Procedură : 2015/2229(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0344/2015

Texte depuse :

A8-0344/2015

Dezbateri :

PV 16/12/2015 - 15
CRE 16/12/2015 - 15

Voturi :

PV 17/12/2015 - 9.9
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2015)0470

RAPORT     
PDF 1252kWORD 688k
30.11.2015
PE 567.654v02-00 A8-0344/2015

referitor la Raportul anual 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință

(2015/2229(INI))

Comisia pentru afaceri externe

Raportor: Cristian Dan Preda

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la Raportul anual 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință

(2015/2229(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului (DUDO) și alte tratate și instrumente ale Organizației Națiunilor Unite (ONU) în domeniul drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale adoptate la New York la 16 decembrie 1996,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Rezoluția Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului(1),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

–  având în vedere articolele 2, 3, 8, 21 și 23 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE),

–  având în vedere cadrul strategic și planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 25 iunie 2012(2),

–  având în vedere orientările UE cu privire la drepturile omului,

–  având în vedere orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline, adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 12 mai 2014(3),

–  având în vedere Orientările UE privind promovarea și protejarea libertății de religie sau convingeri(4),

–  având în vedere Orientările adresate delegațiilor interparlamentare ale PE privind promovarea drepturilor omului și a democrației în cadrul vizitelor lor în afara Uniunii Europene(5),

–  având în vedere Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume în 2014, adoptat de Consiliu la 22 iunie 2015(6),

–  având în vedere Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019, adoptat de Consiliu la 20 iulie 2015(7),

–  având în vedere Planul de acțiune privind egalitatea de gen și afirmarea femeilor: Transformarea vieților fetelor și femeilor prin relațiile externe ale UE 2016-2020 (GAPII), adoptat de Consiliu la 26 octombrie 2015(8),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 14 mai 2012 privind „Creșterea impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a schimbării”(9),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 5 decembrie 2014 privind promovarea și protejarea drepturilor copiilor(10),

–  având în vedere Decizia 2015/260 a Consiliului din 17 februarie 2015 de prelungire a mandatului Reprezentantului Special al Uniunii Europene pentru drepturile omului(11),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 mai 2015 referitoare la egalitatea de gen în dezvoltare(12),

–  având în vedere Rezoluția 1325 a Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite din 31 octombrie 2000 privind femeile, pacea și securitatea(13),

–  având în vedere rezoluțiile adoptate în cadrul procedurii de urgență privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iunie 2010 referitoare la politicile UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iulie 2011 referitoare la politicile externe ale UE în favoarea democratizării(15),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2012 referitoare la o strategie privind libertatea digitală în politica externă a UE(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2013 referitoare la libertatea presei și a mass-mediei în lume(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2013 referitoare la corupția din sectorul public și sectorul privat: impactul asupra drepturilor omului în țările terțe(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 octombrie 2013 referitoare la discriminarea pe criterii de castă(19),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2014 referitoare la prioritățile UE pentru cea de a 25-a sesiune a Consiliului ONU pentru Drepturile Omului (UNHRC)(20),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la prioritățile UE în 2015 pentru UNHRC(21),

–  având în vedere Recomandarea sa din 2 aprilie 2014 adresată Consiliului privind cea de a 69-a sesiune a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite(22),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2014 referitoare la eradicarea torturii în lume(23),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2015 referitoare la Raportul anual 2013 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(24),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 iunie 2015 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate(25),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 septembrie 2015 referitoare la drepturile omului și tehnologia: impactul sistemelor de intruziune și supraveghere asupra drepturilor omului în țările terțe(26),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 privind migrația și refugiații în Europa(27),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la reînnoirea Planului de acțiune al UE privind egalitatea de gen și afirmarea femeilor în dezvoltare(28),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la pedeapsa capitală(29),

–  având în vedere comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 8 octombrie 2014, intitulată „Strategia de extindere și principalele provocări pentru perioada 2014-2015”(30),

–  având în vedere Comunicare comună din 8 martie 2011 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei către Consiliul European, Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor intitulată „Un parteneriat pentru democrație și prosperitate împărtășită cu țările sud-mediteraneene”(31),

–  având în vedere Comunicarea comună din 25 mai 2011 a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și a Comisiei către Consiliul European, Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Regiunilor intitulată „Un răspuns nou în contextul schimbărilor din țările vecine”(32),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 30 aprilie 2014 privind o abordare bazată pe drepturi, cuprinzând toate drepturile omului în cooperarea pentru dezvoltare UE(33),

–  având în vedere Rezoluția Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU din 26 iunie 2014, care solicită crearea unui grup de lucru interguvernamental fără limită de membri, în scopul elaborării unui instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind societățile transnaționale și alte întreprinderi în ceea ce privește drepturile omului(34),

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la noua abordare a UE în materie de drepturile omului și democrație – evaluarea activităților Fondului european pentru democrație (FED) de la înființarea sa(35),

–  având în vedere Raportul anual din 2014 al UNFPA-UNICEF referitor la programul comun privind mutilarea genitală a femeilor(36),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare și cel al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0344/2015),

A.  întrucât, în temeiul articolul 21 din TUE, Uniunea Europeană s-a angajat să dezvolte o politică externă și de securitate comună (PESC) orientată de principiile democrației, statului de drept, universalității și indivizibilității drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiul egalității și solidarității, precum și respectarea Cartei ONU, a Cartei drepturilor fundamentale a UE și a legislației internaționale;

B.  întrucât, în conformitate articolul 6 din Tratatul UE, Uniunea Europeană aderă la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

C.  întrucât respectarea și promovarea indivizibilității și a universalității drepturilor omului și apărarea lor trebuie să fie pietrele de temelie ale acțiunii externe a UE;

D.  întrucât o mai mare coerență între politicile interne și externe ale UE, dar și între politicile externe ale UE, reprezintă o condiție indispensabilă pentru succesul și eficiența politicii UE în domeniul drepturilor omului; întrucât o mai bună coerență ar trebui să permită UE să reacționeze mai rapid în etapele timpurii ale încălcărilor drepturilor omului;

E.  întrucât angajamentul UE în favoarea unui multilateralism eficient, cu ONU ca pilon central, este parte integrantă a politicii externe a Uniunii și se întemeiază pe convingerea că un sistem multilateral fondat pe valori și norme universale este cel mai potrivit pentru soluționarea crizelor, provocărilor și amenințărilor globale;

F.  întrucât respectarea drepturilor omului este subminată și amenințată în întreaga lume; întrucât caracterul universal al drepturilor omului este grav afectat de o serie de regimuri autoritare, în special în forumurile multilaterale;

G.  întrucât peste jumătate din populația lumii trăiește încă sub regimuri nedemocratice și represive, iar libertatea la nivel mondial a înregistrat un declin continuu în ultimii ani; întrucât încălcarea drepturilor omului implică costuri pentru societate și pentru cetățeni;

H.  întrucât există numeroase încercări la nivel mondial de a reduce spațiul societății civile, inclusiv în cadrul Consiliului ONU pentru drepturile omului;

I.  întrucât, în plus față de organizarea de alegeri libere, caracteristicile regimurilor democratice includ o guvernanță transparentă, respectarea statului de drept, libertatea de exprimare, respectarea drepturilor omului, existența unui sistem judiciar independent și respectarea dreptului internațional și a acordurilor internaționale și orientări privind respectarea drepturilor omului;

J.  întrucât Vicepreședintele Comisiei/Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) a declarat, când s-a propus noul Plan de acțiune comun privind drepturile omului și democrația, că drepturile omului vor fi una dintre prioritățile majore ale mandatului său, un reper în toate relațiile cu instituțiile UE, dar și cu țările terțe, cu organizațiile internaționale și cu societatea civilă; întrucât în 2017 va fi realizată o evaluare la jumătatea perioadei a Planului de acțiune privind drepturile omului și democrația, care va coincide cu evaluarea la jumătatea perioadei a instrumentelor de finanțare externă, ceea ce ar trebui să contribuie la o mai bună coerență a acțiunii externe a UE;

K.  întrucât Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE), Comisia, Consiliul și statele membre sunt responsabile pentru implementarea noului plan de acțiune; întrucât misiunile UE și reprezentanțele UE din țări terțe pot juca un rol complementar semnificativ în succesul planului de acțiune;

L.  întrucât trebuie asigurate resursele adecvate, iar resursele respective trebuie să fie repartizate cât mai eficient, pentru a consolida promovarea drepturilor omului și a democrației în țările terțe;

M.  întrucât UE ar trebui să facă mai mult pentru a măsura impactul în domeniul drepturilor omului al propriilor politici, să maximizeze impacturile pozitive, să le prevină și să le reducă pe cele negative și să consolideze accesul la căi de atac pentru populațiile afectate;

N.  întrucât asocierea cu liderii și autoritățile din țările terțe, în toate forurile bilaterale și multilaterale, constituie unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru rezolvarea problemelor vizând drepturile omului în țările terțe; întrucât organizațiile societății civile din țările terțe reprezintă interlocutorii-cheie în conturarea și implementarea politicii UE privind drepturile omului;

O.  întrucât UE consideră că cooperarea strânsă cu societatea civilă și cu apărătorii drepturilor omului din țările terțe este una dintre principalele sale priorități în combaterea încălcărilor drepturilor omului,

P.  întrucât cooperarea internațională ar trebui să joace un rol mai mare în consolidarea respectării drepturilor fundamentale și a unui control parlamentar eficace al serviciilor de informații prin utilizarea tehnologiei de supraveghere digitale;

Q.  întrucât Uniunea Europeană și statele sale membre au fost aliați fideli ai Curții Penale Internaționale (CPI) încă de la începuturile ei, oferindu-i sprijin financiar, politic, diplomatic și logistic, promovând în același timp universalitatea Statutului de la Roma și protejându-i integritatea pentru a consolida independența Curții;

R.  întrucât politica de sprijinire a drepturilor omului și a democrației ar trebui să fie integrată în toate politicile UE care au o dimensiune externă, precum politicile privind dezvoltarea, migrația, securitatea, combaterea terorismului, extinderea și comerțul, pentru promovarea în continuare a respectării drepturilor omului;

S.  întrucât articolul 207 din TFUE prevede că politica comercială a Uniunii se întemeiază pe principiile și obiectivele acțiunii externe a Uniunii;

T.  întrucât diversele forme de migrație reprezintă o importantă provocare de politică externă a UE, ce necesită soluții imediate, eficiente și sustenabile care să asigure respectarea drepturilor fundamentale ale persoanelor aflate la restriște, precum refugiații, în conformitate cu valorile europene și standardele și acordurile internaționale privind drepturile omului;

U.  întrucât faptul că economia mondială se confruntă cu o perioadă de criză gravă al cărei efect de propagare, cumulat cu anumite măsuri și, în special, cu reducerile bugetare drastice, are un impact negativ asupra drepturilor omului și, în special, a drepturilor economice și sociale, asupra condițiilor de trai ale populației (creșterea ratei șomajului, a sărăciei, a inegalităților și a locurilor de muncă precare, scăderea calității serviciilor și restricționarea accesului la servicii), precum și asupra bunăstării sale;

V.  întrucât, pe baza valorilor universale și indivizibile, libertatea de gândire, de conștiință, libertatea religioasă și a convingerilor ar trebui să devină una din prioritățile UE și trebuie susținute în mod necondiționat; întrucât aceste drepturi continuă să fie amenințate la scară largă, iar numărul încălcărilor a crescut considerabil;

W.  întrucât abolirea universală a pedepsei cu moartea rămâne unul dintre obiectivele prioritare ale UE din cadrul politicii sale externe privind drepturile omului; întrucât, în iunie 2016, va avea loc cel de al 6-lea Congres mondial împotriva pedepsei cu moartea la Oslo, Norvegia;

X.  întrucât copiii, femeile, persoanele aparținând unor minorități se confruntă cu amenințări specifice, acte de violență și violență sexuală din ce în ce mai accentuate, mai ales în zonele de război;

Y.  întrucât în 2014 Premiul Saharov a fost acordat doctorului Denis Mukwege pentru efortul său constant în calitate de doctor și apărător al drepturilor omului, în numele victimelor violenței sexuale și ale mutilării genitale; întrucât mutilarea genitală feminină reprezintă o încălcare fundamentală a drepturilor femeilor și copiilor și întrucât este absolut necesar să se atribuie eforturilor de combatere a mutilării genitale și a violenței sexuale un rol central în politica externă a UE și în politica sa în domeniul drepturilor omului;

Z.  întrucât, în 2014, în jur de 230 de milioane de copii care locuiesc în prezent în zone afectate de conflicte armate erau expuși la violențe extreme, traume, recrutați cu forța și vizați în mod deliberat de grupuri violente;

AA.  întrucât articolul 25 din DUDO recunoaște dreptul oricărei persoane la un nivel de trai care să îi asigure sănătatea și bunăstarea lui și familiei sale, în cadrul căruia mama și copilul au dreptul la ajutor și ocrotire deosebite, care includ îngrijirea medicală; întrucât în rezoluția Consiliului ONU pentru drepturile omului 26/28(37) se solicită ca următoarea reuniune a Forumului social al acestui consiliu să se axeze pe accesul la medicamente, în contextul dreptului oricărei persoane de a se bucura de nivelul cel mai înalt posibil de sănătate fizică și mentală; întrucât, potrivit Constituției Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), cel mai înalt standard posibil de sănătate este unul dintre drepturile fundamentale ale oricărei ființe umane, indiferent de rasă, religie, convingeri politice, statut economic sau social;

AB.  întrucât schimbările climatice afectează drepturile omului cele mai elementare, precum accesul la apă, la resurse naturale, la alimente;

AC.  întrucât distrugerea deliberată și sistematică a unor situri arheologice valoroase care fac parte din patrimoniul mondial de către organizații teroriste și grupări beligerante are ca scop destabilizarea populațiilor și privarea lor de identitatea lor culturală și ar trebui considerată nu doar o crimă de război, ci și o crimă împotriva umanității;

Considerații generale

1.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că drepturile omului și valorile democratice sunt amenințate din ce în ce mai mult la nivel mondial (cu preponderență în regimurile autoritare), referindu-se în special la libertatea de exprimare, de gândire, de conștiință și de religie, de întrunire și de asociere; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că spațiul public pentru societatea civilă se micșorează și că un număr tot mai mare de apărători ai drepturilor omului sunt atacați la nivel mondial;

2.  invită UE și statele sale membre să își intensifice eforturile pentru a plasa drepturile omului și valorile democratice efectiv în centrul relațiilor lor cu restul lumii, după cum s-au angajat să procedeze în TUE; constată că UE ar trebui să recurgă la măsuri adecvate atunci când se confruntă cu încălcări serioase ale drepturilor omului în țări terțe, mai ales în cele conduse de regimuri autoritare, măsuri în domeniul comerțului, al energiei și al securității;

3.  reiterează că este extrem de important să se asigure o mai mare coerență între politicile interne și externe ale UE cu privire la respectarea drepturilor omului și a valorilor democratice; subliniază, în acest context, că, deși prezentul raport abordează politicile externe ale UE în vederea consolidării drepturilor omului, Parlamentul European adoptă și un raport anual privind situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană, elaborat de Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne; subliniază totodată importanța unei coerențe accentuate și a evitării dublelor standarde în politicile externe ale UE și celelalte instrumente de care aceasta dispune;

4.  solicită UE și statelor sale membre să abordeze în mod eficace provocările interne în ceea ce privește drepturile omului, precum situația romilor, tratamentul aplicat refugiaților și migranților, discriminarea persoanelor LGBTI, rasismul, violența împotriva femeilor, condițiile de detenție și libertatea presei în statele membre, pentru a-și menține credibilitatea și consecvența în cadrul politicii sale externe privind drepturile omului;

5.  insistă asupra importanței de a garanta coerența politicii UE în situații de ocupare sau anexare de teritoriu; reamintește că dreptul internațional umanitar ar trebui să ghideze politica UE spre toate aceste situații;

6.  își manifestă dezacordul ferm cu privire la anexarea, ocuparea și colonizarea teritoriilor și insistă asupra dreptului inalienabil al popoarelor la autodeterminare;

7.  consideră că, pentru a-și respecta angajamentul vizând promovarea drepturilor omului și a democrației la nivel mondial, UE și statele sale membre trebuie să se exprime cu o singură voce coerentă și să se asigure că mesajul lor este auzit;

8.  subliniază, totodată, importanța unei cooperări consolidate între Comisie, Consiliu, Parlament, SEAE și delegațiile UE pentru a îmbunătăți coerența generală a politicii UE privind drepturile omului și democrația, precum și poziția sa centrală în toate politicile UE care au o dimensiune externă, în special în domenii privind dezvoltarea, securitatea, ocuparea forței de muncă, migrația, comerțul și tehnologia;

9.  invită UE să îmbunătățească și să sistematizeze amploarea impactului în domeniul drepturilor omului al propriilor politici, să se asigure că aceste analize servesc, prin urmare, la remodelarea politicilor sale; solicită UE să dezvolte mecanisme mai eficiente care să maximizeze impactul pozitiv al politicilor sale în domeniul drepturilor omului, să le prevină și să le reducă pe cele negative și să consolideze accesul la căi de atac pentru populațiile afectate;

10.  atrage atenția asupra angajamentului său pe termen lung de promovare a valorilor democratice și susținere a drepturilor omului, reflectat, printre altele, în decernarea anuală a Premiului Saharov pentru libertatea de gândire, în lucrările Subcomisiei pentru drepturile omului, precum și în cadrul dezbaterilor lunare în plen și în rezoluțiile privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept;

11.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la distrugerea și jefuirea deliberate și sistematice ale unor situri arheologice valoroase care fac parte din patrimoniul mondial de către organizații teroriste și grupări beligerante, cu scopul de a destabiliza populațiile și de a le submina identitatea lor culturală, ceea ce le asigură finanțarea activităților lor violente prin intermediul comerțului ilegal cu opere de artă furate; solicită prin urmare Comisiei ca, în cooperare cu ONU și UNESCO, să combată comerțul ilegal cu tezaure de artă din zonele de război și să conceapă inițiative de protejare a patrimoniului cultural din zonele de război; solicită Comisiei să clasifice distrugerea deliberată a patrimoniului uman colectiv drept crimă împotriva umanității și să adopte măsurile care se impun;

Instrumente de politică ale UE pentru promovarea drepturilor omului și a democrației la nivel mondial

Raportul anual al UE privind drepturile omului și democrația în lume

12.  salută adoptarea Raportului anual pe 2014 al UE privind drepturile omului și democrația în lume; consideră că raportul anual este un instrument indispensabil pentru supravegherea, comunicarea și dezbaterile privind politica UE privind drepturile omului, democrația și statul de drept în lume; solicită SEAE și Comisiei să asigure măsuri subsecvente cuprinzătoare la problemele identificate în raportul anual, inclusiv propuneri specifice de soluționare a acestor probleme, precum și o mai mare coerență a diferitelor rapoarte privind politica UE privind drepturile omului și democrația;

13.  reiterează invitația adresată VP/ÎR de a discuta cu deputații din Parlamentul European în două sesiuni plenare pe an, una la momentul prezentării raportului anual al UE și, a doua, pentru a răspunde la raportul Parlamentului; subliniază că răspunsurile în scris primite din partea Comisiei și a SEAE la rezoluția Parlamentului referitoare la Raportul anual privind drepturile omului și democrația joacă un rol important în relațiile interinstituționale, întrucât permit o monitorizare sistematică și aprofundată a tuturor aspectelor semnalate de Parlament;

14.  felicită SEAE și Comisia pentru informarea exhaustivă cu privire la activitățile întreprinse de UE privind drepturile omului și democrația în 2014; consideră, însă, că actualul format al raportului anual privind drepturile omului și democrația ar putea fi îmbunătățit, oferind un format mai ușor de citit și o mai bună imagine de ansamblu a impactului concret al acțiunilor UE în domeniul drepturilor omului și al democrației în țările terțe, precum și a progresului realizat; solicită, de asemenea, raportarea cu privire la măsurile luate ca urmare a rezoluțiilor Parlamentului privind cazurile de încălcare a drepturilor omului, a democrației și a statului de drept;

15.  recomandă în această privință ca SEAE să adopte o abordare mai analitică în redactarea raportului anual, continuând, în același timp, să informeze cu privire la implementarea cadrului strategic al UE și a planului de acțiune; consideră că raportul anual ar trebui nu numai să sublinieze rezultatele obținute de UE și cele mai bune practici din domeniu, ci și să precizeze provocările și limitările cu care se confruntă UE în eforturile sale de promovare a drepturilor omului și a democrației în țările terțe, precum și învățămintele ce pot fi trase pentru acțiuni concrete în anii următori;

16.  își menține opinia că rapoartele de țară prezentate în raportul anual ar trebui să fie mai puțin descriptive și mai puțin statice, dar în schimb, să reflecte mai bine implementarea strategiilor de țară privind drepturile omului și să ofere o imagine de ansamblu a impactului acțiunilor UE la fața locului;

Cadrul strategic al UE și (noul) Plan de acțiune privind drepturile omului și democrația

17.  reiterează opinia potrivit căreia adoptarea cadrului strategic al UE și a primului Plan de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația în 2012 a reprezentat un punct de cotitură pentru UE în ceea ce privește integrarea drepturilor omului și a democrației, fără excepție, în relațiile sale cu restul lumii;

18.  salută adoptarea de către Consiliu, la iulie 2015, a unui nou Plan de acțiune pentru drepturile omului și democrație pentru 2015-2019; felicită SEAE pentru consultarea Comisiei, Parlamentului, a statelor membre, a societății civile și a organizațiilor regionale și internaționale pe parcursul evaluării primului plan de acțiune și al elaborării celui nou;

19.  salută angajamentul reînnoit al UE de a promova și de a proteja drepturile omului și de a sprijini democrația în întreaga lume; constată că planul de acțiune urmărește să permită UE să adopte o abordare mai focalizată, mai sistematică și mai coordonată în domeniul drepturilor omului și al democrației, precum și să consolideze impactul politicilor și instrumentelor sale la fața locului; sprijină, în acest sens, acordarea de prioritate pentru cinci domenii strategice de acțiune;

20.  invită VP/ÎR, SEAE, Consiliul, Comisia și statele membre să asigure o implementare eficientă și coerentă a noului plan de acțiune; atrage în mod deosebit atenția asupra importanței care trebuie acordată măririi eficacității și maximizării impactului local al instrumentelor folosite de UE pentru a promova respectarea drepturilor omului și a democrației în lume; subliniază nevoia de a asigura un răspuns rapid și adecvat la încălcările drepturilor omului; reiterează importanța intensificării eforturilor de integrare a drepturilor omului și a democrației în toate acțiunile externe ale UE, inclusiv la cel mai înalt nivel politic;

21.  subliniază că, pentru a îndeplini obiectivele ambițioase fixate în noul plan de acțiune, UE trebuie să aloce suficiente resurse și cunoștințe specializate, atât în ceea ce privește resursele umane din delegații și de la sediul central, cât și în ceea ce privește fondurile disponibile pentru proiecte;

