Procedură : 2015/0125(NLE)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0245/2015

Texte depuse :

A8-0245/2015

Dezbateri :

PV 08/09/2015 - 10
CRE 08/09/2015 - 10

Voturi :

PV 09/09/2015 - 8.10
CRE 09/09/2015 - 8.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0306

RAPORT     *
PDF 880kWORD 481k
28.7.2015
PE 560.901v03-00 A8-0245/2015

referitor la propunerea de decizie a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei

(COM(2015)0286 – C8‑0156/2015 – 2015/0125(NLE))

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

Raportoare: Ska Keller

AMENDAMENTE
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de decizie a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei

(COM(2015)0286 – C8‑0156/2015 – 2015/0125(NLE))

(Procedura de consultare)

Parlamentul European,

–       având în vedere propunerea Comisiei prezentată Consiliului (COM(2015)0286),

–       având în vedere articolul 78 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul căruia a fost consultat de către Consiliu (C8–0156/2015),

–       având în vedere scrisoarea Comisiei pentru bugete,

–       având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–       având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0245/2015),

1.      aprobă propunerea Comisiei astfel cum a fost modificată;

2.      aprobă declarația sa, anexată la prezenta rezoluție;

3.      invită Comisia să își modifice propunerea în consecință, în conformitate cu articolul 293 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

4.      invită Consiliul să informeze Parlamentul în cazul în care intenționează să se îndepărteze de la textul aprobat de acesta;

5.      solicită Consiliului să îl consulte din nou în cazul în care intenționează să modifice în mod substanțial propunerea Comisiei;

6.      încredințează Președintelui sarcina de a transmite poziția Parlamentului Consiliului și Comisiei.

Amendamentul  1

Propunere de decizie

Referirea 3 a (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special capitolul I și articole 18 și 19 din aceasta,

Amendamentul  2

Propunere de decizie

Considerentul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(2a) În conformitate cu articolul 78 alineatul (3) și cu articolul 80 din tratat, măsurile de solidaritate preconizate în prezenta decizie sunt obligatorii.

Amendamentul  3

Propunere de decizie

Considerentul 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(4a) După cum se menționează în Comunicarea Comisiei din 13 mai 2015 intitulată „O agendă europeană privind migrația” și în raportul din proprie inițiativă al Parlamentului European care urmează să apară, măsurile temporare de relocare de urgență constituie doar o parte a abordării holistice a migrației. Parlamentul European subliniază că toate dimensiunile abordării holistice sunt importante și ar trebui parcurse în paralel. Având în vedere actuala situație de urgență și angajamentul de a consolida solidaritatea și răspunderea, în cadrul reuniunii sale din 25 și 26 iunie, Consiliul European a căzut de acord, în special, asupra relocăriii temporare și excepționale, în decurs de doi ani, din Italia și Grecia în alte state membre, a 40 000 de persoane având în mod clar nevoie de protecție internațională. Statele membre ar trebui să cadă de acord cu privire la cota obligatorie pentru repartizarea acestor persoane.

 

Amendamentul  4

Propunere de decizie

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5) În rezoluția sa din 29 aprilie 2015, Parlamentul European a reiterat necesitatea ca Uniunea să își întemeieze răspunsul la cele mai recente tragedii din Marea Mediterană pe acțiuni de solidaritate și de distribuire echitabilă a răspunderii și să își intensifice eforturile depuse în acest domeniu în beneficiul statelor membre care primesc cel mai mare număr de refugiați și de solicitanți de protecție internațională, în termeni absoluți sau în mod proporțional.

(5) În rezoluția sa din 29 aprilie 2015, Parlamentul European a reiterat necesitatea ca Uniunea să își întemeieze răspunsul la cele mai recente tragedii din Marea Mediterană pe acțiuni de solidaritate și de distribuire echitabilă a răspunderii și să își intensifice eforturile depuse în acest domeniu în beneficiul statelor membre care primesc cel mai mare număr de refugiați și de solicitanți de protecție internațională, în termeni absoluți sau în mod proporțional, pe baza criteriilor de stabilire a statului membru competent să examineze o cerere de protecție internațională conform Regulamentului UE nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului1a. Parlamentul European a solicitat stabilirea unei cote obligatorii pentru repartizarea solicitanților de azil în toate statele membre.

 

 

______________

 

1aRegulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (reformare)(JO L 180, 29.6.2013, p. 31).

Amendamentul  5

Propunere de decizie

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7) Dintre statele membre care se confruntă cu o situație de presiune deosebită și având în vedere recentele evenimente tragice survenite în Marea Mediterană, în special Italia și Grecia sunt nevoite să facă față unor fluxuri fără precedent de migranți, inclusiv de solicitanți de protecție internațională care au în mod clar nevoie de protecție internațională, care sosesc pe teritoriul lor, fapt care exercită o presiune semnificativă asupra sistemelor lor de migrație și de azil.

(7) Dintre statele membre care se confruntă cu o situație de presiune deosebită și având în vedere recentele evenimente tragice survenite în Marea Mediterană, în special Italia și Grecia sunt nevoite să facă față unor fluxuri fără precedent de migranți, inclusiv de solicitanți de protecție internațională care au în mod clar nevoie de protecție internațională, care sosesc pe teritoriul lor, fapt care exercită o presiune semnificativă asupra sistemelor lor de migrație și de azil, ceea ce indică impactul negativ al Regulamentului (UE) nr. 604/2013 asupra primei țări de intrare în UE care, în mod regretabil, nu a condus încă la suspendarea respectivului regulament sau, cel puțin, la eliminarea referirii la prima țară de intrare în Uniune. Alte state membre din Uniune se confruntă, însă, și ele, cu creșterea semnificativă a numărului de solicitanți de azil pe care îi primesc.

Amendamentul  6

Propunere de decizie

Considerentul 7 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7a) Previziunile experților indică o creștere pe termen scurt și mediu a presiunii migratoare la frontierele externe maritime și terestre ale Uniunii.

Amendamentul  7

Propunere de decizie

Considerentul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(8) Conform datelor Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe (Frontex), rutele din centrul și estul Mării Mediterane au fost principalele zone de trecere neregulamentară a frontierei în Uniune în 2014. În 2014, numai în Italia au sosit peste 170 000 de migranți care au trecut neregulamentar frontiera, ceea ce reprezintă o creștere de 277 % comparativ cu anul 2013. Și Grecia sa confruntat cu o creștere constantă, numărul migranților care au trecut neregulamentar frontiera acestei țări fiind de peste 50 000, ceea ce reprezintă o creștere de 153 % comparativ cu anul 2013. Statisticile pentru primele luni din 2015 confirmă această tendință clară în cazul Italiei. În plus, în primele patru luni ale anului 2015, Grecia s-a confruntat cu o creștere bruscă a numărului de cazuri de trecere neregulamentară a frontierei, ceea ce reprezintă peste 50 % din numărul total al cazurilor de trecere neregulamentară a frontierei înregistrate în 2014 (aproape 28 000 în primele patru luni ale anului 2015, în comparație cu un număr total de aproape 55 000 în 2014). Din numărul total al migranților aflați în situație neregulamentară detectați în cele două zone menționate, un procent semnificativ îl reprezentau migranții proveniți din țări care, conform datelor furnizate de Eurostat, au o rată ridicată de recunoaștere a cererilor, la nivelul Uniunii (în 2014, migranții din Siria și Eritreea, țări cu o rată de recunoaștere a cererilor de peste 75 % la nivelul Uniunii, , au reprezentat mai mult de 40 % din numărul total al migranților aflați în situație de ședere neregulamentară în Italia, iar în Grecia procentul acestora a fost de peste 50 %). Conform datelor Eurostat, în 2014 , numărul resortisanților sirieni din Grecia aflați în situație de ședere neregulamentară a fost de 30 505, comparativ cu 8 220 în 2013.

