Procedură : 2015/2066(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0317/2015

Texte depuse :

A8-0317/2015

Dezbateri :

PV 24/11/2015 - 10
CRE 24/11/2015 - 10

Voturi :

PV 25/11/2015 - 9.5
CRE 25/11/2015 - 9.5
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0408

RAPORT     
PDF 1504kWORD 728k
5.11.2015
PE 564.938v02-00 A8-0317/2015

referitor la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare

(2015/2066(INI))

Comisia specială pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare

Coraportori: Elisa Ferreira și Michael Theurer

ERATE/ADDENDA
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare

(2015/2066(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 4 și 13 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere articolele 107, 108, 113, 115, 116, 175 și 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Decizia sa din 12 februarie 2015 privind constituirea și stabilirea atribuțiilor, a componenței numerice și a duratei mandatului Comisiei speciale pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare,

–  având în vedere dezvăluirile Consorțiului Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ) privind deciziile fiscale și alte practici dăunătoare care au loc în Luxemburg, care au devenit cunoscute sub numele de „LuxLeaks”,

–  având în vedere rezultatele summiturilor G7, G8 și G20 privind aspecte fiscale internaționale, în special summitul de la Elmau din 7-8 iunie 2015, summitul de la Brisbane din 15-16 noiembrie 2014, summitul de la St Petersburg din 5-6 septembrie 2013, summitul de la Lough Erne din 17-18 iunie 2013 și summitul de la Pittsburgh din 24-25 septembrie 2009,

–  având în vedere raportul „Competiția fiscală dăunătoare. O nouă problemă la nivel global” al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) din 1998,

–  având în vedere raportul din 2013 al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică intitulat „Addressing Base Erosion and Profit Shifting (BEPS)” (Găsirea unei soluții la erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor), Planul de acțiune al OCDE privind BEPS și publicațiile ulterioare acestuia,

–  având în vedere recentele concluzii ale Consiliului European privind baza consolidată comună de impozitare a societăților comerciale (14 martie 2013), privind impozitarea (22 mai 2013), privind schimbul automat de informații (18 decembrie 2014), privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS), privind schimbul automat de informații fiscale la nivel global și măsurile fiscale dăunătoare (18 decembrie 2014) și privind evaziunea fiscală (27 iunie 2014),

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Economice și Financiare (ECOFIN) și raportul său privind aspectele fiscale adresat Consiliului European la 22 iunie 2015,

–  având în vedere rapoartele semestriale ale Grupului privind codul de conduită (impozitarea societăților comerciale) adresate Consiliului,

–  având în vedere Directiva privind cooperarea administrativă(1), Directiva privind dobânzile și redevențele(2), precum și ultimele propuneri legislative ale Comisiei de modificare a acestor directive,

–  având în vedere Directiva 90/435/CEE a Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică societăților-mamă și filialelor acestora din diferite state membre(3) (Directiva privind societățile-mamă și filialele), modificată ultima dată în 2015,

–  având în vedere Directiva 2014/56/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivei 2006/43/CE privind auditul legal al situațiilor financiare anuale și al situațiilor financiare consolidate(4),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din TFUE(5),

–  având în vedere Directiva 77/799/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1977 privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe și al impozitării primelor de asigurare(6),

–  având în vedere Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 februarie 2007 către Consiliu, către Parlamentul European și către Comitetul economic și social european privind activitățile Forumului mixt al UE pentru prețurile de transfer în domeniul procedurilor de evitare și soluționare a conflictelor și privind orientările pentru acordurile prealabile referitoare la prețuri în cadrul UE (COM(2007)0071)

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 decembrie 1998 privind aplicarea normelor privind ajutorul de stat în cazul măsurilor referitoare la impozitarea directă a activităților economice (98/C 384/03)

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 iunie 2015 intitulată „Un sistem de impozitare a întreprinderilor echitabil și eficient în Uniunea Europeană: 5 domenii cheie” (COM(2015)0302),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 martie 2015 privind transparența fiscală în scopul combaterii evaziunii fiscale licite și ilicite (COM(2015)0136),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2012 intitulată „Un plan de acțiune în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale” (COM(2012)0722),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind planificarea fiscală agresivă (C(2012)8806),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind măsuri menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale (C(2012)8805),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 iunie 2012 privind modalitățile concrete de intensificare a luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale, inclusiv în ceea ce privește țările terțe (COM(2012)0351),

–  având în vedere propunerea Comisiei din 2011 de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (COM(2011)0121), precum și poziția Parlamentului din 19 aprilie 2012 referitoare la respectiva propunere,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 25 octombrie 2011 intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor”,

–  având în vedere Rezoluția Consiliului și a reprezentanților guvernelor statelor membre din 1 decembrie 1997 referitoare la Codul de conduită în domeniul impozitării întreprinderilor(7) și la rapoartele periodice referitoare la domeniul impozitării întreprinderilor adresate Consiliului de către Grupul privind codul de conduită,

–  având în vedere Recomandarea din 30 aprilie 2014 adoptată de Comitetul de miniștri al Consiliului Europei, referitoare la protecția avertizorilor de integritate,

–  având în vedere raportul Simmons & Simmons din 1999 privind practicile administrative menționate la punctul 26 din raportul din 1999 al Grupului privind codul de conduită, precum și raportul Primarolo (SN 4901/99) și versiunea actualizată a acestuia din 2009,

–  având în vedere amendamentele adoptate de Parlament la 8 iulie 2015 la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2007/36/CE în ceea ce privește încurajarea implicării pe termen lung a acționarilor și a Directivei 2013/34/UE în ceea ce privește anumite elemente ale declarației privind guvernanța corporativă,

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 iulie 2015 referitoare la impactul evaziunii fiscale și al fraudei fiscale asupra guvernanței, protecției sociale și dezvoltării în țările în curs de dezvoltare(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 martie 2015 referitoare la raportul anual privind fiscalitatea(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la Raportul anual pe 2013 privind protejarea intereselor financiare ale UE – combaterea fraudei(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 aprilie 2012 referitoare la găsirea de modalități concrete de combatere a fraudei fiscale și a evaziunii fiscale(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2011 referitoare la taxe și dezvoltare – cooperarea cu țările în curs de dezvoltare în ceea ce privește promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 februarie 2010 referitoare la promovarea bunei guvernanțe în chestiuni fiscale(15),

–  având în vedere diversele audieri parlamentare și rapoartele ulterioare pe aceeași temă care au avut loc în parlamentele naționale, în special în Camera Comunelor a Regatului Unit, în Senatul SUA și în Adunarea Națională a Franței,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei speciale pentru deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare (A8-0317/2015),

LuxLeaks: fapte și cifre

A.  întrucât scandalul LuxLeaks, care a izbucnit la 5 noiembrie 2014 datorită Consorțiului Internațional al Jurnaliștilor de Investigație, care a dat publicității circa 28 000 de pagini de documente confidențiale prin care s-au stabilit peste 500 de aranjamente fiscale private între administrația fiscală luxemburgheză și peste 300 de companii multinaționale între anii 2002 și 2010, a dezvăluit amploarea utilizării înțelegerilor secrete asupra unor structuri financiare complexe, create cu scopul de a obține reduceri fiscale semnificative; întrucât, în multe cazuri, filialele din Luxemburg care gestionează afaceri de sute de milioane de euro au un personal restrâns și desfășoară activități comerciale reduse în Luxemburg;

B.  întrucât aspectele legate de erodarea bazei de impozitare pentru întreprinderi și practicile de planificare fiscală agresivă au fost cunoscute și analizate la nivel internațional timp de cel puțin câteva decenii; întrucât LuxLeaks a adus aceste aspecte în atenția publicului și a mass-mediei, dezvăluind practici fiscale îndoielnice promovate de firme de consultanță în contabilitate dintr-un anumit stat membru; întrucât investigațiile Comisiei și activitățile desfășurate de Parlament prin intermediul comisiei sale speciale au arătat că acesta nu este un caz unic, ci că adoptarea de măsuri fiscale pentru reducerea datoriilor fiscale globale ale anumitor mari companii pentru a crește în mod artificial baza de impozitare națională în detrimentul altor țări, dintre care unele se confruntă cu măsuri de austeritate, reprezintă o practică ce a fost larg răspândită în Europa și în afara acesteia;

C.  întrucât astfel de comportamente, care adesea au ca rezultat separarea locului în care este creată valoarea și a locului în care este impozitat profitul, nu se limitează la decizii fiscale, ci cuprind o gamă largă de practici fiscale dăunătoare, aplicate de administrații fiscale naționale din UE și din afara UE;

D.  întrucât supunerea acestor practici la monitorizarea publică face parte din exercitarea controlului democratic; întrucât, dat fiind impactul loc negativ asupra societății în ansamblu, aceste practici pot persista numai atât timp cât rămân nedezvăluite sau sunt tolerate; întrucât jurnaliștii de investigație, sectorul neguvernamental și comunitatea academică au avut un rol esențial în demascarea cazurilor de eludare fiscală și în informarea corespunzătoare a publicului în această privință; întrucât, atât timp cât aceste cazuri nu pot fi prevenite, dezvăluirea lor nu ar trebui să depindă de curajul și de simțul etic al avertizorilor de integritate, ci să facă mai curând parte din mecanisme mai sistematice de raportare și de schimb de informații;

Impozitarea societăților comerciale în viziunea statelor membre

E.  întrucât venitul din impozitele pe profit aplicate societăților pentru cele 28 de state membre ale Uniunii s-a ridicat în 2012 la o medie de 2,6 % din PIB(16);

F.  întrucât, conform tratatului, impozitarea directă este în principal de competența statelor membre; întrucât, în măsura în care UE are competențe în materie de impozitare, exercitarea acestei competențe este de obicei supusă aprobării prin unanimitate în cadrul Consiliului; întrucât din acest motiv nu s-a luat încă o decizie semnificativă la nivelul UE în domeniul impozitării societăților comerciale, în ciuda progreselor realizate recent în UE în ceea ce privește integrarea pe piața internă, și în alte domenii acoperite de tratatele UE, cum ar fi acordurile comerciale internaționale, moneda unică și guvernanța economică și bugetară, precum și principiile și legislația privind combaterea spălării banilor; întrucât statele membre trebuie să respecte dreptul european din domeniul concurenței și să se asigure că legislația lor fiscală este compatibilă cu principiile pieței interne și că nu creează denaturări ale concurenței; întrucât, prin acordarea dreptului de veto fiecărui stat membru, regula privind unanimitatea din cadrul Consiliului reduce stimulentul de a schimba statu-quo-ul actual cu o soluție bazată într-o mai mare măsură pe cooperare; întrucât, dacă nu se recurge la procedura prevăzută la articolul 116 din TFUE, ar fi necesară modificarea tratatului în ceea ce privește cerința de unanimitate în materie de impunere directă;

G.  întrucât situația actuală din fiecare stat membru care are drept de veto implică faptul că toate statele membre trebuie să dea dovadă de fermitate și dorință de colaborare în ceea ce privește abordarea problemei paneuropene a evaziunii fiscale;

H.  întrucât, cu câteva excepții lăudabile, reprezentanții politici naționali nu au fost destul de proactivi până acum în ceea ce privește abordarea problemei evaziunii fiscale, inclusiv cu privire la deciziile fiscale luate;

I.  întrucât pe piața internă europeană capitalul are un flux liber, iar companiile mari raportează activitățile pe o bază consolidată, dar impozitele sunt colectate la nivel național de autoritățile fiscale, care nu fac un schimb însemnat de informații între ele;

J.  întrucât, în cadrul unei piețe interne finalizate, investițiile și alegerea locurilor de desfășurare a activităților comerciale nu ar trebui să fie afectate de denaturări artificiale; întrucât, cu toate acestea, globalizarea, digitalizarea și libera circulație a capitalurilor creează condițiile pentru o concurență fiscală mai intensă între statele membre și cu țările terțe, pentru a atrage investiții și întreprinderi; întrucât este important să se atragă și să se mențină întreprinderi în Europa, dar acest lucru nu poate lua forma unor regimuri fiscale dăunătoare, care au în primul rând scopul de a încuraja investițiile și de a atrage activitate economică suplimentară, de a reacționa la măsurile similare luate în țările vecine sau care sunt menite să corecteze ceea ce sunt considerate a fi dezechilibre prealabile între statele membre în ceea ce privește avuția lor relativă, dimensiunea sau amplasarea periferică; întrucât, în plus, în unele jurisdicții se pare că există o corelație între sistemele fiscale atrăgătoare pentru companii și nivelul ridicat al avuției naționale; întrucât structura optimă a sistemelor fiscale depinde de numeroși factori și, prin urmare, diferă de la o țară la alta; întrucât concurența fiscală prejudiciabilă între statele membre limitează potențialul pieței unice;

K.  întrucât, în loc să se concentreze doar pe crearea unui climat de afaceri atractiv care să dispună, de exemplu, de o bună infrastructură și de forță de muncă calificată, inclusiv prin direcționarea cheltuielilor înspre ameliorarea productivității, precum și pe asigurarea stabilității și predictibilității unui sistem fiscal, fiecare țară, în rolul său de participant la jocul concurenței fiscale, își folosește legislația națională, deopotrivă cu multitudinea sa de acorduri fiscale, pentru a se promova ca țară cu oportunități de investiții, ca punct prin care pot fi direcționate fluxurile de capital sau în care să fie contabilizate profiturile, atrăgând astfel întreprinderi sau companii cu sediu nominal în detrimentul țărilor partenere și prin recurgerea la practici neloiale între acestea; întrucât, luată separat, fiecare țară are un interes clar să adopte un comportament de „profitor”, și anume să fie prima care să conceapă și să pună în aplicare sisteme și dispoziții fiscale specifice pentru a atrage bază de impozitare și ultima care să participe la acțiuni de cooperare și coordonare pentru combaterea eludării fiscale;

L.  întrucât există o concurență fiscală între statele membre; întrucât la articolul 4 din TUE este prevăzut principiul cooperării loiale dintre statele membre ale Uniunii; întrucât statele membre ar trebui să aplice cu scrupulozitate principiul cooperării loiale cu privire la chestiunile ce țin de concurența fiscală;

M.  întrucât unele state membre adoptă o poziție ambivalentă referitoare la evaziunea fiscală, pe de o parte deplâng erodarea bazei impozabile naționale, dar, în același timp, sunt responsabile de crearea sistemului național actual și a sistemelor internaționale de fiscalitate care au făcut posibilă această erodare și continuă să împiedice orice schimbare a sistemelor lor fiscale cu o soluție mai bine coordonată; întrucât, într-un cadru de mobilitate deplină a capitalurilor în UE și având în vedere obiectivul declarat al Comisiei privind introducerea unei uniuni a piețelor de capital, ar trebui să se țină seama pe deplin de interdependența și efectele reciproce ale sistemelor fiscale și de venituri naționale, avându-se în vedere efectele de propagare extensive pozitive și negative de la nivel transfrontalier ale deciziilor fiscale ale statelor membre la nivel individual, deoarece stimulentele fiscale dintr-un stat membru cauzează erodarea bazei de impozitare a altui stat;

N.  întrucât putem observa existența unui paradox, concurența liberă dintre statele membre în materie de fiscalitate ducând la comportamente anticoncurențiale și la denaturări ale concurenței;

O.  întrucât introducerea pieței unice europene s-a dovedit foarte utilă pentru economiile naționale, crescând competitivitatea și atractivitatea acestora în cadrul unei economii globalizate și întrucât convergența fiscală dintre statele membre va avea, în cele din urmă, același efect;

P.  întrucât legislatorul și administrațiile fiscale adeseori insuficient dotate nu pot anticipa sistemele inovatoare de eludare fiscală, ci pot doar reacționa, uneori cu o mare întârziere, la aceste sisteme care sunt concepute și promovate de unii consultanți fiscali, în special din cadrul unor firme de consultanță mari, avocați și companii intermediare; întrucât, în special, experiența arată că organismele UE care ar trebui să prevină introducerea de noi măsuri fiscale dăunătoare (cum ar fi Grupul pentru conduită fiscală, înființat de statele membre în 1998 sau Comisia în calitate de gardian al tratatelor) au dovedit că nu pot combate aceste evoluții de nedorit, uneori reacționând de manieră ineficientă sau pe baza unui mandat prea restrâns și că, în UE, a fost introdus un număr mare de măsuri sau acorduri noi și adesea agresive de eludare fiscală, precum regimurile fiscale favorabile pentru brevete; întrucât companiile multinaționale se bazează, în UE și peste tot în lume, pe expertiza unui sector bine organizat și competent de consultanți fiscali, bănci și alți furnizori de servicii financiare pentru dezvoltarea sistemelor lor de eludare fiscală; întrucât acest sector este reprezentat, în același timp, de organisme care oferă consultanță în chestiuni fiscale guvernelor și instituțiilor publice, cum ar fi, de exemplu, „platforma UE pentru buna guvernanță fiscală”; întrucât există o serie de temeri cu privire la conflictele de interese care pot apărea în situațiile în care aceleași firme acordă consultanță atât autorităților publice, cât și companiilor multinaționale private;

Q.  întrucât întreaga planificare fiscală ar trebui să se realizeze în limitele legii și ale tratatelor în vigoare; întrucât, prin urmare, cea mai adecvată reacție la planificarea fiscală agresivă constă în adoptarea unei legislații corespunzătoare și în existența unei coordonări la nivel internațional în scopul obținerii rezultatelor dorite;

R.  întrucât punerea în aplicare a legislației are un rol decisiv pentru realizarea obiectivelor vizate; întrucât punerea în aplicare ține de competența administrațiilor naționale, care adeseori sunt prea puțin stimulate pentru a coopera unele cu celelalte la nivel european; întrucât această situație mărește și agravează divergențele ce au la bază diferențele dintre legislațiile din întreaga Uniune;

S.  întrucât troica instituțiilor (Comisia Europeană, Banca Centrală Europeană și Fondul Monetar Internațional) care supraveghează programele de ajustare financiară și fiscală din statele membre, precum Portugalia și Grecia, nu au încercat să împiedice amnistiile fiscale, deciziile fiscale, beneficiile fiscale și sistemele de scutire de impozite care au fost și sunt, în mod nedrept, discriminatorii și susțin corporațiile și persoanele care evită plata impozitelor, ceea ce duce la o scădere importantă a veniturilor publice și la creșterea sarcinii impuse IMM-urilor și cetățenilor care plătesc deja impozite prea mari;

T.  întrucât investigarea și urmărirea penală a infracțiunilor fiscale și a spălării de bani, care adeseori implică operațiuni financiare și persoane juridice din mai multe jurisdicții, reprezintă o provocare foarte mare; întrucât personalul din statele membre care este responsabil cu investigarea și urmărirea penală a celor care comit infracțiuni fiscale și alte infracțiuni financiare este adesea subcalificat și slab dotat;

U.  întrucât politicile de austeritate și limitările bugetare din ultimii câțiva ani au redus mult capacitatea administrațiilor fiscale de a investiga infracțiunile fiscale și practicile fiscale dăunătoare; întrucât aceste reduceri au avut un efect deosebit de dăunător în țările care luau parte la programe de ajutor financiar conduse de troică, în cazul cărora veniturile publice au fost obținute în detrimentul IMM-urilor și al cetățenilor care plătesc impozite prea mari, în timp ce marile corporații și bogații care evită plata impozitelor au avut adeseori de beneficiat de pe urma amnistiilor fiscale, a deciziilor fiscale și a altor sisteme de scutiri și beneficii fiscale, cum a fost cazul Portugaliei și al Greciei;

Decizii fiscale și practici fiscale dăunătoare

V.  întrucât deciziile fiscale acoperă o gamă largă de practici din statele membre, de la politici ad hoc la aplicarea foarte bine precizată a unei legi, în ceea ce privește domeniul și subiectul, caracterul obligatoriu sau nu, frecvența utilizării, publicitatea, durata și plata onorariilor; întrucât, la nivel internațional, nu există o definiție convenită de comun acord cu privire la deciziile fiscale, cu excepția referinței pe care Comisia o face la acestea, ca fiind „orice comunicare sau orice alt instrument sau acțiune cu efecte similare, realizată de către sau în numele unui stat membru referitoare la interpretarea sau aplicarea legislației fiscale”;

W.  întrucât deciziile fiscale nu sunt prin ele însele problematice deoarece scopul lor inițial este de a oferi securitate juridică contribuabililor și de a reduce riscurile financiare pentru firmele corecte în cazurile în care legislația fiscală sau aplicarea sa în anumite circumstanțe nu sunt clare sau sunt pasibile de interpretări divergente, în special pentru tranzacțiile complexe, evitând astfel litigiile care pot apărea ulterior între contribuabil și autoritatea fiscală;

X.  întrucât practica deciziilor fiscale s-a dezvoltat, în cadrul unei relații mai strânse și mai cooperante dintre administrațiile fiscale și contribuabili, ca un instrument de abordare a complexității tot mai mari a tratamentului fiscal aplicat anumitor tranzacții, într-o economie din ce în ce mai complexă, globalizată și digitalizată; întrucât, în pofida declarațiilor statelor membre că deciziile fiscale nu au caracter discreționar, ci sunt doar menite să interpreteze legislația fiscală în vigoare, dar au caracter secret, activitatea comisiei sale speciale a confirmat că deciziile fiscale pot fi emise fără niciun cadru legislativ prin aranjamente cu caracter informal sau discreționar, sprijinind structuri de ordin fiscal care se bazează pe instrumente de planificare fiscală utilizate de obicei de către întreprinderile multinaționale pentru a-și reduce contribuția fiscală; întrucât acest lucru pare a fi o problemă în special - dar nu în mod exclusiv - cu deciziile legate de stabilirea tarifelor de transferuri în cadrul întreprinderii (așa-numitele acorduri de prețuri în avans); întrucât, prin asigurarea siguranței juridice doar anumitor actori, acestea ar putea crea inegalitate între întreprinderile cărora le-au fost acordate și întreprinderile din același sector care nu beneficiază de ele;

Y.  întrucât nici OCDE, nici Comisia Europeană nu au solicitat să se pună capăt practicii deciziilor fiscale ca atare;

Z.  întrucât deciziile fiscale anticipate nu ar trebui să afecteze în niciun fel tratamentul fiscal al tranzacțiilor, nici să favorizeze un contribuabil în fața altuia, ci ar trebui mai curând să aibă același efect ca și aplicarea ex post a dispozițiilor fiscale de bază, în condiții de egalitate; întrucât, prin urmare, scopul prezentului raport nu se limitează strict la deciziile fiscale, ci include, în conformitate cu mandatul acordat Comisiei speciale TAXE, orice măsură fiscală similară sau cu efecte similare, denumite generic „practici fiscale dăunătoare”, și anume măsuri menite să atragă firmele nerezidente sau tranzacții ale acestora în detrimentul altor jurisdicții fiscale în care aceste tranzacții ar trebui în mod normal impozitate și/sau măsuri destinate să privilegieze numai unele întreprinderi, denaturând concurența;

AA.  întrucât practicile fiscale dăunătoare pot, într-o anumită măsură, să fie conectate cu unul sau mai multe efecte nedorite: lipsa transparenței, discriminarea arbitrară, distorsionarea concurenței și condițiile inechitabile din interiorul pieței interne și în afara acesteia, cu impact asupra integrității pieței și asupra corectitudinii, stabilității și a legitimității sistemului fiscal, o impozitare mai drastică a unor factori economici mai puțin mobili, inegalități economice accentuate, concurența neloială dintre state, erodarea bazei de impozitare, nemulțumirea socială, lipsa de încredere sau deficitul democratic;

AB.  întrucât trebuie admis că, deși IMM-urile rămân vectorul principal al economiei și al ocupării forței de muncă în Europa, întreprinderile multinaționale joacă și ele un rol esențial în generarea investițiilor și a creșterii economice; întrucât, atunci când își plătesc contribuția fiscală corectă în țările în care se desfășoară cu adevărat activitatea lor economică și se creează valoare, respectivele companii contribuie în mod semnificativ la bunăstarea și dezvoltarea societății europene;

Activitatea comisiei speciale

AC.  întrucât comisia sa specială competentă, constituită la 26 februarie 2015, a organizat 13 reuniuni, în cursul cărora i-a audiat pe președintele Comisiei, J.-C. Juncker, pe comisarii Vestager și Moscovici, pe miniștrii de finanțe ai Franței, Germaniei, Italiei, Luxemburgului și Spaniei, precum și reprezentanți ai OCDE, avertizori de integritate, jurnaliști de investigație, experți, cadre universitare, reprezentanți ai întreprinderilor multinaționale, ai asociațiilor profesionale, reprezentanți de sindicate și organizații neguvernamentale și membri ai parlamentelor naționale din UE (a se vedea Anexa 1); întrucât delegații ale Comisiei TAXE au vizitat Elveția pentru a investiga aspecte specifice dimensiunii referitoare la țările terțe a mandatului său și au realizat misiuni de constatare în următoarele state membre: Belgia, Luxemburg, Irlanda, Țările de Jos și Regatul Unit; întrucât au fost, de asemenea, organizate reuniuni cu reprezentanți ai guvernelor Gibraltarului și Bermudei;

AD.  întrucât o parte a activității comisiei a fost îngreunată de faptul că unele state membre precum și Consiliul nu au răspuns în timp util (a se vedea anexa 2) și, în cele din urmă, nu au trimis toate documentele solicitate sau doar au trimis răspunsuri formale, fără a adresa cererile formulate în profunzime; întrucât, dintre cele 18 companii multinaționale invitate (exceptând întreprinderile de contabilitate și cele de consultanță fiscală), numai patru au fost de acord să compare în fața comisiei (a se vedea anexa 3); întrucât Comisia nu a cooperat pe deplin și nu a trimis toate documentele de ședință și notele informale ale reuniunilor privind Codul de conduită și a oferit doar o procedură de consultare limitată, din cauza presiunii unor state membre; întrucât, prin urmare, mandatul comisiei a trebuit să fie prelungit;

AE.  întrucât, la momentul adoptării prezentului raport, la Comisie se aflau în curs de desfășurare o serie de investigații privind ajutoarele de stat, legate de acordurile privind prețurile de transfer, validate de decizii fiscale și alte decizii cu efect sau caracter similar, care afectează profitul impozabil alocat anumitor filiale ale întreprinderilor multinaționale;

Rezumat al practicilor de impozitare a societăților în statele membre

1.  reamintește că modelele de impozitare a societăților existente în țările industrializate au fost concepute în prima jumătate a secolului al XX-lea, într-o perioadă în care activitatea transfrontalieră era limitată; ia act de faptul că globalizarea și digitalizarea economiei au modificat radical lanțul valoric global și modul de funcționare a pieței și că majoritatea întreprinderilor mari au acum o structură transnațională care necesită să se treacă dincolo de normele fiscale naționale; subliniază faptul că normele naționale și internaționale din domeniul impozitării nu au ținut pasul cu evoluția mediului de afaceri;

2.  subliniază necesitatea de a elabora o politică fiscală echitabilă și echilibrată, ca parte integrantă a reformelor structurale din statele membre;

3.  ia act de faptul că, deși conformarea la diverse sisteme fiscale a devenit din ce în ce mai complexă pentru firmele care funcționează la nivel transfrontalier, globalizarea și digitalizarea le-au înlesnit organizarea activităților prin intermediul centrelor financiare off-shore și crearea de structuri sofisticate pentru a-și reduce contribuția fiscală globală; este preocupat de faptul că, din cauza crizei economice și a consolidării bugetare, majoritatea statelor membre și-au redus semnificativ personalul din cadrul administrațiilor fiscale; subliniază că administrațiile fiscale naționale ar trebui să dispună de suficiente resurse, inclusiv de suficient personal, pentru a funcționa eficient în prevenirea, depistarea și combaterea planificării fiscale agresive, a evaziunii și eludării fiscale, ce generează erodarea substanțială a bazei lor fiscale și asigură o mai bună și o mai corectă impunere fiscală, precum și credibilitatea sistemului fiscal; ia act de faptul că studiile au arătat că prezența personalului calificat în administrațiile fiscale contribuie în mod semnificativ la asigurarea unor venituri mai mari pentru stat decât costurile de personal, eficacitatea administrațiilor fiscale având un impact pozitiv direct asupra bugetelor naționale;

4.  subliniază diferența dintre, pe de o parte, practicile dăunătoare ale anumitor administrații fiscale și naționale care permit societăților multinaționale să își transfere profiturile în scopul de a evita impozitul pe teritoriile unde acestea au fost obținute și, pe de altă parte, competiția în care intră guvernele pentru a atrage investițiile străine directe (ISD) sau pentru a menține activitățile economice în interiorul țării, în deplină conformitate cu legislația UE;

5.  subliniază faptul că, în conformitate cu principiul subsidiarității, tratatul permite statelor membre să stabilească propriile niveluri ale taxelor și bazei fiscale aplicate societăților comerciale până în momentul în care se vor fi convenit măsuri mai avansate de convergență fiscală în conformitate cu tratatul; cu toate acestea, subliniază că normele extrem de complexe ale sistemelor fiscale naționale, alături de diferențele dintre aceste sisteme, creează lacune legislative care sunt folosite de companiile multinaționale în scopuri de planificare fiscală agresivă, cauzând astfel erodarea bazei de impozitare, transferul profiturilor, cursa spre cel mai mic nivel și, în cele din urmă, un rezultat economic suboptim; subliniază faptul că acest gen de evaziune fiscală reprezintă un joc cu sumă negativă pentru toate bugetele naționale luate laolaltă, deoarece creșterile veniturilor din impozite ce provin din practici dăunătoare într-un stat membru (datorate derogărilor, deducerilor specifice și lacunelor legislative) nu compensează reducerile veniturilor din impozite din alte state membre; subliniază că erodarea bazei de impozitare, concurența fiscală dăunătoare și începerea unei curse de reducere a ratei de impozitare la cel mai mic nivel posibil poate fi prevenită numai printr-o abordare comună și mai bine coordonată din partea statelor membre, abordare care să conducă la instituirea unui cadru comun în care statele membre să își stabilească ratele de impozitare;

6.  reamintește faptul că în unele state membre există cote nominale de impozitare a întreprinderilor mai mari decât în alte state dar în care, în realitate, ca urmare a deducerilor și a lacunelor care sunt în folosul activității comerciale naționale, aceste cote sunt reduse în mod substanțial, ceea ce înseamnă că rata de impozitare reală este mai mică decât în statele membre unde, în mod oficial, rata de impozitare ar fi mai scăzută;

7.  subliniază că impozitele pe profit mai scăzute din anumite state membre pot asigura venituri fiscale relative mai mari decât cele care ar fi obținute în urma unor impozite pe profit mai mari;

8.  ia act de faptul că, potrivit Comisiei(17), între 1995 și 2014, ratele statutare de impozit pe venit aplicate societăților din UE au scăzut cu 12%, de la 35% la 23%; subliniază că această scădere a ratelor de impozitare este însoțită de o lărgire a bazei de impozitare pentru a atenua pierderea de venituri și că veniturile relativ stabile provenite din impozitarea societăților în același interval de timp pot fi explicate, de asemenea, prin tendința substanțială spre „corporatizare”, mai precis trecerea de la anumite forme juridice de desfășurare a activităților comerciale, cum ar fi proprietatea (individuală), la statutul de corporație, ceea ce are ca rezultat o schimbare similară, de la o bază personală de impozitare, la una corporativă;

