Procedură : 2014/2254(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0230/2015

Texte depuse :

A8-0230/2015

Dezbateri :

PV 07/09/2015 - 21
CRE 07/09/2015 - 21

Voturi :

PV 08/09/2015 - 5.6
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0286

RAPORT     
PDF 960kWORD 568k
22.7.2015
PE 546.782v02-00 A8-0230/2015

referitor la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2013-2014)

(2014/2254(INI))

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

Raportoare: Laura Ferrara

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri constituționale
 AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen
 AVIZ al Comisiei pentru petiții
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE
 VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2013-2014)

(2014/2254(INI))

Parlamentul European,

–   având în vedere preambulul la Tratatul privind Uniunea Europeană, în special al doilea paragraf și paragrafele patru - șapte,

–   având în vedere, inter alia, articolul 2, articolul 3 alineatul (3) a doua liniuță și articolele 6, 7 și 9 din TUE,

–   având în vedere articolul 168 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special alineatul (7),

–   având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000 (denumită în continuare „Carta”), proclamată la 12 decembrie 2007 la Strasbourg și intrată în vigoare odată cu Tratatul de la Lisabona în decembrie 2009,

–   având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1948,

–   având în vedere tratatele ONU privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența organismelor ONU,

–   având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată la New York, la 13 decembrie 2006 și ratificată de UE la 23 decembrie 2010,

  având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului, adoptată la New York, la 20 noiembrie 1989,

  având în vedere următoarele Observații generale ale Convenției ONU privind drepturile copilului: nr. 7 (2005) privind respectarea drepturilor copilului în copilăria timpurie, nr. 9 (2006) privind drepturile copiilor cu handicap, nr. 10 (2007) privind drepturile copiilor în cadrul justiției juvenile, nr. 12 (2009) privind dreptul copilului de a fi ascultat, nr. 13 (2011) privind dreptul copilului la protecție împotriva oricărei forme de violență și nr. 14 (2013) privind dreptul copilului ca interesul superior al acestuia să fie considerat primordial,

–   având în vedere Convenția ONU din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei și Platforma de acțiune de la Beijing, precum și rezoluțiile sale din 25 februarie 2014 cu recomandări către Comisie referitoare la combaterea violenței împotriva femeilor(1) și din 6 februarie 2014 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Către eliminarea mutilării genitale feminine”(2) și concluziile Consiliului din 5 iunie 2014 referitoare la prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, inclusiv a mutilării genitale feminine,

–   având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, convențiile, recomandările, rezoluțiile și rapoartele Adunării Parlamentare, ale Comitetului de Miniștri, ale comisarului pentru drepturile omului și ale Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei,

  având în vedere Raportul expertului independent Cephas Lumina al Consiliului pentru Drepturile Omului cu privire la efectele datoriei externe și ale altor obligații financiare internaționale conexe ale statelor asupra exercitării depline a tuturor drepturilor omului, îndeosebi a drepturilor economice, sociale și culturale, (Addendum, misiunea în Grecia, A/HRC/25/50/Add. 1),

  având în vedere raportul publicat în aprilie 2013 al Raportorului special al ONU privind drepturile omului în cazul migranților, gestionarea frontierelor externe ale UE și impactul său asupra migranților,

  având în vedere Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 26 iunie 2014, prin care se solicită crearea unui grup de lucru interguvernamental fără limită de membri, în scopul elaborării „unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind societățile transnaționale și alte întreprinderi în ceea ce privește drepturile omului”,

–   având în vedere orientările strategice pentru spațiul de libertate, securitate și justiție adoptate de Consiliul European la 27 iunie 2014,

–   având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–   având în vedere Carta socială europeană, astfel cum a fost revizuită în 1996, și jurisprudența Comitetului european pentru drepturile sociale,

  având în vedere Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare,

–   având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(3),

–   având în vedere Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre(4),

–   având în vedere pachetul de directive privind drepturile procedurale la apărare în UE(5),

  având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal(6),

–   având în vedere Cadrul strategic privind drepturile omului și democrația și planul său de acțiune însoțitor, adoptate de Consiliu la 25 iunie 2012,

–   având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(7),

–   având în vedere concluziile Consiliului Uniunii Europene și ale reuniunii statelor membre în cadrul Consiliului referitoare la respectarea statului de drept, adoptate la 16 decembrie 2014,

–   având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformare)(8),

–   având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii(9),

–   având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului(10),

–   având în vedere Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 1995 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date(11),

–   având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului(12),

–   având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(13),

–    având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (COM(2008)0229),

– având în vedere hotărârile și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), precum și jurisprudența curților constituționale naționale care utilizează Carta ca document de referință pentru interpretarea legislației naționale,

–   având în vedere orientările politice pentru noua Comisie Europeană, prezentate Parlamentului European de Președintele Juncker la 15 iulie 2014,

–   având în vedere propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind protecția persoanelor fizice referitor la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date (Regulamentul general privind protecția datelor)(COM(2012)0011);

–   având în vedere propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente în scopul prevenirii, cercetării, depistării sau urmăririi penale a infracțiunilor sau al executării sancțiunilor penale, precum și libera circulație a acestor date(COM(2012)0010),

–   având în vedere Strategia UE pentru eradicarea traficului de ființe umane pentru perioada 2012-2016 (COM(2012)0286), în special dispozițiile privind finanțarea acordată pentru dezvoltarea unor orientări privind sistemele de protecție a copilului, precum și schimbul de bune practici,

–   având în vedere Recomandarea 2013/112/UE a Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”(14),

–   având în vedere orientările pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului în cazul persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 24 iunie 2013,

  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173) și concluziile Consiliului European din 24 iunie 2011,

  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Progrese înregistrate în punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor” (COM(2013)0454),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Raportul anticorupție al UE (COM(2014)0038),

–   având în vedere propunerea de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426),

–   având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la progresele înregistrate în implementarea strategiilor naționale de integrare a romilor(15),

–   având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 4 februarie 2014 referitoare la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen(16),

–   având în vedere rezoluțiile Parlamentului European referitoare la egalitatea de gen,

–   având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 14 septembrie 2011 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost(17),

–   având în vedere raportul Senatului Statelor Unite privind programele de detenție și de interogare ale CIA,

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la situația minorilor neînsoțiți în UE(18),

–   având în vedere rezoluțiile sale referitoare la drepturile fundamentale și la drepturile omului, în special cea din 27 februarie 2014 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2012)(19);

–   având în vedere rezoluțiile sale privind migrația, în special cea mai recentă datată 17 decembrie 2014 referitoare la situația din Marea Mediterană și necesitatea unei abordări holiste la nivelul UE a migrației(20),

–   având în vedere Rezoluția sa din 8 iunie 2005 referitoare la protecția minorităților și politicile de combatere a discriminărilor într-o Europă extinsă(21),

  având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului(22),

  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2013 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale a SUA, la organismele de supraveghere din diferitele state membre și la impactul acestora asupra vieții private a cetățenilor UE(23), prin care Parlamentul a indicat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să efectueze o anchetă aprofundată pe această chestiune și Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, la organismele de supraveghere din diferite state membre și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în domeniul justiției și afacerilor interne(24),

  având în vedere Rezoluția sa din plen din 11 februarie 2015 referitoare la raportul Senatului SUA privind utilizarea torturii de către CIA(25),

  având în vedere Rezoluția sa din 11 septembrie 2013 referitoare la limbile europene amenințate de dispariție și la diversitatea lingvistică din Uniunea Europeană(26),

–   având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la decizia de a solicita avizul Curții de Justiție cu privire la compatibilitatea cu tratatele a Acordului UE-Canada referitor la transferul și prelucrarea datelor din registrul cu numele pasagerilor(27),

–   având în vedere Rezoluțiile sale din 11 septembrie 2012(28) și din 10 octombrie 2013(29) referitoare la presupusa folosire a unor țări europene de către CIA pentru transportarea și deținerea ilegală de prizonieri,

–   având în vedere rezoluțiile referitoare la centrul de detenție de la Guantanamo,

  având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la Carta UE: norme standard pentru libertatea mass-mediei în UE(30),

–   având în vedere avizul 2/2013 al CJUE privind Proiectul de acord internațional – Aderarea Uniunii Europene la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

–   având în vedere hotărârea CJUE din 8 aprilie 2014 pronunțată în cauzele conexate C-293/12 și C-594/12 (Digital Rights Ireland și Seitlinger și alții), care anulează Directiva 2006/24/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2006 privind păstrarea datelor generate sau prelucrate în legătură cu furnizarea serviciilor de comunicații electronice accesibile publicului sau de rețele de comunicații publice și de modificare a Directivei 2002/58/CE,

–   având în vedere audierea dlui Frans Timmermans în Parlamentul European de la 7 octombrie 2014 și prezența sa în cadrul ședinței din 11 februarie 2015,

  având în vedere audierea dlui Dimitris Avramopoulos în Parlamentul European de la 30 septembrie 2014,

–   având în vedere conferința anuală a Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) de la 10 noiembrie 2014 pe tema „Drepturile fundamentale și imigrația în UE” și, în special, documentul de consultare al FRA „Canale de intrare în UE legale pentru persoanele care necesită protecție internațională: un set de instrumente”,

–   având în vedere activitățile, rapoartele anuale și studiile Institutului European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) și ale FRA, precum și studiile la scară largă ale FRA pe tema discriminării și a infracțiunilor motivate de ură la adresa evreilor din statele membre ale UE, a violenței împotriva femeilor în UE și a experiențelor persoanelor LGBT în materie de discriminare, agresiune și hărțuire,

  având în vedere contribuțiile ONG-urilor care participă în cadrul Platformei pentru drepturile fundamentale a FRA,

–   având în vedere rapoartele și studiile organizațiilor neguvernamentale (ONG) în materie de drepturi ale omului și studiile comandate în acest domeniu de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, în special studiul Departamentului tematic C referitor la impactul crizei asupra drepturilor fundamentale în statele membre ale UE,

–   având în vedere studiile sale privind impactul crizei asupra situației drepturilor fundamentale în statele membre ale UE,

–   având în vedere principiile referitoare la statutul instituțiilor naționale pentru promovarea și protecția drepturilor omului („Principiile de la Paris”), anexate la Rezoluția 48/134 a Adunării Generale a ONU, 

–   având în vedere raportul (2012/2130(INI)) al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne,

–   având în vedere Comunicarea Comisiei referitoare la Strategia pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană (COM(2010)0573) și Orientările operaționale privind luarea în considerare a drepturilor fundamentale în cadrul evaluărilor de impact (SEC(2011)0567),

–   având în vedere Comunicarea Comisiei referitoare la Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept (COM(2014)0158) și Concluziile Consiliului din 16 decembrie 2014 intitulate „Asigurarea respectării statului de drept în Uniunea Europeană”,

–   având în vedere Raportul Comisiei pe 2013 privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE (COM(2014)0224) și documentele de lucru însoțitoare,

–   având în vedere Raportul Comisiei din 2013 intitulat „Raport privind cetățenia UE în 2013 - Cetățeni ai UE: drepturile dumneavoastră, viitorul dumneavoastră” COM(2013)0269,

–   având în vedere Raportul Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor (COM(2014)0209) și Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre,

–   având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–   având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri constituționale, Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și Comisiei pentru petiții (A8-0230/2015),

A. întrucât integrarea europeană a survenit, în parte, pentru a evita o repetare a consecințelor tragice ale celui de Al Doilea Război Mondial și ale persecuțiilor și represiunilor săvârșite de regimul nazist, precum și pentru a evita orice declin sau pas înapoi în materie de democrație și stat de drept, prin promovarea, respectarea și apărarea drepturilor omului;

B. întrucât respectarea și promovarea drepturilor omului, a libertăților fundamentale, a democrației și a valorilor și principiilor consacrate în tratatele UE și a instrumentelor internaționale privind drepturile omului (Declarația Universală a Drepturilor Omului, Convenția europeană a drepturilor omului, Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale etc.) sunt obligații ce le incumbă Uniunii și statelor sale membre și trebuie să se afle în centrul integrării europene;

C. întrucât aceste drepturi trebuie să fie garantate pentru toți cei care trăiesc pe teritoriul UE, inclusiv împotriva abuzurilor și actelor de violență comise de autoritățile publice de la orice nivel;

D. întrucât, în conformitate cu articolul 2 din TUE, UE se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor aparținând minorităților, valori care sunt comune statelor membre, care trebuie respectate atât de către UE, cât și de fiecare stat membru în toate politicile acestora, atât la nivel intern, cât și la nivel extern; întrucât, în temeiul articolului 17 din TUE, Comisia trebuie să asigure aplicarea tratatelor;

E. întrucât, potrivit articolului 6 din TUE, UE are responsabilitatea de a sprijini drepturile fundamentale și de a le transpune în practică în cadrul tuturor acțiunilor sale, indiferent de competențele care îi revin în domeniul în cauză; întrucât statele membre sunt, de asemenea, încurajate să facă același lucru;

F.  întrucât este necesară o revizuire a tratatelor UE pentru a consolida protecția democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale;

G.  întrucât, în conformitate cu preambulul TUE, statele membre și-au confirmat atașamentul la drepturile sociale, astfel cum sunt definite în Carta socială europeană; întrucât articolul 151 din TFUE conține și o trimitere explicită la drepturile sociale fundamentale, cum sunt cele stabilite în Carta socială europeană;

H. întrucât, o dată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale a devenit o componentă de sine stătătoare a tratatelor și, prin urmare, aceasta are acum forță juridică obligatorie pentru instituțiile, agențiile și celelalte organisme ale UE, precum și pentru statele membre, atunci când este aplicată legislația UE; întrucât trebuie dezvoltată, stimulată și consolidată o adevărată cultură a drepturilor fundamentale în instituțiile UE, dar și în statele membre, îndeosebi atunci când acestea aplică dreptul UE atât pe plan intern, cât și în relațiile lor cu țările terțe;

I.   întrucât la articolele 2 și 3 din Carta drepturilor fundamentale sunt recunoscute dreptul la viață și dreptul la integritate al persoanei;

J.   întrucât articolul 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzice toate formele de tratament inuman sau degradant;

K. întrucât la articolele 8, 9, 10, 19 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a UE, precum și în jurisprudența Curții de Justiție a UE, este recunoscută importanța drepturilor sociale fundamentale, subliniind astfel faptul că aceste drepturi, în special drepturile sindicale, dreptul la grevă, dreptul de asociere și de întrunire, trebuie să beneficieze de aceleași garanții ca celelalte drepturi fundamentale recunoscute de cartă;

L.  întrucât articolul 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene obligă Uniunea să respecte „diversitatea culturală, religioasă și lingvistică”, iar articolul 21 interzice discriminarea pe motive de limbă și/sau de apartenență la o minoritate națională,

M. întrucât articolul 33 din Carta drepturilor fundamentale garantează protecția familiei în plan juridic, economic și social;

N. întrucât articolele 37 și 38 din Cartă recunosc dreptul la un nivel ridicat de protecție a mediului, acesta fiind strâns legat de implementarea politicilor Uniunii;

O. întrucât statele membre nu pot reduce nivelul garanțiilor oferite în propriile constituții cu privire la anumite drepturi sub pretextul că nivelul de protecție a drepturilor stabilit în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene sau în alte instrumente ale legislației UE este inferior;

P.  întrucât este recunoscut faptul că autoritățile naționale (autoritățile judiciare, de aplicare a legii și administrațiile) joacă un rol esențial în transpunerea concretă a drepturilor și libertăților consacrate în Cartă;

Q. întrucât constituirea spațiului de libertate, securitate și justiție prevăzută în titlul V din TFUE necesită respectarea deplină a drepturilor fundamentale de către UE și fiecare stat membru în parte;

R.  întrucât ființa umană, cetățean sau rezident, se situează în centrul politicilor UE și întrucât drepturile personale, civile, politice, economice și sociale recunoscute de cartă nu doar au ca scop protecția cetățenilor și a rezidenților europeni împotriva unor eventuale ingerințe, abuzuri sau agresiuni, ci sunt totodată condiții prealabile pentru asigurarea dezvoltării lor personale depline și netulburate;

S.  întrucât statul de drept este coloana vertebrală a democrației liberale europene și este unul dintre principiile fondatoare ale UE, care decurge din tradițiile constituționale comune ale tuturor statelor membre;

T.  întrucât modul în care este implementat statul de drept la nivel național joacă un rol esențial în asigurarea încrederii reciproce între statele membre și în sistemele juridice ale acestora, prin urmare, constituirea spațiului de libertate, securitate și justiție prevăzută în titlul V din TFUE este de importanță vitală;

U. întrucât respectarea statului de drept este o condiție prealabilă pentru protejarea drepturilor fundamentale și are o importanță deosebită în cadrul UE, deoarece este și o condiție esențială pentru sprijinirea tuturor drepturilor și obligațiilor care decurg din tratate și din dreptul internațional;

V. întrucât UE și statele sale membre sunt angajate într-un proces global de trecere la noi obiective de dezvoltare durabilă (ODD) în care drepturile omului sunt universale, indivizibile și inalienabile;

W. întrucât implementarea acestor valori și principii trebuie să se bazeze, de asemenea, pe monitorizarea efectivă a respectării drepturilor fundamentale garantate în Cartă, de exemplu atunci când sunt elaborate propunerile legislative;

X.  întrucât UE traversează o perioadă de gravă criză economică și socială, al cărui impact, combinat cu anumite măsuri, printre care reduceri drastice ale bugetului, implementate pentru a o soluționa în unele state membre, afectează negativ condițiile de viață ale cetățenilor UE – creșterea șomajului, a nivelului de pauperitate, inegalități și condiții de muncă precare, precum și limitarea accesului la servicii și a calității acestora – și, prin aceasta, bunăstarea cetățenilor;

Y. întrucât aproape o treime din petițiile primite de Parlament sunt legate de acuzații de încălcare a drepturilor fundamentale prevăzute în Cartă, atingând probleme cum ar fi cetățenia, cele patru libertăți, ocuparea forței de muncă, circumstanțele economice, protecția mediului și a consumatorilor, sistemele de justiție, drepturile electorale și de participare democratică, transparența proceselor decizionale, dizabilitățile, drepturile copiilor, accesul la educație sau drepturile lingvistice; întrucât unele dintre aceste petiții ridică probleme legate de sănătate și de accesul la îngrijiri și servicii medicale, dar și de dreptul la un loc de muncă, ca o consecință directă a crizei economice; întrucât petițiile reprezintă de obicei primii indicatori privind situația drepturilor fundamentale în statele membre;

Z.  întrucât UE funcționează pe baza prezumției și a încrederii reciproce că statele membre respectă democrația, supremația legii și drepturile fundamentale, astfel cum sunt consacrate în CEDO și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special în legătură cu dezvoltarea unui spațiu de libertate, securitate și justiție și cu principiul recunoașterii reciproce;

Aa. întrucât șomajul, sărăcia și marginalizarea socială au consecințe majore în ceea ce privește câștigarea și exercitarea drepturilor fundamentale și subliniază necesitatea menținerii accesului la servicii de bază, îndeosebi la servicii sociale și financiare pentru persoanele aflate într-o situație vulnerabilă;

Ab. întrucât, în urma recentelor atacuri teroriste pe teritoriul UE, anumite politici și măsuri de combatere a terorismului sunt susceptibile să compromită drepturile și libertățile fundamentale în UE; întrucât este esențial să se vegheze la menținerea unui echilibru între salvgardarea libertăților și a drepturilor fundamentale și întărirea securității; întrucât UE și statele sale membre au datoria de a proteja cetățenii europeni, asigurând totodată respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale acestora în conceperea și derularea politicilor de securitate; întrucât necesitatea și proporționalitatea trebuie să constituie principiile prevalente în acest domeniu, astfel încât să se prevină încălcarea libertăților civile prin acțiuni politice;

Ac. întrucât, în Mediterana, se pierd mii de vieți, într-un mod fără precedent, conferind UE uriașa responsabilitate de a acționa pentru a salva vieți, a opri traficanții de persoane, a oferi căi legale pentru migranți și a asigura asistență și protecție solicitanților de azil și refugiaților;

Ad. întrucât aproape 3 500 de migranți au murit sau au dispărut în 2014, în încercarea de a ajunge pe teritoriul european, aducând numărul total de morți și dispăruți în ultimii 20 de ani la aproape 30 000; întrucât, potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație, ruta migrației spre Europa a devenit cel mai periculos traseu din lume pentru migranți,

Ae. întrucât circa o mie de cereri de azil pe an au o legătură directă cu mutilarea genitală,

Af. întrucât dreptul de azil este garantat prin Convenția din 1951 privind statutul refugiaților (Convenția de la Geneva), precum și prin protocolul din 31 ianuarie 1967,

Ag. întrucât manifestările de naționalism, rasism, xenofobie și intoleranță extreme încă nu au dispărut din comunitățile noastre; întrucât dimpotrivă, mai ales după recentele atacuri teroriste, acestea par a fi în creștere în multe state membre, ceea ce afectează minoritățile tradiționale, precum și noile comunități minoritare naționale;

Ah. întrucât, conform articolului 49 din TUE, orice stat european care respectă valorile prevăzute la articolul 2 și care se angajează să le promoveze poate solicita să devină membru al Uniunii; întrucât respectarea criteriilor de la Copenhaga este o condiție prealabilă esențială pentru aderarea la UE; întrucât obligațiile care le revin țărilor candidate în temeiul criteriilor de la Copenhaga constituie nu doar cerințe fundamentale de preaderare, ci trebuie să continue, în temeiul articolului 2 din TUE, să se aplice și după ce o țară a aderat la UE; întrucât, pe baza celor expuse mai sus, toate statele membre ar trebui evaluate în mod constant pentru a se verifica dacă respectă în continuare valorile fundamentale ale UE, și anume respectarea drepturilor fundamentale, a instituțiilor democratice și a statului de drept; întrucât, în plus, trebuie introdus un mecanism de corecție treptată care să creeze o punte între dialogul politic și „opțiunea nucleară” amintită la articolul 7 din TUE și trebuie abordată „dilema de la Copenhaga” în cadrul tratatelor actuale;

Ai. întrucât, deoarece nu există repere clare și comune, contestarea situației sub aspectul statului de drept, democrației și a drepturilor fundamentale dintr-un stat membru este, ea însăși, pusă neîncetat sub semnul întrebării din considerente politice și instituționale; întrucât, de conivență cu instituțiile UE, pentru că nu există proceduri obligatorii, în prea multe situații se manifestă o inerție permanentă și tratatele și valorile europene nu sunt respectate;