(8) Conform datelor Agenției Europene pentru Gestionarea Cooperării Operative la Frontierele Externe (Frontex), rutele din centrul și estul Mării Mediterane au fost principalele zone de trecere neregulamentară a frontierei în Uniune în 2014. În 2014, numai în Italia au sosit peste 170 000 de migranți care au trecut neregulamentar frontiera, ceea ce reprezintă o creștere de 277 % comparativ cu anul 2013; printre aceștia numărându-se peste 26 100 de copii; dintre care aproximativ 13 000 erau neînsoțiți, reprezentând 7,6 % din numărul total de migranți. Și Grecia sa confruntat cu o creștere constantă, numărul migranților care au trecut neregulamentar frontiera acestei țări fiind de peste 50 000, ceea ce reprezintă o creștere de 153 % comparativ cu anul 2013. Statisticile pentru primele luni din 2015 confirmă această tendință clară în cazul Italiei. Din ianuarie până în iunie 2015, Italia a înregistrat o creștere cu 5 % a cazurilor de trecere neregulamentară a frontierei în comparație cu aceeași perioadă din anul precedent. În plus, în primele patru luni ale anului 2015, Grecia s-a confruntat cu o creștere bruscă a numărului de cazuri de trecere neregulamentară a frontierei, ceea ce reprezintă o creștere de peste șase ori în comparație cu aceeași perioadă din anul precedent și o creștere de aproape 140 % față de tot anul precedent (76 293 în perioada ianuarie - iunie 2015, potrivit datelor Frontex, în comparație cu un număr total de aproximativ 55 000 în 2014). Din numărul total al migranților aflați în situație neregulamentară detectați în cele două zone menționate, un procent semnificativ îl reprezentau migranții proveniți din țări care, conform datelor furnizate de Eurostat, au o rată ridicată de recunoaștere a cererilor, la nivelul Uniunii (în 2014, migranții din Siria și Eritreea, țări cu o rată de recunoaștere a cererilor de peste 75 % la nivelul Uniunii, au reprezentat mai mult de 40 % din numărul total al migranților aflați în situație de ședere neregulamentară în Italia, iar în Grecia procentul acestora a fost de peste 50 %). Din ianuarie până în iunie 2015, sirienii și eritreenii au reprezentat 30 % dintre persoanele sosite în Italia și 60 % dintre cele sosite în Grecia. Conform datelor Eurostat, în 2014 , numărul resortisanților sirieni din Grecia aflați în situație de ședere neregulamentară a fost de 30 505, comparativ cu 8 220 în 2013.

 

Amendamentul  8

Propunere de decizie

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10) Conform datelor Frontex, o altă rută importantă de imigrare în Uniune în 2014 a fost cea a Balcanilor de Vest, rută utilizată de 43 357 de migranți care au trecut neregulamentar frontiera. Cu toate acestea, majoritatea migranților care utilizează ruta Balcanilor nu au nevoie, prima facie, de protecție internațională, 51 % din numărul total al migranților care intră pe această rută în Uniune fiind resortisanți din Kosovo.

(10) Conform datelor Frontex, o altă rută importantă de imigrare în Uniune în 2014 a fost cea a Balcanilor de Vest, rută utilizată de 43.357 de migranți care au trecut neregulamentar frontiera. În 2015, numărul de treceri neregulamentare ale frontierelor a crescut dramatic. Din ianuarie până în iunie 2015, 67 444 migranți și refugiați au folosit ruta care traversează frontiere Turciei cu Grecia și Bulgaria și frontierele terestre ale Ungariei. Acest număr echivalează cu o creștere de 962 % în comparație cu aceeași perioadă din anul precedent. În prezent, această rută este din ce în ce mai folosită și de persoane care fug din zone de război și în care se confruntă cu persecuții. Din ianuarie până în iunie 2015, în Uniune au intrat, folosind această rută, 17 955 de refugiați din Afganistan, 13 225 de refugiați din Siria, 3 021 de refugiați din Irak și 196 de refugiați din Eritreea.

Amendamentul  9

Propunere de decizie

Considerentul 13 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(13a) Ar fi necesară o transpunere rapidă și integrală și punerea efectivă în aplicare a sistemului european comun de azil de către toate statele membre participante, asigurându-se astfel standarde europene comune, inclusiv condiții de primire a solicitanților de azil și respectarea drepturilor fundamentale, conform prevederilor legislației existente a Uniunii.

Amendamentul  10

Propunere de decizie

Considerentul 15

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(15) În cazul în care un alt stat membru decât Italia sau Grecia se confruntă cu o situație de urgență similară, caracterizată printr-un aflux brusc de resortisanți din țări terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii în beneficiul statului membru în cauză, în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) din tratat. Aceste măsuri pot include, dacă este cazul, suspendarea obligațiilor statului membru respectiv prevăzute în prezenta decizie.

(15) Ținând seama de instabilitatea și conflictele în curs de desfășurare în vecinătatea imediată a Uniunii, precum și de natura în schimbare a fluxurilor migratoare, în cazul în care un alt stat membru decât Italia sau Grecia se confruntă cu o situație de urgență similară, caracterizată printr-un aflux brusc de resortisanți din țări terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii în beneficiul statului membru în cauză, în conformitate cu articolul 78 alineatul (3) din tratat. Aceste măsuri pot include, dacă este cazul, suspendarea obligațiilor statului membru respectiv prevăzute în prezenta decizie.

Amendamentul  11

Propunere de decizie

Considerentul 17

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(17) Măsurile prevăzute în prezenta decizie implică o derogare temporară de la criteriul prevăzut la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului1 și de la etapele procedurale, inclusiv termenele-limită, prevăzute la articolele 21, 22 și 29 din respectivul regulament.

(17) Măsurile prevăzute în prezenta decizie implică o derogare temporară de la criteriul prevăzut la articolul 13 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 și de la etapele procedurale, inclusiv termenele-limită, prevăzute la articolele 21, 22 și 29 din respectivul regulament. Măsurile de relocare nu ar trebui să împiedice statele membre să utilizeze pe de-a întregul Regulamentul (UE) nr. 604/2013, inclusiv folosind proactiv și eficient toate criteriile, precum reunificarea familiei, protecția specială a minorilor neînsoțiți și clauza discreționară din motive umanitare.

____________________

____________________

1 Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO L 180, 29.6.2013, p. 31).

 

Amendamentul  12

Propunere de decizie

Considerentul 18

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(18) Pentru a decide care solicitanți și câți anume urmează să fie transferați din Italia și Grecia, a fost necesar să se aleagă criteriile care să fie aplicate. Se are în vedere instituirea unui sistem clar și operațional, bazat pe un prag al ratei medii la nivelul Uniunii a deciziilor de acordare a protecției internaționale în cadrul procedurilor în primă instanță, raportată la numărul total, la nivelul Uniunii, al deciziilor adoptate în primă instanță privind cererile de azil prin care se solicită protecție internațională, utilizându-se cele mai recente date statistice disponibile, furnizate de Eurostat. Pe de o parte, instituirea acestui prag ar trebui să asigure, în cea mai mare măsură posibilă, faptul că toți solicitanții care este cel mai probabil să aibă nevoie de protecție internațională vor fi în măsură să își exercite pe deplin și rapid dreptul la protecție în statul membru de transfer. Pe de altă parte, acesta ar împiedica, în cea mai mare măsură posibilă, situațiile în care solicitanții cu privire la care există probabilitatea să primească un răspuns negativ la cererea introdusă ar fi transferați către un alt stat membru, prelungind, astfel, în mod nejustificat, șederea acestora în Uniune. Pe baza datelor Eurostat privind hotărârile pronunțate în primă instanță, în 2014, în prezenta decizie ar trebui să se utilizeze un prag de 75 %, care corespunde deciziilor din anul respectiv privind cererile introduse de resortisanții sirieni și eritreeni.

(18) Pentru a decide care solicitanți și câți anume urmează să fie relocați din Italia și Grecia, a fost necesar să se aleagă criteriile care să fie aplicate. Se are în vedere instituirea unui sistem clar și operațional, bazat pe un prag al ratei medii la nivelul Uniunii a deciziilor de acordare a protecției internaționale în cadrul procedurilor în primă instanță, raportată la numărul total, la nivelul Uniunii, al deciziilor adoptate în primă instanță privind cererile de azil prin care se solicită protecție internațională, utilizându-se cele mai recente date statistice disponibile, furnizate de Eurostat. Pe de o parte, instituirea acestui prag ar trebui să asigure, în cea mai mare măsură posibilă, faptul că toți solicitanții care este cel mai probabil să aibă nevoie de protecție internațională vor fi în măsură să își exercite pe deplin și rapid dreptul la protecție în statul membru de transfer. Pe de altă parte, acesta ar împiedica, în cea mai mare măsură posibilă, situațiile în care solicitanții cu privire la care există probabilitatea să primească un răspuns negativ la cererea introdusă ar fi relocați către un alt stat membru, prelungind, astfel, în mod nejustificat, șederea acestora în Uniune. Pe baza datelor Eurostat privind hotărârile pronunțate în primă instanță, în 2014, în prezenta decizie ar trebui să se utilizeze un prag de 75 %, care corespunde deciziilor din anul respectiv privind cererile introduse de resortisanții sirieni și eritreeni. Pentru a se ține cont de natura în schimbare a fluxurilor migratoare, grupul vizat de beneficiari ai relocării ar trebui evaluat trimestrial.

