Procedură : 2014/2044(IMM)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0291/2015

Texte depuse :

A8-0291/2015

Dezbateri :

Voturi :

PV 14/10/2015 - 15.5
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0356

RAPORT     
PDF 178kWORD 113k
12.10.2015
PE 565.125v03-00 A8-0291/2015

referitor la cererea de ridicare a imunității lui Béla Kovács

(2014/2044(IMM))

Comisia pentru afaceri juridice

Raportor: Tadeusz Zwiefka

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

PROPUNERE DE DECIZIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

privind cererea de ridicare a imunității lui Béla Kovács

(2014/2044(IMM))

Parlamentul European,

–  având în vedere cererea de ridicare a imunității lui Béla Kovács, în legătură cu o anchetă judiciară desfășurată de Parchetul General al Ungariei, transmisă la 12 mai 2014, de către dr Péter Polt, Procuror General al Ungariei și anunțată în plen la 3 iulie 2014, având în vedere explicațiile suplimentare, oferite de dr Polt în scrisorile sale din 16 octombrie 2014 și 23 martie 2015, precum și schimbul de opinii care a avut loc cu participarea dr Polt în cadrul reuniunii Comisiei pentru afaceri juridice din 14 iulie 2015,

–  în urma audierii dlui Kovács în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere articolul 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și articolul 6 alineatul (2) din Actul de la 20 septembrie 1976 privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct,

–  având în vedere hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene din 12 mai 1964, 10 iulie 1986, 15 și 21 octombrie 2008, 19 martie 2010, 6 septembrie 2011 și 17 ianuarie 2013(1),

–  având în vedere articolul 4 alineatul (2) din legea fundamentală a Ungariei, secțiunile 10 alineatul (2) și 12 alineatul (1) din legea LVII din 2004 privind statutul membrilor unguri ai Parlamentului European și secțiunea 74 alineatele (1) și (3) din legea XXXVI din 2012 privind Adunarea Națională a Ungariei,

–  având în vedere articolul 5 alineatul (2), articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0291/2015),

A.  întrucât Procurorul General al Ungariei a solicitat ridicarea imunității unui membru al Parlamentului European, Béla Kovács, în vederea desfășurării, în baza unor suspiciuni rezonabile, a unei anchete judiciare, cu scopul de a se stabili dacă în sarcina acestuia se poate reține infracțiunea de spionaj împotriva instituțiilor Uniunii Europene, în conformitate cu secțiunea 261/A din legea C din 2012 privind Codul penal ungar; întrucât, în conformitate cu secțiunea menționată, persoanele care desfășoară activități informative în favoarea unei țări ne-europene, îndreptate împotriva Parlamentului European, Comisiei Europene sau a Consiliului European se pedepsesc în conformitate cu secțiunea 261; întrucât, în conformitate cu secțiunea 261 alineatul (1), persoanele care desfășoară activități informative în favoarea unei puteri sau a unei organizații străine, îndreptate împotriva Ungariei, se fac vinovate de o infracțiune gravă și sunt pasibile de o pedeapsă cu închisoarea de doi până la opt ani;

B.  întrucât, potrivit articolului 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene, membrii Parlamentului European beneficiază, pe teritoriul propriului lor stat membru, de imunitățile acordate membrilor Parlamentului acelui stat membru;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din legea fundamental a Ungariei, membrii Parlamentului sunt îndrituiți la imunitate; întrucât, în conformitate cu secțiunea 10 alineatul (2) din legea LVII din 2004 privind statutul membrilor ungari ai Parlamentului European, membrii Parlamentului European sunt îndrituiți la aceeași imunitate ca aceea acordată membrilor Parlamentului Ungar; întrucât, în conformitate cu secțiunea 74 alineatul (1) din legea XXXVI din 2012 privind Adunarea Națională, un deputat nu poate face obiectul unei proceduri penale, nu poate fi pus sub urmărire penală și nu i se poate aplica o măsură coercitivă în cadrul unei proceduri penale decât cu încuviințarea prealabilă a Adunării Naționale; întrucât, în conformitate cu secțiunea 74 alineatul (3) din aceeași lege, pentru punerea în mișcare a urmăririi penale, cererea de ridicare a imunității trebuie formulată de Procurorul General;

