Procedură : 2015/2060(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0027/2016

Texte depuse :

A8-0027/2016

Dezbateri :

PV 11/04/2016 - 22
CRE 11/04/2016 - 22

Voturi :

PV 12/04/2016 - 5.15
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0108

RAPORT     
PDF 754kWORD 196k
17.3.2016
PE 567.475v03-00 A8-0027/2016

referitor la rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale

(2015/2060(INI))

Comisia pentru afaceri economice și monetare

Raportoare: Sylvie Goulard

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale

(2015/2060(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere principiul cooperării loiale dintre Uniune și statele membre, menționat la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 121 și 138 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Protocolul nr. 14 la TFUE privind Eurogrupul,

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 octombrie 2010 conținând recomandări către Comisie privind îmbunătățirea guvernanței economice și a cadrului de stabilitate al Uniunii, în special în zona euro(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 mai 2011 referitoare la UE ca actor global: rolul său în cadrul organizațiilor multilaterale(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2011 referitoare la guvernanța economică globală(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 iunie 2015 referitoare la evaluarea cadrului de guvernanță economică: bilanț și provocări(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la crearea unei uniuni a piețelor de capital(5),

–  având în vedere raportul Grupului la nivel înalt privind supravegherea financiară în Uniunea Europeană (raportul de Larosière) din 25 februarie 2009,

–  având în vedere Raportul celor cinci președinți din iunie 2015 de solicitare a consolidării reprezentării externe a monedei euro,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0027/2016),

A.  întrucât stabilitatea sistemului financiar, de care depinde o bună alocare a resurselor în sprijinul creșterii și al ocupării forței de muncă, a devenit un bun colectiv global;

B.  întrucât interdependența din ce în ce mai mare a economiilor din întreaga lume face necesară trecerea la forme de guvernare la nivel mondial;

C.  întrucât, dacă UE nu este în măsură să vorbească cu o singură voce în cadrul instituțiilor/organismelor, toate vocile Europei ar trebui să se coordoneze pentru a modela o guvernanță mondială care să respecte obiectivele și valorile din tratatele UE;

D.  întrucât UE ar trebui să contribuie la crearea unui cadru democratic pentru a face față provocărilor globale;

E.  întrucât cooperarea la nivel mondial poate să conducă la diluarea responsabilităților și absența răspunderii în detrimentul democrației; întrucât rolul parlamentelor naționale și al Parlamentului European nu ar trebui redus la un simplu rol de birou de înregistrare, ci trebuie inclus, în mod activ și cuprinzător, în întregul proces decizional;

F.  întrucât instituțiile/organismele internaționale existente, cu diferitele lor structuri de guvernare și propriile lor domenii de acțiune, s-au dezvoltat de-a lungul istoriei ca răspuns la situații specifice; întrucât acest lucru a condus la complexitatea și, în unele cazuri, la dublarea sarcinilor, precum și la un sistem care poate fi opac și lipsit de coordonare generală;

G.  întrucât articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Regulamentul (CE) nr. 1049/2001(6), în temeiul cărora cetățenii Uniunii au dreptul de acces la documente, ar trebui să se aplice instituțiilor și agențiilor Uniunii care participă la organizații/organisme internaționale;

H.  întrucât tratatele prevăd că orice cetățean al Uniunii și orice persoană fizică sau juridică care își are reședința sau sediul social într-un stat membru are dreptul de acces la documentele instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, indiferent de suportul pe care se află aceste documente (articolul 42 din Carta drepturilor fundamentale); întrucât același grad de transparență ar trebui să se aplice instituțiilor și agențiilor Uniunii care participă la organizații și forumuri internaționale, în special la stabilirea normelor care afectează cetățenii UE;

