Procedură : 2015/2112(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0275/2015

Texte depuse :

A8-0275/2015

Dezbateri :

PV 14/10/2015 - 14
CRE 14/10/2015 - 14

Voturi :

PV 14/10/2015 - 15.8
CRE 14/10/2015 - 15.8
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0359

RAPORT     
PDF 797kWORD 371k
30.9.2015
PE 557.269v03-00 A8-0275/2015

referitor la un nou acord internațional de la Paris privind schimbările climatice

(2015/2112(INI))

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

Raportor: Gilles Pargneaux

(*)  Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie*
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe
 AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare
 AVIZ al Comisiei pentru transport și turism
 REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la un nou acord internațional de la Paris privind schimbările climatice

(2015/2112(INI))

Parlamentul European,

–    având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

–    având în vedere cea de-a 15-a Conferință a părților (COP 15) participante la CCONUSC și cea de-a cincea Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (CMP 5), care a avut loc la Copenhaga, Danemarca, între 7 și 18 decembrie 2009, precum și Acordul de la Copenhaga,

–    având în vedere cea de-a 16-a Conferință a părților (COP 16) participante la CCONUSC și cea de-a șasea Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (CMP 6), care a avut loc la Cancun, Mexic, între 29 noiembrie și 10 decembrie 2010, precum și Acordurile de la Cancun,

–    având în vedere cea de-a 17-a Conferință a părților (COP 17) participante la CCONUSC și cea de-a șaptea Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (CMP 7), care a avut loc la Durban, Africa de Sud, între 28 noiembrie și 9 decembrie 2011 și în special deciziile privind Platforma de la Durban pentru o acțiune consolidată,

–    având în vedere cea de-a 18-a Conferință a părților (COP 18) la CCONUSC și cea de-a opta Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 8), care a avut loc la Doha, Qatar, între 26 noiembrie și 8 decembrie 2012, precum și adoptarea Acordului de la Doha privind schimbările climatice,

–    având în vedere cea de-a 19-a Conferință a părților (COP 19) la CCONUSC și cea de-a noua Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 9), care a avut loc la Varșovia, Polonia, între 11 și 23 noiembrie 2013, precum și instituirea Mecanismului Internațional de la Varșovia pentru pierderi și daune,

–    având în vedere cea de-a 20-a Conferință a părților (COP 20) participante la CCONUSC și cea de-a zecea Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților participante la Protocolul de la Kyoto (CMP 10), care a avut loc la Lima, Peru, între 1 și 12 decembrie 2014, precum și Apelul de la Lima pentru acțiuni în domeniul climei,

–    având în vedere cea de-a 21-a Conferință a părților (COP 21) la CCONUSC și cea de-a 11-a Conferință a părților ce servește drept Reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP11), care urmează să aibă loc la Paris, Franța, între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015,

–    având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2009 referitoare la strategia UE pentru Conferința de la Copenhaga privind schimbările climatice (COP 15)(1), cea din 10 februarie 2010 referitoare la rezultatul COP 15(2), cea din 25 noiembrie 2010 referitoare la Conferința de la Cancun privind schimbările climatice (COP 16)(3), cea din 16 noiembrie 2011 referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Durban (COP 17)(4), cea din 22 noiembrie 2012 referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Doha, Qatar (COP 18)(5), cea din 23 octombrie 2013 privind schimbările climatice din Varșovia, Polonia (COP 19)(6) și cea din 26 noiembrie 2014 referitoare la Conferința privind schimbările climatice de la Lima, Peru (COP 20)(7),

–   având în vedere pachetul UE privind schimbările climatice și energia din decembrie 2008,

–    având în vedere Cartea Verde a Comisiei din 27 martie 2013, privind „Un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei ” (COM(2013)0169),

–    având în vedere Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de aviație în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității(8),

–    având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2009 intitulată „2050: Viitorul începe azi – recomandări privind viitoarea politică integrată a UE în domeniul schimbărilor climatice(9), cea din 15 martie 2012 referitoare la o foaie de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de carbon până în 2050(10) și cea din 5 februarie 2014 referitoare la un cadru pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei(11),

–    având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015, ca parte a Pachetului privind Uniunea energetică, intitulată „Protocolul de la Paris – Un plan de acțiune pentru combaterea schimbărilor climatice după 2020” (COM(2015)0081),

–    având în vedere Strategia UE privind adaptarea la schimbările climatice prezentată în aprilie 2013 și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește această strategie,

–    având în vedere Raportul de sinteză al Programului Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) din noiembrie 2014, intitulat „Raportul pe 2014 privind decalajele în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră” și Raportul pe 2014 al UNEP privind decalajele în ceea ce privește adaptarea,

–    având în vedere Declarația liderilor adoptată la Summitul G7 din Schloss Elmau, Germania, între 7-8 iunie 2015, intitulată „Think ahead. Act together” („Gândim în perspectivă. Acționăm împreună”), în cadrul căreia și-au reiterat intenția de a adera la angajamentul de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 40%-70% până în 2050 comparativ cu 2010, fiind necesar să se asigure că reducerea este mai aproape de 70% decât de 40%;

–    având în vedere rapoartele Băncii Mondiale intitulate „Turn Down the Heat: Why a 4 °C Warmer World Must be Avoided” („Închideți căldura: de ce trebuie să evităm o creștere cu 4°C a temperaturii planetei”), „Turn Down the Heat: Climate Extremes, Regional Impact, and the Case for Resilience” („Închideți căldura: fenomene climatice extreme, impactul regional și argumente în favoarea rezistenței”) și „Climate Smart Development: Adding up the Benefits of Climate Action” („Dezvoltare favorabilă climei: calcularea beneficiilor măsurilor luate în domeniul climei”),

–    având în vedere raportul Comisiei Mondiale pentru Economie și Climă, intitulat: „Better Growth, Better Climate: The New Climate Economy Report” („Creștere mai eficientă, climă mai bună: noul raport privind economia climei”),

–    având în vedere enciclica „Laudato si”;

–    având în vedere al cincilea raport de evaluare (AR5) al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) și raportul său de sinteză,

–    având în vedere contribuția preconizată stabilită la nivel național (INDC) a UE și statelor membre transmise CCONUSC la 6 martie 2015 de către Letonia și Comisia Europeană,

–    având în vedere Declarația de la New York privind pădurile din cadrul Summitului ONU privind clima din septembrie 2014,

–    având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, către Consiliu, către Comitetul Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor intitulată „Abordarea problemelor legate de defrișări și de degradarea pădurilor pentru a combate schimbările climatice și reducerea biodiversității”,

–    având în vedere concluziile Consiliului European din 23 și 24 octombrie 2014,

–    având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–    având în vedere raportul Comisiei mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, precum și avizele exprimate de Comisia pentru industrie, cercetare și energie, Comisia pentru afaceri externe, Comisia pentru dezvoltare și Comisia pentru transport și turism (A8-0275/2015),

A.  întrucât schimbările climatice reprezintă o amenințare mondială urgentă și potențial ireversibilă la adresa societăților umane și a biosferei și, din acest motiv, trebuie să fie abordate la nivel internațional de toate părțile;

B.   întrucât, potrivit dovezilor științifice prezentate în cadrul AR5 al IPCC pe 2014, încălzirea sistemului climatic este fără echivoc; au loc schimbări climatice, iar activitățile umane reprezintă cauza principală a încălzirii observate începând cu mijlocul secolului XX; efectele larg răspândite și semnificative ale schimbărilor climatice sunt deja evidente în cadrul sistemelor naturale și umane de pe toate continentele și oceanele;

C.  întrucât UE și-a redus emisiile cu 19 % între 1990 și 2013 în cadrul Protocolului de la Kyoto, în timp ce PIB-ul său a crescut cu mai mult de 45 %; întrucât emisiile de la nivel mondial au crescut cu peste 50 % între 1990 și 2013;

D.  întrucât, potrivit ultimelor rezultate ale Administrației Naționale pentru Oceane și Atmosferă a SUA (NOAA), pentru prima dată de la începerea măsurătorilor, concentrarea medie globală anuală de dioxid de carbon din atmosferă a depășit 400 de părți la milion în martie 2015;

E.   întrucât Raportul pe 2014 al UNEP privind decalajele în ceea ce privește adaptarea subliniază costurile enorme ale lipsei de acțiune și concluzionează că este posibil ca costurile de adaptare la schimbările climatice din țările în curs de dezvoltare să crească de două-trei ori față de estimările anterioare de 70-100 de miliarde USD pe an până în 2050, ceea ce ar duce la un decalaj considerabil în ceea ce privește finanțarea adaptării după 2020, dacă nu sunt puse la dispoziție surse noi și suplimentare de finanțare pentru adaptare;

F.   întrucât provocările în ceea ce privește finanțarea combaterii schimbărilor climatice sunt strâns legate de provocările mai ample privind finanțarea dezvoltării globale sustenabile;

G.  întrucât schimbările climatice pot spori concurența pentru resurse, precum alimentele, apa, pășunile, și ar putea deveni cel mai însemnat factor de strămutări ale populației atât în interiorul frontierelor naționale, cât și la nivel transfrontalier în viitorul nu foarte îndepărtat;

H.  întrucât în cadrul Conferinței de la Doha privind schimbările climatice din decembrie 2012, părțile au adoptat o modificare a protocolului prin care se stabilește o a doua perioadă de angajamente în cadrul Protocolului de la Kyoto, care începe la 1 ianuarie 2013 și se termină la 31 decembrie 2020, incluzând angajamentele cu caracter juridic obligatoriu de reducere a emisiilor, introducerea unui nou gaz (trifluorură de azot), un „mecanism de creștere a nivelului de ambiție” care prevede o procedură simplificată pentru a permite unei părți să își ajusteze angajamentul său prin creșterea ambițiilor sale pe parcursul unei perioade de angajamente și, în final, o dispoziție care ajustează automat un obiectiv al unei părți pentru a împiedica o creștere a emisiilor sale în perioada 2013-2020 peste media emisiilor sale din perioada 2008-2010;

I.    întrucât părțile la CCONUSC au decis la COP 18 (Decizia 23/CP.18) să adopte un obiectiv de echilibru de gen în cadrul organismelor înființate în temeiul convenției și al Protocolului de la Kyoto, cu scopul de a îmbunătăți participarea femeilor și de a oferi informații pentru o politică privind schimbările climatice mai eficace care abordează nevoile femeilor și bărbaților în egală măsură, precum și de a monitoriza progresele înregistrate înspre obiectivul de echilibru de gen în promovarea unei politici privind clima care ține seama de dimensiunea de gen;

J.    întrucât eforturile de atenuare a încălzirii globale nu ar trebui considerate un obstacol în calea progresului spre creștere economică, ci dimpotrivă, ar trebui considerate o forță motrice în realizarea unei creșteri economice și ocupări a forței de muncă noi și durabile;

K.  întrucât UE a jucat astfel un rol de lider în ceea ce privește eforturile de a atenua încălzirea globală și trebuie să continue în acest sens înainte de un nou acord internațional privind clima de la Paris, de la sfârșitul anului 2015;

Necesitatea de acționa urgent la nivel global

1.   recunoaște importanța extraordinară și gravitatea amenințărilor pe care le aduc schimbările climatice și este extrem de preocupat de faptul că planeta este departe de a se afla pe calea care trebuie urmată pentru a limita încălzirea globală sub 2 °C în raport cu nivelul preindustrial; invită guvernele să adopte de urgență măsuri concrete și obligatorii de luptă împotriva schimbărilor climatice și să acționeze în favoarea obținerii în 2015 la Paris a unui acord mondial ambițios și obligatoriu din punct de vedere juridic în vederea realizării acestui obiectiv; salută în consecință enciclica „Laudato si”;

2.   remarcă faptul că, în conformitate cu constatările celui de-al 5-lea raport de evaluare al IPCC, bugetul emisiilor de carbon la nivel mondial disponibil după 2011, care oferă posibilitatea de a menține creșterea temperaturii medii la nivel mondial sub 2 °C în raport cu nivelul preindustrial, este de 1010 gigatone de CO2; subliniază faptul că toate țările trebuie să contribuie și că amânarea măsurilor va spori costurile și va reduce opțiunile; subliniază faptul că, în conformitate cu constatările din raportul Comisiei Mondiale pentru Economie și Climă, intitulat „Better Growth, Better Climate” („O mai bună creștere economică, o mai bună climă”), toate țările, indiferent de nivelul lor de venit, au posibilitatea de a pune bazele unei creșteri economice de durată, reducând în același timp riscurile majore asociate schimbărilor climatice; recomandă ca acordurile și convențiile să aibă ca scop implicarea țărilor în curs de aderare la UE în programele UE privind clima;

3.   reamintește că limitarea creșterii temperaturii mondiale la o medie de 2 °C nu garantează că se vor evita efecte negative semnificative asupra climei; solicită din partea Conferinței părților să evalueze posibilitatea de a limita creșterea temperaturii mondiale la o medie de 1,5 °C;

4.   ia act de constatările celui de-al 5-lea raport de evaluare al IPCC potrivit cărora chiar și oprirea completă a emisiilor de carbon provenite din țările industrializate nu va asigura atingerea obiectivului de menținere a temperaturii sub 2°C, fără noi angajamente semnificative din partea țărilor în curs de dezvoltare;

5.   estimează că este esențial ca toate țările să își prezinte de urgență contribuțiile preconizate stabilite la nivel național (INDC), cu scopul de a se crea o reacție în lanț și de a se demonstra că toate statele se îndreaptă, în funcție de realitățile lor naționale, în aceeași direcție; estimează că INDC-urile ar putea să includă și acțiuni de adaptare, întrucât ele constituie o prioritate pentru numeroase țări;

6.   recunoaște importanța fundamentală a unui sistem climatic stabil pentru securitatea alimentară, producția de energie, apă și canalizare, infrastructură, conservarea biodiversității și a ecosistemelor terestre și marine, precum și pentru pace și prosperitate la nivel mondial; amintește că schimbările climatice accelerează pierderea biodiversității;

7.   salută angajamentul G7 de a decarboniza economia mondială în acest secol și de a transforma sectorul energiei până în 2050; reamintește totuși că, pentru a se conforma evaluărilor științifice și a avea o posibilitate de a limita creșterea temperaturii sub 2°C, este necesar ca decarbonizarea să aibă loc mai devreme; solicită părților în măsură să o facă să prezinte rapoarte privind punerea în aplicare a obiectivelor și a strategiilor lor naționale de decarbonizare, acordând prioritate eliminării treptate a emisiilor provenite din cărbune, care este cea mai poluantă sursă de energie;

8.   subliniază faptul că țările care nu au capacitatea necesară pentru a-și elabora contribuțiile naționale pot beneficia de mecanisme de sprijin precum Fondul global de mediu, Programul ONU pentru Dezvoltare și Alianța mondială împotriva schimbărilor climatice, precum și de sprijin european;