Amendamentul  13

Propunere de decizie

Considerentul 19

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(19) Măsurile provizorii vizează reducerea presiunii considerabile exercitate asupra Italiei și a Greciei de fluxurile de solicitanți de azil, în special prin transferul unui număr mare de solicitanți având în mod clar nevoie de protecție internațională care au ajuns pe teritoriul Italiei și al Greciei după data de la care prezenta decizie devine aplicabilă. Pe baza numărului total de resortisanți ai țărilor terțe care au intrat în mod neregulamentar în Italia și Grecia în 2014 și a numărului persoanelor care au în mod clar nevoie de protecție internațională, ar trebui să fie transferați în total din Grecia și Italia 40 000 de solicitanți care au în mod clar nevoie de protecție internațională. Această cifră reprezintă aproximativ 40 % din totalul resortisanților țărilor terțe având în mod clar nevoie de protecție internațională care au intrat în mod neregulamentar în Italia și Grecia în 2014. Astfel, măsura de transfer propusă în prezenta decizie reprezintă o repartizare echitabilă a poverii între Italia și Grecia, pe de o parte, și celelalte state membre, pe de altă parte. Pe baza cifrelor totale disponibile pentru 2014 și pentru primele patru luni din 2015, care permit o comparație între Italia și Grecia, 60 % din acești solicitanți ar trebui transferați din Italia, iar 40 % din Grecia.

(19) Măsurile de urgență provizorii vizează instituirea unui mecanism corect și echitabil de relocare, reducerea presiunii considerabile exercitate asupra Italiei și a Greciei de fluxurile de solicitanți de azil, în special prin relocarea unui număr mare de solicitanți având în mod clar nevoie de protecție internațională care au ajuns pe teritoriul Italiei și al Greciei după data de la care prezenta decizie devine aplicabilă. Pe baza numărului total de resortisanți ai țărilor terțe care au intrat în mod neregulamentar în Italia și Grecia în 2014 și a numărului persoanelor care au în mod clar nevoie de protecție internațională, ar trebui să fie relocați în total din Grecia și Italia 40 000 de solicitanți care au în mod clar nevoie de protecție internațională. Această cifră reprezintă aproximativ 40 % din totalul resortisanților țărilor terțe având în mod clar nevoie de protecție internațională care au intrat în mod neregulamentar în Italia și Grecia în 2014. Astfel, măsura de relocare propusă în prezenta decizie reprezintă o repartizare echitabilă a răspunderii între Italia și Grecia, pe de o parte, și celelalte state membre, pe de altă parte. Pe baza cifrelor totale disponibile pentru 2014 și pentru primele patru luni din 2015, care permit o comparație între Italia și Grecia, 60 % din acești solicitanți ar trebui transferați din Italia, iar 40 % din Grecia. În termen de șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii, Comisia ar trebui să evalueze, pe baza celor mai recente date disponibile, numărul de persoane de relocat din Italia și Grecia, în vederea adaptării sale la fluxurile de refugiați în schimbare. Mecanismul de relocare de urgență nu constituie o soluție pentru provocarea pe termen lung pe care o reprezintă presiunea exercitată pentru azil la frontierele externe ale Uniunii ci, mai curând, un caz de referință în perspectiva propunerii legislative ce urmează a fi prezentată cu privire la mecanismul de relocare de urgență pe baza articolului 78 alineatul (2) din TFUE și, din această cauză, este limitat inițial la un număr total de 40 000 de solicitanți. Ar trebui însă avută în vedere, dacă este necesar, o majorare ulterioară a locurilor de relocare, în vederea adaptării la schimbările rapide ce survin la nivelul fluxurilor de refugiați și al tendințelor ce se manifestă în cursul punerii în aplicare a acestei decizii. Orice propunere de mecanism permanent de relocare de urgență trebuie să se bazeze pe o contribuție mai substanțială în termeni de solidaritate și responsabilitate împărtășită de statele membre, inclusiv o mărire semnificativă a numărului de locuri de relocare disponibile, în vederea adaptării la schimbările rapide ce survin la nivelul fluxurilor de refugiați și al tendințelor. Mecanismul ar trebui conceput pe criterii clar definite, inclusiv pe afluxuri bruște de resortisanți ai unor țări terțe și pe presiuni excepționale exercitate pentru azil, permițând declanșarea sa în funcție de anumiți indicatori transparenți și obiectivi.

Amendamentul  14

Propunere de decizie

Considerentul 20 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(20a) Atunci când întocmește proiectul mecanismului permanent de relocare în conformitate cu articolul 78 alineatul (2) din tratat, Comisia ar trebui să includă teritoriul unui stat membru ca criteriu pentru stabilirea cheii de repartizare a migranților.

Amendamentul  15

Propunere de decizie

Considerentul 21

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Fondul pentru azil, migrație și integrare (AMIF), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului1, oferă finanțare pentru operațiunile de repartizare a poverii care sunt convenite între statele membre și este deschis noilor evoluții ale politicii în acest domeniu. Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 prevede posibilitatea ca statele membre să realizeze acțiuni legate de transferul solicitanților de protecție internațională în cadrul programelor lor naționale, iar articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 prevede posibilitatea alocării unei sume forfetare de 6 000 EUR pentru fiecare beneficiar de protecție internațională transferat din alt stat membru.

(21) Fondul pentru azil, migrație și integrare (AMIF), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului1, oferă finanțare pentru operațiunile de repartizare echitabilă a răspunderii care sunt convenite între statele membre și este deschis noilor evoluții ale politicii în acest domeniu. Articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 prevede posibilitatea ca statele membre să realizeze acțiuni legate de transferul solicitanților de protecție internațională în cadrul programelor lor naționale, iar articolul 18 din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 prevede posibilitatea alocării unei sume forfetare de 6 000 EUR pentru fiecare beneficiar de protecție internațională transferat din alt stat membru.

______________

___________________

1 Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare, de modificare a Deciziei 2008/381/CE a Consiliului și de abrogare a Deciziilor nr. 573/2007/CE și nr. 575/2007/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului (JO L 150, 20.5.2014, p. 168).

1 Regulamentul (UE) nr. 516/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de instituire a Fondului pentru azil, migrație și integrare, de modificare a Deciziei 2008/381/CE a Consiliului și de abrogare a Deciziilor nr. 573/2007/CE și nr. 575/2007/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei 2007/435/CE a Consiliului (JO L 150, 20.5.2014, p. 168).

Amendamentul  16

Propunere de decizie

Considerentul 21 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(21a) Comisia ar trebui să controleze modul în care se cheltuiește suma de 6 000 EUR pentru relocarea fiecărui solicitant.

Amendamentul  17

Propunere de decizie

Considerentul 25

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(25) Atunci când se decide care solicitanți având în mod clar nevoie de protecție internațională ar trebui transferați din Italia și Grecia, ar trebui să se acorde prioritate solicitanților vulnerabili în sensul articolului 22 din Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului10. În această privință, necesitățile speciale ale solicitanților, inclusiv în ceea ce privește sănătatea, ar trebui să reprezinte criteriul principal. Interesul copilului ar trebui să fie întotdeauna considerat primordial.