I.   întrucât, din cauza diversității structurilor juridice și a modalităților de finanțare și de funcționare a organizațiilor/organismelor economice internaționale(7), este dificil să se efectueze o monitorizare globală, deși coerența procedurilor financiare și de operare este fundamentală pentru a asigura condiții de concurență echitabile la nivel internațional; întrucât Fondul Monetar Internațional (FMI) și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) sunt organizații internaționale autentice, stabilite prin tratate, cu scop larg și componență extinsă, în timp ce, de exemplu G20, Consiliul pentru Stabilitate Financiară (CSF) și Comitetul de la Basel sunt organisme neoficiale publice care reunesc un număr limitat de state și dintre care unele s-au extins datorită crizei, iar Organizația Internațională a Reglementatorilor de Valori Mobiliare (IOSCO), Asociația internațională a organismelor de supraveghere a asigurărilor (IAIS), Organizația internațională a inspectorilor de pensii ocupaționale (IOPS) și Consiliul pentru Standarde Internaționale de Contabilitate (IASB) sunt asociații private specializate, de natură sectorială, care implică într-o măsură mai mică sau mai mare sectoarele în cauză;

J.  întrucât între Parlamentul European și unele dintre aceste organizații/organisme se realizează deja schimburi informale, care însă nu sunt sistematice;

K.  întrucât transparența este importantă pentru democrație și, în același timp, trebuie să se ia în considerare în mod corespunzător protecția informațiilor sensibile legate de piață;

L.   întrucât criza a determinat G20 să stabilească o agendă globală axată pe un set eficient de reforme specifice, în timp ce pe termen lung, este indispensabil, pentru legitimitatea sa, să existe un cadru veritabil multilateral și democratic;

M.  întrucât rolul băncilor și al piețelor în finanțarea economiei variază de la stat la stat;

N.  întrucât criza economică și financiară care a început în 2008 a scos în evidență o absență flagrantă de guvernanță economică și financiară la nivel mondial; întrucât numeroase chestiuni macroeconomice necesită o coordonare sporită, în special în ceea ce privește chestiunile fiscale; întrucât, prin urmare, scopul comun al tuturor părților interesate ar trebui să fie construirea unui cadru cuprinzător care să asigure stabilitatea financiară și să garanteze concordanța dintre nivelul local și mondial;

O.  întrucât crearea unor noi organisme de supraveghere ale UE nu ar trebui să implice în mod automat o creștere a numărului de reprezentanți ai UE, ceea ce ar putea avea efecte nedemocratice, cum ar fi o probabilitate mai mare de formare a minorităților de blocare și nemulțumire în rândul partenerilor UE;

P.  întrucât FMI a decis să includă moneda renminbi în coșul valutar care constituie dreptul special de tragere al FMI; întrucât aceasta a dus la o reducere a valorii euro și lirei, însă nu a modificat valoarea dolarului american; întrucât acest lucru subliniază necesitatea unei voci europene mai puternice,

1.   subliniază necesitatea unei cooperări aprofundate în materie de reglementare la nivel mondial, cu o participare puternică a Parlamentului European;

2.   este preocupat de lipsa de coerență, din cauza fragmentării și a diversității diferitelor organizații/organisme, și de întârzierile în punerea în aplicare privind normele și orientările convenite la nivel internațional;

3.   solicită să se clarifice domeniile de competență ale fiecărei organizații/organism și modalitățile în care operează și sunt finanțate, inclusiv contribuțiile voluntare, cadourile și donațiile, în scopul de a se asigura absența intereselor directe și legalitatea deciziilor;

4.   solicită o mai bună coerență și coordonare politică între instituțiile internaționale prin introducerea unor standarde cuprinzătoare de legitimitate democratică, transparență, responsabilitate și integritate; consideră că acest lucru ar trebui, printre altele, să privească:

- relațiile cu publicul (de exemplu, accesul public la documente, dialogul deschis cu diverse părți interesate, crearea unor registre obligatorii de transparență și norme privind transparența întâlnirilor de lobby);

- normele interne (de exemplu, resurse umane recrutate pe baza competențelor, buna gestiune financiară, prevenirea conflictelor de interese);

5.   consideră că subreprezentarea țărilor cel mai puțin dezvoltate în majoritatea instituțiilor și organismelor internaționale financiare, monetare și de reglementare creează un dezechilibru și, în consecință, problematicile legate de inegalități sau de finanțarea celor mai sărace țări riscă să nu fie tratate în mod corespunzător;