D.  întrucât, în cauza Bf.I.2782/2002, Curtea Supremă a Ungariei a statuat că imunitatea parlamentară se limitează la procedura penală și nu se extinde la măsurile prevăzute de Codul de procedură penală urmărind prevenirea, depistarea sau probarea unei infracțiuni;

E.  întrucât, în conformitate cu secțiunea 261/A din legea C din 2012 privind Codul penal ungar, infracțiunea penală pentru care poate fi cercetat Béla Kovács se pedepsește cu începere de la 1 ianuarie 2014;

F.  întrucât, în consecință, cercetarea și condamnarea ulterioară pentru care se solicită ridicarea imunității se limitează la evenimente care au avut loc după 1 ianuarie 2014;

G.  întrucât, potrivit jurisprudenței Curții Supreme a Ungariei, strângerea de probe în conformitate cu legea CXXV din 1995 privind serviciile naționale de securitate înainte de această dată era legală și nu necesita o ridicare a imunității;

H.  întrucât urmărirea penală va fi desfășurată de Biroul pentru cercetări din cadrul Parchetului General Central; întrucât, în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din legea fundamentală a Ungariei, Procurorul General și Parchetul sunt independente, își îndeplinesc îndatoririle constituționale independent de organizațiile exterioare și procedează în acord cu prezumția de nevinovăție;

I.  întrucât ridicarea imunității lui Béla Kovács ar trebui să fie condiționată conform articolului 9 alineatul (6) din Regulamentul de procedură;

J.  întrucât, în acest caz, Parlamentul nu a găsit nicio dovadă de fumus persecutionis, cu alte cuvinte, nu a avut suspiciuni suficient de grave și exacte potrivit cărora cererea de ridicare a imunității ar fi fost formulată în legătură cu o procedură intentată pentru a-i provoca daune politice deputatului în cauză;

1.  hotărăște să-i ridice imunitatea lui Béla Kovács;

2.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite imediat prezenta decizie, precum și raportul comisiei competente, autorităților competente ale Ungariei și lui Béla Kovács.

EXPUNERE DE MOTIVE

1. Pe fond

În ședința din 3 iulie 2014, Președintele a anunțat, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) din Regulamentul de procedură, că a primit o scrisoare din partea Procurorului General al Ungariei, dr Polt, prin care se solicită ridicarea imunității lui Béla Kovács.

În conformitate cu articolul 9 alineatul (1), Președintele a transmis cererea Comisiei pentru afaceri juridice.

Având în vedere că Parlamentul European nu a fost în măsură să accepte anexa clasificată la scrisoarea inițială a dr Polt, acesta a oferit explicați suplimentare în scrisorile sale din 16 octombrie 2014 și 23 martie 2015, iar la 14 iulie 2015, în cadrul reuniunii Comisiei pentru afaceri juridice, a avut loc un schimb de opinii cu participarea sa.

Cererea de ridicare a imunității lui Béla Kovács a fost făcută în vederea desfășurării, în baza unor suspiciuni rezonabile, a unei anchete judiciare, cu scopul de a se stabili dacă în sarcina acestuia se poate reține infracțiunea de spionaj împotriva instituțiilor Uniunii Europene, în conformitate cu secțiunea 261/A din legea C din 2012 privind Codul penal ungar. În conformitate cu secțiunea menționată, persoanele care desfășoară activități informative în favoarea unei țări ne-europene, îndreptate împotriva Parlamentului European, Comisiei Europene sau a Consiliului European se pedepsesc în conformitate cu secțiunea 261 alineatul (1), care stipulează că persoanele care desfășoară activități informative în favoarea unei puteri sau a unei organizații străine, îndreptate împotriva Ungariei, se fac vinovate de o infracțiune gravă și sunt pasibile de o pedeapsă cu închisoarea de doi până la opt ani.

În conformitate cu secțiunea 261/A din legea C din 2012 privind Codul penal ungar, infracțiunea penală pentru care poate fi cercetat Béla Kovács se pedepsește cu începere de la 1 ianuarie 2014.

Potrivit informațiilor furnizate de Procurorul General, contactele secrete ale dlui Kovács cu unii ofițeri de informații ruși au fost depistate inițial în 2010 de către Oficiul ungar pentru Protejarea Constituției, în cursul investigațiilor sale privind activitățile anumitor cetățeni străini. În conformitate cu jurisprudența Curții Supreme a Ungariei, înainte de 1 ianuarie 2014, strângerea de probe în conformitate cu legea CXXV din 1995 privind serviciile naționale de securitate era legală și nu necesita o ridicare a imunității.