Aj. întrucât dreptul de a adresa petiții a stabilit o legătură strânsă între cetățenii UE și Parlamentul European; întrucât | Inițiativa cetățenească europeană a introdus o nouă legătură directă între cetățenii și instituțiile UE și poate favoriza evoluția drepturilor fundamentale și cetățenești; întrucât printre drepturile cetățenești se numără și dreptul de a adresa petiții, ca instrument de apărare a propriilor drepturi fundamentale, conform articolului 44 din Cartă și articolului 227 din TFUE;

Ak. întrucât, în UE , femeile continuă să se confrunte cu numeroase forme de discriminare și cad adesea victimă agresiunilor și abuzurilor, în special de natură sexuală,

Al. întrucât violența împotriva femeilor este cea mai răspândită încălcare a drepturilor fundamentale din UE și din lume și acest lucru afectează toate nivelurile societății, indiferent de vârstă, educație, venit, poziție socială și țară de origine sau reședință, și reprezintă un obstacol major în calea egalității dintre femei și bărbați;

Am.     întrucât, în conformitate cu constatările unei anchete desfășurate în 2014 de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, majoritatea femeilor care au fost victime ale violenței nu denunță aceste incidente la poliție;

An. întrucât sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente (SRHR) se bazează pe drepturile fundamentale ale omului și reprezintă elemente esențiale ale demnității umane(31); întrucât refuzarea unui avort care salvează viața constituie o încălcare gravă a drepturilor omului;

Ao.     întrucât traficul de persoane și exploatarea femeilor și a copiilor reprezintă o încălcare clară a drepturilor omului, a demnității umane și a principiilor fundamentale ale legii și democrației; întrucât, în prezent, femeile sunt mai vulnerabile în fața acestor pericole, din cauza nesiguranței economice sporite și a riscului mai ridicat de șomaj și sărăcie;

Ap.     întrucât violența împotriva femeilor ca formă de discriminare pe criterii de gen nu este inclusă explicit în dreptul european și este prezentă în numai trei sisteme juridice naționale (Spania, Suedia și Germania), rezultatul fiind acela că violența împotriva femeilor nu este considerată drept un aspect de fond al egalității; întrucât statele membre adoptă metode ad hoc de definire a violenței împotriva femeilor și a violenței pe criterii de gen, iar definițiile prezintă diferențe importante în legislațiile naționale, urmarea fiind că datele nu sunt comparabile;

Aq. întrucât statele membre nu sunt imune la flagelul reprezentat de mutilarea genitală, căreia îi cad victimă 500 000 de persoane în cadrul UE, alte 180 000 fiind expuse acestui risc,

Ar. întrucât în UE și în statele sale membre se produc încă numeroase încălcări ale drepturilor fundamentale, după cum o demonstrează, de exemplu, hotărârile Curții Europene pentru Drepturile Omului și după cum o indică rapoartele întocmite de Comisie, FRA, ONG-uri, Consiliul Europei și ONU, cum sunt încălcarea dreptului la libertatea de asociere și de exprimare a organizațiilor societății civile, discriminarea instituțională a persoanelor LGBTI prin interdicții în materie de căsătorie și prin legislație anti-propagandă, precum și nivelurile în continuare ridicate ale discriminării și infracțiunilor motivate de ură, rasism, xenofobie, intoleranță religioasă sau prin prejudecăți la adresa dizabilității, a orientării sexuale sau a identității de gen a unei persoane, întrucât reacțiile Comisiei, ale Consiliului și ale statelor membre nu sunt la înălțimea gravității și a recurenței încălcărilor constatate,

As. întrucât societățile în care drepturile fundamentale sunt pe deplin respectate și protejate au mai multe șanse de a dezvolta o economie dinamică și competitivă,

At. întrucât romii, cea mai mare minoritate etnică din Europa, continuă să fie victimele unei discriminări grave, ale atacurilor rasiste, ale discursurilor de incitare la ură, ale sărăciei și excluziunii,

Au. întrucât acțiunea externă europeană se bazează pe aceleași principii care stau la baza instituirii și dezvoltării UE, adică democrația, solidaritatea, demnitatea umană și toate drepturile fundamentale; întrucât au fost elaborate orientări specifice în domeniul drepturilor omului în politicile externe ale UE, dar nu și în politicile sale interne, ceea ce ar putea duce la alegații privind standarde duble, întrucât este esențial ca promovarea drepturilor fundamentale de către UE ca parte a acțiunii sale externe să fie însoțită de o politică internă fermă și sistematică de monitorizare a respectării drepturilor fundamentale în cadrul UE înseși,

Av. întrucât dispozițiile privind protecția datelor cu caracter personal ar trebui să respecte principiile scopului, necesității și proporționalității, inclusiv în contextul negocierilor și al încheierii de acorduri internaționale, după cum o ilustrează hotărârea Curții Justiție din 6 aprilie 2014 de anulare a Directivei 2006/24/CE și avizele AEPD,

Aw.     întrucât dreptul la respectarea vieții private și de familie și la protejarea datelor cu caracter personal sunt înscrise în cartă si, prin urmare, fac parte integrantă din legislația primară a UE,

Ax. întrucât noile tehnologii pot afecta drepturile fundamentale, în special dreptul la viață privată și dreptul la protecția datelor cu caracter personal, care sunt garantate la articolele 7 și 8 din Cartă,

Ay. întrucât accesul de masă la internet a deschis și alte posibilități de comitere a unor abuzuri fizice și psihologice împotriva femeilor, inclusiv ademenirea în scopuri sexuale pe internet;

Az. întrucât evoluția rapidă a lumii digitale (inclusiv utilizarea în creștere a internetului, a aplicațiilor și a rețelelor sociale) necesită protejarea mai eficace a datelor cu caracter personal și a vieții private, în vederea garantării confidențialității lor,

Ba. întrucât libertățile fundamentale, drepturile omului și egalitatea de șanse trebuie asigurate pentru toți cetățenii UE, inclusiv pentru persoanele aparținând minorităților naționale și lingvistice,

Bb. întrucât, potrivit OMS, cel puțin 850 de copii cu vârste de până la 15 ani mor în fiecare an în Europa ca urmare a relelor tratamente,

Bc. întrucât, potrivit unui sondaj FRA privind discriminarea și infracțiunile motivate de ură împotriva persoanelor LGBT, pe lângă discriminarea și agresiunile ale căror victime au fost, aproape jumătate din totalul persoanelor LGBT chestionate „consideră că limbajul injurios la adresa persoanelor LGBT folosit de politicieni este larg răspândit în țara de reședință”, ;

Bd. întrucât persoanele LGBTI sunt victime ale discriminării instituționale, fie prin interzicerea uniunilor civile, fie prin existența unor legi care interzic afirmarea preferinței sexuale,

Be. întrucât persoanele cu handicap se confruntă cu forme multiple de discriminare care le împiedică să își exercite pe deplin drepturile fundamentale,

Bf. întrucât nivelul de sărăcie a persoanelor cu dizabilități este cu 70 % mai ridicat decât media, în parte din cauza accesului lor limitat la locuri de muncă;

Bg. întrucât secularismul și neutralitatea statului oferă cele mai eficiente garanții ale nediscriminării la adresa comunităților religioase prezente în orice stat;

Bh. întrucât libertatea presei și libertatea de acțiune a actorilor societății civile, cum ar fi ONG-urile, constituie un element esențial pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale; întrucât această libertate a fost pusă în pericol de adoptarea unor legi naționale sau prin intervenția directă a autorităților în mai multe state membre,

Bi. întrucât Carta drepturilor fundamentale prevede că persoanele vârstnice au dreptul „de a duce o viață demnă și independentă și de a participa la viața socială și culturală”,

Bj. întrucât, deși sancțiunile proporționale cu infracțiunile comise au efect de descurajare a persoanelor care comit încălcări ale drepturilor fundamentale, scopul principal trebuie să rămână mai degrabă prevenirea infracțiunilor (prin educație și măsuri culturale), decât luarea de măsuri după incident;

Bk. întrucât este important ca instituțiile specializate, cum ar fi instituțiile naționale de apărare a drepturilor omului și organismele de promovare a egalității, să fie eficiente pentru a ajuta cetățenii să-și exercite mai bine drepturile fundamentale în contextul aplicării legislației UE de către statele membre;

Bl. întrucât dreptul de a vota și de a candida la alegerile locale și la cele pentru Parlamentul European în statul membru de reședință este recunoscut la articolele 39 și 40 din Cartă; întrucât exercitarea dreptului la mobilitate nu ar trebui să împiedice aplicarea acestui drept;

Bm. având în vedere răspunsul lipsit de vlagă al Comisiei și al statelor membre la dezvăluirile lui Edward Snowden referitoare la practicile de spionaj masiv cu ajutorul internetului și al rețelelor de telecomunicații în cadrul programului PRISM al ANS, vizând și statele europene, și preocupat de incapacitatea acestora de a aplica măsuri pentru protejarea cetățenilor europeni sau a resortisanților din țările terțe care locuiesc în Europa;

1.  consideră că garantarea afirmării depline a valorilor europene comune enunțate la articolul 2 din TUE, atât în legislația europeană, cât și în cea națională, în politicile publice și în implementarea lor, respectând totodată pe deplin principiul subsidiarității, este esențială;

2. invită statele membre să garanteze că întreaga legislație a UE, inclusiv programele de ajustare economică și financiară, este aplicată în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale și Carta socială europeană (articolul 151 din TFUE);

3.  reamintește că articolul 6 din TUE prevede aderarea Uniunii la Convenția europeană a drepturilor omului; ia act de avizul 2/2013 al Curții de Justiție a UE; le solicită Comisiei și Consiliului să implementeze instrumentele necesare pentru a asigura că obligația menționată mai sus, consfințită în tratate, este îndeplinită fără întârzieri necuvenite; consideră că, în acest sens, trebuie să se procedeze cu deplină transparență, deoarece astfel se va obține un mecanism suplimentar de intensificare a respectului real și de transpunere în practică a protecției persoanelor împotriva încălcării drepturilor lor fundamentale, inclusiv dreptul la o cale de atac eficace, precum și de adâncire a procesului de responsabilizare a instituțiilor europene pentru acțiunile sau eșecurile lor legate de drepturile fundamentale;

4. salută numirea unui prim vicepreședinte al Comisiei cu competențe în materia respectării statului de drept și a Cartei și ia act de angajamentul acestuia de a transpune corect în practică cadrul existent; așteaptă adoptarea, în viitorul apropiat, a unei strategii interne privind drepturile fundamentale, în strânsă colaborare cu celelalte instituții și cu consultarea largă a reprezentanților societății civile și a altor părți interesate; consideră că strategia ar trebui să se bazeze pe articolele 2, 6 și 7 din TUE și să fie în concordanță cu principiile și obiectivele prevăzute la articolele 8 și 10 din TFUE; regretă lipsa de voință politică care se manifestă cu privire la invocarea articolului 7 din TUE împotriva statelor membre care se fac răspunzătoare de încălcări ale drepturilor fundamentale, pentru a le sancționa și a acționa ca factor de disuasiune;

5. subliniază necesitatea utilizării pe deplin a mecanismelor existente pentru garantarea respectării, apărării și promovării drepturilor și valorilor fundamentale ale Uniunii, prevăzute la articolul 2 din Tratatul UE și în Carta drepturilor fundamentale; subliniază, în această privință, că toate instrumentele prevăzute în prezent în tratate trebuie să fie aplicate și implementate de urgență;

6.  subliniază că mecanismele existente trebuie să fie utilizate integral, desfășurând acțiuni de evaluare și investigație obiective și punând în mișcare, în cazuri bine întemeiate, proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor;

7.  subliniază necesitatea unor eventuale modificări ale tratatelor pentru a consolida protecția drepturilor fundamentale în tratatele UE;

8. ia act de Comunicarea Comisiei privind un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept, care reprezintă o primă încercare de remediere a neajunsurilor existente în ceea ce privește prevenirea și soluționarea cazurilor de încălcare a drepturilor fundamentale și a principiilor statului de drept în statele membre; ia act de intenția Comisiei de a informa regulat Parlamentul și Consiliul cu privire la progresele înregistrate în fiecare etapă; consideră însă că cadrul propus s-ar putea dovedi un factor de disuasiune insuficient sau ineficace pentru prevenirea și soluționarea încălcărilor drepturilor fundamentale în statele membre, deoarece Comisia l-a prezentat sub forma unei comunicări fără forță juridică, în care nu se specifică când trebuie să fie activat;

9. invită Comisia să implementeze și să perfecționeze în continuare cadrul menționat, cu scopul de:

a)  a-l include în strategia internă privind drepturile fundamentale, deoarece statul de drept este o condiție prealabilă pentru protejarea drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană și în statele sale membre;

b)  a găsi o modalitate de a utiliza mai bine cunoștințele în domeniu ale Consiliului Europei și de a crea un canal oficial de cooperare în domenii precum statul de drept și drepturile fundamentale;

c) a defini în termeni clari criteriile de aplicare și a garanta că implementarea sa proactivă și transparentă previne cu succes materializarea încălcărilor drepturilor fundamentale; a defini, în particular, criteriile pentru „riscul clar de încălcare” și „încălcarea gravă și persistentă”, bazându-se, inter alia, pe jurisprudența Curții de Justiție și a Curții Europene a Drepturilor Omului; a lua în considerare stabilirea acestor criterii astfel ca fiecare încălcare să declanșeze în mod automat aplicarea cadrului;

d)  a porni proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor care ar putea duce și la penalizări financiare, în conformitate cu articolul 260 din TFUE, în cazul în care FRA identifică încălcări sistematice sau grave ale articolului 2 din TUE;

e)  a garanta declanșarea automată a procedurii stipulate la articolul 7 din TUE, în cazul în care procesul în trei etape prevăzut în cadru nu duce la soluționarea problemei, specificând care dintre drepturile ce decurg din aplicarea tratatelor în cazul statului membru în cauză, altele decât dreptul de vot în Consiliu, pot fi suspendate, astfel încât să se analizeze posibilitatea de a aplica sancțiuni suplimentare, de natură să asigure funcționarea efectivă a cadrului, în concordanță cu dreptul european și cu drepturile fundamentale;

f)   a stipula că toate propunerile legislative, politicile și acțiunile UE, inclusiv cele din domeniul economic și al relațiilor externe, ca și toate măsurile finanțate de UE trebuie să respecte Carta și trebuie să fie supuse unei evaluări ex ante și ex post amănunțite a impactului lor asupra drepturilor fundamentale, precum și de a include un plan de acțiune proactiv care să asigure aplicarea eficientă a standardelor existente și să identifice domeniile în care sunt necesare reforme; consideră, în acest sens, că, atunci când legiferează și elaborează politici, Comisia, Consiliul și Parlamentul ar trebui să facă pe deplin uz de experiența externă și independentă acumulată în materie de FRA;

g) a dezvolta, în cooperare cu FRA și cu organismele naționale care activează în domeniul drepturilor omului din statele membre, precum și cu contribuția largă a reprezentanților societății civile, o bază de date care să colaționeze și să publice toate datele și rapoartele disponibile referitoare la situația drepturilor fundamentale în UE și în fiecare stat membru în parte;

10. îndeamnă Comisia să asigure că strategia internă menționată mai sus este însoțită de un mecanism nou, clar și detaliat, bazat integral pe legislația internațională și europeană și adoptând toate valorile protejate în temeiul articolului 2 din TUE, pentru a asigura coerența în raport cu Cadrul strategic privind drepturile omului și democrația, aplicat deja în contextul relațiilor externe ale UE și pentru a responsabiliza instituțiile europene și statele membre pentru acțiunile și omisiunile lor în ceea ce privește drepturile fundamentale; consideră că acest mecanism ar trebui să permită monitorizarea respectării drepturilor fundamentale de către toate statele membre ale UE și să ofere posibilitatea unui dialog sistematic și instituționalizat în cazul în care drepturile fundamentale ar fi încălcate de unul sau mai multe state membre; consideră că, pentru a valorifica integral dispozițiile tratatelor, Comisia ar trebui:

a)  să instituie un tablou de bord, bazat pe indicatori comuni și obiectivi, cu ajutorul cărora să fie măsurate democrația, statul de drept și drepturile fundamentale; acești indicatori ar trebui să reflecte criteriile politice de la Copenhaga care reglementează procesul de aderare, precum și valorile și drepturile menționate la articolul 2 din tratate și în Carta drepturilor fundamentale și să fie concepuți pe baza standardelor existente; în această privință, Comisia ar trebui să ia în considerare lărgirea sferei de aplicare a Tabloului de bord al UE privind justiția, astfel încât să acopere evaluarea periodică, pe fiecare stat în parte, a respectării drepturilor fundamentale și a statului de drept;

b)  să asigure monitorizarea constantă, cu ajutorul tabloului de bord înființat și al unui sistem de evaluare anuală a fiecărei țări, de dezvoltat, în cooperare, de Consiliu și de Parlament, privind respectarea statului de drept și situația drepturilor fundamentale în toate statele membre ale Uniunii Europene, pe baza datelor furnizate de FRA, de Consiliului Europei și de Comisia de la Veneția a acestuia, precum și de ONG-uri;

c)  să propună, în acest sens, o revizuire a Regulamentului privind FRA, pentru a-i conferi FRA puteri sporite și resurse umane și financiare mai mari, astfel încât aceasta să poată monitoriza situația din statele membre și să publice un raport anual de monitorizare cuprinzând o evaluare amănunțită a performanțelor fiecărui stat membru;

d) să emită o avertizare formală dacă, pe baza tabloului de bord înființat și a raportului anual de monitorizare menționat, indicatorii arată că statele membre încalcă statul de drept sau drepturile fundamentale; această avertizare formală ar trebui să fie însoțită sistematic de lansarea unui dialog instituționalizat, implicând – pe lângă Comisie și statul membru în cauză – Consiliul, Parlamentul European și parlamentul statului membru interesat;

e) să contribuie la îmbunătățirea coordonării dintre instituțiile și agențiile UE, Consiliul Europei, Organizația Națiunilor Unite și organizațiile societății civile; să intensifice cooperarea dintre instituțiile UE și statele membre, inclusiv dintre Parlamentul European și parlamentele naționale;

11.salută faptul că Consiliul va organiza dezbateri cu privire la statul de drept; consideră însă că aceste dezbateri nu constituie modalitatea cea mai eficientă de a rezolva orice lipsă de conformitate în raport cu valorile fundamentale ale Uniunii Europene; regretă faptul că Parlamentul nu este nici informat, nici implicat în organizarea acestor dezbateri; invită Consiliul să își fundamenteze dezbaterile pe rezultatele rapoartelor anuale și ale rapoartelor specifice ale Comisiei Europene, ale Parlamentului European, ale organizațiilor societății civile, ale Consiliului Europei și ale Comisiei sale de la Veneția, precum și ale altor părți implicate, instituționale sau de altă natură;

12. invită Comisia și statele membre să ancheteze orice acuzație de încălcare a drepturilor fundamentale consacrate în cartă și să urmărească aceste acuzații, dacă sunt dovedite; în special, îndeamnă Comisia să inițieze proceduri privind încălcarea dreptului comunitar în cazul în care un stat membru este suspectat de încălcarea acestor drepturi;

13. invită Comisia să acorde o mai mare prioritate pregătirii aderării Uniunii la Carta socială europeană, semnată la Torino, la 18 octombrie 1961 și revizuită la Strasbourg, la 3 mai 1996;

14. invită statele membre să înființeze și să consolideze instituții naționale pentru drepturile omului, în acord cu „Principiile de la Paris”, pentru a asigura promovarea și protejarea independentă a drepturilor omului la nivel național;

15. solicită garantarea unei mai bune coordonări și consecvențe în cazul activităților Parlamentului, Consiliului Europei, FRA și EIGE;

16. își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea alarmantă a numărului de încălcări ale drepturilor fundamentale în UE, îndeosebi în domeniul imigrației și azilului, al discriminării și intoleranței – în special față de anumite comunități – și a numărului de atacuri sau presiuni la adresa ONG-urilor care apără drepturile acestor grupuri și comunități; constată lipsa de voință a statelor membre în ceea ce privește garantarea respectării acestor drepturi și libertăți fundamentale, îndeosebi în cazul romilor, femeilor, comunității LGBTI, solicitanților de azil, imigranților și al altor grupuri vulnerabile;

17. invită Consiliul să identifice o bază comună cu privire la conținutul exact al principiilor și standardelor care decurg din statul de drept și care variază la nivel național și să ia în considerare definiția existentă deja a statului de drept formulată de Curtea de Justiție, ca punct de pornire pentru dezbatere, incluzând: legalitatea, ceea ce implică un proces transparent, responsabil, democratic și pluralist pentru adoptarea legilor, siguranța juridică, interzicerea caracterului arbitrar în exercitarea competențelor executive, instanțe independente și imparțiale; un control jurisdicțional efectiv, cu respectarea drepturilor fundamentale; și egalitatea în fața legii;

18. reamintește că respectarea statului de drept constituie o cerință preliminară pentru protejarea drepturilor fundamentale și că măsurile de securitate nu ar trebui să interfereze cu acestea, în acord cu articolul 52 din Cartă; reamintește, de asemenea, că, în temeiul articolului 6 din Cartă, fiecare dintre noi are dreptul la libertate și la siguranța persoanei;

19. solicită Comisiei, Consiliului și statelor membre să asigure includerea, de la bun început, a drepturilor și principiilor fundamentale, astfel cum sunt stipulate, în special, în tratate, în Cartă și în Convenția europeană a drepturilor omului, în politicile și măsurile de securitate internă, conform sugestiilor formulate în documentul FRA axat pe „Includerea drepturilor fundamentale în agenda privind securitatea”; îndeamnă UE și statele membre să integreze integrarea socială și măsurile anti-discriminare în strategiile viitoare de securitate internă;

20. solicită Comisiei, cu sprijinul FRA, să consolideze măsurile și programele de sensibilizare, de educare și de formare cu privire la drepturile fundamentale; obiectivul acestor programe ar trebui să fie stabilirea coeziunii și a încrederii între toți partenerii sociali și să implice organizațiile societății civile, instituțiile naționale pentru drepturile omului și agențiile naționale pentru egalitate de gen și antidiscriminare;

21.subliniază că rolul Comisiei în calitate de gardian al tratatelor nu se limitează la controlul transpunerii legislației de către statele membre, ci se extinde și la aplicarea corectă și integrală a legilor, în special în vederea protecției drepturilor fundamentale ale cetățenilor; regretă limitarea efectivă a domeniului de aplicare al Cartei din cauza unei interpretări excesiv de restrictive a articolului 51, conform căreia aceasta nu acoperă punerea în executare legislației UE; consideră că această abordare ar trebui revizuită, pentru a satisface așteptările cetățenilor UE cu privire la drepturile lor fundamentale; reamintește că așteptările cetățenilor depășesc interpretarea strictă a Cartei și că obiectivul ar trebui să constea din materializarea aceste drepturi în cât mai mare măsură; regretă, în consecință, că, în numeroase răspunsuri la petiții care denunță posibile încălcări ale drepturilor fundamentale, Comisia invocă lipsa de competență; solicită, în acest cadru, instituirea unui mecanism de monitorizare, de evaluare sistematică și de emitere de recomandări, pentru a încuraja respectarea globală a valorilor fundamentale în statele membre;