22.  reiterează opinia că, pentru a-și promova coerent și consecvent agenda în materie de drepturi ale omului și democrație, sunt necesare un consens solid și o mai bună coordonare între statele membre și instituțiile europene; reamintește că planul de acțiune privește atât UE, cât și statele membre; subliniază ferm, prin urmare, că statele membre ar trebui, fără excepție, să se implice mai mult în implementarea planului de acțiune și a cadrului strategic al UE și să le utilizeze ca pe un model propriu pentru promovarea drepturilor omului și a democrației atât la nivel bilateral, cât și la nivel multilateral; ia act cu satisfacție de prevăzuta evaluare intermediară a noului plan de acțiune și subliniază importanța unor consultări complete care să reflecte în mod coerent rezultatele atinse în domeniul drepturilor omului;

23.  îndeamnă, în acest sens, Consiliul Afaceri Externe să abordeze în mod regulat subiectele privind drepturile omului și democrația; reiterează invitația făcută Consiliului Afaceri Externe al UE de a organiza o dezbatere publică anuală privind acțiunea UE în domeniul drepturilor omului și al democrației;

24.  felicită SEAE și Comisia pentru informarea cu privire la implementarea primului plan de acțiune și se așteaptă ca această informare să continue în cadrul noului plan de acțiune; reamintește, totodată, hotărârea sa de a fi asociat direct și consultat cu privire la implementarea noului plan de acțiune;

25.  invită VP/ÎR ca, în coordonare cu toți ceilalți comisari, să elaboreze un program care să integreze drepturile omului în diferite activități ale UE, în special în următoarele domenii: dezvoltare, migrație, mediu înconjurător, ocuparea forței de muncă, protecția datelor pe internet, comerț, investiții, tehnologie și afaceri;

Privire generală asupra altor instrumente de politică ale UE

Mandatul Reprezentantului Special al UE pentru drepturile omului

26.  reamintește importanța mandatului Reprezentantului Special al UE (RSUE) pentru drepturile omului în mărirea eficacității și a vizibilității Uniunii Europene în protecția și promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice în întreaga lume; salută deținătorul mandatului actual pentru realizările sale importante și pentru implicarea în schimburi de opinie regulate cu Parlamentul European și cu societatea civilă;

27.  salută extinderea mandatului RSUE până în februarie 2017 și își reiterează solicitarea ca acest mandat să fie transformat într-unul permanent; solicită prin urmare revizuirea mandatului pentru a acorda RSUE putere de inițiativă, personal adecvat și resurse financiare, competența de a face declarații publice, de a raporta cu privire la rezultatele vizitelor în țări terțe și de a comunica poziția UE cu privire la probleme ce implică drepturile omului, consolidând rolul RSUE prin îmbunătățirea vizibilității și eficacității acțiunilor sale;

28.  reiterează invitația adresată Consiliului de a stipula în mandatul reprezentanților geografici speciali ai UE cerința de a colabora strâns cu RSUE pentru drepturile omului;

Strategiile de țară privind drepturile omului și rolul delegațiilor UE

29.  remarcă faptul că 132 de strategii de țară privind drepturile omului au fost aprobate de Comitetul politic și de securitate, în urma eforturilor concertate depuse de delegațiile UE, instituțiile UE și statele membre; își reiterează sprijinul pentru obiectivul strategiilor de țară privind drepturile omului - adaptarea acțiunilor UE din fiecare țară la situația și necesitățile sale specifice; subliniază nevoia unei evaluări continue a strategiilor de țară privind drepturile omului, efectuând ajustări acolo unde este necesar, și solicită îmbunătățirea în continuare a cooperării, comunicării și schimburilor de informații dintre delegațiile UE, ambasadele statelor membre și instituțiile UE în ceea ce privește elaborarea și implementarea acestor strategii;

30.  reiterează cererea ca deputații în Parlamentul European să aibă acces la conținutul strategiilor într-un format adecvat, astfel încât aceștia să își poată îndeplini datoriile în mod eficient și transparent; recomandă SEAE și Comisiei să comunice obiectivul fiecărei strategii pentru a îmbunătăți transparența acestora; insistă ca SEAE să includă în fiecare strategie indicatori clari și măsurabili pentru măsurarea progreselor;

31.  subliniază cu fermitate importanța luării în considerare a strategiilor de țară privind drepturile omului la toate nivelurile procesului de formulare a politicilor pentru fiecare țară terță, inclusiv în timpul pregătirii dialogurilor politice la nivel înalt, a dialogurilor privind drepturile omului, a documentelor de strategie de țară și a programelor de acțiune anuale;

32.  salută crearea de centre de coordonare pentru drepturile omului și/sau pentru chestiuni legate de gen în toate delegațiile și în misiunile din cadrul Politicii de securitate și apărare comună (PSAC); constată, cu toate acestea, că informațiile disponibile publicului online sunt de multe ori perimate și solicită, prin urmare, o revizuire rapidă a acestora;

33.  reamintește recomandarea sa adresată VP/ÎR și SEAE de a elabora orientări operaționale clare privind rolul centrelor de coordonare în cadrul delegațiilor, pentru a capacita personalul acestora să acționeze ca niște veritabili consilieri pentru drepturile omului și pentru a le permite să își desfășoare activitatea în mod coerent și integrativ, optimizând astfel activitatea delegațiilor; consideră că activitatea centrelor pentru drepturile omului ar trebui să fie, de asemenea, sprijinită de serviciile diplomatice ale statelor membre; este de părere că activitatea desfășurată de centrele de coordonare în domeniul drepturilor omului ar trebui să fie total independentă și liberă de intervenții și hărțuiri politice din partea autorităților naționale din țări terțe, în special în ceea ce privește contactele lor cu activiștii din domeniul drepturilor omului și cu societatea civilă;

Dialogurile și consultările în domeniul drepturilor omului

34.  recunoaște că dialogurile privind drepturile omului cu țările terțe pot fi instrumente eficiente pentru cooperarea și relațiile bilaterale în ceea ce privește promovarea și apărarea drepturilor omului, cu condiția ca ele să nu constituie un scop în sine, ci un mijloc de a garanta angajamente și realizări specifice din partea omologului; salută și încurajează, prin urmare, instituirea de dialoguri privind drepturile omului cu un număr din ce în ce mai mare de țări, cum ar fi Myanmar; ia act cu satisfacție, în acest context, de cea de-a șasea rundă a dialogului UE-Moldova în domeniul drepturilor omului;

35.  îndeamnă VP/ÎR și SEAE să își desfășoare dialogurile privind drepturile omului și seminarele societății civile în acest domeniu cu un accent clar, orientat spre rezultate, reflectând strategiile de țară privind drepturile omului; îndeamnă SEAE să includă sistematic un dialog pregătitor cu organizațiile societății civile, care să fie integrat automat în dialogul propriu-zis; insistă, de asemenea, ca VP/ÎR, RSUE pentru drepturile omului și SEAE să abordeze în mod sistematic cazurile individuale ale apărătorilor drepturilor omului aflați în situații de risc sau în închisoare și ale prizonierilor politici și de alte încălcări ale drepturilor omului și în mod responsabil și transparent, în dialogurile pe tema drepturilor omului; consideră că este esențial ca demersul SEAE să garanteze în mod sistematic respectarea tuturor angajamentelor asumate în fiecare dialog pe drepturile omului;

36.  reiterează solicitarea adresată SEAE de a elabora un mecanism global de monitorizare și analizare a modului de funcționare a dialogurilor pe teme de drepturile omului, în cooperare cu societatea civilă și cu organizațiile din domeniul drepturilor omului, cu scopul de a îmbunătăți impactul acestora; consideră că, în cazul în care aceste dialoguri eșuează în mod repetat, ar trebui trase concluzii politice și utilizate instrumente alternative pentru sprijinirea promovării drepturilor omului în țara respectivă; observă, în acest sens, că dialogul privind drepturile omului cu Rusia a fost suspendat în 2014 și ia act inclusiv de lipsa de rezultate în urma dialogurilor similare cu China și Belarus; îndeamnă, prin urmare, SEAE să își regândească total strategia privind drepturile omului în relația cu Rusia și China;

37.  invită UE și delegațiile sale să își intensifice dialogul politic cu guvernele care încalcă drepturile omului, democrația și statul de drept, dialog în care să implice și societatea civilă, și insistă asupra faptului că dialogul politic privind drepturile omului purtat de UE cu țările terțe trebuie să prevadă o definiție mai integratoare și mai cuprinzătoare a nediscriminării în ceea ce privește, printre altele, persoanele LGTBI, religia sau convingerile, sexul, originea rasială sau etnică, vârsta, handicapurile și orientarea sexuală; subliniază faptul că, în special în țările cu rezultate slabe atât în dezvoltare, cât și în privința respectării drepturilor omului, ajutorul pentru dezvoltare ar trebui menținut și chiar consolidat, dar ar trebui să fie dirijat, de preferință, prin intermediul organizațiilor societății civile și al partenerilor locali neguvernamentali și să fie monitorizat în mod sistematic, în paralel cu angajamente ale guvernelor în direcția îmbunătățirii situației pe teren a drepturilor omului;

38.  recunoaște importanța luării de măsuri suplimentare împotriva anumitor persoane (sancțiuni orientate precum înghețarea activelor sau interdicții de călătorie), pentru a contracara astfel regimurile autoritare în cazul în care dialogurile eșuează în mod repetat;

Orientările UE cu privire la drepturile omului

39.  salută, în acest context, adoptarea de către Consiliu în mai 2014 a Orientărilor UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline; reamintește, cu toate acestea, cererea sa către SEAE de a clarifica procesul de selecție a temelor conținute de orientările UE și, de asemenea, de a consulta Parlamentul și societatea civilă cu privire la această chestiune înainte de selectarea temelor;

40.  reiterează invitația adresată ÎR/VP și SEAE de a aplica în mod eficace și coerent Orientările UE privind dreptul internațional umanitar (DIU)(38), inclusiv în ceea ce privește conflictele și crizele umanitare din țări ca Siria, Irak, Libia și Ucraina; recomandă, în acest context, ca SEAE să sprijine organizațiile din societatea civilă care promovează respectarea dreptului internațional umanitar de către actorii statali și nestatali; îndeamnă UE, totodată, să utilizeze toate instrumentele aflate la dispoziția sa pentru a îmbunătăți respectarea de către actorii statali și nestatali a dreptului internațional umanitar; invită UE și statele membre să contribuie la inițiativa în desfășurare dintre Elveția și Comitetul Internațional al Crucii Roșii de a consolida conformitatea cu dreptul internațional umanitar;

41.  subliniază ferm importanța evaluării sistematice a aplicării Orientărilor UE privind drepturile omului, inclusiv aplicarea Orientărilor UE pentru promovarea și protejarea drepturilor copiilor, utilizând valori de referință bine definite; consideră că, pentru a asigura o bună aplicare a orientărilor, trebuie luate măsuri suplimentare menite să facă cunoscut conținutul acestora în rândul personalului SEAE și al delegațiilor UE și al reprezentanțelor statelor membre în străinătate; își reiterează solicitarea sa ca societatea civilă și organizațiile pentru drepturile omului să fie mai activ implicate în selectarea, dezvoltarea, evaluarea și revizuirea orientărilor;

Drepturile omului și democrația prin politicile și instrumentele externe ale UE

42.  reamintește că UE s-a angajat să plaseze drepturile omului și democrația în centrul relațiilor sale cu țările terțe; subliniază, prin urmare, că promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice trebuie sprijinită prin toate instrumentele financiare adecvate ale politicilor UE care au o dimensiune externă, precum politica de extindere și politica de vecinătate, politica de securitate și apărare comună, precum și politicile vizând dezvoltarea, comerțul, migrația, justiția și afacerile interne; subliniază, în acest context, eforturile recente ale UE de a include încălcările drepturilor omului în matricea de alertă timpurie asociată măsurilor de prevenire a crizelor;

43.  subliniază faptul că, potrivit tratatului, UE are obligația de a se asigura că toate politicile și activitățile sale externe sunt concepute și implementate într-o manieră care consolidează și sprijină drepturile omului și statul de drept;

44.  consideră că instrumentele financiare externe ale UE reprezintă un mijloc important pentru promovarea și apărarea valorilor democrației și a drepturilor omului în străinătate; reiterează apelul său pentru îmbunătățirea coerenței diferitor instrumente tematice și geografice;

45.  ia act de eforturile Comisiei de a-și îndeplini angajamentul, inclusiv dispozițiile privind drepturile omului în evaluările sale de impact pentru propunerile legislative și nelegislative, implementarea măsurilor și a acordurilor comerciale; îndeamnă Comisia să îmbunătățească calitatea și caracterul exhaustiv al evaluărilor de impact, precum și măsurile subsecvente șa acestea, și să asigure integrarea sistematică a aspectelor legate de drepturile omului; subliniază rolul pe care societatea civilă l-ar putea juca în cadrul acestui proces;

Extinderea și politica de vecinătate

46.  reamintește că politica de extindere a UE este unul dintre cele mai puternice instrumente pentru consolidarea respectării drepturilor omului și a principiilor democratice; regretă blocarea explicită a extinderii decisă de Comisia Juncker, totuși salută aplicarea acestei noi abordări pe parcursul negocierilor de aderare pentru capitolele referitoare la sistemul judiciar, drepturile fundamentale și justiția, libertatea și securitatea, care să țină seama în mod corespunzător de timpul necesar pentru implementarea adecvată a acestor reforme;

47.  își exprimă îngrijorarea cu privire la deteriorarea libertății de exprimare și a mass-mediei în anumite țări implicate în procesul de aderare și într-o serie de țări vizate de politica de vecinătate; subliniază necesitatea urgentă de a îmbunătăți independența și transparența dreptului de proprietate a mass-mediei în țările respective și de a aborda problema presiunilor politice și economice asupra jurnaliștilor, care duc adesea la cenzură și autocenzură; solicită Comisiei să continue să monitorizeze și să acorde prioritate respectării libertății de exprimare și a mass-mediei în procesul negocierii condițiilor de aderare;

48.  regretă că implementarea corespunzătoare a cadrului legislativ pentru protecția minorităților este în continuare o provocare, după cum se afirmă în Strategia de extindere a Comisiei pentru 2014-2015(39); invită țările candidate să își intensifice eforturile pentru a crea o cultură de acceptare a minorităților, prin îmbunătățirea implicării lor în procesele decizionale și în sistemul educațional, acordând o atenție specială copiilor romi; îndeamnă UE să urmărească îndeaproape punerea în aplicare a dispozițiilor care protejează drepturile omului, inclusiv drepturile persoanelor ce aparțin minorităților și combaterea tuturor formelor de discriminare, a violențelor motivate de orientarea sexuală, pe parcursul procesului de extindere;

49.  ia act cu îngrijorare de deteriorarea culturilor politice democratice din unele țări candidate și potențial candidate și în anumite țări din cadrul politicii europene de vecinătate; reamintește că buna guvernanță, respectarea statului de drept, a libertății de opinie și a drepturilor omului, dialogul politic, obținerea unui compromis și includerea tuturor părților interesate în procesul decizional stau la temelia regimurilor democratice; constată cu egală îngrijorare slabele progrese înregistrate de țările aflate în procesul de negociere a aderării în privința îmbunătățirii independenței sistemului judiciar și în combaterea corupției; se alătură Comisiei pentru a îndemna țările aflate în procesul de negociere a aderării să constituie un bilanț credibil al rezultatelor obținute în ceea ce privește anchetele, urmărirea în justiție și condamnările definitive pronunțate;

50.  reamintește, în contextul reexaminării în curs a politicii europene de vecinătate, că TUE prevede că Uniunea dezvoltă cu țările învecinate relații privilegiate întemeiate pe valorile Uniunii, printre care se numără respectarea drepturilor omului și a democrației(40); reamintește, de asemenea, că după Primăvara arabă din 2011, UE și-a redefinit politica de vecinătate pe baza principiului „mai mult pentru mai mult”, vizând consolidarea instituțiilor democratice și progresul în domeniul drepturilor omului; subliniază faptul că, date fiind provocările importante cu care s-au confruntat țările din vecinătatea UE în ultimii ani, cum ar fi răspândirea instabilității și a conflictelor în Orientul Mijlociu și nordul Africii, situații exploatate de grupările de extremiști și islamiști radicalizați, suferințele umane cauzate de acțiunile Rusiei, drepturile omului și principiile democratice având mult de suferit;

51.  își exprimă, prin urmare, convingerea că, în politica europeană de vecinătate revizuită, promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice ar trebui să ocupe în continuare un loc central; reiterează faptul că promovarea drepturilor omului și a democrației sunt în același timp în interesul țărilor partenere, cât și în interesul UE;

52.  subliniază că UE ar trebui să continue să sprijine în mod activ instituțiile democratice și eficiente din domeniul drepturilor omului, societatea civilă și libertatea mass-mediei din țările învecinate, ia act cu satisfacție, în acest context, de sprijinul substanțial continuu acordat prin Instrumentul pentru democrație și drepturile omului și Facilitatea pentru societatea civilă; salută totodată angajamentul constant și eficient al Fondului european pentru democrație în vecinătatea estică și în cea sudică a UE în favoarea promovării democrației și a respectării drepturilor și libertăților fundamentale, astfel cum este menționat și în primul raport de evaluare al acestui fond, efectuat de Parlament(41); încurajează ferm UE și statele sale membre să ofere în continuare stimulente puternice și know-how-ul din cadrul proceselor proprii de tranziție pentru a sprijini procesele reformei democratice din vecinătatea UE;

53.  susține în continuare că este absolut esențial să înceteze agresiunile Rusiei în Ucraina și să se instaureze stabilitatea și respectarea drepturilor omului;

Drepturile omului și comerțul

54.  își reiterează sprijinul pentru introducerea sistematică a clauzelor privind drepturile omului în toate acordurile internaționale încheiate între UE și țările terțe, cu respectarea, îndeosebi, a dialogului social european și a standardelor muncii ale OIM; invită Comisia să monitorizeze și să evalueze în mod eficace și sistematic punerea în aplicare a clauzelor privind drepturile omului și să informeze periodic Parlamentul cu privire la respectarea drepturilor omului de către țările partenere; salută utilizarea tot mai sistematică de către Consiliu a măsurilor restrictive aplicate țărilor terțe care își încalcă în mod deliberat angajamentele în materie de drepturi ale omului; recomandă în continuare ca, de fiecare dată când are loc o încălcare gravă a drepturilor omului de către o țară parteneră cu care a fost încheiat un acord, UE să ia măsurile concrete prevăzute în clauzele privind drepturile omului din acordul respectiv;

55.  salută intrarea în vigoare a noului sistem generalizat de preferințe (SGP) [Regulamentul (UE) nr. 978/2012] la 1 ianuarie 2014; ia act cu satisfacție de faptul că au fost acordate preferințe SGP+ pentru 14 țări, până la sfârșitul anului 2014, și reamintește obligația punerii efective în aplicare de către țările respective a 27 de convenții internaționale fundamentale privind drepturile omului și standardele de muncă, precum și a monitorizării aplicării lor efective, în conformitate cu criteriile prevăzute de respectivele convenții și de UE; așteaptă cu interes ca Comisia să evalueze problemele în mod transparent și eficient și să informeze Parlamentul și Consiliul cu privire la stadiul ratificării și a punerii efective în aplicare a convențiilor de către beneficiarii preferințelor SGP+ până la sfârșitul anului 2015; reiterează recomandarea sa ca Statutul de la Roma să fie adăugat pe viitoarea listă de convenții;

Afacerile și drepturile omului

56.  consideră că comerțul și drepturile omului se pot consolida reciproc, și că mediul de afaceri are un rol important de jucat în promovarea drepturilor omului și a democrației; consideră că promovarea drepturilor omului ar trebui să fie consolidată de cooperarea dintre guverne și sectorul privat; reafirmă în acest context că societățile europene ar trebui să ia toate măsurile pentru a se asigura că activitățile lor din țările terțe respectă drepturile omului; reafirmă, în plus, importanța promovării de către UE a responsabilității sociale a întreprinderilor și a rolului principal pe care întreprinderile europene trebuie să-l aibă în promovarea unor standarde la nivel internațional în ceea ce privește afacerile și drepturile omului; solicită, totodată, UE să își asume un rol activ în cadrul celei de-a 12-a sesiuni a Grupului de lucru al ONU privind chestiunea drepturilor omului, a societăților transnaționale și a altor întreprinderi comerciale și să sprijine eforturile de aliniere a politicilor lor cu Orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale; recomandă UE și statelor sale membre să se implice în noua dezbatere cu privire la un instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic privind afacerile și drepturile omului în cadrul sistemului ONU;

57.  consideră, prin urmare, că SEAE ar trebui să ceară ca delegațiile UE să colaboreze cu întreprinderile din UE care desfășoară activități în țări terțe în vederea garantării respectării drepturilor omului în cadrul activităților lor de afaceri; reamintește, de asemenea, solicitarea sa ca delegațiile UE să includă respectarea drepturilor omului în activitățile de afaceri ca o prioritate în cererile de propuneri la nivel local efectuate în cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) și ca delegațiile UE să ia măsurile necesare pentru protejarea apărătorilor drepturilor omului în conformitate cu orientările UE privind apărătorii drepturilor omului;

58.  reiterează invitația adresată Comisiei de a prezenta informări cu privire la punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului(42) de către statele membre, înainte de sfârșitul anului 2015;

59.  solicită UE să depună eforturi concertate de combatere a problemei acaparării terenurilor, promovând garanții adecvate care să prevină acest fenomen în țările în cauză și la nivelul întreprinderilor din UE și din alte țări europene, care sunt prezente în aceste țări;

60.  solicită UE să elaboreze un proiect-pilot privind indivizibilitatea drepturilor omului, problema terenurilor (acapararea terenurilor și evacuarea forțată) și coerența politicilor UE în acest sens; invită UE să informeze cu privire la analizarea aderării la Protocolul opțional la Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, potrivit angajamentului asumat în planul de acțiune al UE 2015-2019 privind drepturile omului și democrația.

