbane mari sunt centre importante de activitate economică și prezintă, date fiind cultura, dimensiunea, infrastructura și structura lor economică, probleme sociale specifice și au nevoie de soluții individualizate;

22.    constată că, în prezent, cooperarea dintre statele membre în materie de dezvoltare urbană are loc la nivel interguvernamental; consideră că elaborarea unei agende urbane a UE trebuie să demonstreze o valoare adăugată evidentă la nivelul UE.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

7.5.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

44

4

2

Membri titulari prezenți la votul final

Guillaume Balas, Tiziana Beghin, Brando Benifei, Vilija Blinkevičiūtė, Enrique Calvet Chambon, Martina Dlabajová, Lampros Fountoulis, Elena Gentile, Arne Gericke, Marian Harkin, Danuta Jazłowiecka, Agnes Jongerius, Rina Ronja Kari, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Zdzisław Krasnodębski, Kostadinka Kuneva, Jérôme Lavrilleux, Patrick Le Hyaric, Verónica Lope Fontagné, Javi López, Thomas Mann, Dominique Martin, Elisabeth Morin-Chartier, Emilian Pavel, Georgi Pirinski, Marek Plura, Terry Reintke, Sofia Ribeiro, Claude Rolin, Anne Sander, Sven Schulze, Jutta Steinruck, Romana Tomc, Ulla Tørnæs, Marita Ulvskog, Renate Weber, Tatjana Ždanoka, Jana Žitňanská, Inês Cristina Zuber

Membri supleanți prezenți la votul final

Georges Bach, Heinz K. Becker, Karima Delli, Tania González Peñas, Marju Lauristin, Helga Stevens, Ivo Vajgl, Tom Vandenkendelaere

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Andrea Cozzolino, Rosa D’Amato, Jens Nilsson

(1)

Conform definiției de la articolul 2 din Decizia Consiliului (2010/48/CE).


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

17.6.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

26

4

1

Membri titulari prezenți la votul final

Pascal Arimont, José Blanco López, Franc Bogovič, Steeve Briois, Rosa D’Amato, Bill Etheridge, Michela Giuffrida, Ivan Jakovčić, Constanze Krehl, Martina Michels, Iskra Mihaylova, Andrey Novakov, Stanislav Polčák, Julia Reid, Terry Reintke, Monika Smolková, Maria Spyraki, Olaf Stuger, Ángela Vallina, Monika Vana, Matthijs van Miltenburg, Lambert van Nistelrooij, Kerstin Westphal

Membri supleanți prezenți la votul final

Petras Auštrevičius, Daniel Buda, Salvatore Cicu, Ivana Maletić, Jan Olbrycht

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Jens Nilsson, Georgi Pirinski, Daniele Viotti

Notă juridică