9.  ia act de faptul că majoritatea statelor membre plătesc sume mari pentru stimulente fiscale care vizează crearea unui avantaj competitiv pentru IMM-uri dar că, potrivit Comisiei(18), aceste încercări sunt subminate de efectul planificării fiscale internaționale în trei din patru dintre statele membre în care s-au efectuat sondaje în cadrul unui studiu recent; ia act de faptul că astfel de efecte creează dezavantaje competitive pentru IMM-uri, în ciuda costurilor foarte ridicate determinate de cheltuielile fiscale care vizează sprijinirea lor, precum și că astfel de rezultate subminează intenția factorilor de decizie politică;

10.  subliniază decalajul din ce în ce mai mare dintre ratele de impozitare legale și cele efective, în special pentru firmele care acționează la nivel global, ceea ce reflectă cel puțin parțial existența diverselor derogări și scutiri de la regimul fiscal general, fie că acestea sunt intenționate de legislator pentru a atinge obiective specifice, fie că rezultă din planificarea fiscală agresivă, și anume în urma creării unor acorduri pur artificiale în scopul exclusiv al impozitării;

11.  subliniază faptul că neconcordanțele dintre sistemele fiscale la nivel global contribuie semnificativ la evaziunea fiscală și la erodarea bazei de impozitare, dar că adoptarea de acțiuni numai la nivelul UE nu va soluționa aceste chestiuni;

12.  ia act de marea diversitate a celor 28 de sisteme fiscale din UE, atât în ceea ce privește definiția bazei de impozitare, cât și nivelul ratei de impozitare; această diversitate este chiar mai mare dacă se iau în considerare jurisdicțiile speciale cu sisteme fiscale autonome care sunt asociate statelor membre ale UE (teritoriile de peste mări și dependențele Coroanei Britanice); își exprimă nemulțumirea față de faptul că noțiuni și elemente de bază, cum ar fi echilibrul dintre impozitarea la sursă și impozitarea la locul de rezidență, sediul permanent și entitățile impozabile, activitățile economice substanțiale și normele de combatere a abuzurilor, definiția dobânzilor și a redevențelor, tratamentul activelor necorporale, tratamentul finanțării prin împrumut și al finanțării prin capital propriu, fără a vorbi de elementele care pot sau care nu pot fi deduse din baza de impozitare, nu sunt vizate în prezent de nicio definiție sau orientări comune la nivelul UE, statele membre având sisteme fiscale necoordonate; subliniază necesitatea armonizării acestor definiții;

13.  subliniază faptul că regimurile naționale preferențiale și neconcordanțele dintre diverse sisteme fiscale de pe piața unică creează oportunități pentru evaziune fiscală; ia act de faptul că aceste efecte nedorite sunt agravate de interacțiunea cu un număr ridicat de tratate fiscale bilaterale între statele membre și țările terțe, dar și de lipsa de suficiente dispoziții împotriva abuzurilor;

14.  ia act de faptul că acest cadru fiscal necoordonat din UE suferă și din cauza lipsei acute de cooperare între statele membre; în acest sens, subliniază că statele membre nu iau în mod necesar în considerare impactul măsurilor lor fiscale asupra altor state membre, nici când își creează propriile măsuri fiscale, nici când fac schimb de informații cu privire la punerea în aplicare a unor astfel de măsuri, ceea ce conduce de facto la o politică fiscală protecționistă (beggar-thy-neighbour), care contravine fundamentelor proiectului european; subliniază că, prin schimbul automat de informații, sistematic și eficient, între statele membre ar fi posibil să se aibă în vedere tratamentul fiscal al fluxurilor de venituri sau al tranzacțiilor specifice din alte state membre; subliniază că aceasta contribuie, de asemenea, la crearea unei situații inacceptabile în care profiturile generate de companiile multinaționale într-un stat membru sunt adesea impozitate la rate foarte reduse sau nu sunt impozitate deloc în UE;

15.  este de părere că politica fiscală și politica în domeniul concurenței ar trebui să fie considerate cele două fețe ale aceleiași monede în cadrul pieței interne și invită Comisia să reevalueze și să îmbunătățească instrumentele și resursele disponibile pentru politica în domeniul concurenței și ajutoarele de stat;

16.  subliniază faptul că convergența dintre sistemele fiscale naționale din UE este foarte limitată în ciuda extinderii fără precedent a procesului de integrare în UE în ultimii 30 de ani, în special în ceea ce privește piața unică și uniunea economică și monetară; regretă faptul că coordonarea sistemelor fiscale naționale este mult în urmă în comparație cu eforturile coordonate din alte domenii de la nivelul UE, în special în cadrul semestrului european, deși, pe lângă relevanța măsurilor privind cheltuielile, o parte semnificativă a mixului de politici pentru asigurarea consolidării bugetare se referă la venituri; consideră că acest aspect ar fi trebuit menționat în raportul celor cinci președinți intitulat „Finalizarea uniunii economice și monetare a Europei”, din iunie 2015;

17.  subliniază faptul că lipsa unei voințe politice de a asigura convergența între politicile fiscale naționale determină statele membre să opteze pentru o abordare bilaterală, cu toate că o abordare comună ar fi mai eficientă; reamintește posibilitatea de a depune eforturi în direcția convergenței fiscale prin intermediul unei cooperări consolidate; salută, în acest context, dorința anumitor state membre de a introduce o taxă pe tranzacțiile financiare;

Instrumente de planificare fiscală agresivă și impactul acestora

18.  subliniază că eludarea fiscală practicată de către anumite companii multinaționale poate avea ca rezultat plata unor impozite aproape de zero pentru profiturile generate în jurisdicțiile europene și accentuează faptul că aceste multinaționale beneficiază de bunurile și serviciile publice de la locul în care își desfășoară activitatea, dar nu își plătesc partea corectă, contribuind astfel la erodarea bazei de impozitare naționale și la creșterea inegalităților; subliniază, de asemenea, faptul că posibilitatea de a transfera profiturile este disponibilă numai pentru societățile care întreprind activități transfrontaliere, ceea ce penalizează concurenții care își desfășoară activitatea doar într-o singură țară;

19.  ia act cu mare preocupare de faptul că eludarea fiscală practicată de către companii are impact direct asupra bugetelor naționale și asupra partajării efortului fiscal în rândul categoriilor de contribuabili, precum și între factorii economici (în beneficiul celor mai mobili factori, cum ar fi capitalul sub forma investițiilor străine directe - ISD); regretă faptul că, pe lângă distorsiunile în materie de concurență și crearea de condiții inegale, acest fapt cauzează o situație extrem de îngrijorătoare în care, în contextul eforturilor intense de consolidare și de reforme structurale, unii dintre acești contribuabili, care dețin cea mai mare capacitate de a plăti, contribuie semnificativ mai puțin decât contribuabilii cei mai afectați de criza economică, financiară și a datoriilor, cum ar fi cetățenii obișnuiți și societățile care nu folosesc planificarea fiscală agresivă și care adeseori fac parte din categoria întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), nefiind în măsură să concureze cu companii multinaționale din cauza acestui dezavantaj fiscal comparativ; subliniază că această situație riscă să alimenteze neîncrederea populației și să afecteze gradul de respectare a legislației fiscale în general, mai ales în acele țări supuse unor programe de ajustare; regretă faptul că avertizorii de integritate, care, în interes public, pun la dispoziția autorităților naționale informații cruciale despre abuzuri în serviciu, fapte reprobabile, fraude sau activități ilegale, pot face obiectul urmăririi judiciare și al prejudiciilor personale sau economice; constată cu mare îngrijorare că și jurnaliști care au dezvăluit practici ilegale sau ilegitime uneori s-au confruntat cu consecințe similare;

20.  ia act de faptul că ancheta FMI(19) referitoare la 51 de țări conchide că transferul profiturilor între jurisdicțiile fiscale cauzează în medie pierderi de venituri de circa 5% din venitul actual provenit din impozitele aplicate întreprinderilor, aceste pierderi fiind de circa 13% în țările care nu fac parte din OCDE; ia act, de asemenea, de faptul că, potrivit Comisiei, dovezile econometrice arată că sensibilitatea IED la impozitarea aplicată întreprinderilor a sporit de-a lungul timpului; subliniază faptul că, potrivit unui studiu, în UE se pierd anual 1 000 de miliarde de euro din venituri fiscale potențiale din cauza efectului combinat al fraudei fiscale, evaziunii fiscale, eludării fiscale și al economiei subterane(20) și că estimările arată pierderi anuale globale pentru bugetele naționale cauzate de eludarea fiscală în valoare de cel circa 50-70 de miliarde EUR, pierderi ce s-ar ridica, în realitate, la 160-190 de miliarde EUR dacă s-ar ține seama de aranjamentele fiscale speciale, ineficiențele în colectarea impozitelor și altele asemenea(21); întrucât Comisia ONU pentru comerț și dezvoltare a calculat că țările în curs de dezvoltare pierd circa 100 de milioane de USD anual în venituri din impozite, din cauza practicilor de eludare fiscală ale companiilor multinaționale; subliniază că aceste cifre ar trebui privite cu prudență, ele putând subestima pierderea efectivă pentru bugetele naționale, dată fiind transparența limitată și normele contabile și conceptuale diferite din lume, fapt care afectează disponibilitatea unor date comparabile și relevante, precum și fiabilitatea oricărei estimări;

21.  ia act de faptul că strategiile de planificare fiscală pot fi bazate pe modalitatea de structurare a companiilor, pe mecanismele de finanțare a sucursalelor sau pe stabilirea unor prețuri de transfer fără legătură cu activitățile economice reale, ceea ce permite transferul artificial al profitului în alte jurisdicții, cu scopul de a reduce contribuția fiscală globală a companiilor; constată cu profundă îngrijorare că un număr tot mai mare de societăți de tip „cutie poștală” există în UE, dar sunt „societăți” doar cu numele și sunt utilizate exclusiv în scopuri de evaziune fiscală; subliniază exemplul specific al McDonalds, ale cărui practici fiscale, demascate într-un raport realizat de o confederație sindicală, au costat țările europene peste 1 miliard EUR din impozite neîncasate între 2009 și 2013(22);

22.  consideră că regimurile naționale preferențiale și nivelul redus al coordonării sau convergenței dintre sistemele fiscale ale statelor membre, în ciuda interconexiunilor economice efective și a interacțiunilor de pe piața internă, au drept rezultat un număr de neconcordanțe care permit planificarea fiscală agresivă, deducerile duble sau dubla neimpunere, de exemplu prin una dintre următoarele practici sau o combinație a acestora: abuzuri în stabilirea prețurilor de transfer, situarea deducerilor în jurisdicții cu un nivel ridicat al taxelor, trecerea fondurilor obținute din credite prin companii interpuse, transferul riscului, produse financiare hibride, exploatarea neconcordanțelor, arbitrajul fiscal, aranjamente fiscale la plata impozitelor pe profitul realizat din brevete, alegerea legislației celei mai favorabile și situarea vânzării de active în jurisdicțiile cu niveluri reduse de impozitare;

23.  subliniază faptul că, în cursul misiunilor de constatare desfășurate în cinci state membre și în Elveția, comisia specială a PE a observat că un număr de măsuri naționale în materie de fiscalitate, adeseori folosite în combinație de întreprinderile multinaționale, au potențialul de a reprezenta practici fiscale dăunătoare, în special următoarele (care ar trebui considerate că reprezintă o listă neexhaustivă):

–  utilizarea abuzivă a deciziilor fiscale sau a acordurilor amiabile ce depășește simpla clarificare a legislației existente și vizează beneficierea de un tratament fiscal preferențial;

–  definiții divergente referitoare la sediul permanent și rezidența fiscală;

–  neluarea în considerare sau luarea în considerare în mică măsură a substanței activității economice, ceea ce permite crearea unor entități cu scop special (de exemplu, societățile de tip „cutie poștală”, companii-fantomă) cu un tratament fiscal mai favorabil;

–  deducerea de dobânzi noționale (care permite companiilor să își deducă din venitul impozabil o dobândă fictivă calculată pe baza capitalului propriu);

–  practici de acordare a unor decizii fiscale privind profitul în exces (prin care o companie poate obține confirmarea scrisă din partea administrației fiscale că venitul său impozabil nu include acele profituri care nu ar fi fost realizate fără sinergii);

–  dispoziții neclare sau necoordonate referitoare la stabilirea prețurilor de transfer;

–  un număr de regimuri preferențiale, în special în ceea ce privește activele necorporale (pachete pentru brevete, know-how sau drepturi de proprietate intelectuală);

–  rambursarea sau scutirea de impozitul reținut la sursă pentru dobânzi, dividende și redevențe prin intermediul unor tratate fiscale bilaterale și/sau în conformitate cu legislația națională;

–  diferențe în denumirile juridice între statele membre (entități hibride sau împrumuturi hibride, în cazul în care cheltuieli cu dobânzile devin dividende scutite de impozite);

–  și, în cazul Elveției, regimuri fiscale speciale la nivel de canton pentru companiile aflate sub control străin, regimuri care nu sunt acordate companiilor aflate sub control național (așa-numitele regimuri de tip ring-fencing);

–  lipsa unor de norme antiabuz eficace, cu caracter general sau specific sau aplicarea sau interpretarea deficitară a acestor norme;

–  structuri care pot disimula beneficiarul efectiv al activelor și care nu fac obiectul unor regimuri de schimb de informații, cum ar fi fiduciile și așa-numitele „freeports”;

24.  ia act de faptul că, potrivit Comisiei(23), 72% din transferurile de profituri au loc în UE prin intermediul prețurilor de transfer și al localizării proprietății intelectuale;

25.  subliniază faptul că un număr de state membre au dezvoltat în ultimii ani sisteme specifice de reducere a taxelor aplicabile companiilor pentru a atrage activele necorporale mobile ale acestora, cum ar fi veniturile provenite din proprietatea intelectuală; ia act de varietatea reducerilor și alocațiilor pentru reducerea ratei de impozitare și de varietatea domeniului de sisteme oferite (pachete pentru inovare, pachete pentru proprietatea intelectuală, pachete pentru know-how, pachete pentru brevete etc.); subliniază că, în anumite state membre, contribuabilii nu trebuie să producă bunuri de proprietate intelectuală ei înșiși și/sau în țară pentru a avea acces la beneficii fiscale, ci doar să achiziționeze aceste bunuri prin intermediul unei companii care își are rezidența în respectiva jurisdicție; subliniază, prin urmare, că orice beneficii fiscale pentru cercetare și dezvoltare trebuie să fie legate de cheltuieli reale în jurisdicția în cauză;

26.  subliniază totodată că sistemele fiscale naționale permit solicitarea unei rambursări a costurilor aferente activităților de cercetare și dezvoltare chiar și dacă nu există pachete de brevete și că, astfel, pachetele de brevete pot contribui la o eludare fiscală care este contrară sistemului;

27.  consideră că aceste sisteme sunt exemple tipice de concurență dăunătoare între țări, deoarece conexiunea cu economia reală și impactul asupra acesteia sunt, cel mai adesea, nule, însă efectul lor este cel al reducerii veniturilor fiscale ale altor țări, printre care se află și state membre; ia act de faptul că în urma unei revizuiri a stimulentelor fiscale pentru cercetare și dezvoltare(24), Comisia a constatat că pachetele de brevete par mai degrabă să ducă la o relocare a veniturilor întreprinderilor decât la stimularea investițiilor;

28.  subliniază faptul că, într-un mediu economic caracterizat de un număr mare de active necorporale, stabilirea prețurilor de transfer este adesea afectată de lipsa de tranzacții și valori de referință comparabile, fapt care face din aplicarea corectă a principiului deplinei concurențe, potrivit căruia prețul tranzacțiilor efectuate între entitățile care aparțin aceluiași grup corporativ ar trebui să aibă aceeași valoare ca și prețul tranzacțiilor efectuate între entități independente, o sarcină dificilă;

29.  ia act de faptul că orientările existente referitoare la stabilirea prețurilor de transfer lasă la discreția companiilor multinaționale o marjă semnificativă în alegerea și implementarea metodelor de evaluare; subliniază că lipsa oricărui standard comun eficient pentru stabilirea prețurilor de transfer, precum și diversele derogări, excepții și alternative oferite sunt exploatate de către companiile multinaționale, în contradicție cu spiritul respectivelor orientări, pentru a-și calibra profitul impozabil în funcție de jurisdicție și pentru a-și reduce sarcina fiscală globală, de exemplu prin intermediul contractelor cost plus abuzive, prin stabilirea arbitrară a marjelor de profit sau prin excluderea îndoielnică a anumitor cheltuieli din calcularea profitului; subliniază că cea mai bună modalitate de a aborda chestiunea prețurilor de transfer la nivelul UE o reprezintă consolidarea bazei comune de impozitare, ceea ce elimină necesitatea acestor prețuri;

30.  subliniază faptul că dosarele referitoare la stabilirea prețurilor de transfer depuse de companiile multinaționale sau de reprezentanții lor nu pot fi monitorizate în mod adecvat de către administrațiile fiscale, care adesea nu sunt echipate și dotate cu personal suficient pentru a examina în mod critic și detaliat aceste analize și rezultatul și impactul lor;

31.  regretă faptul că, într-un context economic în care 60% din comerțul mondial se desfășoară în cadrul unor grupuri(25), orientările privind aplicarea acestui concept pur economic nu există decât la nivel național și, prin urmare, sunt afectate de disparitățile dintre statele membre și fac obiectul unor litigii juridice;

32.  în plus, subliniază faptul că, în ciuda numărului semnificativ de litigii care au loc în UE din cauza diferitelor interpretări ale acelorași principii referitoare la stabilirea prețurilor de transfer, la nivel european nu există niciun mecanism eficient de soluționare a litigiilor; ia act de faptul că soluționarea cazurilor deschise în baza convenției UE de arbitraj în materie de prețuri de transfer poate dura până la opt ani, contribuind la insecuritate juridică pentru companii și administrațiile fiscale;

33.  subliniază rolul crucial al marilor firme de consultanță, printre care cele patru cele mai mari („the Big Four”), în conceperea și promovarea deciziilor și sistemelor de eludare fiscală bazate pe exploatarea neconcordanțelor dintre legislațiile naționale; subliniază că respectivele firme, ale căror venituri provin în mare parte din servicii fiscale, care domină cea mai mare parte a pieței de audit din statele membre și care prevalează în domeniul serviciilor de consultanță fiscală la nivel mondial, constituie un oligopol restrâns; consideră că o astfel de situație nu poate continua fără să aducă prejudicii funcționării pieței unice în domeniile de activitate ale celor patru mari firme; atrage atenția asupra conflictului de interese care rezultă din juxtapunerea, în cadrul acelorași firme, a consultanței fiscale și a activităților de consultanță destinate pe de o parte administrațiilor fiscale și, pe de altă parte, serviciilor de planificare fiscală ale companiilor multinaționale, care exploatează slăbiciunile sistemelor fiscale naționale; este de părere că bunele practici în această privință trebuie promovate și că codurile de conduită existente ar trebui îmbunătățite; pune așadar serios sub semnul întrebării eficacitatea oricărui cod corporativ de conduită și a oricăror politici de responsabilitate socială în abordarea acestei chestiuni; subliniază faptul că deciziile fiscale au devenit, în UE și peste tot în lume, o practică comercială comună, nu doar pentru a se obține securitate juridică sau acorduri fiscale avantajoase, ci și utilă în cazurile în care dispozițiile legislative nu lasă loc de interpretare; își manifestă îngrijorarea cu privire la estimările sectorului consultanței fiscale că, pentru ca un sistem de planificare fiscală să fie oferit clienților, este suficient ca acesta să aibă o șansă din două de a fi legal(26);

34.  invită autoritățile fiscale să își îmbunătățească și diversifice sursele de know-how și să aducă îmbunătățiri substanțiale procesului de evaluare a impactului pentru a reduce riscurile unor consecințe neașteptate ale noilor măsuri fiscale; reamintește statelor membre că nu doar diferențele dintre sistemele fiscale, ci și o complexitate excesivă a sistemului fiscal național și o stabilitate redusă cu modificări prea frecvente contribuie semnificativ la crearea decalajelor fiscale, la lipsa de echitate din sistemul fiscal și la credibilitatea scăzută a politicii fiscale; subliniază, în acest context, obstacolele create de fragmentarea fiscală în calea înființării unei uniuni europene a piețelor de capital;

Situația actuală și evaluarea acțiunilor la nivelul UE și la nivel internațional și național

35.  recunoaște că, în urma crizei economice și, în plus, în urma scandalului LuxLeaks, abordarea problemei reprezentate de planificarea fiscală agresivă a companiilor multinaționale a devenit o prioritate pe agenda politică a statelor membre, a UE, a OECD și a G20, dar regretă că, până în prezent, în afara proiectului BEPS al OCDE sponsorizat de G20 care abia a fost finalizat, dar nu a fost încă implementat de țările participante, nu au fost făcute progrese semnificative în termeni practici;

36.  în acest cadru, remarcă faptul că multe state membre au introdus sau intenționează să adopte măsuri pentru combaterea eludării fiscale, în special în ceea ce privește limitarea deductibilității dobânzilor, norme de combatere a abuzurilor, o definire mai bună a noțiunii de sediu permanent (inclusiv dezvoltarea de teste de substanță economică pentru a stabili mai eficient prezența impozabilă a firmelor), excluderea posibilă de la licitațiile publice a firmelor care nu respectă normele sau obligația de a face publice sistemele de planificare fiscală, ceea ce poate avea un rol decisiv pentru redobândirea credibilității sistemului fiscal și pentru a reduce decalajul de timp dintre instituirea de sisteme specifice și adoptarea de acțiuni corective, inclusiv pe plan legislativ;

37.  cu toate acestea, este preocupat de faptul că, în absența cooperării, măsurile unilaterale luate de statele membre împotriva erodării bazei de impozitare pot contribui la creșterea complexității, generând noi neconcordanțe și, drept urmare, mai multe oportunități pentru evitarea plății impozitelor pe piața internă; subliniază faptul că orice implementare diferită de către statele membre a orientărilor internaționale sau ale UE poate avea același efect;

38.  salută diversele inițiative și propuneri legislative ale Comisiei din ultimii 20 de ani, inclusiv cele mai recente, menite să aducă o mai bună coordonare între sistemele fiscale aplicabile întreprinderilor în statele membre, cu scopul de a consolida piața internă, de a aborda problemele legate de dubla impunere sau dubla neimpunere sau pentru păstrarea dreptului statelor membre de a stabili impozite în mod eficient; cu toate acestea, regretă faptul că, până în prezent, numai un număr mic din aceste propuneri au fost adoptate de Consiliu, din cauza cerinței privind unanimitatea și a faptului că anumite state membre sunt convinse că au mai mult de câștigat la nivel individual de pe urma lacunelor din sistemul fiscal necoordonat decât ar avea de câștigat la nivel colectiv în cadrul unui sistem coordonat;

39.  salută publicarea unei noi serii de politici fiscale și invită Comisia să depună eforturi pentru a garanta că sistemul fiscal va fi echitabil, bazat pe principiul impozitării în statul membru în care sunt generate profiturile, evitându-se astfel denaturarea pieței interne și concurența neloială;

40.  subliniază că grupul de lucru pentru codul de conduită privind impozitarea întreprinderilor („grupul”), instituit de statele membre în 1998, a făcut posibilă eliminarea la sfârșitul anilor 1990 și la începutul anilor 2000 a celor mai dăunătoare practici individuale în materie de fiscalitate existente atunci, prin intermediul unei abordări duble fără caracter obligatoriu de retragere progresivă a măsurilor fiscale existente care cauzau concurență dăunătoare și prin evitarea introducerii oricăror măsuri de acest tip în viitor („statu-quo”);

41.  regretă faptul că activitatea grupului pare să își fi pierdut avântul; ia act de faptul că unele dintre cele peste 100 de măsuri revocate ca urmare a activității acestui grup au fost înlocuite în statele membre de măsuri cu efecte dăunătoare similare; ia act de faptul că autoritățile fiscale au contracarat recomandările grupului prin crearea de noi structuri cu aceleași efecte dăunătoare ca cele revocate prin activitatea grupului; regretă faptul că nu au avut succes tentativele din trecut de consolidare a guvernanței și mandatului său și de ajustare și extindere a metodelor sale de lucru și a criteriilor stabilite prin cod, cu scopul de a combate noile forme de practici fiscale dăunătoare din mediul economic actual; sprijină cele mai recente propuneri ale Comisiei în acest sens, incluse în planul său de acțiune din 17 iunie 2015 pentru o impozitare echitabilă și eficace a întreprinderilor în UE;

42.  regretă faptul că, deși din 1997 se proclamă obiective ambițioase, concurența fiscală dintre statele membre continuă, fiind generată nu atât de diferențele dintre ratele impozitelor, cât de diferitele norme naționale prin care se determină ce constituie profit impozabil, fapt ilustrat în mod invariabil de mai multe decenii de diferențele dintre ratele impozitelor nominale și cele efective aplicate de către statele membre întreprinderilor;

43.  regretă, de asemenea, faptul că statutul inițial și dispozițiile în materie de guvernanță ale grupului au lăsat prea mult loc la negocieri și compromisuri politice pentru atingerea unui „acord larg” (și anume, efectiv cvasi-unanimitatea, cu posibilitatea de exprimare a dezacordului în note de subsol) cu privire la practicile dăunătoare, afectând astfel fiabilitatea și gradul de finalizare a lucrărilor grupului și ducând uneori la situații în care rapoartele nu erau publicate în mod intenționat sau nu li se dădea curs, cum a fost cazul raportului Simmons & Simmons din 1999 privind practicile administrative; consideră regretabil faptul că retragerea măsurilor în vigoare a fost afectată de întârzieri politice și că, în unele cazuri, a permis includerea de noi beneficiari după expirarea termenului, ceea ce se datorează și mecanismelor foarte slabe de control și monitorizare ale grupului;

44.  subliniază că, în esență, abordarea de la caz la caz pe care a avut-o grupul, deși în prezent ea concurează într-o mai mare măsură în statele membre cu măsurile generale, nu abordează deficiențele sistemice ale cadrului fragmentat de impozitare a întreprinderilor în UE, care necesită o revizuire generală mai substanțială;

45.  de asemenea, ia act de eforturile depuse prin crearea unei platforme pentru buna guvernanță fiscală, care aduce în jurul aceleiași mese diverse părți interesate cu scopul de ajunge la un consens privind chestiunea eludării fiscale, în special în context internațional, precum și prin crearea forumului comun pentru prețurile de transfer, care emite o serie de orientări cu privire la aspectele tehnice ale stabilirii prețurilor de transfer; subliniază faptul că, până în prezent, aceste organisme au contribuit la realizarea de corecții limitate la cadrul de impozitare a întreprinderilor; regretă faptul că orientările emise până în prezent de către forumul comun pentru prețurile de transfer nu tratează în măsură suficientă problema eludării fiscale; regretă dezechilibrele existente în componența forumului comun pentru prețurile de transfer, în pofida recentei sale modificări; obiectează, totodată, împotriva faptului că experții fiscali contribuie la stabilirea orientărilor pentru prețurile de transfer dar, în același timp, pot oferi consultanță clienților lor cu privire la strategii de planificare fiscală agresivă, aflându-se astfel într-o poziție de conflict de interese;

46.  subliniază faptul că legislația UE (directivele privind societățile-mamă și filialele, privind dobânzile și redevențele, privind fuziunile și privind cooperarea administrativă), deși acoperă aspecte limitate legate de impozitarea întreprinderilor, a putut aborda probleme specifice cu care se confruntă statele membre și firmele care funcționează în mai multe țări; subliniază faptul că aceste măsuri, care inițial au fost concepute pentru a elimina dubla impunere, au efecte contraproductive neintenționate în ceea ce privește eludare fiscală și duc uneori la dubla neimpunere; salută recenta adoptare de către Consiliu a modificării la directiva privind societățile-mamă și filialele, care are scopul de a introduce o clauză generală de combatere a abuzurilor și a tratamentului neuniform al împrumuturilor hibride, care va intra în vigoare la sfârșitul lui 2015, așteptându-se ca aceasta să contribuie la eliminarea unor oportunități de eludare fiscală în UE;

47.  reamintește dispozițiile Directivei 2011/16/UE a Consiliului privind cooperarea administrativă, care au scopul de a asigura schimbul tuturor informațiilor financiare relevante; consideră că schimbul automat, imediat și cuprinzător de informații și procesarea eficientă a informațiilor fiscale ar avea un puternic efect de descurajare a evaziunii fiscale și a practicilor fiscale dăunătoare și ar permite statelor membre și Comisiei să aibă la dispoziție toate informațiile necesare pentru a reacționa împotriva acestor practici;

48.  regretă faptul că actualul cadru legislativ și de monitorizare pentru schimbul de informații cu privire la măsurile fiscale nu este eficient, deoarece s-a demonstrat că cerințele existente privind schimbul de informații spontan sau la cerere nu sunt respectate; regretă faptul că practic niciun stat membru nu face schimb de informații care ar putea avea efect asupra țărilor partenere din UE; regretă lipsa de coordonare dintre Comisie și autoritățile competente din statele membre;

49.  regretă că informațiile fiscale sunt foarte rar schimbate în mod spontan între statele membre; se declară în favoarea unui schimb de informații automat, care să nu se mai bazeze pe reciprocitate; atrage atenția asupra problemelor structurale de concepție ale unui sistem bazat pe libertatea totală de alegere a informațiilor comunicate sau necomunicate și însoțit de sisteme de monitorizare slabe, care fac foarte dificilă identificarea oricărei încălcări a cerințelor privind schimburile de informații;

50.  salută angajamentul Comisiei de a promova schimbul automat de informații fiscale drept viitorul standard european și internațional în materie de transparență; ca un prim pas, îndeamnă Comisia să își îndeplinească îndatorirea de gardian al tratatelor și să realizeze toate acțiunile necesare pentru a garanta că sunt respectate legislația existentă a UE și principiul cooperării loiale între statele membre, prevăzut în tratate; salută propunerea grupului de experți privind schimbul automat de informații privind conturile financiare de a examina posibilitățile de sprijinire a țărilor în curs de dezvoltare prin intermediul schimbului automat de informații, încheind acorduri de schimb nereciproc cu aceste țări;

51.  ia act de faptul că normele și sancțiunile privind ajutoarele de stat sunt utile ca mijloc de combatere a practicilor fiscale dăunătoare celor mai abuzive și mai perturbatoare și că acestea pot avea un semnificativ efect de descurajare;

52.  salută pachetul Comisiei privind transparența fiscală, referitor la schimbul automat de informații între statele membre privind deciziile lor fiscale, din martie 2015, și planul de acțiune pentru un sistem de impozitare a întreprinderilor echitabil și eficient în Uniunea Europeană, din iunie 2015; cu toate acestea, subliniază că aceste texte pot fi considerate doar ca niște prime etape în direcția potrivită și că este nevoie urgentă de un cadru coerent de propuneri legislative și de coordonare administrativă în beneficiul IMM-urilor și al companiilor multinaționale care contribuie la crearea unei creșteri economice veritabile și care își plătesc contribuția fiscală corectă pe piața internă;