(25) Atunci când se decide care dintre solicitanții având în mod clar nevoie de protecție internațională ar trebui relocați din Italia și Grecia, ar trebui să se acorde prioritate solicitanților vulnerabili și, dintre aceștia, o atenție deosebită ar trebui acordată copiilor neînsoțiți, în sensul articolelor 21 și 22 din Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului10. Pentru a lua în considerare situația specifică a persoanelor vulnerabile, statelor membre li se cere, în temeiul Directivei 2013/33/UE și al Directivei 2013/32/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului1a, să evalueze individual vulnerabilitățile persoanelor din perspectiva nevoilor lor speciale, procedurale și legate de primire. În consecință, statele membre trebuie să ia măsuri concrete pentru a evalua necesitățile individuale ale solicitanților de azil și nu se pot baza exclusiv pe auto-identificarea lor pentru a le garanta efectiv drepturile acordate de legislația Uniunii. În această privință, necesitățile speciale ale solicitanților, inclusiv în ceea ce privește sănătatea, ar trebui să reprezinte criteriul principal. Interesul superior al copilului ar trebui să fie întotdeauna considerat primordial în cadrul tuturor procedurilor instituite în urma acestei decizii, iar principiile de bază stabilite în hotărârea Curții de Justiție din 6 iunie 2013, pronunțată în cauza C-648/111b nu ar trebui puse niciodată în cauză.

______________

___________________

10 Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (reformare) (JO L 180, 29.6.2013, p. 96).

10 Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională (reformare) (JO L 180, 29.6.2013, p. 96).

1a Directiva 2013/32/EU a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013, privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (reformare) (JO L 180, 29.6.2013, p. 60).

1b Hotărârea Curții de Justiție din 6 iunie 2013, Regina, la cererea: MA, BT, DA / Secretarul de stat pentru afaceri interne, C-648/11, ECLI:UE:C:2013:367.

Amendamentul  18

Propunere de decizie

Considerentul 26

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(26) În plus, pentru a decide care stat membru ar trebui să fie statul membru de transfer, ar trebui să se țină cont de calificările specifice ale solicitanților respectivi care ar putea facilita integrarea acestora în statul membru de transfer, cum ar fi competențele lor lingvistice. În cazul solicitanților deosebit de vulnerabili, ar trebui să se aibă în vedere capacitatea statului membru de transfer de a le oferi o asistență adecvată.

(26) În plus, pentru a decide care stat membru ar trebui să fie statul membru de relocare, ar trebui să se țină cont de preferințele și calificările specifice ale solicitanților respectivi care ar putea facilita integrarea acestora în statul membru de relocare, cum ar fi competențele lor lingvistice, legăturile de rudenie înțelese în sens mai larg decât definiția „membrilor familiei” din Regulamentul (UE) nr. 604/2013, relațiile sociale, legăturile culturale, șederile anterioare într-un stat membru, studiile și experiența profesională anterioară într-o societate sau o organizație dintr-un anumit stat membru, precum și calificările specifice care ar putea fi relevante în ceea ce privește integrarea solicitantului pe piața muncii a statului membru de relocare.. În consecință, statele membre ar trebui să faciliteze recunoașterea efectivă a diplomelor, calificărilor și competențelor solicitanților. De asemenea, statele membre îi pot informa pe solicitanți cu privire la oportunitățile lor pe piața muncii. În cazul solicitanților deosebit de vulnerabili, ar trebui să se aibă în vedere capacitatea statului membru de relocare de a le oferi o asistență adecvată. Deși solicitanții nu au dreptul să aleagă statul membru de relocare, ar trebui ca, atât cât este posibil, să se țină seama de nevoile, preferințele și calificările specifice.

Amendamentul  19

Propunere de decizie

Considerentul 26 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(26a) Pe baza învățămintelor desprinse din proiectul-pilot privind relocarea din Malta (EUREMA), ar trebui ca, în măsura posibilului, să se țină seama de așteptările și preferințele specifice. Ca un prim pas, solicitanților ar trebui să li se ofere posibilitatea de a-și exprima preferințele. Aceștia ar trebui să indice cinci state membre în ordinea preferințelor și să-și susțină opțiunile cu elemente precum legăturile de familie, legăturile sociale și culturale, cum ar fi competențele lingvistice, șederile anterioare, studiile și experiența profesională anterioară. Acest lucru ar trebui să aibă loc în cursul prelucrării inițiale. Într-o a doua etapă, statele membre respective ar trebui să fie informate cu privire la preferințele solicitanților. Apoi, acestor state membre ar trebui să li se dea posibilitatea să indice pe care dintre solicitanții care și-au exprimat opțiunea pentru ele îi preferă. Statele membre ar trebui să-și susțină propriile preferințe cu argumente cum ar fi legăturile familiale, sociale și culturale. Procedura ar putea fi facilitată de funcționari de legătură desemnați de statele membre, prin realizarea unor interviuri cu solicitanții respectivi. Solicitanții ar trebui, de asemenea, să aibă posibilitatea de a se consulta cu alți actori, precum organizațiile neguvernamentale, Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR) și Organizația Internațională pentru Migrație (OIM). În sfârșit, Italia și Grecia, cu asistență din partea EASO, ar trebui să ia o decizie cu privire la relocarea fiecărui solicitant într-un anumit stat membru ținând seama, pe cât posibil, de preferințe. ICNUR ar trebui să fie consultat cu privire la cele mai bune practici de relocare elaborate de această instituție, inclusiv privind gestionarea preferințelor și a calificărilor specifice.

Amendamentul  20

Propunere de decizie

Considerentul 26 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(26b) Principiul nediscriminării, stabilit la articolul 10 din tratat, ar trebui respectat pe toată durata procedurii de relocare. Discriminarea pe motive de sex, vârstă, etnie, dizabilități și religie constituie o încălcare vădită a normelor din tratat.

Amendamentul  21

Propunere de decizie

Considerentul 28

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(28) Garanțiile juridice și procedurale prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 604/2013 sunt în continuare aplicabile în ceea ce privește solicitanții care fac obiectul prezentei decizii. În plus, solicitanții ar trebui să fie informați în legătură cu procedura de transfer prevăzută de prezenta decizie, iar decizia de transfer ar trebui să le fie notificată. Având în vedere că, în temeiul dreptului UE, solicitanții nu au dreptul de a alege statul membru care să fie responsabil de cererea lor de azil, aceștia ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac eficientă împotriva deciziei de transfer, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 604/2013, exclusiv în ceea ce privește asigurarea respectării drepturilor lor fundamentale.

(28) Garanțiile juridice și procedurale prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 604/2013 sunt în continuare aplicabile în ceea ce privește solicitanții care fac obiectul prezentei decizii. În plus, solicitanții ar trebui să fie informați în legătură cu procedura de relocare prevăzută de prezenta decizie, iar decizia de relocare ar trebui să le fie notificată. Solicitantul ar trebui să aibă dreptul la o cale de atac efectivă împotriva deciziei de relocare, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 604/2013 și cu articolul 47 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Amendamentul  22

Propunere de decizie

Considerentul 30

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(30) Ar trebui luate măsuri pentru a se evita circulația secundară a persoanelor transferate, din statul membru de transfer către alte state membre. În special, solicitanții ar trebui să fie informați în legătură cu consecințele unei deplasări ulterioare în alt stat membru și cu faptul că, dacă statul membru de transfer le acordă protecție internațională, în principiu vor avea drepturile aferente protecției internaționale doar în statul membru respectiv.

(30) Ar trebui luate măsuri pentru a se evita circulația secundară a persoanelor relocate, din statul membru de relocare către alte state membre. Luând pe cât posibil în considerare preferințele exprimate de solicitanți, inclusiv legăturile de familie înțelese într-un sens mai larg decât acela al dispozițiilor privind familia din Regulamentul (UE) nr. 604/2013, precum și legăturile sociale și culturale, este o modalitate directă pentru solicitanți de a dezvolta un sentiment de apartenență la statul membru de relocare. Solicitanților ar trebui să li se furnizeze toate informațiile necesare, într-o limbă pe care o înțeleg sau pe care se presupune în mod rezonabil că o înțeleg, privind destinația lor și, în cazul în care nu s-a putut ține seama pe de-a întregul de preferințele lor, să li se spună din ce motive. Pentru a evita și mai mult circulația secundară, în plus, solicitanții ar trebui să fie informați în legătură cu consecințele unei deplasări ulterioare în alt stat membru conform dispozițiilor articolului 4 din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 și cu faptul că, dacă statul membru de relocare le acordă protecție internațională, în principiu vor avea drepturile aferente protecției internaționale doar în statul membru respectiv.