Drepturile omului și dezvoltarea

61.  consideră că cooperarea pentru dezvoltare și promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice ar trebui să meargă mână în mână; reamintește, în acest context, că ONU a declarat că, în absența unei abordări bazate pe drepturile omului, obiectivele de dezvoltare nu pot fi realizate integral; reamintește, de asemenea, că UE s-a angajat să sprijine țările partenere, ținând seama de nivelul lor de dezvoltare și de progresele înregistrate în ceea ce privește drepturile omului și democrația; încurajează includerea în toate instrumentele a unor cadre clar definite privind rezultatele, pentru a asigura incluziunea grupurilor marginalizate și vulnerabile, precum și pentru a integra o abordare bazată pe drepturile omului;

62.  salută documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind o abordare bazată pe drepturi, care cuprinde toate drepturile omului, inclusiv drepturile femeilor și fetelor, pentru cooperarea UE pentru dezvoltare, publicat în aprilie 2014 și salutată de Consiliu; încurajează Comisia să monitorizeze punerea în aplicare a abordării bazate pe drepturile omului și să se asigure că drepturile omului și cooperarea pentru dezvoltare se consolidează reciproc pe teren; invită Comisia să furnizeze o evaluare transparentă și publică a punerii în aplicare a setului de instrumente ale UE legate de abordarea bazată pe drepturile omului; îndeamnă UE să își consolideze rolul de lider în apărarea drepturilor omului în lume prin utilizarea eficace, consecventă și judicioasă a tuturor instrumentelor disponibile pentru promovarea și apărarea drepturilor omului și a susținătorilor acestora, precum și prin eficacitatea politicii sale în domeniul ajutorului pentru dezvoltare, în conformitate cu noul obiectiv de dezvoltare durabilă (ODM) nr. 16 ;

63.  salută adoptarea Agendei ambițioase pentru dezvoltare durabilă pentru 2030 în cadrul summitului special al ONU de la New York, precum și rolul central pe care îl joacă UE în cadrul acestui proces și, în special, în ceea ce privește includerea valorilor fundamentale ale UE precum drepturile omului și buna guvernanță; salută faptul că noua agendă este ancorată clar în angajamente care țin de drepturile omului și că cele 17 obiective și cele 169 de aspecte vizate urmăresc respectarea drepturilor omului pentru toți; împărtășește viziunea care stă la baza acestui document privind o lume a respectului universal pentru drepturile omului și demnitatea umană, pentru statul de drept, justiție, egalitate și nediscriminare, a respectului pentru rasă, etnie și diversitate culturală, precum și pentru egalitatea de șanse, permițând realizarea deplină a potențialului uman și contribuind la prosperitatea partajată; subliniază că este necesar ca Agenda 2030 de dezvoltare durabilă, măsurile de monitorizare și de punere în aplicare în viitor a acesteia de către toate părțile interesate, inclusiv de către societatea civilă și sectorul privat, să se sprijine pe abordări bazate pe drepturile omului și pe egalitatea de gen, precum și pe obiectivele de eradicare a sărăciei, de reducere a inegalităților și a excluziunii sociale și de democratizare a economiei;

64.  subliniază importanța coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) pentru realizarea noii agende privind dezvoltarea durabilă; subliniază faptul că abordarea bazată pe drepturile omului ar trebui să conducă la o înțelegere mai profundă a CPD, întrucât, dacă nu sunt abordate obstacolele din calea realizării drepturilor, nu poate avea loc niciun progres spre dezvoltare durabilă și eradicarea sărăciei;

65.  reafirmă nevoia urgentă de abordare a problemei mondiale reprezentate de bolile cauzate de sărăcie și neglijate; solicită elaborarea unei strategii politice și a unui plan de acțiune pe termen lung privind sănătatea la nivel mondial, inovarea și accesul la medicamente care să includă, printre altele, investițiile în cercetare și dezvoltare, astfel încât să se garanteze dreptul la un standard de viață adecvat pentru sănătatea și bunăstarea fiecărei persoane, fără discriminare pe motive de rasă, religie, convingeri politice, condiție economică sau socială, identitate de gen sau orientare sexuală;

66.  reamintește faptul că Programul de acțiune de la Addis Abeba înseamnă angajamentul de a garanta un prag universal de protecție socială, asigurare de sănătate universală și servicii publice de bază pentru toți, inclusiv în domeniul sănătății și al educației;

67.  ia act cu satisfacție de documentul de orientare în ceea ce privește combaterea terorismului elaborat de SEAE și de către Comisie și aprobat de Consiliu, cu scopul de a asigura respectarea drepturilor omului în planificarea și punerea în aplicare împreună cu țări terțe a proiectelor de asistență pentru combaterea terorismului; invită SEAE și Comisia să asigure punerea în aplicare eficientă a documentului, începând cu difuzarea sa pe scară largă; reamintește, în acest context, că respectarea drepturilor și libertăților fundamentale este un element esențial pentru succesul politicilor de combatere a terorismului, inclusiv pentru utilizarea tehnologiilor de supraveghere digitală; sprijină eforturile depuse la nivel internațional pentru a pune capăt încălcărilor drepturilor omului comise de către ISIS/Daesh;

Drepturile populațiilor indigene

68.  solicită SEAE, Comisiei și statelor membre să sprijine revizuirea mandatului mecanismului de experți pentru drepturile populațiilor indigene, în concordanță cu Documentul final al Conferinței mondiale privind populațiile indigene (Rezoluția nr. 69/2(43) a Adunării Generale a ONU), pentru a monitoriza, evalua și îmbunătăți punerea în aplicare a Declarației privind drepturile popoarelor indigene; îndeamnă statele membre să solicite ca toți deținătorii de mandate privind procedurile speciale să acorde o atenție deosebită chestiunilor care afectează femeile și fetele indigene și să elaboreze în mod sistematic rapoarte cu privire la aceste chestiuni către Consiliul pentru Drepturile Omului; îndeamnă SEAE și statele membre să sprijine în mod activ elaborarea planului de acțiune la nivelul întregului sistem privind populațiile indigene, astfel cum solicită Adunarea Generală a ONU în rezoluția sa din septembrie 2014, în special în ceea ce privește organizarea unor consultări periodice cu populațiile indigene, ca parte a acestui proces; regretă profund faptul că, în unele zone din Africa de Vest, persoanele care suferă de boli mintale sunt legate de copaci în păduri sau sunt abandonate pe stradă, acestea fiind practici parg răspândite și aprobate de comunitățile locale;

Acțiunile UE privind migrația și refugiații

69.  își exprimă îngrijorarea profundă și solidaritatea față de numărul mare de refugiați și de migranți care suferă de pe urma gravelor încălcări ale drepturilor omului ca victime ale conflictelor, persecuțiilor, greșelilor de guvernare și rețelelor de imigrație ilegală, traficului, contrabandei, grupurilor extremiste sau bandelor criminale; de asemenea, își exprimă regretul profund pentru pierderile tragice de vieți omenești în rândul persoanelor care încearcă să ajungă la frontierele UE;

70.  subliniază nevoia urgentă de a aborda cauzele profunde ale fluxurilor de migrație și, prin urmare, de a aborda dimensiunea externă a crizei refugiaților, inclusiv prin găsirea unor soluții sustenabile la conflictele din vecinătatea noastră prin consolidarea cooperării și parteneriatului cu țările terțe în cauză și prin politicile externe ale UE; subliniază necesitatea unei abordări globale a migrației, bazată pe drepturile omului, și invită UE să își consolideze colaborarea cu ONU și cu agențiile sale, precum și cu organizațiile regionale, cu guvernele și cu ONG-urile pentru a aborda cauzele profunde ale fluxurilor de migrație și pentru a îmbunătăți concret situația din taberele de refugiați din apropierea zonelor de conflict; își reiterează apelul adresat UE de a se asigura că toate acordurile de cooperare și readmisie în materie de migrație încheiate cu statele din afara UE respectă dreptul internațional; reamintește că o strategie globală privind migrația este strâns legată de politicile în materie de dezvoltare și politicile umanitare, inclusiv crearea de coridoare umanitare și eliberarea de vize pe motive umanitare, precum și alte politici externe; ia act de operațiunea mediteraneeană a forței navale a Uniunii Europene împotriva contrabandiștilor și traficanților în Marea Mediterană (EUNAVFOR Med); subliniază, de asemenea, nevoia urgentă de a dezvolta politici mai puternice la nivelul Uniunii pentru a face față chestiunilor presante referitoare la migranți și refugiați și pentru a găsi un mecanism eficient, corect și durabil de împărțire a sarcinilor între statele membre; subliniază măsurile propuse de Comisie la 9 septembrie 2015 pentru a aborda criza refugiaților, cum ar fi revizuirea preconizată a regulamentului de la Dublin;

71.  solicită UE și statelor membre să își intensifice sprijinul în combaterea traficului de ființe umane, prin intermediul politicilor externe, axându-se în special pe protecția victimelor, îndeosebi a minorilor; crede cu tărie că UE ar trebui să își consolideze cooperarea cu țările terțe și cu alți actori relevanți pentru a face schimb de bune practici și a contribui la desființarea rețelelor internaționale de trafic; reiterează necesitatea ca toate statele membre ale UE să pună în aplicare Directiva UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia(44) și Strategia UE pentru perioada 2012-2016 în vederea eradicării traficului de persoane(45);

72.  subliniază că 17,5 milioane de oameni au fost strămutați în 2014 ca urmare a unor dezastre climatice; subliniază că aceste strămutări afectează îndeosebi regiunile din sud, care sunt cele mai expuse impactului schimbărilor climatice; subliniază că 85 % dintre aceste strămutări au loc în țări în curs de dezvoltare, în principal în cadrul unei țări sau al unor părți ale țării; subliniază că, în cadrul obiectivelor de dezvoltare ale mileniului, statele membre ale UE s-au angajat să aloce 0,7 % din PIB pentru finanțarea ajutorului pentru dezvoltare;

73.  solicită UE să participe activ la dezbaterile referitoare la termenul de „refugiat climatic”, inclusiv la eventuala sa definire juridică în cadrul dreptului internațional sau în orice acord internațional cu forță de lege;

74.  își reiterează apelul pentru o poziție comună a UE privind utilizarea dronelor armate, în care să se susțină respectarea drepturilor omului și a dreptului umanitar internațional și în care să fie abordate aspecte precum cadrul legal, proporționalitatea, responsabilitatea, protecția civililor și transparența; îndeamnă UE încă o dată să interzică dezvoltarea, producerea și utilizarea unor sisteme de arme pe deplin autonome care permit efectuarea de atacuri fără intervenție umană; solicită UE să se opună practicii uciderilor extrajudiciare și cu țintă precisă și să o interzică, precum și să se angajeze pentru luarea de măsuri adecvate, în conformitate cu obligațiile juridice interne și internaționale, atunci când există motive întemeiate pentru a considera că o persoană sau o entitate din cadrul unei jurisdicții poate fi conectată cu ucideri ilegale cu țintă precisă, comise în străinătate;

Evenimentele culturale și sportive internaționale și drepturile omului

75.  este profund îngrijorat că unele evenimente sportive majore sunt organizate în țări cu regimuri autoritare, în care sunt încălcate drepturile omului și libertățile fundamentale; subliniază că este nevoie de campanii de sensibilizare în rândul publicului larg privind necesitatea ca evenimentele sportive să respecte dispoziții în materie de drepturi ale omului, inclusiv în ceea ce privește prostituția forțată și traficul de ființe umane; solicită UE și statelor membre să coopereze cu UNHCR și alte foruri multilaterale, precum și cu federațiile sportive naționale, cu corporațiile relevante și cu organizațiile societății civile pentru a garanta respectarea deplină a drepturilor omului în cadrul unor astfel de evenimente, inclusiv prin stabilirea respectării drepturilor omului ca unul dintre principalele criterii de acordare a dreptului de organizare a principalelor evenimente sportive internaționale; în acest sens, acordă o atenție deosebită evenimentelor care urmează să aibă loc, și anume Cupa Mondială de Fotbal din Rusia în 2018 și din Qatar în 2022 și Jocurile Olimpice de la Beijing din 2022;

Acțiunea UE în cadrul organizațiilor multilaterale

76.  își reafirmă sprijinul deplin pentru angajamentul puternic al UE pentru promovarea drepturilor omului și a principiilor democratice prin cooperarea cu structurile ONU și agențiile sale specializate, cu Consiliul Europei, cu OSCE și cu OCDE, în conformitate cu articolele 21 și 220 din TUE; salută, prin urmare, adoptarea obiectivelor de dezvoltare durabilă;

77.  reamintește, de asemenea, faptul că este important ca UE să se implice în mod activ și consecvent în toate mecanismele privind drepturile omului din cadrul ONU, mai ales în a treia Comisie a Adunării Generale a ONU și UNHRC; recunoaște eforturile depuse de SEAE, de delegațiile UE de la New York și Geneva și de statele membre vizând creșterea gradului de coerență al Uniunii în cadrul ONU în ceea ce privește aspectele legate de drepturile omului; încurajează UE să își intensifice eforturile de a-și face auzită vocea, inclusiv prin intensificarea practicii din ce în ce mai răspândite a inițiativelor interregionale, prin susținerea rezoluțiilor și prin asumarea unui rol de lider în privința acestora;

78.  reamintește importanța menținerii practicii instituționalizate de a trimite o delegație parlamentară la Adunarea Generală a ONU; salută reînnoirea acestei practici în 2015, cu ocazia celei de-a 28-a sesiuni a UNHRC;

79.  subliniază că, pentru a consolida credibilitatea și legitimitatea UNHRC, toți membrii acestuia trebuie să respecte cele mai înalte standarde în materie de drepturile omului și să își îndeplinească angajamentele în acest domeniu; consideră că drepturile omului trebuie promovate, dezvoltate și consolidate în cadrul tuturor forumurilor internaționale; invită Comisia să raporteze public cu privire la activitățile și acțiunile pe care le realizează pentru a avansa în cadrul agendei privind drepturile omului și a consolida responsabilitatea și răspunderea organizațiilor internaționale precum OMC și Banca Mondială (BIRD, IFC, MIGA) în ceea ce privește drepturile omului;

80.  își reafirmă angajamentul ferm față de încetarea impunității pentru majoritatea crimelor grave îngrijorătoare pentru comunitatea internațională și față de asigurarea justiției pentru victimele crimelor de război, crimelor împotriva umanității și genocidelor și, prin urmare, își reiterează sprijinul puternic față de Curtea Penală Internațională (CPI); consideră regretabil că niciun stat nu a ratificat Statutul de la Roma în 2014; subliniază responsabilitatea de a pune capăt impunității și de a-i urmări în justiție pe cei responsabili de genocid, de crime împotriva umanității și de crime de război, inclusiv infracțiuni care implică violență sexuală; se arată îngrijorat de faptul că mai multe mandate de arestare nu au fost încă executate; îndeamnă UE să își continue sprijinul diplomatic și politic ferm pentru consolidarea și extinderea relației dintre CPI și ONU, în special la nivelul Consiliului de Securitate al ONU, precum și în cadrul relațiilor sale bilaterale și al tuturor celorlalte foruri; îndeamnă UE, inclusiv delegațiile sale, precum și statele membre să își intensifice eforturile de promovare a caracterului universal al Statutului de la Roma și a ratificării și implementării eficiente a acestuia; solicită statelor membre să pună la dispoziția CPI resursele necesare și să consolideze sprijinul pentru sistemul internațional de justiție penală, printre altele prin sprijinirea financiară a actorilor societății civile, de exemplu, prin Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO); solicită implementarea instrumentelor UE 2013 privind complementaritatea dintre justiția internațională și națională;

81.  invită UE și statele membre să promoveze în mod activ CPI și necesitatea de punere în aplicare a deciziilor sale în toate tipurile de dialoguri cu țările terțe;

Consolidarea respectului pentru drepturile omului în lume

Libertatea de gândire, libertatea de conștiință libertatea religioasă sau de convingere

82.  reamintește că libertatea de gândire, de conștiință, de religie și de convingere este un drept fundamental al omului, astfel cum este recunoscut în Declarația universală a drepturilor omului, precum și garantat de articolul 18 din Convenția Internațională a ONU cu privire la drepturile civile și politice; reamintește, de asemenea, corelația cu alte drepturi și libertăți fundamentale ale omului, care includ dreptul de a crede sau de a nu crede, libertatea de a practica convingeri teiste, non-teiste sau ateiste și dreptul de a adopta, de a schimba sau de a abandona o convingere sau de a reveni la aceasta; își exprimă îngrijorarea față de faptul că unele țări încă nu respectă standardele ONU și utilizează represiunea de stat, care poate include pedeapsă fizică, condamnări la închisoare, amenzi exorbitante și chiar pedeapsa cu moartea, încălcând libertatea de religie sau de convingere; este preocupat de persecuțiile tot mai numeroase ale minorităților religioase sau de credință, inclusiv ale comunităților creștine, precum și de prejudiciile ilegale aduse locurilor de întrunire a acestor comunități;

83.  invită UE și statele membre să își intensifice eforturile pentru a contribui la eradicarea tuturor formelor de discriminare religioasă, precum și pentru a promova dialogul interreligios în interacțiunile cu țările terțe; solicită luarea unor măsuri concrete pentru a proteja minoritățile religioase, necredincioșii, apostații și ateii care sunt victimele legilor blasfemiei și solicită UE și statelor membre să se implice în abrogarea acestor legi; salută angajamentul UE de a promova libertatea de religie sau de credință în cadrul forumurilor internaționale, inclusiv sprijinind mandatul Raportorului special al ONU privind libertatea de religie sau de credință; sprijină pe deplin practica UE de a juca un rol de lider în ceea ce privește rezoluțiile tematice pe acest subiect în cadrul UNHRC și în cadrul Adunării Generale a ONU; cere să se realizeze acțiuni și să se ia măsuri concrete pentru punerea în aplicare și îmbunătățirea orientărilor UE privind promovarea și protecția libertății de religie sau de convingere; consideră că ar trebui să se realizeze acțiuni atât în forumurile internaționale, cât și regionale, inclusiv prin intermediul delegațiilor UE, păstrându-se un dialog deschis, transparent și regulat cu asociațiile și comunitățile religioase, în conformitate cu articolul 17 din TFUE; de asemenea, atrage atenția asupra necesității de a asigura formarea sistematică și consistentă a personalului UE, de la sedii și din delegații;

Acțiunile UE împotriva pedepsei cu moartea

84.  salută declarația comună a ÎR/VP și a Secretarului General al Consiliului Europei(46) din octombrie 2014, care a reafirmat opoziția fermă și absolută a acestora față de pedeapsa capitală în toate cazurile și în toate circumstanțele; își menține punctul de vedere că abolirea pedepsei cu moartea la nivel mondial ar trebui să fie unul dintre obiectivele centrale ale UE în ceea ce privește drepturile omului; subliniază că sprijinul acordat țărilor terțe pentru politica de combatere a drogurilor ar trebui să vizeze abolirea pedepsei cu moartea pentru infracțiuni legate de droguri; solicită UE și statelor membre, în contextul celui de-al șaselea Congres Mondial împotriva pedepsei cu moartea, care va avea loc la Oslo, Norvegia, în iunie 2016, să se opună în mod răspicat și fără echivoc pedepsei cu moartea, să își intensifice angajamentele pentru abolirea pedepsei cu moartea și să sprijine campanii de informare pe acest subiect;

85.  își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul din ce în ce mai mare de sentințe de condamnare la moarte și execuțiile pronunțate în întreaga lume; regretă profund că unele țări terțe mai au încă în legislațiile lor pedeapsa capitală; consideră regretabil faptul că Belarus a reluat execuțiile, după o pauză de doi ani; reiterează, prin urmare, apelul adresat Belarusului de a implementa un moratoriu privind pedeapsa cu moartea, care ar trebui să ducă în final la abolirea acesteia; ia act de faptul că există opt state care aplică pedeapsa cu moartea pentru homosexualitate;

86.  îndeamnă SEAE, Comisia și statele membre să ofere orientări cu privire la o politică europeană cuprinzătoare și eficace privind pedeapsa cu moartea, în raport cu zecile de cetățeni europeni care riscă să fie executați în țări terțe, care ar trebui să conțină mecanisme solide și consolidate în ceea ce privește identificarea, acordarea de asistență juridică și reprezentarea la nivel diplomatic;

87.  invită UE să colaboreze în continuare cu țările care aplică încă pedeapsa cu moartea, utilizând toate instrumentele diplomatice și de cooperare pentru a asigura abolirea pedepsei cu moartea; reiterează, de asemenea, solicitarea adresată UE de a continua monitorizarea condițiilor în care se desfășoară execuțiile în țările care practică în continuare pedeapsa cu moartea;

Lupta împotriva torturii și maltratării

88.  consideră că, dată fiind cea de a 30-a aniversare a Convenției ONU împotriva torturii și având în vedere că la nivel mondial continuă să fie înregistrate cazuri de tortură și de maltratare, UE ar trebui să își intensifice eforturile vizând eradicarea acestor încălcări grave ale drepturilor omului; subliniază faptul că membrii grupurilor vulnerabile, cum ar fi copiii și femeile sau minoritățile etnice, lingvistice și religioase, care sunt expuse torturii sau relelor tratamente în detenție, necesită o atenție specială; îndeamnă, prin urmare, SEAE și VP/ÎR să se implice mai mult în combaterea torturii și a altor tratamente sau pedepse crude, inumane și degradante prin creșterea numărului de acțiuni diplomatice și printr-o poziționare publică mai sistematică, reflectând valorile și principiile la care UE s-a angajat; recomandă ca SEAE, delegațiile UE și statele membre să utilizeze la potențialul lor maxim toate instrumentele existente, cum ar fi orientările UE privind tortura(47); recomandă, în acest context, îmbunătățirea constantă a mecanismelor de control al exporturilor pentru medicamentele ce pot fi folosite pentru execuții sau tortură, inclusiv introducerea unei clauze care să vizeze utilizarea finală, prin care să se suspende sau să se oprească transferul de articole de securitate care în mod clar nu au altă utilizare practică decât în scopul aplicării pedepsei capitale sau torturii;

89.  subliniază că există țări care nu au reușit să ia măsuri prin care să abordeze nevoia urgentă de planuri cu resurse complete pentru îmbunătățirea condițiilor din închisori; constată că s-a înregistrat un progres foarte lent în asigurarea faptului că facilitățile din închisori respectă standardele internaționale privind drepturile omului și că drepturile prizonierilor la viață, integritate fizică și demnitate sunt protejate; evidențiază necesitatea îmbunătățirii condițiilor de detenție pentru a respecta drepturile omului și faptul că persoanele încarcerate nu ar trebui să fie supuse unui tratament sau unor pedepse inumane sau degradante;

Discriminarea

90.  subliniază că nicio formă de discriminare, violență, pedeapsă prin represalii, tortură, abuz sexual al femeilor și al fetelor, mutilare genitală, căsătorie a copiilor, căsătorie forțată, trafic de femei, discriminare și excluziune socială pe criterii de clasă sau origine socială sau de violență domestică nu poate fi justificată, în nicio circumstanță, pe motive sociale, religioase sau convingeri și tradiții culturale;

91.  condamnă în cei mai fermi termeni toate formele de discriminare, inclusiv cele bazate pe rasă, culoare, gen, orientare sexuală, identitate sexuală, limbă, cultură, religie sau convingere, origine socială, castă, naștere, vârstă, handicap sau orice alt statut; îndeamnă UE să își intensifice eforturile de eradicare a tuturor formelor de discriminare, de rasism și de xenofobie prin dialoguri politice și pe teme de drepturile omului, prin activitatea delegațiilor UE și prin diplomația publică; îndeamnă, de asemenea, UE să continue să promoveze ratificarea și implementarea integrală a tuturor convențiilor ONU care susțin această cauză, cum ar fi Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială sau Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap;