6   consideră că, la fel ca disparitatea geografică în materie de reprezentare, există, de asemenea, anumite sectoare – în special societatea civilă, IMM-urile, reprezentanții consumatorilor și reprezentanții angajaților – a căror grad de participare în procesul de consultare poate fi îmbunătățit în discuțiile la nivel internațional referitoare la organismele financiare, monetare și de reglementare; consideră că este obligația acestor organisme și sectoare să depună eforturi pentru îmbunătățirea situației;

7.   consideră că reprezentarea Uniunii Europene în cadrul organizațiilor/organismelor multilaterale s-ar putea raționaliza și codifica pentru a spori transparența, integritatea și responsabilitatea implicării Uniunii în aceste organisme, precum și influența acesteia și promovarea actelor sale legislative adoptate printr-un proces democratic; în plus, consideră că UE ar trebui să devină un actor global mai proactiv în asigurarea viitoarelor angajamente ale G20, cum ar fi transformarea sistemului bancar paralel, punerea în aplicare a reformelor în materie de instrumente derivate extrabursiere, soluționarea riscurilor sistemice și garantarea faptului că riscurile emergente pentru economia mondială sunt incluse pe ordinea de zi a instituției internaționale competente;

8.   solicită actorilor europeni să se axeze mai mult pe competitivitatea globală a sectoarelor financiare ale UE atunci când elaborează politici la nivel european și la nivel internațional;

9.  reamintește că UE ar trebui să încerce să devină membră cu drepturi depline a instituțiilor economice și financiare internaționale, în cazul în care această poziție nu i-a fost încă acordată și acest lucru este oportun [de exemplu, în cazul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și al Fondului Monetar Internațional (FMI)]; solicită instituțiilor economice și financiare internaționale relevante să efectueze toate modificările statutare necesare pentru a permite participarea deplină a UE;

10.   consideră prejudiciabile pentru Uniune situațiile în care un reprezentant al unui stat membru sau al unei autorități naționale ar adopta, în cadrul unor organizații/organisme internaționale, poziții contrare deciziilor legislative sau de reglementare europene adoptate democratic în mod majoritar; solicită, în consecință, consolidarea coordonării dintre acești reprezentanți și eficientizarea sa, de exemplu, prin intermediul mai multor mecanisme obligatorii;

11   subliniază că este necesar ca, atunci când reprezintă Uniunea în cadrul unul organism sau organizații internaționale sau monitorizează un organism privat specializat, Comisia să fie responsabilă într-un mod mai direct față de cetățeni; subliniază importanța rolului Parlamentului European în acest proces;

12.   consideră că definirea priorităților organizațiilor și grupurilor de lucru aferente ar trebui clarificată și oficializată; este de părere că recurgerea sistematică la consens riscă nu numai să încetinească deliberările, ci și să dilueze conținutul recomandărilor și că diversitatea pe plan financiar, economic și în materie de supraveghere trebuie reflectată de componența organizațiilor;

13.  subliniază necesitatea de a efectua evaluări ex ante pentru elaborarea politicilor de reglementare, de supraveghere și a altor politici în sectorul financiar la nivel mondial; consideră că aceste evaluări nu aduc atingere prerogativelor politice ale colegiuitorilor;

14.   consideră că punerea în aplicare a recomandărilor de către diferitele state participante este insuficientă pentru a contribui la crearea unor condiții de concurență echitabile la nivel mondial;

15.   observă că CSF se implică în prezent în elaborarea standardelor din sectorul asigurărilor; recunoaște că IAIS joacă un rol important în politica mondială privind asigurările, însă subliniază că implicarea EIOPA ar avea beneficiul de a îmbunătăți contribuția cunoștințelor de specialitate europene în sectorul asigurărilor și ar asigura că standardele elaborate la nivel mondial nu contravin logicii elaborate inițial de UE;

16.   salută activitatea realizată de OCDE în materie de chestiuni fiscale, în special proiectul OCDE/G20 privind erodarea bazei impozabile și transferul profiturilor (BEPS); consideră că monitorizarea punerii în aplicare este noua provocare viitoare; subliniază că coordonarea între Comisie și statele membre care sunt membre ale Grupului de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) ar trebui îmbunătățită pentru ca UE să își facă auzită vocea;

17   salută disponibilitatea Președintelui BCE de a coopera în continuare cu Parlamentul European în ceea ce privește rolul BCE în domeniul bancar, îndeosebi în cadrul organismelor de standardizare globală, precum CSF;