Procurorul a clarificat faptul că cercetarea și condamnarea ulterioară pentru care se solicită ridicarea imunității se limitează la evenimente care au avut loc după 1 ianuarie 2014.

Este, de asemenea, de remarcat că cercetarea penală urmează fie efectuată de Biroul pentru cercetări din cadrul Parchetului General Central și că, în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din legea fundamentală a Ungariei, Procurorul General și Parchetul sunt independente, își îndeplinesc îndatoririle constituționale independent de organizațiile exterioare și procedează în acord cu prezumția de nevinovăție.

Dl Kovács afirmă că, deoarece secțiunea 261/A din legea C din 2012 nu a intrat în vigoare decât de la 1 ianuarie 2014, nu i se pot imputa fapte comise înainte de această dată, pentru că articolul 49 din Carta drepturilor fundamentale a UE, care – reflectând principiul general nullum crimen sine lege – stipulează că nimeni nu poate fi considerat vinovat de o infracțiune penală pe baza unei fapte sau a unei acțiuni care, la data la care a fost săvârșită, nu este incriminată ca atare în legislația națională sau internațională. Dl Kovács afirmă, de asemenea, că activitățile sale din 2014 nu intră sub incidența secțiunii 261/A.

Apoi, dl Kovács argumentează că supravegherea la care a fost supus a fost ilegală, că aceasta a constituit o încălcare a prezumției de nevinovăție, că secțiunea 118 alineatul (5) din legea CLXXXVI din 2013, care incriminează spionajul împotriva instituțiilor UE, a fost promulgată special pentru ca comportamentul dlui Kovács să devină punibil și că încadrarea juridică a întregului caz este ilegală și nerezonabilă.

2. Legislația și procedura privind imunitatea membrilor Parlamentului European

Articolul 9 din Protocolul (nr. 7) privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene stipulează următoarele:

Articolul 9

Pe durata sesiunilor Parlamentului European, membrii acesteia beneficiază:

(a) pe teritoriul național, de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări;

(b) pe teritoriul oricărui alt stat membru, de exceptare privind orice măsură de detenție sau urmărire penală.

Imunitatea este valabilă inclusiv pe perioada deplasării la locul reuniunii Parlamentului European, cât și la întoarcere.

Imunitatea nu poate fi invocată în caz de flagrant delict și nici nu poate constitui o piedică pentru Parlamentul European de a ridica imunitatea unuia dintre membri.

Dat fiind că imunitatea este invocată pentru Ungaria, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1) litera (a), este aplicabilă legislația ungară privind imunitatea parlamentară. În conformitate cu articolul 4 alineatul (2) din legea fundamental a Ungariei, membrii Parlamentului sunt îndrituiți la imunitate. În conformitate cu secțiunea 10 alineatul (2) din legea LVII din 2004 privind statutul membrilor unguri ai Parlamentului European, membrii Parlamentului European sunt îndrituiți la aceeași imunitate ca membrii Parlamentului Ungar, iar secțiunea 74 alineatul (1) din legea XXXVI din 2012 privind Adunarea Națională dispune că, împotriva unui deputat, acțiunea penală poate fi intentată sau pusă în mișcare și o măsură coercitivă poate fi aplicată în cadrul acesteia numai cu încuviințarea prealabilă a Adunării Naționale. În fine, în conformitate cu secțiunea 74 alineatul (3), cererea de ridicare a imunității trebuie formulată de Procurorul General.

Articolul 6 alineatul (1) și articolul 9 din Regulamentul de procedură al Parlamentului European stipulează următoarele:

Articolul 6

Ridicarea imunității

(1) În exercitarea competențelor sale în ceea ce privește privilegiile și imunitățile, Parlamentul acționează pentru conservarea integrității sale ca adunare legislativă democratică și asigurarea independenței deputaților în îndeplinirea atribuțiilor care le revin. Cererile de ridicare a imunității se analizează în conformitate articolele 7, 8 și 9 din Protocolul privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene și cu principiile menționate în prezentul articol.

(...)

Articolul 9

Proceduri privind imunitatea

(1) Orice cerere adresată Președintelui de către o autoritate competentă a unui stat membru în vederea ridicării imunității unui deputat, sau de către un deputat sau un fost deputat în vederea apărării privilegiilor și imunităților, se anunță în Parlament și se transmite comisiei competente.