Drepturile persoanelor LGBTI

92.  consideră că UE ar trebui să își continue eforturile pentru consolidarea respectării drepturilor persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), în conformitate cu orientările UE pe acest subiect(48); recomandă punerea în aplicare a orientărilor, inclusiv prin instruirea personalului UE din țările terțe; consideră regretabil faptul că 75 de țări incriminează în continuare homosexualitatea, dintre care opt prevăd pedeapsa cu moartea, și consideră că practicile și actele de violență împotriva persoanelor bazate pe orientarea lor sexuală nu ar trebui să rămână nepedepsite; sprijină activitatea continuă a Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului în scopul combaterii acestor legi discriminatorii, precum și activitatea altor organisme ale ONU; este preocupat de restricțiile asupra drepturilor fundamentale ale apărătorilor drepturilor persoanelor LGBTI și cere UE să mărească sprijinul acordat acestora; consideră că drepturile persoanelor LGBTI pot fi respectate într-o mai mare măsură dacă aceste persoane au acces la instituții juridice, posibil prin parteneriat civil sau căsătorie;

93.  subliniază faptul că comunitățile minoritare din țările terțe au nevoi specifice și că ar trebui promovată egalitatea deplină a acestora în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și culturale;

Discriminarea pe criterii de castă

94.  ia act cu mare îngrijorare de dimensiunea și consecințele discriminării pe criterii de castă și de perpetuarea încălcărilor drepturilor omului pe criterii de castă, printre care se numără refuzarea accesului la justiție sau la un loc de muncă, segregarea continuă, sărăcia și stigmatizarea; solicită adoptarea unui instrument al UE pentru prevenirea și eliminarea discriminării bazate pe castă; recomandă integrarea temei în orientările și planurile de acțiune ale SEAE și ale Comisiei, în special în lupta UE împotriva tuturor formelor de discriminare și în eforturile de combatere a violenței împotriva femeilor și a fetelor și a tuturor formelor de discriminare împotriva acestora;

Drepturile persoanelor cu handicap

95.  salută ratificarea Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap; reiterează importanța implementării ei eficiente atât de către statele membre, cât și de către instituțiile UE; subliniază, în special, necesitatea de a integra într-o manieră credibilă principiul accesibilității universale și toate drepturile persoanelor cu handicap în toate politicile relevante ale UE, inclusiv în domeniul cooperării pentru dezvoltare, și subliniază caracterul prescriptiv și orizontal al acestei chestiuni;

96.  încurajează VP/ÎR să sprijine în continuare procesul de ratificare și de punere în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap de către țările care încă nu au ratificat-o și nu au pus-o în aplicare;

97.  evidențiază faptul că comunitatea internațională a identificat ca prioritate situația femeilor cu handicap; reamintește concluziile biroului Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, care a declarat că politicile și programele ce vizează violența împotriva femeilor și a fetelor cu handicap ar trebui elaborate în parteneriat strâns cu persoanele cu handicap, recunoscând autonomia acestor persoane, precum și cu organizațiile care se ocupă de persoanele cu handicap; subliniază că sunt necesare controlul regulat al instituțiilor și formarea adecvată a persoanelor care acordă îngrijiri; cere ca UE să includă lupta împotriva discriminării pe motive de handicap în politicile sale de acțiune externă, de cooperare și de ajutor pentru dezvoltare, inclusiv în Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului;

Drepturile femeilor și ale fetelor

98.  reamintește faptul că Premiul Saharov pe 2014 a fost acordat doctorului Denis Mukwege pentru angajamentul său ferm față de victimele actelor de violență sexuală și pentru promovarea continuă a drepturilor femeilor, acțiuni prin care a crescut gradul de informare privind utilizarea violenței și a mutilării sexuale a femeilor, fetelor și copiilor ca mijloace ale războiului; condamnă cu fermitate toate formele de abuz și violență împotriva femeilor, fetelor și copiilor, în special utilizarea violenței sexuale ca armă de război; condamnă, de asemenea, mutilarea genitală a femeilor, căsătoriile copiilor, căsătoriile timpurii și forțate, sclavia sexuală, violul conjugal și alte forme de practici tradiționale dăunătoare; subliniază că este necesar ca femeile, fetele și copiii abuzați în perioadele de conflicte să aibă acces la îngrijire medicală și psihologică, potrivit dreptului internațional; ia act, în acest context, de scrisoarea VP/ÎR privind politica de ajutor umanitar, în special prevenirea violenței sexuale și acordarea de sprijin corespunzător și acces la îngrijire medicală și psihologică femeilor care au fost victime ale violurilor în situații de conflict; invită statele membre ale Consiliului Europei să semneze și să ratifice Convenția de la Istanbul privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice;

99.  subliniază necesitatea efectuării unui schimb de bune practici de către SEAE pentru a combate lipsa accesului la justiție pentru victimele infracțiunilor de violență sexuală; condamnă cu fermitate lipsa accesului la justiție al femeilor din țările terțe, în special atunci când sunt victime ale violenței bazate pe motive de gen; solicită Comisiei să joace un rol activ în urmărirea penală a acestor infracțiuni în țări terțe și, în anumite cazuri, în statele membre; îndeamnă Comisia să coopereze cu SEAE pentru a îmbunătăți sprijinul acordat victimelor, a integra intervențiile legate de violența bazată pe motive de gen în acțiunile umanitare ale UE și a acorda prioritate acțiunilor umanitare ale UE împotriva violenței bazate pe gen și a actelor de violență sexuală în perioade de conflict; salută angajamentul UE de a întreprinde acțiuni subsecvente Summit-ului mondial pentru încetarea violenței sexuale în cadrul conflictelor, care a avut loc la Londra, în iunie 2014 și îndeamnă, prin urmare, Comisia să adopte măsuri concrete;

100.  deplânge lipsa unor politici de prevenire a violenței de gen, lipsa de sprijin pentru victime și rata ridicată a impunității pentru autorii infracțiunilor într-un mare număr de țări; solicită SEAE să facă schimb de bune practici cu țările terțe în privința procedurilor legislative și a programelor de formare pentru personalul poliției, al sistemului judiciar și pentru funcționarii din administrația publică; solicită UE să sprijine organizațiile civile care se dedică apărării drepturilor omului și promovării egalității de gen în țările terțe și să colaboreze activ cu organizațiile internaționale care activează în domeniul egalității de gen, cum ar fi OIM, OCDE, ONU și Uniunea Africană, pentru a realiza sinergii și a promova emanciparea femeilor;

101.  este profund îngrijorat de intensificarea violenței de gen în multe părți ale lumii și de rata din ce în ce mai mare a feminicidului în America Latină, care are loc într-un context de violență generalizată și de discriminare structurală; condamnă cu fermitate toate formele de violență pe criterii de gen și crima abominabilă care este feminicidul, precum și impunitatea pe scară largă pentru aceste crime, fapt care poate încuraja creșterea violenței și a asasinatelor;

102.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la posibilele încălcări ale drepturilor omului afectând femeile și fetele aflate în taberele de refugiați din Orientul Mijlociu și din Africa, inclusiv în legătură cu cazurile relatate de violență sexuală și de tratament inegal al femeilor și fetelor; solicită SEAE să depună eforturi în vederea adoptării unor norme mai stricte și a unor bune practici în țările terțe pentru a pune capăt inegalității în rândul refugiaților, indiferent dacă este vorba de femei sau de bărbați;

103.  regretă faptul că jumătate din populația lumii se confruntă cu discriminare salarială și că, la nivel mondial, femeile câștigă între 60% și 90% din venitul mediu al bărbaților;

104.  invită Comisia, SEAE și VP/ÎR să promoveze în continuare emanciparea politică și economică a femeilor și a fetelor prin integrarea egalității de gen în toate politicile și programele lor externe, inclusiv prin dialoguri structurale cu țările terțe, prin intervenții publice privind aspecte legate de gen și asigurând resurse suficiente în acest scop; ia act cu satisfacție de noul Cadru pentru egalitatea de gen și emanciparea femeilor pentru 2016-2020(49); subliniază necesitatea de a se concentra pe pilonul orizontal, care vizează respectarea mai eficace de către Comisie și SEAE a angajamentelor UE în ceea ce privește consolidarea drepturilor femeilor și ale fetelor, prin intermediul relațiilor externe;

105.  regretă lipsa egalității de gen în mediul politic; reamintește că femeile și bărbații sunt egali și ar trebui să se bucure de aceleași drepturi politice și libertăți civile și deplânge, de asemenea, slaba reprezentare a femeilor în procesul decizional la nivel economic, social și politic; subliniază nevoia de mecanisme de protecție eficace pentru femeile apărătoare ale drepturilor omului; recomandă introducerea unui sistem de cote ca instrument de promovare a femeilor în organismele politice și în procesul democratic, în special în calitate de candidate;

106.  invită UE să continue să sprijine emanciparea economică, socială și politică a femeilor ca mijloc de a promova exercitarea adecvată a drepturilor și a libertăților lor fundamentale, precum și să acorde o importanță maximă accesului la o educație de calitate pentru fete, inclusiv pentru fetele din comunitățile cele mai sărace și mai marginalizate; solicită sprijinirea învățământului profesional pentru femei, a frecventării învățământului profesional în domeniul științelor și tehnologiilor și a elaborării de programe de formare privind egalitatea dintre genuri destinate profesioniștilor din domeniul educației în țările terțe, precum și realizarea de acțiuni pentru combaterea vehiculării stereotipurilor cu ajutorul materialelor educaționale; îndeamnă UE să includă această prioritate în toate activitățile sale diplomatice, comerciale și de cooperare pentru dezvoltare;

107.  subliniază necesitatea de a avea o continuitate în educație pentru fetele aflate în taberele de refugiați, în zonele de conflict și în zonele afectate de sărăcie extremă și de fenomene extreme de mediu, cum ar fi inundațiile și seceta;

108.  încurajează UE să continue integrarea sprijinului acordat femeilor și fetelor în cadrul operațiilor PSAC și al arhitecturii ONU de consolidare a păcii și să depună în continuare eforturi în vederea punerii în aplicare și a consolidării Rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU 1325 (2000)(50) și 1820 (2008)(51) privind femeile, pacea și securitatea; cere, în acest sens, UE să sprijine la nivel internațional recunoașterea valorii adăugate a participării femeilor la prevenirea și soluționarea conflictelor, precum și la operațiunile de menținere a păcii, în activitățile de asistență umanitară și de reconstrucție post-conflict și în procesul de tranziție democratică spre soluții politice durabile și stabile; subliniază, de asemenea, că este important să se garanteze toate drepturile omului pentru femei și să se contribuie la emanciparea acestora, inclusiv în cadrul agendei post-2015 și sprijinind Platforma de acțiune de la Beijing și Convenția de la Istanbul; salută sprijinul UE pentru rezoluțiile ONU referitoare la aspectele de gen, în special referitoare la rolul libertății de exprimare și de opinie în emanciparea femeii; ia act cu satisfacție de concluziile celei de-a 59-a sesiuni a Comisiei ONU privind statutul femeilor(52);

109.  invită Comisia să includă în mod sistematic acțiuni concrete care să îmbunătățească participarea femeilor la procesele electorale în toate misiunile UE de observare a alegerilor, în conformitate cu orientările UE în acest domeniu, ținând cont de concluziile la care s-a ajuns în cadrul unui seminar de experți electorali, care a avut loc la Bruxelles, în aprilie 2014 și învățând din experiența misiunilor anterioare;

110.  salută eforturile depuse de SEAE în țările terțe vizând să se accelereze implementarea obligațiilor și angajamentelor în domeniul drepturilor femeilor exprimate în Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), în Platforma de acțiune de la Beijing și în Declarația de la Cairo privind populația și dezvoltarea, în cadrul Agendei de dezvoltare pentru perioada de după 2015;

111.  subliniază că este important ca „acquis-ul” Platformei de acțiune de la Beijing în ceea ce privește accesul la educație și sănătate ca drept fundamental al omului și protejarea drepturilor sexuale și reproductive să nu fie compromis; subliniază că respectarea universală a sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive și accesul la serviciile relevante contribuie la reducerea mortalității infantile și materne; remarcă faptul că planificarea familială, sănătatea mamelor, accesul facil la contraceptive și la avortul în condiții de securitate sunt elemente importante pentru salvarea vieții femeilor și pentru a le ajuta să-și refacă viața în cazul în care au căzut victimă violurilor; evidențiază necesitatea de a plasa aceste politici în centrul cooperării pentru dezvoltare cu țările terțe;

112.  consideră căsătoria minorelor drept o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, care afectează toate aspectele vieții fetelor în cauză, periclitându-le educația și astfel limitându-le perspectivele, punându-le în pericol sănătatea și crescând riscul de a deveni victime ale violențelor și abuzurilor;

113.  constată cu profundă îngrijorare că, începând din anii 1980, sectorul „mireselor comandate prin poștă” a crescut într-un ritm alarmant; constată cu îngrijorare că există o serie de cazuri documentate de femei care au fost atacate și/sau ucise după ce s-au căsătorit cu un bărbat în calitate de „mireasă comandată prin poștă”; deplânge faptul că un număr semnificativ de fete minore apar pe site-uri de internet dedicate „mireselor comandate prin poștă” și subliniază că, în cazul în care copiii sunt folosiți în scopuri sexuale, acest lucru trebuie considerat a fi abuz asupra copiilor;

114.  condamnă practica mamelor purtătoare, care subminează demnitatea umană a femeilor, întrucât corpul și funcțiile reproductive ale acestora sunt utilizate ca o marfă; consideră că practica gestațională a mamelor purtătoare, care implică exploatarea reproductivă și utilizarea corpului uman pentru câștiguri financiare sau de altă natură, în special în cazul femeilor vulnerabile din țările în curs de dezvoltare, ar trebui interzise și tratate de urgență în cadrul instrumentelor în materie de drepturi ale omului;

Drepturile copiilor

115.  reafirmă nevoia urgentă de ratificare universală și punere efectivă în aplicare a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului și protocoalele opționale ale acesteia; invită toate statele să se angajeze să elimine formele cele mai grave de muncă infantilă, conform dispozițiilor articolului 3 din Convenția nr. 182 a OIM, printre care se numără sclavia copiilor, traficul, prostituția și muncile periculoase care afectează sănătatea fizică și psihică a copiilor;

116.  salută concluziile Consiliului privind promovarea și protecția drepturilor copilului(53), adoptate în decembrie 2014, și solicită UE să continue sprijinirea țărilor partenere în combaterea tuturor formelor de violență împotriva copiilor, inclusiv a exploatării sexuale, și în consolidarea capacităților acestora de a proteja drepturile copiilor; salută lansarea la nivel mondial a Manualului UE-UNICEF pentru drepturile copilului în 2014(54); ia act de declarația din mai 2014 a Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei referitoare la drepturile copiilor intersexuali;

117.  reiterează solicitarea adresată Comisiei de a propune o strategie și un plan de acțiune cuprinzătoare privind drepturile copilului pentru următorii cinci ani, pentru a acorda prioritate drepturilor copiilor în cadrul politicilor externe ale UE, sprijinind eforturile UE de promovare a drepturilor copiilor, în special contribuind la asigurarea accesului copiilor la apă, la servicii de salubritate, la asistență medicală și la educație, asigurând reabilitarea și reintegrarea copiilor înrolați în grupări armate, eliminând munca copiilor, tortura, problema vrăjitoriei legate de copii, traficul, căsătoriile copiilor și exploatarea sexuală și ajutând copiii în cazul unor conflicte armate și asigurându-le accesul la educație în zonele de conflict și în taberele de refugiați; solicită VP/ÎR să prezinte anual Parlamentului un raport privind rezultatele obținute în acțiunile externe ale UE care vizează copiii; laudă campania „Copii, nu soldați” și invită UE și statele membre să își intensifice sprijinul pentru a atinge obiectivul de a pune capăt, până în 2016, recrutării și utilizării copiilor în conflicte de către forțele armate guvernamentale;

118.  salută cooperarea UE cu UNICEF, care a avut ca rezultat crearea unui set de instrumente pentru integrarea drepturilor copiilor în cooperarea pentru dezvoltare și sprijinirea principalelor ODM și a programelor de protecție a copiilor, pentru respectarea drepturilor copiilor, în special în contexte fragile, precum și cu UNRWA;

119.  salută cooperarea activă a UE cu mai mulți raportori speciali ai ONU care se ocupă cu drepturile economice, sociale și culturale, inclusiv cu Raportorul special privind dreptul omului la apă potabilă sigură și la servicii de salubritate, cu Raportorul special privind dreptul la educație, Raportorul special privind dreptul la hrană, cu Raportorul special privind sărăcia extremă și drepturile omului și cu Raportorul special privind condițiile de locuit adecvate; ia act cu satisfacție de faptul că promovarea drepturilor economice, sociale și culturale a fost consolidată în cadrul programului orientativ multianual 2014-2017 al EIDHR (IEDDO) care are ca scop, printre altele, să contribuie la întărirea sindicatelor, la creșterea gradului de conștientizare cu privire la aspectele legate de salarii, la protecția patrimoniului funciar, la promovarea integrării sociale prin emanciparea economică și la reducerea discriminării economice și a violenței la locul de muncă;

Consolidarea democrației în întreaga lume

120.  subliniază angajamentul UE în ceea ce privește apărarea și promovarea respectării drepturilor omului și a valorilor democratice în relațiile sale cu restul lumii; reamintește că regimurile democratice se caracterizează nu numai prin procese electorale libere și corecte, ci și prin de libertatea de exprimare, libertatea presei și libertatea de asociere, statul de drept și asumarea responsabilității, independența sistemului judiciar și o administrație imparțială, printre alte aspecte; subliniază că democrația și drepturile omului sunt inextricabil legate și se susțin reciproc, după cum s-a reamintit în concluziile Consiliului din 18 noiembrie 2009 privind sprijinirea democrației în relațiile externe ale UE; salută faptul că noul plan de acțiune privind drepturile omului și democrația acordă o atenție sporită activităților de sprijinire a democrației;

Apărarea libertății de exprimare și consolidarea societății civile

121.  reiterează faptul că libertatea de exprimare este o componentă esențială în orice societate democratică deoarece susține o cultură a pluralismului care capacitează societatea civilă și cetățenii să tragă la răspundere guvernele și factorii de decizie și sprijină respectarea preeminenței legii; îndeamnă, prin urmare, UE să își intensifice eforturile de promovare a libertății de exprimare prin politicile și instrumentele sale externe;

122.  reiterează solicitarea ca UE și statele sale membre să îmbunătățească monitorizarea pe care o efectuează asupra tuturor tipurilor de restricții privind libertatea de exprimare și a mass-mediei în țările terțe și să condamne rapid și în mod sistematic astfel de limitări, chiar și atunci când sunt utilizate în scopuri legitime precum combaterea terorismului, securitatea statului și punerea în aplicare a legii; subliniază importanța asigurării punerii în aplicare efective a Orientărilor UE privind libertatea de exprimare online și offline, cât și a monitorizării cu regularitate a impactului acestora; reamintește obiectivul UE de a asigura și proteja accesul nediscriminatoriu la informații și libertatea de exprimare pentru toate persoanele, atât online, cât și offline;

123.  consideră că, dacă informația devine cât mai accesibilă cu putință, tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC) oferă oportunități pentru consolidarea drepturilor omului, a practicilor democratice și pentru dezvoltarea socială și economică; subliniază, în plus, contribuția TIC la eforturile mișcărilor societății civile, în special în regimuri nedemocratice; își exprimă îngrijorarea cu privire la utilizarea TIC de către unele regimuri autoritare, care amenință tot mai mult drepturile omului și activiștii pentru democrație; subliniază că este nevoie de un sprijin sporit în domeniul promovării libertății mass-mediei, al protejării jurnaliștilor independenți și a bloggerilor, al reducerii decalajului digital și al facilitării accesului nerestricționat la informații; cere Comisiei ca, în cadrul revizuirii sistemului de control al exporturilor UE, să acorde o atenție deosebită chestiunile legate de drepturile omului aferente produselor cu dublă utilizare;

Sprijinul acordat de UE apărătorilor drepturilor omului

124.  regretă faptul că societatea civilă, inclusiv apărătorii drepturilor omului, sunt din ce în ce mai des atacați peste tot în lume; este profund îngrijorat de faptul că un număr tot mai mare de țări, cum ar fi Rusia și unele dintre țările din centrul Asiei, adoptă legi dure pentru a înăbuși activitățile ONG-urilor, restricționându-le accesul la finanțare străină și introducând cerințe de raportare împovărătoare și sancțiuni severe pentru neconformitate; reamintește că dreptul la libertatea de întrunire și de asociere este o caracteristică esențială a unei societăți democratice, deschise și tolerante; reamintește eforturile reînnoite de contestare a restricțiilor și a intimidării cu care se confruntă peste tot în lume persoanele care lucrează cu organizațiile societății civile și eforturile depuse pentru ca UE să ofere un exemplu în ceea ce privește protejarea și promovarea acestor drepturi;

125.  ia act cu satisfacție de faptul că în noul plan de acțiune VP/ÎR a reafirmat angajamentul UE pentru capacitarea actorilor locali și a organizațiilor societății civile și subliniază că, având în vedere scăderea semnificativă a spațiului său, societatea civilă, și în special apărătorii drepturilor omului, au nevoie de atenție și eforturi sporite din partea UE; îndeamnă UE și statele sale membre să elaboreze un răspuns coerent și cuprinzător la provocările majore cu care se confruntă peste tot în lume societatea civilă, inclusiv apărătorii drepturilor omului;

126.  invită UE și statele sale membre să monitorizeze constant și să aducă în discuție, la fiecare nivel al dialogului politic, cazurile de încălcare a libertății de întrunire și de asociere, inclusiv prin diferite forme de interdicții și limitări impuse organizațiilor societății civile și activităților lor;

127.  invită, de asemenea, UE și statele sale membre să folosească toate mijloacele disponibile pentru a aduce în discuție în mod sistematic cazurile individuale ale apărătorilor drepturilor omului și ale activiștilor societății civile expuși riscurilor, în special cazurile referitoare la persoanele care sunt deținute în închisori; încurajează delegațiile UE și personalul diplomatic al statelor membre să sprijine în continuare în mod activ apărătorii drepturilor omului prin monitorizarea sistematică a proceselor, prin vizitarea activiștilor deținuți în închisori și prin publicarea de declarații cu privire la cazuri individuale, precum și prin abordarea problemei încălcărilor drepturilor omului cu omologii lor relevanți; insistă ca reprezentanții de prim rang ai UE, în special ÎR/VP, comisarii, reprezentanții speciali ai UE și oficialitățile guvernamentale din statele membre să se întâlnească în mod sistematic cu apărătorii drepturilor omului în timpul deplasărilor lor în țări în care societatea civilă este supusă presiunilor;

128.  ia act cu satisfacție de asistența acordată de către UE apărătorilor drepturilor omului și societății civile din întreaga lume prin intermediul finanțării acordate prin IEDDO; subliniază importanța deosebită a utilizării IEDDO pentru protejarea apărătorilor drepturilor omului care sunt cei mai expuși la riscuri; subliniază, de asemenea, că sprijinul pentru apărătorii drepturilor omului expuși riscurilor ar trebui să țină cont în primul rând de criteriile de eficacitate și să evite condiții excesiv de prescriptive; invită Comisia, SEAE și delegațiile UE să se asigure că fondurile disponibile pentru apărătorii drepturilor omului sunt utilizate în mod corespunzător;