18.   salută modalitățile de organizare convenite de țările din zona euro membre ale Băncii Asiatice de Investiții în Infrastructură, sub forma unui singur loc pentru a le reprezenta în cadrul Consiliului de administrație;

19.  prin urmare, formulează următoarele propuneri:

 invită Comisia să se bazeze pe cele mai bune practici existente la nivel național și european pentru a elabora un cod de conduită european în materie de transparență, integritate și asumare a răspunderii, cu scopul de a ghida acțiunile reprezentanților UE în cadrul organizațiilor internaționale; solicită ca Parlamentul European să fie asociat îndeaproape în procesul de elaborare;

 subliniază, în special, preocupările sale referitoare la statutul, finanțarea și funcționarea acestor organizații/organisme, interacțiunea lor cu autoritățile, părțile interesate și publicul, politica lor de comunicare și de acces la documente; subliniază că este necesar să se asigure un echilibru echitabil al intereselor, incluzând ONG-urile care dețin cunoștințe tehnice de specialitate și mijloace financiare adecvate, pentru a consolida vocea societății civile;

 solicită instituțiilor și agențiilor europene, precum și statelor membre să promoveze responsabilitatea fiecărui reprezentant european față de organismele alese în mod democratic;

 solicită adoptarea unui acord interinstituțional cu scopul de a formaliza un „dialog financiar” care urmează să fie organizat împreună cu Parlamentul European în scopul de a stabili orientări privind adoptarea și coerența pozițiilor europene înainte de negocierile mondiale majore, asigurându-se că aceste poziții sunt dezbătute și cunoscute înainte și că sunt urmate de acțiuni corespunzătoare, Comisia fiind invitată să informeze în mod periodic cu privire la aplicarea acestor orientări și a acestei supravegheri; propune ca, la acest dialog, să fie invitate instituțiile europene, statele membre și, după caz, liderii organizațiilor internaționale vizate; consideră că frecvența și formatul acestui dialog (public sau cu ușile închise) ar urma să fie stabilite într-un mod pragmatic; consideră că este, de asemenea, necesar ca parlamentele naționale să participe în mod activ la nivelul lor respectiv, controlând pozițiile adoptate de reprezentanții statelor membre în cauză;

 consideră că aceste orientări mai detaliate ar putea fi completate prin rezoluții proactive „de orientare” , care să fie adoptate la intervale regulate de Parlament, pentru a preciza poziția acestuia privind orientarea de politică generală;

 observă că, în domeniile în care Parlamentul European este colegiuitor alături de Consiliu, acest dialog ar avea rolul de a defini mandatul de negociere, unificând pozițiile europene în raport cu actele legislative adoptate cu o majoritate de voturi sau evitând neconcordanțele cu legislația în curs de adoptare;

 invită reprezentanții UE ca în cadrul negocierilor internaționale să acorde o atenție specială coerenței și consecvenței între cerințele/standardele internaționale și legislația obligatorie adoptată la nivelul UE, precum și respectării obligațiilor pentru a crea condiții de concurență echitabile la nivel internațional;

 solicită consolidarea responsabilității Comisiei față de Parlamentul European prin raționalizarea procesului de definire a pozițiilor UE în cadrul reuniunilor G20 în domeniile de politică asociate cu ocuparea forței de muncă, energia, comerțul, dezvoltarea economică și combaterea corupției;

 îndeamnă statele membre să respecte fără întârziere dispozițiile privind cooperarea loială;

 solicită statelor membre să accepte reprezentarea uniunii bancare în cadrul Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară prin intermediul mecanismului unic de supraveghere;

 solicită Comisiei să includă în programul său de lucru dimensiunea externă a reglementării economice și financiare, și anume, activitatea prevăzută a fi desfășurată în cadrul instituțiilor financiare internaționale și, pentru a spori coerența politicilor interne, să înființeze un grup de lucru privind guvernanța economică mondială și instituțiile financiare internaționale;

 ia act de inițiativa Comisiei de a realiza progrese în direcția unei reprezentări unice a zonei euro în cadrul FMI; consideră că acest lucru trebuie realizat fără a exclude posibilitatea instituirii, pe termen lung, a unei circumscripții unice pentru Uniunea Europeană;