Amendamentul  23

Propunere de decizie

Considerentul 30 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(30a) Consimțământul solicitanților sau al beneficiarilor de protecție internațională privind relocarea constituie un principiu consacrat în legislația secundară a Uniunii, consfințit la articolul 7 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 516/2014 și, prin analogie, la articolul 5 din Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului și la articolul 17 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013, în timp ce, pe baza articolului 78 alineatul (3) di TFUE, derogările de la legislația Uniunii sunt posibile numai într-un număr foarte limitat de circumstanțe. Este necesar să se asigure implementarea efectivă a mecanismului de relocare de urgență, iar consimțământul are o importanță deosebită pentru a se preveni circulația secundară și, în principiu, ar trebui cerut înainte de relocare. În cazul în care o anumită persoană nu își dă consimțământul, ea nu ar trebui, în principiu, să fie relocată, însă această oportunitate ar trebui oferită altei persoane.

 

 

_________

 

1a Regulamentul (UE) nr. 439/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 mai 2010 privind înființarea unui Birou European de Sprijin pentru Azil (JO L 132, 29.5.2010, p. 11).

Amendamentul  24

Propunere de decizie

Articolul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Prezenta decizie instituie măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și a Greciei, pentru a permite acestora să facă față situației de urgență caracterizate de un aflux brusc de resortisanți ai țărilor terțe pe teritoriul lor.

Prezenta decizie instituie măsuri de urgență provizorii cu efecte juridice obligatorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și a Greciei, pentru a permite acestora să facă față situației de urgență caracterizate de un aflux brusc de resortisanți ai țărilor terțe sau apatrizi pe teritoriul lor.

Amendamentul  25

Propunere de decizie

Articolul 2 – paragraful 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b) „solicitant” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care a prezentat o cerere de protecție internațională cu privire la care nu s-a luat încă o decizie definitivă;

(b) „solicitant” înseamnă un resortisant al unei țări terțe sau un apatrid care a prezentat o cerere de protecție internațională, cu privire la care nu s-a luat încă o decizie definitivă conform prevederilor articolului 2 litera (i) din Directiva 2011/95/UE;

Amendamentul  26

Propunere de decizie

Articolul 2 – paragraful 1 – litera d

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(d) membri de familie” înseamnă membrii de familie definiți la articolul 2 litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului;

(d) rude apropiate” înseamnă soțul sau soția, copiii, părinții, persoanele care exercită autoritatea părintească, bunicii și nepoții;

 

(Amendament orizontal. Dacă este adoptat, se aplică în întregul text.)

Justificare

Definiția termenului de „rudă apropiată” este mai cuprinzătoare decât aceea a termenului de „membri de familie” în conformitate cu articolul 2 din Regulamentul 604/2013 și, în consecință, mai adecvată.

Amendamentul  27

Propunere de decizie

Articolul 2 – paragraful 1 – litera fa (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(fa) „preferință” înseamnă preferința exprimată de un solicitant pentru un anumit stat membru sau preferința exprimată de un stat membru pentru un anumit solicitant, susținută cu argumente ca legăturile de familie, înțelese într-un sens mai larg decât cel al definiției membrilor de familie de la punctul (d), legăturile sociale, cum ar fi cele cu anumite comunități etnice și culturale și legăturile culturale cu statul membru preferat, cum ar fi competențele lingvistice, șederile anterioare într-un stat membru sau studiile ori relațiile anterioare de muncă cu întreprinderi sau organizații din statul membru respectiv.

Justificare

Nici refugiații nu au dreptul de a alege statul membru în care preferă să se instaleze și nici statele membre nu au dreptul de a alege solicitanții de azil pe care îi preferă. Preferințele lor ar trebui însă luate în considerare în măsura posibilului.

Amendamentul  28

Propunere de decizie

Articolul 3 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a. Dată fiind natura în schimbare a fluxurilor migratoare, grupul vizat de beneficiari ai relocării ar trebui evaluat trimestrial.

Amendamentul  29

Propunere de decizie

Articolul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

-1. Pentru a diminua presiunea semnificativă legată de azil exercitată asupra Italiei și Greciei, precum și pentru a funcționa drept caz de referință în perspectiva propunerii legislative ce urmează a fi prezentată cu privire la mecanismul de relocare de urgență pe baza articolului 78 alineatul (2) din TFUE, din aceste țări vor fi relocați inițial un număr total de 40 000 de solicitanți. Ar trebui avută în vedere, dacă este necesar, o majorare ulterioară, în vederea adaptării la schimbările rapide ce survin la nivelul fluxurilor de refugiați și al tendințelor ce se manifestă în cursul punerii în aplicare a acestei decizii.

1. 24 000 de solicitanți se transferă din Italia către teritoriul celorlalte state membre, conform anexei I.

1. Inițial, 24 000 de solicitanți se relochează din Italia către teritoriul celorlalte state membre, conform anexei I.

2. 16 000 de solicitanți se transferă din Grecia către teritoriul celorlalte state membre, conform anexei II.

2. Inițial, 16 000 de solicitanți se relochează din Grecia către teritoriul celorlalte state membre, conform anexei II.

 

 

2a. În termen de [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii], Comisia evaluează, pe baza celor mai recente date disponibile, numărul de persoane de relocat din Italia și Grecia, în vederea adaptării sale la fluxurile de refugiați în schimbare.

Amendamentul  30

Propunere de decizie

Articolul 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 4a

 

Consimțământul

 

În principiu, solicitantului ar trebui să i se ceară consimțământul cu privire la relocarea sa.

Amendamentul  31

Propunere de decizie

Articolul 5 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2. La intervale regulate în cursul perioadei de aplicare a prezentei decizii, Italia și Grecia, cu asistență din partea EASO și, după caz, a ofițerilor de legătură ai statelor membre menționați la alineatul (8), identifică solicitanții individuali care să fie transferați în alte state membre și comunică punctelor de contact ale statelor membre respective și EASO numărul de solicitanți care pot fi transferați. În ceea ce privește transferul, se acordă prioritate solicitanților vulnerabili în sensul articolului 22 din Directiva 2013/33/UE.

2. La intervale regulate în cursul perioadei de aplicare a prezentei decizii, Italia și Grecia, cu asistență din partea EASO și a altor agenții pertinente, identifică solicitanții individuali care să fie relocați în alte state membre și comunică punctelor de contact ale statelor membre respective și EASO numărul de solicitanți care pot fi relocați. În acest scop, se acordă prioritate solicitanților vulnerabili în sensul articolelor 21 și 22 din Directiva 2013/33/UE și se acordă o atenție deosebită minorilor neînsoțiți.

 

Justificare

Rolul ofițerilor de legătură este precizat la articolul 3b nou. În locul trimiterii de către fiecare stat membru a unor ofițeri de legătură pentru identificarea solicitanților care urmează să fie transferați, statele membre ar trebui să pună la dispoziția EASO experți naționali care să sprijine în mod coordonat Italia și Grecia în ceea ce privește aplicarea măsurilor de transfer (a se vedea articolul 7).

Amendamentul  32

Propunere de decizie

Articolul 5 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3. Cât mai curând posibil după primirea informațiilor menționate la alineatul (2), statele membre indică numărul de solicitanți care pot fi transferați imediat pe teritoriul lor și orice alte informații relevante, respectându-se cifrele care figurează în anexa I și, respectiv, în anexa II.

3. Cât mai curând posibil după primirea informațiilor menționate la alineatul (2), statele membre furnizează informații cu privire la capacitățile disponibile pentru primirea migranților și indică numărul de solicitanți care pot fi transferați imediat pe teritoriul lor și orice alte informații relevante, respectându-se cifrele care figurează în anexa I și, respectiv, în anexa II.

Amendamentul  33

Propunere de decizie

Articolul 5 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

3a. Cu sprijinul EASO, Italia și Grecia pun la dispoziția solicitanților, într-o limbă pe care aceștia o înțeleg, sau despre care se presupune în mod rezonabil că o înțeleg, informații referitoare la statele membre implicate în relocarea de urgență. Solicitanții au acces, de asemenea, la informații furnizate de alți actori, cum ar fi ICNUR și OIM. În cursul prelucrării inițiale, solicitanților li se cere să enumere statele membre în ordinea preferințelor și să-și argumenteze alegerea.