Sprijinirea proceselor electorale și consolidarea statului de drept, a independenței justiției și a unei administrații imparțiale în țări terțe

129.  salută cele opt misiuni de observare a alegerilor și cele opt misiuni de experți electorali desfășurate la nivel mondial de către UE în 2014; reiterează opinia pozitivă privind sprijinul continuu acordat de UE proceselor electorale și asistența electorală și sprijinul oferit de UE observatorilor interni;

130.  reamintește importanța unor acțiuni ulterioare adecvate în urma rapoartelor și recomandărilor misiunilor de observare a alegerilor, ca modalitate de mărire a impactului acestora și de consolidare a sprijinului UE pentru standardele democratice în țările în cauză;

131.  recomandă UE să-și intensifice eforturile vizând elaborarea unei abordări mai cuprinzătoare a proceselor de democratizare, alegerile libere și corecte reprezentând doar o dimensiune a acestora, cu scopul de a contribui în mod pozitiv la consolidarea instituțiilor democratice și a încrederii publice în procesele electorale în întreaga lume;

132.  ia act cu satisfacție, în acest context, de debutul, în 2014, al celei de a doua generații de proiecte-pilot privind sprijinirea democrației în 12 delegații selecționate ale UE, în urma angajamentului asumat în concluziile Consiliului din noiembrie 2009 și în planul de acțiune din 2012 pentru drepturile omului și democrație; subliniază cu fermitate importanța acestor proiecte-pilot pentru atingerea unui grad mai ridicat de coerență în sprijinirea democrației prin intermediul politicilor și instrumentelor de acțiune externă ale UE;

133.  salută angajamentul asumat de către Comisie, de SEAE și de statele membre în cadrul noului plan de acțiune privind drepturile omului și democrația de a se implica mai ferm și mai consecvent alături de organismele care se ocupă de organizarea alegerilor, de instituțiile parlamentare, ONG-urile locale, apărătorii drepturilor omului și cu organizațiile societății civile din țări terțe pentru a le implica mai intens în monitorizarea alegerilor și pentru a contribui la capacitarea acestora și, prin urmare, la consolidarea proceselor democratice;

134.  reamintește că experiența dobândită de Uniunea Europeană, de politicieni, academicieni, mass-media, ONG-uri și societatea civilă și învățămintele desprinse din tranziția către democrație în cadrul politicilor de extindere și de vecinătate ar putea contribui în mod pozitiv la identificarea celor mai bune practici care ar putea fi utilizate pentru a sprijini și consolida alte procese de democratizare la nivel mondial;

135.  reamintește că corupția reprezintă o amenințare la adresa exercitării în mod egal a drepturilor omului și subminează procesele democratice, cum ar fi statul de drept și administrarea echitabilă a justiției; reamintește, de asemenea, că UE a solicitat o competență exclusivă pentru semnarea Convenției ONU împotriva corupției (UNCAC);

136.  își exprimă convingerea că UE ar trebui să sublinieze, în toate platformele de dialog cu țările terțe, importanța transparenței și accesibilității, a integrității, a responsabilității și a bunei gestionări a afacerilor publice, a bugetului public și a bunurilor publice, după cum se prevede în UNCAC; consideră că din cauza corupției sub toate formele sale sunt subminate principiile democratice și este afectată negativ dezvoltarea socială și economică; cere să se dea curs cererii sale de a îmbunătăți monitorizarea UNCAC și, de asemenea, să se acorde atenția cuvenită recomandărilor OCDE; consideră că UE ar trebui să sprijine țările terțe într-un mod mai consecvent și mai sistematic în combaterea corupției, prin expertiză în crearea și consolidarea de instituții anticorupție independente și eficiente și, de asemenea, prin promovarea unei cooperări proactive cu sectorul privat; recomandă, de asemenea, crearea de mecanisme financiare inovatoare pentru consolidarea luptei împotriva tuturor formelor de corupție; ia act, în acest context, de îmbunătățirea reglementărilor privind tranzacțiile financiare la nivel internațional;

137.  consideră că UE ar trebui să își intensifice eforturile de promovare a statului de drept și a independenței sistemului judiciar la nivel multilateral și bilateral; încurajează UE să sprijine o administrare a justiției echitabilă la nivel mondial prin sprijinirea proceselor de reforme legislative și instituționale în țările terțe; încurajează, de asemenea, delegațiile UE și ambasadele statelor membre să urmărească în mod sistematic monitorizarea proceselor în vederea promovării independenței sistemului judiciar;

Intensificarea acțiunilor Parlamentului European în domeniul drepturilor omului

138.  salută revizuirea orientărilor privind delegațiile interparlamentare ale Parlamentului European pentru promovarea drepturilor omului și a democrației, realizată de Conferința președinților de delegație, în cooperare cu Subcomisia pentru drepturile omului; recomandă, în acest context, ca, în cursul vizitelor delegațiilor în țări terțe, problemele legate de drepturile omului să fie ridicate în mod mai sistematic și mai transparent, în special cazurile individuale menționate în rezoluțiile Parlamentului, și ca raportarea în scris cu privire la măsurile luate să fie trimisă Subcomisiei pentru drepturile omului și, dacă este justificat din punct de vedere politic, prin intermediul unei ședințe de informare specifică;

139.  subliniază necesitatea unei reflecții continue în ceea ce privește mijloacele cele mai adecvate de a maximiza credibilitatea, vizibilitatea și eficacitatea rezoluțiilor Parlamentului referitoare la încălcările drepturilor omului, democrația și statul de drept;

140.  încurajează dezbaterile privind includerea diferitelor instrumente aflate la dispoziția Parlamentului pentru sprijinirea și promovarea drepturilor omului într-un document strategic unic, care să fie adoptat de Parlament într-o ședință plenară;

* * *

141.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Reprezentantului special al UE pentru drepturile omului, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Consiliului de Securitate al ONU, Secretarului General al ONU, Președintelui celei de-a 70-a Adunări Generale a ONU, Președintelui Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU, Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, precum și șefilor delegațiilor UE.

12.11.2015

AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la Raportul anual pe 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință

(2015/2229(INI))

Raportor pentru aviz: Doru-Claudian Frunzulică

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază faptul că respectarea drepturilor omului, egalitatea de gen, buna guvernanță, statul de drept, pacea și securitatea sunt condiții prealabile ale eradicării sărăciei și inegalităților și sunt esențiale pentru realizarea Obiectivelor de dezvoltare durabilă; reamintește faptul că drepturile omului sunt universale, inalienabile, indivizibile și interdependente și că diversitatea culturală nu poate fi invocată în sprijinul încălcării drepturilor omului, care sunt garantate de dreptul internațional și bazate pe dreptul natural;

2.  insistă asupra faptului că practicile dăunătoare, precum mutilarea genitală a femeilor, căsătoriile timpurii și forțate, genicidul, inclusiv infanticidul fetelor sau avortarea fetușilor de sex feminin, crimele de onoare sau privarea femeilor de acces la o educație adecvată ar trebui, prin urmare, interzise, iar încălcările unor astfel de interdicții ar trebui pedepsite în mod sever; condamnă ferm folosirea în continuare a violului ca armă de război împotriva femeilor și fetelor; subliniază că sunt necesare mai multe eforturi pentru a se asigura respectarea dreptului internațional și accesul la îngrijirea medicală și psihologică al femeilor și fetelor care au fost victime ale abuzurilor în cadrul unor conflicte, inclusiv întreaga gamă de servicii de sănătate sexuală și reproductivă pentru victimele violurilor în război;

3.  evidențiază că este necesar să se ia măsuri astfel încât Agenda 2030 de dezvoltare durabilă, toate măsurile de monitorizare și punerea în aplicare în viitor a acesteia de către toate părțile interesate, inclusiv de către societatea civilă și sectorul privat, să se sprijine pe abordări bazate pe drepturile omului și pe egalitatea de gen, precum și pe eradicarea sărăciei, pe reducerea inegalităților și a excluziunii sociale și pe democratizarea economiei și să includă, printre altele, drepturile femeilor, inclusiv sănătatea sexuală și reproductivă și alte drepturi, drepturile persoanelor LGTBI, drepturile minorităților, inclusiv drepturile minorităților sexuale și drepturile persoanelor cu handicap, drepturile copiilor, consolidarea participării politice a cetățenilor, valorile democratice, buna guvernanță, promovarea democrației și lupta împotriva corupției, impunității, evaziunii fiscale, sustragerii de la plata impozitelor și paradisurilor fiscale;

4.  subliniază faptul că UE ar trebui să abordeze dimensiunea externă a crizei migrației și atât cauzele principale ale sărăciei din țările terțe, cât și cauzele principale ale migrației din țările terțe către Europa, recunoscând în același timp că legătura dintre migrație, securitate și dezvoltare este complexă și multidimensională și nu poate fi redusă la o legătură automată și simplistă între creșterea ajutorului acordat pentru dezvoltare și scăderea numărului de migranți; reamintește principiul nereturnării și îndeamnă UE și statele membre să nu coopereze cu anumite țări terțe, în special cu cele în care au loc războaie civile sau în care nu există un guvern funcțional sau acceptat; subliniază faptul că femeile și copiii sunt deosebit de vulnerabili în cadrul crizei actuale;

5.  reamintește faptul că Programul de acțiune de la Addis Abeba s-a angajat să garanteze un nivel minim de protecție socială, asigurare de sănătate universală și servicii publice de bază pentru toți, inclusiv în domeniul sănătății și al educației;

6.  îndeamnă UE să își consolideze rolul de lider în apărarea drepturilor omului în lume prin utilizarea eficace, consecventă și judicioasă a tuturor instrumentelor disponibile pentru promovarea și apărarea drepturilor omului și a susținătorilor acestora, precum și prin eficacitatea politicii sale în domeniul ajutorului pentru dezvoltare, în conformitate cu noul obiectiv de dezvoltare durabilă nr. 16 ; încurajează Comisia să monitorizeze punerea în aplicare a setului său de instrumente pentru o abordare bazată pe drepturile omului și să se asigure că drepturile omului și cooperarea pentru dezvoltare se consolidează reciproc pe teren; solicită ca Raportul anual al UE privind drepturile omului să acorde mai multă importanță rolului cooperării pentru dezvoltare;

7.  invită UE și delegațiile sale să își intensifice dialogul politic cu guvernele care încalcă drepturile omului, democrația și statul de drept, dialog în care să implice și societatea civilă, și insistă asupra faptului că dialogul politic privind drepturile omului purtat de UE cu țările terțe trebuie să prevadă o definiție mai integratoare și mai cuprinzătoare a nediscriminării în ceea ce privește, printre altele, persoanele LGTBI și care să includă religia sau convingerile, sexul, originea rasială sau etnică, vârsta, handicapurile și orientarea sexuală; subliniază faptul că, în special în țările cu rezultate slabe atât în dezvoltare, cât și în privința respectării drepturilor omului, ajutorul pentru dezvoltare ar trebui menținut și chiar consolidat, dar ar trebui să fie dirijat, de preferință, prin intermediul organizațiilor societății civile și al partenerilor locali neguvernamentali și să fie monitorizat în mod sistematic, în paralel cu angajamente ale guvernelor în direcția îmbunătățirii situației pe teren a drepturilor omului;

8.  reamintește importanța fundamentală a principiului coerenței politicilor în favoarea dezvoltării; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să garanteze că drepturile omului sunt respectate cu adevărat în cadrul oricărui acord încheiat sau revizuit cu țările în curs de dezvoltare, prin clauze obligatorii privind drepturile omului; recomandă o procedură de consultare între părți, care să descrie mecanismele politice și juridice de utilizat în cazul solicitării suspendării cooperării bilaterale, dar și un mecanism și o procedură de avertizare în scopuri descriptive și de evaluare; insistă asupra cerinței ca Comisia să efectueze studii de impact sistematice privind drepturile omului în ceea ce privește acordurile comerciale și de investiții, pentru a sprijini asigurarea efectivă a respectării drepturilor omului; solicită, ca începând de acum, regimul SGP Plus să fie pus realmente în aplicare, în paralel cu un mecanism de informare transparent și adecvat și cu o finanțare care să permită monitorizarea de către societatea civilă; invită Comisia și SEAE să sprijine cadre juridice și inițiative care vizează transparența și buna guvernanță în sectorul mineritului și în alte sectoare ale resurselor;

9.  subliniază că este necesar să existe o responsabilitate și o transparență mai mare a întreprinderilor, precum și inițiative care să urmărească punerea în aplicare a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului; solicită Comisiei să încurajeze statele membre să prezinte rapoarte cu privire la punerea în aplicare a acestor principii; invită Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a prezenta, în cadrul Organizației Națiunilor Unite, un instrument internațional obligatoriu din punct de vedere juridic cu privire la afaceri și drepturile omului; insistă în mod special asupra necesității de a analiza consecințele pe care le au activitățile societăților asupra drepturilor omului în țările în curs de dezvoltare și de introducere a unor acțiuni corective eficace pentru a se sancționa societățile care încalcă drepturile omului și a acorda reparații victimelor unor astfel de încălcări; subliniază obligația de a respecta standardele internaționale în domeniul muncii, în conformitate cu Agenda OIM privind munca decentă;

10.  subliniază importanța drepturilor de proprietate și a securității proprietății funciare în protejarea micilor fermieri și a comunităților locale de achizițiile nejustificate de teren de către reprezentanți guvernamentali sau privați, inclusiv societăți, sau de pretenții abuzive asupra terenurilor din partea guvernelor naționale; solicită consolidarea apărării drepturilor de proprietate în țările în curs de dezvoltare și acordarea unei atenții speciale securității proprietății funciare, precum și drepturilor de proprietate intelectuală;

11.  invită UE și delegațiile sale să își intensifice dialogul politic cu guvernele care încalcă drepturile omului, democrația și statul de drept, încetând orice tratate de asociere și acorduri în vigoare în prezent cu aceste țări, și insistă asupra faptului că dialogul politic privind drepturile omului purtat de UE cu țările terțe trebuie să prevadă o definiție mai integratoare și mai cuprinzătoare a nediscriminării, care să includă, printre altele, religia sau convingerile, sexul, originea rasială sau etnică, vârsta, handicapurile, orientarea sexuală și identitatea de gen; reafirmă faptul că implicarea societății civile în acest dialog este esențială pentru promovarea exercitării efective a drepturilor omului și subliniază rolul-cheie pe care UE îl poate juca în consolidarea rolului societății civile în această privință;

12.  recunoaște faptul că drepturile omului precum libertatea de religie, de gândire sau de exprimare joacă un rol direct în promovarea și protejarea diversității culturale și că exercitarea drepturilor omului este promovată de o societate pluralistă;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

10.11.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

22

1

1

Membri titulari prezenți la votul final

Beatriz Becerra Basterrechea, Ignazio Corrao, Doru-Claudian Frunzulică, Nathan Gill, Charles Goerens, Enrique Guerrero Salom, Heidi Hautala, Maria Heubuch, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Linda McAvan, Norbert Neuser, Cristian Dan Preda, Lola Sánchez Caldentey, Elly Schlein, Pedro Silva Pereira, Davor Ivo Stier, Paavo Väyrynen, Bogdan Brunon Wenta, Rainer Wieland, Anna Záborská

Membri supleanți prezenți la votul final

Marina Albiol Guzmán, Louis-Joseph Manscour, Paul Rübig, Joachim Zeller

12.11.2015

AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la Raportul anual pe 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință

(2015/2229(INI))

Raportoare pentru aviz: Teresa Jiménez-Becerril Barrio

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei (SWD) privind „Egalitatea de șanse între femei și bărbați și emanciparea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020”(55),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la reînnoirea Planului de acțiune al UE privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în contextul dezvoltării(56),

A.  întrucât femeile și fetele din multe părți ale lumii continuă să fie supuse violenței de gen, inclusiv violului, sclaviei, traficului de ființe umane, căsătoriilor forțate, crimelor de onoare, mutilării genitale (MGF) și unor tratamente crude și inumane asimilabile torturii, care încalcă drepturile lor fundamentale la viață, libertate, justiție, demnitate și securitate, precum și integritatea lor fizică și psihologică și autodeterminarea lor sexuală și reproductivă; întrucât nici un tip de discriminare și violență împotriva femeilor nu ar trebui să fie vreodată justificat de vreun temei politic, social, religios sau cultural sau de tradiții populare sau tribale;

B.  întrucât, acolo unde este în vigoare pedeapsa cu moartea, aceasta se aplică, în cazul femeilor, prin modalități care echivalează cu tortura (ca lapidarea) și care implica umilirea corporală a victimelor (ca în cazul spânzurării publice), pentru a servi ca mijloc de intimidare a altor femei;

C.  întrucât violența împotriva femeilor și fetelor este cea mai răspândită încălcare a drepturilor omului din lume, afectează toate categoriile sociale, indiferent de vârstă, educație, venit, poziție socială și țară de origine sau reședință, și reprezintă un obstacol major în calea egalității dintre femei și bărbați;

D.  întrucât termenul „feminicid” derivă din definiția juridică a violenței împotriva femeilor stabilită în articolul 1 din Convenția de la Belém do Pará: prin „violența împotriva femeii se înțelege orice act sau comportament fondat pe criterii de gen care cauzează deces, prejudicii sau suferințe fizice, sexuale sau psihologice, atât în viața publică cât și în cea privată”;

E.  întrucât UE și-a asumat angajamentul de a promova egalitatea între femei și bărbați și de a asigura integrarea dimensiunii de gen în toate acțiunile sale;

F.  întrucât Planul de acțiune al UE privind drepturile omului și democrația (2015-2019) se referă la promovarea nediscriminării, egalitatea de gen și emanciparea femeilor din UE și din afara UE;

G.  întrucât, foarte frecvent, fetelor și femeilor li se refuză accesul la educația de calitate și că, adesea, acestea sunt constrânse să-și abandoneze studiile în caz de căsătorie sau de naștere a unui copil;

H.  întrucât, în perioadele de conflict, femeile și copiii, mai ales femeile și copiii refugiați, solicitanți de azil și apatrizi, sunt grupurile cele mai vulnerabile ale societății; întrucât și riscurile la care sunt expuse adolescentele strămutate în cursul crizelor umanitare cresc semnificativ;

I.  întrucât trei cincimi din miliardul de persoane care trăiesc sub pragul de sărăcie sunt femei(57);

J.  întrucât, potrivit Constituției Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), „cel mai înalt standard posibil de sănătate este unul dintre drepturile fundamentale ale oricărei ființe umane, indiferent de rasă, religie, convingeri politice, statut economic sau social”(58);

K.  întrucât din totalul de 960 de milioane de analfabeți din lume, două treimi sunt femei, fete și copii(59);

L.  întrucât ascensiunea bruscă a terorismului și a conflictelor armate în regiunea Orientului Mijlociu și Africii de Nord (MENA) a condus la o creștere semnificativă a acestor forme de violență, iar violul și sclavia femeilor și fetelor sunt utilizate sistematic ca armă de război, iar traficul de ființe umane, în special al femeilor și copiilor, ca sursă de finanțare a activităților teroriste; întrucât participarea femeilor la procesele de consolidare a păcii și la reformele democratice este esențială pentru succesul acestora;

M.  întrucât, în ciuda obligației clare de a respecta, proteja și aplica drepturile legate de sănătatea sexuală și reproductivă ale femeilor și fetelor și drepturile aferente, încălcările acestora rămân frecvente și larg răspândite în multe state;

N.  întrucât, potrivit UNICEF, în lume, numărul femeilor care mor în fiecare an când nasc este de peste 500 000(60);

O.  întrucât, în pofida progreselor obținute în ultimii ani, fetele sunt în continuare grav defavorizate și excluse din sistemele de învățământ din multe țări, fetele provenite din familii sărace fiind cele mai afectate;

P.  întrucât femeile sunt dintotdeauna victimele traficului săvârșit în scopul prostituției și, în cea mai mare parte dintre cazuri, fenomenul ia forma sclaviei, concretizată privând victimele de documente și amenințându-le cu repercusiuni foarte brutale asupra părinților lor în cazul în care s-ar gândi să se revolte;

Q.  întrucât femeile și fetele reprezintă 98% din victimele traficului de ființe umane pentru exploatare sexuală;

R.  întrucât femeile și copiii cu handicap sunt expuși unui risc major de a suferi violențe, abuzuri, de a fi neglijați și discriminați în multiple feluri;

S.  întrucât, în unele țări din lume, femeile nu beneficiază încă de aceleași drepturi economice, sociale, culturale, civile și politice, inclusiv dreptul de întrunire, ca și bărbații și întrucât sunt de asemenea slab reprezentate în organismele decizionale la nivel local și național; întrucât strategia UE pentru egalitatea dintre bărbați și femei prevede deja integrarea egalității dintre genuri în politica comercială a UE;

T.  întrucât sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente se bazează pe drepturile fundamentale ale omului și reprezintă elemente esențiale ale demnității umane(61); întrucât accesul la serviciile medicale de bază și la serviciile de sănătate sexuală și reproductivă constituie aspecte esențiale ale egalității între bărbați și femei; întrucât, de asemenea, serviciile menționate nu sunt încă garantate în întreaga lume;

U.  întrucât femeile și fetele ce fac parte din grupuri minoritare culturale, tradiționale, lingvistice, religioase, caracterizate de identitate de gen sau de orientare sexuală se confruntă cu forme multiple și intersecționale de discriminare pe baza statutului lor de minoritate și al genului;

V.  întrucât apărătoarele drepturilor omului sunt mai expuse riscului de a fi supuse anumitor forme de violență decât omologii lor de sex masculin și se confruntă cu dificultăți specifice;

1.  reiterează faptul că diferențele religioase, culturale și de tradiție nu pot niciodată justifica discriminarea sau violențele de orice formă împotriva femeilor și fetelor, cum ar fi mutilarea genitală a femeilor (MGF), comiterea de abuzurile sexuale asupra fetelor, feminicidul, căsătoriile premature și cele forțate, violența familială, crimele de onoare, actele de violență comise „în numele onoarei” și alte forme de tortură, cum ar fi, de exemplu, cele aplicate prin lapidare, la executarea sentințelor cu condamnare la moarte;

2.  subliniază că este important ca autoritățile să se angajeze că vor desfășura campanii de informare, sensibilizare și educative, cu scopul de a preveni și de a elimina treptat toate tipurile de violență pe criteriu de gen, în special în acele comunități în care se practică încălcări ale drepturilor omului care au legătură cu genul; remarcă, în acest sens, că este esențial ca apărătorii drepturilor omului care luptă pentru a se pune capăt acestor practici, să participe la pregătirea și desfășurarea acestor campanii; îndeamnă toate statele membre să ratifice Convenția de la Istanbul, să accelereze onorarea obligațiilor și a angajamentelor asumate în legătură cu drepturile femeii în Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei în cadrul Platformei de acțiune de la Beijing și să sprijine organizațiile civile care se dedică promovării egalității dintre genuri în țările terțe;