Un acord ambițios, global și obligatoriu din punct de vedere juridic

9.   subliniază faptul că protocolul din 2015 trebuie, de la adoptarea sa la Paris, să fie unul ambițios și cu caracter juridic obligatoriu și că acesta ar trebui să vizeze eliminarea treptată a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2050 sau la scurt timp după această dată astfel încât planeta să fie menținută pe o traiectorie eficace din punctul de vedere al costurilor privind emisiile, compatibilă cu obiectivul de menținere a creșterii temperaturii sub 2°C și că va fi atins cât mai curând un vârf al emisiilor de gaze cu efect de seră la nivel mondial; invită UE să colaboreze cu partenerii săi internaționali în acest scop, dând exemple de bune practici; subliniază că acordul trebuie să prevadă un cadru predictibil care încurajează investițiile și dezvoltarea de către întreprinderi a unor tehnologii de reducere eficientă a emisiilor de carbon și de adaptare;

10. avertizează cu privire la metodele de reducere a emisiilor mondiale care permit emisii de carbon semnificative în 2050 și ulterior, întrucât ar implica riscuri considerabile și ar face necesară recurgerea la tehnologii nedemonstrate, mari consumatoare de energie și costisitoare pentru a elimina și a stoca CO2 din atmosferă; în funcție de nivelul de supracreștere, capacitatea unor astfel de metode de a menține schimbările climatice sub 2 °C depinde de disponibilitatea și implementarea la scară largă a biomasei pentru energie cu captarea și stocarea emisiilor de carbon (BECCS) și a împăduririlor fără o veritabilă disponibilitate de terenuri, precum și de utilizarea de alte tehnologii necunoscute, dar care urmează să fie dezvoltate, de decarbonatare;

11. consideră că un acord internațional ambițios cu forță juridică obligatorie ar contribui la abordarea preocupărilor legate de competitivitate și de relocarea emisiilor de dioxid de carbon din sectoarele relevante, în special din sectoarele mari consumatoare de energie;

12. consideră că, în cazul unor diferențe între gradul de ambiție al efectului agregat al INDC prezentate înainte de Conferința de la Paris și nivelul necesar de reducere al gazelor cu efect de seră pentru a menține creșterea temperaturii sub 2 °C în raport cu nivelul preindustrial, va fi necesar să se elaboreze un program de lucru, care va demara în 2016, pentru a defini măsuri suplimentare de reducere a emisiilor; solicită un proces de revizuire complet, care va fi realizat din cinci în cinci ani, care să asigure dinamismul mecanismului implementat și să consolideze nivelul de ambiție al angajamentelor de reducere în conformitate cu cele mai recente date științifice; invită părțile să sprijine perioade de angajament de cinci ani obligatorii ca alegerea cea mai adecvată pentru a evita blocajul la un nivel scăzut de ambiție, să mărească responsabilitatea politică și să permită revizuirea obiectivelor pentru a le adapta la recomandările științifice sau orice progres tehnologic nou care ar putea fi favorabil unui nivel superior de ambiție;

13. solicită reînvigorarea politicii în domeniul climei a UE care ar contribui la crearea unei dinamici în discuțiile internaționale privind clima și care ar fi compatibilă cu limita superioară a angajamentului UE de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră la 80-95 % sub nivelurile din 1990 până în 2050; ia act de obiectivul obligatoriu la nivelul UE de reducere cu 40% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990; invită statele membre ale UE să ia în considerare angajamente complementare, plecând de la obiectivul convenit pentru 2030, inclusiv acțiuni în afara UE, pentru a permite planetei să atingă obiectivul de menținerea a creșterii temperaturii sub 2°C;

14. reamintește Rezoluția sa din 5 februarie 2014 care solicita trei obiective obligatorii: un obiectiv de 40% în materie de eficiență energetică, un obiectiv de cel puțin 30% în materie de energii regenerabile și un obiectiv de cel puțin 40% de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și solicită din nou Consiliului și Comisiei să adopte și să implementeze, ca parte a cadrului pentru 2030 pentru politici în domeniul climei și al energiei, o strategie pluridimensională bazată pe obiective care se consolidează reciproc, coordonate și coerente pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, extinderea surselor de energii regenerabile și eficiența energetică; constată că obiectivele în materie de eficiență energetică și de energii regenerabile solicitate de Parlament ar conduce până în 2030 la reduceri mult mai importante de emisii de gaze cu efect de seră decât nivelul de 40%;

15. subliniază faptul că este necesar un regim de conformitate eficient, aplicabil tuturor părților, în temeiul acordului din 2015; accentuează faptul că acordul din 2015 trebuie să promoveze transparența și asumarea răspunderii prin intermediul unui regim comun bazat pe reguli, care să includă norme contabile și mecanisme de monitorizare, raportare și verificare; consideră că evoluția sistemului de transparență și răspundere trebuie să se realizeze în cadrul unei abordări de convergență progresivă;

16. subliniază importanța menținerii drepturilor omului în centrul acțiunilor privind clima și insistă ca statele membre și Comisia să se asigure că acordul de la Paris conține dispozițiile necesare pentru abordarea dimensiunii drepturilor omului și oferă sprijin țărilor mai sărace ale căror capacități sunt serios afectate de impactul schimbărilor climatice; insistă, în acest context, asupra respectării depline a drepturilor comunităților locale și ale populațiilor indigene care sunt vulnerabile în mod special la efectele negative ale schimbărilor climatice;

Ambițiile pentru perioada de dinainte de 2020 și Protocolul de la Kyoto

17. insistă în mod special asupra necesității urgente de a face progrese în încercarea de a reduce decalajul de gigatone dintre analizele științifice și angajamentele actuale ale părților în intervalul de timp rămas până în 2020; subliniază importanța altor măsuri de politică, cărora ar trebui să li se acorde un efort comun, printre care eficiența energetică, economiile substanțiale de energie, energia regenerabilă, utilizarea eficientă a resurselor și eliminarea treptată a HFC-urilor, producția și consumul sustenabile, eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili, inclusiv a finanțării exporturilor pentru tehnologia instalațiilor pe bază de cărbune, și consolidarea rolului stabilirii generalizate a prețului carbonului, pentru a contribui la reducerea decalajului de gigatone;

18. ia act de faptul că UE se află acum pe drumul cel bun în vederea atingerii obiectivelor pentru 2020 privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și energia din surse regenerabile și că au fost făcute îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește intensitatea energiei datorită unor clădiri, produse, procese industriale și vehicule mai eficiente, economia europeană înregistrând, în același timp, o creștere de 45 % din 1990; subliniază că obiectivele 20/20/20 privind emisiile de gaze cu efect de seră, energia din surse regenerabile și economiile de energie au jucat un rol-cheie în realizarea acestor progrese, garantând ocuparea forței de muncă a peste 4,2 milioane de persoane în diverse industrii ecologice(12) și menținând creșterea în timpul crizei;

19. invită Comisia și statele membre să depună la CCONUSC cele mai recente proiecții ale UE privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru perioada până în 2020 și să anunțe că UE va depăși cu cel puțin 2 gigatone obiectivul său pentru 2020 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră;

20. clarifică faptul că, deși a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto va fi de durată limitată, ar trebui considerată ca un pas intermediar foarte important și invită prin urmare părțile, inclusiv statele membre ale UE, să finalizeze procesul de ratificare cât mai curând posibil și, în orice caz, înainte de decembrie 2015; constată că, în ceea ce îl privește, Parlamentul și-a dat deja acordul și că implicarea societății civile și transparența sunt necesare pentru a contribui la înțelegerea activităților reciproce ale negociatorilor și crearea încrederii în rândul părților în perspectiva Conferinței de la Paris;

Agendă de soluții

21. invită UE și statele sale membre să colaboreze cu toți actorii societății civile (instituții, sectorul privat, ONG-uri și comunități locale) pentru a elabora inițiative de reducere în sectoare-cheie (energie, tehnologii, orașe, transporturi etc.), precum și inițiative de adaptare și de reziliență pentru a soluționa problemele de adaptare, în special privind accesul la apă, securitatea alimentară sau prevenirea riscurilor; invită toate guvernele și toți actorii societății civile să sprijine și să consolideze această agendă de acțiune;

22. subliniază că un număr tot mai mare de actori nestatali întreprind acțiuni de decarbonizare și devin tot mai rezilienți la schimbările climatice; subliniază în consecință importanța unui dialog structurat și constructiv între guvern, mediul de afaceri, orașe, regiuni, organizații internaționale, societatea civilă și instituțiile academice pentru a mobiliza o acțiune mondială fermă către societăți reziliente și cu emisii scăzute de dioxid de carbon; subliniază rolul lor în crearea unei dinamici înainte de Paris și pentru „Agenda de acțiune Lima-Paris”; indică, în acest sens, că Planul de acțiune Lima-Paris încurajează inițiatorii să își intensifice activitățile și să participe la Conferința de la Paris pentru a prezenta primele lor rezultate;

23. încurajează aplicarea unor dispoziții care favorizează această dinamică a soluțiilor, precum etichetarea proiectelor inovatoare ale societății civile;

24. menționează că bioeconomia are potențialul de a contribui mult la reindustrializare și la crearea de noi locuri de muncă în UE și în restul lumii;

25. subliniază că eforturile de a crea o economie circulară pot juca un rol important în realizarea obiectivelor, prin descurajarea risipirii alimentelor și prin reciclarea materiilor prime;

26. reamintește părților și ONU că acțiunea individuală este la fel de importantă ca acțiunile guvernelor și instituțiilor; solicită, prin urmare, eforturi în cadrul campaniilor și acțiuni de sensibilizare și informare a publicului cu privire la gesturile mici și mari care pot contribui la combaterea schimbărilor climatice în țările dezvoltate și în curs de dezvoltare;

27. solicită, de asemenea, întreprinderilor să accepte și să își îndeplinească în mod activ responsabilitățile și să sprijine în mod activ acordul privind clima, chiar și în avans;

Efortul global al tuturor sectoarelor

28. salută elaborarea la nivel mondial de scheme de comercializare a certificatelor de emisii, inclusiv a 17 scheme de comercializare a certificatelor de emisii care funcționează în patru țări, care reprezintă 40 % din PIB-ul mondial și care contribuie la reducerea în mod eficient în ceea ce privește costurile a emisiilor la nivel global; invită Comisia să promoveze legături între EU ETS și alte scheme de comercializare a certificatelor de emisii în scopul creării unor mecanisme internaționale pentru piața emisiilor de carbon pentru a crește nivelul de ambiție în materie de climă și totodată pentru a reduce riscul de relocare a emisiilor de dioxid de carbon prin asigurarea unor condiții echitabile de concurență; invită totuși Comisia să prevadă măsuri de siguranță pentru a garanta că stabilirea unor legături între EU ETS și alte scheme de comercializare a certificatelor de emisii nu compromite obiectivele UE în domeniul climei și sfera de aplicare a EU ETS; solicită să se formuleze norme de stabilire a lor, inclusiv norme de contabilitate, și să se asigure că piețele internaționale și conexiunile între piețele interne a carbonului asigură contribuții permanente în materie de atenuare și nu subminează obiectivele interne de reducere ale UE;

29. subliniază necesitatea de a garanta stabilitatea pe termen lung a prețurilor certificatelor de emisii și de a crea un mediu de reglementare previzibil, care să permită canalizarea investițiilor către măsuri de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și să sprijine tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

30. solicită un acord care să acopere în mod cuprinzător diferitele sectoare și emisii și să stabilească obiective absolute pentru întreaga economie combinate cu bugete pentru emisii care ar trebui să garanteze cel mai înalt nivel de ambiție posibil; subliniază faptul că, în conformitate cu concluziile IPCC, utilizarea terenurilor (agricol, forestier și alte utilizări) are un potențial rentabil semnificativ pentru atenuare și consolidarea rezilienței și că este necesară consolidarea cooperării internaționale pentru a optimiza potențialul pădurilor și zonelor umede de sechestrare a carbonului; subliniază că acordul ar trebui să stabilească un cadru de contabilizare cuprinzător pentru emisiile și absorbțiile care rezultă din exploatarea terenurilor (LULUCF); subliniază în special că acțiunile de atenuare și adaptare în alocarea de terenuri trebuie să urmărească obiective comune și să nu dăuneze altor obiective de dezvoltare durabilă;

31. constată că defrișările și degradarea pădurilor sunt responsabile pentru 20% din emisiile globale de gaze cu efect de seră și subliniază rolul pădurilor în atenuarea schimbărilor climatice și necesitatea de a consolida capacitățile de adaptare și reziliența pădurilor la schimbările climatice; solicită UE să își urmeze obiectivele de oprire a pierderilor pădurilor de la nivel mondial până în 2030 și cel puțin de a înjumătăți defrișările pădurilor tropicale până în 2020, comparativ cu nivelurile din 2008; subliniază că realizarea acestor angajamente, împreună cu refacerea a 350 de milioane hectare de pădure, astfel cum s-a solicitat în Declarația de la New York privind pădurile, ar putea reduce emisiile de CO2 cu 4,5-8,8 miliarde de tone pe an până în 2030; subliniază că, fără eforturi noi semnificative de atenuare, axate pe sectorul pădurilor tropicale (REDD+), obiectivul de menținere a creșterii temperaturii sub 2°C ar putea să fie imposibil de atins; solicită în plus UE să majoreze finanțarea internațională pentru reducerea defrișărilor din țările în curs de dezvoltare;

32. ia act de eficacitatea mecanismului actual de atenuare REDD+ și încurajează statele membre ale UE să îl includă în toate eforturile de atenuare a schimbărilor climatice; solicită statelor membre să participe la parteneriate internaționale voluntare de atenuare, împreună cu țările în curs de dezvoltare afectate în mod special de defrișările pădurilor tropicale, cu scopul de a furniza asistență financiară sau tehnică pentru a opri defrișările prin intermediul unor politici durabile de utilizare a terenurilor sau de reforme ale guvernanței; solicită în plus Comisiei să propună măsuri solide pentru a opri importurile în UE de bunuri derivate din defrișări ilegale; subliniază rolul întreprinderilor în eliminarea cererii de mărfuri derivate din defrișări ilegale;

33. reamintește că transportul este cel de-al doilea mare sector emițător de emisii de gaze cu efect de seră și insistă asupra necesității de a implementa un set de politici care au ca scop reducerea emisiilor din acest sector; reiterează necesitatea ca părțile la CCONUSC să acționeze pentru reglementarea efectivă a emisiilor generate de transportul aerian și maritim internațional, în conformitate cu necesitățile și urgența care se impun; solicită tuturor părților să colaboreze prin intermediul Organizației Aviației Civile Internaționale (OACI) și al Organizației Maritime Internaționale (OMI) în vederea elaborării unui cadru de politică mondială cu scopul de a facilita un răspuns eficace și a adoptării de măsuri de stabilire a unor obiective adecvate înainte de sfârșitul anului 2016 pentru realizarea reducerilor necesare din perspectiva obiectivului de menținere a creșterii temperaturii sub 2 °C;

34. invită Comisia să își ofere sprijinul și expertiza părților la Conferința COP 21 pentru stabilirea contribuțiilor lor naționale, sensibilizându-le cu privire la rolul sectorului transporturilor în adoptarea unor strategii cuprinzătoare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