Amendamentul  34

Propunere de decizie

Articolul 5 – alineatul 5

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

5. Solicitanții cărora trebuie să li se ia amprentele digitale în temeiul obligațiilor prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 603/2013 pot fi transferați numai dacă li s-au luat amprentele.

5. Solicitanții cărora trebuie să li se ia și să le fie transmise amprentele digitale în temeiul obligațiilor prevăzute la articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 603/2013 pot fi relocați numai dacă li s-au luat amprentele, cu respectarea deplină a drepturilor lor fundamentale.

Amendamentul  35

Propunere de decizie

Articolul 5 – alineatul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

8. Pentru punerea în aplicare a tuturor aspectelor procedurii de transfer descrise la prezentul articol, statele membre pot decide să trimită ofițeri de legătură în Italia și în Grecia.

eliminat

Justificare

Rolul ofițerilor de legătură este precizat la articolul 3b nou. În locul trimiterii de către fiecare stat membru a unor ofițeri de legătură pentru identificarea solicitanților care urmează să fie transferați, statele membre ar trebui să pună la dispoziția EASO experți naționali care să sprijine în mod coordonat Italia și Grecia în ceea ce privește aplicarea măsurilor de transfer (a se vedea articolul 7).

Amendamentul  36

Propunere de decizie

Articolul 6 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4. După luarea deciziei de a transfera un solicitant și înainte de transferul efectiv, Italia și Grecia notifică în scris persoanei în cauză decizia privind transferul. Decizia respectivă indică statul membru de transfer.

4. După luarea deciziei de a reloca un solicitant și înainte de relocarea sa efectivă, Italia și Grecia, cu sprijinul EASO și al altor actori, ca ofițerii de legătură, dacă sunt disponibili, informează pe larg persoana în cauză, într-o limbă pe care aceasta o înțelege sau se poate presupune în mod rezonabil că o înțelege, cu privire la statul membru de relocare sau, dacă preferințele solicitantului respective nu sunt luate în considerare, cu privire la motivele acestei decizii. De asemenea, Italia și Grecia notifică în scris persoanei în cauză decizia privind relocarea. Decizia respectivă indică statul membru de relocare.

Justificare

În Manualul de relocare al ICNUR (cap.7.10) se precizează că: „Refugiații ar trebui să dispună de cât mai multe informații referitoare la ceea ce îi așteaptă la sosirea în țara de relocare. Participarea lor activă la procesul de integrare va determina viitorul lor.” Aceleași concluzii s-au impus și în urma proiectului EUREMA. Unul din motivele centrale ale eșecului acestuia a fost lipsa de cunoștințe a migranților cu privire la statul membru în care au fost relocați.

Amendamentul  37

Propunere de decizie

Articolul 7 – paragraful 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b) prelucrarea inițială a cererilor;

(b) prelucrarea inițială a cererilor, care include identificarea vulnerabilităților și preferințelor, în scopul identificării solicitanților potențiali pentru relocare și al selectării lor, inclusiv identificarea lor certă, amprentarea și înregistrarea cererilor de protecție internațională;

Amendamentul  38

Propunere de decizie

Articolul 7 – paragraful 1 – litera d

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(d) efectuarea transferului solicitanților în statul membru de transfer.

(d) efectuarea transferului solicitanților în statul membru de transfer. Costurile transferării în statul membru de relocare nu ar trebui să constituie o povară suplimentară pentru Grecia și Italia.

Justificare

Decizia Consiliului urmărește să le ofere Greciei și Italiei o ușurare din punct de vedere economic. De aceea, a le cere să-și asume ele însele aceste costuri suplimentare vine în contradicție cu decizia.

Amendamentul  39

Propunere de decizie

Articolul 8 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2. În cazul în care Italia sau Grecia nu respectă obligația prevăzută la alineatul (1), Comisia poate decide să suspende prezenta decizie în ceea ce privește statul membru respectiv pentru o perioadă de până la trei luni. Comisia poate decide să prelungească această suspendare o dată, pentru o perioadă suplimentară de până la trei luni.

2. În cazul în care Italia sau Grecia nu respectă obligația prevăzută la alineatul (1), Comisia poate decide, după ce i-a oferit statului membru în cauză oportunitatea de a-și prezenta opiniile, să suspende prezenta decizie în ceea ce privește statul membru respectiv pentru o perioadă de până la trei luni. Comisia poate decide să prelungească această suspendare o dată, pentru o perioadă suplimentară de până la trei luni.

Amendamentul  40

Propunere de decizie

Articolul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În cazul în care un stat membru de transfer se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai țărilor terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii în beneficiul statului membru în cauză, în temeiul articolului 78 alineatul (3) din tratat. Aceste măsuri pot include, dacă este cazul, suspendarea obligațiilor statului membru respectiv prevăzute în prezenta decizie.

În cazul în care un stat membru de transfer se confruntă cu o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți ai țărilor terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate adopta măsuri provizorii în beneficiul statului membru în cauză, în temeiul articolului 78 alineatul (3) din tratat. În plus, aceste măsuri pot include, dacă este cazul, suspendarea obligațiilor statului membru respectiv prevăzute în prezenta decizie.

Amendamentul  41

Propunere de decizie

Articolul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

O dată la trei luni, Italia și Grecia informează Consiliul și Comisia cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii, inclusiv cu privire la foile de parcurs menționate la articolul 8.

O dată la trei luni, Italia și Grecia informează Consiliul și Comisia cu privire la punerea în aplicare a prezentei decizii și la utilizarea corespunzătoare a fondurilor primite în cadrul ei, inclusiv cu privire la foile de parcurs menționate la articolul 8.

Amendamentul  42

Propunere de decizie

Articolul 11 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 11a

 

Evaluare

 

Până în iulie 2016, Comisia le prezintă Parlamentului European și Consiliului o evaluare la jumătatea perioadei a punerii în aplicare a prezentei decizii și, dacă este cazul, propune recomandările necesare pentru instituirea unui mecanism permanent de relocare, inclusiv în perspectiva verificării anunțate a adecvării sistemului de la Dublin.

 

 

Până la …,, Comisia le prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport final de evaluare a punerii în aplicare a prezentei decizii.

 

 

Statele membre îi prezintă Comisiei toate informațiile pertinente pentru întocmirea în timp util a respectivului raport.

 

____________

 

* JO: a se introduce data: 30 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei decizii.

Amendamentul  43

Propunere de decizie

Anexa II a (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Amendamentul

Amendamentul

Anexa IIa

Procedura de transfer

Procedura preconizată în propunerea Comisiei; pașii procedurali suplimentari introduși de Parlamentul European sunt subliniați

 

1 – Prelucrarea inițială a cererilor persoanelor care solicită protecție internațională

 

- identificarea persoanelor în privința cărora, în temeiul Regulamentului Dublin, este (sau ar trebui să fie) responsabil un alt stat membru

 

→ transferuri Dublin

 

- identificarea solicitanților vulnerabili

 

- identificarea membrilor de familie pentru o relocare comună

 

- stabilirea preferințelor solicitanților pentru anumite state membre

 

 

2 - Selecția solicitanților în vederea transferului

 

- Italia / Grecia stabilește care sunt solicitanții de relocat.