53.  salută acordul recent privind planul de acțiune BEPS al OCDE care, în urma apelurilor succesive la acțiune adresate în cadrul summiturilor G7 și G20, încearcă să abordeze problemele individuale care afectează funcționarea sistemului internațional de taxe pentru întreprinderi, prezentând acțiuni globale și sistematice pentru abordarea acestor probleme; regretă includerea tardivă și totodată inegală a țărilor în curs de dezvoltare în procesul BEPS al OCDE, la care acestea ar trebui să participe în mod echitabil; regretă de asemenea că unele dintre rezultatele planului de acțiune BEPS nu avansează în special în ceea ce privește regimurile fiscale dăunătoare, economia digitală și transparența;

54.  remarcă faptul că, în urma unei analize sistematice a „punctelor de presiune” din sistemul fiscal internațional, planul de acțiune BEPS a fost împărțit în 15 puncte de acțiune, dintre care șapte au fost aprobate de G20 în noiembrie 2014, iar celelalte au fost convenite în octombrie 2015; subliniază că, pe fundalul unui mediu de afaceri care evoluează, respectivele acțiuni au scopul de a aborda probleme de transparență, de exemplu prin prezentarea de orientări privind raportarea pentru fiecare țară în parte, lipsa de substanță în anumite acorduri de eludarea fiscală, precum și o mai mare coerență a normelor internaționale;

55.  cu toate acestea, avertizează asupra compromisurilor care s-ar putea îndepărta de la ambițiile inițiale sau care ar putea conduce la interpretări divergente la nivel național; cu toate acestea, subliniază faptul că, până în prezent, nu a existat o monitorizare eficientă a punerii în aplicare a orientărilor OCDE în țările care au aprobat aceste orientări și că nici chiar soluțiile cel mai bine gândite nu pot fi eficiente dacă nu sunt monitorizate și implementate în mod adecvat;

56.  subliniază natura complementară a activității UE și a OCDE în acest domeniu; consideră că UE, dat fiind gradul său de integrare, trebuie să ia mai multe măsuri în ceea ce privește coordonarea și convergența decât propunerile BEPS, cu scopul de a evita toate formele de concurență fiscală dăunătoare de pe piața internă; are convingerea că UE se poate asigura că competitivitatea sa nu este afectată în mod negativ și că totodată ar putea să instituie instrumente pentru a asigura o concurență fiscală corectă, precum și dreptul statelor membre de a impune taxe eficace asupra profiturilor generate pe teritoriul lor;

Investigații ale Comisiei cu privire la ajutoarele de stat: prezentare și rezultate

57.  subliniază că, pe piața internă, participanții și întreprinderile noi, inclusiv IMM-urile, care nu utilizează practici fiscale agresive sunt penalizate comparativ cu companiile multinaționale, care pot transfera profiturile sau pot aplica alte forme de planificare fiscală agresivă prin intermediul unei game variate de decizii și instrumente, disponibile pentru aceste companii doar pe baza dimensiunii și a capacității lor de a încheia afaceri la nivel internațional; în acest sens, remarcă cu îngrijorare faptul că, în condiții de egalitate, datorită sarcinilor fiscale mai reduse care rezultă din această planificare, companiile multinaționale rămân cu un profit mai ridicat în urma impozitării și, prin urmare, se creează condiții de concurență inechitabile cu competitorii de pe piața unică care nu recurg la planificarea fiscală agresivă și care păstrează legătura dintre locul în care generează profitul și locul în care își plătesc impozitele; subliniază că această denaturare a unor condiții de concurență echitabile în favoarea companiilor multinaționale contravine principiului fundamental al pieței unice;

58.  subliniază faptul că OCDE(27) remarcă utilizarea de către anumite companii multinaționale a unor strategii care le permit să plătească numai 5 % taxe, în vreme ce întreprinderile mai mici plătesc până la 30 %, și este profund îngrijorat de faptul că, potrivit unor studii(28), contribuția fiscală a companiilor transfrontaliere este, în medie, cu până la 30 % mai mică decât cea a companiilor interne care își desfășoară activitatea într-o singură țară; consideră inacceptabil faptul că, datorită acestor strategii, unele companii multinaționale pot plăti o rată efectivă foarte redusă a impozitului pe profit, în timp ce unele IMM-uri trebuie să plătească o rată integrală;

59.  subliniază faptul că această distorsiune a deciziilor operatorilor economici, luate pe baza veniturilor preconizate în urma impozitării, cauzează o alocare suboptimă a resurselor în UE și tinde să reducă nivelul concurenței, afectând astfel creșterea și ocuparea forței de muncă;

60.  subliniază faptul că anumite practici fiscale dăunătoare se pot încadra la norme privind ajutoarele de stat cu caracter fiscal, în special pentru că ele pot acorda, la fel ca și ajutoarele de stat, un avantaj „selectiv” și pot cauza distorsiuni ale concurenței pe piața internă; ia act de faptul că, în trecut, grupul de lucru pentru ajutoarele de stat și grupul pentru codul de conduită s-au sprijinit reciproc, în special în 1999 și în prima jumătate a anilor 2000; subliniază că asigurarea respectării normelor UE în materie de concurență a adăugat presiune legală, pe lângă procesul decizional fără caracter obligatoriu din cadrul grupului, compensând parțial lipsa oricărui alt instrument eficient de remediere a problemei eludării fiscale la nivelul UE;

61.  ia act de progresele importante care au avut loc în ultimii 20 de ani în ceea ce privește cadrul analitic al Comisiei referitor la ajutoarele de stat cu caracter fiscal, care au adus mai multă claritate în definirea și analizarea ajutoarelor de stat acordate prin intermediul măsurilor fiscale și au facilitat realizarea de acțiuni mai sistematice împotriva unor astfel de măsuri; ia act, în special, de orientările din 1998 ale Comisiei referitoare la aplicarea normelor privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor legate de impozitarea directă a activităților comerciale, de raportul din 2004 privind respectivele orientări și de diverse hotărâri importante din jurisprudență din anii 2000; salută, în cadrul procesului de modernizare a ajutoarelor de stat, promovat de Comisie, lansarea în 2014 a unei consultări publice cu privire la proiectele de orientări care au scopul de a clarifica noțiunea de ajutor de stat, în temeiul articolului 107 din TFUE, care include elemente referitoare la ajutoarele de stat cu caracter fiscal, în special deciziile fiscale;

62.  constată că în ultimele decenii s-a consolidat o jurisprudență a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) referitoare la aplicarea legislației privind ajutoarele de stat în cazul măsurilor fiscale ale statelor membre, ultima dată prin cauza Gibraltar din 2011(29);

63.  arată că CJUE a subliniat principiul prevalenței fondului asupra formei, în virtutea căruia impactul economic al unei măsuri reprezintă punctul de referință pentru evaluare;

64.  observă, prin urmare, că CJUE a derivat din interdicția privind ajutoarele de stat cerințe ample referitoare la responsabilitatea statelor membre în materie de legiferare fiscală;

65.  ia act de faptul că conceptul de „natură și structură generală a sistemului național” este o referință centrală pentru a evalua dacă măsurile fiscale directe sau indirecte sunt sau nu selective și astfel compatibile sau nu cu piața internă; ia act de faptul că orice ajutor de stat ar trebui evaluat în raport cu echilibrul preexistent; subliniază faptul că, atât timp cât criteriul de referință la nivelul UE de evaluare a potențialelor distorsiuni este sistemul național de referință(30), nu toate denaturările concurenței și practicile fiscale dăunătoare de pe piața internă pot fi acoperite de normele actuale în materie de concurență; prin urmare, ia act de faptul că numai aplicarea integrală a acestor norme nu ar permite soluționarea problemei eludării fiscale practicate de companii în UE;

66.  ia act de faptul că, potrivit datelor furnizate comisiei sale speciale competente(31) de către Comisia Europeană, aceasta din urmă a analizat oficial, începând din 1991, numai 65 de cazuri de ajutoare de stat cu caracter fiscal, dintre care 7 erau cazuri de decizii fiscale și numai 10 au avut ca rezultat trimiterea de notificări oficiale către statele membre;

67.  subliniază faptul că, în a doua jumătate a anilor 2000, Comisia a analizat numai un număr mic de cazuri de ajutoare de stat cu caracter fiscal și că printre procedurile recente referitoare la ajutoarele de stat se numără:

–  inițierea, în iunie 2013, a unei anchete privind practicile de acordare a unor decizii fiscale în șapte state membre, anchetă extinsă în decembrie 2014 la toate statele membre;

–  începerea, în octombrie 2013, a unei anchete dacă regimul din Gibraltar privind impozitele pe profit favorizează anumite companii, care în octombrie 2014 a fost extinsă și la analizarea deciziilor fiscale acordate pe teritoriul menționat;

–  în paralel, inițierea unei anchete separate referitoare la regimurile fiscale privind proprietatea intelectuală („regimurile fiscale favorabile pentru brevete”);

–  deschiderea, în iunie 2014, a unor anchete oficiale în trei cazuri: Apple în Irlanda, Fiat Finance and Trade în Luxemburg și Starbucks în Țările de Jos, finalizate în octombrie 2015, și deschiderea ulterioară, în octombrie 2014, a unei anchete privind Amazon în Luxembourg,

–  deschiderea, în februarie 2015, a unei anchete oficiale asupra unui regim fiscal în Belgia (sistemul de acordare a unor decizii fiscale privind profitul în exces);

68.  subliniază că anchetele Comisiei în curs sau finalizate, precum și cazurile dezvăluite de LuxLeaks arată că unele state membre și-au încălcat obligația legală(32) de a comunica Comisiei toate dosarele privind potențiale ajutoare de stat;

69.  subliniază că aceste anchete fac lumină doar asupra unui eșantion foarte limitat de practici tipice, care afectează profitul impozabil alocat filialelor anumitor companii multinaționale prin stabilirea prețurilor de transfer; este preocupat de faptul că resursele actuale ale serviciilor competente ale Comisiei ar putea limita capacitatea acesteia de a examina un număr semnificativ mai mare de cazuri și de a realiza controale sistematice pentru a stabili dacă și alte practici din domeniul impozitării profitului societăților, în afara celor bazate pe stabilirea prețurilor de transfer, ar putea fi în contradicție cu legislația privind ajutoarele de stat;

70.  își exprimă sprijinul ferm pentru demersul Comisiei, care analizează în profunzime, fără a se grăbi și cu întreaga diligență necesară cazurile în curs de desfășurare; este de părere că rezultatul anchetelor va contribui la elaborarea unor orientări mai precise și mai eficace privind ajutoarele de stat de natură fiscală și stabilirea prețurilor de transfer și la obligarea statelor membre să își ajusteze practicile în consecință; cu toate acestea, invită Comisia să încheie aceste anchete în desfășurare privind ajutoarele de stat cu caracter fiscal cât mai curând posibil, fără a aduce atingere calității și credibilității acestora, și așteaptă rezultatele cu mare interes; invită Comisia să raporteze cu regularitate Parlamentului European cu privire la aceste anchete; invită Comisia să solicite recuperarea sumei integrale în cazul confirmării ajutorului de stat ilegal în anchetele în desfășurare;

71.  subliniază că anchetele în curs ar putea să ducă, în cazul încălcării normelor UE, la recuperarea, de către statul membru care a aprobat măsura fiscală în cauză, a sumei corespunzătoare ajutorului de stat ilegal acordat întreprinderilor beneficiare; subliniază că, deși această recuperare ar putea avea un impact negativ semnificativ asupra reputației statului membru respectiv, ea răsplătește de fapt nerespectarea regulilor, fiind puțin probabil să descurajeze statele membre, în situațiile în care au îndoieli, de la implicarea în practici ilegale privind ajutoarele de stat și de la acordarea unor beneficii fiscale abuzive și, în schimb, le eliberează de responsabilitatea lor în ceea ce privește respectarea normelor UE privind ajutoarele de stat și nu remediază prejudiciul financiar adus bugetelor statelor membre afectate; în termeni mai generali, consideră că normele privind ajutoarele de stat ar trebui să prevadă sancțiuni care să reprezinte o măsură efectivă de descurajare a ajutoarelor de stat acordate ilegal;

72.  atrage, de asemenea, atenția asupra posibilității, în eventualitatea stabilirii abuzive a prețurilor de transfer între filiale transfrontaliere, ca nu doar veniturile din impozite ale statului membru aflat la originea tratamentului fiscal avantajos să fie ajustate (recuperarea ajutorului), ci și cele ale altor țări în care a avut loc tranzacția (ajustarea ex post a prețurilor de transfer stabilite și, astfel, a venitului impozabil); subliniază că, în unele cazuri, acest lucru ar putea să ducă la dublă impunere;

73.  reamintește că obiectivul deciziilor fiscale ar trebui să fie asigurarea securității juridice și crearea unor așteptări legitime pentru beneficiarii lor; subliniază, dat fiind faptul că deciziile naționale pot fi contestate la nivelul UE în temeiul normelor privind ajutoarele de stat, că există riscul unor notificări în masă înaintate Comisiei, cu scopul de a obține avize prealabile, de către statele membre care își doresc să evite o situație de insecuritate juridică pentru administrațiile fiscale și întreprinderi; subliniază că creșterea capacității în cadrul Comisiei și îmbunătățirea proceselor de transmitere a informațiilor sunt adecvate pentru a gestiona un flux mare de notificări, precum și transparența crescută impusă statelor membre în chestiuni fiscale;

Țările terțe

74.  este preocupat de faptul că efectele negative de propagare generate de practicile fiscale dăunătoare ale unor companii multinaționale par să fie cu mult mai importante în țările în curs de dezvoltare decât în țările dezvoltate(33), deoarece primele obțin un procent mai mare al veniturilor din impozitul pe profit și dispun de sisteme de finanțe publice, cadre de reglementare și capacitate administrativă de a asigura conformitatea fiscală și de a elimina aceste practici fiscale dăunătoare mai slabe; ia act de faptul că FMI(34) sugerează că, în urma planificării fiscale agresive, țările în curs de dezvoltare pierd, în termeni relativi, de trei ori mai multe venituri decât țările dezvoltate; subliniază faptul că articolul 208 din Tratatul de la Lisabona obligă statele membre să își adapteze politicile de sprijinire a dezvoltării în țările în curs de dezvoltare; subliniază că realizarea de analize cuprinzătoare ex post privind efectele de propagare generate de practicile fiscale ale statelor membre, ale căror concluzii să fie făcute publice, ar contribui la ghidarea procesului de elaborare a politicilor, pentru a se asigura că astfel de practici nu erodează baza de impozitare a altor state membre sau țări terțe;

75.  subliniază că, în același timp, puținii „câștigători” ai competiției fiscale mondiale, și anume acele țări cu politici foarte atractive în materie de impozitare a întreprinderilor, atât din cadrul UE, cât și din afara sa, prezintă o serie de fundamente economice disproporționate față de dimensiunile și de activitatea lor economică reală, mai ales dacă se analizează, de pildă, numărul societăților rezidente pe cap de locuitor, valoarea profiturilor străine înregistrate, investițiile străine directe (ISD) sau fluxurile financiare care părăsesc țara comparativ cu PIB-ul etc.; observă că acest lucru demonstrează caracterul artificial al bazei lor de impozitare și al fluxurilor financiare care intră în țară, precum și separarea permisă de actualele sisteme fiscale între locul în care este generată valoarea și locul unde se realizează impozitarea;

76.  subliniază că concurența fiscală este departe de a fi limitată la statele membre, incluzând teritoriile lor dependente sau asociate, și că majoritatea practicilor în curs de analiză au o dimensiune internațională, prin transferul profiturilor către jurisdicții caracterizate prin absența impozitelor sau prin perceperea unor impozite minime sau jurisdicții care practică secretul bancar unde, adeseori, nu se desfășoară nicio activitate economică importantă; deplânge lipsa unei abordări coordonate din partea statelor membre vizând toate aceste jurisdicții, nu doar în ceea ce privește acțiunea sau răspunsul comun la practicile lor dăunătoare, ci și, în pofida eforturilor Comisiei, în ceea ce privește identificarea acestora și criteriile pertinente; prin urmare, sprijină ferm propunerea din 2012 a Comisiei, care include criterii substanțiale pentru asigurarea concurenței echitabile, pe lângă transparență și schimbul de informații, precum și publicarea recentă, în pachetul fiscal al Comisiei din 17 iunie 2015, a unei liste a jurisdicțiilor fiscale necooperante, întocmită conform unei abordări de tip „numitor comun” pe baza listelor existente la nivel național; subliniază că elaborarea unei astfel de liste este o condiție prealabilă pentru adoptarea unor măsuri corespunzătoare împotriva acestor jurisdicții; consideră că această listă ar trebui să fie prima iterație a unui proces care duce la o definiție riguroasă, obiectivă a „paradisurilor fiscale”, care poate informa apoi listele viitoare, fiind stabilită pe baza unor criterii clare, care ar trebui să fie cunoscute în prealabil; încurajează Comisia să evalueze dacă jurisdicțiile europene îndeplinesc criteriile respective;

77.  subliniază că OCDE a obținut o serie de rezultate notabile în acest sens, în ceea ce privește transparența și schimbul de informații; salută, în special, semnarea, până în iunie 2015, de către aproape 100 de țări a Convenției multilaterale a OCDE privind asistența administrativă reciprocă în materie fiscală (așa-numita „convenție comună”), care prevede cooperarea administrativă între state în legătură cu evaluarea bazei de impozitare și perceperea impozitelor, îndeosebi în vederea combaterii eludării și evaziunii fiscale;

78.  subliniază, cu toate acestea, că activitatea OCDE legată de fosta sa listă a paradisurilor fiscale necooperante s-a bazat pe un proces politic care a dus la compromisuri arbitrare încă din stadiul stabilirii criteriilor de întocmire a listei, cum ar fi cerința de a încheia convenții fiscale cu alte 12 țări, și în urma căruia nicio jurisdicție nu a fost înregistrată drept paradis fiscal necooperant; subliniază că abordarea sa actuală se bazează în continuare pe criterii care vizează transparența fiscală și schimbul de informații și care nu sunt suficient de cuprinzătoare pentru a include caracterul dăunător al anumitor practici fiscale; observă că, indiferent de meritele sale, acest lucru limitează pertinența abordării OCDE în ceea ce privește identificarea acelor jurisdicții fiscale care sunt adevărați piloni ai practicilor de eludare fiscală și dăunează concurenței fiscale din întreaga lume; subliniază, în special, că această abordare nu se referă la niciun indicator calitativ pentru o evaluare obiectivă a respectării practicilor de bună guvernare și nici nu ia în considerare date cantitative cum ar fi profiturile înregistrate, fluxurile financiare care intră și care ies din țară și (de)conectarea acestora de realitatea economică dintr-o jurisdicție dată;

79.  subliniază, în plus, faptul că aceste liste pot fi utilizate la nivel național pentru a pune în aplicare norme naționale de protecție și de combatere a evaziunii față de țările terțe (cum ar fi limitarea beneficiilor, aplicarea unui test privind motivarea comercială, norme vizând societățile financiare sub control străin etc.) și că limitările acestor liste pot, de asemenea, să limiteze domeniul de aplicare și eficacitatea măsurilor naționale menite să combată practicile fiscale dăunătoare;

80.  este convins că asigurarea concurenței echitabile pe piața internă și protejarea bazelor impozabile ale statelor membre depind foarte mult de abordarea verigii celei mai slabe privind interacțiunile cu jurisdicțiile caracterizate prin absența impozitelor sau prin perceperea unor impozite minime și cu jurisdicțiile care practică secretul bancar, având în vedere că statele membre sunt responsabile pentru cotele de impozitare, deoarece existența unui debușeu fiscal (de exemplu absența impozitului reținut la sursă) în țările terțe, indiferent de practicile fiscale ale acestora, crește considerabil oportunitățile de eludare fiscală în UE;

81.  subliniază că o abordare coordonată de către statele membre a țărilor dezvoltate și în curs de dezvoltare s-ar putea dovedi mult mai eficace în eliminarea practicilor fiscale dăunătoare și promovarea unei mai mari reciprocități în chestiunile fiscale;

82.  subliniază că, drept reacție la presiunile exercitate atât de UE, cât și de G20 privind problema transparenței fiscale și în contextul crizei economice, financiare și a datoriilor, unele țări terțe au semnat în cele din urmă acorduri privind schimbul de informații în domeniul fiscal (TIEA) cu UE, care ar trebui să îmbunătățească cooperarea cu aceste țări; arată că, în cazul Elveției, a fost semnat un acord în mai 2015, după o lungă perioadă „de tranziție” în cursul căreia acest partener comercial important al UE a beneficiat de un acces privilegiat la piața unică, dar, în același timp, nu a cooperat în alte domenii, în special cel al impozitării;

83.  constată că, în pofida negocierilor în desfășurare, progresul este încă lent în ceea ce privește semnarea acordurilor de cooperare cu San Marino, Monaco, Liechtenstein și Andorra; regretă că Comisia nu are un mandat european similar pentru a negocia acordurile privind schimbul automat de informații cu teritoriile de peste mări acoperite în prezent de Directiva UE privind impozitarea veniturilor din economii;

84.  ia act cu preocupare de faptul că numeroase țări în curs de dezvoltare sunt deosebit de vulnerabile în fața practicilor de eludare fiscală ale companiilor multinaționale și că principala cauză a absenței unor venituri din bugetele naționale ale țărilor în curs de dezvoltare o reprezintă practicile de stabilire a prețurilor de transfer ale companiilor multinaționale(35); subliniază, în plus, că aceste țări se află într-o poziție de negociere foarte slabă față de unele companii multinaționale sau de unii investitori străini direcți care caută în întreaga lume cele mai avantajoase subvenții și scutiri fiscale; denunță faptul că pierderile anuale suferite de bugetele naționale în ceea ce privește veniturile fiscale sunt estimate a se situa între aproximativ 91(36) și 125 de miliarde EUR(37);

85.  reamintește statelor membre că au obligația în temeiul Tratatului de la Lisabona de a respecta principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării și trebuie să se asigure că politicile lor fiscale nu subminează obiectivele UE pentru dezvoltare; încurajează statele membre să realizeze analize ale efectelor de propagare generate de politicile lor fiscale și ale impactului acestora asupra țărilor în curs de dezvoltare, așa cum sugerează FMI;

Concluzii și recomandări

86.  concluzionează, examinând mandatul pe care l-a atribuit comisiei sale speciale și în pofida diverselor limitări și obstacole întâmpinate în desfășurarea misiunilor sale de constatare, precum și din partea altor instituții UE, a unor state membre și companii multinaționale, că:

–  fără a aduce atingere rezultatului anchetelor Comisiei privind ajutoarele de stat aflate în curs de desfășurare, informațiile colectate indică faptul că, în mai multe cazuri, statele membre nu au respectat articolul 107 alineatul (1) din TFUE, deoarece au introdus decizii fiscale și alte măsuri de natură sau cu efecte similare care, favorizând anumite întreprinderi, au denaturat concurența pe piața internă,

–  o parte dintre statele membre nu au pus pe deplin în practică articolul 108 din TFUE, deoarece nu au notificat oficial Comisiei toate planurile lor de a acorda ajutoare fiscale, încălcând astfel și dispozițiile corespunzătoare din Regulamentul (CE) nr. 659/1999 al Consiliului; subliniază că, în consecință, Comisia nu a putut să verifice permanent toate regimurile de ajutor, conform prevederilor de la articolul 108 din TFUE, deoarece nu a avut acces la toate informațiile pertinente, cel puțin înainte de 2010, în perioada nevizată de anchetele sale în curs,

–  statele membre nu și-au îndeplinit obligațiile prevăzute în Directivele 77/799/CEE și 2011/16/UE ale Consiliului, deoarece nu au făcut și continuă să nu facă schimb spontan de informații fiscale, nici măcar în cazurile în care existau motive clare, în ciuda marjei de discreție lăsate de aceste directive, pentru a presupune că ar putea surveni pierderi fiscale în alte state membre sau că transferurile artificiale de profituri în interiorul grupurilor ar putea genera economii fiscale,

–  unele state membre nu au respectat principiul cooperării loiale consacrat la articolul 4 alineatul (3) din TUE, deoarece nu au adoptat toate măsurile adecvate, generale sau particulare, pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor care le revin,

–  o analiză a cazurilor individuale de încălcare a dreptului comunitar privind punctele sus-menționate nu a fost posibilă din cauza lipsei informațiilor detaliate furnizate de statele membre, Consiliu și Comisie,

–  în fine, Comisia nu și-a îndeplinit rolul de gardian al tratatelor, prevăzut la articolul 17 alineatul (1) din TUE, prin faptul că nu a acționat în această privință și nu a luat toate măsurile necesare pentru a se asigura că statele membre își respectă obligațiile care le revin, în special cele prevăzute în Directivele 77/799/CEE și 2011/16/UE ale Consiliului, în pofida dovezilor contrare; Comisia și-a încălcat obligațiile în temeiul articolului 108 din Tratatul de la Lisabona privind funcționarea pieței interne prin nelansarea în trecut a unor anchete privind ajutorul de stat;

87.  având în vedere faptul că, în prezent, Parlamentul nu deține puteri de anchetă parlamentară, invită Consiliul și Comisia să aprobe de urgență propunerea de regulament al Parlamentului European privind modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului(38), astfel încât să se confere reale puteri de anchetă necesare pentru exercitarea dreptului său parlamentar de anchetă;

88.  solicită Comisiei să analizeze dacă încălcările sus-menționate ar putea fi aduse încă în fața Curții de Justiție;

89.  solicită statelor membre să respecte principiul impozitării profitului în locul în care acesta este generat;

90.  invită statele membre și instituțiile UE, care poartă în egală măsură răspunderea politică pentru situația actuală, să pună capăt concurenţei fiscale dăunătoare și să coopereze pe deplin pentru a elimina neconcordanțele – și să se abțină de la crearea unor neconcordanțe suplimentare – între sistemele fiscale și a elimina măsurile fiscale dăunătoare care creează condiții pentru practicarea eludării fiscale pe scară largă de către companiile multinaționale și pentru erodarea bazei impozabile în cadrul pieței interne; în această privință, solicită statelor membre să informeze Comisia și alte state membre cu privire la modificările aduse legislației privind impozitul pe profitul societăților care ar putea avea un impact asupra ratelor lor fiscale efective sau a oricăror alte venituri fiscale ale statelor membre; subliniază că statele membre care joacă un rol central în facilitarea eludării fiscale ar trebui să își asume responsabilitatea și să conducă eforturile de îmbunătățire a cooperării fiscale în cadrul UE;

91.  invită șefii de stat și de guvern din UE să își ia noi angajamente politice clare de a acționa urgent pentru soluționarea acestei situații, care nu mai poate fi tolerată, nu în ultimul rând din cauza impactului său asupra bugetelor naționale, care sunt deja supuse unor măsuri de consolidare fiscală, și asupra contribuției fiscale suportate de alți contribuabili, printre care se numără IMM-urile și cetățenii; subliniază, în acest context, că intenționează să își joace pe deplin rolul și că este pregătit să instituie un control politic mai eficace, în strânsă cooperare cu parlamentele naționale;

92.  invită Comisia să își îndeplinească datoria de gardian al tratatelor, asigurând respectarea în totalitate a legislației UE și a principiului cooperării loiale între statele membre; îndeamnă Comisia să intenteze, în consecință, alte acțiuni în justiție în conformitate cu competențele care i-au fost conferite de tratat; solicită, prin urmare, Comisiei să își consolideze capacitatea internă, posibil prin crearea unui departament fiscal specific în cadrul serviciilor sale, pentru a se ocupa atât de fluxul tot mai mare de notificări privind ajutorul de stat în domeniul politicii privind concurența, cât și de responsabilitățile sale consolidate de coordonare a noilor măsuri legate de transparența fiscală;

93.  solicită statelor membre să furnizeze toate informațiile necesare Comisiei cu scopul de a putea să își exercite, fără impedimente, rolul său de gardian al tratatelor;

94.  solicită Comisiei să promoveze bunele practici privind stabilirea prețurilor de transfer și a prețurilor pentru împrumuturi și taxele de finanțare pentru tranzacțiile în interiorul grupului, pentru a le alinia cu prețurile de piață prevalente;

95.  subliniază că statele membre rămân pe deplin competente pentru a-și stabili ratele de impozitare a profitului societăților; insistă, cu toate acestea, că concurența fiscală din interiorul UE și cu țările terțe ar trebui să se desfășoare în cadrul bine definit al unor norme, pentru a garanta concurența echitabilă între întreprinderile de pe piața internă; solicită statelor membre să asigure în primul rând un cadru favorabil întreprinderilor, caracterizat, printre altele, de stabilitate economică, financiară și politică, precum și de certitudine juridică și de simplitatea normelor fiscale; dat fiind rolul lor esențial în asigurarea sustenabilității fiscale, solicită Comisiei să abordeze mai detaliat aspectele legate de impozitarea întreprinderilor, inclusiv practicile fiscale dăunătoare și impactul acestora, în cadrul semestrului european și ca indicatorii pertinenți, inclusiv estimările prejudiciului fiscal care rezultă din evaziunea fiscală și eludarea fiscală, să fie incluși în tabloul de bord al procedurii privind dezechilibrele macroeconomice;

96.  în această privință, invită Comisia să găsească un echilibru potrivit între convergența fiscală și economică și solicită Comisiei să asigure luarea unor măsuri de sprijinire a creșterii economice, a investițiilor și a locurilor de muncă;

97.  este de părere că, printre altele, un schimb automat de informații fiscale cuprinzător, transparent și eficace, precum și o bază fiscală consolidată comună a societăților cu caracter obligatoriu reprezintă condiții prealabile esențiale pentru crearea unui sistem fiscal la nivelul UE care să respecte și să salvgardeze principiile fundamentale ale pieței interne;

98.  invită statele membre și instituțiile UE, dată fiind complexitatea chestiunii, să instituie diverse seturi de acțiuni complementare pentru a îmbunătăți situația actuală, ținând cont de necesitatea reducerii complexității pentru toate părțile interesate și a reducerii la minimum a costurilor de conformitate pentru întreprinderi și administrații fiscale; subliniază, prin urmare, că simplificarea sistemelor fiscale ar trebui să fie primul pas în încercarea de a oferi claritate nu doar statelor membre, ci și cetățenilor, care sunt în prezent excluși de la schimbul de informații;

99.  solicită Comisiei să investigheze pe viitor în mod empiric oportunitatea limitării deducerii plăților de redevențe către societățile conexe din plățile aferente bazei de impozitare a profitului, ca mijloc de combatere a transferului de profit în interiorul grupului;