35. subliniază că, pentru a realiza ambițiile profunde de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, strategiile de atenuare în sectorul transporturilor atât pe termen scurt, cât și pe termen lung sunt esențiale;

36. subliniază că este important să se țină seama de situația specifică a regiunilor insulare și a regiunilor ultraperiferice, astfel încât performanța de mediu să nu afecteze mobilitatea și accesibilitatea în special în aceste regiuni;

37. consideră că, dacă nu se pune un accent mai mare pe reducerea emisiilor cauzate de sectorul transporturilor, nu va fi posibilă atingerea obiectivelor globale privind clima, întrucât sectorul transporturilor este singurul sector în care s-a înregistrat o creștere continuă a emisiilor de gaze cu efect de seră (cu 30 % în ultimii 25 de ani); subliniază că acest lucru poate fi realizat numai prin intermediul unor obiective obligatorii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, alături de o integrare completă a surselor regenerabile pe piață, o abordare neutră din punct de vedere tehnologic a decarbonizării și o politică a transporturilor și de investiții integrată complet, care să încorporeze politicile de transfer modal împreună cu progresele tehnologice, precum și evitarea transporturilor (de exemplu prin logistică sustenabilă, planificare urbană inteligentă și gestionarea integrată a mobilității);

38. subliniază că mai mult de jumătate din populația lumii trăiește în prezent în orașe și transporturile urbane contribuie semnificativ la emisiile de gaze cu efect de seră generate în sectorul transporturilor; îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să fie active pentru ca rolul mobilității urbane sustenabile în realizarea angajamentelor de atenuare să fie conștientizat; subliniază faptul că utilizarea și planificarea responsabilă a terenurilor și soluțiile de transport sustenabile în zonele urbane contribuie eficient la obiectivul de reducere a emisiilor de CO2;

39. subliniază că în sectorul transporturilor este nevoie de un mix energetic bun și acesta poate fi realizat prin promovarea vehiculelor alternative propulsate cu gaz natural și biogaz și prin toate politicile vizând consolidarea mijloacelor de transport sustenabile, inclusiv electrificarea transporturilor și utilizarea sistemelor de transport inteligente; subliniază că este necesar să se pună accentul pe căile ferate, tramvaie, troleibuze, mașini electrice și biciclete electrice, să se încorporeze o perspectivă care să ia în considerare întregul ciclu de viață și să se urmărească exploatarea integrală a surselor de energie regenerabile; încurajează ferm autoritățile publice locale din domeniul transporturilor și operatorii de transport să devină pionierii în introducerea flotelor și tehnologiilor cu emisii scăzute;

40. subliniază potențialul imens de reducere a emisiilor prin creșterea eficienței energetice și folosirea unei energii nepoluante; consideră că creșterea la maximum a eficienței în folosirea energiei la nivel mondial reprezintă primul pas spre reducerea emisiilor legate de energie, contribuind, totodată, la soluționarea provocării de a reduce sărăcia energetică;

41. subliniază consecințele negative grave și adeseori ireversibile ale lipsei de acțiune, având în vedere că schimbările climatice afectează toate regiunile lumii în moduri diferite, dar foarte dăunătoare, care au ca urmare fluxuri migratorii și pierderea de vieți, precum și pierderi economice, ecologice și sociale; subliniază importanța dovezilor științifice ca vector al deciziilor noastre politice pe termen lung și că nivelul ambițiilor ar trebui să se bazeze pe recomandări științifice solide; subliniază că este esențială susținerea politică și financiară, la nivel global și în mod concertat, a activităților de cercetare, dezvoltare și inovare în sectorul tehnologiilor energiilor nepoluante și regenerabile și al eficienței energetice pentru realizarea obiectivelor în materie de climă ale UE și pentru promovarea creșterii;

42. solicită UE să își intensifice eforturile de reglementare a eliminării treptate a hidrofluorocarburilor la nivel global, în temeiul Protocolului de la Montreal; reamintește că UE a adoptat o legislație ambițioasă pentru reducerea treptată a hidrofluorocarburilor cu 79 % până în 2030, dat fiind faptul că alternativele favorabile climei sunt disponibile pe scară largă, iar potențialul lor ar trebui exploatat pe deplin; constată că reducerea treptată a utilizării de hidrofluorocarburi reprezintă un obiectiv realizabil pentru acțiunile de atenuare din cadrul și din afara UE și invită UE să se implice activ în promovarea acțiunilor la nivel mondial legate de hidrofluorocarburi;

Cercetare științifică, dezvoltare tehnologică și inovare

43. consideră că punerea în practică sporită a tehnologiilor energetice nepoluante în domeniile în care au cel mai mare impact depinde de construirea și păstrarea unei capacități de inovare solide atât în țările dezvoltate, cât și în țările emergente;

44. subliniază că stimularea inovării cu privire la tehnologii și modelele de afaceri poate genera atât creștere economică, cât și reducerea emisiilor; subliniază că tehnologia nu va avansa în mod automat într-o direcție ce implică emisii reduse de carbon, ci va avea nevoie de semnale politice clare, între care se numără reducerea obstacolelor de pe piață și în materie de reglementare din calea noilor tehnologii și modele de afaceri, precum și cheltuieli publice bine orientate; încurajează statele membre să crească investițiile în cercetarea și dezvoltarea publică din sectorul energetic pentru a contribui la crearea următoarei generații de tehnologii cu emisii reduse de carbon și eficiente în ceea ce privește consumul de resurse;

45. recunoaște importanța cercetării și inovării pentru combaterea schimbărilor climatice și invită părțile să facă toate eforturile necesare pentru a susține cercetătorii și a promova noile tehnologii care pot contribui la îndeplinirea obiectivelor de reducere care pot fi stabilite, precum și la măsurile de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea;

46. încurajează Comisia să profite mai mult de pe urma faptului că programul Orizont 2020 este deschis în totalitate participării țărilor terțe, în special în domeniul energetic și în cel al schimbărilor climatice;

47. consideră că politica spațială a UE și investițiile în această politică, care includ lansarea unor sateliți care au un rol important în monitorizarea accidentelor industriale, a defrișărilor, a deșertificării etc., precum și colaborarea cu parteneri din țările terțe pot avea un rol important în monitorizarea și abordarea efectelor schimbărilor climatice la nivel mondial;

48. subliniază că UE ar trebui să-și intensifice eforturile privind transferurile de tehnologie către țările cel mai puțin dezvoltate, respectând, în același timp, drepturile de proprietate intelectuală;

49. solicită recunoașterea și susținerea deplină a rolurilor Centrului și rețelei pentru tehnologie în domeniul climei (CTCN) și al Comitetului executiv pentru tehnologie (TEC) în facilitarea dezvoltării tehnologice pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;

50. salută eforturile făcute cu privire la cooperarea dintre UE și Departamentul pentru energie al SUA, în special în legătură cu cercetarea tehnologică privind schimbările climatice; consideră că există un mare potențial de continuare a cooperării în materie de cercetare dintre UE și alte economii importante; subliniază că rezultatele cercetării finanțate din bani publici ar trebui puse la dispoziție gratuit;

51. subliniază că ar trebui să se ia în considerare utilizarea capacităților spațiale în cadrul punerii în aplicare a măsurilor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, în special prin monitorizarea și supravegherea emisiilor de gaze cu efect de seră; îndeamnă Comisia să contribuie activ la un sistem de monitorizare global pentru CO2 și CH4; invită Comisia să promoveze eforturile de dezvoltare a unui sistem UE de măsurare a emisiilor de gaze cu efect de seră într-o manieră autonomă și independentă prin folosirea și extinderea misiunilor programului Copernicus;

Finanțarea luptei împotriva schimbărilor climatice: elementul fundamental al Acordului de la Paris

52. consideră că mijloacele de punere în aplicare – inclusiv finanțarea combaterii schimbărilor climatice, transferul de tehnologie și consolidarea capacităților – vor juca un rol esențial în găsirea unui acord la Conferința de la Paris și invită, prin urmare, UE și alte țări să pregătească un „pachet financiar” credibil care să acopere perioadele pre-2020 și respectiv post-2020 pentru a sprijini eforturi mai mari de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, de protejare a pădurilor și de adaptare la efectele schimbărilor climatice; solicită ca finanțarea combaterii schimbărilor climatice să fie inclusă în acord ca element dinamic care reflectă realitățile economice și de mediu în schimbare și care sprijină un nivel mai înalt de ambiție privind contribuțiile la atenuare și acțiunile de adaptare; solicită deci tuturor părților care sunt în măsură să contribuie la finanțarea combaterii schimbărilor climatice;

53. solicită ca UE și statele sale membre să convină asupra unei foi de parcurs pentru mărirea unei finanțări previzibile, noi și suplimentare, în conformitate cu angajamentele existente, cu scopul de a atinge procentul din cadrul sumei generale vizate care corespunde a 100 de miliarde USD pe an până în 2020, dintr-o gamă variată de surse publice și private, și să soluționeze dezechilibrul dintre resursele destinate atenuării și adaptării; solicită UE să încurajeze toate țările să contribuie în mod echitabil la finanțarea combaterii schimbărilor climatice; solicită un cadru de monitorizare și de responsabilitate solid pentru supravegherea eficace a punerii în aplicare a angajamentelor și obiectivelor privind finanțarea combaterii schimbărilor climatice; reamintește că, pe măsură ce crește finanțarea în materie de climă din bugetele destinate ajutoarelor, bugetul general destinat ajutoarelor ar trebui, de asemenea, să crească, ca prim pas către o adiționalitate deplină;

54. solicită angajamente concrete la nivelul UE și la nivel internațional care să asigure noi surse de finanțare a combaterii schimbărilor climatice, inclusiv rezervarea de certificate de emisii EU ETS în perioada 2021-2030 și alocarea de venituri din măsurile UE și măsuri internaționale privind emisiile generate de transportul aerian și maritim internațional în favoarea finanțării internaționale a schimbărilor climatice și Fondului verde pentru climă, printre altele proiectelor de inovare tehnologică;

55. solicită tarifarea la scară largă a emisiilor de carbon ca instrument aplicabil la nivel mondial pentru gestionarea emisiilor și alocarea de venituri din schema de comercializare a certificatelor de emisii investițiilor favorabile protecției climei, precum și de venituri provenite din tarifarea emisiilor de carbon a combustibililor de transport internațional; solicită în plus utilizarea parțială a subvențiilor din agricultură pentru a garanta investiții în producția și utilizarea de surse regenerabile de energie în ferme; subliniază importanța mobilizării capitalului din sectorul privat și a valorizării investițiilor necesare în tehnologiile cu emisii scăzute de carbon; solicită un angajament ambițios din partea guvernelor și instituțiilor de finanțare publice și private, inclusiv a băncilor, fondurilor de pensii și firmelor de asigurări, în favoarea alinierii practicilor de creditare și de investiții la obiectivul de menținere a creșterii temperaturii sub 2°C și a redirecționării investițiilor în combustibilii fosili – inclusiv eliminarea treptată a creditelor la export pentru investiții în combustibili fosili; solicită garanții publice specifice în favoarea investițiilor ecologice, precum și acordarea de etichete și avantaje fiscale fondurilor de investiții ecologice și emițătorilor de obligații verzi;

56. estimează că sistemul financiar va trebui să integreze riscul climatic în deciziile sale de investiții; solicită Comisiei, statelor membre și tuturor părților la CCONUSC să folosească toate mecanismele de care dispun pentru a încuraja instituțiile financiare să își reorienteze investițiile în măsura necesară pentru finanțarea unei tranziții veritabile către economii reziliente și cu emisii scăzute de carbon;

57  solicită măsuri concrete, inclusiv stabilirea unui calendar de eliminare progresivă a tuturor subvențiilor în favoarea combustibililor fosili până în 2020, în continuarea angajamentului din 2009 al țărilor G-20;

58. încurajează actorii cei mai progresiști să își asume angajamente voluntare în favoarea tranziției către o economie cu emisii scăzute de carbon, capitalizând bunele practici deja aplicate în cadrul sectorului; recomandă ca această mobilizare să se amplifice și ca angajamentele să fie pe viitor mai structurate, mai ales prin intermediul unor platforme de înregistrare integrate în Convenția privind schimbările climatice;

59. ia act de legăturile strânse dintre Conferința privind finanțarea pentru dezvoltare, Summitul ONU pentru dezvoltarea durabilă și a cea de-a 21-a Conferință de la Paris a CCONUSC din 2015; recunoaște că efectele schimbărilor climatice vor submina în mod grav încercările de a realiza cadrul preconizat de dezvoltare durabilă după 2015 și că un cadru general de finanțare a dezvoltării va trebui să corespundă unei planete reziliente la schimbările climatice și cu emisii scăzute de carbon și să fie în măsură să o sprijine;

60. încurajează promovarea inițiativelor private din sectorul financiar, în special cu ocazia reuniunii G20 din noiembrie 2015, dar și în general, cu ocazia numeroaselor evenimente specifice în materie de finanțare care punctează pregătirea Conferinței de la Paris, din 2015;

Crearea rezilienței la schimbările climatice prin adaptare

61. subliniază că acțiunile de adaptare reprezintă o necesitate inevitabilă pentru toate țările pentru a minimiza efectele negative și pentru a valorifica pe deplin oportunitățile de creștere economică rezilientă la schimbările climatice și de dezvoltare durabilă și că acestea trebuie să aibă un rol central în cadrul noului acord; solicită, în consecință, stabilirea de obiective pe termen lung în materie de adaptare; subliniază că, dacă se acționează acum pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, costurile pentru economie la nivel mondial și național vor fi mai reduse, iar acțiunile de adaptare ar fi, de asemenea, mai puțin costisitoare; recunoaște că adaptarea este necesară, în special în țările care sunt foarte vulnerabile la aceste efecte, și, mai ales, pentru a se asigura că producția de alimente și dezvoltarea economică pot continua într-un mod rezilient la schimbările climatice; solicită un sprijin activ pentru elaborarea unor planuri de adaptare globale în țările în curs de dezvoltare, ținând seama de practicile actorilor locali și de cunoștințele populațiilor indigene;

62. recunoaște că ambiția de atenuare realizată prin contribuțiile stabilite la nivel național (NDC) are o puternică influență asupra eforturilor de adaptare necesare; solicită un obiectiv mondial de adaptare și de finanțare a adaptării în cadrul Acordului de la Paris, împreună cu angajamente de elaborare a unor strategii suplimentare de abordare eficientă a pierderilor și pagubelor;

63. subliniază necesitatea de a îmbunătăți coordonarea și gestionarea riscurilor climatice la nivelul UE și de a elabora o strategie clară de adaptare a UE; solicită punerea în aplicare a unor strategii regionale de adaptare;

64. reamintește că țările în curs de dezvoltare și mai ales țările cel mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare, care au contribuit cel mai puțin la schimbările climatice, sunt cele mai vulnerabile la efectele negative ale acestora și sunt cel mai puțin capabile să se adapteze; solicită ca sprijinul pentru adaptare și pierderile și pagubele să constituie un element esențial ale Acordului de la Paris și ca țările în curs de dezvoltare să primească asistență concretă în tranziția lor către forme de energie durabile, regenerabile și cu emisii scăzute de carbon, garantând în acest fel satisfacerea nevoilor lor de adaptare pe termen scurt și lung; solicită recunoașterea în mod serios a problemei refugiaților climatici și a domeniului său de aplicare, cauzată de dezastre climatice datorate încălzirii globale;