 

- acestea informează statele membre cu privire la numărul de locuri de care este nevoie, precum și cu privire la preferințele solicitanților

 

 

3 - Implicarea statelor membre

 

- statele membre informează Italia / Grecia cu privire la numărul de locuri disponibile pentru relocare

 

- ofițerii de legătură pot organiza interviuri cu solicitanții care și-au exprimat preferința pentru statul membru pe care îl reprezintă

 

- statele membre își exprimă preferințele privind solicitanții

 

 

4 - Decizia de transfer

 

- Italia / Grecia hotărăște care solicitant trebuie relocat în care stat membru, ținând seama de preferințele solicitanților și de cele ale statelor membre

 

 

5 - Informarea și acordul

 

- solicitanții sunt informați pe larg cu privire la statul membru de relocare

 

- solicitanții își dau consimțământul pentru a fi relocați în statul membru respectiv

 

 

6 - Transferul

 

Transferul solicitanților în statul membru respectiv în termen de o lună

ANEXĂ: DECLARAȚIA PARLAMENTULUI EUROPEAN

Având în vedere necesitatea adoptării unor măsuri imediate în favoarea statelor membre care se confruntă cu o situație de criză datorată afluxului brusc de cetățeni din țări terțe, Parlamentul European a acceptat temeiul juridic propus de Comisie, și anume articolul 78 alineatul (3) din TFUE, pentru decizia Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei. Cu toate acestea, Parlamentul European poate accepta acest temei juridic doar ca o măsură de urgență, care trebuie urmată de o adevărată propunere legislativă care să propună o abordare structurată a tuturor situațiilor de criză viitoare. Parlamentul insistă asupra faptului că temeiul juridic corect este articolul 78 alineatul (2) din TFUE, care prevede utilizarea procedurii legislative ordinare pentru măsurile de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională, coroborat cu articolul 80 a doua teză din TFUE, ale cărui dispoziții asigură aplicarea principiului solidarității exprimat la articolul 80 prima teză. Parlamentul European subliniază, de asemenea, faptul că adoptarea acestei decizii nu aduce în niciun caz atingere posibilității legislatorului de a utiliza în viitor setul de temeiuri juridice aflate la dispoziția sa, în special articolul 78 coroborat cu articolul 80 din TFUE. Parlamentul European cere Comisiei să prezinte până la sfârșitul anului 2015, astfel cum aceasta a anunțat în cadrul Agendei europene privind migrația, o propunere legislativă referitoare la un mecanism permanent de relocare, întemeiată pe articolul 78 alineatul (2) și pe articolul 80. Parlamentul European își rezervă dreptul de a pregăti un raport legislativ din proprie inițiativă în cazul în care Comisia nu prezintă această propunere legislativă în timp util.

EXPUNERE DE MOTIVE

La 18 aprilie 2015, în cea mai mare catastrofă din Marea Mediterană de după al doilea război mondial, mai mult de 800 de persoane au murit încercând să ajungă în Europa. Acestea au supraviețuit războiului, persecuției și relelor tratamente - și au murit la porțile Europei. În momentul redactării acestui raport, Italia recuperează corpurile persoanelor decedate. Moartea atâtor persoane (1 867 doar în primele șase luni ale anului 2015) și situația dramatică în care se află multe alte persoane care își riscă viața în Mediterana au pus în evidență necesitatea imperativă de impulsionare a eforturilor comune ale Europei pentru prevenirea altor catastrofe și pentru gestionarea eficientă a crizei refugiaților prin respectarea obligației sale de a acorda protecție persoanelor care au nevoie de aceasta.

Niciun stat membru nu poate gestiona singur și în mod eficient criza refugiaților. În rezoluția sa din 28 aprilie 2015, Parlamentul European a subliniat că UE trebuie să reacționeze la tragediile din Marea Mediterană în mod solidar și partajând echitabil responsabilitățile, în special în beneficiul statelor membre care primesc pe teritoriul lor cel mai mare număr de refugiați. Parlamentul a solicitat stabilirea unei cote obligatorii pentru repartizarea solicitanților de azil între toate statele membre.

Principiul solidarități se află, de asemenea, în centrul Agendei privind migrația, care reprezintă răspunsul strategic al Comisiei la criza din Marea Mediterană. Agenda se bazează pe constatarea că „avem nevoie de o abordare nouă, cu un caracter european mai pronunțat” în ceea ce privește migrația. Ca un prim pas pentru punerea în practică a principiului solidarității, Comisia a propus o măsură de relocare de urgență din Italia și Grecia către alte state membre a celor 40 000 de persoane care au în mod cert nevoie de protecție internațională.

Raportoarea împărtășește pe deplin punctul de vedere conform căruia toate statele membre trebuie să reacționeze în mod solidar la provocările migrației. Propunerea privind o relocare de urgență reprezintă o evoluție limitată, dar importantă în acest sens. Grecia și Italia se confruntă cu o presiune intolerabilă. Dacă acestea nu primesc un sprijin adecvat, afluxul neregulamentar de refugiați și de migranți riscă să continue la scară semnificativă. Acest lucru pune în pericol una dintre realizările esențiale ale UE, și anume libera circulație în cadrul spațiului Schengen. Prin urmare, raportoarea sprijină pe deplin propunerea Comisiei privind instituirea unei măsuri obligatorii de relocare, care să includă o cheie obligatorie de repartizare a refugiaților între statele membre, bazată pe principiul solidarității și al asumării în comun a responsabilității.

Raportoarea propune, în plus, consolidarea principiului solidarității prin creșterea numărului de refugiați de relocat. Propunerea Comisiei de relocare a 40 000 de refugiați se bazează pe numărul de refugiați care au ajuns în Europa în 2014 și nu ține seama de faptul că, de atunci, numărul acestora a crescut în mod dramatic. Doar în Grecia, de la începutul anului 2015, au sosit 68 000 de refugiați și migranți, numărul acestora fiind, pentru prima dată, de șase ori mai mare decât cel înregistrat în aceeași perioadă a anului anterior. Cea mai mare parte a acestora sunt sirieni. Majoritatea lor ajung în insulele grecești, unde infrastructura de primire solicitanților de azil este, de multe ori, absentă. Oamenii trebuie să doarmă pe străzi sau în adăposturi de urgență în condiții extrem de precare. Unul din cinci refugiați sirieni nu are nici măcar acces la instalații sanitare. Grecia se află în imposibilitatea de a gestiona această situație; sistemul de azil a încetat să mai funcționeze. Prin urmare, mulți refugiați se dirijează de-a lungul Balcanilor spre și prin Ungaria. Afluxul foarte mare de persoane continuă și în Italia. În 2015, au sosit, până în momentul de față, 67 500 de refugiați și de migranți, în principal din Eritreea. În acest context, raportoarea propune trimiterea unui semnal clar Consiliului privind necesitatea asigurării unei mai mari solidarități. Europa trebuie să răspundă nevoilor care evoluează în mod rapid și faptului că o proporție din ce în ce mai mare a sosirilor au loc acum în Grecia. Numărul persoanelor relocate din Grecia și Italia în alte state membre ar trebui să fie de cel puțin 50 000.

O altă preocupare a raportoarei este îmbunătățirea calității relocării. În acest sens, se pot trage învățăminte importante din proiectul-pilot al UE privind relocarea din Malta (EUREMA). În primul rând, faptul că acesta nu a avut caracter obligatoriu a avut drept consecință că nici măcar jumătate din statele membre nu și-au manifestat solidaritatea cu Malta, acceptând (în general, un număr foarte mic de) refugiați. În al doilea rând, proiectul de relocare a subestimat în mod semnificativ importanța preferințelor și a informării. Mulți refugiați au deja rude și legături sociale sau culturale într-un anumit stat membru. Aceștia preferă să fie relocați într-un stat membru în care trăiesc rude de-ale lor, în care există deja o comunitate socială sau în care limba oficială este una pe care o vorbesc. Luarea în considerare sistematică a acestor preferințe este cheia unei relocări reușite. Ea ține seama de realitățile din viețile oamenilor, reduce motivele de circulație ilegală și crește șansele de integrare. Refugiații se pot integra mai ușor dacă vorbesc deja limba statului membru în cauză sau dacă pot beneficia de sprijinul familiei sau al comunității din care fac parte. Acest lucru îi ajută să-și dezvolte sentimentul de apartenență la un stat membru și evită, în mod eficient și necoercitiv, o circulație secundară. Nici refugiații nu au dreptul de a alege statul membru în care preferă să se instaleze și nici statele membre nu au dreptul de a alege solicitanții de azil pe care îi preferă. Preferințele lor ar trebui însă luate în considerare în măsura posibilului. Informarea și acordul sunt, de asemenea, esențiale pentru reușita unei relocări. Pentru a-și adapta așteptările în mod eficient, refugiații trebuie să dispună de cât mai multe informații privind ceea ce îi așteaptă la sosirea lor în statul membru în care vor fi relocați. Pentru a se evita o circulație secundară de la bun început, aceștia nu ar trebui relocați decât dacă și-au manifestat acordul cu această decizie.