100.  regretă profund faptul că, în ciuda invitațiilor repetate, doar opt companii multinaționale(39) dintr-un total de 22 au fost de acord să se prezinte în fața comisiei pentru a discuta chestiuni de planificare fiscală internațională; este de părere că refuzul a 14(40) dintre ele – unele cu un grad ridicat de vizibilitate publică – de a coopera cu o comisie parlamentară este inacceptabil și aduce atingere într-o măsură ridicată demnității Parlamentului European și a cetățenilor pe care acesta îi reprezintă; recomandă, prin urmare, ca autoritățile sale competente să ia în considerare privarea acestor companii de accesul lor în incinta Parlamentului și să se ia serios în considerare stabilirea unui cadru clar și actualizarea responsabilităților stabilite în Codul de conduită pentru organizațiile incluse în registrul de transparență(41), în ceea ce privește cooperarea cu comisiile Parlamentului și alte organisme politice;

101.  solicită investigarea rolului instituțiilor financiare în sprijinirea practicilor fiscale dăunătoare;

Cooperarea și coordonarea privind deciziile fiscale anticipate

102.  deplânge conținutul acordului politic din 6 octombrie 2015 din cadrul Consiliului, care este mult mai puțin ambițios decât propunerea legislativă a Comisiei din martie 2015 de modificare a Directivei 2011/16/UE în ceea ce privește schimbul automat obligatoriu de informații în domeniul fiscal; subliniază că aceasta din urmă prevedea, pe lângă un cadru comun pentru înregistrarea și schimbul automat de informații privind deciziile, dispoziții care să permită Comisiei să monitorizeze în mod eficient transpunerea sa în practică de către statele membre și să asigure că deciziile nu au un impact negativ asupra pieței interne; subliniază că adoptarea poziției Consiliului ar împiedica fructificarea integrală a schimbului automat de informații asupra deciziilor, în special în ceea ce privește punerea în aplicare efectivă, și solicită, prin urmare, Consiliului să adopte propunerea Comisiei și să țină seama în mod corespunzător de avizul Parlamentului European în această privință, în special în ceea ce privește domeniul de aplicare al directivei (toate deciziile fiscale și nu numai cele transfrontaliere), perioada de retroactivitate (toate deciziile fiscale încă valabile ar trebui să facă obiectul schimbului de informații), precum și informațiile furnizate Comisiei, care ar trebui să aibă acces la deciziile fiscale;

103.  invită statele membre să sprijine, în toate forurile internaționale, schimbul automat de informații dintre administrațiile fiscale ca noul standard mondial; invită în special Comisia, OCDE și G20 să îl promoveze cu ajutorul celor mai adecvate și eficace instrumente, în cadrul unui proces mondial incluziv; insistă asupra faptului că ar trebui luate măsuri de asigurare a faptului că AEOI capătă cu adevărat o dimensiune mondială și, prin urmare, eficace, respectând cerințele de confidențialitate, prin sprijinirea eforturilor țărilor în curs de dezvoltare de a-și consolida capacitățile pentru deplina participare la AEOI; subliniază că schimbul automat de informații în cadrul UE ar putea avea loc sub forma unui registru central cuprinzător al UE, care să fie accesibil Comisiei și autorităților naționale competente;

104.  invită statele membre să considere că orice decizie fiscală ar trebui, în special atunci când implică stabilirea unor prețuri de transfer, să fie instituită în cooperare cu toate țările implicate, că informațiile pertinente ar trebui să facă obiectul unui schimb automat, cuprinzător și neîntârziat între ele și că orice acțiune de la nivel național care vizează reducerea eludării fiscale și a erodării bazei impozabile din UE, inclusiv auditurile, ar trebui întreprinsă în comun, ținând cont în mod corespunzător de experiența acumulată prin programul Fiscalis 2020; își reafirmă opinia potrivit căreia elementele de bază ale tuturor deciziilor fiscale care au un impact asupra altor state membre ar trebui nu doar comunicate administrațiilor fiscale și Comisiei, ci și prezentate în cadrul rapoartelor pentru fiecare țară întocmite de companiile multinaționale;

105.  subliniază, în acest sens, că nu doar deciziile fiscale transfrontaliere, ci și cele naționale pot avea un impact asupra altor state membre și solicită, prin urmare, extinderea schimbului automat de informații la toate deciziile fiscale emise de către guvernul sau autoritatea fiscală a unui stat membru sau orice subdiviziune teritorială sau administrativă a acestuia sau în numele lor, care sunt active încă la data intrării în vigoare a directivei; insistă cu fermitate asupra rolului-cheie al implicării Comisiei în procesul de colectare a datelor și în analiza privind deciziile;

106.  solicită, în plus, un cadru care să controleze în mod eficace transpunerea în practică a schimbului automat de informații, precum și colectarea și publicarea de statistici cu privire la informațiile partajate și, în special, instituirea de către Comisie, până la 31 decembrie 2016, a unui registru central securizat care să faciliteze schimbul de informații între autoritățile fiscale participante; reamintește faptul că instituirea unui sistem de schimb automat de informații privind deciziile fiscale va avea ca rezultat colectarea unei cantități mari de informații, ceea ce ar face dificilă detectarea cazurilor cu adevărat problematice; subliniază că această situație, pe lângă existența a 28 de state membre, cu limbi și practici administrative diferite, impune statelor membre și Comisiei să reflecteze asupra unor modalități inteligente, inclusiv prin intermediul tehnologiei informației, de a trata cantitatea și diversitatea datelor obținute, pentru ca schimbul automat de informații în Uniune să devină cu adevărat eficace și util;

107.  invită Comisia să analizeze condițiile pentru înființarea, pe termen lung, a unui sistem de verificare centralizat de tip „clearing house” la nivelul UE, prin care deciziile fiscale să fie analizate în mod sistematic de către Comisie cu scopul de a crește nivelul de certitudine, coerență, uniformitate și transparență al sistemului, și de a verifica dacă aceste decizii au un efect nociv asupra altor state membre;

108.  subliniază că, pentru a crește transparența față de cetățeni, Comisia ar trebui să publice un raport anual care să prezinte succint principalele cazuri cuprinse în registrul central securizat și că, în acest context, Comisia ar trebui să ia în considerare dispozițiile privind confidențialitatea din Directiva privind asistența reciprocă;

109.  invită Comisia să ia în considerare instituirea unui cadru comun la nivelul UE pentru deciziile fiscale, care să includă criterii comune, în special:

–  cerința de a le institui pe baza unei analize cuprinzătoare a efectelor de propagare, inclusiv a efectului deciziilor fiscale asupra bazelor fiscale ale altor țări, cu implicarea tuturor părților și țărilor vizate,

–  publicarea lor, fie integral, fie în formă simplificată, dar respectând pe deplin cerințele în materie de confidențialitate,

–  obligația de a publica criteriile de acordare, refuzare și revocare a deciziilor fiscale,

–  egalitatea de tratament și disponibilitatea pentru toți contribuabilii,

–  lipsa discreției și respectarea pe deplin a dispozițiilor fiscale subiacente;

110.  solicită Comisiei să definească orientări comune la nivelul UE pentru aplicarea principiului OCDE al concurenței depline care să vizeze armonizarea practicilor statelor membre de stabilire a prețului de transfer astfel încât, la stabilirea acordurilor privind prețul de transfer, administrațiile naționale să dispună de instrumente de comparare a întreprinderilor similare, și nu doar a tranzacțiilor similare;

111.  consideră că un sistem fiscal echitabil și eficient necesită un nivel adecvat de transparență și confidențialitate; este convins, prin urmare, că administrațiile fiscale ale statelor membre și, atunci când este relevant, Comisia ar trebui să aibă acces la informații privind beneficiarii finali ai oricărui instrument juridic și/sau ai oricărei decizii fiscale;

112.  solicită Comisiei să utilizeze, printre altele, Directiva (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, care include infracțiunea fiscală în definiția amplă a activității infracționale, pentru a determina beneficiarii fiscali finali ai anumitor instrumente juridice;

113.  solicită Comisiei să înființeze un registru central public la nivelul său cu toate scutirile, deducerile și creditele fiscale legale în domeniul impozitării societăților, însoțit de o evaluare cantitativă a impactului bugetar pentru fiecare stat membru;

Baza fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB)

114.  salută planul de acțiune propus de Comisie la 17 iunie 2015 în vederea eliminării eludării fiscale și a promovării unei impozitări echitabile și eficace a întreprinderilor în UE; invită Comisia să accelereze prezentarea modificărilor legislative pentru instituirea promptă a unei baze fiscale consolidate comune a societăților (CCTB) la nivelul UE, cu caracter obligatoriu, care să abordeze nu doar problema regimurilor preferințiale și a neconcordanțelor dintre sistemele fiscale naționale, ci și majoritatea problemelor care duc la erodarea bazei impozabile la nivel european (în special chestiunile legate de stabilirea prețurilor de transfer); recomandă Comisiei să reia imediat lucrările încheiate în 2011 privind propunerea de directivă a Consiliului de instituire a CCCTB, luând în considerare poziția Parlamentului în acest sens și elementele noi care au intervenit și integrând cele mai recente concluzii din lucrările OCDE, în special standardele rezultate din planul de acțiune privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS), cu scopul de a permite elaborarea unui text consolidat în cursul anului 2016;

115.  invită Comisia să includă în propunerile sale dispoziții menite să clarifice definiția investițiilor în cercetare și dezvoltare și a sediului permanent în conformitate cu substanța economică, acoperind și economia digitală; subliniază importanța investițiilor în cercetare și dezvoltare și nevoia de a facilita mai degrabă decât de a împiedica investițiile și creșterea în economia digitală, conferind economiei UE emergente din acest sector un avantaj competitiv în fața actorilor din SUA și din alte părți; subliniază că dovezile existente arată că regimurile fiscale favorabile pentru brevete nu contribuie la stimularea inovației și pot conduce la o erodare majoră a bazei prin transferul profitului; subliniază, totodată, că abuzurile sau exploatarea acestor sisteme ar trebui reduse la minimum prin acțiuni coordonate ale statelor membre și standarde și definiții comune a ceea ce se califică drept promovare a cercetării și dezvoltării și a ceea ce nu se încadrează în această categorie; subliniază că așa-numita abordare bazată pe conexiune în varianta sa modificată pentru regimurile fiscale favorabile pentru brevete, recomandată de inițiativa BEPS, nu va fi suficientă pentru a limita problemele asociate cu regimurile fiscale favorabile pentru brevete;

116.  subliniază că, pentru a restabili legătura între impozitare și substanță economică și pentru a se asigura plata impozitelor în țările în care se desfășoară activitatea economică reală și crearea de valoare, precum și pentru a corecta neconcordanțele existente, „cheia de contribuție” ar trebui să facă diferența între sectoare, pentru a ține seama de caracteristicile lor specifice, în special în ceea ce privește întreprinderile digitale, întrucât economia digitală îngreunează stabilirea de către autoritățile fiscale a locului unde se creează valoarea; solicită Comisiei să examineze cu atenție poziția Parlamentului privind CCCBT și să adopte o cheie de contribuție care să reflecte activitățile economice reale ale societăților; invită Comisia să își continue activitatea privind opțiunile concrete pentru conceperea acestei chei de alocare, în special în scopul de a anticipa, pentru fiecare sector, impactul asupra încasărilor din impozite ale fiecărui stat membru, în funcție de structura economiei sale; subliniază, de asemenea, că CCCTB este un mijloc util de combatere a BEPS și de creare a unei valori adăugate europene, indiferent dacă încasările din impozite pot fi sau nu utilizate parțial ca nouă resursă proprie pentru bugetul UE;

117.  sprijină ferm introducerea unei CCCTB integrale și obligatorii cât mai curând posibil; ia act de abordarea Comisiei, care a prezentat o CCTB simplă (fără consolidare) ca primă etapă a planului său de acțiune din iunie 2015, dar atrage atenția că acest lucru va lăsa multe probleme nerezolvate, în special pentru întreprinderile care își desfășoară activitatea pe piața unică, dat fiind faptul că CCTB nu va dispune compensarea pierderilor prin consolidare, nici nu va elimina birocrația excesivă și incertitudinea asociate cu stabilirea prețurilor de transfer, care este totodată unul dintre principalele instrumente de eludare fiscală utilizate de companiile multinaționale, și nici nu va pune capăt transferului fiscal în cadrul Uniunii; îndeamnă Comisia, prin urmare, să stabilească un termen concret și scurt pentru a include în cadrul inițiativei privind CCCTB componenta „consolidare”; invită Comisia să renunțe la orice evaluare suplimentară a impactului acestei măsuri, care s-a aflat de decenii pe agenda UE, a făcut deja obiectul unor lucrări pregătitoare extinse și este în prezent blocată în Consiliu de la prezentarea sa oficială în 2011;

118.  invită Comisia, până la adoptarea unei CCCTB integrale și la transpunerea sa completă în practică la nivelul UE, să acționeze imediat pentru a asigura impozitarea efectivă, a reduce transferul profiturilor (în special prin stabilirea prețurilor de transfer), a pregăti, în așteptarea consolidării, un regim interimar de compensare a profiturilor și pierderilor transfrontaliere, care să fie temporar și prevăzut cu suficiente garanții că nu va crea noi oportunități de planificare fiscală agresivă, și a introduce în continuare norme anti-abuz adecvate și eficace în toate directivele relevante; solicită Comisiei să verifice dacă directivele și proiectele de directivă existente în domeniul legislației fiscale și privind societățile sunt adecvate pentru a asigura o impozitare eficace; invită Consiliul să se pregătească pentru adoptarea promptă a acestor dispoziții; subliniază că, pentru a-și îndeplini unul dintre obiective, și anume reducerea birocrației, introducerea unei baze fiscale comune consolidate ar trebui însoțită de introducerea unor reguli contabile comune și de armonizarea practicilor administrative în chestiuni fiscale;

119.  invită Comisia să emită acte legislative clare privind definiția substanței economice, a creării de valoare și a sediului permanent, pentru a elimina, în special, problema societăților-paravan, și să elaboreze criterii și acte legislative ale UE pentru abordarea cercetării și dezvoltării, compatibile cu, dar nu limitate la activitatea OCDE pe acest subiect, deoarece statele membre își reformează în prezent strategia în acest sens, adeseori în mod cumulativ cu subvențiile; subliniază că aceste acte legislative ar trebui să indice clar dacă trebuie să existe o legătură directă între regimurile preferențiale acordate de administrațiile fiscale și activitățile de C-D subiacente; solicită Comisiei să revizuiască legislația UE privind societățile străine controlate și aplicarea sa, în conformitate cu hotărârea Cadbury Schweppes a Curții de Justiție a Uniunii Europene (C-196/04), pentru a asigura utilizarea deplină a societăților străine controlate, în afara cazurilor de scheme pur artificiale, pentru evitarea cazurilor de dublă neimpozitare; solicită Comisiei să facă propuneri pentru armonizarea normelor privind societățile străine controlate din UE;

120.  de asemenea, invită Comisia, în lipsa unei definiții general acceptate, să realizeze analize și studii suplimentare pentru a defini planificarea fiscală agresivă și practicile fiscale dăunătoare, în special abuzurile legate de tratatele privind dubla impunere și schemele bazate pe tratamentul neuniform al elementelor hibride, ținând cont de diferitele efecte negative pe care le pot avea asupra societății, să le asigure monitorizarea și să identifice cu mai multă precizie impactul eludării fiscale în UE și în țările în curs de dezvoltare; invită Comisia, de asemenea, să definească o metodologie de măsurare a prejudiciului fiscal rezultat în urma eludării și evaziunii fiscale – așa cum a anunțat în propunerea sa din martie 2015 – și să se asigure că măsurarea este efectuată cu regularitate pentru a monitoriza progresele realizate și a concepe răspunsuri politice adecvate; invită Comisia să întreprindă acțiunile necesare pentru a clarifica statutul exact al tuturor „jurisdicțiilor dependente” ale statelor membre și pentru a stabili ce pârghii pot fi utilizate în vederea modificării practicilor acestora cu scopul de a se evita erodarea bazei impozabile din UE;

121.  reamintește că pe lângă frauda fiscală în rândul societăților, există o fraudă de dimensiuni considerabile a TVA-ului transfrontalier, taxă care este fundamentală pentru toate trezoreriile naționale; solicită Comisiei să elaboreze măsuri de combatere a acestei probleme, inclusiv o mai bună coordonare pe această temă între agențiile fiscale naționale;

Codul de conduită privind impozitarea întreprinderilor

122.  solicită o reformă urgentă a Codului de conduită privind impozitarea întreprinderilor și a grupului însărcinat cu transpunerea sa în practică, dat fiind faptul că până în prezent s-a dovedit a avea o valoare discutabilă, atât pentru a elimina obstacolele reale care se află momentan în calea abordării eficace a practicilor fiscale dăunătoare, cât și pentru a sprijini coordonarea și cooperarea la nivelul UE în domeniul politicii fiscale;

123.  invită statele membre ca, în spiritul bunei cooperări, să sprijine propunerile incluse în planul de acțiune al Comisiei din 17 iunie 2015 pentru o impozitare echitabilă și eficace a întreprinderilor în UE; consideră că legitimitatea grupului ar beneficia de creșterea transparenței și responsabilității; pledează, prin urmare, pentru modificarea structurii de conducere și a mandatului grupului, inclusiv pentru numirea unui președinte permanent, care să răspundă politic, pentru îmbunătățirea metodelor sale de lucru, incluzând un posibil mecanism de transpunere în practică, participarea periodică în cadrul grupului a miniștrilor de finanțe sau a înalților funcționari, pentru a își spori vizibilitatea, și un schimb de informații consolidat în cadrul grupului cu scopul de a soluționa în mod eficient problemele BEPS; solicită, de asemenea, actualizarea și extinderea criteriilor stabilite în cod, pentru a acoperi noi forme de practici fiscale dăunătoare, inclusiv în țări terțe; invită președintele grupului și Consiliul să raporteze periodic comisiei sale competente și să facă schimb de opinii cu aceasta cu privire la activitățile grupului, în special în ceea ce privește prezentarea rapoartelor sale bianuale către ECOFIN;

124.  invită, în general, Consiliul să sprijine promovarea unui control democratic veritabil în chestiunile fiscale transfrontaliere de la nivelul UE, în conformitate cu practicile deja instituite în alte domenii în care statele membre sau alte instituții independente, cum sunt Banca Centrală Europeană și Consiliul de administrație al mecanismului unic de supraveghere, au competențe exclusive; invită Consiliul și statele membre să ia în considerare posibilitatea înființării unui grup la nivel înalt privind politica fiscală, așa cum a sugerat și Președintele Comisiei; subliniază că un astfel de „comitet fiscal”, responsabil în fața Parlamentului, ar include Consiliul și Comisia, după modelul Comitetului economic și financiar, precum și experți independenți și ar supraveghea, într-un mod mai general, politica fiscală legislativă și nelegislativă și ar prezenta rapoarte Comisiei ECOFIN; solicită ca Parlamentul să aibă un drept de inițiativă pentru a semnala Grupului de lucru pentru Codul de conduită orice măsură națională pe care o consideră corespunzătoare criteriilor de concurență fiscală dăunătoare incluse în Codul de conduită;

125.  invită Comisia să actualizeze pentru a doua oară Raportul Simmons & Simmons din 1999 privind practicile administrative menționate la punctul 26 din Raportul Grupului de lucru privind Codul de conduită din 1999, Raportul Primarolo (SN 4901/99);

126.  îndeamnă Consiliul și statele membre să îmbunătățească transparența, răspunderea și activitatea de monitorizare desfășurată de grup, respectând în mod corespunzător tratatele și competența statelor membre în ceea ce privește aspectele fiscale directe, și invită Comisia să inițieze măsuri legislative cadru, conform metodei comunitare; consideră că este esențial ca publicul larg să primească mai multe informații cu privire la activitatea grupului;

127.  invită Comisia să pună în aplicare pe deplin recomandările Ombudsmanului UE în ceea ce privește componența grupurilor de experți și să adopte o foaie de parcurs pentru a se asigura că grupurile de experți vor fi compuse în mod echilibrat; insistă asupra faptului că, în timp ce se depun eforturi în vederea atingerii acestui obiectiv, reformarea actualei structuri și componențe ar trebui să înceapă imediat; subliniază faptul că astfel de reforme nu ar conduce la o lipsă de competențe tehnice necesare pentru a legifera, întrucât acestea ar putea fi transmise prin consultări publice sau audieri publice ale unor experți, deschise reprezentanților tuturor intereselor; invită Comisia să adopte o definiție clară a conflictelor de interese și politici solide pentru a preveni ca actorii expuși riscului unor astfel de conflicte de interese, precum și reprezentanții organizațiilor condamnate pentru evaziune fiscală sau orice altă infracțiune să fie membri activi ai oricărui organ de experți sau organ consultativ;

Ajutoarele de stat

128.  salută cu căldură și sprijină rolul-cheie al Comisiei în calitate de autoritate de concurență competentă în cadrul anchetelor în curs privind ajutoarele de stat în legătură cu deciziile fiscale; consideră inadecvată practica recurentă, utilizată de mai multe state membre, de păstrare a confidențialității în cazul proiectelor care au beneficiat de ajutoare de stat; încurajează Comisia să își utilizeze la maximum competențele în temeiul normelor UE în materie de concurență pentru a combate practicile fiscale dăunătoare, precum și să sancționeze statele membre și societățile implicate în astfel de practici; subliniază necesitatea angajării mai multor resurse de către Comisie – financiare și umane – în consolidarea capacității sale de a realiza simultan toate investigațiile necesare privind ajutoarele fiscale; subliniază necesitatea ca statele membre să respecte pe deplin investigațiile și solicitările de informații din partea Comisiei;

129.  invită Comisia să adopte noi orientări, până cel mai târziu la jumătatea anului 2017, în cadrul inițiativei sale de modernizare a ajutoarelor de stat (SAM), clarificând noțiunea de ajutor de stat de natură fiscală și de stabilire „adecvată” a prețurilor de transfer, în scopul de a elimina incertitudinile juridice atât pentru contribuabilii care respectă legea, cât și pentru administrațiile fiscale, asigurând un cadru corespunzător pentru practicile fiscale ale statelor membre și fără a descuraja recurgerea la decizii fiscale legitime; contestă utilitatea convenției de arbitraj, care nu este eficientă în soluționarea disputelor, în special cele privind chestiunile legate de stabilirea prețurilor de transfer; consideră că acest instrument ar trebui reformat, pentru o mai mare eficacitate, sau înlocuit cu un mecanism UE de soluționare a litigiilor care să conțină proceduri de acord reciproc mai eficace;

130.  invită Comisia să cuprindă în investigațiile sale și alte companii multinaționale menționate în scandalul LuxLeaks, precum și măsuri cu un caracter similar sau cu efecte similare prețurilor de transfer;

131.  invită Comisia, în conformitate cu responsabilitatea extinsă conferită statelor membre în cadrul SAM, să ia în considerare înființarea unei rețele de administrații fiscale naționale pentru a face schimb de bune practici și a contribui în mod constant la prevenirea introducerii oricăror măsuri fiscale care ar putea constitui ajutor de stat ilegal; invită Comisia să consolideze sinergiile strategice dintre activitățile Grupului (reformat) privind Codul de conduită și transpunerea în practică de către Comisie a normelor în materie de concurență în domeniul ajutorului de natură fiscală;

132.  ia act de faptul că normele în vigoare privind controlul ajutorului de stat încearcă să abordeze practicile necompetitive prin recuperarea foloaselor necuvenite acordate societăților; invită Comisia să evalueze posibilitatea de a modifica normele în vigoare pentru a permite ca sumele recuperate în urma unei încălcări a legislației UE privind ajutoarele de stat să fie returnate statelor membre care au suferit o erodare a bazei lor impozabile și nu statului membru care a acordat un ajutor de stat ilegal de natură fiscală, așa cum este cazul în prezent, sau să fie alocate bugetului UE; invită Comisia să modifice normele în vigoare pentru a garanta posibilitatea de a adopta sancțiuni împotriva țărilor și societăților vizate în caz de încălcare a normelor privind ajutoarele de stat;

Transparență

133.  consideră că Uniunea are potențialul de a deveni un model și un lider global în ceea ce privește transparența fiscală;

134.  subliniază importanța esențială a transparenței pentru îmbunătățirea răspunderii publice a companiilor multinaționale și pentru sprijinirea administrațiilor fiscale în investigațiile lor; subliniază că aceasta ar putea avea un puternic efect de descurajare și de modificare a comportamentelor, atât prin riscul pentru reputație al companiilor care nu respectă legislația, cât și prin furnizarea de informații autorităților competente, care pot astfel să adopte măsurile corective și sancțiunile corespunzătoare; subliniază că nevoia de transparență ar trebui să fie echilibrată în funcție de necesitatea de a proteja interesele comerciale sensibile și de a respecta normele privind protecția datelor;

135.  consideră că o mai mare transparență în ceea ce privește activitățile companiilor multinaționale este esențială pentru a se sigura că administrațiile fiscale sunt în măsură să combată eficient erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor; își reafirmă, în consecință, poziția potrivit căreia companiile multinaționale din toate sectoarele ar trebui să prezinte clar și inteligibil în situațiile lor financiare, defalcate pe fiecare stat membru și țară terță în care au un sediu, o serie de informații agregate, care să includă profitul sau pierderea înainte de impozitare, impozitele pe profit sau pe pierdere, numărul de angajați, activele deținute și informațiile de bază privind deciziile fiscale (raportarea pentru fiecare țară în parte); subliniază că este important ca aceste informații să fie făcute publice, eventual sub forma unui registru central la nivelul UE; subliniază, de asemenea, că IMM-urile care nu sunt companii multinaționale ar trebui scutite de această obligație; invită Consiliul să adopte, până la sfârșitul anului 2015, poziția Parlamentului European votată în Directiva privind dreptul acționarilor, în iulie 2015; subliniază că cerințele în materie de transparență ar trebui elaborate și puse în aplicare astfel încât societățile europene să nu sufere de un dezavantaj concurențial;

136.  solicită statelor membre să pună în aplicare un sistem mai extins de raportare pentru fiecare țară în parte, aflat la dispoziția autorităților fiscale, pe baza standardelor OCDE și incluzând informații mai detaliate, cum ar fi declarațiile de impunere și tranzacțiile intragrup; evidențiază că furnizarea de informații fiscale de către firme altor administrații fiscale trebuie să fie însoțită de o îmbunătățire a cadrului de soluționare a litigiilor, pentru a clarifica drepturile fiecărei părți și pentru a evita orice efect secundar negativ; subliniază faptul că, în cazul administrațiilor fiscale din țările terțe, informațiile ar trebui transmise numai autorităților din acele țări care au pus în aplicare acorduri echivalente cu cele prevăzute de Convenția de arbitraj a UE; solicită, de asemenea, să se elaboreze standarde contabile armonizate, care să permită, în special, o publicare mai detaliată în cazul redevențelor;

137.  solicită Comisiei să sprijine această poziție, în concordanță cu evaluările și pozițiile sale anterioare, și să ia toate măsurile necesare pentru a asigura extinderea aplicării sale la toate companiile multinaționale care își desfășoară activitatea pe piața internă și solicită, de asemenea, OCDE să sprijine extinderea sa la nivel mondial, pentru a se asigura că sunt aplicate obligații similare tuturor întreprinderilor care derulează operațiuni transfrontaliere; subliniază că acțiunile vizând îmbunătățirea transparenței, deși sunt necesare, nu sunt suficiente pentru a soluționa integral problema și că sistemele fiscale naționale, europene și internaționale trebuie, de asemenea, să fie reformate în mod substanțial;

138.  subliniază că actuala opacitate a sistemului fiscal internațional permite companiilor multinaționale să evite impozitarea, să eludeze legislațiile fiscale naționale și să își transfere profiturile în paradisuri fiscale; invită Comisia și statele membre să se asigure că autoritățile fiscale competente au acces deplin la registrele centrale ale beneficiarilor efectivi atât pentru societăți, cât și pentru trusturi, în conformitate cu cea de a patra Directivă în domeniul combaterii spălării banilor; invită statele membre să transpună rapid cea de a patra Directivă în domeniul combaterii spălării banilor, care asigură accesul larg și simplificat la informațiile conținute în registrele centrale ale beneficiarilor efectivi; își reafirmă poziția potrivit căreia registrele ar trebui puse la dispoziția publicului;

139.  recunoaște activitatea realizată de Comisie pentru crearea unui număr european de identificare fiscală (NIF); solicită Comisiei să prezinte o propunere de instituire a unui NIF european, pe baza modelului de NIF european prezentat în Planul de acțiune al Comisiei privind lupta împotriva fraudei și a evaziunii fiscale 2012 (acțiunea 22)(42); reamintește că se consideră că NIF-urile reprezintă cel mai bun mijloc de identificare a contribuabililor și îndeamnă, prin urmare, ca acest proiect să fie accelerat; solicită Comisiei, de asemenea, să depună eforturi susținute pentru a crea un număr de identificare similar la nivel mondial, precum Sistemul identificatorului internațional al entităților juridice (LEI) din cadrul Comitetului de supraveghere reglementară;

140.  subliniază, în plus, că transparența este, de asemenea, importantă în investigațiile în curs de desfășurare privind ajutoarele de stat legate de deciziile fiscale;

141.  invită Comisia să examineze posibilitățile de punere în aplicare în cadrul UE a unor dispoziții similare normelor stabilite de Consiliul guvernamental pentru standarde de contabilitate (Governmental Accounting Standards Board - GASB) din SUA(43), care obligă organele administrației centrale și locale să raporteze cât de multe venituri pierd din scutirile fiscale acordate pentru dezvoltare economică;

Protecția avertizorilor de integritate

142.  invită Comisia să propună, până în iunie 2016, instituirea unui cadru legislativ al UE pentru protecția eficace a avertizorilor de integritate și a altor categorii similare, subliniază că este inacceptabil ca cetățenii și jurnaliștii să poată fi urmăriți în justiție în loc de a beneficia de protecție juridică atunci când, acționând în interesul general, divulgă informații sau raportează presupuse abuzuri, fapte reprobabile, fraude sau activități ilegale, în special în cazurile de eludare fiscală, evaziune fiscală și spălare de bani, sau orice alt comportament care încalcă principiile fundamentale ale UE, cum ar fi principiul cooperării loiale, sau atunci când o astfel de dezvăluire atinge un interes general superior motivelor de nelegalitate;

143.  invită Comisia să examineze o serie de instrumente pentru a asigura o astfel de protecție împotriva procedurilor judiciare nejustificate, sancțiunilor economice și discriminării, asigurând totodată garantarea confidențialității și a secretelor comerciale; atrage atenția, în acest sens, asupra exemplului reprezentat de Legea Dodd-Frank din SUA, care recompensează avertizorii de integritate pentru că oferă autorităților informații originale și îi protejează împotriva procedurilor judiciare și a pierderii locului de muncă, ținând seama de faptul că această remunerație nu ar trebui să reprezinte un stimulent pentru publicarea de informații comerciale sensibile; propune înființarea unui organism european independent, căruia să i se încredințeze misiunea de a colecta aceste informații și de a efectua investigații, precum și a unui fond paneuropean comun al avertizorilor de integritate, pentru a se asigura că avertizorii de integritate beneficiază de un sprijin financiar corespunzător, ambele finanțate printr-un mecanism de percepere automată a unui procent din sumele colectate sau din amenzile plătite; consideră că ar trebui garantată protecția avertizorilor de integritate și în cazul în care aceștia informează publicul, după notificarea prealabilă a autorităților competente la nivel național sau european, în cazul în care nu există nicio reacție în termen de o lună;