65. subliniază că acordul trebuie să fie flexibil pentru a ține cont de situațiile naționale, nevoile și capacitățile corespunzătoare ale țărilor în curs de dezvoltare și caracteristicile specifice ale anumitor țări, în special ale țărilor cel mai puțin dezvoltate și insulelor mici;

66. invită principalele economii dezvoltate să își valorifice infrastructura avansată existentă pentru a promova, a consolida și a dezvolta creșterea sustenabilă, precum și să se angajeze să sprijine țările în curs de dezvoltare în procesul de consolidare a propriilor capacități, pentru a asigura pe viitor o creștere economică în toate regiunile lumii fără costuri suplimentare pentru mediu;

67. subliniază rolul important pe care ar trebui să îl joace comunitatea pentru dezvoltare, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Comitetul de asistență pentru dezvoltare al OCDE (CAD), în strânsă colaborare cu părțile interesate și cu organizațiile relevante, în cadrul evaluării și atenuării celor mai grave efecte asupra oamenilor ale schimbărilor climatice, care se preconizează că vor fi complexe, chiar în cazul unei încălziri cu mai puțin de 2 °C;

68. afirmă că abordarea eficientă a problemei schimbărilor climatice trebuie să fie o prioritate strategică pentru UE și alți actori de pe scena internațională și că acest lucru necesită integrarea politicilor climatice în toate politicile relevante și urmărirea unei coerențe a politicilor; consideră că este important ca UE să promoveze modalități de dezvoltare cu emisii reduse de carbon în toate domeniile și sectoarele relevante și îi solicită UE să propună modele sustenabile de producție și consum, inclusiv indicații ale modurilor în care UE intenționează să reducă consumul și să decupleze activitatea economică de degradarea mediului;

69. constată cu îngrijorare că, între 2008 și 2013, 166 milioane de persoane au fost obligate să-și părăsească locuințele din cauza inundațiilor, furtunilor, cutremurelor sau altor catastrofe; atrage atenția în mod deosebit asupra faptului că evoluțiile în materie de climă din anumite părți ale Africii ar putea contribui la escaladarea crizei refugiaților din bazinul Mării Mediterane; regretă faptul că statutul de „refugiat climatic” nu este încă recunoscut, fapt ce creează lacune juridice care afectează victimele care nu pot beneficia de acest statut;

70. insistă asupra faptului că ar trebui depuse în comun, de către țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare, eforturi intensificate de combatere a schimbărilor climatice de la nivel mondial, în conformitate cu principiul responsabilităților comune, dar diferențiate;

71. subliniază că, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), obiectivul UE în relațiile sale cu restul lumii este de a contribui la solidaritate și la dezvoltarea sustenabilă a planetei, precum și la respectarea strictă a dreptului internațional și la dezvoltarea acestuia; precizează că, în conformitate cu articolul 191 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), politica UE în domeniul mediului promovează măsuri la nivel internațional în vederea combaterii schimbărilor climatice;

O diplomație mai bună în domeniul climei

72. subliniază că este necesar ca diplomația climatică să facă parte din cadrul unei abordări globale a acțiunii externe a UE și, în acest sens, că este important ca UE să joace un rol central și ambițios, să aibă o poziție unitară la conferință și rolul de mediator pentru a se realiza progrese în vederea ajungerii la un acord internațional, precum și ca UE să rămână unită în această privință;

73. invită statele membre să își coordoneze pozițiile proprii cu poziția UE în acest domeniu; subliniază faptul că UE și statele membre dispun de o capacitate enormă în materie de politică externă și trebuie să își asume poziția de lider în materie de diplomație în domeniul climei și să mobilizeze această rețea pentru a găsi o bază comună pentru temele principale ale acordului de la Paris, și anume atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea la acestea și finanțarea lor, dezvoltarea și transferul de tehnologii, transparența măsurilor și a sprijinului, precum și consolidarea capacităților;

74. salută planul de acțiune privind diplomația în domeniul climei al UE, astfel cum a fost aprobat de către Consiliul Afaceri Externe al UE la 19 ianuarie 2015; speră că Comisia își va asuma un rol proactiv în cadrul negocierilor; invită Comisia să clarifice faptul că provocarea din domeniul climei este una dintre prioritățile strategice de prim rang ale acestei Comisii și să își organizeze activitatea în așa fel încât acest lucru să se reflecte la toate nivelurile și în toate domeniile de politică;

75  subliniază rolul de lider al UE în politica privind clima și nevoia de coordonare și de stabilire a unei poziții comune a statelor membre ale UE; îndeamnă Comisia, statele membre și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să continue și să intensifice eforturile diplomatice dinaintea și din timpul conferinței cu scopul de a îmbunătăți înțelegerea pozițiilor partenerilor lor și de a încuraja alte părți să ia măsuri efective pentru a respecta obiectivul de menținere a creșterii temperaturii sub nivelul de 2°C, precum și pentru a se ajunge la acorduri și angajamente, în special din partea Statelor Unite, care vizează alinierea celor mai semnificative emisii la cele ale cetățenilor Uniunii, care au depus deja numeroase eforturi de conciliere a dezvoltării economice și a respectului pentru mediu și climă; solicită UE să își folosească prerogativele și să realizeze o cooperare mai strânsă în ceea ce privește aspectele legate de climă cu țările vecine și cu țările în curs de aderare la UE;

76. subliniază că sunt necesare eforturi diplomatice sporite înaintea și pe parcursul conferinței în special pentru a identifica poziții comune privind natura diferențierii obligațiilor părților în contextul situațiilor lor naționale și privind rolul pierderilor și pagubelor în cadrul acordului;

77. invită Vicepreședintele Comisiei / Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să elaboreze priorități strategice pentru politica externă în domeniul climei care să fie ancorate în obiectivele generale ale politicii externe și să se asigure că delegațiile UE se concentrează în mai mare măsură asupra politicilor privind clima și a monitorizării eforturilor țărilor în vederea atenuării schimbărilor climatice sau a adaptării la acestea, precum și a furnizării de sprijin în ceea ce privește consolidarea capacităților, dar și că acestea dispun de mijloacele necesare pentru a întreprinde acțiuni legate de aspectele de monitorizare a climei; invită UE să coopereze mai îndeaproape cu țările vecine și cu țările candidate în ceea ce privește aspectele legate de climă, solicitând alinierea politicilor acestora la obiectivele UE în materie de climă; invită statele membre și SEAE să înființeze puncte de contact axate pe schimbările climatice în cadrul delegațiilor UE și al ambasadelor statelor membre;

78. recunoaște importanța combaterii schimbărilor climatice și a amenințării pe care o pot reprezenta la adresa stabilității și a securității, precum și importanța diplomației în domeniul climei, în perspectiva Conferinței de la Paris privind clima;

Parlamentul European

79. salută comunicarea Comisiei și obiectivele contribuției UE la Conferința asupra schimbărilor climatice COP 21 care urmează să aibă loc la Paris în decembrie 2015;

80. se angajează să utilizeze rolul său internațional și apartenența sa la rețele parlamentare internaționale pentru a urmări în mod consecvent progresul către obținerea la Paris a unui acord internațional privind clima ambițios și obligatoriu din punct de vedere juridic;

81. consideră că Parlamentul, care va trebui, de asemenea, să aprobe orice acord internațional, trebuie să facă parte integrantă din delegația UE; se așteaptă, prin urmare, să fie invitat să participe la reuniunile de coordonare ale UE din Paris;

°

°         °

82. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre și secretariatului CCONUSC, cu rugămintea de a fi adusă la cunoștința tuturor părților care nu sunt membre ale UE.

(1)

   JO C 285 E, 21.10.2010, p. 1.

(2)

   JO C 341 E, 16.12.2010, p. 25.

(3)

   JO C 99 E, 3.4.2012, p. 77.

(4)

   JO C 153 E, 31.5.2013, p. 83.

(5)

   Texte adoptate, P7_TA(2012)0452.

(6)

   Texte adoptate, P7_TA(2013)0443.

(7)

   Texte adoptate, P8_TA(2014)0063.

(8)

   JO L 8, 13.1.2009, p. 3.

(9)

   JO C 67 E, 18.3.2010, p. 44.

(10)

   JO C 251 E, 31.8.2013, p. 75.

(11)

   Texte adoptate, P7_TA(2014)0094.

(12)

Date furnizate de Eurostat privind sectorul de bunuri și servicii de mediu în Comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru pentru politica privind clima și energia în perioada 2020-2030” (COM (2014)0015).


EXPUNERE DE MOTIVE

Încălzirea climatică reprezintă una dintre cele mai mari provocări ale umanității în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, sănătatea și economia mondială. Creșterea temperaturilor, topirea ghețarilor, răspândirea fenomenele de secetă și inundații sunt semnale ale începerii schimbărilor climatice. Schimbările climatice necesită un răspuns urgent, responsabil și global, bazat pe solidaritatea comunității internaționale.

La 25 februarie 2015, Comisia Europeană a adoptat o Comunicare intitulată „Protocolul de la Paris - un document pentru combaterea schimbărilor climatice la nivel mondial după 2020” care pregătește Uniunea Europeană pentru ultimul ciclu de negocieri care va avea loc înainte de cea de-a 21-a Conferință a Națiunilor Unite asupra climatului care va avea loc la Paris între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015.

La 6 martie 2015, miniștrii europeni ai mediului au adoptat formal angajamentele de reducere a emisiilor de gaz cu efect de seră ale Uniunii Europene. Uniunea Europeană și statele membre s-au angajat să respecte împreună un obiectiv obligatoriu care consistă în reducerea emisiilor cu efect de seră în UE de cel puțin 40% până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990. Uniunea Europeană și-a depus „contribuția preconizată stabilită la nivel național (INDC) la secretariatului Convenției privind schimbările climatice (CCONUSC) în martie 2015.

Aceste obiective merg în direcția bună dar ar trebui să fie mai ambițioase. Pentru a consolida poziția Uniunii Europene în negocierile internaționale, Parlamentul European trebuie să apere fixarea de obiective ambițioase și realiste care vizează reducerea emisiilor de gaz cu efect de seră cu 50% până în 2030 comparativ cu 1990, să aducă proporția energiilor regenerabile la 45% din mixul energetic și să realizeze 40% de economii de energie.

Conferința de la Paris nu trebuie să fie o reuniune de încercare, ci o reuniune de decizie. Această conferință va marca o etapă decisivă în negocierea unui nou acord global privind climatul care va intra în vigoare în 2020.

Conferința de la Paris nu este un scop în sine, ci semnalul de începere al unui proces dinamic și evolutiv care va permite comunității internaționale să reia traiectoria corectă care vizează menținerea ridicării temperaturilor sub 2° C.

Un acord ambițios, global și obligatoriu din punct de vedere juridic

Acordul de la Paris:

-          trebuie să fie ambițios, global și obligatoriu din punct de vedere juridic pentru a aduce un răspuns pe termen lung la înălțimea provocării climatice și a obiectivului care vizează menținerea ridicării temperaturilor sub 2° C;

-          să fie durabil și dinamic pentru a putea orienta și consolida acțiunea împotriva schimbărilor climatice, dincolo de primele contribuții prezentate de state, sprijinindu-se mai ales pe un obiectiv pe termen lung în materie de atenuare;

-          să fie diferențiat pentru a lua în considerare de manieră evolutivă nevoile și capacitățile respective ale țărilor, precum și circumstanțele naționale, și pentru a asigura mijloacele necesare realizării angajamentelor lor;

-          să permită un tratament echilibrat al atenuării și adaptării pentru a facilita reziliența țărilor cele mai vulnerabile la efectele schimbărilor climatice, a favoriza traiectoriile dezvoltării durabile ale țărilor, de a permite limitarea măririi temperaturilor peste nivelul de 2° C și de a ajuta toate țările în aplicarea și consolidarea planurilor de acțiune naționale în materie de adaptare;

-          să fie semnificativ pentru a transmite actorilor economici semnalele care vor permite angajarea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon.

Componenta financiară, elementul fundamental al Acordului de la Paris

Până în 2020, 100 de miliarde de dolari trebuie transferați pe an țărilor în curs de dezvoltare pentru a le ajuta să plătească reducerile de emisii de gaz cu efect de seră și proiectele destinate să protejeze comunitățile în situație de risc de efectele schimbărilor climatice, cum ar fi creșterea nivelului mărilor, secetele prelungite și pagubele aduse culturilor alimentare.

Cu ocazia Conferinței de la Lima de la finele anului 2014, Fondul verde pentru climă a reușit să capitalizeze 10,4 miliarde de dolari. Raportorul consideră că este insuficient. Pentru a restabili încrederea țărilor în curs de dezvoltare, Uniunea Europeană și țările industrializate trebuie să fie clare și precise în privința mijloacelor pe care au intenția să le utilizeze pentru a colecta ajutorul în valoare de 100 de miliarde de dolari anunțat cu ocazia Conferinței de la Copenhaga din 2009.

Din nefericire, comunicarea Comisiei Europene din 25 februarie 2015 rămâne vagă în ceea ce privește chestiunea mobilizării mijloacelor de finanțare. Cu toate acestea, aportul noilor finanțări va reprezenta elementul fundamental al Acordului de la Paris.

Pentru a răspunde angajamentelor luate în cadrul COP 21 trebuie inventate, studiate și aplicate mecanisme de finanțare inovatoare. Aceasta ar presupune în mod necesar:

-          determinarea unui preț corect al carbonului în ansamblul marilor economii ale plantei pentru a dezvolta soluții favorabile climatului;

-          încurajarea tuturor actorilor financiari să-și reorienteze investițiile la scara necesară pentru a finanța o veritabilă tranziție spre economii reziliente, cu emisii scăzute de carbon;

-          garanții publice specifice în favoarea investițiilor verzi;

-          utilizarea planului Juncker în Europa prin intermediul Fondului european pentru investiții strategice;

-          o foaie de parcurs ambițioasă a angajamentelor băncilor publice și multilaterale în favoarea finanțării tranziției ecologice;

-         acordarea de etichete și avantaje fiscale fondurilor de investiții verzi și emisiilor de obligații verzi;

-         o taxă pe tranzacțiile financiare și alocarea unei părți a venitului obținut investițiilor verzi;

Sectorul financiar va juca un rol esențial în cadrul acordului urmărit până la Conferința de la Paris. Este necesar, în acest sens, să se pregătească un pachet financiar credibil atât pentru țările dezvoltate, cât și pentru țările în curs de dezvoltare, în scopul de a permite o creștere a eforturilor de reducere a emisiilor de gaz cu efect de seră și de adaptare la efectele schimbărilor climatice.