reamintește faptul că, în temeiul Protocolului nr. 14 la tratat, o coordonare mai strânsă între statele membre ale zonei euro constituie responsabilitatea Eurogrupului, care este un organism temporar și informal, așteptând ca euro să devină moneda tuturor statelor membre ale Uniunii; consideră că transparența și responsabilitatea în cadrul Eurogrupului ar putea fi îmbunătățită; este de părere că, în conformitate cu orientările din raportul Thyssen din 20 noiembrie 2012(8), care formulează recomandări suplimentare pentru uniunea bancară, economică, fiscală și politică, ar trebui să se găsească o soluție mai formală și mai durabilă; reamintește că independența rolului comisarului pentru afaceri economice și monetare trebuie să fie consolidată și însoțită de instituirea unor mecanisme solide de răspundere în fața Parlamentului și a Consiliului;

 consideră că, dincolo de cazul unic al FMI, pe parcursul următorilor ani ar trebui să se pună în aplicare o simplificare progresivă a reprezentării UE, într-o primă fază, printr-o mai bună coordonare și pe urmă, după efectuarea unei evaluări, prin unificarea reprezentărilor; consideră că statutul de membru al acestor organizații și organisme ar trebui să fie atribuit în conformitate cu competențele respective ale instituțiilor UE și autorităților europene de supraveghere (ESA), ale Consiliului/Eurogrupului și autorităților naționale; este de părere că, simultan, UE ar trebui să depună eforturi să îmbunătățească funcționarea acestor organizații și organisme cu scopul de a trece de la un sistem de luare a deciziilor prin consens la un sistem de vot cu majoritate ponderată;

 subliniază că este de datoria Comisiei, Consiliului sau, după caz, a Eurogrupului, de a consolida coordonarea prin intermediul reuniunilor pregătitoare; consideră că, dacă este necesar, ar trebui stabilite noi grupuri de lucru ad hoc ale Consiliului după modelul Comitetului economic și financiar (CEF), Grupului de lucru privind aspectele FMI (SCIMF), Grupului de lucru pentru Eurogrup (GLE) și Comitetului pentru politică economică (CPE);

 solicită o evaluare mai temeinică a celor două locuri separate alocate în prezent președinției Consiliului European și președinției Comisiei la reuniunile G20, pentru a se stabili în ce măsură această mod de acțiune diminuează credibilitatea UE pe plan extern, având în vedre că există o piață unică în domeniul serviciilor financiare; consideră că, pentru a încuraja convergența statelor membre reprezentate în mod individual, sunt posibile diferite îmbunătățiri, care ar trebui să contribuie la realizarea unei coordonări eficiente înainte de reuniuni și să promoveze o voce europeană puternică în cadrul reuniunilor;

 invită instituțiile UE și statele membre să promoveze stabilirea unei foi de parcurs în direcția creării unei organizații financiare globale fondată în baza unui tratat, în conformitate cu orientările propuse de raportul Larosière, cu competențe extinse în materie de recomandare, de negociere a standardelor minime obligatorii, de mecanisme multilaterale de soluționare a litigiilor și, dacă este cazul, de sancțiuni; consideră că experiența acumulată, în special în sectorul comercial prin intermediul OMC, ar putea fi utilizată pentru a crea mecanismele multilaterale de soluționare a litigiilor menționate anterior; subliniază că organizația propusă ar trebui să respecte cele mai înalte standarde de transparență și responsabilitate;

este de părere că Comisiei ar trebui să i se acorde un mandat explicit în scopul de a încuraja un nou impuls pentru promovarea multilateralismului în ceea ce privește cooperarea financiară, monetară și de reglementare la nivel internațional;

 solicită Comisiei să se asigure că propunerile legislative ale UE în domeniul financiar sunt complementare cu măsurile adoptate la nivel mondial;

20.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

EXPUNERE DE MOTIVE

Cine decide? Cine stabilește normele care reglementează activitatea din sectorul financiar? Parlamentele și guvernele încă mai au ultimul cuvânt în fața experților și a intereselor private? Cum își apără Uniunea Europeană și zona euro interesele strategice? Instituțiile europene și guvernele naționale se străduiesc să ofere răspunsuri satisfăcătoare la aceste întrebări simple, legitime. Prezentul raport încearcă să contribuie la acest lucru examinând acțiunile UE în cadrul a zece organizații(9) cu caracter politic și/sau tehnic.