Deputatul sau fostul deputat poate fi reprezentat de un alt deputat. Cererea nu poate fi adresată de către un alt deputat fără acordul deputatului în cauză.

(2) Comisia examinează fără întârziere, dar ținând cont de complexitatea lor relativă, cererile de ridicare a imunității sau de apărare a privilegiilor și imunităților.

(3) Comisia prezintă o propunere de decizie motivată prin care se recomandă adoptarea sau respingerea cererii de ridicare a imunității sau de apărare a imunității și privilegiilor

(4) Comisia poate solicita autorității interesate furnizarea tuturor informațiilor și precizărilor pe care le consideră necesare pentru a stabili dacă este cazul să se ridice sau să se apere imunitatea.

(5) Deputatul în cauză are posibilitatea să ofere explicații, poate prezenta toate documentele și mijloacele de probă scrise pe care le consideră pertinente și poate fi reprezentat de un alt deputat.

Deputatul nu asistă la dezbaterile privind cererea de ridicare sau de apărare a imunității sale, cu excepția audierii propriu-zise.

Președintele comisiei invită deputatul la audiere, precizând data și ora. Deputatul poate renunța la dreptul de a fi audiat.

Dacă deputatul nu se prezintă la audierea la care a fost invitat, se consideră că a renunțat la dreptul de a fi audiat, cu excepția cazului în care deputatul a anunțat că nu poate participa la audiere la data și ora indicate, motivând această imposibilitate. Președintele comisiei decide dacă motivele invocate justifică absența, neexistând posibilitatea atacării acestei decizii.

Dacă decide că absența este justificată, președintele comisiei îl invită pe deputat la audiere la o altă dată și oră. Dacă deputatul nu dă curs celei de-a doua invitații la audiere, procedura continuă fără audierea deputatului. Nu se acceptă noi justificări pentru neprezentare sau noi cereri de audiere.

(...)

(7) Comisia poate emite un aviz motivat privind competența autorității în cauză și admisibilitatea cererii, dar nu se pronunță în niciun caz asupra vinovăției sau nevinovăției deputatului sau asupra oportunității sau inoportunității urmăririi penale a deputatului pentru opiniile sau actele care îi sunt imputate, chiar dacă examinarea solicitării îi permite comisiei să dobândească o cunoaștere aprofundată a cauzei.

(...)

3. Motivarea deciziei propuse

Pe baza faptelor menționate mai sus, cazul de față se califică pentru aplicarea articolului 9 din Protocolul nr. 7 privind privilegiile și imunitățile Uniunii Europene.

Conform dispozițiilor acestuia, pe teritoriul național, deputații beneficiază de imunitățile recunoscute membrilor Parlamentului propriei țări.

Pentru a hotărî ridicarea, sau nu, a imunității parlamentare, Parlamentul European își aplică propriile principii consacrate. Unul dintre ele este principiul conform căruia imunitatea este, de obicei, ridicată dacă infracțiunea intră sub incidența articolului 9 din Protocolul nr. 7, cu condiția să nu existe niciun fumus persecutionis, adică nicio suspiciune întemeiată și exactă potrivit căreia cazul are la origine intenția de a-i cauza deputatului în cauză daune de natură politică.

După schimbul de scrisori cu autoritățile naționale, audierea deputatului în cauză, punerea în circulație a declarațiilor scrise, în urma dezbaterii în comisia competentă și a unui schimb de opinii cu participarea Procurorului General, solicitat în mod suplimentar, se consideră că, în acest caz, nu există niciun fumus persecutionis.

Mai exact, în ceea ce privește argumentul bazat pe principiul nullum crimen sine lege, din declarațiile Procurorului General rezultă clar că cercetarea și condamnarea ulterioară pentru care se solicită ridicarea imunității se limitează la evenimente care au survenit după 1 ianuarie 2014, dată la care a intrat în vigoare secțiunea 261/A din legea C din 2012 privind Codul penal ungar. Mai mult decât atât, în conformitate cu articolul 29 alineatul (1) din legea fundamentală a Ungariei, Procurorul General și Parchetul sunt independente, își îndeplinesc îndatoririle constituționale independent de organizațiile exterioare și procedează în acord cu prezumția de nevinovăție. În sfârșit, Parlamentului nu-i incumbă sarcina de a decide, în cadrul procedurilor privind imunitatea, dacă afirmația dlui Kovács potrivit căreia activitățile sale din 2014 nu intră sub incidența secțiunii 261/A este justificată.