3.  le solicită statelor membre ale Consiliului Europei să semneze și să ratifice Convenția privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor; invită, în acest context, UE să facă demersurile necesare aderării la convenție pentru a asigura coerența dintre acțiunea internă și cea externă ale UE privind violența împotriva femeilor;

4.  constată cu profundă îngrijorare că, începând din anii 1980, sectorul „mireselor comandate prin poștă” a crescut într-un ritm alarmant; constată cu îngrijorare că există o serie de cazuri documentate de femei care au fost atacate și/sau ucise după ce s-au căsătorit cu un bărbat în calitate de „mireasă comandată prin poștă”; deplânge faptul că un număr semnificativ de fete minore apar pe site-uri de internet dedicate „mireselor comandate prin poștă” și subliniază că, în cazul în care copiii sunt folosiți în scopuri sexuale, acest lucru trebuie considerat a fi abuz asupra copiilor;

5.  este profund îngrijorat de intensificarea violenței de gen în multe părți ale lumii și de rata din ce în ce mai mare a feminicidului în America Latină, care are loc într-un context de violență generalizată și de discriminare structurală; condamnă cu fermitate toate formele de violență pe criterii de gen și crima abominabilă care este feminicidul, precum și impunitatea pe scară largă pentru aceste crime, fapt care poate încuraja creșterea violenței și a asasinatelor;

6.  evidențiază faptul că comunitatea internațională a identificat ca prioritate situația femeilor cu handicap; reamintește concluziile biroul Înaltului Comisar al ONU pentru Drepturile Omului, care a declarat că politicile și programele ce vizează violența împotriva femeilor și a fetelor cu dizabilități trebuie elaborate în parteneriat strâns cu acele persoane care suferă de dizabilități, recunoscând autonomia acestor persoane, precum și cu organizațiile care se ocupă de persoanele cu dizabilități; subliniază că sunt necesare controlul regulat al instituțiilor și formarea adecvată a persoanelor care acordă îngrijiri; insistă ca UE să includă lupta împotriva discriminării din motive de dizabilitate în politicile sale de acțiune externă și de cooperare și ajutor pentru dezvoltare, inclusiv Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului;

7.  regretă lipsa egalității de gen în mediul politic; reamintește că femeile și bărbații sunt egali și ar trebui să se bucure de aceleași drepturi politice și libertăți civile și deplânge, de asemenea, slaba reprezentare a femeilor în procesul decizional la nivel economic, social și politic; subliniază nevoia de mecanisme de protecție eficace pentru femeile apărătoare ale drepturilor omului; recomandă introducerea unui sistem de cote ca instrument de promovare a femeilor în organismele politice și în procesul democratic, în special în calitate de candidate;

8.  deplânge încălcările drepturilor omului comise de către țări terțe sub forma limitării de către guvern a numărului de copii pe care îi poate avea o familie;

9.  invită Comisia să includă în mod sistematic acțiuni concrete care să îmbunătățească participarea femeilor la procesele electorale în toate misiunile UE de observare a alegerilor, în conformitate cu orientările UE în acest domeniu, ținând cont de concluziile la care s-a ajuns în cadrul unui seminar de experți electorali cu experiență care a avut loc la Bruxelles, în aprilie 2014 și învățând din experiența misiunilor anterioare;

10.  reiterează faptul că UE ar trebui să dea un exemplu în ceea ce privește egalitatea de gen; invită instituțiile UE să încurajeze participarea femeilor la procesul electoral european, prin introducerea de liste echilibrate din punct de vedere al genului în cadrul următoarei revizuiri a legii electorale europene;

11.  subliniază importanța consolidării rolului femeilor în prevenirea conflictelor și în promovarea drepturilor omului și reformelor democratice, precum și a susținerii participării sistematice a femeilor, ca o componentă vitală a procesului de pace și a reconstrucției după conflicte prin intermediul unei mai bune consultări și coordonări cu societatea civilă și cu instituțiile UE pentru a îmbunătăți calitatea și caracterul sistematic al evaluărilor sale de impact în domeniul drepturilor omului; se opune oricărei legislații, reglementări sau presiuni guvernamentale care să limiteze în mod necuvenit libertatea de exprimare, îndeosebi a femeilor și a persoanelor LGBTI;

12.  solicită ca promovarea drepturilor femeilor, egalitatea de gen și combaterea violenței împotriva femeilor să fie incluse în mod sistematic în strategiile de țară privind drepturile omului, precum și în dialogurile pe tema drepturilor omului și în dialogurile politice cu țările terțe și țările candidate la aderare; salută numirea unui consilier pe probleme de gen în cadrul Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), precum și crearea unor programe de formare axate pe aspecte de gen pentru diplomații și funcționarii din delegațiile UE; reamintește angajamentul de a include drepturile omului în toate evaluările de impact ale UE, pentru a garanta că UE respectă, apără și aplică drepturile omului și că activitățile și politicile sale externe sunt concepute și implementate astfel încât să se asigure consolidarea drepturilor omului în străinătate; reamintește că, atunci când ne referim la dimensiunea de gen, ne referim nu numai la bărbați și femei, ci trebuie să includem întreaga comunitate LGBTI; atrage atenția asupra necesității de a consolida integrarea dimensiunii de gen în ajutorul umanitar al Uniunii Europene;

13.  invită Uniunea Europeană să țină cont de apărarea drepturilor fundamentale a ființelor umane și, în particular, ale femeilor și fetelor, în cadrul propriilor sale acorduri cu caracter economic și social, încheiate cu țări terțe, revizuindu-le și reconsiderându-le în cazurile în care aceste drepturi nu s-ar dovedi respectate;

14.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la posibilele încălcări ale drepturilor omului afectând femeile și fetele aflate în taberele de refugiați din Orientul Mijlociu și din Africa, inclusiv în legătură cu cazurile relatate de violență sexuală și de tratament inegal al femeilor și fetelor; solicită SEAE să depună eforturi în vederea adoptării unor norme mai stricte și a unor bune practici în țările terțe pentru a pune capăt inegalității în rândul refugiaților indiferent dacă este vorba de femei sau de bărbați;

15.  reamintește că planul de acțiune al UE privind egalitatea de gen și capacitarea femeilor în contextul dezvoltării este unul dintre instrumentele fundamentale ale UE de îmbunătățire a egalității de gen în țările terțe și, prin urmare, consideră că GAP2 ar trebui să ia forma unei comunicări a Comisiei; invită Comisia să ia în considerare rezoluția Parlamentului privind reînnoirea GAP;

16.  solicită utilizarea unor indicatori cantitativi și calitativi sensibili la problematica de gen și colectarea sistematică și în timp util de date defalcate pe sexe în cadrul procesului de monitorizare și evaluare al noului GAP;

17.  deplânge și condamnă faptul că în unele țări terțe căsătoria dintre un adult și o minoră, în unele cazuri de vârstă chiar mai mică de 9 ani (soții copile) este considerată legitimă;

18.  consideră că căsătoria prematură constituie o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului și își pune amprenta asupra tuturor aspectelor vieții unei fete: o privează de copilărie, îi compromite educația, limitându-i potențialul, îi periclitează sănătatea și mărește riscul de a deveni victima unor violențe și abuzuri;

19.  reamintește că femeilor trebuie să li se garanteze o asistență medicală adecvată și gratuită atunci când nasc, pentru a reduce numărul încă prea ridicat de decese ale mamelor și nou-născuților, provocate de o asistență necorespunzătoare sau lipsei totale de asistență acordată mamelor și nou-născuților în numeroase țări terțe;

20.  deplânge lipsa unor politici privind prevenirea violenței de gen, lipsa de sprijin pentru victime și rata ridicată a impunității pentru autorii infracțiunilor într-un mare număr de țări; solicită SEAE să facă schimb de bune practici cu țările terțe în privința procedurilor legislative și a programelor de formare pentru personalul poliției, al sistemului judiciar și pentru funcționarii din administrația publică; îi solicită UE să sprijine organizațiile civile care se dedică apărării drepturilor omului și promovării egalității dintre genuri în țările terțe, precum și colaborarea activă cu organizațiile internaționale care activează în domeniul egalității dintre bărbați și femei, cum ar fi OIM, OCDE, ONU și Uniunea Africană, pentru a realiza sinergii și a promova capacitarea femeilor;

21.  subliniază necesitatea efectuării unui schimb de bune practici de către SEAE pentru a combate lipsa accesului la justiție pentru victimele infracțiunilor legate de violența sexuală; condamnă cu fermitate lipsa accesului la justiție în cazul femeilor din țările terțe, în special atunci când sunt victime ale violenței bazate pe motive de gen; solicită Comisiei să joace un rol activ în urmărirea penală a acestor infracțiuni în țări terțe și, în anumite cazuri, de către statele membre; îndeamnă Comisia să coopereze cu SEAE pentru a îmbunătăți sprijinul acordat victimelor, a integra intervențiile legate de violența bazată pe motive de gen în acțiunile umanitare ale UE și a acorda prioritate acțiunilor umanitare ale UE împotriva violenței bazate pe gen și a actelor de violență sexuală în perioade de conflict; salută angajamentul UE de a întreprinde acțiuni subsecvente reuniunii la nivel înalt pentru încetarea violenței sexuale în cadrul conflictelor care a avut loc la Londra, în iunie 2014 și îndeamnă, prin urmare, Comisia să adopte măsuri concrete;

22.  invită Comisia să ia măsuri concrete și în interiorul UE de combatere a violenței împotriva femeilor, prin propunerea unei directive specifice în acest domeniu;

23.  îndeamnă toți actorii implicați în conflicte să ofere victimelor toate îngrijirile medicale necesare, inclusiv avorturi, fără nicio distincție bazată pe sex în orice împrejurări și indiferent de legislația locală, conform prevederilor convențiilor de la Geneva și ale protocoalelor lor adiționale;

24.  regretă profund faptul că femeile și fetele sunt cele mai afectate de sărăcia extremă, deși s-a demonstrat practic că investițiile în femei și fete și capacitarea acestora prin intermediul educației reprezintă unul dintre cele mai eficiente moduri de combatere a sărăciei; subliniază că trebuie depuse eforturi mai mari pentru a proteja dreptul și accesul la educație, în special pentru fete, și că trebuie luate măsuri pentru a preveni abandonarea forțată a studiilor de către acestea, având în vedere că sunt adesea constrânse să o facă în caz de căsătorie sau de naștere a unui copil; subliniază necesitatea întreprinderii de acțiuni pentru a include fetele și femeile în procesele legate de investiții și de creșterea economică în țările terțe; evidențiază importanța combaterii în continuare a diferențelor salariale dintre femei și bărbați; observă faptul că rolul întreprinderilor europene care operează în țări terțe este esențial pentru promovarea egalității dintre genuri în acele țări, funcționând ca modele comportamentale; încurajează participarea activă a femeilor în organizațiile sindicale și de alt tip ca factor important în introducerea dimensiunii de gen în raporturile și condițiile de muncă;

25.  deplânge faptul că, în unele țări, legi și ideologii sociale, culturale și religioase extremiste și fundamentaliste împiedică femeile să exercite anumite profesii;

26.  regretă faptul că jumătate din populația lumii se confruntă cu discriminare salarială și că, la nivel mondial, femeile câștigă între 60 și 90 la sută din venitul mediu al bărbaților;

27.  subliniază necesitatea de a avea o continuitate în educație pentru fetele aflate în taberele de refugiați, în zonele de conflict și în zonele afectate de sărăcie extremă și de fenomene extreme de mediu, cum ar fi inundațiile și seceta;

28.  salută eforturile depuse de SEAE în țările terțe vizând să accelereze implementarea obligațiilor și angajamentelor față de drepturile femeilor exprimate în Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), în Platforma de acțiune de la Beijing și în Declarația de la Cairo privind populația și dezvoltarea în cadrul Agendei de dezvoltare pentru perioada de după 2015;

29.  salută reexaminarea politicii UE privind ajutorul umanitar care permite femeilor și fetelor victime ale violurilor în conflictele armate accesul la avort în condiții de siguranță în conformitate cu dreptul internațional umanitar; subliniază necesitatea unei implementări rapide a acestei politici reexaminate;

30.  invită UE să continue să sprijine emanciparea economică, socială și politică a femeilor ca mijloc de a promova o exercitare adecvată a drepturilor și a libertăților lor fundamentale, precum și să acorde o importanță maximă accesului la o educație de calitate pentru fete, inclusiv fetele din comunitățile cele mai sărace și mai marginalizate; solicită sprijinirea implementării învățământului profesional pentru femei, a frecventării învățământului superior în domeniul științelor și tehnologiilor, a elaborării de programe de formare privind egalitatea dintre genuri destinate profesioniștilor din domeniul educației în țările terțe și a combaterii vehiculării stereotipurilor cu ajutorul materialelor educaționale; îndeamnă UE să includă această prioritate în toate activitățile sale diplomatice, comerciale și de cooperare pentru dezvoltare;

31.  subliniază importanța combaterii stereotipurilor de gen și a atitudinilor socioculturale discriminatorii, care consolidează situația de subordonare a femeilor în societate și constituie una dintre principalele cauze ale inegalității dintre bărbați și femei, ale încălcărilor drepturilor femeii și ale violenței pe criterii de gen; insistă asupra necesității de a intensifica eforturile depuse pentru combaterea persistenței stereotipurilor prin campanii de sensibilizare orientate către toate categoriile sociale, asupra necesității unei implicări mai mari a mass media, asupra strategiilor urmărind motivarea femeilor și implicarea bărbaților, a integrării aspectelor legate de gen în educație și în toate politicile și inițiativele UE, în special cele ținând de politica externă, cooperare și ajutor pentru dezvoltare și ajutorul umanitar.

32.  regretă faptul că, mult prea des, femeile sunt discriminate în sensul că nu li se acordă un acces facil la resurse financiare, cum ar fi împrumuturile bancare, în comparație cu bărbații; subliniază faptul că capacitarea femeilor în domeniul antreprenorial s-a dovedit a fi un factor vital pentru stimularea economiei și, pe termen lung, în combaterea sărăciei;

33.  condamnă cu fermitate faptul că există țări terțe în care homosexualitatea este considerată un delict și, ca atare, este sancționată chiar și cu pedeapsa capitală;

34.  regretă frecventele încălcări ale drepturilor sexuale și reproductive ale femeilor, inclusiv refuzul accesului la servicii de planificare familială; reamintește articolul 16 din CEDAW care garantează dreptul de a alege numărul de copii și intervalele de timp dintre nașteri, de a avea acces la informații, educație și la mijloacele de exercitare a acestui drept;

35.  subliniază că este important ca „acquis-ul” Platformei de acțiune de la Beijing în ceea ce privește accesul la educație și sănătate ca drept fundamental al omului și protejarea drepturilor sexuale și reproductive să nu fie compromis; subliniază că respectarea universală a sănătății și a drepturilor sexuale și reproductive și la accesul la serviciile pertinente contribuie la reducerea mortalității infantile și a mamelor; remarcă faptul că planificarea familială, sănătatea mamelor, accesul facil la contraceptive și la avortul în condiții de securitate sunt elemente importante pentru salvarea vieții femeilor și pentru a le ajuta să-și refacă viața în cazul în care au căzut victimă infracțiunilor; evidențiază necesitatea de a plasa aceste politici în centrul cooperării pentru dezvoltare cu țări terțe;

36.  denunță starea de abandon și condițiile subumane cu care se confruntă refugiații în Europa, deosebit de grave pentru copii, dar și pentru femei, care sunt mai expuse violențelor, abuzurilor și, de asemenea, traficului cu persoane;

37.  invită Uniunea Europeană să acorde atenție și să întărească propriile sale măsuri de protecție a femeilor migrante, asigurându-le o asistență adecvată și ferindu-le de cazurile frecvente de exploatare prin prostituție și trafic cu care se confruntă din cauza organizațiilor criminale.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

12.11.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

23

6

0

Membri titulari prezenți la votul final

Daniela Aiuto, Maria Arena, Catherine Bearder, Beatriz Becerra Basterrechea, Malin Björk, Anna Maria Corazza Bildt, Iratxe García Pérez, Anna Hedh, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Angelika Mlinar, Maria Noichl, Margot Parker, Terry Reintke, Liliana Rodrigues, Elissavet Vozemberg-Vrionidi, Jadwiga Wiśniewska, Anna Záborská

Membri supleanți prezenți la votul final

Inés Ayala Sender, Stefan Eck, Eleonora Forenza, Mariya Gabriel, Constance Le Grip, Elly Schlein, Branislav Škripek, Dubravka Šuica, Monika Vana

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Seb Dance, Davor Ivo Stier, Claudiu Ciprian Tănăsescu

ANEXA I

INDIVIDUAL CASES RAISED BY THE EUROPEAN PARLIAMENT BETWEEN JANUARY AND DECEMBER 2014

COUNTRY

Individual

BACKGROUND

ACTION TAKEN BY THE PARLIAMENT

AZERBAJIAN

Leyla Yunus, Arif Yunus and Rasul Jafarov

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Intigam Aliyev

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Hasan Huseynli

Rauf Mirkadirov

Seymur Haziyev

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ilqar Nasibov

 

 

 

 

Ilgar Mammadov

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Anar Mammadli

Bashir Suleymanli

 

 

 

 

 

 

 

Omar Mammadov, Abdul Abilov and Elsever Murselli

 

 

Leyla Yunus is the well-known director of the Institute for Peace and Democracy. She has been imprisoned together with her husband, the historian Arif Yunus, and Rasul Jafarov, the chair of Azerbaijan’s Human Rights Club on apparent politically motivated charges.

Leyla Yunus has been subjected to acts of violence in prison committed by her cellmate, and no measures have been taken to punish the cellmate or to ensure the protection of Ms Yunus. In addition, Ms Yunus’ health has deteriorated in prison and no suitable medical care has been provided.

 

Intigam Aliyev is the chair of Azerbaijan’s Legal Education Society and a human rights lawyer who has defended more than 200 cases before the European Court of Human Rights in the areas of infringement of freedom of speech, the right to a fair trial and electoral law in Azerbaijan, was arrested on 8 August 2014 and subjected to three month’s detention on criminal charges.

 

Hasan Huseynli is another prominent human rights activist and head of the Intelligent Citizen Enlightenment Centre Public Union, was sentenced to 6 years’ imprisonment on 14 July 2014. Rauf Mirkadirov is an investigative journalist with the leading Russian-language newspaper ‘Zerkalo’ who held on pre-trial detention on charges of treason. Seymour Haziyev is a prominent opposition journalist who was charged with criminal hooliganism and held in 2 months' pre-trial custody.

 

Ilqar Nasibov is a journalist who was viciously beaten in his office on 21 August 2014 and no prompt, effective and thorough investigation has been carried out.

 

The European Court of Human Rights (ECHR) has issued numerous rulings in cases of breaches of human rights in Azerbaijan, the latest being on 22 May 2014 in the case of Ilgar Mammadov, chair of the Republican Alternative Civic Movement (REAL); in which despite it being ruled that his detention was politically motivated, the authorities refused to release him.

 

Anar Mammadli is the chair of the Election Monitoring and Democracy Studies Centre (EMDS), and Bashir Suleymanli is the director of the same centre. Both were sentenced to prison terms of, respectively, 5 years and 6 months and 3 years and 6 months, on charges ranging from tax evasion to illegal entrepreneurship.

 

Omar Mammadov, Abdul Abilov and Elsever Murselli are social media activists and were sentenced to between 5 and 5.5 years’ imprisonment on charges of drug possession. None of them is having access to a lawyer of their own choosing and all complaining of ill treatment in police custody.

 

 

 

In its Resolution, adopted on 18 September 2014, the European Parliament:

 

- Condemns in the strongest possible terms the arrest and detention of Leyla Yunus, Arif Yunus, Rasul Jafarov, Intigam Aliyev and Hasan Huseyni, and demands their immediate and unconditional release as well as the withdrawal of all charges against them; demands an immediate and thorough investigation into the assault on Ilqar Nasibov, and calls for all those responsible to be brought to justice

 

- Calls on the authorities in Azerbaijan to guarantee the physical and psychological integrity of Leyla Yunus, Arif Yunusov and all human rights defenders in Azerbaijan, and to ensure the urgent provision of suitable medical care, including medication and

Hospitalisation

 

- Calls on the Azerbaijani authorities to cease their harassment and intimidation of civil society organisations, opposition politicians and independent journalists and to refrain from interfering in or undermining their valuable work for the development of democracy in Azerbaijan; also calls on them to ensure that all detainees, including journalists and political and civil society activists, enjoy their full rights to due process, in particular access to a lawyer of their choosing, access to their families, and other fair trial norms

BAHRAIN

Nabeel Rajab

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Abdulhadi-al-Khawaja

 

Ibrahim Sharif

 

 

 

 

 

 

 

Naji Fateel

 

 

 

 

 

 

 

Zainab Al-Khawaja

 

Nabeel Rajab is the President of the Bahrain Centre for Human Rights (BCHR) and Deputy Secretary General of the International Federation for Human Rights (FIDH). He was convicted to three years in prison in August 2012 on charges of calling for and participating in ‘illegal gatherings’ and ‘disturbing public order’ between February and March 2011. His sentence was reduced to two years in prison on appeal. Before this imprisonment Mr Rajab was repeatedly detained for peacefully expressing criticism of the government during the pro-democracy protests that erupted Bahrain in 2011.

 

On Friday 29 November 2013 Nabeel Rajab had served three-quarters of his two year sentence and had become legally eligible for release. A third request for early release was submitted on 21 January 2014 to the Court, but was rejected.

The United Nations Working Group on Arbitrary Detention has described the detention of Mr Nabeel Rajab as arbitrary.

 

Abdulhadi-al-Khawaja, who has Danish nationality, is the founder of the BCHR and the regional coordinator of Front Line Defenders and Ibrahim Sharif is the Secretary General of the National Democratic Action Society. On 22 June 2011, they were sentenced to life in prison by a special military court. The legal process came to a conclusion after 3 years of appeals and the sentences were upheld.

 

Naji Fateel is a Bahraini human rights activist and a member of the Board of Directors of the Bahraini human rights NGO Bahrain Youth Society for Human Rights (BYSHR). He has been imprisoned since 2007, tortured and also under death threats during the period of the Bahraini uprising (dated February 2011)

 

Zainab Al-Khawaja is a human rights defender and leading social media activist in Bahrain. She has been a crucial figure in the pro-democracy uprising that started in Bahrain in February 2011. She has suffered legal harassment, arrest, imprisonment, denial of procedural rights, and undertaken hunger strikes in defence of human rights in Bahrain.

 

 

In its Resolution, adopted on 6 February 2014, the European Parliament:

 

-Calls for the immediate and unconditional release of all prisoners of conscience, political activists, journalists, human rights defenders and peaceful protesters, including Nabeel Rajab, Abdulhadi Al-Khawaja, Ibrahim Sharif, Naji Fateel, and Zainab Al-Khawaja

 

- Expresses its grave concern regarding the Bahraini authorities’ treatment of Nabeel Rajab and other human rights activists, in addition to their refusal to grant him the early release for which he is eligible in accordance with the law

 

 

Regarding the situation of Mr Rajab, a letter of concern was also sent on 2 October 2014.