O politică internă a Uniunii Europene exemplară în domeniul climei

Chiar dacă susține obiective mai ambițioase, raportorul salută prezentarea de către Uniunea Europeană a contribuției sale preconizate stabilite la nivel național (INDC) înainte de termenul orientativ de martie 2015 fixat prin decizia de la Varșovia. Această contribuție a avut un impact și un efect de antrenare semnificativ față de partenerii internaționali și trebuie prelungit prin adoptarea de măsuri concrete care vor permite punerea în aplicare a tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în cadrul Uniunii.

Comisia Europeană trebuie să lanseze, odată cu finalizarea lucrărilor legate de rezerva de stabilitate, revizuirea directivei privind piața europeană a carbonului și să pregătească lucrările legate de partajarea eforturilor între statele membre.

Uniunea Europeană trebuie să finalizeze cât mai rapid procesul de ratificare a modificării de la Doha a Protocolului de la Kyoto și să încurajeze celelalte părți să facă același lucru pentru ca aceasta să poată intra în vigoare rapid.

Angajamente ambițioase din partea Uniunii Europene sunt determinante pentru credibilitatea sa în cadrul negocierilor. Uniunea trebuie să urmărească o politică ambițioasă și eficace în vederea tranziției energetice pentru 2050, mobilizând nu numai instrumentele politicii pentru climat și energie, dar și alte domenii cum ar fi transporturile, cercetarea și inovarea, comerțul sau cooperarea pentru dezvoltare.

O politică externă a Uniunii Europene eficientă pentru dezvoltarea unui efect de propagare

Uniunea Europeană trebuie să se mobilizeze intens cu ocazia reuniunilor internaționale din 2015 în perspectiva COP 21 și în ceea ce privește toți actorii.

Contribuția Uniunii Europene trebuie să fie o sursă de inspirație pentru celelalte părți în ceea ce privește claritatea, transparența și ambiția. Succesul Uniunii Europene în reducerea emisiilor cu 19% între 1990 și 2012, în timp ce PIB-ul său a crescut cu 45%, și scăderea continuă a părții sale din emisiile mondiale dovedesc comptabilitatea atenuării cu dezvoltarea economică.

Uniunea Europeană trebuie să continue și să-și intensifice eforturile diplomatice pentru a înțelege mai bine pozițiile țărilor partenere, pentru a încuraja aceste țări să aplice politici ambițioase de luptă împotriva schimbărilor climatice și de a constitui alianțe în favoarea acestei ambiții.

Raportorul ia notă de intenția Comisiei Europene de a organiza împreună cu Marocul în toamna anului 2015 o conferință pe tema „diferenței de ambiție”, și anume diferența între angajamentele părților și obiectivul de a limita încălzirea planetei la un nivel sub 2°C. Raportul invită totuși Comisia să se asigure că obiectivul principal al unui asemenea eveniment va fi realizarea de progrese spre un acord pentru Conferința de la Paris. Din această perspectivă, această reuniune ar trebui să încurajeze părțile să adopte o abordare pozitivă a ambiției și să permită un schimb constructiv orientat către măsuri practice.

Raportorul solicită intensificarea rapidă a discuțiilor în interiorul UE pentru adoptarea unei poziții comune, în special în ceea ce privește diferitele puncte cheie ale negocierii internaționale, cum ar fi finanțarea, consolidarea capacităților și transferul de tehnologii.

Credibilitatea angajamentelor luate de părțile la Acordul de la Paris va depinde, de asemenea, de eforturile actorilor nestatali, cum ar fi orașele, regiunile, industria sau investitorii. Conferința de la Paris trebuie să dea un semnal clar tuturor acestor actori pentru a-i stimula să acționeze, inclusiv acordând o recunoaștere internațională eforturilor lor. Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), Organizația Maritimă Internațională (OMI) și părțile la Protocolul de la Montreal trebuie, de asemenea, să acționeze pentru a reglementa emisiile generate de transporturile internaționale, precum și producția și consumul de gaze fluorurate înainte de sfârșitul lui 2016.

În cadrul negocierilor, Uniunea Europeană trebuie să fie purtătorul de cuvânt al ambiției. Raportorul consideră că validarea unui acord evident insuficient pentru limitarea schimbărilor climatice ar dăuna credibilității Uniunii. Uniunea trebuie să refuze orice compromis inadecvat, dând dovadă totodată de flexibilitatea necesară găsirii unui consens.

Parlamentul European rămâne un actor inconturnabil al unei politici europene ambițioase de luptă împotriva schimbărilor climatice. În concluzie, raportorul dorește să reamintească faptul că Parlamentul European va trebui să-și dea acordul la ratificarea de către Uniunea Europeană a acordului obligatoriu din punct de vedere juridic care va rezulta din Conferința de la Paris. În consecință, Parlamentul European va trebui să participe pe deplin la reuniunile de coordonare din timpul Conferinței de la Paris.


AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie* (10.9.2015)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la un nou acord internațional privind schimbările climatice la Paris

(2015/2112(INI))

Raportor pentru aviz (*): Seán Kelly

(*)       Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru industrie, cercetare și energie recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

Industrie și competitivitate

1.  salută poziția de lider a UE în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și crearea de cunoștințe, competențe, locuri de muncă și creștere economică, pe care le generează această poziție; ia act de necesitatea stringentă a încheierii la Paris a unui acord global ambițios, cu caracter obligatoriu, care să conțină un angajament ferm de încadrare în scenariul Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) care prevede limitarea creșterii temperaturii cu maximum 2oC și subliniază că poziția permanentă de lider a UE presupune angajarea deplină a tuturor părților la acest acord pentru ca acesta să devină un mijloc eficient de prevenire a schimbărilor climatice; insistă asupra necesității unor evaluări periodice și transparente a performanțelor, inclusiv contribuțiile preconizate stabilite la nivel național (INDC), pe baza celor mai recente date științifice și tehnologii, în conformitate cu al șaptelea Program de acțiune pentru mediu(1);

2.  ia act de faptul că UE se află acum pe drumul cel bun în vederea atingerii obiectivelor pentru 2020 privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și energia din surse regenerabile și că au fost făcute îmbunătățiri semnificative în ceea ce privește intensitatea consumului de energie datorită unor clădiri, produse, procese industriale și vehicule mai eficiente, economia europeană înregistrând, în același timp, o creștere de 45 % din 1990; subliniază că obiectivele 20/20/20 privind emisiile de gaze cu efect de seră, energia din surse regenerabile și economiile de energie au jucat un rol-cheie în realizarea acestor progrese, garantând ocuparea forței de muncă în cazul a peste 4,2 milioane de persoane în diverse industrii ecologice(2) și menținând creșterea în timpul crizei;

3.  subliniază importanța încheierii în cadrul conferinței de la Paris a unui acord eficace, global și cu caracter obligatoriu și evidențiază că absența în continuare a unui astfel de acord va pune în pericol și mai mult competitivitatea economiei europene și o va expune riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon;

4.  salută angajamentul liderilor G7 privind decarbonizarea economiei mondiale în acest secol și reducerea, până în 2050, a emisiilor de gaze cu efect de seră către limita superioară a intervalului de la 40 la 70 %, comparativ cu nivelurile din 2010;

5.  subliniază necesitatea de a îmbunătăți coordonarea și gestionarea riscurilor climatice la nivelul UE și de a elabora o strategie clară de adaptare a UE; recomandă punerea în aplicare a unor obiective ambițioase și cu caracter obligatoriu în ceea ce privește emisiile de CO2 și energia din surse regenerabile, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, pentru a permite și garanta tranziția către o economie sustenabilă și sigură;

6.  subliniază că articolul 191 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene afirmă că politica Uniunii se bazează pe principiul „poluatorul plătește”; remarcă, de asemenea, totuși că, în cazul în care alte economii importante nu își asumă angajamente similare în ceea ce privește reducerea gazelor cu efect de seră, dispozițiile privind relocarea emisiilor de dioxid de carbon, destinate îndeosebi sectoarelor care se confruntă atât cu o mare intensitate a schimburilor comerciale, cât și cu o proporție importantă a costurilor legate de emisiile de dioxid de carbon, vor fi menținute și, după caz, consolidate; consideră totuși că va trebui găsită o soluție pe termen lung cu privire la relocarea emisiilor de dioxid de carbon în viitoarea revizuire a EU-ETS prin stabilirea unui sistem de ajustare a prețului carbonului la frontieră; consideră vitală evitarea relocării emisiilor de dioxid de carbon în industriile-cheie europene, inclusiv industriile energointensive, întreprinderile agricole sustenabile și producția de alimente sustenabilă; subliniază necesitatea de a reduce dependența de combustibilii fosili în producția de alimente;

7.  subliniază că acordul ar trebui să țină seama de obiectivul paralel la nivel mondial pentru asigurarea securității alimentare;

8.  subliniază că orice întârziere în luarea de măsuri va crește costul atenuării schimbărilor climatice și al adaptării la acestea și va restrânge gama de opțiuni tehnologice disponibile; consideră că o reacție rapidă va avea un impact pozitiv asupra competitivității pe termen lung a industriilor și producătorilor de energie europeni;

9.  încurajează Comisia, pentru a menține condiții de concurență echitabile pentru sectorul energetic și industria UE, să promoveze legături între schema UE de comercializare a certificatelor de emisii (EU ETS) și alte scheme similare, înainte sau după o reformă cuprinzătoare, structurală, după 2020 care îi va îmbunătăți performanțele, în vederea creării unei viitoare piețe mondiale de comercializare a certificatelor de emisii în scopul reducerii emisiilor la nivel mondial într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor și al creșterii competitivității industriale; invită Comisia totuși să prevadă măsuri de siguranță pentru a garanta că stabilirea unor legături între EU ETS și alte scheme de comercializare a certificatelor de emisii nu compromite obiectivele UE în domeniul climei și sfera de aplicare a EU ETS; salută, în acest sens, elaborarea la nivel mondial a unor scheme de comercializare a certificatelor de emisii și a altor mecanisme de tarificare în materie, inclusiv 17 scheme de comercializare a certificatelor de emisii care funcționează pe patru continente, care reprezintă 40% din PIB-ul mondial, fapt ce va reduce riscul relocării emisiilor de dioxid de carbon; subliniază faptul că, prin reducerea costurilor pentru întreprinderi și crearea de condiții de concurență echitabile, o schemă globală de comercializare a certificatelor de emisii ar putea oferi mijloace de consolidare a obiectivelor climatice globale;

10. invită Comisia să mențină condiții de concurență echitabile pe piața europeană prin aplicarea unor taxe suplimentare produselor energointensive importate din țările terțe, pentru a compensa costurile suplimentare pe care le suportă producătorii europeni în urmă plătirii taxelor pentru emisiile de CO2;

11. subliniază necesitatea de a garanta stabilitatea pe termen lung a prețurilor certificatelor de emisii și de a crea un mediu de reglementare previzibil, care să permită canalizarea investițiilor către măsuri de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și să sprijine tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

12. insistă asupra eliminării treptate la nivel global a subvențiilor dăunătoare mediului, inclusiv a subvențiilor pentru carburanți fosili, care denaturează concurența și piața internă a energiei, descurajează cooperarea internațională și împiedică inovarea; solicită măsuri concrete, inclusiv stabilirea unui calendar de eliminare progresivă a acestor subvenții, care să fie incluse în cadrul acestui acord; subliniază, de asemenea, că este necesară sprijinirea și încurajarea investițiilor în întreprinderi care demonstrează o abordare pozitivă față de reducerea gazelor cu efect de seră și recunoaște faptul că, dacă sunt folosite în mod corect, subvențiile pot contribui la dezvoltarea unei economii sustenabile;

Susținerea dezvoltării și punerii în practică a unor tehnologii în domeniul climei

13. subliniază importanța evaluării potențialului de a reduce emisiile de carbon ale economiilor prin scăderea gradului de dependență față de carburanții fosili; consideră că o astfel de evaluare trebuie să aibă la bază studii tehnice și științifice și să se refere la aceeași perioadă de timp ca și obiectivele de reducere stabilite; susține că UE trebuie să dea un exemplu atât prin luarea unor inițiative proprii, cât și prin promovarea cooperării cu partenerii săi internaționali;

14. subliniază consecințele negative grave și adeseori ireversibile ale lipsei de acțiune, având în vedere că schimbările climatice afectează toate regiunile lumii în moduri diferite, dar foarte dăunătoare, care au ca urmare fluxuri migratorii și pierderea de vieți, precum și pierderi economice, ecologice și sociale; subliniază importanța dovezilor științifice ca vector al deciziilor noastre politice pe termen lung și subliniază că nivelul ambițiilor ar trebui să se bazeze pe recomandări științifice solide; subliniază că o impulsionare politică și financiară concertată la nivel mondial în favoarea activităților de cercetare, dezvoltare și inovare în domeniul tehnologiilor de energie din surse regenerabile și nepoluante și al eficienței energetice este esențială pentru îndeplinirea obiectivelor noastre climatice și pentru facilitarea creșterii în cadrul sectoarelor economiei verzi ale UE, creșterea numărului de lucrători calificați activi în industrie și promovarea cunoștințelor și a celor mai bune practici, garantând, în același timp, că o „tranziție justă” a forței de muncă creează locuri de muncă de calitate; subliniază necesitatea de a îmbunătăți coordonarea și gestionarea riscurilor climatice la nivelul UE și la nivel mondial și de a elabora o strategie clară de adaptare, precum și importanța de a contribui la prevenirea creării sau a agravării unei bule a carbonului;

15. subliniază că UE ar trebui să-și intensifice eforturile privind transferurile de tehnologie către țările mai puțin dezvoltate, respectând, în același timp, drepturile de proprietate intelectuală;

16. menționează că există diferite modalități de încurajare a inovării într-o economie bazată pe piață; invită Comisia să evalueze diferitele mecanisme de recompensare a întreprinderilor ce dețin poziții de frunte, care diferă în funcție de capacitatea lor de a inova și de a transfera și a pune în practică tehnologii la nivel global;

17. consideră că punerea în practică sporită a tehnologiilor energetice nepoluante în domeniile în care au cel mai mare impact depinde de construirea și păstrarea unei capacități de inovare solide atât în țările dezvoltate, cât și în țările emergente;

18. menționează că reducerile necesare de emisii depind de intensificarea dezvoltării și folosirii tehnologiilor cu emisii reduse de carbon;

19. recunoaște că dezvoltarea capacității tehnologice implică mecanisme de finanțare eficiente; subliniază necesitatea de a pune la dispoziție finanțare pentru măsurile climatice din țările în curs de dezvoltare și reiterează apelurile Comisiei privind angajamente concrete de susținere prioritară a celor mai sărace și mai vulnerabile țări, în cadrul Fondului verde pentru climă (GCF); sprijină, de asemenea, măsurile pentru mobilizarea finanțării dintr-o diversitate de surse - publice și private, bilaterale și multilaterale; invită Comisia să analizeze posibilitatea ca un anumit număr de certificate EU ETS să fie rezervate pentru sprijinirea financiară a țărilor celor mai puțin dezvoltate în vederea finanțării măsurilor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea;

20. solicită recunoașterea și susținerea deplină a rolurilor Centrului și rețelei pentru tehnologie în domeniul climei (CTCN) și al Comitetului executiv pentru tehnologie (TEC) în facilitarea dezvoltării tehnologice pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea;