22. reamintește importanța crucială a transpunerii și implementării corecte și la timp a legislației UE, în special atunci când aceasta afectează sau dezvoltă drepturile fundamentale;

Libertate și securitate

Libertatea de exprimare și media

23. reamintește că libertatea de exprimare, informare și libertatea media sunt esențiale pentru garantarea democrației și a statului de drept; condamnă ferm violența, presiunea și amenințările la adresa jurnaliștilor și a media, inclusiv în ceea ce privește dezvăluirea surselor lor și a informațiilor legate de încălcarea drepturilor fundamentale de către guverne și state; cheamă statele membre să se abțină de la aplicarea unor măsuri care să afecteze aceste libertăți; își reiterează apelul adresat Comisiei de a revizui și modifica directiva privind serviciile media audiovizuale în acord cu orientările formulate de Parlament în rezoluția sa din 22 mai 2013;

24. subliniază că media publice, independente, libere, diversificate și pluraliste, alături de jurnaliști, atât online, cât și offline, sunt piatra de temelie a democrației; consideră că proprietatea asupra media și conducerea acestora nu ar trebui concentrate în aceleași mâini; subliniază, în această privință, că transparența în ceea ce privește proprietatea asupra media este esențială pentru monitorizarea investițiilor care ar putea influența informația furnizată; solicită elaborarea unor norme economice adecvate și echitabile, pentru a garanta și pluralismul media online; solicită Comisiei să conceapă un plan de acțiune care să asigure că toate media respectă standardele minimale de independență și de calitate;

25. își exprimă preocuparea cu privire la extinderea măsurilor represive din unele state membre îndreptate împotriva manifestațiilor și mișcărilor sociale, libertății de întrunire și libertății de exprimare, în special cu privire la utilizarea disproporționată a forței împotriva manifestanților pașnici, precum și cu numărul redus de polițiști și anchetatori judiciari din acest domeniu; le solicită statelor membre să protejeze libertatea de întrunire și să nu adopte măsuri care pun sub semnul întrebării sau chiar incriminează exercitarea drepturilor și libertăților fundamentale, cum sunt dreptul de a manifesta și dreptul la gravă sau dreptul la întrunire și asociere și libertatea de exprimare; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la actele normative naționale din unele state membre care afectează drepturile fundamentale în spațiile publice și limitează dreptul la întrunire; îi solicită Comisiei să monitorizeze și să abordeze interferențele grave cu drepturile fundamentale, cauzate de actele normative naționale care, din motive securitare, aplică restricții în spațiile publice;

26. ia act de faptul că unele acte de terorism au determinat UE și statele sale membre să intensifice măsurile împotriva teroriștilor și a radicalizării; îndeamnă UE și autoritățile naționale să adopte astfel de măsuri cu respectarea deplină a principiilor democrației, statului de drept și a drepturilor fundamentale, în special a dreptului la apărare în justiție, la prezumpția de nevinovăție, a dreptului la un proces echitabil, dreptului la respectarea vieții private și la protejarea datelor cu caracter personal; cheamă statele membre și Comisia să evalueze cu deplină transparență, sub aspectul respectării articolului 2 din TUE și a Cartei, toate proiectele sau propunerile de acte de reglementare sau instrumente juridice naționale urmărind combaterea terorismului;

27. recunoaște că larga răspândire a criminalității și a terorismului cibernetic generează grave provocări și îngrijorare cu privire la protejarea drepturilor fundamentale în mediul online; consideră că este esențial ca Uniunea Europeană să elaboreze un corpus de cunoștințe de specialitate de ultimă oră din domeniul securității cibernetice, astfel încât să asigure respectarea mai strictă a articolelor 7 și 8 din Cartă în spațiul cibernetic;

28. salută raportul Senatului Statelor Unite referitor la programele de detenție și de interogare ale CIA; îndeamnă statele membre să nu tolereze tortura sau vreo altă formă de tratament inuman și degradant pe teritoriile lor; își reiterează apelul adresat statelor membre de a garanta tragerea la răspundere pentru încălcarea drepturilor fundamentale în contextul transportării și detenției ilegale de prizonieri de către CIA a în unele țări europene; îndeamnă statele membre să desfășoare cercetări deschise și transparente pentru aflarea adevărului cu privire la utilizarea teritoriului și a spațiului lor aerian și să coopereze pe deplin în cadrul anchetei Parlamentului European, reinstituită recent în legătură cu aceasta, precum și în contextul măsurilor subsecvente; solicită protejarea persoanelor care dezvăluie astfel de încălcări, ca jurnaliștii și demascatorii;

29.își exprimă îngrijorarea cu privire la relatările repetate despre presupusa încălcare a drepturilor fundamentale ale UE și, în special, a legislației UE în materia protejării datelor în contextul activităților desfășurate de serviciile de informații ale statelor membre și ale țărilor terțe care permit păstrarea și accesarea datelor privind comunicațiile electronice ale cetățenilor europeni; condamnă cu fermitate activitățile de supraveghere în masă, descoperite după 2013, și deplânge perpetuarea acestora; solicită clarificări cu privire la aceste activități și, în special, la implicarea actuală a anumitor state membre; invită Comisia și statele membre să țină pe deplin seama de cerințele și recomandările Parlamentului, astfel cum sunt formulate în Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, la organismele de supraveghere din diferite state membre și la impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în materie de justiție și de afaceri interne, adresează statelor membre apelul de a se asigura că activitățile serviciilor lor de informații sunt conforme cu drepturile fundamentale și că sunt supuse controlului parlamentar și judiciar;

30. își exprimă îngrijorarea cu privire la adoptarea de către statele membre a unei legislații naționale care permite supravegherea generalizată și reiterează faptul că, într-o societate democratică, este nevoie de instrumente securitare punctuale, strict necesare și proporționale; își reiterează apelul adresat UE și statelor sale membre de a adopta un sistem de protejare a demascatorilor;

31. este preocupat de faptul că cetățenii nu sunt pe deplin conștienți de dreptul lor la protejarea datelor și la viață privată și nici de căile judiciare de atac de care dispun; subliniază, în acest sens, rolul autorităților naționale răspunzătoare de protejarea datelor în ceea ce privește susținerea acestor drepturi și creșterea gradului în care sunt conștientizate; consideră că este esențial ca cetățenii, în special copiii, să fie familiarizați cu importanța protejării datelor cu caracter personal, inclusiv în spațiul cibernetic, și cu pericolele la care sunt expuși; solicită statelor membre să lanseze campanii de sensibilizare, mai ales în școli; subliniază că, având în vedere evoluția rapidă a tehnologiei și amploarea crescândă a atacurilor cibernetice, este necesar să se acorde o atenție deosebită protejării datelor cu caracter personal pe internet, cu un accent ferm pus asupra securității prelucrării și stocării lor; subliniază că, deși dreptul de a fi uitat nu este absolut și va trebui echilibrat în raport cu alte drepturi fundamentale, este necesar ca persoanelor să li se dea dreptul de a-și rectifica online datele cu caracter personal; și exprimă profunda îngrijorare în legătură cu dificultățile pe care le întâmpină majoritatea utilizatorilor internetului de a asigura respectarea drepturilor lor în mediul digital; îi solicită Consiliului să facă progrese rapide în legătură cu pachetul privind protecția datelor, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a datelor pe tot cuprinsul UE;

32. reamintește faptul că statele membre trebuie să se asigure că serviciile lor de informații operează în mod legal și în deplină conformitate cu tratatele și cu Carta; solicită, în acest sens, statelor membre să se asigure că legislația națională va permite colectarea și analiza datelor cu caracter personal (inclusiv a așa-numitelor metadate) numai cu consimțământul persoanei în cauză sau în baza unei hotărâri judecătorești date pe baza unor suspiciuni rezonabile de implicare în activități criminale;

33. subliniază că colectarea și prelucrarea ilegală a datelor ar trebui sancționate în același mod ca încălcarea confidențialității tradiționale a corespondenței; insistă asupra faptului că ar trebui să se interzică cu strictețe crearea unor uși secrete sau orice alte tehnici urmărind slăbirea sau eludarea măsurilor securitare ori exploatarea slăbiciunilor existente;

34. regretă presiunile exercitate asupra întreprinderilor de unele organisme – atât publice, cât și private –, pentru a li se transmite datele utilizatorilor de internet, pentru a controla conținutul internetului sau a periclita principiul neutralității rețelei;

35. subliniază faptul că protejarea drepturilor fundamentale în societatea informațională actuală constituie o problemă esențială pentru UE, deoarece utilizarea crescândă a tehnologiilor informației și comunicațiilor (TIC) generează noi amenințări în ceea ce privește drepturile fundamentale în spațiul cibernetic, protejarea acestora trebuind să fie consolidată asigurând promovarea și protejarea lor în mediul online în același fel și aceeași măsură în cel offline;

36. îndeamnă Comisia să monitorizeze intensiv punerea în aplicare a legislației UE existente în domeniu și consideră că statele membre ar trebui să aplice dispozițiile dreptului penal în vigoare printr-o cercetare și o urmărire eficace în justiție, pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale ale victimelor;

37. le solicită Comisiei și statelor membre să des dovadă de o vigilență maximă în ceea ce privește impactul anumitor tehnologii noi, de exemplu al dronelor, asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor și, mai ales, asupra dreptului la viață privată și a protejării datelor cu caracter personal;

38. subliniază rolul esențial al educației în ceea ce privește prevenirea radicalizării și creșterea intoleranței și a extremismului în rândul tinerilor;

39. deplânge actele de discriminare, nemaivorbind de cele de brutalitate, comise de forțele de poliție din anumite state membre împotriva grupurilor minoritare, cum ar fi migranții, romii, persoanele LGBTI sau persoanele cu dizabiltăți; îndeamnă statele membre să investigheze și să pedepsească astfel de acte; este încredințat că forțele de poliție ar trebui să fie mai conștiente și pregătite să se ocupe de discriminările și violențele aplicate acestor minorități; le solicită statelor membre să restabilească încrederea pe care minoritățile ar trebui să o aibă în forțele de poliție și să le încurajeze să denunțe abuzurile; solicită, de asemenea, autorităților din statele membre să combată profilele etnice discriminatorii aplicate de unele forțe polițienești;

Libertatea religioasă și de conștiință

40. face trimitere la articolul 10 din Cartă, care protejează libertatea de gândire, conștiință și religie, inclusiv libertatea de a practica religia aleasă și de schimbare a religiei sau a convingerilor; consideră că, prin aceasta, este acoperită și libertatea celor care nu sunt credincioși; condamnă orice formă de discriminare sau intoleranță și solicită interzicerea oricărei forme de discriminare pe astfel de criterii; deplânge, în această privință, recentele episoade de discriminare și violență antisemită și antiislamică; cheamă statele membre, inclusiv autoritățile regionale, să apere, prin toate mijloacele disponibile, libertatea religioasă sau de convingere și să promoveze toleranța și dialogul intercultural prin elaborarea unor politici eficace, aplicând mai ferm politicile anti-discriminatorii acolo unde este necesar; reamintește importanța unui stat laic neutru pentru a preveni discriminarea împotriva oricăror comunități religioase, atee sau agnostice și pentru a garanta egalitatea de tratament a tuturor religiilor și convingerilor; își exprimă îngrijorarea cu privire la aplicarea legilor privind blasfemia și insultele religioase în Uniunea Europeană, cate poate avea consecințe grave asupra libertății de exprimare și îndeamnă statele membre să le abroge; condamnă cu fermitate atacurile împotriva lăcașurilor de cult și îndeamnă statele membre să nu permită impunitatea în cazul unor astfel de infracțiuni;

41. îndeamnă la respectarea libertății religioase sau de convingere în partea ocupată a Ciprului, unde sunt pe cale să se distrugă peste 500 de monumente religioase și culturale;

42. este alarmat de creșterea antisemitismului în Europa și de eforturile din ce în ce mai răspândite de negare sau minimalizare a Holocaustului; este profund îngrijorat că mulți membri ai comunității evreiești intenționează să părăsească Europa din cauza înrăutățirii climatului antisemit și a discriminărilor și violențelor îndreptate împotriva lor;

43. își exprimă profunda preocupare față de amplificarea manifestărilor anti-islamice, de atacurile asupra moscheilor și de tendința generală de a asocia religia musulmană cu fanatismul religios al unei minorități reduse; deplânge discriminarea și violența îndreptate împotriva comunității musulmane; le solicită statelor membre să condamne sistematic astfel de acte și să aplice o politică de toleranță zero în această privință;

Egalitatea și nediscriminarea

44. regretă profund faptul că Consiliul nu a adoptat încă propunerea din 2008 de directivă privind punerea în aplicare a principiului egalității de tratament al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală; salută inițiativa Comisiei de a acorda prioritate acestei directive; reiterează apelul adresat Consiliului de a adopta cât mai curând această propunere;

45. subliniază că, în conformitate cu articolul 2 din TUE, pluralismul, nediscriminarea și toleranța se numără printre valorile fundamentale ale Uniunii; consideră că numai politicile concepute să promoveze atât egalitatea formală, cât și pe aceea de substanță și să combată toate formele de părtinire și discriminare pot promova o societate caracterizată prin coeziune, desființând toate formele de prejudecată care afectează integrarea socială; deplânge faptul că, până și în prezent, în UE continuă să existe cazuri de discriminare, marginalizare și chiar de violență și abuz bazate îndeosebi pe motive de gen, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri personale, opinii politice sau de altă natură, apartenență la o minoritate națională, proprietate, naștere, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală;

46. consideră că Uniunea și statele membre ar trebui să își intensifice eforturile pentru combaterea discriminării și protejarea diversității culturale, religioase și lingvistice și să promoveze măsuri menite să consolideze egalitatea dintre genuri, drepturile copilului, ale persoanelor în vârstă, ale persoanelor cu dizabilități, ale persoanelor LGBTI și ale persoanelor aparținând minorităților naționale; îndeamnă UE și statele membre să includă discriminarea multiplă în politicile privind egalitatea;

47. le solicită Comisiei și Consiliului să confirme că, pentru evaluarea discriminării, este nevoie de date fiabile și comparabile privind egalitatea, defalcate în funcție de motivele discriminării, cu scopul de a-i informa pe cei care elaborează politici, de a evalua punerea în aplicare a legislației antidiscriminatorii a UE și de a îmbunătăți punerea ei în executare; îi solicită Comisiei să definească standarde consecvente de colectare a datelor privind egalitatea, bazate pe autoidentificare, pe standardele UE de protecție a datelor și pe consultarea comunităților relevante; invită statele membre să colecteze date privind toate motivele care generează discriminare;

48.îndeamnă Comisia să adopte o directivă care să condamne discriminarea de gen și care să contracareze prejudecățile și clișeele de gen în domeniul educației și în mass-media;

Promovarea minorităților

49. solicită mai multă consecvență din partea Uniunii Europene în domeniul protecției minorităților; crede cu tărie că toate statele membre, precum și țările candidate ar trebui să respecte aceleași principii și criterii, pentru a evita aplicarea unor standarde duble; solicită, în consecință, instituirea unui mecanism eficace pentru a monitoriza și asigura respectarea drepturilor fundamentale ale minorităților de toate felurile, atât în țările candidate, cât și în statele membre ale UE;

50. evidențiază faptul că Uniunea Europeană trebuie să fie un spațiu în care prevalează diversitatea etnică, culturală și lingvistică; invită instituțiile UE să elaboreze, la nivelul UE, un sistem cuprinzător de protecție a minorităților naționale, etnice și lingvistice, pentru a asigura că sunt tratate în același fel, luând în considerare standardele juridice relevante și bunele practici existente și cheamă statele membre să asigure egalitatea efectivă între aceste minorități, în special în privința aspectelor legate de limbă, educație și cultură; încurajează statele membre care încă nu au făcut-o să ratifice și să pună efectiv în aplicare Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale; reamintește, de asemenea, necesitatea implementării principiilor elaborate în cadrul OSCE;

51. condamnă toate formele de discriminare pe criterii lingvistice și invită statele membre care încă nu au făcut-o să ratifice și să pună efectiv în aplicare Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare; îndeamnă statele membre și Comisia să desfășoare toate acțiunile necesare pentru îndepărtarea tuturor obstacolelor administrative sau legislative disproporționate care ar putea împiedica diversitatea lingvistică la nivel european și național;

52. subliniază că principiul demnității umane, al egalității în fața legii și al interzicerii discriminării din orice motive constituie temelia statului de drept; invită statele membre să adopte un cadru legislativ național pentru abordarea tuturor formelor de discriminare și să garanteze punerea efectivă în aplicare a cadrului juridic existent al UE;

Situația populației rome

53. deplânge tendința din ce în ce mai pronunțată de intensificare a sentimentelor negative față de romi în UE și își exprimă îngrijorarea cu privire la situația romilor din UE și la numeroasele cazuri de persecuție, violență, stigmatizare, discriminare și expulzare ilegală, care contravin drepturilor fundamentale și legislației Uniunii Europene; îndeamnă Comisia să adopte în continuare măsuri împotriva statelor membre care tolerează discriminarea și segregarea instituționalizate; invită încă o dată statele membre să implementeze efectiv strategii menite să promoveze integrarea, în special în domeniul protecției drepturilor fundamentale, educației, ocupării forței de muncă, locuințelor și îngrijirii sănătății și să combată violența, discursul de incitare la ură și discriminarea romilor, în acord cu recomandarea Consiliului referitoare la măsurile de integrare a romilor în statele membre din 9 decembrie 2013;

54. subliniază importanța implementării adecvate a strategiilor naționale de integrare a romilor prin elaborarea unor politici integrate care să implice, într-un dialog permanent, autoritățile locale, organismele neguvernamentale și comunitățile de romi; îi solicită Comisiei să desfășoare acțiuni în vederea monitorizării și a mai bunei coordonări a implementării; invită statele membre să coopereze cu reprezentanții populației rome în ceea ce privește managementul, monitorizarea și evaluarea proiectelor care le afectează comunitățile, utilizând fondurile disponibile, inclusiv fondurile UE, monitorizând totodată îndeaproape respectarea drepturilor fundamentale ale romilor, inclusiv libertatea de mișcare, în conformitate cu Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora;

55. deplânge actuala discriminare a romilor în sistemele educaționale naționale și pe piața muncii; subliniază vulnerabilitatea crescută a femeilor și a copiilor romi, îndeosebi atunci când survin încălcări multiple și concomitente ale drepturilor lor fundamentale; reiterează importanța protejării și promovării accesului copiilor romi, în condiții de egalitate, la toate drepturile;

56. îndeamnă statele membre să adopte schimbările legislative necesare în ceea ce privește sterilizarea și să recompenseze financiar victimele sterilizării silite în rândul femeilor rome și al femeilor cu deficiențe mintale, în conformitate cu jurisprudența CEDO;

Violența împotriva femeilor și egalitatea dintre femei și bărbați

57. îndeamnă UE și statele membre să combată și să urmărească în justiție orice formă de violență și de discriminare împotriva femeilor; le cere, în special, statelor membre să abordeze în mod eficace efectele violenței domestice și ale exploatării sexuale, sub toate formele lor, inclusiv problema copiilor refugiați sau migranți și a căsătoriilor silite sau încheiate la o vârstă fragedă;

58. își exprimă îngrijorarea cu privire la amploarea și formele de violență împotriva femeilor din UE, evidențiate în ancheta efectuată de FRA la nivel european, care a demonstrat că una din trei femei a fost victima unui act de violență fizică și/sau sexuală după vârsta de 15 ani, și că aproximativ 3,7 milioane de femei din UE cad victimă violenței sexuale într-un interval de un an; le solicită, în consecință, Comisiei și statelor membre să revizuiască legislația existentă și să acorde atenția cuvenită problemei violenței împotriva femeilor, deoarece violența pe criterii de gen nu ar trebui tolerată; invită Comisia să încurajeze ratificările naționale și să lanseze procedura de aderare a UE la Convenția de la Istanbul cât mai curând posibil; constată că aderarea imediată a tuturor statelor membre la Convenția de la Istanbul ar conduce la elaborarea unei politici integrate și la promovarea cooperării internaționale în lupta împotriva oricăror forme de violență împotriva femeilor, inclusiv a hărțuirii sexuale, atât online, cât și offline;

59. solicită statelor membre să înființeze rețele de centre în care femeilor ce cad victimă traficului și prostituției li se acordă susținere și adăpost, asigurându-se că acestea primesc sprijin psihologic, medical, social și juridic și încurajându-le să își găsească locuri de muncă stabile și să beneficieze de drepturile aferente;

60.se declară profund îngrijorat de persistența practicilor de mutilare genitală, care constituie o formă gravă de violență împotriva femeilor și fetelor și o încălcare inacceptabilă a dreptului lor la integritate fizică; îndeamnă UE și statele membre să exercite o vigilență maximă și să combată aceste practici pe teritoriul lor, pentru a le pune capăt cât mai rapid posibil; invită îndeosebi statele membre să adopte o abordare fermă și disuasivă prin formarea persoanelor care lucrează cu migranți și urmărirea și pedepsirea sistematică și efectivă a autorilor mutilărilor genitale, în cazul cărora trebuie aplicat principiul toleranței zero; insistă asupra faptului că aceasta ar trebui să fie însoțită de campanii de informare și sensibilizare orientate punctual asupra grupurilor în cauză; salută faptul că, în legislația UE în materia azilului, victimele mutilării genitale sunt considerate drept persoane vulnerabile și mutilarea genitală este inclusă printre criteriile de acordare a azilului;

61. îi solicită Comisiei să garanteze continuitatea colectării de date cu privire la prevalența și caracterul violențelor împotriva femeilor ca bază pentru politici articulate de prevenire a violențelor și să răspundă nevoilor victimelor, inclusiv prin evaluarea punerii în aplicare a Directivei UE privind victimele (2012/29/UE) și organizarea unor campanii de sensibilizare împotriva hărțuirii sexuale; consideră că colectarea datelor ar trebui să pornească de la prima anchetă desfășurată de FRA la nivelul UE și să se bazeze pe cooperarea dintre Comisia (inclusiv Eurostat), FRA și Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați; reiterează solicitarea adresată Comisiei în Rezoluția sa din 25 februarie 2014 conținând recomandări adresate Comisiei privind combaterea violenței împotriva femeilor (2013/2004(INL)) și să prezinte o propunere de act de instituire a unor măsuri pentru promovarea și susținerea acțiunilor statelor membre în domeniul prevenirii violenței împotriva femeilor și fetelor, inclusiv a mutilării genitale a acestora; solicită Comisiei să desemneze anul 2016 drept anul de combatere a violențelor împotriva femeilor și a femeilor;

62. le solicită statelor membre să combată și să urmărească în justiție orice formă de violență împotriva femeilor; îi solicită Comisiei să propună o inițiativă legislativă pentru a interzice violența împotriva femeilor în UE;

63.invită Comisia să ridice gradul de conștientizare a necesității de a promova o cultură a respectului și a toleranței, pentru a pune capăt tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor; solicită statelor membre să asigure punerea în aplicare a strategiilor naționale pentru respectarea și protejarea drepturilor și a sănătății sexuale și reproductive a femeilor; insistă asupra rolului Uniunii în sensibilizarea societății și în promovarea bunelor practici în acest domeniu, dat fiind că sănătatea este un drept fundamental esențial pentru exercitarea altor drepturi ale omului.