Prezentul raport are drept punct de plecare trei constatări.

Având în vedere libera circulație a capitalurilor, stabilitatea sistemului financiar, care constituie un element decisiv pentru investiții și creștere, depinde de capacitatea de a elabora standarde și norme de conduită și de a asigura respectarea acestora la nivel supranațional.

Indispensabila schimbare de scară nu trebuie să conducă la diluarea responsabilităților în detrimentul democrației. În special, rolul parlamentelor naționale și al Parlamentului European nu poate fi redus la un simplu rol de birou de înregistrare. Dacă este necesar să se efectueze o evaluare independentă a intereselor private și politice, de asemenea, este necesar să se reia dialogul dintre experți și reprezentanții aleși, astfel cum demonstrează un exemplu recent. Evaluarea punerii în aplicare a standardelor prevăzute de Acordul Basel III (privind cerințele de capital pentru bănci) poate face abstracție de faptul că, în Europa, majoritatea finanțatorilor IMM-urilor sunt bănci, nu piețe? Aceste caracteristici specifice au totuși un impact major asupra creșterii economice, acesta fiind motivul care stă la baza interpretării legiuitorului european din cadrul textelor privind CRD4(10).

În sfârșit, UE și zona euro trebuie să își poată apăra interesele strategice. Cu toate acestea, reprezentarea Europei în cadrul organizațiilor în discuție este cel puțin dezordonată. Este regretabil că se acceptă această situație, având în vedere că provocările pentru stabilitatea financiară și, mai ales, pentru creștere și crearea de locuri de muncă, sunt semnificative. Ar trebui să se urmărească înregistrarea de progrese, într-un mod pragmatic, ținând seama de faptul că Uniunea Europeană încă constituie o putere financiară importantă, dar că, la nivel global, ponderea sa demografică relativă se află în scădere. UE ar putea contribui în mod util la clădirea unei cooperări multilaterale mai echilibrate în domeniul economic și financiar.

1.  Transparență

Rezultat al unui proces istoric, reflectând complexitatea mediului financiar, creșterea numărului de organisme globale active în domeniul financiar, precum și complexitatea lor internă, îngreunează o evaluare de ansamblu.

FMI

Asigură stabilitatea sistemului monetar internațional, furnizând, după caz, asistență tehnică și financiară.

OCDE

Furnizează studii care vizează promovarea creșterii economice. Rolul său în domeniul fiscalității este din ce în ce mai important.

G20

Constituie un forum politic informal, cu scop de acțiune general, care reunește cele mai importante 19 economii din lume, precum și UE.

CSF

În urma crizei financiare din 2009, Consiliul pentru Stabilitate Financiară asigură, în numele G20, o mai bună coordonare a reglementărilor financiare internaționale.

Comitetul de la Basel

Depune eforturi în vederea convergenței monitorizării activităților bancare și dezvoltă norme prudențiale aplicabile în acest sector (de exemplu, ratele de adecvare a capitalului).

IOSCO

Asigură convergența reglementărilor valorilor mobiliare pentru a spori eficacitatea și transparența piețelor.

IAIS

Promovează o monitorizare eficientă și eficace pe plan internațional a sectorului asigurărilor; din 2013, i-a fost încredințat un nou rol în elaborarea de norme internaționale de capital pentru asiguratori.

IOPS

Vizează elaborarea de norme și promovarea unei cooperări internaționale în domeniul pensiilor, prin schimbul de bune practici și, într-o măsură din ce în ce mai mare, prin norme.

IASB

Stabilește un sistem armonizat de norme contabile pentru furnizarea de informații financiare utile investitorilor.