Responsabilitatea socială a întreprinderilor

144.  consideră că aplicarea unei strategii fiscale responsabile trebuie să fie considerată drept un pilon al responsabilității sociale a întreprinderilor (RSI), în special în conformitate cu definiția actualizată a RSI care desemnează „responsabilitatea întreprinderilor pentru impactul pe care îl au asupra societății”(44); regretă faptul că cele mai multe firme nu includ acest aspect în raportul lor privind RSI; subliniază faptul că planificarea fiscală agresivă este incompatibilă cu RSI; solicită Comisiei să includă acest element și să definească în mod corespunzător conținutul său într-o strategie europeană actualizată privind responsabilitatea socială a întreprinderilor;

Dimensiunea referitoare la țările terțe

OCDE

145.  sprijină planul de acțiune al OCDE privind BEPS, recunoscând totodată că este rezultatul unui compromis care nu merge suficient de departe pentru a aborda amploarea evaziunii fiscale și că aceste propuneri ar trebui să reprezinte baza pentru noi acțiuni la nivel european și mondial; solicită OCDE, țărilor sale membre și tuturor celorlalte țări implicate să instituie un instrument de monitorizare eficace pentru a evalua progresele realizate în punerea în aplicare a acestor orientări, să obțină dovezi ale eficacității sale, precum și pentru a întreprinde, eventual, acțiuni corective;

146.  recomandă consolidarea legăturilor instituționale și a cooperării dintre Comisie și OCDE, pentru a se asigura în continuare compatibilitatea celor două procese și a se evita standardele duble; invită statele membre să transpună prompt întreaga legislație europeană în legislația națională, în conformitate cu orientările OCDE, astfel încât UE să devină un lider în punerea în aplicare a recomandărilor OCDE; subliniază totuși că abordarea OCDE se bazează în continuare pe instrumente juridice fără caracter obligatoriu („soft law”) și că acțiunea sa trebuie completată printr-un cadru legislativ adecvat la nivelul UE, pentru a răspunde nevoilor pieței unice, de exemplu sub forma unei directive anti-BEPS care să fie mai ambițioasă decât inițiativa OCDE privind BEPS în domenii care nu sunt acoperite în mod suficient;

Paradisurile fiscale

147.  solicită UE să adopte o abordare comună în ceea ce privește paradisurile fiscale; invită Comisia, în special, să își continue activitatea de elaborare și adoptare a unei definiții europene, a unui set comun de criterii pentru a identifica paradisurile fiscale, indiferent de locul în care acestea se află, și a unor sancțiuni adecvate pentru țările care cooperează cu acestea, pe baza Recomandării sale din decembrie 2012 privind măsuri menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale (de exemplu, mergând dincolo de schimbul de informații și de transparență pentru a include concurența fiscală echitabilă și impozitarea eficace) și pentru societățile care la utilizează în scopul planificării fiscale agresive, precum și de definire a unor măsuri comune adecvate care să se aplice acestor jurisdicții; face trimitere la Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la „lupta împotriva fraudei, a evaziunii și a paradisurilor fiscale” pentru o listă neexhaustivă a unor astfel de măsuri posibile(45); reiterează că listele cu adevărat europene, actualizate cu regularitate și bazate pe indicatori cuprinzători, transparenți, robuști, verificabili în mod obiectiv și general acceptați, ar fi mai eficace ca mijloc de promovare a bunei guvernări fiscale și de schimbare a comportamentelor fiscale față de și din cadrul acestor jurisdicții;

148.  invită Comisia să includă pe lista neagră europeană acele teritorii care acordă avantaje fiscale entităților fără a impune desfășurarea unei activități economice substanțiale pe teritoriul respectiv, care oferă un nivel scăzut de impozitare și care nu garantează schimbul automat de informații fiscale cu alte jurisdicții;

149.  subliniază, în special, că este necesar să se asigure că fluxurile financiare care ies din țară sunt impozitate cel puțin o dată, de pildă prin impunerea unui impozit reținut la sursă sau a unor măsuri echivalente, pentru a se evita ca profiturile să părăsească teritoriul UE fără a fi impozitate, și invită Comisia să prezinte o propunere legislativă în acest sens, de exemplu prin revizuirea Directivei privind societățile‑mamă și filialele acestora și a Directivei privind dobânzile și redevențele; insistă că ar trebui instituit un sistem pentru a asigura obligativitatea prezentării unui document de confirmare către autoritățile fiscale naționale și transmiterea acestuia către Comisie, pentru a certifica această operațiune, protejând astfel piața internă și menținând legătura dintre locul în care sunt generate profiturile și valoarea economică și locul în care sunt impozitate acestea; subliniază că un astfel de sistem ar trebui să fie conceput cu atenție, pentru a evita dubla impunere și litigiile; invită Comisia, sprijinind în același timp promovarea de către OCDE a unei abordări multilaterale a chestiunilor fiscale menite să raționalizeze acordurile fiscale internaționale și să asigure impozitarea profiturilor în locul în care se creează valoarea – să consolideze rolul UE pe scena internațională adoptând o poziție unitară la nivelul tuturor statelor membre și să lucreze la elaborarea unui cadru comun al UE pentru tratatele bilaterale privind aspectele fiscale și să înlocuiască treptat numărul imens de tratate bilaterale individuale în domeniul fiscal cu tratate încheiate între UE și jurisdicții din țări terțe; subliniază că aceasta ar fi soluția imediată pentru a combate practicile constând în alegerea celui mai avantajos tratat; invită, între timp, statele membre să insereze imediat în tratatele lor fiscale clauze de prevenire a abuzurilor, în conformitate cu propunerile privind BEPS;

150.  consideră că instituirea unor acorduri de liber schimb trebuie să fie însoțită de o cooperare consolidată în domeniul fiscal, care să împiedice eludarea fiscală de către întreprinderile care concurează pe aceeași piață și care să asigure condiții de concurență echitabile; solicită, prin urmare, Comisiei să introducă dispoziții fiscale în toate acordurile de liber schimb ale UE, care ar obliga țările partenere să aplice o bună guvernanță fiscală și să asigure reciprocitatea în chestiunile fiscale; subliniază că activitatea Platformei pentru o bună guvernare fiscală constituie o bază adecvată pornind de la care acest concept poate fi transpus în practică; subliniază că același lucru s-ar putea aplica acordurilor de cooperare ale UE;

151.  invită organismele UE să nu coopereze cu jurisdicțiile considerate a fi necooperante în materie fiscală, nici cu societăți condamnate pentru fraudă fiscală, evaziune fiscală sau planificare fiscală agresivă; solicită ca instituții precum Banca Europeană de Investiții (BEI) și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD) să nu mai coopereze, prin intermediarii lor financiari, cu jurisdicții fiscale necooperante; solicită, în plus, organismelor UE să se angajeze să nu acorde finanțare UE societăților condamnate pentru fraudă fiscală, evaziunea fiscală sau planificare fiscală agresivă;

152.  invită Comisia să facă uz de toate instrumentele de care dispune pentru a încuraja o abordare mai coordonată față de țările dezvoltate în scopul de a promova o mai mare reciprocitate în chestiunile fiscale, în special în ceea ce privește schimbul de informații cu Statele Unite ale Americii ca urmare a intrării în vigoare a Legii conformității fiscale a conturilor străine; invită, de asemenea, Comisia, în contextul acordului din 27 mai 2015 încheiat între UE și Elveția referitor la schimbul automat de informații privind conturile financiare, să monitorizeze cu atenție, în scopul de a salvgarda piața unică, eliminarea treptată a unor practici fiscale dăunătoare din Elveția, în conformitate cu orientările BEPS, și să se asigure că nu sunt introduse noi măsuri fiscale dăunătoare pe viitor; invită Comisia ca, în cadrul negocierilor sale actuale cu Elveția, să sugereze introducerea în legislația elvețiană a unor norme privind societățile străine controlate; insistă asupra faptului că Comisia trebuie să se asigure că Elveția urmează abordarea UE în domeniul fiscal și să raporteze Parlamentului;

153.  reamintește că toate statele membre au ales o abordare multilaterală a schimbului automat de informații, prin intermediul Convenției privind asistența administrativă în materie fiscală și prin revizuirea din 2014 a directivelor UE relevante(46); subliniază faptul că aceste două inițiative sunt elemente-cheie de combatere a evaziunii fiscale și a secretului bancar, deoarece acestea implică obligația instituțiilor financiare de a raporta administrațiilor fiscale o gamă largă de informații cu privire la rezidenții cu venituri generate de active deținute în străinătate;

Țările în curs de dezvoltare

154.  subliniază faptul că, la conceperea acțiunilor și politicilor de combatere a evaziunii fiscale, ar trebui să se acorde o atenție specială la nivel național, la nivelul UE și la nivel internațional situației țărilor în curs de dezvoltare și, în special, țărilor cel mai puțin dezvoltate, care sunt de obicei cele mai afectate de evaziunea fiscală practicată de societăți și au baze impozabile foarte limitate și o pondere scăzută a impozitelor din PIB; subliniază că aceste acțiuni și politici ar trebui să contribuie la generarea unor venituri publice proporționale cu valoarea adăugată creată pe teritoriul lor, astfel încât să finanțeze în mod corespunzător strategiile lor de dezvoltare, îndeplinirea Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului și a agendei de dezvoltare post-2015; salută, în acest context, activitatea Comitetului de experți ai ONU pentru cooperare internațională în domeniul fiscal; solicită Comisiei să sprijine interesele țărilor în curs de dezvoltare în cadrul inițiativelor internaționale existente și să includă reprezentanți din țările în curs de dezvoltare în Platforma sa pentru o bună guvernanță în chestiuni fiscale;

155.  solicită membrilor UE și OCDE BEPS să se asigure că noul „Standard pentru schimbul automat de informații privind conturile financiare” elaborat de OCDE include o perioadă de tranziție pentru țările în curs de dezvoltare care nu pot îndeplini în prezent cerințele privind schimbul automat reciproc de informații din cauza lipsei capacităților administrative;

156.  invită Comisia să propună măsuri suplimentare pentru a contribui la consolidarea capacităților administrative din țările în curs de dezvoltare, în special în ceea ce privește aspectele fiscale, în scopul de a permite un schimb eficace de informații fiscale cu administrațiile lor; solicită instituirea unei platforme pentru țările în curs de dezvoltare prin punerea în practică a unor proiecte-pilot privind schimbul automat de informații; invită țările în curs de dezvoltare să promoveze acorduri regionale sau alte forme de cooperare privind aspectele fiscale pentru a-și îmbunătăți poziția de negociere față de investitorii străini direcți și față de companiile multinaționale și să abordeze chestiuni de interes comun;

157  invită statele membre să se asigure că propriile agenții de ajutor pentru dezvoltare dețin competențe și cunoștințe tehnice suficiente pentru abordarea problemelor fiscale în politicile lor de dezvoltare, în special din partea ministerelor de finanțe și a administrațiilor fiscale;

158.  face trimitere la planul de acțiune prezentat în Rezoluția sa din 8 iulie 2015 referitoare la impactul evaziunii fiscale licite și al evaziunii fiscale asupra guvernanței, protecției sociale și dezvoltării în țările în curs de dezvoltare; încurajează toate țările și organizațiile internaționale, cum este ONU, să facă parte dintr-un proces incluziv și să contribuie la agenda fiscală G20/OCDE, combătând BEPS, promovând transparența fiscală internațională și schimbul mondial de informații fiscale, de exemplu prin elaborarea unui standard comun unic de raportare în schimbul automat de informații sau publicarea beneficiarului efectiv; invită Comisia și statele membre să sprijine conferirea unui rol mai important pentru ONU în viitoarele negocieri fiscale internaționale, de exemplu, prin sprijinirea creării unui organism fiscal mondial sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite;

Consultanții fiscali

159.  atrage atenția asupra juxtapunerii problematice și discutabile, în cadrul aceleiași companii, a serviciilor de consultanță fiscală, audit și consiliere oferite, pe de o parte, administrațiilor fiscale, de exemplu pentru conceperea de sisteme fiscale sau pentru îmbunătățirea perceperii impozitelor și, pe de altă parte, pentru a oferi servicii de planificare fiscală companiilor multinaționale, situație care exploatează slăbiciunile legislațiilor naționale din domeniul fiscal;

160.  reamintește existența unui cadru juridic european instituit prin ultimul pachet legislativ privind reforma în domeniul auditului, aprobat de Parlamentul prin rezoluția sa din 3 aprilie 2014; solicită Comisiei să garanteze că dispozițiile legislative pertinente se aplică efectiv în statele membre în termenele prevăzute și în conformitate cu obiectivele vizate;

161.  invită Comisia să înainteze propuneri de orientări pentru sectorul serviciilor de consultanță fiscală și pentru instituirea unui regim UE de incompatibilitate pentru consultanții în probleme fiscale și, în funcție de caz, pentru bănci, instituind un cadru care să prevină în mod eficace conflictele de interese între serviciile oferite sectorului public și celui privat;

162.  invită, de asemenea, Comisia să lanseze o investigație pentru a examina situația concentrărilor din acest sector și orice denaturare rezultată a concurenței; recomandă ca această anchetă să ia în considerare în special măsura în care combinarea funcțiilor de consiliere fiscală și audit în cadrul acelorași societăți poate genera conflicte de interese și să propună măsuri în consecință, inclusiv prin introducerea unor mecanisme care să permită separarea departamentelor din cadrul societăților de consultanță;

163.  solicită Comisiei să evalueze de urgență posibilitatea de a introduce un cadru legislativ care să prevadă sancțiuni suficiente pentru societățile, băncile, firmele de contabilitate și consultanții financiari care s-au dovedit a fi implicați în punerea în aplicare a eludării fiscale și a planificării fiscale agresive sau în promovarea acestor practici; subliniază că aceste sancțiuni ar trebui să aibă un efect de descurajare și că ar putea include, printre altele, amenzi, restricționarea accesului la finanțare din bugetul UE, interzicerea oricărui rol de consultanță în cadrul instituțiilor europene și, în cazurile extreme și repetate, revocarea licențelor comerciale;

Alte acțiuni la nivel național

164.  încurajează alte acțiuni la nivel național în vederea combaterii evaziunii fiscale, respectând cadrele UE și OCDE, deoarece reacțiile necoordonate pot crea noi neconcordanțe și oportunități de eludare a plății impozitelor; subliniază că cel mai bun instrument de combatere a erodării bazei impozabile este cooperarea, mai degrabă decât introducerea unilaterală a unor regimuri preferențiale pentru a atrage investițiile;

165  invită Comisia să stabilească orientări pentru amnistiile fiscale acordate de statele membre cu scopul de a defini condițiile în care astfel de amnistii ar respecta dispozițiile din tratatele UE referitoare la libera circulație a capitalurilor, la libertatea de a presta servicii, la ajutoarele de stat și la normele privind spălarea banilor, precum și abordarea comună a UE împotriva paradisurilor fiscale; reamintește necesitatea de a utiliza o astfel de practică cu foarte mare prudență pentru a nu-i stimula pe cei care recurg la eludarea fiscală să aștepte următoarea amnistie;

166.  invită statele membre să instituie un sistem de reținere la sursă a impozitelor pe redevențe care să asigure și impozitarea redevențelor plătite țărilor terțe care nu au încheiat acorduri fiscale bilaterale;

167.  îndeamnă toate statele membre să realizeze, dacă este necesar cu ajutorul tehnic al Comisiei, studii de impact care să acopere efectele de propagare în alte țări, înainte de a introduce orice măsuri fiscale cu un potențial impact în străinătate; solicită o implicare puternică a parlamentelor naționale în chestiunea evaziunii fiscale, deoarece niciun regim sau tratament fiscal nu ar trebui să fie scutit de o evaluare adecvată și de controlul democratic exercitat de legiuitor;

168.  îndeamnă cu fermitate statele membre să stopeze și să reconsidere reducerile resurselor alocate administrațiilor lor fiscale, să accelereze investițiile, să sporească eficiența administrațiilor lor fiscale și să asigure o mai bună redistribuire a personalului și actualizări ale tehnologiei și expertizei, pentru a combate dezvoltarea și a contracara impactul practicilor fiscale dăunătoare, care devin tot mai sofisticate; invită Comisia să furnizeze suportul tehnic pentru aceste eforturi, în special în contextul programului Fiscalis 2020; invită, de asemenea, statele membre să depună eforturi în vederea instituirii unor regimuri mai simple, eficace și transparente de impozitare, în interesul statelor membre, al cetățenilor și al întreprinderilor;

169.  reamintește că achizițiile publice reprezintă 16 % din PIB în zona UE; solicită o evaluare a posibilității de a introduce criterii în materie de fiscalitate, transparență sau de cooperare în licitațiile de achiziții publice în cadrul următoarei runde de modificare a Directivei privind achizițiile publice; invită, de asemenea, statelor membre să ia în considerare excluderea de la participarea la procedurile de achiziții publice a societăților care s-au dovedit a fi implicate în sisteme agresive de planificare fiscală și de eludare fiscală;

170.  subliniază, în cele din urmă, că regula unanimității din cadrul Consiliului, care conferă fiecărui stat membru drept de veto, nu încurajează ieșirea dintr-o situație de status quo și găsirea unei soluții axate în mai mare măsură pe cooperare; invită Comisia să nu se abțină de la a recurge, atunci când este cazul, la articolul 116 din TFUE, care stipulează următoarele: „În cazul în care Comisia constată că o neconcordanță între actele cu putere de lege și actele administrative ale diferitelor state membre denaturează condițiile de concurență pe piața internă și provoacă din acest motiv o denaturare care trebuie eliminată, Comisia se consultă cu statele membre în cauză. În cazul în care prin această consultare nu se ajunge la eliminarea denaturării în cauză, Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă directivele utile. [...]”;

171.  își asumă angajamentul de a continua munca depusă de comisia sa specială, abordând obstacolele care au împiedicat-o pe aceasta să își ducă la bun sfârșit mandatul, și de a da curs în mod corespunzător recomandărilor sale; solicită autorităților sale competente să identifice cel mai bun cadru instituțional pentru a realiza acest lucru;

172.  reiterează cererea sa de acces la toate documentele relevante ale UE; solicită Președintelui să transmită această solicitare Comisiei și Consiliului și clarifică faptul că Parlamentul este hotărât să utilizeze toate mijloacele de care dispune pentru a atinge acest obiectiv;

173.  solicită comisiei sale competente să dea curs acestor recomandări în viitorul său raport legislativ din proprie inițiativă pe același subiect;

174.  invită Comisia în domeniul afacerilor constituționale, care dispune de competența necesară, să monitorizeze aplicarea acestor recomandări, în special cu privire la introducerea de clauze de cooperare obligatorii în Codul de conduită pentru organizațiile incluse în registrul de transparență, precum și cu privire la modificări ale normelor privind accesul la documente între instituțiile UE, cu scopul de a le alinia mai bine la principiul cooperării loiale, prevăzut în TUE;

o

o  o

175.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, statelor membre, parlamentelor naționale, G20 și OCDE.

ANEXA 1: LISTA PERSOANELOR CONSULTATE (REUNIUNI ȘI DELEGAȚII ALE COMISIEI)

Data

Vorbitori

30.3.2015

•  Pierre Moscovici, comisar pentru afaceri economice și financiare, impozitare și uniune vamală

16.4.2015

•  Serge Colin, președintele UFE (Sindicatul personalului din sectorul financiar)

•  Fernand Müller, președintele Comisiei fiscale a UFE

•  Paulo Ralha, președintele Sindicatului lucrătorilor portughezi din sectorul fiscal

•  François Goris (președinte UNSP-NUOD) pentru Confederația Europeană a Sindicatelor Independente (CESI)

•  Nadja Salson, Federația Europeană a Sindicatelor din Serviciile Publice

•  Henk Koller, președintele Federației Europene a Consultanților Fiscali (CFE)

•  Olivier Boutellis-Taft, directorul general al Federației Europene a Contabililor (FEE)

•  Ravi Bhatiani, directoarea pentru afaceri juridice a asociației Independent Retail Europe

5.5.2015

•  Margrethe Vestager, comisar pentru concurență

•  Wolfgang Nolz, președintele Grupului de lucru pentru Codul de conduită

•  Jane McCormick, KPMG, directoare a departamentului taxe EMA și parteneră principală pe probleme fiscale

•  Chris Sanger, partener, director mondial politici fiscale, Ernst & Young

•  Stef van Weeghel, partener la PwC, director mondial politici fiscale

•  Bill Dodwell, director politici fiscale la Deloitte Marea Britanie

11.5.2015

 

 

Audierea publică privind deciziile fiscale și practicile fiscale dăunătoare

 

•  Stephanie Gibaud, avertizoare de integritate și fostă angajată a UBS

•  Lutz Otte, avertizor de integritate și fost contractant în domeniul tehnologiei informației la Julius Baer

•  Kristof Clerix, Consorțiul Internațional al Jurnaliștilor de Investigație (ICIJ)

•  Edouard Perrin, membru ICIJ

•  Richard Brooks, membru ICIJ

•  Lars Bové, membru ICIJ

•  Xavier Counasse, jurnalist la cotidianul „Le Soir”

•  Dominique Berlin, Colegiul European din Paris, Universitatea Panthéon-Assas (Paris 2)

•  Gabriel Zucman, asistent universitar, London School of Economics and Political Sciences

•  Achim Doerfer, avocat în domeniul fiscal, autor și filosof al dreptului

12.5.2015

Delegația în Belgia

 

•  Jacques Malherbe, Universitatea din Louvain (UCL)

•  Axel Haelterman, Universitatea din Leuven (KUL)

•  Werner Heyvaert, expert fiscal, Jones Day

•  Wim Wuyts, șeful secției impozite – președintele comisiei fiscale FEB-VBO și Hilde Wampers, vicepreședintă impozite - Group Finance FEB-VBO

•  Christophe Quintard, (expert al FGTB, fost auditor fiscal)

•  Eric van Rompuy (președinte) și alți membri ai Comisiei buget-finanțe a Parlamentului Federal

•  Steven Van den Berghe, șeful Serviciului decizii fiscale

•  Johan Van Overtveld - ministrul de Finanțe (reuniune organizată la 17 iunie)

18.5.2015

Delegația în Luxemburg

 

•  Wim Piot, șef impozite, PWC Luxembourg

•  Nicolas Mackel, director general Luxembourg for Finance

•  Christine Dahm, directoare, și Mike Mathias, membru al Cercle de Coopération des ONG du développement

•  Eugène Berger (președinte) și alți membri ai Comisiei pentru finanțe a Parlamentului

•  Pierre Gramegna, ministrul Finanțelor

•  Pascale Toussing, directoare pentru chestiuni fiscale, Ministerul Finanțelor, și membri ai administrației fiscale

22.5.2015

Delegația la Berna, Elveția

 

•  Markus R. Neuhaus, președintele Consiliului de administrație al PwC Elveția, membru al Biroului președintelui mondial al PwC

•  Frank Marty, membru al Consiliului director, șef Servicii financiare și impozite, Economie Suisse

•  François Baur, delegat permanent la Bruxelles, șef afaceri europene, Economie Suisse

•  Martin Zogg, membru al Comitetului executiv, șef impozitare națională și internațională, Swiss Holdings

•  Urs Kapalle, director politică financiară și impozite, Asociația Bancherilor Elvețieni

•  Mark Herkenrath, Alliance Sud, membru al Alianței mondiale pentru justiție fiscală

•  Olivier Longchamp, Declaration of Berne (DoB)

•  Jacques de Watteville, secretar de stat pentru chestiuni financiare internaționale (SIF)

•  Ambasadorul Christoph Schelling, șeful Diviziei politici fiscale

•  Adrian Hug, directorul Administrației fiscale federale din Elveția

•  Ruedi Noser, membru al Consiliului național, șeful Comisiei pentru afaceri economice și impozitare

•  Urs Schwaller, membru al Consiliului statelor

•  Ulrich Trautmann, șeful Secției comerț și afaceri economice, delegația Uniunii Europene în Elveția și Liechtenstein

•  Marco Salvi, cercetător cu calificări superioare, Avenir Suisse

27.5.2015

Întâlnirea cu Guvernul Gibraltarului (cu coordonatorii TAXE)

•  Fabian Picardo, prim-ministru

•  Joseph Garcia, viceprim-ministru

28.5.2015

Delegația la Dublin, Irlanda

•  Martin Lambe, director general, Institutul irlandez pentru impozite

•  Michael Noonan, ministrul Finanțelor

•  Niall Cody, președintele Comisiei pentru venituri

•  Liam Twomy (președinte) și alți membri ai Comisiei pentru finanțe a Parlamentului (Oireachtas) + Comisia pentru afaceri europene a Casei Comune/Senatului

•  Frank Barry, Trinity College Dublin (TCD)

•  Seamus Coffey, University College Cork (UCC)

•  Feargal O’Rourke, șef secție impozite, PWC

•  Conor O’Brien, șef secție impozite, KPMG

•  Jim Clarken, director general Oxfam Irlanda

•  Micheál Collins, Institutul Nevin de cercetare economică (NERI).

29.5.2015

Delegația la Den Haag, Țările de Jos

 

•  Sjoera Dikkers, deputată, și alți membri ai Comisiei pentru finanțe a Parlamentului neerlandez

•  Bartjan Zoetmulder, Asociația neerlandeză a consultanților fiscali

•  Hans Van den Hurk, Universitatea din Maastricht

•  Indra Römgens, SOMO, organizație de cercetare și networking independentă, nonprofit

•  Francis Weyzig, Oxfam

•  Pieterbas Plasman, șef Birou decizii fiscale

•  Eric Wiebes, secretar de stat pentru afaceri fiscale

1.6.2015

 

 

Audiere publică privind dimensiunea internațională a deciziilor fiscale și a altor măsuri similare

 

•  senatorul Mario Monti, fost comisar pentru concurență și pentru vamă, impozitare și piața internă

•  Tove Maria Ryding, responsabilă pe probleme de politici și sensibilizare în materie de justiție fiscală, Rețeaua europeană de creanțe și dezvoltare (EURODAD)

•  Antoine Deltour, avertizor de integritate, fost auditor, Pwc Luxemburg

17.6.2015

Reuniune interparlamentară pe tema „Planificarea fiscală agresivă și controlul democratic: rolul parlamentelor”

 

37 de membri din 18 parlamente naționale:

AT, BE, CY, CZ, FR, DE, GR, HU, IE, IT, LT, LU, MT, PL, PT, RO, ES, SV

 

•  Heinz Zourek, director general DG TAXUD

•  Pascal Saint-Amans, director al Centrului OCDE pentru politică și administrare fiscală

18.6.2015

Delegația la Londra, Regatul Unit al Marii Britanii

 

•  David Gauke, deputat, secretar financiar al Trezoreriei

•  Jim Harra, director general, impozitarea întreprinderilor, Administrația fiscală și vamală a Majestății Sale

•  Fergus Harradence, director adjunct, echipa pentru impozitarea întreprinderilor, grupul pentru impozitarea întreprinderilor și impozitarea internațională, Trezoreria Majestății Sale

•  Andrew Dawson, șeful echipei pentru tratate fiscale, negociator-șef al Regatului Unit pentru tratatele fiscale

•  Maura Parsons, director adjunct, șefa Secției prețuri de transfer în cadrul Administrației fiscale și vamale a Majestății Sale și președinta Consiliului pentru prețurile de transfer din cadrul Administrației fiscale și vamale a Majestății Sale

•  Meg Hillier (președintă), Margaret Hodge (fostă președintă) și Guto Bebb, membru al Comisiei pentru conturi publice a Camerei Comunelor

•  Prem Sikka, profesor de contabilitate, Essex Business School, Universitatea din Essex

•  Frank Haskew, director al Comisiei pentru impozite a ICAEW (Institutul contabililor autorizați din Anglia și Țara Galilor) și Ian Young, administrator impozite internaționale

•  Will Morris, președinte al Comisiei fiscale și al Comisiei fiscale a BIAC

Confederation of British Industry (CBI)

•  Richard Collier, partener principal pe probleme fiscale în cadrul PwC

•  Joseph Stead, organizația Christian Aid

•  Meesha Nehru, directoare de programe, Fair Tax Mark

23.6.2015

Schimb de opinii cu întreprinderile multinaționale

 

•  Nathalie Mognetti, directoare serviciu impozite, Total S.A.

•  Martin McEwen, șef serviciu impozite, SSE plc

•  Christian Comolet-Tirman, director, afaceri fiscale, Grupul BNP Paribas

25.6.2015

 

Întâlnirea cu reprezentanții Guvernului din Bermuda (cu coordonatorii TAXE)

 

•  Everard Bob Richards, viceprim-ministru și ministru de Finanțe

•  Alastair Sutton, consilier juridic UE al Guvernului din Bermuda

2.7.2015

•  Richard Murphy, Tax Research LLP și membru fondator al Tax Justice Network

•  Guillaume de La Villeguérin, vicepreședinte, Taxe și Vămi, Airbus.

17.9.2015

•  Jean-Claude Juncker, președintele Comisiei Europene

•  Pierre Moscovici, comisar pentru afaceri economice și financiare, impozitare și vamă

•  Margrethe Vestager, comisar pentru concurență

22.9.2015

•  Pierre Gramegna, președintele Consiliului ECOFIN, ministru de finanțe, Luxembourg

•  Dr. Wolfgang Schäuble, ministrul federal al finanțelor, Germania

•  Luis de Guindos, ministrul economiei și competitivității, Spania

•  Michel Sapin, ministrul finanțelor și conturilor publice, Franța

•  Pier Carlo Padoan, ministrul economiei și finanțelor, Italia

 

ANEXA 2: LISTA RĂSPUNSURILOR DEFALCATE PE ȚARĂ/INSTITUȚIE

(situația la 26 octombrie 2015)

Țara

Răspuns

Prima solicitare din 23 aprilie 2015 - termen 31 mai 2015

Suedia

29.5.2015

Jersey

29.5.2015

Guernsey

31.5.2015

Luxemburg

1.6.2015

Finlanda

2.6.2015

Slovacia

3.6.2015

Irlanda

5.6.2015

Țările de Jos

8.6.2015

Regatul Unit

8.6.2015

Franța

10.6.2015

Republica Cehă

11.6.2015

Letonia

16.6.2015

Belgia

16.6.2015

Malta

18.6.2015

Primul rapel din 29 iunie 2015 - termen 9 iulie 2015

Portugalia

30.6.2015

Polonia

2.7.2015

Lituania

3.7.2015

Ungaria

7.7.2015

Croația

8.7.2015

Estonia

10.7.2015

Grecia

10.7.2015

Spania

10.7.2015

Gibraltar

13.8.2015

Danemarca

26.8.2015

Germania

2.9.2015

România

3.9.2015

Italia

17.9.2015

Ultimul rapel din 21 septembrie 2015

Austria

21.9.2015

Cipru

22.9.2015

Bulgaria

28.9.2015

Slovenia

28.9.2015

INSTITUȚII

Răspuns

Comisia

3.6.2015

Consiliul

29.5.2015

15.6.2015

 

27.7.2015

ANEXA 3: ÎNTREPRINDERILE MULTINAȚIONALE INVITATE SĂ PARTICIPE LA REUNIUNILE COMISIEI

Numele

Invitat/Reprezentanți

Situația la 26 octombrie 2015

Airbus

Guillaume de La Villeguérin,

Vicepreședinte, Taxe și Vămi,

A participat - 2.7.2015

BNP Paribas

Christian Comolet-Tirman,

Director, afaceri fiscale

A participat - 23.6.2015

SSE plc

Martin McEwen, șef serviciu impozite

A participat - 23.6.2015

Total S.A.