64. este alarmat de sub-reprezentarea femeilor în cadrul proceselor decizionale, în companii și în consiliile de administrație ale acestora, în știință și în mediile politice, atât la nivel național, cât și la nivel internațional (societăți mari, alegerile naționale și europene) și, în special, la nivel local; cere ca femeile să fie sprijinite în ceea ce privește dezvoltarea lor profesională și eforturile pe care le depun pentru a accede în funcții de conducere și le solicită instituțiilor UE să acorde mai multă atenție faptului că doar 17,8 % dintre membrii consiliilor de administrație ale celor mai mari companii din UE cotate la bursă sunt femei;

65. solicită deblocarea în cadrul Consiliului a Directivei privind concediul de maternitate, deoarece aceasta va face posibilă o egalitate reală și concretă între bărbați și femei, precum și armonizarea la nivelul UE;

66. relevă faptul că mai mult de jumătate din totalul absolvenților de studii postuniversitare sunt femei și că piața muncii nu reflectă acest fapt, în special la nivelul decidenților din eșalonul superior; cheamă, în consecință, statele membre să facă toți pașii necesari pentru a asigura participarea egală a femeilor și bărbaților pe piața muncii și pentru a ajuta femeile să ajungă în posturi de nivel superior și, în special, să ajungă cât mai curând posibil la un acord referitor la o propunere de directivă privind îmbunătățirea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai societăților listate la bursă și la măsurile conexe; regretă faptul că, în UE, pentru aceeași muncă prestată, femeile sunt încă remunerate, în medie, cu 16 % mai puțin decât bărbații; invită, în consecință, UE să își continue activitatea în ceea ce privește asigurarea egalității dintre femei și bărbați, în concordanță cu articolul 157 din TFUE, sub aspectul remunerației, pensiilor și al participării la piața muncii, inclusiv în eșalonul de conducere superior; consideră că această acțiune ar trebui să contribuie la combaterea sărăciei și asigure că Europa utilizează pe deplin întregul talent de care dispune; deplânge faptul că șomajul în rândul femeilor este încă semnificativ mai mare decât în cel al bărbaților și subliniază că independența financiară a femeilor trebuie să fie o componentă a luptei împotriva pauperității;

67. îi solicită Comisiei să monitorizeze mai atent respectarea principiului egalității de gen în legislația europeană; le solicită statelor membre să efectueze o analiză similară a legislației lor naționale;

68. recunoaște că sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente (SRHR) sunt drepturi fundamentale și constituie un element esențial al demnității umane, egalității între genuri și autodeterminării; îndeamnă Comisia să includă SRHR, ca drepturi fundamentale ale omului, în următoarea strategie a UE în materie de sănătate, pentru a asigura coerența între politicile internă și externă ale UE în materie de drepturi fundamentale, după cum a solicitat Parlamentul la 10 martie 2015;

69. recunoaște faptul că refuzarea unui avort care salvează viața echivalează cu o încălcare gravă a drepturilor fundamentale;

70. invită statele membre ca, păstrând legătura cu Comisia, să recunoască dreptul de acces la mijloace contraceptive sigure și moderne și la educație sexuală în școli; îndeamnă Comisia să completeze politicile naționale pentru a îmbunătăți sănătatea publică, ținând totodată Parlamentul European pe deplin la curent;

Drepturile copiilor

71. condamnă ferm orice formă de violență împotriva copiilor și rele tratamente aplicate acestora; le solicită statelor membre, în calitate de state participante la Convenția Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, să adopte măsuri adecvate pentru a proteja copiii împotriva tuturor formelor de violență fizică și psihologică, inclusiv împotriva abuzului fizic și sexual, a căsătoriilor silite, a muncii juvenile și a exploatării sexuale;

72. condamnă cu fermitate exploatarea sexuală a copiilor, în special fenomenul în creștere al pornografiei infantile pe internet; îndeamnă Uniunea și statele membre să își unească eforturile pentru a combate aceste încălcări grave ale drepturilor copilului și să țină cont de recomandările Parlamentului din Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la abuzarea sexuală a copiilor pe internet; își reiterează apelul adresat statelor membre care nu au făcut-o încă să transpună Directiva privind combaterea abuzului sexual, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile; invită, în plus, Uniunea și statele membre care nu au făcut-o încă să ratifice Convenția Consiliului Europei pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale;

73. le solicită statelor membre să pună în aplicare Directiva 2011/93/UE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și să consolideze capacitatea juridică, capacitățile tehnice și resursele financiare ale autorităților de impunere a ordinii de drept, pentru a intensifica cooperarea, inclusiv cu Europol, în vederea cercetării și a destructurării mai eficace a rețelelor de persoane care comit infracțiuni sexuale împotriva copiilor, acordând, în același timp, prioritate drepturilor și siguranței copiilor implicați;

74. subliniază rolul cadrelor de specialitate care lucrează cu copiii, cum ar fi învățătorii, educatorii și pediatrii, în ceea ce privește detectarea semnelor de violență fizică și psihologică împotriva copiilor, inclusiv comportamentul agresiv pe internet; le solicită statelor membre să se asigure că aceste cadre specializate sunt sensibilizate și beneficiază de formare în acest sens; le solicită, în plus, statelor membre să înființeze linii telefonice de urgență, prin intermediul cărora copiii să poată semnala orice acte de maltratare, violență sexuală, intimidare sau hărțuire împotriva lor;

75. consideră că datele cu caracter personal online ale copiilor trebuie protejate în mod corespunzător și că copiii trebuie informați în mod adecvat cu privire la riscurile și consecințele utilizării datelor lor cu caracter personal în mediul online; le solicită statelor membre să lanseze campanii de sensibilizare în școli; subliniază că stabilirea profilului online al copiilor ar trebui interzisă;

76. condamnă orice formă de discriminare împotriva copiilor și invită Comisia și statele membre să acționeze împreună pentru eradicarea discriminării împotriva copiilor; le solicită, în particular, statelor membre și Comisiei să le acorde copiilor prioritate în mod explicit atunci când își programează și implementează politicile regionale și de coeziune;

77. le solicită statelor membre să asigure accesul efectiv la justiție pentru toți copiii, fie în calitate de suspecți, autori, victime sau părți în proces; afirmă importanța consolidării garanțiilor procedurale pentru copii în cadrul procedurilor penale, în special în contextul discuțiilor în curs referitoare la o directivă privind unele garanții speciale pentru copiii suspectați și puși sub acuzare în cadrul unor proceduri penale;

78. își exprimă îngrijorarea cu privire la creșterea numărului de cazuri de răpiri parentale internaționale; subliniază, în acest sens, importanța rolului Mediatorului Parlamentului European în materie de răpire parentală internațională a copiilor; subliniază importanța unei abordări comune a UE în ceea ce privește găsirea copiilor dispăruți pe teritoriul Uniunii; le solicită statelor membre să intensifice cooperarea polițienească și judiciară în cazurile transfrontaliere care implică copii dispăruți și să înființeze linii telefonice de urgență pentru copiii dispăruți;

79. reamintește că interesele superioare ale copilului, astfel cum sunt menționate la articolul 24 din Cartă, trebuie să fie întotdeauna un element de primă importanță în cadrul oricărei politici și măsuri adoptate cu privire la copii; reamintește că dreptul la educație este prevăzut în Cartă și că educația este esențială, nu numai pentru bunăstarea și dezvoltarea personală a copilului, ci și pentru viitorul societății; consideră că educația copiilor provenind din familii cu venituri reduse este o condiție prealabilă esențială pentru a le permite copiilor să scape de sărăcie; le solicită, prin urmare, statelor membre să promoveze educația de înaltă calitate pentru toți;

80. subliniază că interesele și drepturile copiilor cetățenilor UE ar trebui protejate corespunzător, nu doar în Uniune, ci și dincolo de frontierele sale și solicită, în consecință, o cooperare mai intensă cu instituțiile răspunzătoare de bunăstarea copiilor din țările nordice din afara UE; consideră că toți partenerii UE (inclusiv membrii SEE) ar trebui să ratifice Convenția de la Haga din 1996 asupra competenței, legii aplicabile, recunoașterii, executării și cooperării privind răspunderea părintească și măsurile de protecție a copiilor;

81. recunoaște faptul că criza financiară și economică a avut consecințe negative grave asupra bunăstării și a respectării drepturilor copilului; le solicită statelor membre să își intensifice eforturile depuse pentru soluționarea problemei sărăciei copiilor și excluderii sociale prin implementarea efectivă a Recomandării Comisiei Europene intitulate „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” cu ajutorul unor strategii integrate care să sprijine accesul la resurse adecvate, permițând accesul la servicii de calitate accesibile și promovând participarea copiilor la procesele decizionale care îi afectează; îi solicită Comisiei să ia măsuri suplimentare pentru monitorizarea punerii în aplicare a recomandării;

82. invită Comisia să propună un succesor ambițios și exhaustiv care să-i urmeze, în 2015, Agendei UE privind drepturile copilului; îi solicită Comisiei să asigure o integrare efectivă a drepturilor copilului în întreaga legislație, în politicile și în deciziile financiare ale UE; îi solicită Comisiei să prezinte rapoarte anuale referitoare la progresele înregistrate în ceea ce privește respectarea drepturilor copilului și deplina punere în aplicare a acquis-ului UE în materie; îi solicită Comisiei să procedeze astfel, încât mandatul și resursele aflate la dispoziția coordonatorului pentru drepturile copilului să reflecte în mod adecvat angajamentul UE de integrare sistematică și efectivă a drepturilor copilului; invită Comisia să adopte orientările UE privind sistemele integrate de protecție a copilului care au fost anunțate;

83 salută tendința de a defini căsătoria silită ca o infracțiune penală în statele membre; le solicită statelor membre să dea dovadă de vigilență, să ofere formare și să sensibilizeze personalul care intră în contact cu copiii, cum ar fi profesorii sau educatorii, să îi sprijine în vederea identificării copiilor susceptibili de a fi răpiți în țara lor de origine pentru a fi căsătoriți cu forța;

Drepturile persoanelor LGBTI

84. condamnă cu maximă fermitate toate formele de discriminare și violență de pe teritoriul UE îndreptate împotriva lesbienelor, homosexualilor, transsexualilor, bisexualilor și intersexualilor (LGBTI), favorizate de legi și politici care restrâng drepturile fundamentale ale acestor persoane; invită Comisia și statele membre să adopte legi și politici pentru a combate homofobia și transfobia; îi solicită, în acest sens, Comisiei să prezinte un plan de acțiune sau o strategie la nivelul UE pentru egalitate pe criterii de orientare sexuală și de identitate de gen, după cum a solicitat în repetate rânduri Parlamentul și a promis comisarul Jourová în cadrul audierilor Comisiei; reamintește, în acest sens, Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen, subliniază însă că această politică exhaustivă trebuie să respecte competențele Uniunii Europene, ale agențiilor sale și ale statelor sale membre;

85. consideră că drepturile fundamentale ale persoanelor LGBTI sunt susceptibile să fie mai bine protejate dacă acestea au acces la instituții juridice precum coabitarea, parteneriatul civil sau căsătoria; salută faptul că 19 state membre oferă în prezent aceste opțiuni și invită și alte state membre să examineze posibilitatea de a proceda la fel; repetă, o dată mai mult, apelul adresat Comisiei de a prezenta o propunere de regulament ambițios pentru a asigura recunoașterea reciprocă a actelor de stare civilă (inclusiv recunoașterea juridică a genului, căsătoriilor și parteneriatelor înregistrate) și a efectelor lor juridice, în vederea diminuării piedicilor juridice și administrative discriminatorii cu care se confruntă cetățenii care își exercită dreptul de liberă circulație;

86 le solicită statelor membre să dea dovadă de vigilență și de fermitate și să sancționeze funcționarii publici care insultă sau stigmatizează public persoanele LGBTI;

87. încurajează statele membre ale UE să sprijine sindicatele și organizațiile angajatorilor în eforturile lor de adoptare a unor politici privind diversitatea și nediscriminarea axate pe persoanele LGBTI;

88. consideră că autoritățile din statele membre ar trebui să faciliteze procedurile care le permit persoanelor care și-au schimbat sexul să beneficieze de recunoașterea noului gen în documentele oficiale; își reiterează condamnarea oricăror proceduri de recunoaștere juridică care impun sterilizarea persoanelor transgen;

89. deplânge faptul că persoanele transgen sunt în continuare considerate bolnavi mintal în majoritatea statelor membre și solicită revizuirea cataloagelor naționale în materie de sănătate mintală, cu asigurarea, în același timp, a disponibilității tratamentului medical necesar pentru toate persoanele transgen;

90. salută inițiativa prezentată de Comisie cu privire la depatologizarea identităților transgen în cadrul revizuirii Clasificării Internaționale a Bolilor a Organizației Mondiale a Sănătății (ICD); îi solicită Comisiei să intensifice eforturile de prevenire a transformării varianței de gen în copilărie într-un nou diagnostic ICD;

91. regretă profund faptul că intervențiile chirurgicale de „normalizare” genitală asupra copiilor intersexuali sunt răspândite, în pofida faptului că nu sunt necesare din punct de vedere medical; salută, în acest sens, legea malteză privind identitatea de gen, exprimarea de gen și caracteristicile sexuale din aprilie 2015, care interzice efectuarea unor astfel de intervenții asupra copiilor intersexuali și consolidează principiul autodeterminării pentru persoanele intersexuale, și le solicită celorlalte state să urmeze modelul maltez;

Drepturile persoanelor cu dizabilități

92. deplânge discriminările și excluderea la care încă sunt supuse persoanele cu handicap; le solicită Comisiei, statelor membre și autorităților regionale și locale să implementeze strategia europeană privind dizabilitățile și respectiv să monitorizeze și să aplice legislația europeană pertinentă; invită, în acest sens, Comisia să reia inițiativa legislativă referitoare la un act privind accesibilitatea, sub forma unui instrument orizontal capabil să amplifice protecția acordată persoanelor cu dizabilități și să asigure consecvența, în această privință, a tuturor politicilor UE; le solicită Comisiei și statelor membre să mărească la maximum sinergiile dintre strategia UE privind dizabilitățile și prevederile CEDAWE și Convenția ONU cu privire la drepturile copilului, pentru a asigura recunoașterea concretă și exercitarea efectivă a drepturilor, inclusiv prin armonizarea și implementarea cadrului legislativ și prin acțiuni culturale și politice;

93. îndeamnă Comisia să îndrume statele membre cu privire la utilizarea optimă a fondurilor europene, în conformitate cu obligațiile care îi incumbă UE în temeiul Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și să sprijine și să conlucreze îndeaproape cu ONG-urile și alte organizații, pentru a asigura implementarea corectă a convenției; le solicită UE și statelor membre să îmbunătățească accesul la locuri de muncă și la formare al persoanelor cu dizabilități, inclusiv al persoanelor cu dizabilități psiho-sociale, și să sprijine traiul în condiții de independență și programele de dezinstituționalizare, în concordanță cu articolul 26 din Cartă;

94. subliniază necesitatea respectării dreptului persoanelor cu dizabilități de a participa politic la alegeri; îi solicită, în acest sens, Comisiei să includă o evaluare a compatibilității cu Convenția Națiunilor Unite privind persoanele cu handicap în raportul său privind punerea în aplicare a Directivelor 93/109/CE și 94/80/CE ale Consiliului, care stabilesc dreptul de a vota și de a candida la alegerile pentru Parlamentul European și la alegerile locale; regretă faptul că un număr mare de persoane cu dizabilități din UE, care au fost private de capacitate juridică, sunt private și de dreptul de vot; le solicită, prin urmare, statelor membre să nu modifice legislația lor națională pentru a retrage sistematic dreptul de vot persoanelor cu dizabilități care au fost private de capacitate juridică, ci să efectueze analize de la caz la caz și să acorde asistență persoanelor cu dizabilități în timpul procedurilor de vot;

95. invită Comisia să evalueze compatibilitatea legislației europene cu cerințele Convenției Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap și să evalueze, din perspectiva acestei convenții, orice propunere viitoare, recurgând la studiile sale de impact;

96. condamnă utilizarea formelor de constrângere fizică și farmacologică pentru dizabilitățile mintale și invită UE și statele membre să adopte politici de integrare socială;

97. deplânge faptul că persoanele cu dizabilități se confruntă în continuare cu obstacole în ceea ce privește accesul la piața bunurilor și serviciilor din Uniune; consideră că aceste obstacole sunt de natură să limiteze participarea lor în societate și constituie o încălcare a drepturilor care le revin în special pe baza cetățeniei europene; îi solicită Comisiei să facă progrese rapide în ceea ce privește accesibilitatea în cadrul Uniunii Europene, astfel încât să se poată adopta, în cel mai scurt timp, un act legislativ;

98. le solicită instituțiilor UE și statelor membre să implice îndeaproape persoane cu dizabilități, inclusiv prin intermediul organizațiilor care îi reprezintă, în procesele decizionale din sferele lor de competență, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap;

99. le solicită statelor membre ale UE și instituțiilor acesteia să asigure publicitatea, clară și pe larg, referitoare la oportunitățile de participare la procesele consultative, folosind modalități de comunicare accesibile, posibilitatea furnizării informației în alte formate, cum ar fi Braille sau Easy Read (ușor lizibile), precum și accesibilitatea audierilor publice și a reuniunilor în care se discută propunerile de legi și de politici;

100. îi solicită Comisiei să armonizeze colectarea de date privind dizabilitățile în cadrul unor anchete sociale desfășurate la nivelul UE, în acord cu cerințele articolului 31 din Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap; subliniază faptul că această colectare de date ar trebui să facă uz de metodologii ce favorizează integrarea tuturor persoanelor cu dizabilități, inclusiv a celor cu afecțiuni mai grave și celor instituționalizați;

Discriminarea bazată pe vârstă

101. deplânge faptul că multe persoane în vârstă se confruntă zilnic cu discriminarea și cu încălcări ale drepturilor lor fundamentale, în special în ceea ce privește accesul la venituri corespunzătoare, la locuri de muncă, îngrijirea sănătății și la bunuri și servicii necesare; reamintește că articolul 25 din Carta drepturilor fundamentale proclamă dreptul persoanelor în vârstă de a duce o viață demnă și independentă și de a participa la viața socială și culturală; îi solicită Comisiei să elaboreze o strategie privind schimbările demografice care să transpună în practică articolul 25 din Carta drepturilor fundamentale;

102. își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că relele tratamente, neglijarea și abuzarea persoanelor în vârstă reprezintă un fenomen larg răspândit în statele membre; invită statele membre să adopte măsuri pentru a combate abuzul și toate formele de violență împotriva persoanelor în vârstă și să promoveze independența acestora sprijinind renovarea și accesibilitatea locuințelor; reamintește faptul că femeile în vârstă trăiesc mai adesea sub limita sărăciei, din cauza disparității salariale și, ulterior, a disparității în privința pensiilor dintre genuri;

103. invită statele membre să asigure integrarea lucrătorilor tineri pe piața muncii, în special a celor afectați de criza economică, inclusiv prin organizarea și punerea la dispoziție a unor activități de formare urmărind promovarea socială a tinerilor;

104. solicită respectarea demnității persoanelor la sfârșitul vieții, îndeosebi prin garantarea recunoașterii și respectării deciziilor exprimate în dispozițiile testamentare;

105. își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că reducerile practicate de statele membre în materie de cheltuieli publice și pensii contribuie în mare măsură la pauperitatea la o vârstă înaintată, prin diminuarea venitului disponibil, înrăutățirea condițiilor de viață, crearea unor inegalități în ceea ce privește accesibilitatea serviciilor și creșterea numărului persoanelor în vârstă cu venituri care abia depășesc pragul sărăciei;

Infracțiunile motivate de ură și discursurile care incită la ură

106. deplânge incidența discursurilor de incitare la ură și a infracțiunilor motivate de rasism, xenofobie, intoleranță religioasă sau prejudecăți cu privire la dizabilități, orientare sexuală sau identitate de gen, care survin zilnic în UE; le solicită statelor membre să apere drepturile fundamentale și să promoveze pe teritoriul lor înțelegerea, acceptarea și toleranța în relațiile dintre diferitele comunități; îi solicită UE ca, atunci când elaborează politici europene împotriva discriminării și politici în domeniul justiției, să acorde prioritate luptei împotriva infracțiunilor motivate de ură; le solicită Comisiei și statelor membre să intensifice lupta împotriva infracțiunilor motivate de ură și a atitudinilor și comportamentelor discriminatorii, prin elaborarea unei strategii exhaustive de combatere a infracțiunilor motivate de ură, a violenței determinate de prejudecăți și a discriminării;

107. este preocupat de prezența crescută a discursurilor care incită la ură în mediul online și le solicită statelor membre să instituie o procedură simplă care să le permită cetățenilor semnalarea conținuturilor motivate de ură pe internet;

108. își exprimă preocuparea cu privire la anchetele și la condamnările legate de infracțiunile motivate de ură în statele membre; îi solicită UE să adopte toate măsurile adecvate pentru a încuraja semnalarea unor astfel de infracțiuni, inclusiv prin asigurarea unei protecții corespunzătoare, deoarece constatările FRA din studiile sale pe scară largă au indicat în mod constant că victimele criminalității sunt reticente să se prezinte și să raporteze aceste situații la poliție;

109. își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că mai multe state membre nu au transpus corect prevederile Deciziei-cadru 2008/913/JAI și le solicită acestora să transpună și să implementeze integral standardele UE și să asigure punerea în executare a legislației naționale care pedepsește toate formele de infracțiuni motivate de ură, de incitare la ură și la hărțuire și să-i urmărească sistematic în justiție pe făptuitorii acestor infracțiuni penale; îi solicită Comisiei să monitorizeze transpunerea corecta a deciziei-cadru și să pună în mișcare proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu o transpun; solicită, de asemenea, revizuirea deciziei-cadru, cu scopul de a acoperi integral toate formele de infracțiuni motivate de ură și infracțiunile comise din cauza prejudecăților sau pe motiv de discriminare și de a defini în mod clar standarde consecvente de cercetare și de urmărire penală;