Anumite alegeri fundamentale nu sunt deloc dezbătute. Astfel cum demonstrează exemplul paradoxal al normelor contabile IFRS, elaborate de un organism global de drept american, dar nerecunoscute de Statele Unite, nu pare ca organele de drept privat să fi reușit întotdeauna să situeze interesul general mai presus de orice. Nici logica organelor publice nu este întotdeauna evidentă: este oportun ca, exact în momentul în care legiuitorul european tocmai a adoptat norme europene în materie de rezoluție bancară (Directiva privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare - BRRD/mecanismul unic de rezoluție - MRU), FSB, din care fac parte numeroase state membre și BCE, să lanseze proiectul global TLAC (capacitatea de absorbție totală a pierderilor), care se ghidează după o altă logică, sau ca acest organism să se ocupe de chestiuni legate de asigurări, îndeosebi de identificarea asiguratorilor „sistemici”, având în vedere că tratatul exclude implicarea BCE în monitorizarea sectorului asigurărilor?

Lipsa de transparență ascunde, de asemenea, mari diferențe în ceea ce privește reprezentarea. În timp ce IOSCO, de exemplu, are o dimensiune universală, alte organisme reunesc un număr mult mai restrâns de țări. Este o chestiune de principiu, însă și una de fond: subreprezentarea Africii sau a Americii de Sud, care este inechitabilă, tinde să eludeze problematicile asociate inegalităților sau finanțării țărilor care au cea mai mare nevoie de ajutor.

Caracterul consultativ sau tehnic al recomandărilor formulate de anumite organisme nu poate justifica o anumită opacitate, anumiți actori economici punând în aplicare uneori voluntar recomandările pentru a nu fi depunctați de către o agenție de rating (bănci/cerințe de capital) sau pentru a-și crește șansele de a găsi finanțări (întreprinderi/norme contabile).

În mod evident, răspunderea unei mai bune pedagogii a provocărilor și a opțiunilor le aparține în primul rând responsabililor politici. Totuși, la un nivel mai tehnic, actorii din cadrul băncilor centrale, al Comisiei sau al altor autorități europene ar trebui, de asemenea, să se angajeze să interacționeze într-un mod mai sistematic cu publicul larg prin intermediul mijloacelor de comunicare și al mediilor academice sau profesionale. Unii procedează astfel, alții mai puțin.

Pentru verificarea respectării angajamentelor asumate este nevoie de o atenție deosebită. Este oarecum paradoxal că, în vreme ce se insistă solemn asupra importanței acțiunii globale pentru stabilitate și a organizării de reuniuni spectaculoase ale liderilor mondiali (precum G20), se acceptă, în final, proceduri de punere în aplicare dezamăgitoare. Nu ar trebui să se corecteze acest decalaj, care agravează pierderea încrederii publicului, și să se elaboreze proceduri mai stricte?

2. Asumarea răspunderii

În calitatea sa de forum privilegiat pentru dezbatere publică în cadrul pieței interne pentru servicii financiare, PE poate contribui pe trei planuri:

- când chestiunile în cauză țin de legislația europeană, adoptată de cele 28 de state membre, acordând un mandat de negociere obligatoriu, cu respectarea deciziilor adoptate de majoritate;

- înaintea unor negocieri globale majore (de exemplu, reuniuni ale G20), cu rolul de a îndruma și de a face cunoscută poziția europenilor;

- pentru asigurarea respectării angajamentelor adoptate.

Cetățenii se așteaptă ca responsabilii politici să explice public ceea ce negociază. Epoca diplomației secrete este istorie. Este în interesul partenerilor Europei ca angajamentele adoptate la nivel global să fie acceptate de către populație. Faptul că negociatorii europeni răspund în fața unui PE exigent nu este neapărat un lucru rău, ci, dimpotrivă, acest lucru le poate consolida poziția.

În prezent, există schimburi de opinii între Comisia ECON a PE și anumiți responsabili ai organismelor mondiale, însă acestea sunt prea rapide și superficiale. PE ar trebui să se angajeze să organizeze un dialog mai aprofundat și periodic.

3. Reprezentarea UE / a zonei euro

Influența nu este ceva ce se poate măsura cu precizie, însă, în prezent, este clar că UE nu profită întotdeauna pe deplin de influența sa. Reprezentarea Europei este atât de multidimensională, încât devine insesizabilă. Uneori Comisia se limitează la asumarea unui rol care nu ar trebui să îi revină, și anume de a reprezenta numai țările UE cu cea mai mică populație care nu fac parte din aceste organizații, și nu întreaga UE.