Nathalie Mognetti,

Directoare serviciu impozite

A participat - 23.6.2015

Amazon.co.uk Ltd

Christopher Corson North,

Director executiv

A refuzat, din cauza anchetei în curs

Amazon EU S.à.r.l.

Xavier Garambois,

Director general

A refuzat, din cauza anchetei în curs

Anheuser-Busch InBev

Stuart MacFarlane,

Președinte pentru zona Europa

A refuzat, din cauza anchetei în curs

Grupul bancar Barclays

Antony Jenkins,

Directorul executiv

A refuzat, dar este în continuare dispus să răspundă la orice întrebare specifică

Compania Coca-Cola

James Quincey,

Președinte, Grupul Coca-Cola Europa

A refuzat, dar s-a întâlnit cu coraportorii

Facebook

Marc Zuckerberg,

Director general

A refuzat

Fiat Chrysler Automobiles

Sergio Marchionne,

Director general

A refuzat, din cauza anchetei în curs

Google

Eric E. Schmidt,

Președinte executiv

A refuzat, dar este dispus să trimită o „poziție privind aspectele fiscale”

HSBC Bank plc

Alan M. Keir,

Director general, EMA

A refuzat, din cauza anchetei în curs

IKEA Services BV

Peter Agnefjäll,

Director general

A refuzat, dar i-a invitat pe deputați la o discuție și a trimis raportul de sinteză al Grupului Ikea (2014)

McDonald’s Europa

Douglas Goare,

Președinte pentru Europa

A refuzat, deoarece data coincidea cu o inițiativă importantă a companiei și din cauza unei posibile anchete a Comisiei

Philip Morris

International

Kristof Doms,

Vicepreședinte afaceri europene

A refuzat

Walmart

Shelley Broader,

Președinte și director executiv, regiunea EOMA

A refuzat

Societatea Walt Disney

Robert A. Iger,

Director general

A refuzat, dar s-a oferit să se întâlnească cu reprezentanți ai comisiei, pentru a le afla opiniile

ANEXA 4: RAPORT PRIVIND DELEGAȚIA ÎN BELGIA

Raportul de mai jos nu constituie procesul-verbal oficial. Acesta este un rezumat intern al misiunii de informare, întocmit pentru schimbul de opinii care a avut loc în timpul reuniunii Comisiei TAXE de la 23 iunie 2015. Părțile terțe implicate nu au fost consultate cu privire la conținutul acestuia.

COMISIA TAXE

Delegația ad hoc în Belgia

12 mai 2015-17 iunie 2015

Ordinea de zi

9.00 - 11.00  Grup de experți, cu următorii participanți:

-   Jacques Malherbe (UCL)

-   Axel Haelterman (KULeuven) 

-   Werner Heyvaert, Jones Day

-   Wim Wuyts, șeful secției impozite – președintele comisiei fiscale FEB-VBO și Hilde Wampers, vicepreședintă impozite - Group Finance FEB-VBO

-   Christophe Quintard, (specialist în fiscalitate în cadrul FGTB, fost auditor fiscal)

11.30 - 13.00   Reuniunea cu Comisia pentru finanțe și buget a parlamentului

belgian

Locul: Camera belgiană

13.00 - 13.50     Prânz de lucru

Locul: Camera belgiană

14.00 - 15.00  Întâlnire cu dl Steven Vanden Berghe, șeful Serviciului decizii fiscale

Lista participanților

Deputați

Alain LAMASSOURE, președinte PPE

Elisa FERREIRA  S&D

Michael THEURER  ALDE

Marisa MATIAS  GUE

Philippe LAMBERTS  Verts/ALE

Marco ZANNI  EFDD

Danuta HÜBNER  EPP

Deputați însoțitori

Peter SIMON  S&D

Anneliese DODDS   S&D

Sven GIEGOLD  Verts/ALE

Marco VALLI   EFDD

Philippe DE BACKER  ALDE

Tom VANDENKENDELAERE   PPE

1.   Reuniunea cu părțile interesate

Experți care au participat la discuții:

•  Jacques Malherbe (UCL)

•  Axel Haelterman (KULeuven) 

•  Werner Heyvaert, Jones Day

•  Wim Wuyts, șeful secției impozite – președintele comisiei fiscale FEB-VBO și Hilde Wampers, vicepreședintă impozite - Group Finance FEB-VBO

•  Christophe Quintard, (sindicatul FGTB, fost auditor fiscal)

Principalele constatări:

Majoritatea experților consideră că practicile referitoare la deciziile fiscale din Belgia, instituite începând cu 2002, funcționează foarte bine. Pentru întreprinderi, obținerea securității juridice este o necesitate. Serviciul de decizii fiscale nu poate interveni în interpretarea legii. El poate interveni totuși în interpretarea elementelor factuale.

Concurența în domeniul fiscal este foarte acerbă și generalizată la nivel mondial. Belgia trebuie să fie atractivă, altfel întreprinderile vor delocaliza. Există societăți care părăsesc Belgia din cauza nivelului ridicat de impozitare. Concurența nu se limitează la Europa; ea merge dincolo de granițele sale. Reprezentatul sindicatului s-a plâns de exploatarea posibilităților oferite de tratate („treaty shopping”) în cazul dublei impuneri și a afirmat că statele membre au încheiat unele tratate în mod personalizat, pentru a favoriza anumite societăți.

Întrebările adresate experților au vizat în principal interesele naționale, raportarea pentru fiecare țară, publicarea de decizii fiscale, rețeaua tratatelor bilaterale pentru dubla impunere, metodologia de calculare a cotelor de impozitare efective și, respectiv, statutare și practicile în materie de profit excedentar (societatea belgiană poate exclude din venitul său impozabil profiturile care nu au fost realizate într-o situație de „autonomie”). Unul dintre experți a afirmat că sistemul italian de dobânzi noționale pare să fie mai bun decât cel belgian. El a făcut referire la studiu realizat de TAXUD.

Unele sugestii făcute în timpul discuției:

•  încheierea unui convenții europene privind dubla impunere (în locul numeroaselor acorduri bilaterale naționale în domeniul fiscal)

•  adoptarea unor norme europene comune privind prețurile de transfer

•  necesitatea unui mecanism eficace de soluționare a litigiilor în cazul în care statele membre nu sunt de acord cu privire la prețurile de transfer Convenția de arbitraj a UE nu funcționează (a fost nevoie de opt ani pentru a obține un rezultat).

2.  Reuniune cu Comisia pentru buget și finanțe a Ramerei Reprezentanților

Parlamentul belgian a fost foarte activ în ceea ce privește chestiunile legate de planificarea fiscală agresivă, organizând mai multe audieri (cu jurnaliști, autorități fiscale și cadre universitare și miniștri) în ultimele luni.

Comisia pentru finanțe sprijină eforturile în vederea modificării normelor, în ciuda opiniilor divergente cu privire la modalitatea de a realiza acest lucru. Ea dorește menținerea unor condiții de concurență echitabile. Potrivit majorității, Belgia are nevoie să-și mențină climatul financiar atractiv pentru a atrage investițiile străine în țară. Belgia nu trebuie să fie naivă atunci când își va reforma normele fiscale. Concurența fiscală trebuie însă să rămână echitabilă. Unii deputați din opoziție au confirmat faptul că sistemul belgian de decizii fiscale nu este transparent și că ar trebui introdus un mai mare control democratic.

Comisia pentru finanțe sprijină CCCTB, ca soluție la majoritatea problemelor în cauză, și ar putea avea în vedere, cu timpul, posibilitatea orientării către armonizarea ratei, chiar dacă acest lucru este departe de a fi fezabil în acest moment. Parlamentul belgian se bucură de colaborarea cu Comisia TAXE și va participa la sesiunea interparlamentară din 17 iunie.

3.  Reuniune cu șeful Biroului de decizii fiscale: dl Steven Van den Berghe

Participanți:

Steven Van den Berghe,

Véronique Tai, fostă președintă a Biroului de decizii fiscale (până la 1 mai 2015)

și ceilalți membri ai Biroului de decizii fiscale.

Cum funcționează Biroul de decizii fiscale?

Biroul de decizii fiscale este un organism autonom care ia decizii obligatorii pentru autoritățile fiscale. Organismul a fost creat printr-o lege din 2002. Înainte de a lua o decizie, administrația centrală este consultată, însă decizia finală aparține Biroului de decizii fiscale. Biroul este alcătuit din 6 funcționari din administrația fiscală, care au un mandat de cinci ani. Deciziile fiscale anticipate sunt disponibile tuturor și se referă la toate tipurile de taxe. Deciziile fiscale produc în mod normal efecte timp de cinci ani. Nu se poate lua nicio decizie fiscală dacă nu este suficientă substanță economică în Belgia sau dacă deciziile sunt legate de o țară necooperantă (în prezent, nu există nicio țară înregistrată ca fiind necooperantă). Deciziile fiscale, deși sunt anonime, sunt făcute publice. Ministrul de finanțe trimite anual Parlamentului un raport privind deciziile fiscale, iar membrii Biroului de decizii fiscale sunt audiați în cadrul Parlamentului. Oficialii au confirmat că aplică normele belgiene și că respectă standardele OCDE și UE în materie de schimb de informații.

Întrebările adresate administrației fiscale s-au axat în principal pe deciziile privind profitul excedentar și pe măsura în care autoritățile fiscale belgiene informează alte autorități fiscale cu privire la beneficiile care nu sunt impozitate în Belgia, posibila marjă de manevră a Biroului de decizii fiscale, conceptul de „substanță economică”, țările care sunt enumerate de Belgia ca fiind paradisuri fiscale și capacitatea Biroului de decizii fiscale de a-și apăra poziția atunci când se confruntă cu studii foarte detaliate privind prețurile de transfer.

Principalele constatări:

•  Serviciul de decizii fiscale nu dispune de marjă de manevră pentru a interpreta legea. El poate interpreta elemente factuale. Fiecare cerere privind prețurile de transfer trebuie să fie foarte detaliată și să respecte normele OCDE. Biroul de decizii fiscale recunoaște că acestea sunt destul de flexibile sau vagi.

•  Atunci când Belgia adoptă o decizie fiscală, ea solicită societății să furnizeze toate deciziile fiscale existente aplicabile acesteia. Totuși, Belgia nu a trimis în mod spontan deciziile sale fiscale sau informațiile legate de acestea altor state membre, în conformitate cu obligațiile care decurg din dreptul UE.

•  Practica în materie de profit excedentar (=(societatea belgiană poate exclude din venitul său impozabil profiturile care nu au fost realizate într-o situație de „autonomie”) nu reprezintă o practică comună (63 de decizii fiscale în 10 ani). Totuși, a fost imposibil de determinat cuantumul venitului impozabil respectiv. Criteriile utilizate pentru a calcula baza de impozitare „belgiană” nu au fost comunicate. Acest regim este, în prezent, investigat de DG COMP (procedurile legate de ajutoarele de stat), prin urmare oficialii nu au putut răspunde la toate întrebările deputaților europeni. Belgia și-a suspendat activitatea în acest domeniu, în așteptarea concluziilor investigației. În cazul acestor decizii, alte țări posibil vizate nu sunt informate (legislația belgiană nu prevede această obligație), de unde situația dublei impuneri.

•  Normele referitoare la modul de estimare a substanței economice în Belgia sunt relativ neclare, în ciuda faptului că administrația fiscală a stabilit criterii minime (cu excepția societăților de tip „cutie poștală”).

Raport de sinteză al reuniunii cu ministrul belgian al finanțelor,

Johan Van Overtveld

Membri prezenți: Bernd Lucke (președinte), Elisa Ferreira, Michael Theurer, Danuta Huebner, Peter Simon, Tom Vandenkendelaere, Philippe Lamberts

Membrii au adresat întrebări mai ales cu privire la CCCTB, raportarea pentru fiecare țară în parte, legislația privind impozitul pe profitul în exces, concurența fiscală dintre țări și modul în care un stat federal abordează impozitarea societăților comerciale.

Principalele mesaje ale ministrului:

-  Belgia este o mare susținătoare a transparenței în domeniul impozitării: începând din octombrie 2015, Belgia va participa la schimbul automat de decizii fiscale.

-  Belgia nu prea este însă în favoarea armonizării, în special din cauza riscului de pierdere a suveranității. Belgia are o părere bună despre CCCTB, însă ar exclude orice armonizare a ratelor de impozitare.

-  Belgia nu mai emite decizii fiscale în cadrul legislației sale privind deciziile legate de impozitul pe profitul în exces. BE așteaptă rezultatul anchetei COM și își va modifica legislația dacă acest lucru este necesar.

-  Belgia încă nu și-a definit poziția în ceea ce privește raportarea pentru fiecare țară în parte. În orice caz, raportarea ar trebui să se limiteze la o simplă sinteză a informațiilor.

-  Belgia examinează de fiecare dată, înaintea emiterii unei decizii fiscale, dacă există substanță economică suficientă în Belgia. Uneori cuantificarea acesteia este însă foarte dificilă, mai ales atunci când este vorba despre stabilirea valorii drepturilor de proprietate intelectuală.

ANEXA 5: RAPORT PRIVIND DELEGAȚIA ÎN LUXEMBURG

Raportul de mai jos nu constituie procesul-verbal oficial. Acesta este un rezumat intern al misiunii de informare, întocmit pentru schimbul de opinii care a avut loc în timpul reuniunii Comisiei TAXE de la 23 iunie 2015. Părțile terțe implicate nu au fost consultate cu privire la conținutul acestuia.

COMISIA TAXE

Delegația ad hoc în Luxemburg

18 mai 2015

Ordinea de zi

8.30 - 9.30   Reuniune pregătitoare

Locul: Hemiciclul Parlamentului European, clădirea Schuman (Kirchberg)

9.30 - 11.30  Grup de experți, cu următorii participanți:

- Wim Piot, șef impozite, PWC

- Nicolas Mackel, director general Luxembourg for Finance

- Mike Mathias

- Christine Dahm, directoare, Cercle de Coopération des ONG du développement

Locul: Hemiciclul Parlamentului European, clădirea Schuman (Kirchberg)

12.00 - 13.30  Reuniune cu deputații în parlamentul luxemburghez

  Delegația membrilor Comisiei pentru finanțe: președinte: dl Eugène Berger

Locul: Chambre des députés du Grand-Duché de Luxembourg

14.45 - 16.15  Reuniune cu ministrul finanțelor (Pierre Gramegna), împreună cu șeful Biroului de decizii fiscale

Locul: European Convention Center Luxembourg (ECCL)

16.15- 16.45   Conferință de presă comună cu ministrul

Lista participanților

Deputați  

Alain LAMASSOURE, președinte  PPE

Danuta HÜBNER  PPE

Elisa FERREIRA  S&D

Morten MESSERSCHMIDT  ECR

Michael THEURER  ALDE

Fabio DE MASI  GUE

Sven GIEGOLD  Verts/ALE

Marco VALLI   EFDD

Deputați însoțitori  

Burkhard BALZ  PPE

Frank ENGEL  PPE

Peter SIMON  S&D

Hugues BAYET  S&D

Anneliese DODDS  S&D

Paul TANG  S&D

1.   Reuniunea cu părțile interesate

Experți care au participat la discuții:

•  Wim Piot, șef impozite, PWC

•  Nicolas Mackel, director general Luxembourg for Finance

•  Mike Mathias, membru al Consiliului de Stat, dar vorbind în calitate de cetățean luxemburghez

•  Christine Dahm, directoare, Cercle de Coopération des ONG du développement

Întrebările adresate experților au vizat mai ales transparența sistemului luxemburghez de decizii fiscale, raportarea pentru fiecare țară în parte, practicile actuale și din trecut în domeniul deciziilor fiscale în Luxemburg, rolul firmelor de consultanță fiscală și al administrațiilor fiscale, concurența fiscală și efectele sistemului luxemburghez asupra dublei neimpozitări și a erodării bazei de impozitare în alte state membre și țări în curs de dezvoltare.

Principalele constatări:

Dl Mackel (Luxembourg for Finance) a explicat principalele puncte forte ale Luxemburgului în cursul dezvoltării sale ca unul dintre principalii actori financiari ai lumii. Potrivit acestuia, impozitarea nu este elementul principal, chiar dacă deciziile fiscale joacă un rol important în ceea ce privește stabilitatea urmărită de companii atunci când iau decizia de a se stabili într-o țară. Dl Mackel a afirmat că Luxemburgul ar putea să își continue foarte bine dezvoltarea și fără decizii fiscale.

PWC este în favoarea transparenței în general, dar în special în ceea ce privește toate deciziile fiscale (nu doar cele transfrontaliere), cu condiția ca planurile de afaceri să nu fie făcute publice. PWC sprijină, de asemenea, raportarea pentru fiecare țară în parte, dar consideră că ar trebui să fie incluse și impozitele pe salarii. Este de acord că sistemul fiscal internațional nu funcționează bine și că ar trebui să aibă loc o revizuire la nivel global (BEPS al OCDE). În ceea ce privește deciziile fiscale, PWC a subliniat că niciodată nu au avut loc intervenții politice în privința solicitărilor lor.

Christine Dahm și dl Mathias au recunoscut că lucrurile se îndreaptă în direcția bună în Luxemburg. Cu toate acestea, ei nu au observat schimbări în privința deschiderii guvernului către un dialog. Aceștia au subliniat absența unei definiții uniforme a substanței economice care să justifice ancorarea unei activități impozabile într-o țară, considerând acest aspect punctul cel mai slab al sistemului fiscal internațional.

2.  Reuniunea cu Comisia pentru finanțe și buget și cu Comisia pentru afaceri europene

Reuniunea (cu ușile închise, la cererea parlamentului luxemburghez) a fost deschisă de președintele Comisiei pentru finanțe, dl Berger.

Întrebările adresate Comisiei au vizat poziția Luxemburgului față de sporirea transparenței, portul liber luxemburghez, importanța concurenței fiscale pentru țările mici, definiția concurenței sănătoase și a substanței economice, publicarea deciziilor fiscale, CCCTB, raportul Krecké, protejarea avertizorilor de integritate și libertatea presei, precum și compatibilitatea dintre normele privind ajutoarele de stat și deciziile fiscale.

Principalele mesaje ale Comisiei:

- La sfârșitul lui 2014, Luxemburgul a introdus o nouă lege privind deciziile fiscale, care include și publicarea în formă anonimizată.

- Luxemburgul a comunicat spontan unele decizii fiscale altor state membre în trecut, dar niciodată nu a primit astfel de decizii de la alte state membre; prin urmare, a încetat să mai comunice spontan deciziile fiscale. Potrivit Luxemburgului, Comisia Europeană a avut cunoștință despre faptul că nu are loc un schimb de decizii fiscale.

- Luxemburgul se îndreaptă către mai multă transparență și este pregătit să ia măsuri împotriva planificării fiscale agresive, fiind de acord că este nevoie de o impozitare mai echitabilă. Subliniază, însă, că UE nu poate face acest lucru singură, fiind necesare acorduri la un nivel mai global.

 - S-a adăugat faptul că concurența fiscală este o realitate, dar că este necesară o schimbare a direcției către o egalitate a tuturor actorilor și că ar trebui să se mențină numai concurența sănătoasă.

- Comisia pentru finanțe este în favoarea unei CCCTB la nivelul UE.

- Există o lege națională privind protejarea avertizorilor de integritate, însă Comisia recunoaște că aceasta nu este suficientă, deoarece abordează doar cazurile de corupție și nu oferă protecție jurnaliștilor LuxLeaks și în alte cazuri similare.

- Votul prevăzut în cazul reglementării portului liber este suspendat din cauza LuxLeaks.

 Președintele Comisiei pentru finanțe a confirmat că membrii parlamentului luxemburghez sunt bucuroși să participe la sesiunea interparlamentară TAXE din 17 iunie.

3.  Reuniunea cu dl Gramegna și administrația fiscală

Participanți din partea Luxemburgului:

Domnul Gramegna a fost însoțit de administrația fiscală.

•  dna Pascale Toussing, directoare fiscalitate, Ministerul Finanțelor

•  dl Etienne Reuter, secretar general, Ministerul Finanțelor

•  dl Guy Heintz, director, Administration des contributions directes

•  dna Monique Adams, directoare adjunctă, Administration des contributions directes

•  dl Luc Schmit, director adjunct, Administration des contributions directes

•  dl Frédéric Batardy, consilier, Direcția fiscalitate, Ministerul Finanțelor

•  dl Bob Kieffer, consilier în comunicații, Ministerul Finanțelor

•  dl Lucien Michels, relații publice, Ministerul Finanțelor

Întrebările adresate ministerului au vizat în special raportarea pentru fiecare țară în parte, publicarea deciziilor fiscale, rețeaua de tratate bilaterale pentru dubla impozitare, criteriile minime pentru substanța economică impozabilă în Luxemburg, societățile de tip „cutie poștală”, portul liber Luxemburg, practicile actuale și din trecut în domeniul deciziilor fiscale și măsurile de combatere a eludării fiscale agresive, dubla neimpozitare și erodarea bazei de impozitare a altor state membre.

Principalele mesaje ale ministrului:

•  Luxemburgul se schimbă și se îndreaptă către mai multă transparență. De curând au fost introduse mai multe legi (care fuseseră deja decise de guvernul anterior). Luxemburg este de acord că UE ar trebui să deschidă calea spre introducerea unor măsuri de combatere a planificării fiscale agresive. Cu toate acestea, principalii parteneri economici ar trebui să își asume, pe termen mediu, angajamentul de a se îndrepta în același sens.

•  Luxemburg este în favoarea raportării pentru fiecare țară în parte, dar aceasta nu ar trebui să fie publică (ci disponibilă numai autorităților fiscale).

•  Toate tratatele de dublă impozitare ar trebui să respecte formatul OCDE. Ministrul recunoaște că acest format ar putea fi actualizat și ar fi dispus să modifice acordurile bilaterale în conformitate cu noul format OCDE.

•  Luxemburg este în favoarea schimbului automat al TUTUROR deciziilor fiscale (nu doar al celor transfrontaliere). De asemenea, Luxemburg este în favoarea unui registru public și dorește să facă progrese în privința acestor chestiuni în timpul președinției sale. Același lucru este valabil și în cazul CCCTB (în așteptarea unei propuneri din partea Comisiei) și al Directivei privind dobânzile și redevențele.

•  Luxemburg a definit la articolul 6 din Loi general des import criterii pe baza cărora să se determine dacă există substanță economică suficientă creată în Luxemburg pentru impozitarea în țară. Aceste criterii sunt dezvoltate în cadrul unui vademecum administrativ care, din motive de confidențialitate, nu a fost anexat la scrisoarea trimisă ulterior de dl Gramegna domnului Lamassoure, în ciuda solicitării exprese a acestuia și a faptului că ministrul a declarat verbal că documentul va fi pus la dispoziția delegației. [Nici dl Gramegna, nici șefii din cadrul administrației nu au fost în măsură să furnizeze dovezi cu privire la robustețea criteriilor sau la aplicarea clauzei de prevenire a abuzurilor.] Reformele recente nu au introdus modificări ale noțiunii și aplicării cerințelor de substanță economică.

•  Luxemburg a finalizat un număr foarte mare de decizii fiscale în trecut, dar multe dintre acestea au reprezentat doar o confirmare în scris a unor poziții recurente, clare și nedisputabile ale administrației fiscale.

•  Luxemburgul a contactat/informat autoritățile fiscale ale altor state membre ale UE (menționând explicit Germania și Franța) în legătură cu raportarea anormală de profituri în Luxemburg de către societăți cu sediul în respectivele state membre. Dl Gramegna a afirmat însă că aceste cazuri nu au mai fost urmărite.

•  [Când au fost confruntați cu interviul dat de dl Kohl pentru WSJ și cu faptul că dl Kohl a confirmat prețurile de transfer în timp record, nici ministrul, nici administrația fiscală nu s-au simțit în măsură să verifice dacă deciziile fiscale și acordurile privind prețurile de transfer care au fost confirmate au fost aplicate în conformitate cu standarde unitare și nediscriminatorii, cu principiul concurenței depline etc. Ministrul s-a adresat administrației sale fiscale, însă președinta Comisiei pentru decizii a afirmat doar că nu ea ocupa funcția în perioada în care dl Kohl era responsabil.

•  Ministrul a confirmat în cadrul conferinței de presă că nu va furniza documentele solicitate (adică toate deciziile începând din 1991).

Ministrul a promis să trimită informații suplimentare în scris Comisiei TAXE.

ANEXA 6: RAPORT PRIVIND DELEGAȚIA ÎN ELVEȚIA

Raportul de mai jos nu constituie procesul-verbal oficial. Acesta este un rezumat intern al misiunii de informare, întocmit pentru schimbul de opinii care a avut loc în timpul reuniunii Comisiei TAXE de la 23 iunie 2015. Părțile terțe implicate nu au fost consultate cu privire la conținutul acestuia.

COMISIA TAXE

Delegația ad hoc la Berna (Elveția) din 22 mai 2015

Ordinea de zi

8.30 - 9.15   Primirea participanților și prezentare ținută de Ulrich TRAUTMANN

Prim consilier, șeful Secției comerț și afaceri economice

Delegația UE în Elveția și Liechtenstein

Prezentarea analizei efectuate de delegația UE cu privire la politica fiscală din Elveția, în special utilizarea sistemelor elvețiene cantonale de impozitare a companiilor, inclusiv a practicii și politicii deciziilor în diferitele cantoane din Elveția

9.15 - 10.00   Reuniune cu reprezentanții mediului de afaceri

Markus R. Neuhaus, președintele Consiliului de administrație al PwC Elveția, membru al Biroului președintelui mondial al PwC

Economie Suisse

Frank Marty, membru al Consiliului director, șef Servicii financiare și impozite François Baur, delegat permanent la Bruxelles, șef afaceri europene

Swiss Holdings

Martin Zogg, membru al Comitetului executiv, șef impozitare națională și internațională

Asociația Bancherilor Elvețieni

Urs Kapalle, director politică financiară și impozite

10.00 - 10.45  Reuniune cu ONG-urile: Alliance Sud și Declaration of Berne (DoB)

Mark Herkenrath, coordonator de program pentru Finanțe internaționale și politica fiscală și director numit al Alliance Sud, membru al Alianței mondiale pentru justiție fiscală

Olivier Longchamp, Politica fiscală și finanțe internaționale, Declaration of Berne (DoB)

11.00 - 12.00   Reuniune cu Jacques de Watteville, secretar de stat în

Departamentul Federal al Finanțelor (DFF)

Însoțit de

Ambasadorul Christoph Schelling, SIF, șeful Diviziei politici fiscale

Ambasadorul Dominique Paravicini, Direcția pentru Afaceri Europene (DEA), șeful Diviziei pentru afaceri economice

Adrian Hug, directorul Administrației fiscale federale din Elveția

Fabian Baumer, Administrația fiscală federală din Elveția, director adjunct, șeful Diviziei politici fiscale

Natassia Martinez, SIF, secția pentru chestiuni fiscale multilaterale și impozitarea societăților comerciale

12.00 - 14.00   Prânz de lucru cu secretarul de stat

Aceiași participanți ca mai sus, la care se mai adaugă:

La prânz, delegației menționate mai sus li se vor alătura:

Ruedi Noser, membru al Consiliului național, șeful Comisiei pentru afaceri economice și impozitare

Urs Schwaller, membru al Consiliului statelor, vicepreședinte al Comisiei pentru securitate socială și sănătate

Martin Godel, Secretariatul de stat pentru afaceri economice (Seco), șef adjunct al Direcției Activități de promovare

Ambasadorul Richard Jones, ambasador EU în Elveția

14.00 - 14.15   Conferință de presă cu secretarul de stat și președintele TAXE

14.30 - 15.30   Reuniune cu grupul de reflecție: „Avenir Suisse”

Dr. Marco Salvi, cercetător cu calificări superioare, Avenir Suisse

Lista finală a participanților

Deputați

Alain LAMASSOURE, președinte  PPE

Theodor STOLOJAN  PPE

Elisa FERREIRA  S&D

Michael THEURER  ALDE

Miguel VIEGAS  GUE

Eva JOLY  Verts/ALE

1.   Prezentare ținută de Ulrich TRAUTMANN, Delegația UE în Elveția

Principalele constatări:

Există trei niveluri independente de impozitare (la nivel federal, la nivel de canton și la nivel de municipalitate), iar încasarea impozitelor se face de către autoritățile cantonale.

Comisia Europeană a constatat deja din 2007 că anumite sisteme elvețiene de impozitare a companiilor erau incompatibile cu acordul UE-Elveția din 1972 [Decizia C(2007)411 finală, în special sistemele de impozitare cantonale precum sistemele instituite pentru societățile de tip holding, cele pentru societățile de administrare și cele pentru societățile mixte). În cele din urmă, UE și Elveția au semnat în 2014 o declarație comună privind impozitarea activităților economice, prin care Elveția s-a angajat să abolească sistemele de impozitare cantonale și sistemele federale. Cu toate acestea, încă mai sunt multe de făcut: primul pas ar fi reforma sistemului elvețian de impozitare a companiilor III (CTR3), care trebuie să treacă prin ambele camere ale parlamentului, iar un al doilea pas ar fi legislația de punere în aplicare la nivel de canton.

Deciziile fiscale joacă un rol important în sistemul fiscal elvețian și acestea pot fi folosite pentru a obține o scutire fiscală în cazul companiilor nou înființate sau care se mută, pentru a clarifica statutul fiscal în ceea ce privește aplicarea unor sisteme cantonale speciale, pentru a conveni rate minime de impozitare în conformitate cu dispozițiile din acordurile privind dubla impozitare sau pentru a conveni detaliile evaluărilor fiscale. Autoritățile care emit deciziile sunt toate cantonale, cantonul fiind o entitate suverană care nu este supravegheată de autoritățile federale. Există însă anumite restricții federale în privința deciziilor, dar acest limitări sunt aplicate doar în măsură limitată.

În ceea ce privește schimbul de informații cu țări terțe, acestea pot fi contestate de contribuabilii din Elveția în mai multe situații, procesul judiciar complet putând să dureze până la 5 ani în total.