110. îi solicită Comisiei să sprijine programele de formare în domeniul prevenirii și eliminării practicilor discriminatorii și infracțiunilor din motive de ură destinate autorităților de impunere a ordinii de drept și autorităților judiciare, precum și agențiilor relevante ale UE; le solicită statelor membre să le furnizeze autorităților cu competențe în materie de cercetare și urmărire în justiție instrumente și cunoștințe practice care să le permită să identifice și să soluționeze infracțiunile acoperite de decizia-cadru, precum și să interacționeze și să comunice cu victimele;

111. constată cu îngrijorare dezvoltarea partidelor politice care își bazează programele politice pe excludere pe criterii etnice, de orientare sexuală și religioase;

112. își exprimă profunda preocupare cu privire la banalizarea în creștere a actelor și a discursurilor rasiste și xenofobe, cauzată de vizibilitatea publică în continuă creștere a grupărilor rasiste și xenofobe, dintre care unele au obținut sau încearcă să obțină statutul de partid politic;

113. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la dezvoltarea partidelor politice care se folosesc de actuala criză economică și socială pentru a-și justifica mesajul rasist, xenofob și antiislamic;

114. condamnă ferm practicile de intimidare și de persecuție a minorităților, în special a romilor și a migranților, folosite de grupările paramilitare, dintre care unele sunt asociate în mod direct unui partid politic; îndeamnă statele membre să scoată în afara legii și să pedepsească astfel de practici;

Persoanele fără adăpost

115. își exprimă îngrijorarea în legătură cu numărul persoanelor care și-au pierdut locuința ca urmare a crizei economice; opinează că persoanele fără adăpost trebuie să fie menținute integrate în societate și că izolarea și marginalizarea lor trebuie combătute; le solicită, în acest sens, statelor membre să adopte politici ambițioase pentru a veni în ajutorul acestor persoane; subliniază faptul că persoanele fără adăpost sunt vulnerabile și își reiterează apelul adresat statelor membre de a evita stigmatizarea acestora ca delincvenți; le solicită statelor membre să abroge orice act normativ sau să abandoneze orice politici care le-ar prezenta ca atare; le solicită statelor membre să conceapă strategii naționale de combatere a fenomenului persoanelor fără adăpost pe teritoriul lor; subliniază că dreptul la asistență locativă acordat păturilor sociale celor mai sărace este consfințit de Carta drepturilor fundamentale;

Drepturile migranților și ale refugiaților la protecție internațională

116. deplânge pierderea repetată și tragică de vieți omenești în Mediterana și rolul jucat de călăuze și de traficanți, care le refuză migranților drepturile fundamentale; scoate în evidență faptul că UE și statele membre ar trebui să prevină alte tragedii pe mare; le solicită UE și statelor membre să plaseze solidaritatea și respectarea drepturilor fundamentale ale migranților în centrul politicilor UE privind migrația și, în particular:

–   subliniază necesitatea integrării drepturilor fundamentale în toate aspectele politicilor UE în materie de migrare și a efectuării unei evaluări aprofundate a impactului asupra drepturilor fundamentale ale migranților al tuturor măsurilor și mecanismelor care privesc migrația, azilul și controlul frontierelor; le cere statelor membre să respecte drepturile migranților vulnerabili;

–   subliniază necesitatea unei abordări holistice a UE, de natură să mărească coerența politicilor internă și externă ale UE; încurajează UE și statele membre să plaseze respectarea drepturilor migranților în centrul oricărui acord de cooperare bilaterală sau multilaterală cu țările din afara UE, inclusiv acordurile de readmisie, parteneriatele pentru mobilitate și acordurile de cooperare tehnică;

–   le reamintește statelor membre obligația lor internațională de a veni în ajutorul persoanelor aflate în pericol pe mare;

–   le solicită statelor membre să modifice sau să revizuiască orice legislație care pedepsește persoanele care acordă asistență migranților aflați în pericol pe mare;

–   subliniază dreptul fundamental la azil; încurajează OU și statele membre să disponibilizeze și să aloce resurse suficiente pentru a crea posibilități și a deschide canale sigure și legale pentru intrarea solicitanților de azil în Uniunea Europeană, astfel încât să se reducă riscurile inerente încercărilor de intrare ilegală și să se combată traficul cu ființe umane și rețelele de călăuze care profită de pe urma periclitării vieții migranților și a exploatării lor sexuale sau prin muncă;

–   cheamă statele membre să participe la programele de relocare ale UE și încurajează utilizarea vizelor umanitare;

–   îndeamnă statele membre să asigure condiții decente de primire, în conformitate cu legislația existentă în materia drepturilor fundamentale și azilului, acordând o atenție deosebită persoanelor vulnerabile și diminuării riscului de excludere socială a solicitanților de azil; invită Comisia să monitorizeze implementarea sistemului european comun de azil (SECA) și în special a Directivei 2013/32/UE, acordând o atenție specială solicitanților de azil care au nevoie de garanții procedurale speciale;

–   solicită instituirea unui sistem armonizat și eficient de azil al UE, în vederea repartizării echitabile a solicitanților de azil în statele membre;

–   deplânge incidentele de returnare violentă semnalate la frontierele UE; le reamintește statelor membre obligația pe care o au de a respecta principiul nereturnării, astfel cum este recunoscut de Convenția de la Geneva și de CEDO, și interdicția privind expulzările colective, stipulată la articolul 19 din Carta drepturilor fundamentale; le solicită Comisiei, agențiilor sale și statelor membre să asigure respectarea acestor obligații ale UE și a celorlalte obligații internaționale;

117. condamnă ferm protecția securitară la frontierele UE, care în prezent se materializează până și prin construirea de ziduri și garduri de sârmă ghimpată, precum și lipsa unor rute legale de intrare în Uniunea Europeană, ceea ce îi forțează pe numeroși solicitanți de azil și migranți să recurgă la metode din ce în ce mai periculoase, ajungând la discreția călăuzelor și traficanților de persoane;

118. solicită introducerea unor controale la frontieră care să țină seama de drepturile fundamentale și subliniază necesitatea supravegherii democratice, de către Parlament, a operațiunilor Frontex;

119. cere suspendarea tuturor activităților care, în conformitate cu legislația Uniunii sau cu mandatul Frontex, au fost identificate drept acte care încalcă drepturile fundamentale;

120. subliniază impactul negativ al Regulamentului Dublin II asupra accesului efectiv la protecție internațională în absența unui adevărat sistem de azil european comun, în special în lumina jurisprudenței CJUE și a CEDO; condamnă faptul că revizuirea regulamentului nu a condus la suspendarea acestuia sau, cel puțin, la abrogarea returnării către prima țară de intrare în UE și, de asemenea, lipsa unor măsuri luate de Comisie și de statele membre care să constituie o alternativă posibilă, bazată pe solidaritatea între statele membre;

121. le cere statelor membre să ratifice Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora;

122. condamnă recurgerea nediferențiată la detenția ilegală a migranților neregulamentari, inclusiv a solicitanților de azil, a minorilor neînsoțiți și a apatrizilor; le cere statelor membre să respecte dispozițiile Directivei privind returnarea, inclusiv dreptul la demnitate și principiul interesului superior al copilului, precum și legislația UE și legislația internațională; reamintește faptul că reținerea migranților trebuie să rămână o măsură de luat în ultimă instanță și îndeamnă statele membre să introducă și să aplice măsuri alternative; condamnă condițiile înspăimântătoare de detenție din unele state membre și îndeamnă Comisia să se ocupe de acestea fără întârziere; reafirmă necesitatea de a le garanta migranților neregulamentari acordarea unei căi efective de atac în cazul în care le sunt încălcate drepturile;

123. le solicită statelor membre și Comisiei să ia măsurile necesare pentru a garanta informarea și transparența cu privire la reținerea migranților și a solicitanților de azil în numeroase state membre și îndeamnă Comisia să propună o revizuire a Regulamentului (CE) nr. 862/2007, astfel ca acesta să includă date statistice privind funcționarea sistemelor și a centrelor de detenție;

124. subliniază importanța controlului democratic asupra tuturor formelor de privare de libertate în temeiul legislației în materie de imigrație și azil; invită membrii Parlamentului European și ai parlamentelor naționale să viziteze periodic centrele de primire și de detenție a migranților și solicitanților de azil și cheamă statele membre și Comisia să faciliteze accesul ONG-urilor și al jurnaliștilor la aceste centre;

125. solicită o monitorizare mai atentă a centrelor de primire și de detenție a migranților, a tratamentului aplicat acestora și a formalităților de azil în statele membre; își exprimă îngrijorarea cu privire la procedurile de "returnare la cald" și la incidentele violente care au loc în diferite „puncte fierbinți” din sudul Europei, care necesită lansarea imediată, de către Comisie, în acest cadru, a unui dialog politic cu țările implicate în astfel de practici, în vederea sprijinirii statului de drept;

126. invită Uniunea Europeană și statele sale membre să instituie măsuri concrete și bune practici urmărind promovarea egalității de tratament și a integrării sociale, astfel încât integrarea migranților în societate să fie îmbunătățită; reamintește, în această privință, că este esențial ca stereotipurile negative și dezinformarea în legătură cu migranții să fie combătute prin dezvoltarea unor discursuri contrare, în primul rând în școli și adresate tinerilor, pentru a mări impactul pozitiv al migrației;

127. consideră că copiii migranți sunt deosebit de vulnerabili, în special atunci când nu sunt însoțiți; le solicită Comisiei și statelor membre să pună în aplicare Rezoluția Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la situația minorilor neînsoțiți în UE; le solicită statelor membre să implementeze integral pachetul privind sistemul european comun de azil, pentru a îmbunătăți situația minorilor neînsoțiți în UE; salută hotărârea Curții de Justiție pronunțată în cauza C-648/11, care stipulează că statul membru competent să examineze o cerere de azil făcută în mai multe state membre de către un minor neînsoțit este statul în care se află respectivul minor după depunerea cererii; reamintește că un minor neînsoțit este înainte de toate un copil și că protecția copiilor, mai degrabă decât politicile în domeniul imigrației, trebuie să fie principiul călăuzitor al acțiunilor statelor membre și ale UE atunci când se ocupă de copii neînsoțiți;

128. solicită o evaluare a modului în care sunt cheltuite fondurile alocate și utilizate în domeniul afacerilor interne, în special fondurile acordate pentru primirea solicitanților de azil; invită UE să intervină în cazul în care apar suspiciuni cum că fondurile au fost utilizate pentru activități care încalcă drepturile fundamentale;

129. solicită asistarea statelor membre situate la frontierele externe ale Uniunii, pentru a le ajuta să remedieze deficiențele sistemice legate de condițiile de primire și de procedurile de azil, care sunt agravate de creșterea numărului de solicitanți de azil;

130. îi solicită UE să-i tragă la răspundere pe propriii săi agenți pentru orice încălcare a drepturilor fundamentale pe care ar putea-o comite; solicită, în particular, să se acorde asigurări cu privire la demararea unei anchete ca urmare a alegațiilor conform cărora s-ar fi comis încălcări în cursul operațiunilor coordonate de agenția Frontex și la luarea unor măsuri adecvate, de natură disciplinară sau de altă natură, împotriva celor care se fac vinovați de comiterea unor astfel de încălcări; solicită, în acest scop, un mecanism intern de atac în cadrul Frontex, astfel cum a solicitat Ombudsmanul European în ancheta sa cu privire la cazul OI/5/2012/BEH-MHZ și publicarea concluziilor cercetărilor privind alegațiile de încălcare a drepturilor omului; solicită, în plus, ca operațiunile Frontex să fie oprite în cazul în care, în cursul lor, s-au comis încălcări ale drepturilor omului, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1168/2011;

131. invită statele membre să ratifice fără întârziere Convenția Consiliului Europei privind acțiunea împotriva traficului de persoane;

132. le solicită statelor membre să asigure accesul la protecție internațională al femeilor care sunt victime ale persecuțiilor pe motive legate de gen; le solicită statelor membre să urmeze orientările Comisiei pentru punerea în aplicare a Directivei 2003/86/CE privind dreptul la reîntregirea familiei, inclusiv în ceea ce privește emiterea imediată a unui permis de ședere autonom membrilor de familie care au intrat în scopul reîntregirii familiei atunci când survin circumstanțe deosebit de dificile, cum ar fi violența domestică;

133. salută faptul că legislația UE în domeniul azilului încadrează victimele mutilării genitale în categoria persoanelor vulnerabile și include mutilarea genitală printre criteriile de care trebuie să se țină seama atunci când se solicită azilul; invită statele membre să instruiască persoanele care lucrează cu migranții să identifice femeile și fetele susceptibile de a fi supuse mutilării genitale în țările lor de origine;

134. subliniază faptul că dreptul la libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor europeni și a familiilor acestora, prevăzut în tratate și garantat de Directiva 2004/38/CE privind libera circulație, este unul dintre cele mai tangibile drepturi fundamentale ale cetățenilor europeni; condamnă orice încercare de revizuire a acestui acquis, îndeosebi reintroducerea controalelor la frontierele Schengen prin situare în afara codului frontierelor Schengen și solicită ca orice încălcare a normelor să aibă ca rezultat o acțiune la Curtea de Justiție; își exprimă îngrijorarea cu privire la tendința în creștere a expulzărilor rapide ale cetățenilor UE din statele membre de reședință ca urmare a pierderii locului de muncă și a veniturilor, cu încălcarea cadrului existent; consideră că astfel de acțiuni contravin spiritului libertății de circulație;

Solidaritatea în timpul crizei

135. deplânge modul negativ în care criza financiară, economică și a datoriilor suverane, împreună cu restricțiile bugetare impuse, a afectat drepturile economice, civile, sociale și culturale, având adesea drept rezultat creșterea șomajului, pauperitatea și condițiile precare de muncă și de trai, precum și excluderea și izolarea, îndeosebi în statele membre în care au fost adoptate programe de ajustare economică, și subliniază că o comunicare recentă a Eurostat relevă că, în prezent, un european din patru este amenințat de sărăcie și excludere;

136. constată că criza economică și măsurile implementate pentru soluționarea ei au afectat dreptul de acces la nevoile de bază, ca educația, locuințele, asistența medicală și securitatea socială, și au avut un impact negativ asupra stării generale de sănătate a populației din unele state membre; subliniază necesitatea respectării dreptului la protecție împotriva sărăciei și a excluderii sociale, astfel cum este prevăzut în articolul 30 din Carta socială europeană; le solicită tuturor statelor membre să introducă măsuri de sprijin, în conformitate cu practicile naționale, pentru a le oferi cetățenilor lor condiții de viață decente și pentru a combate excluderea socială;

137. subliniază faptul că instituțiile UE, ca și statele membre care pun în aplicare reforme structurale ale sistemelor lor sociale și economice, au obligația de a respecta întotdeauna carta și obligațiile lor internaționale fiind, în consecință, răspunzători pentru deciziile luate; își reiterează apelul de a alinia programele de ajustare economică la obiectivele UE stabilite la articolul 151 din TFUE, printre care promovarea ocupării forței de muncă și îmbunătățirea condițiilor de trai și de lucru; reafirmă necesitatea asigurării unui control democratic total, prin implicarea efectivă a parlamentelor, în ceea ce privește măsurile luate de instituțiile UE și de statele membre ca răspuns la criză;

138.le solicită instituțiilor UE și statelor membre să analizeze, din perspectiva dimensiunii de gen, consecințele măsurilor de austeritate propuse sau implementate asupra drepturilor fundamentale, ținând seama de impactul disproporționat al acestora asupra femeilor; le solicită instituțiilor UE ca, în cazurile în care măsurile de austeritate au afectat negativ drepturile economice, sociale și culturale ale femeilor, să adopte de îndată măsuri de remediere;

139. invită instituțiile UE și statele membre să analizeze impactul asupra drepturilor și libertăților fundamentale, inclusiv drepturile sociale și cele legate de muncă, al măsurilor propuse sau implementate pentru soluționarea crizei și, dacă este necesar, să ia măsuri de remediere atunci când se constată un regres în ceea ce privește protejarea drepturilor sau încălcări ale dreptului internațional, inclusiv ale convențiilor sau recomandărilor OIM;

140 invită instituțiile UE și statele membre ca, atunci când adoptă și implementează măsuri corective și tăieri bugetare, să efectueze o evaluare a impactului asupra drepturilor fundamentale și să garanteze disponibilizarea unor resurse suficiente pentru a asigura respectarea acestora și niveluri minimale esențiale în ceea ce privește drepturile civile, economice, culturale și sociale, acordând o atenție deosebită grupurilor celor mai vulnerabile și dezavantajate din punct de vedere social;

141. le solicită instituțiilor UE și statelor membre să recunoască faptul că investițiile pe termen lung în domeniul integrării sociale sunt rentabile, deoarece reduc costul ridicat al discriminării și al inegalității; le solicită statelor membre investiții publice adecvate, pentru a sprijini învățământul și asistența medicală și pentru a garanta că accesul la justiție și la o cale de atac în caz de discriminare nu este periclitat de reducerea drastică a bugetelor organismelor de promovare a egalității; le solicită instituțiilor UE și naționale să nu submineze integrarea socială prin măsuri bugetare care afectează funcționarea organizațiilor de la nivelul comunității care militează pentru egalitate;

142. îi solicită Comisiei reflecteze la eventualitatea de a propune aderarea la Carta socială europeană, cu scopul de a proteja în mod eficient drepturile sociale ale cetățenilor europeni; le solicită statelor membre să promoveze extinderea drepturilor sociale prevăzute în Carta UE astfel încât să includă și alte drepturi sociale menționate în Carta socială revizuită a Consiliului Europei, cum ar fi dreptul la muncă, dreptul la o remunerație echitabilă, dreptul la protecția împotriva sărăciei și a excluderii sociale;

Infracționalitatea și combaterea corupției

143. afirmă din nou că infracțiunea de corupție, în special criminalitatea organizată, constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale și o amenințare la adresa democrației și a statului de drept; subliniază faptul că, prin deturnarea fondurilor publice și neutilizarea lor în scopul preconizat, corupția reduce nivelul și calitatea serviciilor publice, afectând astfel aplicarea unui tratamentul echitabil tuturor cetățenilor; îndeamnă statele membre și instituțiile europene să conceapă instrumente eficace pentru combaterea și sancționarea corupției și criminalității și să continue să verifice în mod regulat folosirea fondurilor publice, fie ele europene sau naționale; invită, în acest scop, statele membre și instituțiile să faciliteze înființarea rapidă a Parchetului European, oferind astfel garanții adecvate de independență și eficiență;

144. subliniază că corupția constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale; invită statele și instituțiile să conceapă instrumente eficace pentru combaterea corupției și să monitorizeze în mod regulat folosirea fondurilor publice, fie ele europene sau naționale; subliniază că mai multă transparență și lărgirea accesului la documentele publice a cetățenilor și jurnaliștilor reprezintă o cale eficientă de demascare și combatere a corupției;

145.îndeamnă Comisia Europeană să adopte o strategie anti-corupție, completată cu instrumente eficace; invită toate statele membre și UE să se alăture Parteneriatului pentru o guvernare deschisă și să conceapă strategii concrete de promovare a transparenței, de responsabilizare a cetățenilor și de combatere a corupției; le solicită statelor membre să urmeze recomandările formulate în Raportul privind combaterea corupției întocmit de Comisia Europeană și în Rezoluția Parlamentului din 23 octombrie 2013 intitulată "Crima organizată, corupția și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun" și să intensifice cooperarea polițienească și judiciară în combaterea corupției;

146. îndeamnă statele membre să își intensifice lupta împotriva tuturor tipurilor de criminalitate organizată gravă, printre care traficul de persoane, abuzul și exploatarea sexuală, tortura și munca forțată, în special în cazul femeilor și al copiilor;

147. invită Comisia să incrimineze infracțiunile ecologice comise de persoane fizice sau de grupuri infracționale organizate care au un impact asupra drepturilor omului – dreptul la sănătate, la viață și la un mediu sănătos –, precum și asupra economiei și utilizării resurselor publice; îndeamnă Comisia să examineze aplicarea efectivă în UE a dreptului de acces la justiție în contextul dreptului fiecărei persoane din generația actuală sau viitoare de a trăi într-un mediu favorabil pentru sănătatea și bunăstarea sa;

148. propune lansarea unui cod european împotriva corupției și a unui sistem transparent de indicatori privind nivelul corupției din statele membre și progresele realizate în eradicarea corupției, precum și întocmirea unui raport comparativ anual privind amploarea pe care această problemă majoră a dobândit-o la nivel european;

149. le solicită Comisiei și statelor membre să pună capăt concurenței fiscale și să combată în mod eficace practicile fiscale dăunătoare, evaziunea și eludarea fiscală din UE, care afectează negativ capacitatea statelor membre de a valorifica la maximum resursele disponibile în vederea exercitării pe deplin a drepturilor economice, sociale și culturale;

150. condamnă fenomenul în creștere al traficului de ființe umane, în special în scopul exploatării sexuale, și le solicită UE și statelor sale membre să adopte măsuri, în conformitate cu Directiva UE, pentru a combate cererea de exploatare care intensifică traficul în toate formele sale;

Condițiile din închisori și alte instituții penitenciare

151. reamintește faptul că autoritățile naționale trebuie să garanteze drepturile fundamentale ale deținuților; deplânge condițiile din închisorile și celelalte instituții penitenciare din multe state membre, printre care supraaglomerarea și relele tratamente aplicate deținuților; consideră că este esențial ca UE să adopte un instrument care să garanteze punerea în aplicare a recomandărilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante (CPT) și a hotărârilor CEDO;

152. reamintește faptul că recurgerea abuzivă la măsuri privative de libertate conduce la supraaglomerarea închisorilor din întreaga Europă, ceea ce încalcă drepturile fundamentale ale persoanelor și compromite încrederea reciprocă necesară pentru intensificarea cooperării judiciare în Europa; reafirmă nevoia ca statele membre să își onoreze angajamentele asumate în cadrul forurilor europene și internaționale de a recurge mai frecvent la eliberarea condiționată și la sancțiuni alternative pedepsei cu închisoarea și să facă din reintegrarea socială obiectivul suprem al unei perioade de detenție; le solicită, prin urmare, statelor membre să adopte strategii de promovare a formării profesionale și a muncii în rândul persoanelor aflate în detenție;