BANGLADESH

 

Hana Shams Ahmed

 

Hana Shams Ahmed is the coordinator of the International Chittagong Hill Tracts Commission (CHTC). On 27 August 2014 she and her friend were brutally attacked by 8 to 10 members of Somo Odhikar Andolon during a private visit to Shoilopropat in Bandarban in the Chittagong Hill Tracts. Four members of the police Detective Branch (DB) who were supposedly providing them with security did not intervene, and even disappeared while the assault was taking place.

 

In its Resolution, adopted on , the European Parliament:

 

- Urges the Government of Bangladesh to bring the state security forces, including the police and the RAB, back within the bounds of the law; strongly calls on the Bangladeshi authorities to put an end to the RAB’s impunity by ordering investigations and prosecutions in respect of alleged illegal killings by RAB forces.

 

BURUNDI

 

Pierre Claver Mbonimpa

 

Pierre Claver Mbonimpa is a leading human rights defender and President of the Association for the Protection of Human Rights and Detained Persons (Association pour la protection des droits humains et des personnes détenues, APRODH) who was arrested on 15 May 2014 and later charged with ‘threatening the external security of the state’ and ‘threatening the internal security of the state by causing public disorder’ and has been in pre-trial detention since he was taken in for questioning.

 

Mr Mbonimpa’s work in the defence of democracy and human rights in Burundi over the past two decades and more has earned him several international awards and widespread recognition domestically and beyond. The charges against him relate to comments he made on Radio Publique Africaine (RPA) on 6 May 2014 that the youth wing of the ruling party CNDD-FDD, also known as the Imbonerakure, is being armed and sent to the Democratic Republic of Congo (DRC) for military training.

 

The arrest of Pierre Mbonimpa is representative of the mounting risks facing human rights defenders, the harassment of activists and journalists and the arbitrary arrest of opposition party members, which according to human rights groups and the UN Assistant Secretary-General for Human Rights have largely been carried out by the Imbonerakure.

 

 

In its Resolution, adopted on 18 September 2014, the European Parliament:

 

- Firmly condemns the detention of human rights defender Pierre Claver Mbonimpa and calls for his immediate unconditional release; expresses concern about his deteriorating state of health and demands that he be given urgent medical assistance

 

 

A letter of concern was also sent in this regard on 18 December 2014.

CAMBODIA AND LAOS

 

Sombath Somphone (Laos)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sam Rainsy and Kem Sokha (Cambodia)

 

 

Sombath Somphone is a human rights and environmental rights activist, civil society leader and co-chair of the 9th Asia-Europe People’s Forum held in Vientiane in October 2012 ahead of the ASEM 9 Summit. He was allegedly the victim of an enforced disappearance on 15 December 2012 in Vientiane. Sombath Somphone’s family have been unable to locate him since that day, despite repeated appeals to the local authorities and searches in the surrounding area.

 

During the visit of the Delegation for relations with the countries of South East Asia and the Association of South East Nations (ASEAN) to Laos on 28 October 2013 the disappearance of Sombath Somphone was raised with the Lao authorities. Crucial questions linked to the case, including whether or not an investigation has been carried out, remain unsolved more than a year after his disappearance and the Lao authorities declined assistance from abroad for the investigation into the disappearance.

 

On 15 December 2013 62 NGOs called for a new investigation into his disappearance and on 16 December 2013 the UN Working Group on Enforced or Involuntary Disappearances urged the Government of Laos to do its utmost to locate Sombath Somphone, to establish his fate and whereabouts, and to hold the perpetrators accountable. There have been several other cases of enforced disappearances where the whereabouts of nine other people – two women, Kingkeo and Somchit, and seven men, Soubinh, Souane, Sinpasong, Khamsone, Nou, Somkhit, and Sourigna – who were arbitrarily detained by the Lao security forces in November 2009 in various locations across the country remain unknown.

 

Sam Rainsy and Kem Sokha are the Cambodia National Rescue Party (CNRP) leaders who were summoned to appear at the Phnom Penh Municipal Court on 14 January 2014 for questioning. Sam Rainsy and Kem Sokha may be convicted of incitement to civil unrest. The King amnestied Sam Rainsy on 14 July 2013, making it possible for him to return to Cambodia; however, his right to vote and run in the elections was not restored.

 

 

In its Resolution, adopted on 16 January 2014, the European Parliament:

 

- Calls on the Lao Government to clarify the state of the investigation into the whereabouts of Sombath Somphone, to answer the many outstanding questions around Sombath’s disappearance, and to seek and accept assistance from foreign forensic and law enforcement experts

 

- Considers that the lack of reaction from the Lao Government raises suspicions that the authorities could be involved in his abduction.

- Reiterates its call on the Vice-President / High Representative to closely monitor the Lao Government’s investigations into the disappearance of Sombath Somphone

 

- Calls on the Member States to continue raising the case of Sombath Somphone with the Lao Government; stresses that enforced disappearances remain a major impediment to Laos joining the UN Human Rights Council

 

- Urges the Cambodian Government to recognise the legitimate role played by the political opposition in contributing to Cambodia’s overall economic and political development; calls on the Cambodian authorities to immediately drop the summonses issued to the CNRP leaders, Sam Rainsy and Kem Sokha, and union leader Rong Chhun of the Cambodia Independent Teachers’ Association (CITA) and the Cambodian Confederation of Unions (CCFU)

EGYPT

 

Alaa Abdel Fattah, Mohamed Abdel, Ahmed Maher and Ahmed Douma.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Peter Greste

Mohamed Fahmy

Baher Mohamed

Rena Netjes

 

 

 

 

 

 

 

 

Alaa Abdul Fattah

 

 

 

 

 

 

 

Mohamed Adel, Ahmed Douma, Mahienour El-Massry, Ahmed Mahe, Yara Sallam and Sana Seif

 

Alaa Abdel Fattah, Mohamed Abdel, from the Egyptian Centre for Economic and Social Rights and

Ahmed Maher and Ahmed Douma, leaders of the April 6 movement, are political and civil society activists who were arrested, convicted and held in Tora prison. It has been reported bad conditions of detention and mistreatment in prison.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

The Australian Peter Greste, the Canadian-Egyptian Mohamed Fahmy and the Egyptian Baher Mohamed are three Al Jazeera journalists who were, together and, in absentia, with the Netherlands citizen Rena Netjes, on 23 June 2014 handed down jail sentences of between 7 and 10 years under accusations of ‘falsifying news’ and of belonging to or assisting a terrorist cell. Rena Netjes was falsely accused of working for Al Jazeera.

 

Alaa Abdul Fattah is a prominent activist who played a leading role in the 2011 revolution who was sentenced on 11 June 2014 with others to 15 years’ imprisonment on charges of violating Law 107 on the Right to Public Meetings, Processions and Peaceful Demonstrations of 2013 (Protest Law).

 

Mohamed Adel, Ahmed Douma, Mahienour El-Massry and Ahmed Maher, Yara Sallam and Sana Seif are prominent human rights activists that continue to be detained.

 

 

In its Resolution, adopted on 6 February 2014, the European Parliament:

 

- Strongly condemns all acts of violence, terrorism, incitement, harassment, hate speech and censorship; urges all political actors and security forces to show the utmost restraint and avoid provocation, with the aim of avoiding further violence in the best interests of the country; extends its sincere condolences to the families of the victims

 

- Urges the Egyptian interim authorities and security forces to ensure the security of all citizens, irrespective of their political views, affiliation or confession, to uphold the rule of law and respect human rights and fundamental freedoms, to protect the freedoms of association, of peaceful assembly, of expression and of the press, to commit to dialogue and non-violence, and to respect and fulfil the country’s international obligations

 

- Calls for an immediate end to all acts of violence, harassment or intimidation – by state authorities, security forces or other groups – against political opponents, peaceful protesters, trade union representatives, journalists, women’s rights activists, and other civil society actors in Egypt; calls for serious and impartial investigations in such cases and for those responsible to be brought to justice; calls again on the interim government to guarantee that domestic and international civil society organisations, independent trade unions and journalists can operate freely, without government interference, in the country

 

In its Resolution, adopted on 17 July 2014, the European Parliament:

 

- Expresses its deepest concern over a series of recent court decisions in Egypt, including the lengthy jail terms handed down on 23 June 2014 to three Al Jazeera journalists and 11 other defendants tried in absentia, as well as the confirmation of death sentences against 183 people

 

- Calls on the Egyptian authorities to immediately and unconditionally release all those detained, convicted and/or sentenced for peacefully exercising their rights of freedom of expression and association, as well as all human rights defenders; calls on the Egyptian judiciary to ensure that all court proceedings in the country meet the requirements of a free and fair trial and to ensure respect for defendants’ rights; calls on the Egyptian authorities to order independent and impartial investigations into all allegations of ill-treatment and ensure that all detainees have access to any medical attention they may require

 

ETHIOPIA

 

Andargachew Tsege

 

Andargachew Tsege is a British national and member of the opposition party Ginbot 7, who has apparently been held incommunicado and in an undisclosed location by the Ethiopian authorities since earlier 2014 after being arrested while in transit in Yemen, and then deported to Ethiopia.

 

 

A letter of concern was sent on 7 August 2014 and on 8 October 2014.

IRAN

 

Ms Reyhaneh Jabbari

 

 

 

 

 

Ms Maryam Naghash Zargaran, Mr Saeed Abedinigalangashi, Ms Farhsid Fathi Malayeri, Mr Alireza Sayyedian, Mr Behnam Irani, Mr Amin Khaki, Mr Seyed Abdolreza Ali Hagh Nejad, and the seven members of the "Church of Iran": Mohammad Roghangir, Suroush Saraie, Massoud Rezai, Mehdi Ameruni, Seyed Bijan Farokhpour Haghigi, Eskandar Rezai

 

 

 

 

 

Ms Jabbari was sentenced to death in the Islamic Republic of Iran and she is at risk of imminent execution despite evidence that she has not been granted a fair hearing during the legal procedures that led to her conviction.

The below-mentioned names belong to Iranian citizens of the Christian faith that have been imprisoned, or continue to languish in prison due to their conversion from Islam to Christianity:

 

Ms Maryam Naghash Zargaran who was sentenced to four years in prison in 2013; Mr Saeed Abedinigalangashi who was sentenced to eight years in prison in early 2013; Ms Farhsid Fathi Malayeri who was arrested at her home in Tehran on 26 December 2010 along with at least 22 other Christians, and sentenced in 2012 to six years in prison; Mr Alireza Sayyedian who was convicted in November 2011 and sentenced to a six year (reduced to 3 ½ years in May 2013) imprisonment, 90 lashes and a fine; Mr Behnam Irani who was arrested and tried on two occasions (December 2006, April 2010). Shortly before he was due to be released on 18 October 2011, he was informed by letter that he was required to serve a five year prison sentence imposed back in 2008; Mr Amin Khaki who was arrested in early 2014 and reportedly transferred to the Ministry of Intelligence Security Detention; Mr Seyed Abdolreza Ali Hagh Nejad who was arrested on 5 July 2014 and finally; the seven members of the "Church of Iran" who were arrested on 12 October 2012 in Shiraz and condemned on 16 July 2013 to sentences ranging from one year to six years in prison.

 

 

A letter of concern was sent on 8 October 2014.

 

 

 

 

A letter of concern was sent on 24 September 2014.

MAURITANIA

 

Biram Dah Abeid

 

Biram Dah Abeid is the son of freed slaves and he is engaged in an advocacy campaign to eradicate slavery. In 2008 he founded the Initiative for the Resurgence of the Abolitionist Movement (Initiative pour la Résurgence du Mouvement Abolitionniste). This organisation is seeking to draw attention to the issue and to help take specific cases before courts of law. In addition, Biram Dah Abeid was awarded the United Nations Human Rights Prize for 2013.

 

On 11 November 2014, Biram Dah Abeid was arrested following a peaceful anti-slavery march. He has been charged with calling for a demonstration, participating in a demonstration and belonging to an illegal organisation. Some reports suggest that he is at risk of facing the death penalty. The death penalty is still provided for in the Mauritanian Criminal Code, is not restricted to the most serious crimes, and is imposed following convictions based on confessions obtained under torture.

 

Biram Dah Abeid was voted runner-up in the 2014 Mauritanian presidential elections. His reputation has made him a prime target for the Mauritanian authorities. In fact, his arrest and those of his colleagues represent a crackdown on political opposition as well as civil society.

 

 

In its Resolution, adopted on 18 December 2014, the European Parliament:

 

- Condemns strongly the arrest and ongoing detention of anti-slavery activist Biram Dah Abeid and his fellow campaigners, and calls for their immediate release; expresses concern about reports of violence used against some of the activists, and urges the Mauritanian authorities to prosecute those officials who have been involved in the abuse and torture of prisoners

 

- Calls upon the Mauritanian Government to stop using violence against civilians who participate in peaceful public protests and media campaigns in support of Biram Dah

Abeid, to cease its crackdown on civil society and political opposition, and to permit anti-slavery activists to pursue their non-violent work without fear of harassment or intimidation; urges the Mauritanian authorities to allow freedom of speech and assembly, in accordance with international conventions and Mauritania’s own domestic law.

MEXICO

 

Disappearance of 43 teaching students

 

On 26 September 2014, six people, among them three students, were killed when the police opened fire on protesting teaching students from the Escuela Normal (‘Normal School’) of Ayotzinapa in Iguala, Guerrero state. Since then 43 students remain disappeared. According to various sources those students were rounded up and driven away by police officers and handed over to unidentified armed men linked to a drug cartel.

 

According to the Mexican Government, 51 persons linked to the crimes have been arrested; most of them police agents from the municipalities of Iguala and Cocula. On 14 October 2014 the Mexican Attorney-General declared that according to forensic analyses of the 28 bodies found in clandestine graves near Iguala on 4 October 2014 the bodies do not correspond to those of the missing students. The Mexican authorities have captured the suspected main leader of the criminal gang Guerreros Unidos (United Warriors), allegedly involved in the disappearance of the 43 students.

 

The Mayor of Iguala, his wife, and the police chief of Iguala are fugitives from justice and accused of links to the local Guerreros Unidos drug cartel.

 

 

In its Resolution, adopted on 23 October 2014, the European Parliament:

 

- Strongly condemns the unacceptable forced disappearances and crimes in Iguala and calls on the Mexican authorities to investigate all the crimes, including the finding of 28 bodies in clandestine graves; calls on the relevant authorities to take all necessary steps to act promptly and in a transparent and impartial manner to identify, arrest and bring to justice the perpetrators of the crimes, and calls for those responsible to be identified and prosecuted, using all available information and resources internally and externally and with no margin for impunity; calls for the investigations to be continued until the students have been brought to safety

 

- Extends its sympathy and support to the families and friends of the victims, and to the Mexican people, whom it encourages to continue to fight by peaceful means to defend democracy and the rule of law

 

- Takes note of the detentions that have taken place; calls for the search to be continued for the Mayor of Iguala, his wife and the police chief of Iguala; is deeply concerned at the apparent infiltration of local law enforcement and administrative entities by organised crime.

 

PAKISTAN

 

Shafqat Emmanuel and Shagufta Kausar

 

 

 

 

 

 

 

Sawan Masih

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Asia Bibi

 

 

 

 

 

 

 

 

Rimsha Masih

 

 

 

 

 

 

Mohammad Asgar

 

 

 

 

 

Masood Ahmad

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Shama Bibi and Shahbaz Masih

 

Shafqat Emmanuel and Shagufta Kausar are a Christian couple who was sentenced to death on 4 April 2014 for allegedly sending a text message insulting the Prophet Mohammed, despite of the fact that the couple denied responsibility and declared that the phone from which the text originated was lost a while before the message was sent.

 

Sawan Masih is a Pakistani Christian from Lahore who was sentenced to death on 27 March 2014 for blasphemy against the Prophet Mohammed. The announcement of allegations against Masih sparked fierce rioting in Joseph Colony, a Christian neighbourhood in the city of Lahore, in which many buildings, including two churches, were burnt down.

 

Asia Bibi is a Christian woman from Punjab who was arrested in June 2009 and received a death sentence in November 2010 on charges of blasphemy. After several years, her appeal has finally reached the high court in Lahore; however for the two first hearings in January and March 2014 the presiding judges appeared to be on leave.

 

Rimsha Masih is a 14-year-old Christian girl who was wrongfully accused in 2012 of desecrating the Quran. She was acquitted after being found to have been framed and the person responsible was arrested. However, she and her family had to leave the country.

 

Mohammad Asghar is a UK citizen with a mental illness living in Pakistan. He was arrested after allegedly sending letters to various officials claiming he was a prophet, and was sentenced to death in January 2014.

 

Masood Ahmad is a 72-year-old UK citizen and member of the Ahmaddiya religious community, who was only recently released on bail after having been arrested in 2012 on charges of citing from the Quran, which is considered as blasphemy in the case of Ahmaddis who are not recognised as Muslims and are forbidden to ‘behave as Muslims’ under Section 298-C of the criminal code.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Shama Bibi and Shahbaz Masih are Pakistani Christian couple from Punjab province in Pakistan, who have been beaten and then burned to death by a mob under accusations of insulating and desecrating the Muslim holy book.

 

 

 

In its resolution, adopted on 17 April 2014, the European Parliament:

 

- Expresses its deep concern that the controversial blasphemy laws are open to misuse which can affect people of all faiths in Pakistan; expresses its particular concern that use of the blasphemy laws, which were publicly opposed by the late Minister Shahbaz Bhatti and by the late Governor Salman Taseer, is currently on the rise and targets Christians and other religious minorities in Pakistan

 

- Calls on the Pakistani authorities to release prisoners who are convicted on the grounds of blasphemy, and to overrule the death sentences on appeal; calls on the Pakistani authorities to guarantee the independence of the courts, the rule of law and due process in line with international standards on judicial proceedings; calls furthermore on the Pakistani authorities to provide sufficient protection to all those involved in blasphemy cases, including by shielding judges from outside pressure, by protecting the accused and their families and communities from mob violence, and by providing solutions for those who are acquitted but cannot go back to their places of origin

 

- Strongly condemns the application of the death penalty under any circumstances; calls on the Government of Pakistan as a matter of urgency to turn the de facto moratorium on the death penalty into the effective abolition of the death penalty

 

- Calls on the Government of Pakistan to carry out a thorough review of the blasphemy laws and their current application – as contained in Sections 295 and 298 of the Penal Code – for alleged acts of blasphemy, especially in light of the recent death sentences; encourages the government to withstand pressure from religious groups and some opposition political forces to maintain these laws.

 

A letter of concern was sent on 6 November 2014 and on 16 December 2014 regarding the case of Asia Bibi.

 

 

In its resolution, adopted on 27 November 2014, the European Parliament:

 

- Is deeply concerned and saddened by the Lahore High Court’s decision of 16 October 2014 to confirm the death sentence handed down to Asia Bibi for blasphemy; calls on the Supreme Court to start its proceedings on the case swiftly and without delay and to uphold the rule of law and full respect for human rights in its ruling

 

- Strongly condemns the murders of Shama Bibi and Shahbaz Masih and offers its condolences to their families, as well as to the families of all the innocent victims murdered as a result of the blasphemy laws in Pakistan; calls for the perpetrators of these acts to be brought to justice; takes note of the decision of the Punjab government to set up a committee to fast-track the investigation into the killings of Shama Bibi and Shahbaz Masih and to order additional police protection for Christian neighbourhoods in the province; underlines, however, the need to end the climate of impunity and for broader reforms in order to address the issue of violence against religious minorities, which remains pervasive in Pakistan

 

RUSSIA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mikhail Kosenko

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Boris Nemtov and Aleksei Navalny

 

 

 

 

 

Ilya Yashin, Gleb Fetisov and Yevgeny Vitishko

 

 

Bolotnaya Square demonstration took place on 6 May 2012 in which, as reported by several international and Russian human rights organizations, excessive use of violence and disproportionate measures have been used leading to the arrest and detention of hundreds of "anti-government" protesters.

 

Mikhail Kosenko is an activist who was sentenced to forced psychiatric treatment by a Russian court due to his involvement at the Bolotnaya Square demonstration. In addition, on 24 February 2014 Russian judicial authorities handed down guilty verdict against eight of those demonstrators, ranging from a suspended sentence to four years’ imprisonment, following three more severe prison sentences in 2013.

 

Boris Nemtov and Aleksei Navalny are opposition leaders who were sentenced to 10-day jail terms. Moreover, Aleksei Navalny has been placed under house arrest for two months and on 5 March 2014 was fitted with an electronic bracelet to monitor his activities.

 

Ilya Yashin is the leader of the Solidarity movement, Gleb Fetisov is the co-chair of the Alliance of Greens and Social Democrats, and Yevgeny Vitishko is an ecological activist and pre-eminent member of Yabloko. All of them belong to opposition parties and movements and have been subject to harassment by the Russian authorities and detained under various allegations.

 

 

In its Resolution, adopted on 13 March 2014, the European Parliament:

 

- Calls on the Russian judicial authorities to reconsider the sentences in the appeal process and to release the eight demonstrators, as well as Bolotnaya prisoner Mikhail Kosenko, who was sentenced to forced psychiatric treatment

 

- Expresses, equally, its deep concern over the detention of a large number of peaceful protesters following the Bolotnaya verdicts and calls for the dropping of all charges against the protesters; calls, furthermore, on the Russian Government to respect the rights of all citizens to exercise their fundamental freedoms and universal human rights

SERBIA

 

The case of accused war criminal Šešelj

 

 

Vojislav Šešelj is the president of the Serbian Radical Party who is indicted before the ICTY for persecutions on political, racial or religious grounds, deportation, inhumane acts (forcible transfer) (crimes against humanity), and for murder, torture, cruel treatment, wanton destruction of villages or devastation not justified by military necessity, destruction or wilful damage done to institutions dedicated to religion or education, plunder of public or private property (violations of the laws or customs of war) in Croatia, Bosnia and Herzegovina and parts of Vojvodina (Serbia), committed between 1991 and 1993.

 

On 6 November 2014, after more than eleven years of detention and while his trial is still ongoing, the Trial Chamber of the Tribunal issued an order proprio motu for the provisional release of Šešelj on the grounds of the deterioration of his health, subject to the conditions that he: (i) does not influence witnesses and victims; and (ii) appears before the Chamber as soon as it so orders.

 

Following his return to Serbia Šešelj made several public speeches in Belgrade in which he emphasised that he will not voluntarily return to the Tribunal when requested to do so, thereby announcing his intention to violate one of the two conditions under which he was released.

 

In his public statements Šešelj repeatedly called for the creation of ‘Greater Serbia’, publicly stating claims on neighbouring countries, including EU Member State Croatia, and inciting hatred against non-Serb people. In a press release he congratulated the Serbian Chetniks on the ‘liberation’ of Vukovar, on the 23rd anniversary of the fall of that Croatian city to Serbian paramilitary forces and the Yugoslav army in 1991 and the associated atrocities, thereby violating the requirement not to influence the victims.