2.  Reuniune cu reprezentanții mediului de afaceri

Experți care au participat la discuții:

•  Markus R. Neuhaus, președintele Consiliului de administrație al PwC Elveția, membru al Biroului președintelui mondial al PwC

•  Frank Marty, membru al Consiliului director, șef Servicii financiare și impozite,

Economie Suisse

•  François Baur, delegat permanent la Bruxelles, șef afaceri europene, Economie Suisse

•  Martin Zogg, membru al Comitetului executiv, șef impozitare națională și internațională, Swiss Holdings

•  Urs Kapalle, director politică financiară și impozite, Asociația Bancherilor Elvețieni

Întrebările adresate reprezentanților mediului de afaceri au vizat modul în care ar urma să funcționeze schimbul automat de informații în cazul deciziilor fiscale, cum și-ar consilia consilierii fiscali clienții din Elveția (și Luxemburg), cum ar evalua situația internațională la nivelul OCDE/G20 și rolul Elveției în această privință și cum funcționează concurența fiscală între cantoane.

Principalele mesaje ale reprezentanților mediului de afaceri:

-  Elveția s-a angajat să abolească regimurile fiscale dăunătoare care fac obiectul criticilor, iar mediul de afaceri elvețian susține în totalitate acest demers, însă Elveția trebuie să rămână competitivă și atractivă pentru investiții;

-  odată ce se decide abolirea regimurilor fiscale dăunătoare la nivel federal, va trebui să urmeze și nivelul cantonal;

-  în „legea de armonizare” din Elveția se definește deja venitul impozabil la nivel federal, dar se lasă o anumită marjă de interpretare la nivel cantonal;

-  Elveția s-a angajat să respecte standardele fiscale internaționale, inclusiv din motive legate de reputație;

-  nivelul ridicat al ISD în Elveția nu este motivat doar de impozite, dar stimulentele fiscale joacă în mod cert un rol.

3.  Reuniune cu ONG-urile: Alliance Sud și Declaration of Berne (DoB)

•  Mark Herkenrath, coordonator de program pentru Finanțe internaționale și politica fiscală și director numit al Alliance Sud, membru al Alianței mondiale pentru justiție fiscală

•  Olivier Longchamp, Politica fiscală și finanțe internaționale, Declaration of Berne (DoB)

Întrebările adresate reprezentanților ONG-urilor au urmărit să determine dacă reforma preconizată a sistemului elvețian de impozitare a companiilor III (CTR3) ar soluționa problema practicilor fiscale dăunătoare, dar și care sunt șansele și calendarul de implementare, conceptul noului regim preconizat de Elveția pentru pachetul de brevete și rolul cantoanelor în implementarea reformei fiscale.

Principalele mesaje ale reprezentanților ONG-urilor:

-  companiile cu „regim fiscal special” plătesc în prezent impozite pe profit de până la șapte ori mai mici decât companiile „normale”;

-  practicile actuale elvețiene în materie de decizii fiscale pot fi considerate practici fiscale „dăunătoare”;

-  noul regim elvețian preconizat pentru brevete/licențe (inclus în CTR3) nu este încă clar definit;

-  însă contestarea noilor măsuri fiscale care le înlocuiesc pe cele vechi ar putea fi mai dificilă, deoarece ele există și în multe state membre ale UE;

-  guvernul federal elvețian este mai deschis față de semnarea unor acorduri fiscale internaționale, întrucât ar putea fi considerat mai „progresist” sau realist în ceea ce privește potențialele efecte negative asupra reputației Elveției, însă parlamentul elvețian este destul de critic vizavi de acest lucru;

-  având în vedere viitoarele alegeri naționale din Elveția, este posibil ca parlamentul să nu acorde prea mult interes reformei fiscale și, în funcție de rezultatul acestora, interesul ar putea scădea și mai mult după alegeri.

4.  Reuniunea cu Jacques de Watteville, secretar de stat în Departamentul Federal al Finanțelor (DFF) și cu administrația sa fiscală

Participanți:

Domnul de Watteville a fost însoțit de administrația fiscală.

Ambasadorul Christoph Schelling, SIF, șeful Diviziei politici fiscale

Ambasadorul Dominique Paravicini, Direcția pentru Afaceri Europene (DEA), șeful Diviziei pentru afaceri economice

Adrian Hug, directorul Administrației fiscale federale din Elveția

Fabian Baumer, Administrația fiscală federală din Elveția, director adjunct, șeful Diviziei politici fiscale

Natassia Martinez, SIF, secția pentru chestiuni fiscale multilaterale și impozitarea societăților comerciale

La prânz, delegației de mai sus li s-au alăturat:

Ruedi Noser, membru al Consiliului național, șeful Comisiei pentru afaceri economice și impozitare, Parlamentul Elveției

Urs Schwaller, membru al Consiliului statelor, vicepreședinte al Comisiei pentru securitate socială și sănătate, Parlamentul Elveției

Martin Godel, Secretariatul de stat pentru afaceri economice (Seco), șef adjunct al Direcției Activități de promovare

Ambasadorul Richard Jones, ambasador EU în Elveția

Întrebările adresate ministrului au vizat protecția avertizorilor de integritate, necesitatea ca țările mai mici să concureze în domeniul sistemelor fiscale, șansele de implementare a CTF3 și probabilitatea unui referendum, dacă în viitor schimbul de informații legat de deciziile fiscale va fi automat sau la cerere/„spontan”.

Principalele mesaje ale ministrului:

•  Deciziile fiscale sunt o practică obișnuită în CH și ele sunt parte integrantă a dialogului dintre administrația fiscală și contribuabili.

•  Practica deciziilor fiscale din CH este similară practicilor din Franța.

•  Se preconizează că OCDE va defini cadrul deciziilor fiscale în septembrie, iar CH s-a angajat să se conformeze acestuia.

•  Deciziile fiscale sunt doar o interpretare a faptelor și legilor, nu legiferare.

•  Elveția s-a angajat să contribuie constructiv la BEPS ale OCDE și să respecte recomandarea BEPS, precum și să abolească în cadrul reformei planificate (CTR3) regimurile fiscale dăunătoare care au făcut obiectul criticilor.

•  Abolirea „statutului fiscal special” și reducerea ratelor generale ale impozitului pe profit în cadrul CTR3 va duce la un deficit de finanțare care, inevitabil, va duce la introducerea de noi impozite sau majorarea altor impozite, ceea ce, la rândul său, poate afecta adoptarea și punerea în aplicare a CTR3.

•  Elveția a fost și ea „victimă” și a fost afectată negativ de practicile dezvăluite prin LuxLeaks, întrucât acestea au erodat și baza de impozitare din Elveția, motiv pentru care Elveția este și ea hotărâtă să pună capăt practicilor fiscale dăunătoare.

•  Eforturile internaționale se concentrează în momentul de față pe practicile fiscale, însă ele ar trebui să aibă în vedere și alte măsuri de ajutor de stat la nivel global, pentru a crea condiții de concurență echitabile.

•  G20 trebuie să se angajeze să pună în aplicare măsurile BEPS la nivel global, pentru a asigura concurență echitabile.

•  UE și OCDE ar trebui să urmărească adoptarea acelorași standarde fiscale, nu a unor standarde fiscale diferite.

•  În ceea ce privește protecția avertizorilor de integritate: în cazul concret al lui Falciani, guvernul elvețian consideră că acesta este un caz în care o persoană a încercat să vândă secrete comerciale furate, însă negăsind un cumpărător, a oferit informațiile statului francez.

•  Elveția intenționează să prezinte o lege pentru a proteja avertizorii de integritate.

•  În ceea ce privește portul liber Geneva: ministrul a admis că unele practici ar putea fi prea opace, dar acestea țin mai degrabă de formalitățile vamale (și/sau spălarea de bani), decât de practici fiscale dăunătoare.

•  În ceea ce privește cerințele privind substanța economică și aplicarea legii de prevenire a abuzurilor în cazuri cunoscute în care nu există o astfel de substanță (IKEA etc.): niciun răspuns.

5.  Reuniunea cu Dr. Marco Salvi, Avenir Suisse

Mesaje principale

•  Impozitul pe profit are o pondere mult mai mică în cadrul veniturilor fiscale ale Elveției decât impozitul pe venit, asemenea altor țări OCDE.

•  Veniturile din impozitul pe profit cresc în Elveția în ciuda scăderii ratei impozitului pe profit (în conformitate cu tendința globală).

•  Impozitarea capitalului este similară cu cea din alte țări europene comparabile.

•  „Regimurile fiscale speciale” au un grad de importanță variabil în Elveția, în funcție de canton.

•  Deficitul de finanțare rezultat în urma CTR3 (considerat o restructurare fundamentală a impozitului pe profit în Elveția) va trebui să fie compensat din alte impozite, de exemplu prin majorarea impozitului pe dividende.

•  Federalismul fiscal este un aspect important al sistemului fiscal elvețian și deci al oricărei reforme a impozitului pe profit.

ANEXA 7: RAPORT PRIVIND DELEGAȚIA ÎN IRLANDA

Raportul de mai jos nu constituie procesul-verbal oficial. Acesta este un rezumat intern al misiunii de informare, întocmit pentru schimbul de opinii care a avut loc în timpul reuniunii Comisiei TAXE de la 23 iunie 2015. Părțile terțe implicate nu au fost consultate cu privire la conținutul acestuia.

COMISIA TAXE

Delegația ad hoc la Dublin (Irlanda)

28 mai 2015

Ordinea de zi

8.30 - 9.45   Reuniunea cu părțile interesate

  Institutul irlandez pentru impozite, Martin Lambe, director general

Comisari pentru venituri: Niall Cody, președintele Comisiei pentru venituri

10.00 - 11.00   Reuniune cu Michael Noonan TD, ministrul finanțelor

11.15 - 12.30   Reuniune cu membrii Comisiei pentru finanțe a Parlamentului irlandez (Oireachtas)

  Comisia comună pentru finanțe a Camerei deputaților și a Senatului:

  Dr Liam Twomey TD, președinte

  Brian Walsh TD

  Pat Rabbitte TD

  Richard Boyd Barrett TD

  Comisia comună pentru afaceri europene a Camerei deputaților și a Senatului

  Mr. Seán Kyne TD

  Dna Kathryn Reilly, senatoare

12.30 - 13.30    Prânz de lucru

  Profesorul Frank Barry de la Trinity College Dublin (TCD)

  Seamus Coffey de la University College Cork (UCC)

13.30 - 15.00  Alte întâlniri cu părțile interesate

  Feargal O’Rourke, șef secție impozite, PWC

  Conor O’Brien, șef secție impozite, KPMG

  Jim Clarken, director general Oxfam Irlanda

  -Dr. Micheál Collins, Institutul Nevin de cercetare economică (NERI)

Lista participanților

Deputați  

Alain LAMASSOURE, președinte  

Burkhard BALZ  PPE

Elisa FERREIRA   S&D

Michael THEURER   ALDE

Sven GIEGOLD   Verts/ALE

Marco VALLI   EFDD

Deputați însoțitori

Brian HAYES   PPE

Marian HARKIN  ALDE

Peter SIMON   S&D

Hugues BAYET   S&D

Matt CARTHY   GUE

1.   Reuniunea cu părțile interesate

Institutul irlandez pentru impozite, Martin Lambe, director general

Comisari pentru venituri: Niall Cody, președintele Comisiei pentru venituri

(observațiile introductive anexate)

Principalele constatări:

Președintele Comisiei pentru venituri a subliniat că administrația fiscală din Irlanda este un organism complet independent, care răspunde în fața Parlamentului. Termenul de „decizie fiscală” nu există în Irlanda, însă se folosesc avize consultative fără caracter obligatoriu atunci când legile/normele fiscale sunt neclare sau incerte. Administrația fiscală nu poate interveni în interpretarea legilor și poate doar să analizeze faptele prezentate de contribuabil, și acestea pot fi reexaminate.

El a respins ideea că multinaționalele nu plătesc impozite în Irlanda sau plătesc impozite foarte mici; profiturile au fost impozitate complet în Irlanda dacă au fost obținute pe teritoriul Irlandei.

Este nevoie de o abordare globală/multilaterală în ceea ce privește impozitarea profiturilor. Irlanda și-a declarat angajamentul față de proiectul BEPS al OCDE și dedică resurse semnificative acestuia, considerându-se un pionier în lupta împotriva jurisdicțiilor offshore.

Membrii au adresat întrebări cu privire la cerințele administrațiilor fiscale naționale de evaluare a profiturilor globale, necesitatea unor audituri comune, dacă schimbul de informații ar oferi informații despre eventuala impozitare a profiturilor în altă parte, interpretarea principiului concurenței depline în cazul prețurilor de transfer și numărul avizelor consultative și valoarea economică subiacentă a acestora.

Comisarul pentru venituri a răspuns că auditurile comune se fac periodic în special în domeniul impozitării indirecte/TVA în cadrul programului Fiscalis și că avizele consultative sunt relativ rare (2010: 99; 2011: +/- 100; 2012: 108), în comparație cu cele 120 000 de declarații de impozit depuse de companii în fiecare an, de aici reieșind că acesta nu este un element principal al sistemului fiscal irlandez.

El a afirmat că nu sunt disponibile informații despre substanța economică subiacentă.

2.  Reuniunea cu Michael Noonan TD, ministrul finanțelor

Principalele mesaje ale ministrului:

-  Irlanda s-a numărat printre primele țări care au semnat acordul SUA-FATCA și standardul OCDE privind schimbul automat de informații, respectiv este una dintre cele 18 țări cu cel mai mare standard de transparență fiscală potrivit OCDE, fiind deci adepta transparenței fiscale.

-  Irlanda sprijină Grupul privind codul de conduită instituit la nivelul UE (CoCG) și solicită o reformă care să vizeze îmbunătățirea funcționării acestuia și consolidarea rolului președintelui.

-  În Irlanda, rata impozitului pe profit (nominală) este (mai) mică (12,5 %), dar sunt mai puține derogări decât în alte state membre, astfel că rata efectivă a impozitului pe profit este (mai) ridicată, în jur de 11 %. Irlanda consideră că acest sistem este mai transparent și mai eficient, care are drept rezultat niveluri mai scăzute ale evaziunii fiscale și ale eludării fiscale.

-  Irlanda are o strategie fiscală internațională (anexată), care se concentrează asupra efectelor sistemului fiscal irlandez asupra țărilor în curs de dezvoltare. Irlanda desfășoară în momentul de față o analiză a efectelor indirecte ale sistemului fiscal irlandez asupra țărilor în curs de dezvoltare.

-  Irlanda sprijină lucrările OCDE legate de BEPS, însă acestea ar trebui să aibă în vedere și țările în curs de dezvoltare. Irlanda ar sprijini un forum internațional care să includă și țările în curs de dezvoltare.

-  Irlanda este deschisă la discuții privind o propunere revizuită pentru CC(C)TB, dacă Comisia va ține seama de obiecțiile exprimate de multe state membre sau de o majoritate a acestora.

-  Irlanda are unele puncte la care nu cedează: să nu se armonizeze rata impozitului pe profit, continuarea principiului unanimității în chestiunile fiscale și respectarea subsidiarității.

-  Comisia ar trebui să urmeze foaia de parcurs propusă de Irlanda în privința CCCTB (prezentată în timpul președinției irlandeze), să se concentreze asupra unei baze de impozitare comune plus să includă recomandările BEPS relevante - și s-ar putea avea în vedere un termen de 12-18 luni pentru ajungerea la un acord.

-  Cazul Apple (fără a intra în detalii legate de caz): Irlanda cooperează deplin cu COM în acest caz și nu consideră că există riscul unei contaminări în relațiile sale cu UE în materie fiscală. Irlanda consideră că acest caz este mai degrabă motivat politic decât juridic, iar amânarea deciziei COM în cazul Apple demonstrează că argumentele juridice sunt probabil slabe. Acesta nu vizează veniturile Apple din Irlanda, ci profiturile obținute în alte locuri și transferate în Irlanda.

-  În legătură cu Double Irish: nu face parte din codul fiscal irlandez, fiind vorba de o neconcordanță cu codul fiscal al SUA, care nu este specific Irlandei. Chiar dacă Irlanda, de partea sa, intenționează să pună capăt acestui acord, lacuna rămâne în alte jurisdicții. Neconcordanțele nu au putut fi soluționate la nivel național/în izolare, acest lucru fiind posibil doar la nivel global/internațional.

-  Irlanda are în vedere eliminarea treptată a practicii Double Irish până în 2021 și consideră aceasta o practică standard.

-  În legătură cu schimburile de informații privind deciziile fiscale: Irlanda sprijină schimburile de informații privind deciziile fiscale în forma propusă de COM, dar numai în cadrul tratatelor bilaterale?

-  În legătură cu acordurile privind prețurile de transfer: în 80 % dintre cazurile de litigii cu alte state membre din cauza acordurilor privind prețurile de transfer, Irlanda a avut câștig de cauză.

-  Irlanda este preocupată din cauza „abordării Nexus” în cazul pachetelor de brevete, astfel cum a fost convenită de Germania și UK, iar apoi la nivelul OCDE, întrucât această abordare ar favoriza țările mai mari, în detrimentul țărilor mai mici.

-  Irlanda intenționează să introducă un pachet pentru know-how în 2015, în conformitate cu standardul OCDE.

3.  Reuniune cu membrii Comisiei pentru finanțe a Parlamentului irlandez (Oireachtas) - Comisia comună pentru finanțe a Camerei deputaților (Teachta Dála - TD) și a Senatului și Comisia comună pentru afaceri europene a Camerei deputaților (TD) și a Senatului

Din partea Comisiei comune pentru finanțe

Președinte: Dr Liam Twomey TD

Dl Brian Walsh TD

Dl Pat Rabbitte TD

Dl Richard Boyd Barrett TD

Din partea Comisiei comune pentru afaceri europene a Camerei deputaților (TD) și a Senatului

Dl Seán Kyne TD

Dna Kathryn Reilly, senatoare

Membrii au subliniat faptul că problema în discuție nu este armonizarea cotelor de impozitare a veniturilor obținute de persoanele juridice, ci baza de impozitare a acestor venituri, definiția veniturilor impozitabile și domiciliul fiscal.

Aceștia adresat întrebări privind problema impozitării în cadrul economiei digitale, concurența fiscală sănătoasă și nesănătoasă și rolul acesteia în atragerea ISD, posibilitatea de realizare a unor audituri comune, nefuncționarea schimbului „spontan” de informații privind deciziile fiscale și elaborarea viitorului pachet pentru know-how/proprietatea intelectuală.

Principalele mesaje ale parlamentarilor irlandezi:

-  o rată nominală a impozitării veniturilor obținute de persoanele juridice de 12,5% este justificată; Irlanda consideră acest lucru drept indiscutabil;

-  deși există estimări diferite privind rata medie efectivă de impozitare a veniturilor obținute de persoanele juridice, aceasta nu este probabil mult mai scăzută datorită numărului mic de scutiri existente;

-  impozitarea este în continuare o competență națională în UE; concurența fiscală ar trebui considerată sănătoasă atâta timp cât este corectă și transparentă;

-  deoarece Irlanda este un stat membru mic și periferic, ea are nevoie de o politică fiscală care să atragă ISD; succesul economiei Irlandei de după al doilea război mondial (în calitatea sa de fostă colonie a Regatului Unit, care dispunea de puțină infrastructură și de o populație puțin numeroasă) s-a datorat, în mare măsură, politicii fiscale;

-  rezultatul a două referendumuri irlandeze privind UE a fost determinat în principal de menținerea politicii fiscale în cadrul competențelor naționale;

-  cu toate acestea, o mică parte a Parlamentului (și, probabil, a populației) nu împărtășește consensul irlandez general în ceea ce privește concurența fiscală și politicile fiscale aplicate în Irlanda și consideră că contribuabilii irlandezi (și europeni) suportă costurile eludării fiscale;

-  în ceea ce privește CCCTB: există și rămân în continuare îngrijorări, însă Irlanda se va angaja în mod activ și constructiv în cadrul discuțiilor;

-  în ceea ce privește BEPS: Irlanda sprijină proiectul BEPS, însă țările OCDE vor trebui să acționeze și să îl pună în aplicare împreună;

-  domiciliul fiscal: în principiu de acord ca veniturile/profiturile să fie taxate în locul în care se creează valoarea adăugată; probabil de acord ca viitorul pachet pentru know-how/proprietatea intelectuală să se aplice doar activităților de cercetare și dezvoltare din Irlanda.

4.  Prânz de lucru

Profesorul Frank Barry de la Trinity College Dublin (TCD)

Seamus Coffey de la University College Cork (UCC)

Membrii au pus sub semnul întrebării argumentul „țărilor mici”, în această categorie intrând multe state membre (Benelux, statele baltice, Cipru, Malta, Portugalia și statele membre din estul Europei), și au adresat întrebări privind funcționarea „Triunghiului Bermudelor” SUA-IRL-NL și stimulentele adecvate și necesare pentru punerea rapidă în aplicare a reformelor fiscale (FATCA se pare că a fost pusă în aplicare rapid ca urmare a presiunii exercitate de SUA).

Principalele mesaje ale mediului academic:

-  Irlanda are un nivel ridicat de IDS, 80% din exporturile irlandeze provin de la companii multinaționale (IMN) bazate în Irlanda; IMN schimbă rapid destinația exporturilor lor și, prin urmare, sunt mai rezistente la crize. IMN sunt esențiale pentru redresarea economică irlandeză;

-  nu există dovezi ale unei curse internaționale de reducere la cel mai mic nivel posibil a cotelor de impozitare a veniturilor obținute de persoanele juridice (IVPJ); ponderea acestor venituri în raport cu PIB-ul și veniturile globale din impozite rămâne relativ constantă de-a lungul deceniilor; țările mici, periferice și mai sărace tind în general să aibă cote IVPJ mai scăzute decât țările mai mari, mai bogate și centrale;

-  cea mai mare parte a IDS în Irlanda provin din SUA; practica Double Irish și alte practici fiscale emană din diferențele dintre sistemul fiscal al SUA și cel al Irlandei; eventualele pierderi de venit din IVPJ sunt suferite de SUA, nu de alte state membre ale UE;

-  practica Double Irish funcționează în combinație cu practica Dutch sandwich; Irlanda nu poate aplica o reținere la sursă pe dobânzi și redevențe direcționate prin NL (ca urmare a directivei privind dobânzile și redevențele); acestea sunt apoi direcționate spre o țară terță (cum ar fi Bermuda) deoarece NL nu taxează dobânzile și redevențele;

-  în mod teoretic, UE ar putea introduce o rată minimă de impozitare a dobânzilor și redevențelor derivate din DPI/brevete/licențe.

5.  Alte întâlniri cu părțile interesate

  Feargal O’Rourke, șef secție impozite, PWC

  Conor O’Brien, șef secție impozite, KPMG

  Jim Clarken, director general Oxfam Irlanda

  Dr. Micheál Collins, Institutul Nevin de cercetare economică (NERI).

Principalele mesaje ale părților interesate:

-  sistemul fiscal irlandez se întemeiază pe principiul rezidenței fiscale al Regatului Unit, confirmat într-o cauză din 1905 (Camera Lorzilor); acesta se bazează deci pe o tradiție de peste 100 de ani;

-  obiectul principal al criticilor îl reprezintă întreprinderile constituite în Irlanda.

ONG-uri:

-  politica fiscală are o importanță deosebită în ceea ce privește combaterea sărăciei: țările în curs de dezvoltare (TCD) beneficiază de un venit fiscal prea mic și înregistrează un decalaj fiscal de 91 miliarde de dolari pe an;

-  OCDE nu include TCD; se solicită un schimb automat de informații cu TCD, chiar și fără reciprocitate, transparență în ceea ce privește beneficiarii efectivi (BE), astfel cum este prevăzut în a patra DCSB, raportare publică pentru fiecare țară în parte (astfel cum este prevăzut parțial în directiva contabilă și în pachetul CRD IV) și crearea unui organism internațional privind cooperarea fiscală;

-  principiul enunțat de Adam Smith privind simplitatea, echitatea și eficiența impozitării nu se mai aplică în sistemul fiscal internațional, care a devenit excesiv de complex, inechitabil și ineficient din cauza denaturării concurenței;

-  proiectul BEPS ar trebui să conducă la o mai mare echitate, transparență și eficiență a sistemului fiscal.

ANEXA 8: RAPORT PRIVIND DELEGAȚIA ÎN ȚĂRILE DE JOS (NL)

Raportul de mai jos nu constituie procesul-verbal oficial. Acesta este un rezumat intern al misiunii de informare, întocmit pentru schimbul de opinii care a avut loc în timpul reuniunii Comisiei TAXE de la 23 iunie 2015. Părțile terțe implicate nu au fost consultate cu privire la conținutul acestuia.

COMISIA TAXE

Delegația ad hoc la Den Haag, Țările de Jos

29 mai 2015

Ordinea de zi

9.00 - 10:30  Reuniune cu Comisia pentru finanțe a Parlamentului Țărilor de Jos

Delegația membrilor Comisiei pentru finanțe

10.45 - 12.45  Reuniune cu părțile interesate (experți, membri ai mediului academic, ONG-uri)

•  Dl Bartjan Zoetmulder, Asociația neerlandeză a consultanților fiscali

•  Dl Hans Van den Hurk, Universitatea din Maastricht

•  Dl Eikelenboom sau dl de Groot, Financieele Dagblad

•  Dna Indra Römgens, SOMO, organizație de cercetare și networking independentă, nonprofit

•  Dl Francis Weyzig, Oxfam

14.00 - 15.00 Reuniune cu șeful Biroului de decizii fiscale, dl Pieterbas Plasman

Ministerul Finanțelor

15.00 - 16.00  Reuniune cu secretarul de stat pentru afaceri fiscale, dl Eric Wiebes

Ministerul Finanțelor

Lista participanților

Deputați

Alain LAMASSOURE, președinte  

Esther de LANGE  PPE

Elisa FERREIRA  S&D

Bernd LUCKE  ECR

Michael THEURER  ALDE

Fabio DE MASI  GUE

Philippe LAMBERTS  Verts/ALE

Marco VALLI  EFDD

Deputați însoțitori:

Cora van NIEUWENHUIZEN   ALDE (NL)

Sven GIEGOLD  Verts/ALE

Peter SIMON  S&D

Paul TANG   S&D (NL)  

1.   Reuniune cu Comisia pentru finanțe a Parlamentului Țărilor de Jos

-  Dna Sjoera Dikkers, membră a Parlamentului

-  Dna Helma Neppérus, membră a Parlamentului

-  Dl Ed Groot, membru al Parlamentului

-  Dl Wouter Koolmees, membru al Parlamentului

-  Dl Arnold Merkies, membru al Parlamentului

-  Dl Jesse Klaver, membru al Parlamentului

Principalele mesaje din partea parlamentarilor:

-  toate țările/statele membre sunt în concurență fiscală, inclusiv pentru a atrage IDS;

-  NL sprijină un schimb de informații privind deciziile fiscale;

-  NL este țara cu cel mai mare nivel de IDS care intră și ies din țară (mai mare decât cel al DE, UK și JP împreună);

-  deciziile fiscale sunt necesare pentru a asigura un dialog între autoritățile fiscale și contribuabili;

-  NL nu trebuie văzută ca un paradis fiscal, mai degrabă ca o poartă spre un paradis fiscal; NL nu taxează dobânzile și redevențele care ies din țară;

-  NL a luat măsuri pentru a aborda problema societăților fictive, a introdus un test de substanță economică și a adoptat norme generale anti-abuz (NGAA);

-  deciziile fiscale ale NL doar interpretează legislația, nu reprezintă un mijloc de a modifica cotele;

-  Parlamentul NL discută în mod deschis politicile fiscale ale țării; nu există o poziție unanimă;

-  NL a oferit stimulente fiscale atractive micilor întreprinderi nou înființate în speranța că „rățuștele mici și urâte vor deveni lebede - însă multe dintre acestea nu devin niciodată lebede”;

-  în ceea ce privește CCCTB: NL s-a opus propunerii originale, însă este deschisă unei propuneri revizuite, fără opționalitate (niciun regim paralel cu regimurile fiscale naționale existente); trebuie început cu baza comună, consolidarea se va face ulterior; posibilitatea combinării cu o cotă minimă;

-  în ceea ce privește raportarea pentru fiecare țară în parte: sprijinirea raportării publice pentru fiecare țară în parte;

-  viitorul „pachet pentru inovare” din NL este diferit, de exemplu, de pachetul pentru brevete din Regatul Unit deoarece include doar costurile activităților de C&D (și nu brevetele) desfășurate în NL.

Membrii au adresat întrebări privind identificarea NL ca un „stat membru mic”, rolul său de potențial paradis fiscal (făcând referire la o broșură a PWC privind această țară), limitele care separă concurența fiscală sănătoasă de cea nesănătoasă, nevoia de coordonare a politicilor fiscale la nivelul UE, faptul că, în ultimii ani, 17 dintre cele mai mari întreprinderi portugheze și-au transferat sediul în NL din motive fiscale, speranța ca viitoarea Președinție olandeză a Consiliului să joace un rol constructiv, ducând mai departe politicile fiscale ale UE, poziția NL referitoare la raportarea publică pentru fiecare țară în parte, accesul la procesul-verbal al Grupului privind codul de conduită (GCC), precum și privind aspecte specifice legate de cazurile Fiat și Starbucks.

Membrii Parlamentului olandez sunt bucuroși să coopereze cu Comisia TAXE și au acceptat să participe la sesiunea interparlamentară din 17 iunie 2015.

2.  Reuniune cu părțile interesate (experți, membri ai mediului academic, ONG-uri)

-  Dl Bartjan Zoetmulder, Asociația neerlandeză a consultanților fiscali

-  Dl Hans Van den Hurk, Universitatea din Maastricht

-  Dl Eikelenboom sau dl de Groot, Financieele Dagblad

-  Dna Indra Römgens, SOMO, organizație de cercetare și networking independentă, nonprofit

-  Dl Francis Weyzig, Oxfam

Principalele mesaje:

-  practicile NL referitoare la deciziile fiscale, în special cele privind acordurile de prețuri în avans (APA), se bazează pe orientările OCDE privind prețurile de transfer (care oferă o anumită marjă de manevră);

-  în cadrul administrație fiscale a NL există grupuri competente care asigură o abordare coerentă în ceea ce privește deciziile fiscale;

-  companiile multinaționale (IMN) caută centre în care să investească în UE; datorită liberei circulații (scutite de impozitare) a capitalului în cadrul UE (în temeiul Directivei privind societățile‑mamă și filialele acestora/PSD și al Directivei privind plățile de dobânzi și de redevențe/I&RD), precum și datorită neimpozitării dobânzilor și redevențelor în NL, această țară este atractivă pentru investitori;

-  decizia de neimpozitare a dobânzilor și redevențelor este o alegere națională, alte țări (precum UK, BE) pot alege să scutească de impozitare dividendele;

-  CCCTB ar favoriza statele membre mari și industrializate în detrimentul celor mici și cu o economie bazată pe servicii;

-  pachetul pentru inovare al NL vizează doar costurile de C&D suportate în NL (întrebarea membrilor privind deductibilitatea fiscală în NL a costurilor activităților de C&D externalizare în țări terțe dar „gestionate” în NL a rămas deschisă/fără răspuns);

-  pachetul pentru inovare al NL este mai limitat decât pachetul pentru brevete al UK deoarece vizează doar costurile de C&D, nu costurile simplei proprietăți a unui brevet.