153. reiterează recomandările adresate Comisiei formulate în Rezoluția sa din 27 februarie 2014 referitoare la revizuirea mandatului european de arestare (2013/2109 (INL)), în special în ceea ce privește introducerea, în mandatul european de arestare, a unui test de proporționalitate și a unei excepții în legătură cu drepturile fundamentale sau a unor măsuri de recunoaștere reciprocă generalizată;

154 regretă faptul că cele trei decizii-cadru privind transferul deținuților, eliberarea condiționată și sancțiunile alternative și, respectiv, ordinul european de supraveghere judiciară, care prezintă un potențial însemnat de reducere a supraaglomerării închisorilor, nu au fost puse în aplicare decât de unele state membre;

155. îi solicită Comisiei să evalueze impactul politicilor privind detenția și al sistemelor de justiție penală asupra copiilor; subliniază faptul că, în UE, drepturile copilului sunt afectate în mod direct în cazul copiilor care trăiesc în centre de detenție împreună cu părinții lor; subliniază faptul că, potrivit estimărilor, 800 000 de copii din UE sunt separați în fiecare an de un părinte încarcerat, fapt care afectează drepturile copiilor în numeroase feluri;

Justiția

156. subliniază că dezvoltarea unui spațiu european comun de justiție bazat pe recunoaștere reciprocă și pe garanții juridice, care să armonizeze diferitele sisteme de drept din statele membre, în special în materie penală, ar trebui să rămână printre prioritățile absolute ale instituțiilor europene pentru Agenda UE în domeniul justiției pentru 2020; consideră că aplicarea efectivă a cartei și a legislației secundare a UE privind drepturile fundamentale este esențială pentru încrederea cetățenilor în buna funcționare a spațiului european de justiție;

157. relevă faptul că dreptul de acces la justiție și la o instanță independentă și imparțială este esențial pentru protejarea drepturilor fundamentale, care sunt efective numai dacă pot fi apărate în justiție, pentru democrație și pentru statul de drept; subliniază, o dată mai mult, că este important să se asigure eficiența sistemelor de justiție civilă și penală și să se garanteze independența magistraților;

158.salută crearea portalului european e-Justiție, care este administrat de Comisie și oferă personalului de specialitate și publicului informații privind sistemele de drept și constituie un instrument practic pentru îmbunătățirea accesului la justiție, dispunând de o secțiune separată privind drepturile fundamentale, al cărei scop este să informeze cetățenii cu privire la ceea ce au de făcut în cazul în care le sunt încălcate drepturile fundamentale;

159. salută pașii care au fost deja făcuți la nivel european pentru armonizarea garanțiilor prevăzute în statele membre în cadrul procedurilor penale și beneficiile aduse de acestea pentru cetățeni; reiterează importanța adoptării unei legislației UE privind drepturile procedurale care să respecte cele mai înalte standarde de protecție consacrate în cartă, tratatele internaționale privind drepturile omului, precum și dreptul constituțional al statelor membre;

160. deplânge lipsa accesului la asistență juridică în numeroase state membre și faptul că aceasta limitează dreptul de acces la justiție al persoanelor care nu dispun de mijloace financiare suficiente; consideră că este esențial ca UE să adopte o directivă fermă și cuprinzătoare privind asistența juridică;

161. invită UE și statele membre să prevadă măsuri pentru a sprijini și proteja demascatorii care dezvăluie acțiuni ilegale;

Cetățenia

162. consideră că cetățenia UE activă și participativă ar trebui să fie încurajată prin accesul la documente și informații, transparență, o bună guvernare și administrare, participare și reprezentare democratică și un proces decizional cât mai apropiat de cetățenii Uniunii; relevă că este necesar ca societății civile să i se permită să participe pe deplin la luarea deciziilor la nivel european, conform garanțiilor prevăzute la articolul 11 din Tratatul privind Uniunea Europeană, și subliniază importanța principiilor transparenței și a dialogului pe această temă; constată că dreptul cetățenilor de acces la documentele deținute de instituțiile publice responsabilizează cetățenii și le permite să controleze și să evalueze și să tragă la răspundere autoritățile publice; deplânge, în acest context, impasul în care se află revizuirea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 și își reiterează apelul către Comisie și Consiliu de reluare a lucrărilor ținând seama de propunerile Parlamentului;

163. le solicită Comisiei și statelor membre să asigure organizarea unor campanii de informare cu privire la cetățenia europeană și la drepturile conexe: dreptul la protecție diplomatică și consulară, dreptul de petiționare, dreptul de a adresa plângeri Ombudsmanului European, dreptul de a vota și a candida la alegerile europene și dreptul de a prezenta inițiative cetățenești;

164. apreciază laudativ Ombudsmanul European pentru hotărârea cu care asigură buna administrare și transparența în cadrul instituțiilor și organelor UE;

165. condamnă faptul că peste 15 milioane de resortisanți ai țărilor terțe și 500 000 de apatrizi cad victimă refuzului discriminatoriu de a li se recunoaște cetățenia; cheamă UE și statele sale membre să respecte dreptul fundamental la cetățenie și, în particular, invită statele membre să ratifice și să pună pe deplin în aplicare Convenția privind reducerea apatridiei din 1961, precum și Convenția europeană asupra cetățeniei din 1997;

166. evidențiază faptul că informarea cetățenilor cu privire la drepturile lor fundamentale face parte integrantă din dreptul la o bună guvernanță, astfel cum este prevăzut în Carta drepturilor fundamentale; le solicită statelor membre să acorde o atenție deosebită persoanelor celor mai nevoiașe, să se asigure că drepturile ce le incumbă le sunt explicate, să le sprijine și să garanteze respectarea drepturilor respective;

167. consideră că apatrizii și resortisanții țărilor terțe cu reședință permanentă în statele membre ar trebui să aibă dreptul de a vota în cadrul alegerilor locale și europene;

168. îi solicită Comisiei să facă un pas înainte în direcția consolidării dreptului la bună administrare, transformând Codul European al Bunei Conduite Administrative al UE într-un regulament cu efecte juridice obligatorii;

169. invită Comisia și statele membre să se asigure, prin politicile lor, că drepturile fundamentale sunt respectate în mod corespunzător, garantate, protejate și dezvoltate în continuare în UE; invită statele membre să își reînnoiască eforturile în vederea recunoașterii dreptului de petiționare și a dreptului de a se adresa Ombudsmanului ca modalități prin care cetățenii își pot susține drepturile;

170. își exprimă îngrijorarea, având în vedere sutele de petiții primite anual, cu privire la deficiențele curente din implementarea în statele membre, în literă și spirit, a legislației UE în domeniul mediului, cum ar fi Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului și Directiva privind evaluarea strategică de mediu; îi solicită Comisiei să supervizeze mai îndeaproape conținutul acestor proceduri, în special atunci când obiectul petițiilor constă din cazuri specifice;

171. reafirmă importanța Inițiativei cetățenești europene (ICE) ca un nou drept al cetățenilor introdus prin Tratatul de la Lisabona, care urmărește consolidarea democrației participative în UE; observă importanța ICE ca instrument puternic ce le oferă cetățenilor europeni dreptul democratic direct de a contribui la procesul decizional al UE, care se adaugă dreptului cetățenilor europeni de a adresa petiții Parlamentului European (PE) și dreptului de a face apel la Ombudsmanul European;

172. invită Comisia să întărească rolul Inițiativelor cetățenești europene (ICE), adoptând o abordare ușor de înțeles de către cetățeni pentru a remedia toate deficiențele acestui instrument cu ocazia viitoarei revizuiri a Regulamentului 211/20118 și îmbunătățind, în același timp, campaniile de informare a cetățenilor cu privire la utilizarea ICE și la forța cu care aceasta poate influența procesul de elaborare a politicilor UE;

Victimele criminalității

173. consideră că protejarea victimelor criminalității constituie o prioritate; le solicită statelor membre să implementeze în mod corespunzător, fără întârziere, Directiva UE privind victimele (2012/29/UE), astfel încât termenul de transpunere – 16 noiembrie 2015 – să fie respectat, iar Comisiei și statelor membre le solicită să ia măsurile necesare pentru ca, în conformitate cu articolul 28 din directivă, să colecteze date comparabile cu privire la transpunerea ei, îndeosebi cu privire la modul în care victimele infracțiunilor săvârșite din motive discriminatorii și-au putut exercita drepturile; consideră că, pentru sprijinirea victimelor criminalității, mai rămân multe de făcut: informarea lor cu privire la drepturile pe care le au și asigurarea unor sisteme eficace de orientare și formarea ofițerilor de poliție și a persoanelor care practică profesiuni juridice, pentru a stabili o relație de încredere cu victimele, după cum se arată în studiile de cercetare privind sprijinirea victimelor efectuate de FRA; salută adoptarea, în 2013, a unui regulament privind recunoașterea reciprocă a măsurilor de protecție în materie civilă;

174. le solicită Comisiei și statelor membre ale UE să asigure condiții optime de colectare a datelor comparabile referitoare la transpunerea Directivei UE privind victimele (2012/29/UE) și modul în care victimele, inclusiv victimele infracțiunilor comise din cauza unor prejudecăți sau din motive discriminatorii, își pot exercita drepturile, conform prevederilor articolului 28 din directivă;

175. invită Comisia și statele membre ca, atunci când își planifică politicile, să ia în considerare evoluțiile demografice și schimbările survenite în ceea ce privește mărimea și componența gospodăriilor; îndeamnă Comisia și statele membre să garanteze că politicile lor sociale și în materie de ocupare a forței de muncă nu sunt discriminatorii în funcție de mărimea și componența gospodăriilor;

176. indică existența unui vid juridic în ceea ce privește accesul cetățenilor la căi de atac în justiție în cazul în care statele membre nu transpun sau transpun tardiv acte legislative ale UE care îi privesc în mod direct; subliniază necesitatea coordonării acțiunilor, la toate nivelurile, pentru a proteja și promova drepturile fundamentale, asociind instituțiile UE, statele membre, autoritățile regionale și locale, ONG-urile și societatea civilă;

177. subliniază necesitatea unei consolidări în sfera transparenței, a responsabilității democratice și a deschiderii instituționale în UE și îndeamnă instituțiile competente ale UE și statele membre:

     –   să își intensifice eforturile în vederea revizuirii imediate a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, pentru a asigura proceduri simplificate de acces al publicului la informații și documente în condiții de transparență maximă; invită, în acest sens, Comisia să reia inițiativa legislativă având ca obiect un act privind accesibilitatea, sub forma unui instrument transversal capabil să sporească protecția acordată persoanelor cu dizabilități și să asigure, în această privință, coerența tuturor politicilor UE;

     –   să inițieze o revizuire, în cursul acestei legislaturi, a Regulamentului privind inițiativa cetățenească europeană [Regulamentul (UE) nr. 211/2011], pentru a îmbunătăți funcționarea acestuia prin introducerea unor modificări de natură să elimine orice obstacolelor administrative, organizaționale și financiare din cauza cărora nu toți cetățenii europeni își pot exercita în mod adecvat influența democratică prin ICE, conform prevederilor din tratate; îndeamnă Comisia să includă, de asemenea, în propunerea sa, dispozițiile necesare pentru a pune capăt situației în care anumite grupuri de cetățeni, cum sunt nevăzătorii sau persoanele care locuiesc în străinătate, sunt împiedicate să-și exercite dreptul de a sprijini inițiativele cetățenești, deoarece o astfel de excludere limitează egalitatea și atitudinea angajată în rândul cetățenilor;

     –   să propună o revizuire a Directivei 93/109/CE de stabilire a normelor de exercitare a dreptului de a alege și de a fi ales pentru Parlamentul European al cetățenilor Uniunii care își au reședința într-un alt stat membru decât acela ai cărui cetățeni sunt, pentru a-i ajuta pe cetățenii UE care sunt rezidenți în alt stat decât cel de origine să participe la alegerile europene în țara lor de reședință; invită statele membre să permită tuturor cetățenilor lor, inclusiv celor care trăiesc în afara UE, să voteze în alegerile europene, în special prin intermediul unei campanii de informare desfășurată în timp util;

     –   să acorde atenția cuvenită segmentului tot mai mare de populație care este complet privată de dreptul de vot în alegerile naționale, pentru că nu pot vota nici în țara lor de origine, nici în țara de reședință;

178.    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0126.

(2)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0105.

(3)

JO L 180, 19.7.2000, p. 22.

(4)

JO C 378, 24.12.2013, p. 1.

(5)

Directiva 2010/64/UE din 20 octombrie 2010, Directiva 2012/13/UE din 22 mai 2012, Directiva 2013/48/UE din 22 octombrie 2013

(6)

JO L 328, 6.12.2008, p. 55.

(7)

JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

(8)

JO L 204, 26.7.2006, p. 23.

(9)

JO L 373, 21.12.2004, p. 37.

(10)

JO L 101, 15.4.2011, p. 1.

(11)

JO L 281, 23.11.1995, p. 31.

(12)

JO L 335, 17.12.2011, p. 1.

(13)

JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

(14)

JO L 59, 2.3.2013, p. 5.

(15)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0594.

(16)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0062.

(17)

JO C 51E, 22.2.2013, p. 101.

(18)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0387.

(19)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0173.

(20)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0105.

(21)

JO C 124 E, 25.5.2006, p. 405.

(22)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0070.

(23)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0322.

(24)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0230.

(25)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0031.

(26)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0350.

(27)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0058.

(28)

JO C 353E, 3.12.2013, p. 1.

(29)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0418.

(30)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0203.

(31)

Programul de acțiune al CIPD, articolele 7.2 și 7.3


EXPUNERE DE MOTIVE

Prezentul raport referitor la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2013 și 2014 ar trebui integrat într-un context instituțional deosebit de favorabil și sensibil în privința respectării drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană de astăzi. De curând a început o nouă legislatură și noua Comisie abia și-a preluat atribuțiile, respectarea Cartei drepturilor fundamentale jucând un rol important în lumina mandatului prim-vicepreședintelui și al rolului său de garant al protecției drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană.

Carta drepturilor fundamentale recunoaște o serie de drepturi personale, civile, politice, economice și sociale ale cetățenilor care își au reședința în UE. La intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta a dobândit aceeași valoare juridică ca cea a tratatelor.

Ar trebui ca toți cetățenii și rezidenții UE să se poată bucura de drepturile cuprinse în aceasta indiferent de sex, religie, orientare sexuală sau culoare. Din păcate, actorii instituționali și organizațiile neguvernamentale raportează un număr alarmant de mare de cazuri de încălcare a drepturilor fundamentale care continuă să se producă pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene.

Această situație este inacceptabilă. În ceea ce privește prevenirea și stoparea unor astfel de încălcări, reacția instituțiilor europene și a statelor membre trebuie să fie fermă și hotărâtă. Acest Parlament a propus, în trecut, prea multe acțiuni cărora nu li s-a dat urmare în mod corespunzător și au existat prea multe încălcări ale drepturilor fundamentale care nu au fost prevenite sau care continuă să fie comise.

În prezentul raport, raportoarea dorește să plece de la propunerile și recomandările Parlamentului din rezoluțiile sale anterioare referitoare la situația drepturilor fundamentale și să propună noi soluții. Raportul este împărțit în două părți, în prima fiind tratate aspectele instituționale, iar în cea de a doua analizându-se situația unor drepturi fundamentale specifice.

În activitatea sa, raportoarea a consultat actori instituționali majori, printre care Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și comisarul pentru drepturile omului al Consiliului Europei, avocații poporului din statele membre și toți actorii importanți ai societății civile, prin intermediul unui chestionar referitor la situația drepturilor fundamentale din țările și din domeniile lor de competență.

În prima parte a raportului, raportoarea propune elaborarea unei veritabile strategii interne privind drepturile fundamentale în Uniunea Europeană bazată pe aplicarea articolului 2 din Tratatul UE, care să implice toate organele Uniunii care sunt active în domeniul respectării drepturilor fundamentale. Este necesar să se asigure consecvența în raport cu cadrul strategic privind drepturile omului și democrația în contextul relațiilor externe și, mai presus de orice, depășirea așa-numitei „dileme de la Copenhaga”, adică să se verifice în mod exhaustiv dacă drepturile fundamentale și statul de drept sunt respectate nu numai în acele țări care solicită aderarea la UE, ci și în statele care sunt deja membre. Mai mult, pentru ca strategia propusă să fie cu adevărat eficace, este necesar să fie introdus un mecanism care să poată funcționa ca un factor de disuasiune real, suficient pentru a preveni și a eradica încălcarea drepturilor fundamentale în statele membre.

În a doua parte a raportului, raportoarea analizează în detaliu o serie de încălcări pe care le consideră prioritare având în vedere situația politică actuală, cum ar fi libertatea de exprimare, necesitatea asigurării unui echilibru just între respectarea drepturilor fundamentale și garantarea securității colective, impactul politicilor de austeritate și al corupției asupra drepturilor fundamentale și situația din închisori. De asemenea, sunt abordate subiecte pentru care UE are competență exclusivă, cum ar fi combaterea discriminării și protejarea drepturilor migranților și refugiaților.


AVIZ al Comisiei pentru afaceri constituționale (13.5.2015)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2013-2014)

(2014/2254(INI))

Raportor pentru aviz: Ramón Jáuregui Atondo

SUGESTII

Comisia pentru afaceri constituționale recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază că este necesar să se continue promovarea și consolidarea protecției și evoluției drepturilor fundamentale în conformitate cu tratatele și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și, mai precis, să se garanteze că valorile Uniunii Europene înscrise la articolul 2 și la alte articole aplicabile din Tratatul UE sunt respectate și promovate de UE, de instituțiile sale și de statele membre; subliniază că instituțiile europene ar trebui să ocupe poziția de lider în acest sens și că statele membre ar trebui să ofere un exemplu de urmat în implementarea efectivă a acestor obligații;

2.  subliniază că aderarea UE la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) contribuie în mod semnificativ la apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ale cetățenilor UE și statelor membre; ia act de Avizul nr. 2/13 emis de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în care aceasta concluziona că proiectul de acord privind aderarea UE la CEDO nu era compatibil cu dreptul UE; invită Comisia și Consiliul să abordeze cât mai curând posibil preocupările formulate de Curte în vederea îndeplinirii pe deplin a obligației înscrise la articolul 6 alineatul (2) din Tratatul UE de a adera la CEDO și să reia rapid negocierile, astfel încât să se creeze valoare adăugată pentru protecția drepturilor în UE;

3.  atrage atenția asupra faptului că toate propunerile legislative, inclusiv acordurile internaționale și, în general, toate politicile UE ar trebui să fie monitorizate pentru a garanta că respectă Carta drepturilor fundamentale; invită statele membre și Comisia să garanteze că întreaga legislație a UE, în special programele de ajustare economică și financiară care au avut consecințe negative asupra condițiilor de trai ale multor persoane, este în continuare aplicată în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale și cu Carta socială europeană (articolul 151 din TFUE), în special în ceea ce privește protecția drepturilor economice și sociale;

4.  consideră că încălcarea drepturilor omului, abuzurile sau inegalitățile existente în statele membre subminează democrația și statul de drept, precum și încrederea cetățenilor în instituțiile Uniunii Europene; subliniază că Parlamentul, fiind singura instituție aleasă direct, are rolul de a monitoriza propunerile legislative și politicile pentru a asigura conformitatea acestora cu Carta; invită legiuitorul UE să promoveze valorile UE în conformitate cu articolul 3 din TUE, în special incluziunea și egalitatea, astfel cum este prevăzut la articolele 8, 9 și 10 din TFUE;

5.  reamintește, în acest context, necesitatea de a asigura mai mult decât oricând coerența dintre aspectele interne și cele externe, inclusiv privind acordurile internaționale, ale protecției și promovării drepturilor omului în Uniunea Europeană și subliniază că legislația și elaborarea de politici în domeniul securității și justiției și dimensiunea externă a politicilor Uniunii ar trebui să respecte Carta drepturilor fundamentale a UE, precum și CEDO pentru că scopul politicilor de securitate și justiție trebuie să fie garantarea și protejarea libertății și drepturilor fundamentale;

6.  subliniază importanța garantării, în toate statele membre, a unei protecții efective și coerente a statului de drept și a prevenirii încălcării drepturilor fundamentale; recunoaște că statul de drept joacă un rol-cheie în prevenirea cazurilor de încălcare a drepturilor fundamentale; reamintește că drepturile fundamentale sunt parte integrantă din valorile UE și că articolul 7 din TUE conține un mecanism de răspuns la orice încălcare gravă sau la orice risc clar de încălcare gravă de către un stat membru a valorilor menționate la articolul 2 din TUE și subliniază că articolul 7 ar trebui aplicat în mod uniform tuturor statelor membre, pentru a asigura egalitatea de tratament;

7.  salută, prin urmare, prevederile-cadru adoptate de Comisie la 11 martie 2014 cu privire la un nou cadru în UE pentru consolidarea statului de drept, precum și decizia Consiliului Afaceri Generale din 16 decembrie 2014 privind instituirea unui dialog permanent în Consiliu între statele membre cu privire la situația statului de drept în UE, întrucât ambele mecanisme ar trebui utilizate înainte de inițierea unei proceduri în temeiul articolului 7 din TUE, și invită Comisia și Consiliul să informeze periodic Parlamentul;

8.  observă însă, în același timp, obstacolele majore din calea aplicării acestuia, în special faptul că o constatare formală a existenței unei încălcări grave și persistente a valorilor fundamentale ale Uniunii într-un stat membru necesită unanimitate în Consiliu conform articolului 7 alineatul (2) din TUE;

9.  îndeamnă instituțiile și statele membre ale UE să prevadă un mecanism suplimentar pentru controlul efectiv al respectării drepturilor fundamentale și statului de drept în statele membre; consideră că, fără a aduce atingere mecanismelor existente, deja aplicabile în caz de încălcări grave și persistente, alternativa propusă ar trebui:

     (a)  să extindă mandatul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene pentru a include în competențele sale monitorizarea situației drepturilor fundamentale și a statului de drept din toate statele membre atât în cadrul, cât și în afara aplicării legislației Uniunii Europene, astfel încât să-i permită acesteia să facă publice informațiile privind încălcarea drepturilor fundamentale de către un stat membru;

     (b)  să permită Comisiei, pornind de la concluziile din rapoartele elaborate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale, să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, în conformitate cu articolul 2 din TUE pentru a garanta în mod eficace un nivel înalt de protecție a drepturilor fundamentale în statele membre;

10. subliniază importanța cooperării dintre instituțiile UE și parlamentele naționale, precum și dintre aceste organisme și Consiliul Europei și alte organizații; subliniază că protecția drepturilor minorităților este un principiu de bază al democrației și deplânge orice formă de discriminare împotriva minorităților și persoanelor și comunităților vulnerabile, astfel cum sunt menționate la articolul 2 din TUE; ia act de decizia Consiliului de a monitoriza situația drepturilor omului în Uniunea Europeană;