Cercetarea științifică, dezvoltarea și inovarea tehnologică, inclusiv politica spațială

21. subliniază că stimularea inovării cu privire la tehnologii și modelele de afaceri poate genera atât creștere economică, cât și reducerea emisiilor; subliniază că tehnologia nu va avansa în mod automat într-o direcție ce implică emisii reduse de carbon și va avea nevoie de semnale politice clare, între care se numără reducerea obstacolelor de pe piață și în materie de reglementare din calea noilor tehnologii și modele de afaceri, precum și cheltuieli publice bine orientate; încurajează statele membre să crească investițiile în cercetarea și dezvoltarea publică din sectorul energetic pentru a contribui la crearea următoarei generații de tehnologii cu emisii reduse de carbon și eficiente în ceea ce privește consumul de resurse;

22. recunoaște importanța cercetării și inovării pentru combaterea schimbărilor climatice și invită părțile să facă toate eforturile necesare pentru a susține cercetătorii și a promova noile tehnologii care pot contribui la îndeplinirea obiectivelor de reducere care pot fi stabilite, precum și la atenuarea schimbărilor climatice și la măsurile de adaptare;

23. încurajează Comisia să profite mai mult de pe urma faptului că programul Orizont 2020 este în totalitate deschis pentru participarea țărilor terțe, în special în domeniul energetic și în cel al schimbărilor climatice;

24. consideră că politica spațială a UE și investițiile în această politică, care includ lansarea unor sateliți care au un rol important în monitorizarea accidentelor industriale, a defrișărilor, a deșertificării etc., precum și colaborarea cu parteneri din țările terțe pot avea un rol important în monitorizarea și abordarea efectelor schimbărilor climatice la nivel mondial;

Energia

25. subliniază că UE trebuie să depună toate eforturile la Paris pentru a încuraja părțile să adopte o abordare globală, care să îmbine reducerea emisiilor cu un nou model energetic bazat pe eficiență energetică și pe energie din resurse regenerabile;

26. subliniază potențialul imens de reducere a emisiilor prin creșterea eficienței energetice și folosirea unei energii nepoluante; consideră că creșterea la maximum a eficienței în folosirea energiei la nivel mondial reprezintă primul pas spre reducerea emisiilor legate de energie, contribuind, totodată, la soluționarea provocării de a reduce sărăcia energetică;

27. solicită participarea incluzivă a comunităților locale afectate de procesele și proiectele conexe de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea; subliniază importanța de a descentraliza producția de energie, în special favorizând cooperativele locale, proiectele cetățenești în domeniul energiei din surse regenerabile și activitățile care vizează producția și consumul proprii, promovând tranziția de la un sistem economic bazat pe utilizarea combustibililor fosili la un sistem bazat pe energie din surse regenerabile;

28. subliniază potențialul important de atenuare a emisiilor de dioxid de carbon al pădurilor rezistente la schimbările climatice, prin îmbunătățirea nivelului de captare, stocare și înlocuire a dioxidului de carbon; de asemenea, evidențiază potențialul produselor ecologice și al celor din lemn și în special potențialul sectorului bioenergetic sustenabil, precum și importanța pădurilor și a altor utilizări ale terenurilor în vederea menținerii și creșterii nivelului de captare și stocare a dioxidului de carbon; remarcă faptul că, dacă este combinată cu tehnologia de captare și stocare a carbonului (CSC), biomasa, în calitate de combustibil folosit pentru producerea energiei, poate produce scăderi semnificative ale emisiilor; solicită recunoașterea și stimularea rolului materiilor prime din surse regenerabile, cum ar fi cele produse de agricultură, pășuni și păduri, pentru atenuarea emisiilor și contribuția acestora la creșterea verde și la decarbonizarea economiei; menționează că emisiile mondiale de carbon provenind din păduri au scăzut cu peste 25% între anii 2001 și 2015, în principal datorită unei scăderi a ratelor de defrișare la nivel mondial și, prin urmare, invită UE să majoreze finanțarea internațională pentru reducerea defrișărilor din țările în curs de dezvoltare; recunoaște că este necesar să se introducă un cadru de contabilitate simplu, transparent și coerent pentru emisiile și eliminările din sectoarele de exploatare a terenurilor, schimbare a destinației terenurilor și silvicultură;

29. reamintește că transportul este sectorul de pe locul doi după sectorul energiei în ceea ce privește emisiile de gaze cu efect de seră; insistă asupra nevoii de a introduce o serie de politici care să aibă scopul de a reduce emisiile din acest sector și de a lua inițiative mai ambițioase la nivelul UE privind dezvoltarea și folosirea unei infrastructuri de combustibili alternativi, continuarea stimulării producției și folosirii de biocombustibili avansați și accelerarea electrificării transporturilor;

30. subliniază importanța investițiilor în infrastructură realizate cu statele membre pentru facilitarea comerțului liber cu energie la nivel transfrontalier;

31. salută eforturile făcute cu privire la cooperarea dintre UE și Departamentul pentru energie al SUA, în special în legătură cu cercetarea tehnologică privind schimbările climatice; consideră că există un mare potențial de continuare a cooperării în materie de cercetare dintre UE și alte economii importante; subliniază că rezultatele cercetării finanțate din bani publici ar trebui puse la dispoziție gratuit;

32. insistă asupra faptului că Comisia Europeană ar trebui să folosească Convenția primarilor pentru a-și face cunoscută poziția de negociere, deoarece orașele, regiunile și comunitățile locale vor avea un rol-cheie în asigurarea aplicării efective la nivel local a legislației și măsurilor privind acțiunile în domeniul climei;

33. menționează că bioeconomia are potențialul de a contribui mult la reindustrializare și la crearea de noi locuri de muncă în UE și în restul lumii;

34. menționează că în acord ar trebui să se țină seama de potențialul sectorului exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii (LULUCF) de a contribui la îndeplinirea obiectivului UE de reducere cu cel puțin 40% a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 în comparație cu nivelurile din 1990;

35. invită guvernul francez să înceapă, ca o dovadă de bunăvoință, negocieri serioase cu Parlamentul European pentru a face demersuri în vederea stabilirii unui singur sediu pentru a reduce cantitatea mare de emisii de CO2 generată de faptul că Parlamentul European are sedii atât la Bruxelles, cât și la Strasbourg(3);

36. salută angajamentul SUA și al Chinei de a juca un rol climatic mai important la nivel mondial; își exprimă încrederea că aceste semnale vor contribui la obținerea unui rezultat pozitiv la Paris și, în lumina acestei idei, îndeamnă ambele state să garanteze că acest angajament este pus în practică prin acțiuni concrete; indică avantajele ecologice, sociale și economice în favoarea competitivității industriilor UE pe care le pot crea angajamente mondiale puternice și consideră că UE ar trebui să aibă un rol mai important în promovarea unui sistem mondial de angajamente și strategii de combatere a schimbărilor climatice; subliniază că un astfel de angajament, creând o valoare reală pe termen lung pentru toți cetățenii, contribuie la consolidarea relațiilor internaționale, orientate către pace pe termen lung, solidaritate și sustenabilitate; regretă că anumite state dezvoltate continuă să își crească emisiile pe cap de locuitor;

37. amintește părților și ONU că acțiunea individuală este la fel de importantă ca acțiunile guvernelor și instituțiilor; solicită, prin urmare, să se depună eforturi mai mari, prin campanii și măsuri de informare și de sensibilizare a populației, în vederea informării populației și a sensibilizării acesteia cu privire la pașii mici și mari pe care îi poate face pentru a ajuta la combaterea schimbărilor climatice în țările dezvoltate și în țările în curs de dezvoltare.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

7.9.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

41

13

7

Membri titulari prezenți la votul final

Zigmantas Balčytis, Bendt Bendtsen, David Borrelli, Reinhard Bütikofer, Jerzy Buzek, Soledad Cabezón Ruiz, Philippe De Backer, Peter Eriksson, Fredrick Federley, Adam Gierek, Juan Carlos Girauta Vidal, Theresa Griffin, Marek Józef Gróbarczyk, Roger Helmer, Hans-Olaf Henkel, Eva Kaili, Kaja Kallas, Barbara Kappel, Krišjānis Kariņš, Seán Kelly, Jeppe Kofod, Paloma López Bermejo, Ernest Maragall, Edouard Martin, Dan Nica, Angelika Niebler, Aldo Patriciello, Morten Helveg Petersen, Miroslav Poche, Michel Reimon, Herbert Reul, Paul Rübig, Algirdas Saudargas, Jean-Luc Schaffhauser, Sergei Stanishev, Neoklis Sylikiotis, Dario Tamburrano, Evžen Tošenovský, Claude Turmes, Miguel Urbán Crespo, Vladimir Urutchev, Adina-Ioana Vălean, Kathleen Van Brempt, Henna Virkkunen, Martina Werner, Anna Záborská, Flavio Zanonato, Carlos Zorrinho

Membri supleanți prezenți la votul final

Michał Boni, Lefteris Christoforou, Cornelia Ernst, Francesc Gambús, Jens Geier, Jude Kirton-Darling, Janusz Korwin-Mikke, Clare Moody, Luděk Niedermayer, Piernicola Pedicini, Massimiliano Salini, Anneleen Van Bossuyt

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Jozo Radoš

(1)

„O viață mai bună, în limitele planetei noastre” (COM(2012)0710)

(2)

Date furnizate de Eurostat privind sectorul de bunuri și servicii de mediu în Comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru pentru politica privind clima și energia în perioada 2020-2030” (COM (2014)0015).

(3)

Impactul total în materie de CO2 al faptului că există sediul de la Strasbourg este de cel puțin 18 884,5 tone pe an. O decizie de adoptare a unui mod de lucru cu sediu unic (sediul din Bruxelles) ar duce la o reducere a emisiilor de CO2 de aproape 19 000 de tone pe an, potrivit unui studiu referitor la costurile de mediu ale desfășurării activității Parlamentului European în două sedii, Eco-Logica Ltd., septembrie 2007.


AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe (1.9.2015)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la un nou acord internațional privind schimbările climatice la Paris

(2015/2112(INI))

Raportoare pentru aviz: Dubravka Šuica

SUGESTII

Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază că, în conformitate cu articolul 3 alineatul (5) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), obiectivul UE în relațiile sale cu restul lumii este de a contribui la solidaritate și la dezvoltarea sustenabilă a planetei, precum și la respectarea strictă a dreptului internațional și la dezvoltarea acestuia; precizează că, în conformitate cu articolul 191 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), politica UE în domeniul mediului promovează măsuri la nivel internațional în vederea combaterii schimbărilor climatice;

2.  recunoaște importanța fundamentală a unui sistem climatic stabil pentru securitatea alimentară, producția de energie, apă și canalizare, infrastructură, conservarea biodiversității și a ecosistemelor terestre și marine, precum și pentru pace și prosperitate la nivel mondial; recunoaște pericolul lipsei de acțiune în ceea ce privește atenuarea schimbărilor climatice și subliniază că este urgent necesar să se ajungă la un acord în cadrul celei de a 21-a Conferințe a părților (COP 21) la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), care urmează să aibă loc la Paris (Conferința de la Paris privind clima);

3.  recunoaște că este important să se întreprindă acțiuni împotriva schimbărilor climatice și a potențialei amenințări care decurge din acestea la adresa stabilității și a securității; de asemenea, recunoaște importanța diplomației în domeniul climei, în perspectiva Conferinței de la Paris privind clima; invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să intensifice diplomația legată de obiectivele politicii în domeniul climei, cu scopul de a consolida sprijinul pentru un acord cuprinzător, ambițios, transparent, dinamic și obligatoriu din punct de vedere juridic, în vederea limitării încălzirii globale la 2°C; subliniază, în conformitate cu obligațiile legate de climă și cele internaționale și cu principiile CCONUSC, importanța pe care o are UE în calitate de actor important în diplomația în domeniul climei și accentuează că este necesar să se transmită un mesaj unitar; solicită, în acest context, îmbunătățirea dialogului intraeuropean în vederea găsirii unei poziții comune, în special în ceea ce privește punctele-cheie ale negocierilor; invită statele membre să își coordoneze pozițiile proprii cu poziția UE în acest domeniu; subliniază că UE și statele membre dispun de o capacitate enormă în materie de politică externă și trebuie să își asume poziția de lider în materie de diplomație în domeniul climei și să mobilizeze această rețea pentru a găsi o bază comună pentru temele principale ale acordului de la Paris, și anume atenuarea schimbărilor climatice, adaptarea la acestea și finanțarea lor, dezvoltarea și transferul de tehnologii, transparența măsurilor și a sprijinului, precum și consolidarea capacităților; invită părțile implicate în aspectele de mediu ale negocierilor comerciale ale UE, în special ale negocierilor în curs privind Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP), să țină seama de concluziile Conferinței de la Paris privind clima;

4.  subliniază că diplomația în domeniul climei face parte integrantă din abordarea globală a acțiunii externe a UE; recunoaște că schimbările climatice vor afecta țările cu grade diferite de gravitate, țările cel mai puțin dezvoltate fiind afectate cel mai disproporționat din cauza lipsei de resurse pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea; recunoaște că transformarea regiunii arctice reprezintă o consecință majoră a schimbărilor climatice asupra securității UE; solicită să se elaboreze o politică de prevenire în ceea ce privește schimbările climatice, precum și să se organizeze o dezbatere privind o strategie anticipativă la nivelul UE care să abordeze consecințele strategice și politice ale instabilității geopolitice cauzate de schimbările climatice, permițând Uniunii Europene să reacționeze la conflictele legate de resurse intensificând cooperarea cu țările cele mai afectate de impactul schimbărilor climatice;

5.  consideră că Parlamentul ar trebui să profite de rolul și influența pe care le are în cadrul rețelelor parlamentare internaționale pentru a intensifica eforturile în vederea încheierii unui acord internațional ambițios, obligatoriu din punct de vedere juridic la Paris;

6.  salută planul de acțiune pentru diplomație climatică, în care se afirmă că SEAE, Comisia și statele membre trebuie să pună în aplicare împreună un plan de diplomație climatică strategic, coerent și coeziv de-a lungul anului 2015; subliniază că, în concluziile Consiliului Afaceri Externe din iulie 2011 și iunie 2013, au fost aprobate documentele neoficiale comune ale SEAE și ale Comisiei, în cadrul cărora au fost identificate trei linii de acțiune în domeniul diplomației climatice, și că planul de acțiune trebuie să fie o parte integrantă a acestei strategii; subliniază rolul crucial pe care SEAE îl poate avea în promovarea pozițiilor UE înaintea și în timpul Conferinței de la Paris privind clima și în crearea unei înțelegeri reciproce între toate părțile implicate cu privire la modul în care să se câștige sprijin internațional pentru o dezvoltare rezistentă la schimbările climatice;

7.  subliniază importanța dialogurilor dintre UE și parlamentele naționale, autoritățile locale, societatea civilă, sectorul privat și mass-media, atât în interiorul UE, cât și în afara acesteia, având în vedere că acești actori joacă un rol din ce în ce mai important în dezbaterile privind clima; este de opinie că aceste dialoguri vor contribui la un acord transparent și incluziv;