 

In its Resolution, adopted on 27 November 2014, the European Parliament:

 

- Strongly condemns Šešelj’s warmongering, incitement to hatred and encouragement of territorial claims and his attempts to derail Serbia from its European path; deplores his provocative public activities and wartime rhetoric since his provisional release, which have reopened the victims’ psychological wounds from the war and the atrocities of the early 1990s; stresses that Šešelj’s recent statements could have the effect of undermining the progress made in regional cooperation and reconciliation and subverting the efforts of recent years

 

- Reminds the Serbian authorities of their obligations under the framework for cooperation with the ICTY and of Serbia’s obligations as an EU candidate country; notes with concern that the absence of an adequate political reaction and legal response by the Serbian authorities regarding Šešelj’s behaviour undermines the trust of the victims in the judicial process; encourages the Serbian authorities and the democratic parties to condemn any public manifestation of hate speech or wartime rhetoric and to promote the protection of minority and cultural rights; asks the Serbian authorities to investigate whether Šešelj has violated Serbian law and to strengthen and fully apply the legislation outlawing hate speech, discrimination and incitement to violence; supports all political parties, NGOs and individuals in Serbia that fight against hate speech.

 

SUDAN

 

Meriam Yahia Ibrahim

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dr Amin Mekki Medani

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Farouk Abu Issa

Farah Ibrahim Mohamed Alagar

 

Meriam Yahia Ibrahim is the daughter of an Ethiopian Christian mother and a Sudanese Muslim father, who was raised as a Christian. In 2013 she was accused of adultery by her father’s side of the family after they reported her to the authorities for her marriage to a Christian man. In addition, an accusation of apostasy was added in December 2013. The verdict of the court of first instance was delivered on 12 May 2014, sentencing Meriam Ibrahim, then eight months pregnant, to a hundred lashes on charges of adultery and to death by hanging on charges of apostasy, but giving her three days to renounce Christianity.

Meriam Ibrahim was convicted under Islamic sharia law, in force in Sudan since 1983, which outlaws conversions on pain of death. On 15 May 2014 the verdict was reconfirmed, as Meriam Ibrahim chose not to convert to Islam. On 27 May 2014 Meriam Ibrahim gave birth to a baby girl, Maya, in prison. It is alleged that Meriam Ibrahim’s legs were kept in shackles and chains while she was in labour, seriously endangering the health of both mother and child. On 5 May 2014 her case was successfully transferred to the Appeal Court.

Meriam Ibrahim was released from Omdurman Women’s Prison on 23 June 2014 after the Appeal Court found her not guilty of both charges, but she was arrested again at Khartoum airport as the family was about to depart for the USA, for allegedly attempting to leave the country with forged travel documents issued by the South Sudan Embassy in Khartoum. Meriam Ibrahim was freed again on 26 June 2014 and took refuge in the United States embassy with her family, and negotiations are ongoing to enable her to leave Sudan, where she faces death threats from extremist Muslims.

 

Dr Amin Mekki Medani is a 76 year-old renowned human rights activist and former President of the Sudan Human Rights Monitor (SHRM) who was arrested by the Sudanese National Intelligence and Security Services (NISS) on 6 December 2014 at his house in Khartoum. The NISS allegedly refused to allow him to take his medication with him when he was arrested despite his poor health.

 

Dr Medani symbolises a strong commitment to human rights, humanitarianism and the rule of law, having held high-level positions within a range of different national and international institutions, including the Sudan judiciary, the democratic transitional government of Sudan (as Cabinet Minister for Peace), and the UN. He has represented victims of violations and has persistently spoken out against abuse of power, and was awarded the ‘Heroes for Human Rights Award 2013’ by the EU Delegation in Sudan for his local and international efforts in promoting human rights.

 

Dr Medani was arrested shortly after his return from Addis Ababa, having signed the ‘Sudan Call’ on behalf of civil society organisations – a commitment to work towards the end of the conflicts raging in different regions of Sudan and towards legal, institutional and economic reforms.

 

Farouk Abu Issa, the leader of the opposition National Consensus Forum, and Dr Farah Ibrahim Mohamed Alagar were arrested in a similar manner, on 6 and 7 December 2014 respectively, following their involvement with the ‘Sudan Call’.

 

In its Resolution, adopted on 17 July 2014, the European Parliament:

 

- Condemns the unjustified detention of Meriam Ibrahim; calls on the Government of Sudan to repeal all legislation that discriminates on grounds of gender or religion and to protect the religious identity of minority groups

 

- Stresses that it is degrading and inhumane for a pregnant woman to give birth while chained and physically detained; calls on the Sudanese authorities to ensure that all pregnant women and labouring women in detention receive appropriate and safe maternal and newborn health care

 

- Reaffirms that freedom of religion, conscience or belief is a universal human right that needs to be protected everywhere and for everyone; strongly condemns all forms of violence and intimidation that impair the right to have or not to have, or to adopt, a religion of one’s choice, including the use of threats, physical force or penal sanctions to compel believers or non-believers to renounce their religion or to convert; highlights the fact that adultery and apostasy are acts which should not be considered to be crimes at all.

 

 

 

 

 

In its Resolution, adopted on 18 December 2014, the European Parliament:

 

- Strongly condemns the arbitrary arrest and detention of Dr Medani and other peaceful activists as an unlawful breach of their peaceful and legitimate political and human rights activities; calls for their immediate and unconditional release.

 

SYRIA AND IRAQ

 

James Foley, Steven Sotloff and David Haines

 

James Foley and Steven Sotloff were American journalists, and David Haines was a British aid worker. They were abducted in 2013 and in 2012 in the case of Mr Foley in Syria and held hostage by the Islamic State until 2014 when they were murdered.

 

 

In its Resolution, adopted on 18 September 2014, the European Parliament:

 

- Strongly condemns the murders of the journalists James Foley and Steven Sotloff and the aid worker David Haines by IS, and expresses grave concern for the safety of others still being held captive by the extremists; expresses its deep sympathy and condolences to the families of these victims and to the families of all victims of the conflict.

 

SYRIA

 

Razan Zeitouneh

 

 

 

 

 

 

 

Ioan Ibrahim and Bulos Jazigi

(Buolos

Yazigi and John Ibrahim)

 

 

 

Paolo Dall’Oglio

 

 

 

 

 

Frans van der Lugt

 

 

 

 

 

 

Bassel Safadi Khartabil

 

Razan Zeitouneh is a Syrian human rights defender, writer and winner of the Sakharov Prize in 2011, who was abducted alongside her husband and other human rights defenders in Damascus in December 2013 and their fate remains unknown.

 

 

Ioan Ibrahim and Bulos Jazigi are bishops from Assyrian Orthodox and the Greek Orthodox respectively, who have been kidnapped in the context of harassment, arrest, torture or disappearance against peaceful civil society activists, human rights defenders, religious figures by the Syrian regime and increasingly also of the several rebel groups. Paolo Dall’Oglio is another religious figure who has been missing since July 2013.

 

 

 

 

Dutch Jesuit Father Frans van der Lugt had been living in Syria for many decades and was well known for refusing to leave the besieged city of Homs. He was beaten and shot dead by gunmen on 7 April 2014.

 

 

Bassel Safadi Khartabil is a 34 year-old fervent defender of a free Internet and promoter of open source culture. He has been held prisoner since 15 March 2012 by the Syrian regime of Bashar al-Assad.

 

In its Resolution, adopted on 6 February 2014, the European Parliament:

 

- Calls for the immediate, unconditional and safe release of all political prisoners, medical personnel, humanitarian workers, journalists, religious figures and human rights activists, including 2011 Sakharov Prize winner Razan Zeitouneh, and for coordinated EU action to secure her release; calls on all parties to ensure their safety; urges the Syrian Government to grant immediate and unfettered access to all its detention facilities for international documentation bodies, including the UN Commission of Inquiry on Syria.

 

 

In its Resolution, adopted on 17 April 2014, the European Parliament:

 

- Condemns in the strongest possible terms the killing of Father Frans Van der Lugt, an inhumane act of violence against a man who stood by the people of Syria amid sieges and growing difficulties; pays tribute to his work, which extended beyond the besieged city of Homs and continues to help hundreds of civilians with their everyday survival needs

 

- Recalls the pressing need to release all political detainees, civil society activists, humanitarian aid workers, religious figures (including Father Paolo Dall’Oglio, Greek Orthodox Bishop Boulos Yazigi and Assyrian Orthodox Bishop John Ibrahim), journalists and photographers held by the regime or by rebel fighters, and to grant independent monitors access to all places of detention; urges once again the EU and its Member States to make all possible efforts to achieve the release of 2011 Sakharov Prize winner Razan Zaitouneh and of all other human rights activists in Syria, including internet activist Bassel Safadi Khartabil.

 

UKRAINE

 

Yulya Tymoshenko

 

Yulia Tymoshenko is one of Ukraine's most high-profile political figures. In 2011 she was convicted due to a gas deal arranged and agreed with Russia and given a seven-year sentence on charges of abuse of power; charges that apparently were politically motivated.

 

 

In its resolution, adopted on 6 February 2014, the European Parliament:

 

- Calls on President Yanukovych to order a stop to these practices and demands the immediate and unconditional release and political rehabilitation of all the demonstrators and political prisoners illegally detained, including Yulya Tymoshenko; calls for the setting-up of an independent investigative committee under the auspices of a recognised international body, such as the Council of Europe, in order to investigate all the human rights violations that have taken place since the demonstrations began.

UZBEKISTAN

 

Human rights activists: Azam Farmonov, Mehriniso Hamdamova, Zulhumor Hamdamova, Isroiljon Kholdorov,

Nosim Isakov, Gaybullo Jalilov, Nuriddin Jumaniyazov, Matluba Kamilova, Ganikhon

Mamatkhanov, Chuyan Mamatkulov, Zafarjon Rahimov, Yuldash Rasulov, Bobomurod

Razzokov, Fahriddin Tillaev and Akzam Turgunov

 

Journalists:

Solijon Abdurakhmanov, Muhammad Bekjanov, Gayrat Mikhliboev, Yusuf Ruzimuradov, and Dilmurod Saidov

 

Peaceful political opposition activists: Murod Juraev, Samandar Kukanov, Kudratbek Rasulov and Rustam Usmanov

 

Three independents religious figures: Ruhiddin Fahriddinov, Hayrullo Hamidov and Akram Yuldashev

 

 

The exercise of the right to freedom of expression has been deteriorated in the country. The mentioned group of people, fifteen well-known human rights activists, five journalists, four peaceful political opposition activists and three independent religious figures have been imprisoned for no reason other than exercising peacefully their right to freedom of expression.

 

In addition, peaceful protesters including, Dilorom Abdukodirova, Botirbek Eshkuziev, Bahrom Ibragimov, Davron Kabilov, Erkin Musaev, Davron Tojiey and Ravshanbek Vafoev were shot and killed by governmental forces.

 

In its Resolution, adopted on 23 October 2014, the European Parliament:

 

- Calls for the immediate and unconditional release of all persons imprisoned on politically motivated charges, held for peaceful expression of their political views, civil society activism, journalistic activity or religious views.

VENEZUELA

 

Leopoldo Lopez

 

 

 

 

 

 

 

Daniel Ceballos, Vicencio Scarano and Salvatore Lucchese

 

 

Juan Carlos Caldera, Ismael García and Richard Mardo

 

 

 

 

Sairam Rivas, Cristian Gil and Manuel Cotiz

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

María Corina Machado

 

Leopoldo López is the opposition leader who was arbitrarily detained on 18 February 2014 on charges of conspiracy, instigating violent demonstrations, arson and damage to property. Since his detention he has suffered physical and psychological torture and undergone solitary confinement.

 

Daniel Ceballos and Vicencio Scarano are opposition mayors and Salvatore Lucchese is a police office. They have been arrested for failing to end protests and civil rebellion in their cities, and have been sentenced to several years in prison. In addition, Juan Carlos Caldera, Ismael García and Richard Mardo who are opposition congressmen are facing investigations and trial proceedings aimed at their suspension and disqualification from Congress.

 

Sairam Rivas is the president of the Students’ Centre of the School of Social Work at the Central University of Venezuela. She has been unjustly held on premises belonging to the Bolivarian Intelligence Service for more than 120 days together with Cristian Gil and Manuel Cotiz. They have been subjected to torture and ill-treatment in connection with the protests that took place between February and May 2014, having been accused of the offences of instigating crimes and using minors to commit crimes.

 

María Corina Machado is a Member of the National Assembly who had obtained the largest popular vote in Venezuela. In March 2014 she was unlawfully and arbitrarily removed from office, deprived of her mandate and expelled from Parliament by the President of the National Assembly, Diosdado Cabello, who accused her of treason because she had spoken out against the massive and systematic violation of human rights in Venezuela before the Permanent Council of the OAS. In the course of her political and parliamentary activity María Corina Machado was subjected to a series of criminal proceedings, political persecution, threats, intimidation, harassment and even physical violence from government supporters inside the Chamber of the National Assembly. In addition, she was recently charged with attempting to assassinate President Maduro and may face up to 16 years in prison.

 

In its Resolution, adopted on 18 December 2014, the European Parliament:

 

- Urges the immediate release of those arbitrarily detained prisoners, in line with the demands made by several UN bodies and international organisations

 

- Strongly condemns the political persecution and repression of the democratic opposition, the violations of freedom of expression and of demonstration, and the existence of media and web censorship

 

- Strongly condemns the use of violence against protesters; expresses its sincere condolences to the families of the victims; calls on the Venezuelan authorities to investigate these crimes and to hold those responsible fully accountable with no margin of impunity.

ANEXA II

LIST OF RESOLUTIONS

List of resolutions adopted by the European Parliament during the year 2014 and relating directly or indirectly to human rights violations in the world

Country

Date of adoption in plenary

Title

Africa

Burundi

18.09.2014

Burundi, in particular the case of Pierre Claver Mbonimpa

Egypt

06.02.2014

Situation in Egypt

Egypt

13.03.2014

Security and human trafficking in Sinai

Egypt

17.07.2014

Freedom of expression and assembly in Egypt

Libya

18.09.2014

Situation in Libya

Mauritania

18.12.2014

Mauritania, in particular the case of Biram Dah Abeid

Nigeria

17.07.2014

Nigeria, recent attacks by Boko Haram

Nigeria and Uganda

13.03.2014

Launching consultations to suspend Uganda and Nigeria from the Cotonou

Agreement in view of recent legislation further criminalising homosexuality

South Sudan

16.01.2014

Situation in South Sudan

South Sudan

13.11.2014

Humanitarian situation in South Sudan

Sudan

17.07.2014

Sudan, the case of Meriam Yahia Ibrahim

Sudan

18.12.2014

Sudan: the case of Dr Amin Mekki Medani

Americas

Ecuador

17.12.2014

Tariff treatment for goods originating from Ecuador

Mexico

23.10.2014

Disappearance of 43 teaching students in Mexico

Venezuela

18.12.2014

Persecution of the democratic opposition in Venezuela

Asia

Azerbaijan

18.09.2014

Persecution of human rights defenders in Azerbaijan

Bangladesh

16.01.2014

Recent Elections on Bangladesh

Bangladesh

18.09.2014

Human rights violations in Bangladesh

Cambodia and Laos

16.01.2014

Situation of rights defenders and opposition activists in Cambodia and Laos

Georgia

18.12.2014

Conclusion of the Association agreement with Georgia

Japan

17.04.2014

Negotiation of the EU-Japan strategic partnership agreement

North Korea

17.04.2014

Situation in North Korea

Pakistan

17.04.2014

Pakistan: recent cases of persecution

Pakistan

27.11.2014

Pakistan: blasphemy laws

Thailand

06.02.2014

Situation in Thailand

Uzbekistan

23.10.2014

Human rights in Uzbekistan

Europe

Moldova

13.11.2014

Association agreement between the European Union and the Republic of Moldova

Ukraine

06.02.2014

Situation in Ukraine

Ukraine

17.07.2014

Situation in Ukraine

Ukraine

18.09.2014

Situation in Ukraine and state of play of EU-Russia relations

Russia

13.03.2014

Russia: sentencing of demonstrators involved in the Bolotnaya Square events

Russia

23.10.2014

Closing down of Memorial (Sakharov Prize 2009) in Russia

Russia

06.02.2014

EU-Russia summit

Serbia

27.11.2014

Serbia: the case of accused war criminal Šešelj

Transnistrian region

06.02.2014

Right to education in the Transnistrian region

Middle East

Bahrain

06.02.2014

Bahrain, in particular the cases of Nabeel Rajab, Abdulhadi al-Khawaja and Ibrahim Sharif

Iraq

17.07.2014

Situation in Iraq

Iraq

27.11.2014

Iraq: kidnapping and mistreatment of women

Iraq

27.02.2014

Situation in Iraq

Iraq and Syria

18.09.2014

Situation in Iraq and Syria and the IS offensive including the persecution of

minorities

Syria

06.02.2014

Situation in Syria

Syria

17.04.2014

Syria: situation of certain vulnerable communities

Iran

03.04.2014

EU strategy towards Iran

Israel-Palestine

17.07.2014

Escalation of violence between Israel and Palestine

Israel-Palestine

18.09.2014

Israel-Palestine after the Gaza war and the role of the EU

Cross-cutting issues

LGBTI

16.01.2014

Recent move to criminalise LGBTI people

Female genital mutilation

06.02.2014

Elimination of female genital mutilation

25th Session of the UN Human Rights Council

13.03.2014

EU priorities for the 25th session of the UN Human Rights Council

Right to food

27.11.2014

Child undernutrition in developing countries

Rights of the child

27.11.2014

25th anniversary of the UN Convention on the Rights of the Child

Religious and cultural differences

17.04.2014

Resolution on EU foreign policy in a world of cultural and religious differences

Crime of aggression

17.07.2014

Crime of Aggression

Use of armed drones

27.02.2014

The use of armed drones

Arms Trade Treaty

05.02.2014

Ratification of the Arms Trade Treaty

EU and global development framework after 2015

25.11.2014

The EU and the global development framework after 2015

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

16.11.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

47

4

4

Membri titulari prezenți la votul final

Lars Adaktusson, Michèle Alliot-Marie, Francisco Assis, James Carver, Javier Couso Permuy, Andi Cristea, Mark Demesmaeker, Georgios Epitideios, Knut Fleckenstein, Eugen Freund, Sandra Kalniete, Manolis Kefalogiannis, Afzal Khan, Janusz Korwin-Mikke, Eduard Kukan, Ilhan Kyuchyuk, Barbara Lochbihler, Sabine Lösing, Ulrike Lunacek, Andrejs Mamikins, Tamás Meszerics, Francisco José Millán Mon, Pier Antonio Panzeri, Demetris Papadakis, Vincent Peillon, Tonino Picula, Kati Piri, Andrej Plenković, Cristian Dan Preda, Jozo Radoš, Sofia Sakorafa, Jacek Saryusz-Wolski, Alyn Smith, László Tőkés, Johannes Cornelis van Baalen

Membri supleanți prezenți la votul final

Ignazio Corrao, Luis de Grandes Pascual, Angel Dzhambazki, Tanja Fajon, Mariya Gabriel, Liisa Jaakonsaari, Javi López, Norica Nicolai, Soraya Post, Marietje Schaake, Helmut Scholz, Igor Šoltes, Traian Ungureanu, Marie-Christine Vergiat

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Beatriz Becerra Basterrechea, Ramona Nicole Mănescu, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Ivan Štefanec, Jaromír Štětina, Patricija Šulin

(1)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0070.

(2)

http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-11855-2012-INIT/en/pdf

(3)

http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/142549.pdf

(4)

http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/137585.pdf

(5)

http://www.europarl.europa.eu/document/activities/cont/201203/20120329ATT42170/20120329ATT42170EN.pdf

(6)

http://www.consilium.europa.eu/en/policies/pdf/st10152-en15_pdf/

(7)

http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10897-2015-INIT/en/pdf

(8)

http://www.consilium.europa.eu/en/meetings/fac/2015/10/st13201-en15_pdf/

(9)

http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/EN/foraff/130243.pdf

(10)

http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=RO&f=ST%2015559%202014%20INIT

(11)

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:32015D0260

(12)

http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-9242-2015-INIT/en/pdf

(13)

http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1325(2000)

(14)

Texte adoptate, P7_TA(2010)0226.

(15)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0334.

(16)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0470.

(17)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0274.

(18)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0394.

(19)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0420.

(20)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0252.

(21)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0079.

(22)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0259.

(23)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0206.

(24)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0076.

(25)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0272.

(26)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0288.

(27)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0317.

(28)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0350.

(29)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0348.

(30)

http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2014/20141008-strategy-paper_ro.pdf

(31)

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:52011DC0200

(32)

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2011:0303:FIN:en:PDF

(33)

http://ec.europa.eu/transparency/regdoc/rep/10102/2014/EN/10102-2014-152-EN-F1-1.Pdf

(34)

http://daccess-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G14/082/52/PDF/G1408252.pdf?OpenElement

(35)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0274.

(36)

http://www.unfpa.org/sites/default/files/pub-pdf/Joint%20Programme%20on%20FGMC%20Summary%20Report.pdf

(37)

http://daccess-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/G14/086/06/PDF/G1408606.pdf?OpenElement

(38)

https://www.consilium.europa.eu/ueDocs/cms_Data/docs/hr/news53.pdf

(39)

http://ec.europa.eu/enlargement/pdf/key_documents/2014/20141008-strategy-paper_ro.pdf

(40)

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2014:077:0027:0043:RO:PDF

(41)

Texte adoptate, P8_TA-PROV(2015)0274.

(42)

http://www.ohchr.org/Documents/Publications/GuidingPrinciplesBusinessHR_EN.pdf

(43)

http://wcip2014.org/wp-content/uploads/2013/03/N1446828.pdf

(44)

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2011:101:0001:0011:ro:PDF

(45)

https://ec.europa.eu/anti-trafficking/sites/antitrafficking/files/eu_strategy_towards_the_eradication_of_trafficking_in_human_beings_2012-2016_1.pdf

(46)

http://www.coe.int/en/web/portal/10-october-against-death-penalty

(47)

http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cmsUpload/TortureGuidelines.pdf

(48)

http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_data/docs/pressdata/en/foraff/137584.pdf

(49)

http://europa.eu/rapid/press-release_IP-15-5690_en.pdf

(50)

http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1325(2000)

(51)

http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=S/RES/1820(2008)

(52)

http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=E/2015/27

(53)

http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=EN&f=ST%2015559%202014%20INIT

(54)

http://www.unicef.org/eu/crtoolkit/downloads/Child-Rights-Toolkit-Web-Links.pdf

(55)

SWD(2015)0182.

(56)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0350.

(57)

Sursa: http://www.aidos.it/files/1226588271Frontes_Introduzione.pdf

(58)

http://www.ohchr.org/Documents/Publications/Factsheet31.pdf

(59)

Sursa: http://www.aidos.it/files/1226588271Frontes_Introduzione.pdf

(60)

Sursa: http://www.unicef.org/factoftheweek/index_52778.html

(61)

a se vedea articolul 7 alineatele (2) și (3) din Programul de acțiune al Conferinței Internaționale privind Populația și Dezvoltarea.

Notă juridică