11. reamintește importanța crucială a transpunerii și implementării corecte și la timp a legislației UE, în special atunci când afectează și face să evolueze drepturile fundamentale;

12. subliniază necesitatea de consolidare a transparenței, a responsabilității democratice și a deschiderii instituționale în UE și îndeamnă instituțiile UE responsabile și statele membre:

     –   să își accelereze eforturile în vederea unei revizuiri imediate a Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei, în scopul garantării transparenței maxime și a unor proceduri simplificate pentru accesul publicului la informații și documente; invită Comisia, în acest sens, să reia inițiativa legislativă a unui act privind accesibilitatea, sub forma unui instrument orizontal capabil să sporească protecția persoanelor cu dizabilități și să asigure, în acest scop, coerența tuturor politicilor care țin de competența UE;

     –   să inițieze o revizuire a Regulamentului privind inițiativa cetățenească europeană [Regulamentul (UE) nr. 211/2011], în cursul acestei legislaturi, pentru a îmbunătăți funcționarea acestuia prin aducerea de modificări în vederea eliminării tuturor obstacolelor de tip administrativ, organizațional și financiar, din cauza cărora nu toți cetățenii europeni îți pot exercita în mod adecvat influența lor democratică prin intermediul ICE, astfel cum este prevăzut în tratate; îndeamnă Comisia să includă, de asemenea, în propunerea sa, dispozițiile necesare pentru a pune capăt excluziunii anumitor grupuri de cetățeni, precum persoanele nevăzătoare sau cele care locuiesc în străinătate, de la exercitarea dreptului lor de a sprijini inițiativele cetățenești, pentru că o astfel de excluziune limitează egalitatea între cetățeni;

     –   să inițieze o revizuire a Directivei 93/109/CE de stabilire a normelor de exercitare a dreptului de a alege și de a fi ales pentru Parlamentul European pentru cetățenii Uniunii care au reședința într-un stat membru în care nu sunt resortisanți, pentru a-i ajuta pe cetățenii UE care sunt rezidenți ai altui stat decât cel de origine să participe la alegerile europene în țara lor de reședință; invită statele membre să permită tuturor cetățenilor lor, inclusiv celor care locuiesc în afara UE, să voteze în alegerile europene, în special prin intermediul unei campanii de informare în timp util;

     –   să atragă atenția asupra segmentului tot mai mare de populație care este complet privat de dreptul de vot în ceea ce privește alegerile naționale, pentru că nu pot vota nici în țara lor de origine, nici în țara de reședință.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

5.5.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

20

2

0

Membri titulari prezenți la votul final

Mercedes Bresso, Fabio Massimo Castaldo, Kostas Chrysogonos, Richard Corbett, Esteban González Pons, Danuta Maria Hübner, Ramón Jáuregui Atondo, Jo Leinen, Morten Messerschmidt, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Paulo Rangel, György Schöpflin, Pedro Silva Pereira, Barbara Spinelli, Claudia Tapardel, Josep-Maria Terricabras, Kazimierz Michał Ujazdowski

Membri supleanți prezenți la votul final

Max Andersson, Sylvie Goulard, David McAllister, Cristian Dan Preda, Viviane Reding


AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (6.5.2015)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2013-2014)

(2014/2254(INI))

Raportoare pentru aviz: Daniela Aiuto

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A. întrucât articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) stipulează că UE se întemeiază pe valorile „respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților”;

B.  întrucât egalitatea dintre femei și bărbați constituie un drept fundamental și un principiu comun al UE, încă departe de a fi fost realizat; întrucât articolele 21 și 23 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene instituie o interdicție în ceea ce privește orice discriminare pe criterii de sex, iar violența împotriva femeilor constituie o manifestare brutală a inegalității de gen și este unul dintre cele mai răspândite tipuri de încălcare a drepturilor omului din Europa;

C. întrucât articolul 4 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzice toate formele de tratament inuman sau degradant;

D. întrucât sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente (SRHR) se bazează pe drepturile fundamentale ale omului și reprezintă elemente esențiale ale demnității umane(1); întrucât refuzarea unui avort care salvează viața constituie o încălcare gravă a drepturilor omului;

E.  întrucât, în pofida anumitor progrese realizate în ultimii ani în unele domenii, o femeie din două trece, într-un moment oarecare al vieții, prin situații în care este expusă uneia sau mai multor forme de hărțuire sexuală, iar o femeie din trei din UE suferă, după vârsta de 15 ani, într-un anumit moment al vieții sale, violențe fizice și/sau sexuale(2); întrucât aproximativ 500 000 de femei din UE sunt supuse mutilărilor genitale(3), iar violența împotriva femeilor și fetelor este un obstacol major în calea egalității dintre genuri și o încălcare a drepturilor fundamentale, rămânând una din cele mai răspândite forme de încălcare a drepturilor omului din UE;

F.  întrucât, în conformitate cu constatările unei anchete desfășurate în 2014 de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, majoritatea femeilor care au fost victime ale violenței nu denunță aceste incidente la poliție;

G. întrucât violența împotriva femeilor ca formă de discriminare pe criterii de gen nu este inclusă explicit în dreptul european și este prezentă în numai trei sisteme juridice naționale (Spania, Suedia, Germania) și, ca urmare a acestui fapt, violența împotriva femeilor nu este considerată drept un aspect de fond al egalității; întrucât statele membre adoptă metode ad hoc de definire a violenței împotriva femeilor și a violenței pe criterii de gen, definițiile cunoscând variații importante în legislațiile naționale, urmarea fiind că datele nu sunt comparabile;

H. întrucât, deși sancțiunile proporționale cu infracțiunile comise au efect de descurajare a persoanelor care comit încălcări ale drepturilor fundamentale, scopul principal trebuie să rămână mai degrabă prevenirea infracțiunilor (prin educație și măsuri culturale), decât luarea de măsuri după incident;

I.   întrucât violența împotriva femeilor este cea mai răspândită încălcare a drepturilor fundamentale din Uniunea Europeană și din lume și acest lucru afectează toate nivelurile societății, indiferent de vârstă, educație, venit, poziție socială și țară de origine sau reședință, și reprezintă un obstacol major în calea egalității dintre femei și bărbați;

J.   întrucât printre violențele la care sunt supuse femeile și fetele se numără abuzurile fizice și biologice, violul, abuzul asupra copiilor, abuzurile legate de religie sau alte credințe, hărțuirea sexuală și urmărirea, precum și violența domestică, inclusiv ca rezultat al noilor tehnologii și al internetului, prin limbaj cu caracter misogin, amenințări și exprimări injurioase online, iar în unele cazuri aceste violențe conduc la femicid și/sau la așa numite crime de onoare, constituind o încălcare a dreptului fundamental al femeilor la demnitate, tratament egal și acces la justiție, în conformitate cu definițiile ONU; întrucât femeile și fetele au dreptul să beneficieze în mod egal de toate libertățile fundamentale în domeniul politic, economic, social, cultural, civil sau orice alt domeniu(4), precum și la protejarea acestora;

K. întrucât accesul la justiție este un drept al omului, iar accesul în condiții de egalitate la justiție pentru bărbați și femei este fundamental pentru atingerea egalității dintre genuri; întrucât, în ceea ce privește accesul la justiție, femeile se confruntă deseori atât cu bariere socioeconomice, cum ar fi dependența economică, lipsa resurselor financiare sau a asistenței juridice, precum și stereotipurile culturale care inspiră teamă și rușine, cât și cu bariere procedurale, cum ar fi procedurile penale îndelungate, practicile discriminatorii și ratele scăzute de condamnare; întrucât femeile și fetele cu dizabilități, din zonele rurale, aparținând unei minorități, migrante, refugiate sau LGBTI se pot confrunta cu prejudecăți instituționale mai mari în ceea ce privește accesul la justiție decât alte femei;

L.  întrucât traficul de persoane și exploatarea femeilor și a copiilor reprezintă o încălcare clară a drepturilor omului, a demnității umane și a principiilor fundamentale ale legii și democrației; întrucât, în prezent, femeile sunt mai vulnerabile în fața acestor amenințări, din cauza nesiguranței economice sporite și a riscului mai ridicat de șomaj și sărăcie;

M. întrucât pe o piață a muncii care este în mod tradițional segregată pe criterii de gen dificultățile întâmpinate în privința echilibrării vieții profesionale cu cea de familie, subevaluarea competențelor și a muncii femeilor sunt câteva dintre cauzele complexe ale diferențelor care persistă între genuri în materie de remunerare și de pensii;

N. întrucât discriminarea pe criterii de gen afectează participarea pe piața muncii a femeilor și în special a femeilor mai în vârstă, a mamelor singure, a femeilor cu dizabilități, a femeilor migrante și a femeilor aparținând unor minorități etnice și culturale;

O. întrucât accesul de masă la internet a deschis și alte posibilități de comitere a unor abuzuri fizice și psihologice împotriva femeilor, inclusiv ademenirea în scopuri sexuale pe internet;

P.  întrucât discriminarea pe criterii legate de sex, cu grave repercusiuni asupra vieții private, familiale și profesionale persistă și în prezent, și întrucât aceasta survine frecvent în domeniul educației, formării și serviciilor; întrucât există frecvente cazuri de discriminare multiplă a femeilor din alte motive decât cele legate de gen, cum ar fi originea etnică, credința, clasa socială, orientarea sexuală și dizabilitățile;

Q. întrucât criza economică și politicile de austeritate puse în practică în numeroase state membre au impus restrângerea bugetelor disponibile și reducerea serviciilor publice menite să asiste victimele violenței împotriva femeilor, ceea ce a exercitat efecte negative, care au subminat drepturile fundamentale și plasează femeile într-o situație de risc crescut de pauperizare, excludere, discriminare și violentare;

1.  îndeamnă Comisia să includă SRHR, ca drepturi fundamentale ale omului, în următoarea strategie a UE în materie de sănătate, pentru a asigura coerența dintre politicile internă și externă ale UE în materie de drepturi fundamentale, astfel cum a solicitat Parlamentul la 10 martie 2015(5);

2.  invită Comisia și statele membre să recunoască dreptul de acces la mijloace contraceptive sigure și moderne și la educație sexuală în școli;

3.  solicită statelor membre să asigure punerea în aplicare a strategiilor naționale pentru respectarea și protejarea sănătății sexuale și reproductive și a drepturilor aferente ale femeilor; insistă asupra rolului Uniunii în sensibilizarea societății și în promovarea bunelor practici în acest domeniu, mai ales că sănătatea este un drept fundamental indispensabil pentru exercitarea altor drepturi ale omului.

4.  invită Comisia să recomande demersuri specifice care ar putea fi întreprinse de statele membre pentru a combate discriminarea multiplă;

5.  solicită Comisiei să promoveze o strategie și un plan de acțiune pentru combaterea tuturor formelor de violență pe criterii de gen, intensificând acțiunile preventive și garantând protecția și asistența victimelor, cu o atenție specială asupra persoanelor celor mai vulnerabile, cum ar fi minorii, persoanele în vârstă, persoanele cu dizabilități, refugiații, solicitanții de azil și victimele discriminării; invită Comisia să prezinte o strategie concretă și ambițioasă privind egalitatea dintre genuri după 2015;

6.  solicită statelor membre să înființeze rețele de centre care să furnizeze sprijin și adăpost pentru femeile victime ale traficului și prostituției, asigurându-se că acestea beneficiază de sprijin psihologic, medical, social și juridic și că sunt încurajate să își găsească locuri de muncă stabile și să beneficieze de drepturile care derivă din acest lucru;

7.  condamnă cu fermitate toate actele de violență psihică și fizică, inclusiv actele de violență sexuală, săvârșite împotriva femeilor; solicită UE și statelor membre să ia măsuri astfel încât victimele să beneficieze de asistență și de protecție;

8.  solicită statelor membre să pună pe deplin în aplicare Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și Directiva 2011/99/UE privind ordinul european de protecție;

9.  consideră că violența împotriva femeilor, precum crimele de onoare, căsătoriile copiilor, traficul de persoane, mutilarea genitală feminină și violența domestică, constituie încălcări grave ale drepturilor omului care nu ar trebui să fie niciodată justificate de religie, cultură și tradiție;

10. subliniază că, pentru a combate efectiv violența împotriva femeilor și impunitatea, este necesară o schimbare de atitudine față de femei și fete la nivelul societății, acolo unde femeile sunt prea des prezentate în roluri subordonate și unde violența împotriva acestora este prea des tolerată sau subestimată;

11. invită statele membre să faciliteze accesul la justiție al femeilor care au fost supuse violenței, precum și să încurajeze schimbul de bune practici;

12. subliniază necesitatea înlăturării barierelor diferențiate pe criterii de gen care stânjenesc accesul la justiție în statele membre, atât în termeni socioeconomici, cât și procedurali și îndeamnă Comisia și statele membre să ia măsuri pentru le elimina; invită Comisia și statele membre să colecteze mai bine date defalcate în funcție de gen privind barierele care afectează accesul la justiție;

13. îndeamnă Comisia și statele membre să ratifice Convenția de la Istanbul, care este un instrument puternic ce permite abordarea exhaustivă a violenței împotriva femeilor și fetelor, care include violul conjugal, violența domestică și mutilarea genitală feminină;

14. se declară profund îngrijorat de persistența practicilor de mutilare genitală, care constituie o formă gravă de violență împotriva femeilor și fetelor și o încălcare inacceptabilă a dreptului lor la integritate fizică; îndeamnă UE și statele membre să exercite o vigilență maximă și să combată aceste practici pe teritoriul lor, pentru a le pune capăt cât mai rapid posibil; invită îndeosebi statele membre să adopte o abordare fermă și disuasivă prin formarea persoanelor care lucrează cu migranți și urmărirea și pedepsirea sistematică și efectivă a autorilor mutilărilor genitale, în cazul cărora trebuie aplicat principiul toleranței zero; insistă asupra faptului că aceasta ar trebui să fie însoțită de campanii de informare și sensibilizare orientate punctual asupra grupurilor în cauză; salută faptul că, în legislația UE în materia azilului, victimele mutilării genitale sunt considerate drept persoane vulnerabile și mutilarea genitală este inclusă printre criteriile de acordare a azilului;

15. solicită instituțiilor UE și statelor membre să analizeze, din perspectiva dimensiunii de gen, consecințele măsurilor de austeritate propuse sau implementate asupra drepturilor fundamentale, ținând seama de impactul disproporționat pe care îl au acestea asupra femeilor; solicită instituțiilor UE ca, în cazurile în care măsurile de austeritate au afectat negativ drepturile economice, sociale și culturale ale femeilor, să adopte de îndată măsuri de remediere;

16 evidențiază că prea multe femei cad în continuare pradă hărțuirii sexuale, inclusiv la locul de muncă, și că acest lucru se întâmplă în toate sectoarele pieței muncii; solicită statelor membre să desfășoare, în acest sens, campanii de sensibilizare care să vizeze atât sectorul privat, cât și cel public; solicită, de asemenea, statelor membre să lupte împotriva impunității din acest domeniu;

17. este alarmat de sub-reprezentarea femeilor în cadrul proceselor decizionale, în companii și în consiliile de administrație ale acestora, în știință și în mediile politice, atât la nivel național, cât și la nivel internațional (societăți mari, alegerile naționale și europene) și, în special, la nivel local; cere ca femeile să fie sprijinite în ceea ce privește dezvoltarea lor profesională și eforturile pe care le depun pentru a accede în funcții de conducere și le solicită instituțiilor UE să acorde mai multă atenție faptului că doar 17,8 % dintre membrii consiliilor de administrație ale celor mai mari companii din UE cotate la bursă sunt femei;

18. salută faptul că raportul privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale conține un alineat referitor la îmbunătățirea echilibrului de gen în rândul administratorilor neexecutivi ai întreprinderilor cotate la bursă, ca o modalitate de promovare a drepturilor fundamentale, cu scopul de a obține o egalitate reală între femei și bărbați în cadrul consiliilor de administrație;

19. invită Comisia să ridice gradul de conștientizare a necesității de a promova o cultură a respectului și a toleranței, pentru a pune capăt tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor;

20. relevă faptul că mai mult de jumătate dintre absolvenții de studii postuniversitare sunt femei; consideră că, până când în funcțiile de decizie bărbații și femeile vor ajunge să fie reprezentați în mod egal, ar trebui adoptate măsuri de discriminare pozitivă în acest sens; invită statele membre să adopte toate măsurile necesare pentru a încuraja numirea unor femei în posturi de nivel înalt;

21. relevă faptul că diferența în materie de remunerare dintre femei și bărbați constituie o discriminare inacceptabilă și contravine tratatelor UE (articolul 157 din TFUE); regretă faptul că, în UE, pentru aceeași muncă prestată, femeile sunt încă remunerate, în medie, cu 16 % mai puțin decât bărbații; îndeamnă statele membre să asigure implementarea principiului remunerației egale pentru muncă egală în toate segmentele pieței muncii;

22. invită Comisia să monitorizeze situația drepturilor fundamentale în UE pe baza unor date defalcate în funcție de gen;

23. invită statele membre să acorde institutelor naționale pentru egalitatea de gen independență și autonomie financiară, astfel încât acestea să poată dispune de personalul necesar și să poată fi performante; subliniază importanța conlucrării statelor membre cu Parlamentul în cadrul activităților legate de egalitatea dintre genuri, pentru a transpune în practică planuri de acțiune și recomandări punctuale în vederea încurajării egalității, pentru a combate violența împotriva femeilor și pentru a atinge un nivel mai ridicat de integrare a femeilor în societate, indiferent de statul membru în care se află acestea;

24. invită Comisia să mărească finanțarea destinată proiectelor și parteneriatelor dezvoltate în comun de statele membre și unele ONG-uri cu experiență recunoscută în acordarea de asistență femeilor victime ale traficului de persoane și ale prostituției;

25. invită Comisia și statele membre să ia în considerare evoluțiile demografice și modificarea dimensiunilor și a componenței gospodăriilor atunci când își planifică politicile fiscale, securitatea socială și serviciile publice; constată că, deși numărul gospodăriilor cu o singură persoană este în creștere în majoritatea statelor membre, majoritatea politicilor le discriminează în mod direct sau indirect și le dezavantajează în mod nejustificat; consideră că oamenii nu ar trebui recompensați sau penalizați pentru mărimea și alcătuirea gospodăriei din care fac parte ; cere, prin urmare, ca politicile să fie neutre sub aspectul mărimii sau al alcătuirii gospodăriilor;

26. invită statele membre și instituțiile UE să coopereze cu Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) și cu Agenția pentru Drepturile Fundamentale, pe măsura voinței comune de a combate împreună violența și discriminarea pe criterii de gen;

27. solicită statelor membre să reacționeze mai hotărât la atacurile lansate pe platformele sociale de „troliˮ, care au hărțuit în mod exagerat unele femei în mediul online.

28. invită Comisia și statele membre să recunoască și să promoveze rolul educației formale și informale în atingerea egalității dintre genuri prin capacitarea femeilor și a persoanelor identificate drept LGBTI, protejând astfel drepturile fundamentale ale acestora.

29. invită statele membre să își revizuiască legislația națională și să abroge acele dispoziții care discriminează femeile, așa cum s-a întâmplat recent în cazul normelor care reglementau regimul de pensionare într-un stat membru, potrivit cărora existau diferențe în determinarea „vârstei normale de pensionareˮ, în funcție de genul persoanei în cauză și, în cazul solicitanților femei, în funcție de numărul de copii crescuți(6);

30. invită UE și statele membre să recunoască drepturile inalienabile ale femeilor și fetelor la integritate corporală și la autonomie în luarea deciziilor.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

6.5.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

27

5

1

Membri titulari prezenți la votul final

Daniela Aiuto, Maria Arena, Catherine Bearder, Beatriz Becerra Basterrechea, Malin Björk, Vilija Blinkevičiūtė, Anna Maria Corazza Bildt, Viorica Dăncilă, Iratxe García Pérez, Anna Hedh, Mary Honeyball, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Elisabeth Köstinger, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Angelika Mlinar, Angelika Niebler, Maria Noichl, Marijana Petir, Terry Reintke, Liliana Rodrigues, Jordi Sebastià, Michaela Šojdrová, Ernest Urtasun, Ángela Vallina, Beatrix von Storch, Anna Záborská, Jana Žitňanská, Inês Cristina Zuber

Membri supleanți prezenți la votul final

Rosa Estaràs Ferragut, Constance Le Grip, Georg Mayer, Branislav Škripek, Monika Vana, Julie Ward

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Isabella Adinolfi

(1)

Programul de acțiune al CIPD, articolele 7.2 și 7.3

(2)

Agenția Europeană pentru Drepturi Fundamentale (FRA) „Violența împotriva femeilor: anchetă realizată în ansamblul UE. Rezultate principale” (2014) http://fra.europa.eu/sites/default/files/fra-2014-vaw-survey-main-results_en.pdf

(3)

În conformitate cu cifrele comunicate de Comisie într-un studiu intitulat „Măsurile Comisiei Europene privind combaterea violenței împotriva femeilor” (ianuarie 2015).

(4)

Articolele 1 și 3 din Declarația ONU privind eliminarea violenței împotriva femeilor din 20 decembrie 1993 (A/RES/48/104)

(5)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0050.

(6)

Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 11 aprilie 2013, Blanka Soukupová/Ministerstvo zemědělství, EU:C:2013:223.