În același fel, celelalte argumente ale dlui Kovács, care se referă la existența unui fumus persecutionis, par a nu fi întemeiate sau a se situa în afara unei proceduri pentru ridicarea imunității parlamentare.

În primul rând, în lumina jurisprudenței menționate mai sus a Curții Supreme ungare, conform căreia imunitatea parlamentară se limitează la procedura penală și nu se extinde la măsurile care nu sunt reglementate de Codul de procedură penală urmărind prevenirea, depistarea sau probarea unei infracțiuni, susținerea acestuia cum că supravegherea sa a fost ilegală și nu are nicio relevanță pentru procedura de ridicare a imunității, în special deoarece presupusele sale contacte secrete cu ofițeri de informații ruși au fost depistate mai întâi de Oficiul ungar pentru Protejarea Constituției în cursul investigațiilor desfășurate de acesta cu privire la activitățile anumitor cetățeni străini, și nu în legătură cu dl Kovács însuși.

În al doilea rând, susținerea potrivit căreia prezumția de nevinovăție ar fi fost încălcată, secțiunea 118 alineatul (5) din legea CLXXXVI din 2013, care incriminează spionajul împotriva instituțiilor UE ar fi fost promulgată special pentru ca comportamentul dlui Kovács să devină punibil, iar încadrarea juridică a întregului caz ar fi ilegală și nejustificată nu se raportează la cererea de ridicare a imunității, care a fost făcută pentru a se putea desfășura cercetări, pe baza unor suspiciuni rezonabile, pentru a se vedea dacă acesta poate fi pus sub acuzare.

Din analiza proprie, rezultă că aceste susțineri sunt simple obiecții sau apărări formulate în raport cu proceduri penale ipotetice, care nu au fost încă puse în mișcare și ar putea nu fie pornite vreodată. În fapt, însuși dl Kovács admite că, oficial, nu are calitatea de suspect. Încă o dată, faptul că Procurorul General este, prin Constituție, independent și procedează în acord cu prezumția de nevinovăție este suficient pentru excluderea oricăror temeri de fumus persecutionis.

În fine, subliniem că ridicarea imunității nu atrage după sine, în niciun fel, o pronunțare în legătură cu vinovăția sau nevinovăția deputatului.

4. Concluzie

Pe baza considerațiilor de mai sus și în conformitate cu articolul 9 alineatul (3) din Regulamentul de procedură, Comisia pentru afaceri juridice îi recomandă Parlamentului European să-i ridice imunitatea dlui Béla Kovács.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

12.10.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

14

2

2

Membri titulari prezenți la votul final

Max Andersson, Joëlle Bergeron, Marie-Christine Boutonnet, Kostas Chrysogonos, Mady Delvaux, Laura Ferrara, Dietmar Köster, Gilles Lebreton, António Marinho e Pinto, Julia Reda, Evelyn Regner, Pavel Svoboda, József Szájer, Tadeusz Zwiefka

Membri supleanți prezenți la votul final

Heidi Hautala, Virginie Rozière

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Birgit Collin-Langen, Péter Niedermüller

(1)

Hotărârea Curții de Justiție din 12 mai 1964, pronunțată în cauza 101/63, Wagner / Fohrmann și Krier, ECLI:EU:C:1964:28, hotărârea Curții de Justiție din 10 iulie 1986, pronunțată în cauza 149/85, Wybot / Faure și alții, ECLI:EU:C:1986:310, hotărârea Tribunalului din 15 octombrie 2008, pronunțată în cauza T-345/05, Mote / Parlament, ECLI:EU:T:2008:440, hotărârea Curții de Justiție din 21 octombrie 2008, pronunțată în cauzele conexate C-200/07 și C-201/07, Marra / De Gregorio și Clemente, ECLI:EU:C:2008:579, hotărârea Tribunalului din 19 martie 2010, pronunțată în cauza T-42/06, Gollnisch / Parlament, ECLI:EU:T:2010:102, hotărârea Curții de Justiție din 6 septembrie 2011, pronunțată în cauza C-163/10, Patriciello, ECLI: EU:C:2011:543, hotărârea Tribunalului din 17 ianuarie 2013, pronunțată în cauzele conexate T-346/11 și T-347/11, Gollnisch / Parlament, ECLI:EU:T:2013:23.

Notă juridică - Politica de confidențialitate