ONG-uri:

-  I&RD trebuie revizuită în mod urgent în vederea includerii normelor generale anti-abuz (NGAA);

-  se consideră că concurența fiscală din interiorul UE este lipsită de viziune și are un efect de propagare în cadrul UE și la nivel mondial, inclusiv în TCD;

-  deciziile fiscale ar trebui împărtășite și făcute publice; nu este suficient să existe schimburi de informații cu privire la deciziile fiscale, aceste schimburi trebuie să fie publice și combinate cu raportarea pentru fiecare țară în parte.

Membrii au adresat întrebări legate de funcționarea „Triunghiului Bermudelor” (SUA-IRL/NL-Bermuda), funcționarea „monitorizării orizontale” de către administrația fiscală a respectării obligațiilor contribuabililor, funcționarea pachetului pentru inovare olandez, precum și poziția în ceea ce privește o viitoare propunere revizuită privind CCCTB.

Membrii au precizat că, dacă respingerea CCCTB de către statele membre mici se explică doar prin teama acestora de a fi perdante, această problemă ar putea fi rezolvată prin modificarea formulei de repartizare din propunerea CCCTB.

3.  Reuniune cu șeful Biroului de decizii fiscale, dl Pieterbas Plasman

Membrii au adresat întrebări privind independența serviciului de decizii fiscale (din cadrul administrației fiscale), caracterul deciziilor fiscale (obligatoriu), natura testului de substanță economică, practica de neimpozitare a dobânzilor și redevențelor în NL, funcționarea „monitorizării orizontale” și a pachetelor pentru inovare, respectarea de către DF a normelor UE privind ajutoarele de stat, transparența DF, (ne)evaluarea costurilor pe care o DF le implică pentru alte state membre, precum și privind principiul călăuzitor al funcționarilor olandezi din domeniul fiscal (sprijinirea întreprinderilor? sprijinirea politicii economice? maximizarea veniturilor publice? punerea în aplicare a legii?).

Principalele mesaje:

-  administrația fiscală include echipe privind APA (acordurile de prețuri în avans) și ATR (soluțiile fiscale anticipate), care sunt constituite, fiecare, din 12 persoane; nu reprezintă o entitate separată, ci o parte integrantă a administrației fiscale;

-  principiul călăuzitor este punerea în aplicare a legii;

-  cerința privind substanța economică (CSE): pentru a solicita APA/ATR, contribuabilii trebuie să îndeplinească CSE;

-  „monitorizarea orizontală” a respectării obligațiilor contribuabililor este un principiu comun al administrațiilor fiscale, bazat pe înțelegerea și încrederea reciprocă, însă nu pe o încredere oarbă;

-  consilierii fiscali pot solicita APA/ATR în numele contribuabililor, dar acest lucru este irelevant în ceea ce privește decizia privind APA/ATR;

-  ajutoarele de stat: toți contribuabilii beneficiază de același tratament în ceea ce privește APA/ATR, nu se pune problema ajutoarelor de stat;

-  FIAT, Starbucks: niciun comentariu cu privire la contribuabilii individuali;

4.  Reuniune cu secretarul de stat pentru afaceri fiscale, dl Eric Wiebes

Membrii au adresat întrebări privind rațiunile/motivele care determină IMN să își stabilească sediul/să se relocalizeze în NL, rolul viitoarei Președinții olandeze a Consiliului în realizarea de progrese în ceea ce privește CCCTB, raportarea pentru fiecare țară în parte, I&RD, rolul jucat de tratatele fiscale în crearea (neintenționată?) de breșe, evaluarea domiciliului fiscal în cadrul pachetului pentru inovare, aspecte specifice legate de cazurile Fiat, Starbucks și Crosswinds, precum și privind (ne)evaluarea costurilor pe care o DF le implică pentru alte state membre și accesul la procesul-verbal al GCC.

Principalele mesaje ale secretarului de stat:

-  NL sprijină condițiile de concurență echitabile la nivel internațional în domeniul fiscal;

-  sistemul fiscal din NL se bazează pe trei principii directoare: tratarea transferurilor transfrontaliere și (intra-UE/) interne în mod similar (adică nicio diferență de impozitare a dobânzilor și redevențelor care ies din țară, fie în interiorul, fie în exteriorul UE), impozitarea profiturilor în locul în care este creată valoarea adăugată, asigurarea anticipată a securității juridice (-> APA/ ATR);

-  odată cu introducerea testului de substanță economică și a normelor generale anti-abuz, întreprinderile fictive/societățile de tip „cutie poștală”, fără substanță economică, vor dispărea din NL;

-  NL va sprijini ferm schimbul de informații privind deciziile fiscale; a anunțat un proiect-pilot cu DE pe tema schimbului de informații privind deciziile fiscale;

-  CCCTB: problemă în ceea ce privește consolidarea: NL (și multe state membre/majoritatea statelor membre) ar fi perdante; să se înceapă întâi cu baza de impozitare;

-  sprijină BEPS, critică neincluderea TCD în OCDE/BEPS;

-  NL a inclus NGAA în acordurile privind dubla impozitare încheiate cu 23 dintre cele mai mari TCD;

-  răspunsurile la întrebările tehnice urmează a fi furnizate în scris;

-  refuz de a prezenta PE procesul verbal al GCC.

ANEXA 9: RAPORT PRIVIND DELEGAȚIA ÎN REGATUL UNIT

Raportul de mai jos nu constituie procesul-verbal oficial. Acesta este un rezumat intern al misiunii de informare, întocmit pentru schimbul de opinii care a avut loc în timpul reuniunii Comisiei TAXE de la 23 iunie 2015. Părțile terțe implicate nu au fost consultate cu privire la conținutul acestuia.

COMISIA TAXE

Delegația ad hoc la Londra (Regatul Unit) din 18 iunie 2015

Ordinea de zi

9.00 - 10.00  Reuniune cu secretarul financiar al Trezoreriei, David Gauke, deputat

10.00 - 11.00   Reuniune cu experți de la Trezoreria Majestății Sale (HMT) și Administrația fiscală și vamală a Majestății Sale (HMRC)

•  Jim Harra, director general, fiscalitatea întreprinderilor, HMRC

•  Fergus Harradence, director adjunct, echipa pentru fiscalitatea întreprinderilor, grupul pentru fiscalitatea întreprinderilor și fiscalitatea internațională, HMT

•  Andrew Dawson, șeful echipei pentru tratate fiscale, negociator-șef al Regatului Unit pentru tratatele fiscale și membru al Comitetului de experți al ONU pentru cooperarea internațională în chestiuni fiscale, HMRC

•  Maura Parsons: director adjunct, șefa Secției prețuri de transfer în cadrul HMRC și președinta Consiliului pentru prețurile de transfer din cadrul HMRC

•  Aiden Reilly: responsabil de relații internaționale în cadrul Direcției fiscalitatea întreprinderilor, fiscalitatea internațională și timbre fiscale.

11.30 - 12.30  Reuniune informală cu Meg Hillier, Margaret Hodge și Guto Bebb, membri ai Comisiei pentru conturi publice (Camera Comunelor)

13.00 - 13.45   Prânz de lucru

Prof. Prem Sikka, profesor de contabilitate, Essex Business School, Universitatea din Essex

Frank Haskew, director al Comisiei pentru impozite a ICAEW (Institutul contabililor autorizați din Anglia și Țara Galilor) și Ian Young, administrator fiscalitate internațională

14.00 - 16.00  Reuniune cu reprezentanți ai întreprinderilor, consilieri fiscali și ONG-uri

Will Morris (GE), președinte al Comisiei fiscale a CBI și al Comisiei fiscale a BIAC și alți membri ai Confederației industriei britanice (CBI)

Richard Collier, partener principal pe probleme fiscale în cadrul PwC

  Joseph Stead, organizația Christian Aid

  Meesha Nehru, directoare de programe, Fair Tax Mark

Lista participanților

Deputați  

Alain LAMASSOURE, președinte

Danuta HÜBNER  PPE

Elisa FERREIRA  S&D

Bernd LUCKE  ECR

Michael THEURER  ALDE

Molly SCOTT CATO  Verts/ALE

Marco ZANNI  EFDD

Deputați însoțitori

Frank ENGEL  PPE

Peter SIMON  S&D

Anneliese DODDS   S&D

Sven GIEGOLD  Verts/ALE

Matt CARTHY  GUE

1.  Reuniune cu secretarul financiar al Trezoreriei, David Gauke, deputat, asistat de Mike Williams, grupul pentru fiscalitatea întreprinderilor și fiscalitatea internațională, Trezoreria Majestății Sale

Membrii au adresat întrebări referitoare la poziția UK referitoare la CCCTB, rolul UK în ceea ce privește teritoriile de peste mări, raportarea pentru fiecare țară în parte, pachetul pentru brevete al UK, regimul fiscal aplicat în City din Londra, transparența bancară, poziția UK privind taxa Google, poziția UK cu privire la condițiile minime pentru o concurență fiscală loială, precum și privind eventuala angajare a UK, în calitatea sa de principal actor pe scena internațională, de a asigura coordonarea la nivelul UE.

Principalele mesaje ale Secretarului de stat:

-   UK se opune CCCTB la nivelul UE deoarece aceasta nu poate soluționa problema prețurilor de transfer la nivel mondial;

-   UK sprijină BEPS și consideră că doar la nivel internațional poate fi găsită o soluție;

-   UK dorește să creeze o legătură mai strânsă între locul de impozitare și locul de desfășurare a activității economice;

-   UK avansează în sensul BEPS prin introducerea de norme privind tratamentul neuniform și raportarea pentru fiecare țară în parte;

-   normele fiscale trebuie actualizate pentru a ține seama de importanța din ce în ce mai mare a drepturilor de proprietate intelectuală;

-   UK sprijină o cooperare sporită între autoritățile fiscale, dar nu o mai mare armonizare;

-   teritoriile de peste mări au făcut progrese imense pentru a asigura o mai mare transparență și, în prezent, îndeplinesc standardele internaționale;

-   deciziile fiscale sunt foarte importante pentru întreprinderi;

-   City din Londra nu beneficiază de un regim fiscal special.

2.   Reuniune cu experți de la Trezoreria Majestății Sale (HMT) și Administrația fiscală și vamală a Majestății Sale (HMRC)

•  James Harra; comisar și membru al Comitetului executiv al Administrației fiscale și vamale a Majestății Sale (HMRC - autoritatea fiscală a UK);

•  Fergus Harradence: director adjunct, Impozitarea întreprinderilor, Trezoreria Majestății Sale;

•  Andrew Dawson: șeful echipei pentru tratate fiscale din HMRC;

•  Maura Parsons: director adjunct, șefa Secției prețuri de transfer în cadrul HMRC și președinta Consiliului pentru prețurile de transfer din cadrul HMRC;

•  Aiden Reilly: responsabil de relații internaționale în cadrul Direcției fiscalitatea întreprinderilor, fiscalitatea internațională și timbre fiscale.

Membrii au adresat întrebări privind fiduciile și fundațiile, cerințele minime pentru impozitarea unei activități economice în UK, CCCTB, rolul UK în ceea ce privește teritoriile de peste mări, raportarea pentru fiecare țară în parte, pachetul pentru brevete al UK, modul de adoptare a deciziilor fiscale în UK, rolul celor patru mari întreprinderi de contabilitate, competențele și rolul autorităților fiscale în ceea ce privește asigurarea respectării normelor fiscale, precum și privind poziția HRMC în privința Grupului privind codul de conduită.

Principalele mesaje din partea HRMC:

-  UK a obținut un acord privind o mai mare cooperare cu autoritățile fiscale din teritoriile de peste mări;

-  fiduciillor și fundațiilor li se aplică norme fiscale speciale; acestea sunt taxate fie la nivelul fiduciei/fundației, fie la nivelul beneficiarilor economici;

-  pachetul pentru brevete al UK respectă normele UE, iar normele privind prețurile de transfer sunt conforme normelor OCDE; o întreprindere poate beneficia de regimul instituit de pachetul pentru brevete inclusiv dacă proprietatea intelectuală nu este creată în UK, dar este dobândită în această țară. În cazul dobândirii, se poate întâmpla să se acorde un tratament fiscal preferențial de două ori: o dată în țara în care este creat brevetul și o dată în UK; această „dublă netaxare” ar trebui să dispară odată cu finalizarea, spre sfârșitul anului, a orientărilor OCDE privind „abordarea bazată pe conexiune”. se solicită însă un nivel minim de substanță economică: nu este posibil să nu se aibă niciun angajat în UK;

-  UK este împotriva CCCTB, însă pentru aplicarea regulilor BEPS la nivelul UE;

-  cele mai mari patru întreprinderi nu își reflectă aproape deloc interesele în cadrul HMRC.

3.  Reuniune informală cu membri ai Comisiei pentru conturi publice (CCP) (Camera Comunelor)

•  Dna Margaret Hodge [Partidul Laburist, domeniul bancar (Londra)], fosta președintă a CCP;

•  Dna Margaret Hodge (Partidul Laburist, Hackney South și Shoreditch), noua președintă a CCP;

•  Dl Guto Bebb [Partidul Conservator, Aberconwy(Wales)]

Deoarece, în urma alegerilor din mai, Comisia pentru conturi publice nu a fost încă constituită în mod oficial, reuniunea a avut un caracter informal. Membrii Comisiei pentru conturi publice (CCP) și-au exprimat punctul de vedere personal, fără a angaja responsabilitatea comisiei.

CCP a jucat, în ultima legislatură, un rol foarte important în combaterea planificării fiscale agresive, elaborând o serie de rapoarte și organizând mai multe audieri ale companiilor multinaționale.

Membrii au adresat întrebări privind poziția UK în ceea ce privește CCCTB, rolul jucat de CCP în progresele UK în domeniul combaterii planificării fiscale agresive, competențele comisiei în probleme fiscale, viitoarea agendă a comisiei, poziția UK în ceea ce privește teritoriile de peste mări, raportarea pentru fiecare țară în parte, transparența bancară, precum și privind poziția UK în ceea ce privește asigurarea unei mai mari armonizări în acest domeniu.

Principalele mesaje din partea dnelor Margaret Hodge și Meg Hillier (Partidul Laburist)

-  CCP a beneficiat de un sprijin foarte puternic din partea cetățenilor: deși aceasta nu deține competențe fiscale, activitățile sale au influențat în mod semnificativ puterea executivă;

-  deputații în PE trebuie să facă presiune asupra guvernelor țărilor lor pentru a stimula realizarea de progrese;

-  trebuie întreprinse acțiuni suplimentare în ceea ce privește consilierii fiscali;

-  codurile fiscale naționale sunt mult prea complexe;

-  UK nu va accepta un nivel mai mare de armonizare, dar se va angaja în favoarea unei mai mari transparențe;

-  raportarea pentru fiecare țară în parte trebuie văzută ca un proces compus din două etape: raportarea publică pentru fiecare țară în parte va deveni în viitor o etapă naturală;

-  este foarte dificil să se asigure o mai bună protecție a avertizorilor de integritate, în special la locul de muncă;

-  în ceea ce privește reducerea posibilității ca profesorii plătiți de stat să fie, în același timp, consilieri fiscali, a fost subliniat faptul că normele UE împiedică excluderea consilierilor din domeniul fiscalității agresive de la achizițiile publice;

Principalele mesaje din partea lui Guto Bebb (Partidul Consevator)

-  UK se schimbă grație activității CCP;

-  impozitele trebuie să fie mici, însă plătite;

-  nu există condiții favorabile armonizării, însă există condiții favorabile pentru asigurarea transparenței;

-  introducerea unor noi scutiri fiscale poate conduce la crearea unei noi breșe, așa cum s-a întâmplat în UK în cazul scutirii fiscale pentru asociațiile caritabile;

În ceea ce privește organizarea unei audieri comune a companiilor multinaționale, această posibilitate a fost lăsată deschisă de președinta nou aleasă a comisiei.

4.  Prânz de lucru cu reprezentanți ai contabililor și cu un profesor universitar de contabilitate

•  Prof. Prem Sikka, profesor de contabilitate, Essex Business School, Universitatea din Essex

•  Frank Haskew, director al Comisiei pentru impozite a ICAEW (Institutul contabililor autorizați din Anglia și Țara Galilor)

•  și Ian Young, administrator fiscalitate internațională, ICAEW (CV în dosar)

Principalele mesaje din partea prof. Sikka

-  sectorul fiscal este deosebit de puternic în UK: UK are cel mai mare număr de specialiști fiscali per locuitor; activitatea fiscală este deosebit de lucrativă;

-  contabilii fiscali nu sunt încurajați să nu participe la planificarea fiscală;

-  dacă întreprinderile fiscale consideră că există 50% șanse ca un anumit regim fiscal să nu fie contestat, acestea îl vând;

-  nu există niciun fel de voință politică de combatere a planificării fiscale agresive. UK adoptă ușor legi, însă nu asigură la fel de bine respectarea lor: guvernul UK ar fi putut să ancheteze PwC după scandalul „Lux leaks”, dar a ales să nu facă acest lucru;

-  codul de etică a contabililor nu funcționează.

Principalele mesaje din partea lui Ian Young and Frank Haskew

-  contabilii și consilierii fiscali sunt deosebit de importanți pentru întreprinderi: spre sfârșitul anului, OCDE va publica documente totalizând 1 000 de pagini; întreprinderile vor avea nevoie de ajutor pentru a pune în aplicare normele;

-  au fost realizate multe progrese în ceea ce privește etica din domeniul fiscal;

-  contabilii se opun raportării publice pentru fiecare țară în parte; ar trebui urmate orientările OCDE;

-  aceștia nu au o poziție clară privind necesitatea separării serviciilor de contabilitate de cele de audit în cadrul întreprinderilor.

5.   Reuniune cu reprezentanți ai întreprinderilor, consilieri fiscali și ONG-uri

•  Will Morris (GE), președinte al Comisiei fiscale a CBI și al Comisiei fiscale a BIAC și alți membri ai Confederației industriei britanice (CBI)

•  Richard Collier, partener principal pe probleme fiscale în cadrul PwC

•  Joseph Stead, organizația Christian Aid

•  Meesha Nehru, directoare de programe, Fair Tax Mark

Principalele mesaje din partea CBI:

CBI s-a angajat ferm în schimbarea comportamentelor și, până în prezent, au fost făcute progrese importante.

Marile întreprinderi din UK recunosc că au probleme de reputație și se ocupă de această chestiune în mod serios. CBI evoluează în sensul unei mai mari responsabilități sociale a întreprinderilor, însă este nevoie de timp pentru a schimba comportamentele.

CBI este în favoarea raportării pentru fiecare țară în parte în măsura în care aceasta se face de la guvern la guvern. CBI nu este convinsă că o raportare publică pentru fiecare țară în parte ar aduce beneficii.

CBI sprijină o CCCTB opțională.

CBI este de acord cu faptul că eludarea fiscală este o afacere comercială, dar, în același timp, este un cost pentru întreprinderi. Este necesar să se găsească un just echilibru.

Principalele masaje din partea PwC

-  PwC are 18 000 de angajați în UK, dintre care 3 000 lucrează în domeniul fiscal;

-  PwC consideră că consilierea fiscală a guvernelor și a întreprinderilor nu implică niciun conflict de interese;

-  guvernul UK este angajat în favoarea BEPS, dar, în același timp, are o strategie agresivă de concurență fiscală;

-  orice fel de cod de conduită destinat consilierilor fiscali ar trebui aplicat pe bază voluntară;

-  normele OCDE privind prețurile de transfer nu pot fi alese după bunul plac;

-  deciziile fiscale sunt esențiale pentru întreprinderi și pentru asigurarea respectării normelor OCDE.

Principalele mesaje din partea organizației Christian Aid

-  BEPS ar trebui să includă țările în curs de dezvoltare care nu fac încă parte din acesta;

-  raportarea pentru fiecare țară în parte, astfel cum este propusă în BEPS, este un bun punct de plecare;

-  este esențial să existe mai multă transparență;

-  este necesar să se pună capăt concurenței fiscale neloiale în interiorul UE.

Principalele masaje din partea Fair Tax Mark

-  raportarea pentru fiecare țară în parte ar trebui să fie publică, însă transparența nu este suficientă;

-  HRMC se află sub o prea mare influență din partea celor mai mari patru întreprinderi; UK adoptă ușor legi, însă nu asigură la fel de bine respectarea lor.

OPINIE MINORITARĂ

în conformitate cu articolul 56 alineatul (3) din Regulamentul de procedură

Fabio De Masi în numele Grupului GUE/NGL

GUE/NGL salută aspectul de fond al raportului Comisiei TAXE. Acesta conține propuneri utile pentru o mai mare echitate fiscală și reflectă impactul negativ pe care austeritatea o are asupra acesteia. În pofida contribuțiilor numeroase pe care le-am adus la forma finală a raportului, ne abținem de la votul de astăzi din următoarele motive:

Regretăm faptul că raportul nu evidențiază necesitatea creării unei comisii de anchetă cu drepturi depline sau, cel puțin, a prelungirii mandatului Comisiei TAXE. Accesul la documente a rămas nesatisfăcător în condițiile în care 13 state membre ale UE au refuzat să acorde acces la informațiile referitoare la Grupul privind codul de conduită. Companiile multinaționale au ignorat invitațiile Comisiei TAXE, însă nu a putut fi stabilit niciun temei juridic pentru aplicarea unor sancțiuni, iar contradicțiile exprimate de Președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, cu ocazia intervenției sale în cadrul Comisiei TAXE nu au fost lămurite.

În ceea ce privește problemele centrale, nu s-au stabilit obiective mai ambițioase decât cele prezentate în propunerea Comisiei. Deciziile fiscale ar trebui făcute publice, iar legislația privind secretul fiscal ar trebui modificată. Salutăm ideea consolidării bazei de impozitare. Cu toate acestea, considerăm că lipsește un angajament clar de lărgire a bazei de impozitare, criticăm stabilirea unei perioade intermediare înaintea consolidării, care face posibilă compensarea pierderilor/profiturilor transfrontaliere, și regretăm absența instituirii unor dispozitive suplimentare de prevenire a concurenței fiscale între țările Uniunii Europene.

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

26.10.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

34

3

7

Membri titulari prezenţi la votul final

Hugues Bayet, Esther de Lange, Fabio De Masi, Markus Ferber, Elisa Ferreira, Ashley Fox, Ildikó Gáll-Pelcz, Sven Giegold, Sylvie Goulard, Roberto Gualtieri, Danuta Maria Hübner, Petr Ježek, Eva Joly, Eva Kaili, Othmar Karas, Jeppe Kofod, Zdzisław Krasnodębski, Georgios Kyrtsos, Alain Lamassoure, Philippe Lamberts, Marju Lauristin, Bernd Lucke, Marisa Matias, Emmanuel Maurel, Morten Messerschmidt, Bernard Monot, Luděk Niedermayer, Rolandas Paksas, Evelyn Regner, Peter Simon, Theodor Dumitru Stolojan, Michael Theurer, Cora van Nieuwenhuizen, Marco Zanni

Membri supleanți prezenți la votul final

Gerolf Annemans, Pervenche Berès, Eider Gardiazabal Rubial, Neena Gill, Gunnar Hökmark, Paloma López Bermejo, Thomas Mann, Eva Paunova, Marco Valli, Tom Vandenkendelaere

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

34

+

ALDE

Sylvie Goulard, Petr Ježek, Michael Theurer, Cora van Nieuwenhuizen

ECR

Bernd Lucke

ENF

Bernard Monot

PPE

Markus Ferber, Ildikó Gáll-Pelcz, Gunnar Hökmark, Danuta Maria Hübner, Othmar Karas, Georgios Kyrtsos, Alain Lamassoure, Thomas Mann, Luděk Niedermayer, Eva Paunova, Theodor Dumitru Stolojan, Tom Vandenkendelaere, Esther de Lange

S&D

Hugues Bayet, Pervenche Berès, Elisa Ferreira, Eider Gardiazabal Rubial, Neena Gill, Roberto Gualtieri, Eva Kaili, Jeppe Kofod, Marju Lauristin, Emmanuel Maurel, Evelyn Regner, Peter Simon

VERTS/ALE

Sven Giegold, Eva Joly, Philippe Lamberts

3

-

ECR

Ashley Fox, Zdzisław Krasnodębski, Morten Messerschmidt

7

0

EFDD

Rolandas Paksas, Marco Valli, Marco Zanni

ENF

Gerolf Annemans

GUE/NGL

Fabio De Masi, Paloma López Bermejo, Marisa Matias

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

Directiva 2011/16/UE a Consiliului din 15 februarie 2011 privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal și de abrogare a Directivei 77/799/CEE (JO L 63, 11.3.2011, p. 1) privind asistența reciprocă acordată de autoritățile competente din statele membre în domeniul impozitării directe.

(2)

Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare, aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe efectuate între societăți asociate din state membre diferite (JO L 157, 26.6.2003, p. 49).

(3)

JO L 225, 20.8.1990, p. 6.

(4)

JO L 158, 27.5.2014, p. 196.

(5)

JO L 83, 27.3.1999, p. 1.

(6)

JO L 336, 27.12.1977, p. 15.

(7)

JO C 2, 6.1.1998, p. 2.

(8)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0265.

(9)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0089.

(10)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0062.

(11)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0444.

(12)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0205.

(13)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0137.

(14)

JO C 199 E, 7.7.2012, p. 37.

(15)

JO C 341 E, 16.12.2010, p. 29.

(16)

Taxation trends in the European Union („Tendințe fiscale în Uniunea Europeană”), ediția 2014, Eurostat.

(17)

Tendințe în materie de impozitare în Uniunea Europeană, registre statistici Eurostat, ediția 2014

(18)

Comisia Europeană (2015), SME taxation in Europe - an empirical study of applied corporate income taxation for SMEs compared to large enterprises (Impozitarea IMM-urilor în Europa - un studiu empiric de impozitare aplicată a veniturilor corporative în cazul IMM-urilor comparativ cu întreprinderile mari).

(19)

Documente de politică ale FMI „Spillovers in international corporate taxation”, 9 mai 2014 și „Base Erosion, Profit Shifting and Developing Countries”, 29 mai 2015.

(20)

Raportul din 10 februarie 2012 al lui Richard Murphy, expert contabil, intitulat „Closing the European Tax Gap”.

(21)

„European added value of legislative report on bringing Transparency, coordination and convergence to corporate tax policies in the European Union”, Dr Benjamin Ferrett, Daniel Gravino și Silvia Merler, Parlamentul European.

(22)

„Unhappy meal – €1 Billion in Tax Avoidance on the Menu at McDonald’s”, EPSU et al., februarie 2015.

(23)

Document de lucru al serviciilor Comisiei din 17 iunie 2015 referitor la impozitarea profiturilor întreprinderilor din Uniunea Europeană (SWD(2015)0121).

(24)

„A study on R&D Tax incentives, Taxation paper No 52-2014”, Comisia Europeană.

(25)

„Transfer Pricing: Keeping it at Arm’s Length”, OECD Observer 230, ianuarie 2002 (corectat 2008).

(26)

Camera Comunelor, declarație orală în fața Comisiei pentru finanțe publice, 31 ianuarie 2013.

(27)

Comunicat de presă al OCDE, „OECD urges stronger international co-operation on corporate tax”, 12.2.2013.

(28)

„SME taxation in Europe - An empirical study of applied corporate income taxation for SMEs compared to large enterprises” – Comisia Europeană, mai 2015, și P. Egger, W. Eggert și H. Winner (2010), „Saving taxes through foreign plant ownership”, Journal of International Economics 81, p. 99-108.

(29)

C-106/09 P și C-107/09 P Comisia/Government of Gibraltar și Regatul Unit, hotărârea din 15 noiembrie 2011.

(30)

Dacă măsurile adoptate de statele membre se referă la întregul sistem fiscal, acestea constituie ajustări ale politicii fiscale generale, nu ajutoare de stat.

(31)

Notă trimisă de comisarul Vestager Comisiei TAXE în 29 aprilie 2015.

(32)

Potrivit Regulamentului (CE) nr. 659/1999 al Consiliului din 22 martie 1999 de stabilire a normelor de aplicare a articolului 108 din TFUE, în ceea ce privește obligația de a coopera și de a furniza toate documentele necesare.

(33)

Document de politică al FMI, „Spillovers in international corporate taxation”, 9 mai 2014.

(34)

Document de lucru al FMI „Base erosion, profit shifting and developing countries”, mai 2015.

(35)

Studiul „Tax revenue mobilisation in developing countries: issues and challenges’, Parlamentul European, aprilie 2014.

(36)

Raportul privind investițiile mondiale 2015, Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare.

(37)

Raport al organizației Christian Aid, 2008.

(38)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0219.

(39)

Airbus, BNP Paribas, SSE plc și Total S.A, KPMG, Ernst&Young, Deloitte, PwC.

(40)

Amazon.co.uk Ltd, Amazon S.a.r.l, Anheuser-Busch InBev, Barclays Bank Group, Coca-Cola Company, Facebook, Fiat Chrysler Automobiles, Google, HSBC Bank plc, IKEA, Mc Donald’s Corporation, Philip Morris, Walmart, Walt Disney Company.

(41)

Codul de conduită stabilit în anexa III la Acordul interinstituțional privind registrul de transparență din 2014.

(42)

COM(2012)0722 final.

(43)

„Urmărirea scutirilor fiscale la nivelul întreprinderilor: o nouă formă de transparență binevenită își face apariția în SUA, Rețeaua pentru justiție fiscală (Tax Justice Network);

(44)

Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social și Comitetul Regiunilor intitulată „O nouă strategie a UE (2011-2014) pentru responsabilitatea socială a întreprinderilor” (COM(2011)0681), p. 6.

(45)

Acestea includ, pentru a nu menționa decât câteva: suspendarea sau rezilierea convențiilor în vigoare privind dubla impunere încheiate cu jurisdicțiile de pe lista neagră; interzicerea accesului la achizițiile publice de bunuri și de servicii din UE și refuzarea acordării de ajutoare de stat pentru întreprinderile bazate în jurisdicțiile aflate pe lista neagră; interdicția aplicată instituțiilor financiare și consultanților financiari din UE de a înființa sau menține sucursale sau filiale în jurisdicțiile aflate pe lista neagră și luarea în considerare a revocării licențelor pentru instituțiile financiare și consultanții financiari din UE care mențin filiale și continuă să funcționeze în aceste jurisdicții; introducerea unei taxe speciale pe toate tranzacțiile către sau provenind din jurisdicțiile aflate pe lista neagră; examinarea unei serii de opțiuni pentru nerecunoașterea în UE a statutului juridic al întreprinderilor înființate în jurisdicțiile aflate pe lista neagră; aplicarea unor bariere tarifare în cazul schimburilor comerciale cu țările terțe aflate pe lista neagră;

(46)

Directiva UE privind impozitarea veniturilor din economii și Directiva privind cooperarea administrativă.

Notă juridică