Relocarea de urgență este doar un prim, dar important, pas în calea punerii în practică a principiului solidarității și partajării echitabile a responsabilităților între statele membre. Relocarea de urgență propusă de Comisie reprezintă o derogare temporară de la Regulamentul Dublin. Această relocare este limitată atât în ceea ce privește durata sa, cât și domeniul său de aplicare. În plus, acesta reduce drepturile Parlamentului European prin excluderea lui de la colegiferare. Prin urmare, raportoarea salută anunțul făcut de Comisie în cadrul Agendei sale privind migrația de a prezenta, până la sfârșitul anului 2015, o propunere legislativă privind un mecanism permanent de relocare, care să facă obiectul codeciziei. De asemenea, Comisia propune ca Parlamentul să ia inițiativa de a elabora un raport din proprie inițiativă în cazul în care ea nu prezintă propunerea respectivă.

Continuarea aplicării unor măsuri de urgență nu numai că ar fi inacceptabilă pentru Parlament în calitatea sa de colegislator, ci ar înlocui reformele de care avem urgent nevoie pentru a depăși eșecul sistemului de la Dublin. Acesta a creat dezechilibre nesustenabile între statele membre atât în ceea ce privește sosirile refugiaților și ale migranților, cât și destinația finală a acestora. În centrul său se află utilizarea mijloacelor coercitive, precum și existența unor costuri umane ridicate, precum detenția solicitanților de azil traumatizați de războaie și persecuții, în vreme ce circulația secundară continuă să fie semnificativă. Prin urmare, raportoarea îndeamnă Comisia să țină seama pe deplin de experiența acumulată în cadrul acestei măsuri de relocare și să includă recunoașterea preferințelor la verificarea adecvări sistemului de la Dublin, care s-a anunțat că va avea loc în 2016. Criza refugiaților reprezintă o provocare imensă pentru Europa. Aceasta ar trebui să o rezolve ținând seama de viețile și preferințele refugiaților, și nu tratându-i ca simple numere. Iar Europa nu poate rezolva această criză în mod eficient decât dacă statele membre acționează împreună în mod ferm, bazându-se pe principiul solidarității.

ANEXĂ: SCRISOARE DIN PARTEA COMISIEI PENTRU BUGETE

D(2015)34431

Claude Moraes

Președinte

Comisia LIBE

Obiect:           Avizul Comisiei pentru bugete privind proiectul de decizie a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei (COM(2015)0286 - C8-0156/2015)

Stimate domnule președinte,

Mă adresez Dumneavoastră cu privire la proiectul de decizie a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei (COM(2015)0286 - C8-0156/2015), în legătură cu care Parlamentul este consultat, comisia competentă fiind Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne.

Această propunere atrage după sine costuri suplimentare pentru bugetul UE totalizând 240 000 000 EUR pe o perioadă de doi ani și, din această cauză, Comisia pentru bugete solicitase un aviz în conformitate cu articolul 53 din Regulamentul de procedură. Date fiind însă constrângerile legate de timp datorate faptului că proiectul de propunere a fost elaborat în contextul unei situații de urgență apărută la frontierele sudice ale UE, Comisia pentru bugete a acceptat să trimită o simplă scrisoare, astfel încât să-i permită Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să lucreze cu celeritate.

Proiectul de decizie este girat de propunerea corespunzătoare a Comisiei Europene ca, în proiectul său de buget pe 2016, să prevadă credite de angajament în cuantum de 150 milioane de euro, în cadrul Fondului pentru azil, migrațiune și integrare (AMIF). În 2016 nu sunt solicitate credite de plată. Deoarece aceste cheltuieli suplimentare au ca rezultat depășirea plafonului de 124 milioane EUR pentru rubrica 3, Comisia a propus mobilizarea în consecință a Instrumentului de flexibilitate (2015/2126(BUD)).

În acest context, după consultarea coordonatorilor, Comisia pentru bugete îi solicită Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne ca, la adoptarea raportului său, să ia în considerare cele ce urmează:

După cum s-a evidențiat deja în proiectul de raport privind mandatul pentru trilogul desfășurat pentru proiectul de buget 2016, Comisia pentru bugete salută Agenda Comisiei Europene privind migrația și își reiterează sprijinul pentru extinderea mijloacelor UE și dezvoltarea unei culturi a partajării echitabile a responsabilităților și a solidarității în domeniile azilului, migrației și gestionării frontierelor externe. În acest context, Comisia pentru bugete sprijină propunerea Comisiei de mobilizare a Instrumentului de flexibilitate în bugetul pe 2016 pentru a finanța măsurile provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și Greciei, chiar dacă există posibilitatea ca nivelul final și sfera de acoperire a unei astfel de mobilizări să trebuiască ajustate pe baza rezultatului procedurii bugetare. Comisia pentru bugete subliniază însă necesitatea unui control strict al destinației acestor fonduri, pentru a garanta că sunt utilizate în scopul preconizat.

Comisia pentru bugete ia act că propunerea atrage după sine utilizarea unor sume forfetare (6 000 EUR pe solicitantul de protecție internațională) în beneficiul statelor membre care relochează solicitanți și că aceasta este, prin urmare, o măsură ce ține atât de partajarea responsabilităților, cât și de solidaritatea financiară, concepută pe baza articolului 18 din temeiul juridic al AMIF (Regulamentul (UE) nr. 516/2014).

Comisia pentru bugete se întreabă însă dacă finanțarea propusă va fi suficientă pentru a răspunde tendințelor actuale ale migrației din Mediterană. Pe lângă mecanismul de relocare, ea se referă și la posibila consolidare a programelor pertinente de la rubrica 3 (AMIF, Fondul de securitate internă), precum și a agențiilor relevante, atât în termeni de buget, cât și în termeni de personal, pentru ca acestea să facă față responsabilităților lor mai mari. De asemenea, comisia sugerează dezvoltarea dimensiunii externe a Agendei privind migrația prin analizarea inițiativelor (și a consolidărilor corespunzătoare) de la rubrica 4 în domeniul vecinătății, dezvoltării, ajutorului umanitar, stabilității și păcii etc. Ea reamintește rezerva pentru ajutoare de urgență poate fi mobilizată în cursul exercițiului bugetar pentru solicitările specifice de ajutor ale țărilor terțe, inter alia în situații de presiune deosebită exercitată de fluxurile migratorii la frontierele externe ale Uniunii.

Cu toate acestea, comisia opinează că, în situația geopolitică actuală, în special din cauza presiunii în creștere a fluxurilor migratorii, nivelul plafoanelor stabilite pentru rubrica 3, care este de departe cea mai mică din cadrul financiar multianual (CFM) ar putea fi caduc și ar trebui abordat în contextul viitoarei revizuiri a CFM.

În final, profit de această ocazie pentru a sublinia că Comisia pentru bugete va continua să colaboreze îndeaproape, în această privință, cu Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și rămâne în așteptarea amendamentelor bugetare ce urmează să fie depuse de Comisia LIBE în cadrul procedurii bugetare.

Cu deosebită considerație,

Jean Arthuis

[semnătură]

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

16.7.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

42

13

3

Membri titulari prezenți la votul final

Martina Anderson, Gerard Batten, Heinz K. Becker, Malin Björk, Caterina Chinnici, Ignazio Corrao, Frank Engel, Cornelia Ernst, Laura Ferrara, Lorenzo Fontana, Kinga Gál, Ana Gomes, Nathalie Griesbeck, Sylvie Guillaume, Jussi Halla-aho, Monika Hohlmeier, Brice Hortefeux, Sophia in ‘t Veld, Iliana Iotova, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Barbara Kudrycka, Kashetu Kyenge, Marju Lauristin, Juan Fernando López Aguilar, Vicky Maeijer, Roberta Metsola, Claude Moraes, Péter Niedermüller, Soraya Post, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Branislav Škripek, Helga Stevens, Traian Ungureanu, Bodil Valero, Marie-Christine Vergiat, Harald Vilimsky, Udo Voigt, Cecilia Wikström, Kristina Winberg, Tomáš Zdechovský

Membri supleanți prezenți la votul final

Anna Maria Corazza Bildt, Gérard Deprez, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Marek Jurek, Ska Keller, Miltiadis Kyrkos, Jean Lambert, Jeroen Lenaers, Emilian Pavel, Kazimierz Michał Ujazdowski, Elissavet Vozemberg

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Fredrick Federley, Herbert Reul, Jutta Steinruck, Vladimir Urutchev, Tom Vandenkendelaere, Wim van de Camp

Notă juridică