AVIZ al Comisiei pentru petiții (5.5.2015)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2013-2014)

(2014/2254(INI))

Raportoare pentru aviz: Soledad Cabezón Ruiz

SUGESTII

Comisia pentru petiții recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

   având în vedere Partea a doua din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene („Nediscriminarea și cetățenia Uniunii”) și Titlul V din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

   având în vedere dreptul de a adresa petiții consacrat la articolul 227 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și articolele 215 și 218 din Regulamentul său de procedură,

   având în vedere articolul 53 din Regulamentul său de procedură,

   având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind deliberările Comisiei pentru petiții,

   având în vedere raportul Comisiei din 8 mai 2013 intitulat „Raport privind cetățenia UE în 2013 - Cetățeni ai UE: drepturile dumneavoastră, viitorul dumneavoastră” COM(2013)0269,

   având în vedere avizul Curții de Justiție a Uniunii Europene din 18 decembrie 2014 privind proiectul de acord referitor la aderarea Uniunii Europene la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) (Avizul 2/13) și problemele pe care le identifică cu privire la compatibilitatea acesteia cu dreptul UE,

A. întrucât drepturile inerente cetățeniei Uniunii sunt cuprinse în tratate și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât Tratatul de la Lisabona a consolidat caracterul executoriu al drepturilor fundamentale în ceea ce privește implementarea dreptului UE de către statele membre la nivel național; întrucât intrarea în vigoare a Cartei în același timp cu Tratatul de la Lisabona a creat mari așteptări din partea cetățenilor UE, legate de începerea în Europa a unei noi epoci a drepturilor consolidate; întrucât articolul 51 din Cartă prevede că statele membre și instituțiile, organismele și agențiile UE trebuie să respecte aceste drepturi și principii și să promoveze aplicarea lor, în conformitate cu competențele lor respective; întrucât Comisia consideră articolul 51 drept o limitare a exercitării rolului său de gardian al tratatelor; întrucât aderarea UE la CEDO va consolida angajamentul acesteia în favoarea protecției drepturilor fundamentale;

B.  întrucât promovarea principiilor democrației, ale statului de drept, ale universalității și indivizibilității drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și respectarea demnității umane pe scena internațională nu pot fi sincere decât dacă aceste principii sunt pe deplin respectate și aplicate în statele membre ale UE; întrucât, conform Eurobarometru, încrederea în sistemul judiciar în unele state membre ale UE este extrem de redusă;

C. întrucât aproape o treime din petițiile primite de Parlament sunt legate de acuzații de încălcare a drepturilor fundamentale prevăzute în Cartă, atingând probleme cum ar fi cetățenia, cele patru libertăți, ocuparea forței de muncă, circumstanțele economice, protecția mediului și a consumatorilor, sistemele de justiție, drepturile electorale și de participare democratică, transparența proceselor decizionale, dizabilitățile, drepturile copiilor, accesul la educație sau drepturile lingvistice; întrucât unele dintre aceste petiții ridică probleme legate de sănătate și de accesul la îngrijiri și servicii medicale, dar și de dreptul la un loc de muncă, ca o consecință directă a crizei economice; întrucât petițiile reprezintă de obicei primii indicatori privind situația drepturilor fundamentale în statele membre;

D  întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene joacă un rol major în ceea ce privește protecția drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană, în special prin intermediul principiilor generale de drept; întrucât jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului sunt în general în concordanță; întrucât aderarea Uniunii Europene la Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie regândită din perspectiva avizului emis de CJUE la 18 decembrie 2014 (Avizul 2/13);

E.  întrucât dreptul de a adresa petiții a stabilit o legătură strânsă între cetățenii UE și Parlamentul European; întrucât |Inițiativa cetățenească europeană a introdus o nouă legătură directă între cetățenii și instituțiile UE și poate favoriza evoluția drepturilor fundamentale și cetățenești; întrucât printre drepturile cetățenești se numără și dreptul de a adresa petiții, ca instrument de apărare a propriilor drepturi fundamentale, conform articolului 44 din Cartă și articolului 227 din TFUE;

F.  întrucât este recunoscut faptul că autoritățile naționale (autoritățile judiciare, de aplicare a legii și administrațiile) joacă un rol esențial în transpunerea concretă a drepturilor și libertăților consacrate în Cartă;

G. întrucât Comisia ar trebui să fie în continuare vigilentă cu privire la netranspunerea sau la transpunerea defectuoasă a legislației UE de către statele membre; întrucât cetățenii UE sunt insuficient informați cu privire la drepturile lor fundamentale;

H. întrucât este important ca instituțiile specializate, cum ar fi instituțiile naționale de apărare a drepturilor omului și organismele de promovare a egalității, să fie eficiente pentru a ajuta cetățenii să-și exercite mai bine drepturile fundamentale în contextul aplicării legislației UE de către statele membre;

I.   întrucât criza economică și măsurile de austeritate bazate pe reduceri bugetare, abolirea unor drepturi ale lucrătorilor, privatizări și restricționări ale cheltuielilor publice au avut, de asemenea, un impact negativ asupra accesului universal la o educație de calitate, în conformitate cu articolul 14 din Cartă, asupra dreptului la un loc de muncă corect și decent recunoscut la articolul 31, asupra dreptului la servicii medicale recunoscut la articolul 35, asupra dreptului de proprietate recunoscut la articolul 17 și asupra dreptului la securitate socială și la servicii sociale consacrat la articolul 34;

J.   întrucât dreptul de a vota și de a candida la alegerile locale și la cele pentru Parlamentul European în statul membru de reședință este recunoscut la articolele 39 și 40 din Cartă; întrucât exercitarea dreptului la mobilitate nu ar trebui să împiedice aplicarea acestui drept;

K. întrucât articolul 21 al Cartei recunoaște dreptul de a nu fi discriminat pe motive de gen, rasă, culoare, origine etnică sau socială, caracteristici genetice, limbă, religie sau convingeri, opinii politice sau de altă natură, apartenență la o minoritate națională, bunuri, naștere, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală; întrucât, în temeiul articolului 19 alineatul (1) din TFUE, UE poate adopta acte legislative pentru a combate tipuri specifice de discriminare;

L.  întrucât Carta consacră dreptul la bună administrare în cadrul Uniunii; întrucât aceasta prevede, de asemenea, dreptul de acces la documentele celor trei instituții principale ale UE; întrucât Ombudsmanul UE reprezintă garanția respectării acestor drepturi;

M. întrucât nivelul de sărăcie a persoanelor cu dizabilități este cu 70 % mai ridicat decât media, în parte din cauza accesului lor limitat la locuri de muncă;

N. întrucât articolele 37 și 38 din Cartă recunosc dreptul la un nivel ridicat de protecție a mediului, acesta fiind strâns legat de implementarea politicilor Uniunii;

1.  regretă cazurile de discriminare împotriva minorităților, inclusiv a celor etnice și naționale, subliniind faptul că demnitatea umană este inviolabilă; solicită ca Directiva privind combaterea discriminării, care urmărește să implementeze principiul egalității de tratament între persoane, indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală, să fie deblocată în Consiliu; subliniază faptul că ar trebui să se răspundă în mod adecvat nevoilor specifice ale cetățenilor celor mai vulnerabili, cum ar fi cei care aparțin unei minorități; solicită Consiliului și Comisiei să acționeze în mod eficace și responsabil pentru a susține valorile Uniunii în relația cu statele membre care nu-și îndeplinesc întru totul obligațiile ce le revin în temeiul tratatului cu privire la aceste chestiuni;

2.  regretă faptul că în unele state membre se promovează legi care, în măsura în care limitează libertățile de întrunire, de asociere, de exprimare sau dreptul de acțiune și negociere colectivă, fac imposibilă sau dificilă o respectare adecvată a dispozițiilor Cartei drepturilor fundamentale;

3.  invită Comisia să se asigure de urgență că statele membre transpun și aplică corect Directiva 2004/38/CE privind libera circulație a cetățenilor, având în vedere recurența frecventă a petițiilor pe tema problemelor survenite în această privință, care afectează inclusiv soții și copiii cetățenilor în cauză; ia act de creșterea numărului de petiții din unele state membre privind litigiile legate de încredințarea copiilor în context transfrontalier, în cadrul Regulamentului Bruxelles IIa, și mai ales a celor îndreptate împotriva autorităților din unele state membre privind retragerea încredințării copilului de la părinți care și-au exercitat dreptul la libera circulație pe teritoriul UE;

4.  subliniază necesitatea unor eventuale modificări ale tratatelor pentru a consolida protecția drepturilor fundamentale în tratatele UE;

5.  invită statele membre și instituțiile UE să se angajeze pe deplin în protecția drepturilor copilului în cadrul litigiilor familiale transfrontaliere; subliniază necesitatea de a promova drepturile copilului în cadrul politicilor UE pentru ca interesul superior al copilului să fie luat întotdeauna în considerare;

6.  subliniază că interesele și drepturile copiilor cetățenilor UE ar trebui protejate corespunzător, nu doar în interiorul UE, dar și dincolo de frontierele sale și solicită, în consecință, o cooperare intensificată cu instituțiile responsabile de protecția copiilor din țările nordice din afara UE; consideră că toți partenerii UE (inclusiv membrii SEE) ar trebui să ratifice Convenția de la Haga din 1996 asupra competenței, legii aplicabile, recunoașterii, executării și cooperării privind răspunderea părintească și măsurile de protecție a copiilor;

7.  solicită să se pună mai mult accentul pe protecția drepturilor copilului, în special în ceea ce privește ajutorul pentru copiii care sunt îndepărtați de familia lor în străinătate; consideră că Convenția ONU privind drepturile copilului ar trebui să constituie baza soluționării tuturor litigiilor privind custodia copiilor implicând familii care locuiesc în afara propriei țări, deoarece această convenție acordă o atenție deosebită păstrării identității copilului;

8.  solicită ratificarea de către toate statele membre a Convenției de la Istanbul, astfel încât 2016 să poată fi Anul combaterii violenței împotriva femeilor;

9.  subliniază că rolul Comisiei în calitate de gardian al tratatelor nu se limitează la controlul transpunerii legislației de către statele membre, ci se extinde și la aplicarea corectă și integrală a legilor, în special în vederea protecției drepturilor fundamentale ale cetățenilor; regretă limitarea efectivă a domeniului de aplicare al Cartei din cauza unei interpretări excesiv de restrictive a articolului 51, conform căreia aceasta nu acoperă aplicarea efectivă a dreptului UE; consideră că ar trebuie schimbată această abordare, pentru a satisface așteptările cetățenilor UE cu privire la drepturile lor fundamentale; reamintește că așteptările cetățenilor depășesc interpretarea strictă a Cartei, iar obiectivul ar trebui să fie cel de a face ca aceste drepturi să devină cât mai reale; regretă faptul că, în numeroase răspunsuri la petiții care denunță posibile încălcări ale drepturilor fundamentale, Comisia invocă faptul că problemele respective nu se încadrează în competențele sale; solicită, în acest cadru, instituirea unui mecanism de monitorizare, de evaluare sistematică și de emitere de recomandări, pentru a încuraja respectarea globală a valorilor fundamentale în statele membre;

10. reamintește că garanția respectării drepturilor fundamentale include, de asemenea, cetățenii din țările non-UE aflați pe teritoriul UE, iar returnările expeditive, detenția pe termen nedefinit în centrele de detenție pentru imigranți sau refuzul de a le acorda îngrijirile medicale de bază încalcă dispozițiile stabilite în Carta drepturilor fundamentale;

11. subliniază existența unui vid juridic în ceea ce privește accesul cetățenilor la căi de atac în cazul în care statele membre nu transpun sau transpun tardiv acte legislative ale UE care îi privesc în mod direct; subliniază necesitatea coordonării acțiunilor la toate nivelurile pentru a proteja și promova drepturile fundamentale, asociind instituțiile UE, statele membre, autoritățile regionale și locale, ONG-urile și societatea civilă;

12. subliniază că, în multe cazuri, este dificil ca cetățenii să știe exact cărei instituții trebuie să se adreseze în cazul în care drepturile lor fundamentale sunt încălcate și subliniază necesitatea unor informații clare și accesibile pentru a se evita orice confuzie asupra sferei și aplicabilității Cartei drepturilor fundamentale sau asupra procedurii de obținere a unor reparații legale;

13. reamintește Comisiei obligația sa instituțională de a examina plângerile cetățenilor privind eventuale încălcări ale drepturilor fundamentale, nu numai de către UE și statele membre în aplicarea dreptului UE, ci și în cazurile de nerespectare sistematică a drepturilor fundamentale în interiorul statelor membre;

14. invită statele membre, pe baza respectării depline a principiului subsidiarității, să adopte toate măsurile necesare pentru ca dreptul fundamental de acces universal la servicii medicale de calitate, la justiție, la servicii sociale și la o educație de înaltă calitate să fie redat tuturor cetățenilor UE și mai ales celor 122 de milioane de europeni confruntați cu riscul sărăciei și excluziunii sociale, precum și să ia măsuri pentru a elimina obstacolele materiale și imateriale cu care se confruntă persoanele cu dizabilități; subliniază că un acces la prețuri abordabile la energie pentru toate familiile este fundamental și că trebuie luate măsuri specifice în acest sens; invită, de asemenea, statele membre să recunoască protecția mediului ca element esențial pentru garantarea dreptului fundamental la sănătate;

15. solicită statelor membre și Comisiei să îndepărteze obstacolele existente în cadrul pieței interne pentru a permite exercitarea deplină a dreptului la liberă circulație;

16. reamintește că portabilitatea prestațiilor de securitate socială și de șomaj, a drepturilor de pensie și a dreptului la îngrijiri medicale, în special pentru persoanele cu dizabilități, precum și recunoașterea calificărilor profesionale și a creditelor universitare sunt importante pentru o concretizare deplină a drepturilor fundamentale și a libertăților civile, inclusiv pe baza realizării mobilității lucrătorilor, care a crescut în ultimii ani ca urmare a crizei economice; remarcă însă că mulți cetățeni continuă să se confrunte cu probleme în afirmarea acestor drepturi; reamintește că recunoașterea reciprocă a diplomelor universitare este esențială pentru ca cetățenii UE să poată beneficia de o mobilitate adecvată;

17. invită statele membre să adopte dispozițiile juridice și administrative necesare pentru ca toți cetățenii UE cu vârsta de vot să își poată exercita dreptul de a vota la alegerile naționale și regionale care îi privesc;

18. invită statele membre și Comisia ca, atunci când propun acte legislative, să găsească un echilibru între măsurile de combatere a terorismului și protecția drepturilor fundamentale, astfel încât aceasta din urmă să nu fie afectată;

19. își exprimă profunda îngrijorare cu privire la adoptarea recentă, în anumite state membre, a unor acte legislative care restricționează dreptul fundamental recunoscut la libertatea de exprimare și de întrunire; consideră că astfel de acte legislative, care subminează drepturi civile, generează o tendință de regres democratic;

20. regretă și condamnă actele legislative cu caracter anti-LGTBI adoptate în anumite state membre care, pe lângă faptul că aduc atingere dreptului cetățenilor de a se căsători și de a fonda o familie, limitează dreptul la nediscriminare pe motive de orientare sexuală și la libertatea de exprimare a lesbienelor, homosexualilor, transsexualilor și bisexualilor;

21. solicită deblocarea în cadrul Consiliului a Directivei privind concediul de maternitate, întrucât aceasta va face posibilă o egalitate reală și concretă între bărbați și femei, precum și o armonizare la nivelul UE;

22. invită Comisia să relanseze inițiativa elaborării unui act legislativ privind accesibilitatea, sub forma unui instrument orizontal capabil să îmbunătățească protecția acordată persoanelor cu dizabilități și să asigure coerența tuturor politicilor UE în această privință;

23. solicită Comisiei să avanseze în consolidarea dreptului la bună administrare, transformând Codul European al Bunei Conduite Administrative într-un regulament obligatoriu din punct de vedere juridic;

24. invită Comisia și statele membre să se asigure, prin politicile lor, că drepturile fundamentale sunt respectate în mod corespunzător, garantate, protejate și dezvoltate continuu în UE; invită statele membre să își intensifice eforturile în vederea recunoașterii dreptului de petiționare și a dreptului de a se adresa Ombudsmanului ca modalitate prin care cetățenii își pot apăra drepturile;

25. își exprimă îngrijorarea, având în vedere sutele de petiții primite anual, cu privire la deficiențele curente din implementarea în statele membre, în literă și spirit, a legislației UE în domeniul mediului, cum ar fi Directiva privind evaluarea impactului asupra mediului și Directiva privind evaluarea strategică de mediu; solicită Comisiei să supervizeze mai îndeaproape conținutul acestor proceduri, în special atunci când anumite cauze fac obiectul unor petiții;

26. reiterează importanța Inițiativei cetățenești europene (ICE) ca un nou drept al cetățenilor introdus prin Tratatul de la Lisabona, care vizează consolidarea democrației participative în UE; observă importanța ICE ca puternic instrument ce oferă cetățenilor europeni un drept democratic direct de a contribui la procesul decizional al UE, care se adaugă dreptului cetățenilor europeni de a adresa petiții Parlamentului European (PE) și dreptului de a face apel la Ombudsmanul European;

27. invită Comisia să consolideze rolul Inițiativelor cetățenești europene (ICE), adoptând o abordare ușor de înțeles de către cetățeni pentru a remedia toate deficiențele acestui instrument cu ocazia viitoarei revizuiri a Regulamentului 211/20118 și îmbunătățind, în același timp, campaniile de informare a cetățenilor cu privire la utilizarea ICE și la posibilitatea acesteia de a influența procesul de elaborare a politicilor UE;

28. solicită tuturor instituțiilor UE și statelor membre să asigure respectarea principiilor democrației, statului de drept, universalității și indivizibilității drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și respectarea demnității umane atât în statele membre, cât și pe scena internațională;

29. sprijină programul UE de formare judiciară pentru judecătorii naționali, care sunt actori esențiali în aplicarea drepturilor cetățenilor; atrage atenția cu privire la riscul nerespectării dreptului la o cale de atac eficientă în cazurile în care procedurile judiciare naționale înregistrează întârzieri inacceptabile; consideră că, pentru a respecta principiul egalității în fața justiției și a accesului efectiv la justiție, ar trebui înlăturate în fiecare stat membru barierele socio-economice care împiedică accesul la justiție, cum ar fi taxele judiciare excesive; remarcă insecuritatea juridică provocată de introducerea unor dispoziții cu efect retroactiv în noua legislație a statelor membre, precum și în cazul modificărilor aduse în permanență în același domeniu de reglementare, care împiedică de facto accesul la justiție; invită statele membre să asigure o implementare efectivă a dreptului de acces la justiție, precum și un sistem judiciar independent, echitabil, eficace și imparțial, funcționând în termene rezonabile;

30. invită Comisia să ia în considerare raportul Göncz din 17 februarie 2014 referitor la evaluarea justiției în ceea ce privește justiția penală și statul de drept, în care se regretă lipsa de date disponibile privind sistemele naționale de justiție și, prin urmare, solicită statelor membre să coopereze pe deplin cu instituțiile UE și ale Consiliului Europei și să colecteze și să comunice periodic date imparțiale, fiabile, obiective și comparabile privind sistemele lor de justiție; solicită crearea unui mecanism eficace pentru a evalua periodic respectarea de către statele membre a valorilor fundamentale ale UE, conform dispozițiilor articolului 2 din TUE, care să ofere o bază pentru un instrument de avertizare timpurie, și subliniază faptul că Comisia are competența de a aduce în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene statele membre care nu își îndeplinesc obligațiile ce le revin în temeiul tratatelor;

31. salută crearea portalului european e-Justiție, administrat de Comisie, care oferă personalului de specialitate și publicului informații privind sistemele de justiție și constituie un instrument practic pentru îmbunătățirea accesului la justiție, dispunând de o secțiune separată privind drepturile fundamentale, al cărei scop este să informeze cetățenii cu privire la căile de atac în caz de încălcare a drepturilor lor fundamentale.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

16.4.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

30

0

1

Membri titulari prezenți la votul final

Marina Albiol Guzmán, Margrete Auken, Beatriz Becerra Basterrechea, Heinz K. Becker, Soledad Cabezón Ruiz, Andrea Cozzolino, Pál Csáky, Miriam Dalli, Eleonora Evi, Sylvie Goddyn, Peter Jahr, Rikke Karlsson, Jude Kirton-Darling, Svetoslav Hristov Malinov, Notis Marias, Edouard Martin, Roberta Metsola, Julia Pitera, Gabriele Preuß, Laurențiu Rebega, Sofia Sakorafa, Jarosław Wałęsa, Cecilia Wikström, Tatjana Ždanoka

Membri supleanți prezenți la votul final

Michela Giuffrida, Jérôme Lavrilleux, Josep-Maria Terricabras, Ángela Vallina, Rainer Wieland

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Isabella Adinolfi, Paul Brannen


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

2.7.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

32

25

1

Membri titulari prezenți la votul final

Martina Anderson, Heinz K. Becker, Michał Boni, Ignazio Corrao, Rachida Dati, Frank Engel, Tanja Fajon, Laura Ferrara, Monika Flašíková Beňová, Lorenzo Fontana, Kinga Gál, Ana Gomes, Nathalie Griesbeck, Sylvie Guillaume, Jussi Halla-aho, Monika Hohlmeier, Brice Hortefeux, Filiz Hyusmenova, Sophia in ‘t Veld, Iliana Iotova, Eva Joly, Timothy Kirkhope, Barbara Kudrycka, Kashetu Kyenge, Marju Lauristin, Juan Fernando López Aguilar, Monica Macovei, Louis Michel, Claude Moraes, Péter Niedermüller, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Branislav Škripek, Csaba Sógor, Helga Stevens, Traian Ungureanu, Marie-Christine Vergiat, Udo Voigt, Josef Weidenholzer

Membri supleanți prezenți la votul final

Laura Agea, Marina Albiol Guzmán, Carlos Coelho, Pál Csáky, Miriam Dalli, Gérard Deprez, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Marek Jurek, Jeroen Lenaers, Ulrike Lunacek, Andrejs Mamikins, Angelika Mlinar, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Kati Piri, Barbara Spinelli, Jaromír Štětina, Josep-Maria Terricabras, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Elissavet Vozemberg

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Daniela Aiuto, Jude Kirton-Darling, Momchil Nekov, Charles Tannock, Romana Tomc, Mihai Țurcanu


VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

32

+

ALDE

Gérard Deprez, Nathalie Griesbeck, Louis Michel, Angelika Mlinar, Maite Pagazaurtundúa Ruiz

ECR

 

EFDD

Laura Agea, Daniela Aiuto, Ignazio Corrao, Laura Ferrara

EFN

 

PPE

 

VERTS/EFA

Eva Joly, Ulrike Lunacek, Judith Sargentini, Josep-Maria Terricabras,

GUE/NGL

Marina Albiol Guzmán, Martina Anderson, Barbara Spinelli, Marie-Christine Vergiat

NI

Juan Fernando López Aguilar

S&D

Miriam Dalli, Tanja Fajon, Monika Flašíková Beňová, Ana Gomes, Sylvie Guillaume, Iliana Iotova, Jude Kirton-Darling, Kashetu Kyenge, Marju Lauristin, Andrejs Mamikins, Momchil Nekov, Péter Niedermüller, Kati Piri, Birgit Sippel

25

-

ALDE

 

ECR

Jussi Halla-aho, Marek Jurek, Timothy Kirkhope, Branislav Škripek, Helga Stevens, Charles Tannock

EFDD

 

EFN

Lorenzo Fontana

PPE

Heinz K. Becker, Michal Boni, Carlos Coelho, Pál Csáky, Rachida Dati, Frank Engel, Kinga Gál, Brice Hortefeux, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Barbara Kudrycka, Jeroen Lenaers, Monica Macovei, Jaromír Štětina, Csaba Sógor, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Romana Tomc, Mihai Țurcanu, Elissavet Vozemberg

VERTS/EFA

 

GUE/NGL

 

S&D

 

1

0

NI

VOIGT UDO

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

-  : împotrivă

0  : abțineri

Notă juridică