8.  subliniază că planul de acțiune trebuie să aibă obiective clar definite și strategii pentru atingerea acestora;

9.  subliniază importanța menținerii drepturilor omului în centrul acțiunilor privind clima și insistă ca statele membre și Comisia să se asigure că acordul de la Paris recunoaște că, pentru o acțiune mondială eficace privind clima, următoarele aspecte sunt condiții prealabile: respectarea, protejarea și promovarea drepturilor omului, incluzând, printre altele, egalitatea de gen, participarea deplină și egală a femeilor și promovarea activă a unei tranziții juste a forței de muncă prin crearea de locuri de muncă decente și de calitate pentru toți;

10. observă că părțile la CCONUSC au decis la COP18 (Decizia 23/CP.18) să adopte un obiectiv de echilibru de gen în cadrul organismelor înființate în temeiul CCONUSC și al Protocolului de la Kyoto, cu scopul de a îmbunătăți participarea femeilor și de a oferi informații pentru o politică privind schimbările climatice mai eficace care abordează nevoile femeilor și ale bărbaților în egală măsură, precum și de a monitoriza progresele înregistrate înspre obiectivul de echilibru de gen în ceea ce privește promovarea politicii sensibile la gen privind clima;

11. invită Vicepreședintele Comisiei / Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să elaboreze priorități strategice pentru politica externă în domeniul climei care să fie ancorate în obiectivele generale ale politicii externe și să se asigure că delegațiile UE se concentrează în mai mare măsură asupra politicilor privind clima și a monitorizării eforturilor țărilor în vederea atenuării schimbărilor climatice sau a adaptării la acestea, precum și a furnizării de sprijin în ceea ce privește consolidarea capacităților, dar și că acestea dispun de mijloacele necesare pentru a întreprinde acțiuni legate de aspectele de monitorizare a climei; invită UE să coopereze mai îndeaproape cu țările vecine și cu țările candidate în ceea ce privește aspectele legate de climă, solicitând alinierea politicilor acestora cu obiectivele UE în materie de climă; invită statele membre și SEAE să înființeze puncte de contact axate pe schimbările climatice în cadrul delegațiilor UE și al ambasadelor statelor membre;

12. reamintește că se preconizează că schimbările climatice vor provoca schimbări semnificative în ceea ce privește modelele de migrație la nivelul tuturor țărilor în curs de dezvoltare; invită UE să sprijine comunitățile din țările în curs de dezvoltare, în special țările cel mai puțin dezvoltate, în eforturile lor de a se adapta la schimbările climatice și de a-și spori rezistența la riscurile asupra mediului;

13. subliniază faptul că aspectele legate de schimbările climatice ar trebui să facă parte integrantă din politica de dezvoltare și trebuie luate în considerare în planificarea bugetului aferent ajutorului umanitar și politicii pentru dezvoltare.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

31.8.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

49

4

2

Membri titulari prezenți la votul final

Michèle Alliot-Marie, Petras Auštrevičius, Elmar Brok, Klaus Buchner, James Carver, Fabio Massimo Castaldo, Lorenzo Cesa, Arnaud Danjean, Mark Demesmaeker, Georgios Epitideios, Knut Fleckenstein, Eugen Freund, Michael Gahler, Iveta Grigule, Sandra Kalniete, Manolis Kefalogiannis, Janusz Korwin-Mikke, Andrey Kovatchev, Eduard Kukan, Ilhan Kyuchyuk, Arne Lietz, Barbara Lochbihler, Sabine Lösing, Andrejs Mamikins, David McAllister, Tamás Meszerics, Demetris Papadakis, Alojz Peterle, Tonino Picula, Andrej Plenković, Cristian Dan Preda, Jozo Radoš, Jacek Saryusz-Wolski, Jaromír Štětina, Charles Tannock, Eleni Theocharous, László Tőkés, Johannes Cornelis van Baalen, Geoffrey Van Orden

Membri supleanți prezenți la votul final

Daniel Caspary, Neena Gill, Ana Gomes, Liisa Jaakonsaari, Anneli Jäätteenmäki, Othmar Karas, Antonio López-Istúriz White, Norbert Neuser, Urmas Paet, Gilles Pargneaux, Jean-Luc Schaffhauser, Helmut Scholz, Paavo Väyrynen, Janusz Zemke

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Heidi Hautala, Jutta Steinruck


AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (10.9.2015)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la un nou acord internațional privind schimbările climatice la Paris

(2015/2112(INI))

Raportoare pentru aviz: Anna Záborská

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază că ultimul raport de evaluare (AR5) al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC) cuprinde dovezi potrivit cărora încălzirea sistemului nostru climatic este fără echivoc și activitățile umane reprezintă cauza principală a schimbărilor climatice observate începând cu mijlocul secolului XX; subliniază faptul că schimbările climatice reprezintă o amenințare majoră la adresa țărilor în curs de dezvoltare și una deosebit de gravă pentru țările cel mai puțin dezvoltate și statele insulare mici în curs de dezvoltare; subliniază că emisiile de gaze cu efect de seră ale celor mai vulnerabile țări sunt nesemnificative și că aceste țări nu sunt, prin urmare, responsabile de cauzarea situației cu care se confruntă; solicită ca în cadrul acordului de la Paris să se pună un accent puternic pe sprijinirea măsurilor de adaptare și atenuare în țările cel mai puțin dezvoltate și în statele insulare mici în curs de dezvoltare prin intermediul transferului de tehnologie și al finanțării, acordându-se o atenție centrală eradicării sărăciei, reducerii inegalităților și sustenabilității;

2.  subliniază faptul că schimbările climatice vor constitui un obstacol în calea realizării Obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD) și că dacă nu se reușește limitarea încălzirii globale la sub 2°C, așa cum s-a convenit în cadrul Conferinței de la Copenhaga privind schimbările climatice, vor fi compromise beneficiile dezvoltării, având în vedere faptul că până și o încălzire de 2°C ar cauza pierderi și daune semnificative pentru mediu și comunități și ar risca să amplifice vulnerabilitățile existente și să conducă la escaladarea crizelor umanitare;

3.  atrage atenția asupra recentului Raport al UNEP privind decalajele în ceea ce privește adaptarea, care estimează că numai în Africa costurile de adaptare la schimbările climatice, chiar în cazul în care eforturile internaționale mențin încălzirea globală sub limita de 2 °C în acest secol, vor crește la 50 de miliarde de dolari pe an până în 2050; consideră că, chiar dacă se iau toate măsurile rentabile de adaptare, vor continua să existe daune „reziduale” unde adaptarea nu mai este posibilă; recunoaște că aceste daune reziduale vor conduce la dublarea costurilor de adaptare în perioada 2030-2050;

4.  atrage atenția asupra legăturii dintre emisiile de gaze cu efect de seră (GES), schimbările climatice și condițiile meteorologice anormale și incidența și gravitatea catastrofelor naturale, degradării terenurilor, crizelor alimentare, accesului din ce în ce mai dificil la apa potabilă, fluxurilor de migrație la scară largă și conflictelor; ia act de faptul că aceste fenomene au un impact negativ asupra efortului global de a realiza obiectivele de dezvoltare durabilă și au un impact mai dramatic asupra grupurilor mai sărace și mai vulnerabile;

5.  insistă asupra necesității de a stabili în cadrul COP 21 de la Paris un sistem comun de contabilizare a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru a asigura faptul că implementarea contribuțiilor naționale este transparentă și cuantificabilă;

6.  subliniază faptul că, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră în țările în curs de dezvoltare, este necesar să se instituie mecanisme care să sporească utilizarea surselor de energie regenerabile și să îmbunătățească eficiența energetică și utilizarea resurselor industriale fără emisii de carbon sau cu o amprentă de carbon redusă;

7.  subliniază necesitatea supremă de consolidare a capacității în ceea ce privește prevenirea, rezistența, reducerea riscurilor de catastrofe naturale și adaptarea în țările în curs de dezvoltare; solicită ca aceste provocări să se afle în centrul priorităților în cadrul politicilor de infrastructură, urbanizare, agricultură și investiții și solicită să fie dezvoltate tehnologiile necesare pentru a combate schimbările climatice;

8.  constată cu îngrijorare că, între 2008 și 2013, 166 milioane de persoane au fost obligate să-și părăsească locuințele din cauza inundațiilor, furtunilor, cutremurelor sau altor catastrofe; atrage atenția în mod deosebit asupra faptului că evoluțiile în materie de climă din anumite părți ale Africii ar putea contribui la escaladarea crizei refugiaților din bazinul Mării Mediterane; regretă faptul că statutul de „refugiat climatic” nu este încă recunoscut, fapt ce creează lacune juridice care afectează victimele care nu pot beneficia de acest statut;

9.  subliniază importanța intensificării eforturilor în vederea reconstrucției după catastrofe naturale și reamintește necesitatea de a institui mecanisme pe măsura pierderilor și daunelor provocate de schimbările climatice și catastrofele naturale în țările în curs de dezvoltare;

10. insistă asupra faptului că eforturile de combatere a schimbărilor climatice de la nivel mondial ar trebui să fie realizate în comun de către țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare, ținând seama de principiul responsabilităților comune, dar diferențiate; subliniază faptul că UE trebuie să-și intensifice eforturile în vederea semnării unui acord internațional obligatoriu din punct de vedere juridic care să implice un număr cât mai mare de țări, inclusiv pe cele cu cele mai mari emisii, asigurând sporirea eforturilor de atenuare și adaptare; consideră că surse inovatoare, cum ar fi stabilirea de tarife pentru emisiile de carbon pentru transportul internațional și alocarea de venituri provenind dintr-o taxă pe tranzacțiile financiare, ar contribui la satisfacerea nevoilor financiare din ce în ce mai mari aferente acțiunilor în domeniul climei la nivel mondial;

11. solicită eforturi concentrate împotriva acaparării terenurilor prin promovarea unor garanții adecvate de prevenire a acesteia, dat fiind faptul că numai schimbarea utilizării terenurilor este responsabilă de aproximativ 20 % din emisiile anuale globale de dioxid de carbon și că practicile agricole nesustenabile contribuie la schimbările climatice, pun în pericol securitatea alimentară și poluează mediul;

12. insistă asupra faptului că ar trebui depuse în comun, de către țările dezvoltate și țările în curs de dezvoltare, eforturi intensificate de combatere a schimbărilor climatice de la nivel mondial, în conformitate cu principiul responsabilităților comune, dar diferențiate; subliniază faptul că aceste eforturi nu ar trebui să neglijeze gazele fluorurate cu efect de seră, întrucât aceste gaze au un rol esențial în schimbările climatice de la nivel mondial, și că în cadrul conferinței de la Paris trebuie să se ajungă la un acord obligatoriu din punct de vedere juridic, aplicabil tuturor țărilor; subliniază necesitatea de a asigura o finanțare adecvată, stabilă și previzibilă a combaterii schimbărilor climatice și un echilibru adecvat între adaptare și atenuare;

13. subliniază faptul că, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră în țările în curs de dezvoltare, este necesar să se instituie mecanisme care să sporească utilizarea surselor de energie alternative și eficiente; încurajează țările în curs de dezvoltare să investească în producția de energie din sursele regenerabile la scară mică, în afara rețelelor și descentralizată; solicită un sprijin mai mare din partea UE pentru o astfel de producție și pentru eficiența energetică, precum și pentru activități de pescuit și agricultură sustenabile centrate pe micii agricultori, diversificarea culturilor, sisteme agrosilvice și practici agroecologice, inclusiv asistență pentru formare în comunitățile rurale; este convins că măsurile în toate aceste domenii pot contribui în mod semnificativ la atenuarea schimbărilor climatice și la adaptarea la acestea, precum și la reducerea riscurilor de dezastre;

14. afirmă că abordarea eficientă a problemei schimbărilor climatice trebuie să fie o prioritate strategică pentru UE și alți actori de pe scena internațională și că acest lucru necesită integrarea politicilor climatice în toate politicile relevante și urmărirea unei coerențe a politicilor; consideră că este important ca UE să promoveze modalități de dezvoltare cu emisii reduse de carbon în toate domeniile și sectoarele relevante și îi solicită UE să propună modele sustenabile de producție și consum, inclusiv indicații ale modurilor în care UE intenționează să reducă consumul și să decupleze activitatea economică de degradarea mediului; solicită UE să își asume un rol principal în cadrul conferinței de la Paris, punând presiune în vederea luării de măsuri concrete pentru îndeplinirea obiectivului de menținere a creșterii temperaturii cu mai puțin de 2°C;

15. atrage atenția asupra importanței cruciale a acordării de finanțare pentru combaterea schimbărilor climatice în contextul acordului de la Paris; își reiterează apelul către UE și țările dezvoltate de a-și respecta angajamentul privind asigurarea unei finanțări suplimentare pentru combaterea schimbărilor climatice, din surse bilaterale și multilaterale publice și private, în valoare de 100 de miliarde USD pe an până în 2020; subliniază faptul că pentru a respecta cerința de adiționalitate, asistența oficială pentru dezvoltare (AOD) trebuie să crească cel puțin în același ritm ca finanțarea combaterii schimbărilor climatice; recunoaște rolul finanțării private a combaterii schimbărilor climatice, care nu ar trebui totuși să înlocuiască finanțarea publică, ci să o completeze, și ia act de nevoia de raportare transparentă și de asumare a răspunderii, precum și de garanții sociale și de mediu;

16. sprijină utilizarea surselor inovatoare de finanțare a combaterii schimbărilor climatice, precum și a regimurilor de comercializare a certificatelor de emisii; solicită un angajament colectiv în contextul acordului de la Paris, pentru eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili, însoțit de calendare;

17. invită UE și țările dezvoltate să-și mărească finanțarea destinată atenuării, adaptării, dezvoltării și transferului de tehnologie și consolidării capacităților în țările în curs de dezvoltare; își reiterează apelul către UE și țările dezvoltate de a-și respecta angajamentul colectiv privind asigurarea unei finanțări noi și suplimentare pentru combaterea schimbărilor climatice, din surse bilaterale și multilaterale publice și private, în valoare de 100 de miliarde USD până în 2020; în acest sens, invită UE să-și mărească sprijinul financiar acordat acțiunilor de combatere a schimbărilor climatice în țările în curs de dezvoltare prin utilizarea unor noi surse de finanțare, cum ar fi veniturile provenite din licitații organizate în cadrul schemei de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) și taxele pe tranzacțiile financiare, precum și taxele pe emisiile generate de combustibilii fosili din transportul internațional aerian și maritim; subliniază că este necesară o contabilitate separată a finanțării combaterii schimbărilor climatice pentru a stabili adiționalitatea angajamentelor de finanțare; subliniază, de asemenea, că asumarea răspunderii la nivel național și integrarea obiectivelor climatice în strategiile naționale de dezvoltare sunt esențiale pentru utilizarea eficientă a fondurilor pentru combaterea schimbărilor climatice, legate de eficiența energetică și de utilizarea energiilor din surse regenerabile; îndeamnă UE să asigure mijloacele necesare pentru a juca un rol de lider în acest context;

18. sprijină un obiectiv global de finanțare a acțiunilor de atenuare și adaptare, bazat pe planuri de adaptare naționale și regionale, pentru a contribui la reducerea diferențelor în materie de eficiență și pentru a asigura o strategie de reducere a riscurilor de dezastre, astfel cum se prevede în cadrul de la Sendai pentru reducerea riscurilor de dezastre;

19. subliniază faptul că, în conformitate cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării, trebuie eliminate stimulentele publice pentru producția de biocombustibili pe bază de culturi (cum ar fi obiectivul obligatoriu de 10 % al UE pentru energie din surse regenerabile în sectorul transporturilor sau subvențiile), întrucât astfel de măsuri ar putea fi un stimulent pentru despăduriri, care sunt deja responsabile de 20 % din emisiile de GES, pentru alte schimbări ale destinației terenurilor și pentru acapararea terenurilor, afectând, în același timp, dreptul la hrană în țările terțe;

20. consideră că este important să se asigure faptul că Fondul verde pentru climă acționează ca o instituție care are ca priorități nevoile persoanelor afectate de schimbările climatice din țările în curs de dezvoltare, acționând strict în interesul public și cooperând cu întreprinderile și finanțatorii privați doar în măsura în care aceștia pot garanta respectarea unor standarde înalte sociale și în materie de mediu și de drepturile omului, implementând procese solide și transparente și interzicând cooperarea cu actori din sectorul privat implicați în spălarea de bani, activități de evaziune fiscală, fraudă și corupție;

21. invită principalele economii dezvoltate să își valorifice infrastructura avansată existentă pentru a promova, a consolida și a dezvolta creșterea sustenabilă, precum și să se angajeze să sprijine țările în curs de dezvoltare în procesul de consolidare a propriilor capacități, pentru a contribui la asigurarea pe viitor a unei creșteri economice în toate regiunile lumii fără costuri suplimentare pentru mediu;

22. subliniază rolul important pe care ar trebui să îl joace comunitatea pentru dezvoltare, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și Comitetul de asistență pentru dezvoltare al OCDE (CAD), în strânsă colaborare cu părțile interesate și cu organizațiile relevante, în cadrul evaluării și atenuării celor mai grave efecte asupra oamenilor ale schimbărilor climatice, care se preconizează că vor fi complexe, chiar în cazul unei încălziri cu mai puțin de 2 °C;

23. recunoaște implicațiile surselor de alimente cu emisii ridicate de dioxid de carbon și ale emisiilor aferente din agricultură, cum ar fi metanul și protoxidul de azot, și propune măsuri pentru remedierea acestei situații; solicită, de asemenea, măsuri privind despădurirea provocată de schimbarea utilizării terenurilor în scopul producerii de furaje și pășuni, în vederea evitării emisiilor asociate cu piețele de materii prime pentru alimente; solicită luarea de măsuri pentru a sensibiliza publicul cu privire la efectele asupra climei ale metodelor de producție de alimente cu impact puternic și pentru a sprijini întreprinderile și persoanele să își schimbe comportamentele; solicită ca măsuri adiacente, inclusiv acțiuni pentru reducerea deșeurilor alimentare, să facă parte din planurile naționale de atenuare, în special în țările cu un niveluri de consum peste medie.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

3.9.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

19

0

2

Membri titulari prezenți la votul final

Beatriz Becerra Basterrechea, Ignazio Corrao, Doru-Claudian Frunzulică, Charles Goerens, Maria Heubuch, Stelios Kouloglou, Linda McAvan, Norbert Neuser, Lola Sánchez Caldentey, Elly Schlein, György Schöpflin, Pedro Silva Pereira, Davor Ivo Stier, Rainer Wieland, Anna Záborská

Membri supleanți prezenți la votul final

Seb Dance, Brian Hayes

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Soledad Cabezón Ruiz, Constance Le Grip, Ivana Maletić, Jutta Steinruck, Axel Voss


AVIZ al Comisiei pentru transport și turism (16.7.2015)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la un nou acord internațional de la Paris privind schimbările climatice

(2015/2112(INI))

Raportor pentru aviz: Bas Eickhout

SUGESTII

Comisia pentru transport și turism recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  salută comunicarea Comisiei și obiectivele contribuției UE la Conferința asupra schimbărilor climatice COP 21 care urmează să aibă loc la Paris în decembrie 2015; subliniază necesitatea ca atât Comisia, cât și statele membre să îmbunătățească vizibilitatea sectorului transporturilor pe durata întregii conferințe, făcând referire, printre altele, la inițiative precum „Agenda soluțiilor”, și să își asume un rol de lider în procesul de elaborare a unui acord internațional transparent și obligatoriu, recunoscând rolul actorilor nestatali; invită Comisia să sprijine activ inițiativele în domeniul mobilității urbane sustenabile și al transportului public în cadrul conferinței;

2.  invită Comisia să își ofere sprijinul și expertiza părților la Conferința COP 21 pentru stabilirea contribuțiilor lor naționale, sensibilizându-le cu privire la rolul sectorului transporturilor în adoptarea unor strategii cuprinzătoare pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră;

3.  recunoaște că Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI) s-a angajat să dezvolte un mecanism global bazat pe piață pentru reducerea emisiilor cauzate de aviație; deplânge, însă, lipsa de progrese și de ambiție constatată până în prezent; atrage atenția asupra faptului că este necesar să se instituie norme convenite la nivel mondial în cadrul OACI și al Organizației Maritime Internaționale (OMI) pentru a atinge obiectivele privind emisiile de CO2 în sectorul aviației și al transportului maritim; invită, prin urmare, toate părțile să se angajeze să adopte un instrument și măsuri cu caracter structural și eficace care să garanteze reducerea emisiilor de CO2 în sectorul aviației; invită OMI să accelereze acțiunile astfel încât să se ajungă la un acord privind reglementarea și reducerea efectivă a emisiilor cauzate de transportul maritim internațional până la sfârșitul lui 2016;

4.  solicită să se includă în Protocolul de la Paris obiective de reducere a GES care să fie în concordanță cu un buget global al carbonului în conformitate cu obiectivul de 2 grade pentru aviația internațională și transportul maritim și invită toate părțile, inclusiv Comisia și statele membre, să se angajeze, în cadrul Protocolului de la Paris, să acorde prioritate maximă unor obiective de reducere a GES globale, cuantificate, și să colaboreze prin intermediul OACI și al OMI pentru a ajunge, până la sfârșitul anului 2016, la un acord privind un instrument credibil care poate contribui la realizarea reducerilor necesare; subliniază că este important să se țină seama de situația specifică a regiunilor insulare și a regiunilor ultraperiferice, astfel încât performanța de mediu să nu afecteze mobilitatea și accesibilitatea în special în aceste regiuni;

5.  recunoaște că, în conformitate cu cel de al 5-lea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, bugetul global al carbonului care probabil ar limita creșterea temperaturii sub 2°C presupune ca emisiile cumulate globale între anii 2011 și 2100 să rămână sub 1010 Gt de CO2;

6.  consideră că, dacă nu se pune un accent mai mare pe reducerea emisiilor cauzate de sectorul transporturilor, nu va fi posibilă atingerea obiectivelor globale privind clima, întrucât sectorul transporturilor este singurul sector în care s-a înregistrat o creștere continuă a emisiilor de gaze cu efect de seră (cu 30 % în ultimii 25 de ani); subliniază că acest lucru poate fi realizat numai prin intermediul unor obiective obligatorii de reducere a GES, alături de o integrare completă a surselor regenerabile pe piață, o abordare neutră din punct de vedere tehnologic a decarbonizării și o politică a transporturilor și de investiții integrată complet, care să încorporeze politicile de transfer modal împreună cu progresele tehnologice, precum și evitarea transporturilor (de exemplu prin logistică sustenabilă, urbanism inteligent și gestionarea integrată a mobilității);

7.  subliniază că 94 % din transporturi – în special în sectorul rutier, aerian și maritim – sunt dependente de combustibilii fosili, astfel că sunt necesare urgent măsuri pentru accelerarea progresului către îndeplinirea rapidă a obiectivelor Cărții albe înainte de 2030, cu referire la combustibilii regenerabili, electricitate și alternativele cu emisii scăzute de carbon; este de opinie că îmbunătățirea eficienței energetice a transporturilor ar trebui să fie una dintre principalele priorități ale politicii europene în domeniul transporturilor; subliniază necesitatea unei dezvoltări puternice a canalelor de distribuție pentru surse de energie sustenabile și fără emisii nou apărute, în vederea sprijinirii unei treceri marcate de ambiție la energia mai sustenabilă și a diminuării dependenței de combustibilii fosili și energia importată;

8.  subliniază că mai mult de jumătate din populația lumii trăiește în prezent în orașe și transporturile urbane contribuie semnificativ la emisiile de GES rezultate în sectorul transporturilor; îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să fie active pentru ca rolul mobilității urbane sustenabile în realizarea angajamentelor de atenuare să fie conștientizat; subliniază faptul că utilizarea și planificarea responsabilă a terenurilor și soluțiile de transport sustenabile în zonele urbane contribuie eficient la obiectivul de reducere a emisiilor de CO2; invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a promova intens transportul public, soluțiile de mobilitate partajată și posibilitățile de mers pe jos și cu bicicleta, în special în zonele dens populate, și să prezinte propuneri pentru îmbunătățirea reglementărilor UE, dacă este cazul, în vederea promovării multimodalității și a unor noi servicii de mobilitate și de logistică;

9.  subliniază că în sectorul transporturilor este nevoie de un mix energetic bun și acesta poate fi realizat prin promovarea vehiculelor alternative propulsate cu gaz natural și biogaz și prin toate politicile vizând consolidarea mijloacelor de transport sustenabile, inclusiv electrificarea transporturilor și utilizarea sistemelor de transport inteligente; subliniază că este necesar să se pună accentul pe căile ferate, tramvaie, troleibuze, mașini electrice și e-biciclete, pentru a încorpora o perspectivă care să ia în considerare întregul ciclu de viață, și să se urmărească exploatarea integrală a surselor de energie regenerabile; încurajează ferm autoritățile publice locale din domeniul transporturilor și operatorii de transport să devină pionierii care introduc flotele și tehnologiile cu emisii scăzute;

10. subliniază necesitatea internalizării pas cu pas a impactului transporturilor asupra climei în cadrul unui pachet cuprinzător de măsuri vizând fixarea corectă a prețurilor în acest sector și stabilirea unei concurențe echitabile între modalitățile de transport; invită Comisia să asigure existența unor instrumente financiare și fonduri pentru investiții adecvate din partea UE, inclusiv a unor fonduri pentru climă, pentru acele proiecte din sectorul transporturilor care vor avea un impact pozitiv asupra mediului, fără a exclude însă niciun mod de transport și, mai ales, să încurajeze dezvoltarea unor planuri de mobilitate urbană sustenabilă; solicită, prin urmare, o combinație de mai multe instrumente, inclusiv măsuri pentru încorporarea externalităților negative și care presupun finanțare pentru cercetare și dezvoltare și pentru proiecte demonstrative la scară largă în domeniul tehnologiilor de transport curate, și crearea de stimulente pentru adoptarea acestor tehnologii;

11. subliniază că pentru a realiza ambițiile profunde de reducere a GES sunt esențiale atât strategiile pe termen scurt, cât și cele pe termen lung de atenuare a transporturilor;

12. subliniază că ar trebui să se ia în considerare utilizarea capacităților spațiale în cadrul punerii în aplicare a măsurilor de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea, în special prin monitorizarea și supravegherea emisiilor de gaze cu efect de seră; îndeamnă Comisia să contribuie activ la un sistem de monitorizare global pentru CO2 și CH4; invită Comisia să promoveze eforturile de dezvoltare a unui sistem UE de măsurare a emisiilor de GES într-o manieră autonomă și independentă prin folosirea și extinderea misiunilor programului Copernicus;

13. subliniază că UE trebuie să își joace rolul de lider într-un mod responsabil și recunoaște că dacă ambițiile și obiectivele sale nu sunt împărtășite în alte regiuni ale lumii, competitivitatea UE ar putea fi îngrădită.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

14.7.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

40

4

2

Membri titulari prezenți la votul final

Daniela Aiuto, Lucy Anderson, Marie-Christine Arnautu, Georges Bach, Izaskun Bilbao Barandica, Deirdre Clune, Michael Cramer, Luis de Grandes Pascual, Andor Deli, Isabella De Monte, Ismail Ertug, Jacqueline Foster, Dieter-Lebrecht Koch, Stelios Kouloglou, Merja Kyllönen, Miltiadis Kyrkos, Bogusław Liberadzki, Marian-Jean Marinescu, Georg Mayer, Gesine Meissner, Cláudia Monteiro de Aguiar, Jens Nilsson, Markus Pieper, Salvatore Domenico Pogliese, Gabriele Preuß, Christine Revault D’Allonnes Bonnefoy, Dominique Riquet, Massimiliano Salini, David-Maria Sassoli, Claudia Schmidt, Claudia Tapardel, Keith Taylor, Pavel Telička, István Ujhelyi, Peter van Dalen, Wim van de Camp, Janusz Zemke, Roberts Zīle, Kosma Złotowski, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska

Membri supleanți prezenți la votul final

Ivo Belet, Bas Eickhout, Theresa Griffin, Ruža Tomašić, Henna Virkkunen

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

James Carver


REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

23.9.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

55

5

8

Membri titulari prezenți la votul final

Marco Affronte, Margrete Auken, Pilar Ayuso, Zoltán Balczó, Ivo Belet, Simona Bonafè, Lynn Boylan, Cristian-Silviu Bușoi, Miriam Dalli, Seb Dance, Angélique Delahaye, Jørn Dohrmann, Ian Duncan, Stefan Eck, Bas Eickhout, Eleonora Evi, José Inácio Faria, Karl-Heinz Florenz, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Jens Gieseke, Julie Girling, Matthias Groote, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Jytte Guteland, György Hölvényi, Anneli Jäätteenmäki, Jean-François Jalkh, Benedek Jávor, Karin Kadenbach, Kateřina Konečná, Giovanni La Via, Peter Liese, Norbert Lins, Valentinas Mazuronis, Susanne Melior, Miroslav Mikolášik, Gilles Pargneaux, Piernicola Pedicini, Pavel Poc, Frédérique Ries, Michèle Rivasi, Daciana Octavia Sârbu, Annie Schreijer-Pierik, Renate Sommer, Tibor Szanyi, Estefanía Torres Martínez, Nils Torvalds, Damiano Zoffoli

Membri supleanți prezenți la votul final

Guillaume Balas, Nikolay Barekov, Paul Brannen, Renata Briano, Mireille D’Ornano, Albert Deß, Herbert Dorfmann, Ismail Ertug, Giorgos Grammatikakis, Martin Häusling, Gesine Meissner, Anne-Marie Mineur, Ulrike Müller, James Nicholson, Marijana Petir, Bolesław G. Piecha, Gabriele Preuß, Jadwiga Wiśniewska

Notă juridică