Natura fragmentată a UE este cu atât mai regretabilă cu cât, în cadrul anumitor organizații, statele membre ale UE aduc, în mod cumulativ, un aport major la buget (de exemplu, OCDE). De asemenea, trebuie analizate echilibrul geografic și echitatea distribuirii posturilor.

Deficiențele de reprezentare a UE au repercusiuni diferite în funcție de rolul organizațiilor - fie un rol mai degrabă consultativ (OCDE), fie un rol de gestionare a situațiilor de criză (G20/CSF), fie un rol de elaborare a standardelor tehnice.

Forumurile mondiale nu trebuie să le permită guvernelor, băncilor centrale sau autorităților de supraveghere ale statelor membre ale UE minoritare în procesul legislativ al Uniunii să caute un fel de „revanșă” împotriva partenerilor care le-au pus într-o poziție minoritară. Acest lucru contravine principiului cooperării loiale prevăzut de tratate.

Este absolut necesar ca UE să dispună de mecanisme mai eficiente pentru a-și unifica discursul cu ambiția de a obține o reprezentare unică, obiectiv care, bineînțeles, nu poate fi realizat de pe o zi pe alta, dar care trebuie să rămână în continuare un obiectiv final.

Printre soluțiile pragmatice s-ar putea număra crearea, într-o primă etapă, a unor proceduri mai constrângătoare de coordonare prin intermediul unui „dialog financiar” între statele membre și instituțiile europene.

În ceea ce privește zona euro, articolul 138 din tratat, la care face referire „raportul celor cinci președinți”(11), solicită consolidarea reprezentării sale externe; obiectivul ar trebui să fie unificarea sa în etape. De când FMI intervine în zona euro, în special având în vedere rolul pe care l-a jucat în Grecia, această chestiune devine cu atât mai semnificativă.

UE ar putea da dovadă de și mai multă ambiție. David Wright, Secretarul General al IOSCO a susținut, cu titlu personal, ideea unui cadru instituțional global - care necesită probabil un tratat internațional - care, în caz de nerespectare de către statele participante, să prevadă posibilitatea de a garanta punerea în aplicare a recomandărilor sale, de a organiza proceduri obligatorii de soluționare a litigiilor și de a aplica sancțiuni(12).

Concluzie

Având în vedere natura globală a fluxurilor de capital și a profesiilor din domeniul financiar, este iluzoriu să se pretindă reglementarea acestui domeniu fără o schimbare a nivelului acțiunii publice.

În fața acestei provocări, UE se bazează pe o serie de atuuri. A creat o piață internă a serviciilor financiare de nivel mondial, pe care uniunea piețelor de capital o va revitaliza. Deține centre financiare recunoscute, un comitet responsabil cu prevenirea riscurilor sistemice (CERS), precum și trei autorități care și-au consolidat existența într-o scurtă perioadă de timp. Euro este o monedă globală. În perioada crizei, zona euro a adoptat mecanisme de sprijin și a instituit organisme de supraveghere și de rezoluție bancară fără precedent. De asemenea, UE beneficiază de un know-how excepțional în termeni de democrație supranațională și de control al nerespectării de către statele membre a angajamentelor lor, regulile sale stricte în ceea ce privește transparența și accesul la documente administrative putând constitui, de asemenea, o sursă de inspirație pentru organizațiile internaționale.

Importanța strategică a sectorului financiar pentru creșterea economică și crearea de locuri de muncă impune revizuirea cooperării globale multilaterale, sporind influența UE și a zonei euro.

OPINIE MINORITARĂ

în conformitate cu articolul 56 alineatul (3) din Regulamentul de procedură

Miguel Viegas, Matt Carthy, Fabio De Masi, Paloma López Bermejo, Rina Ronja Kari, Marisa Matias, Miguel Urbán și Dimitris Papadimoulis

Deși prezentul raport conține dispoziții pozitive - necesitatea cooperării internaționale în materie de reglementare, preocupările cu privire la diluarea responsabilităților în detrimentul democrației ca urmare a coordonării la nivel mondial - acesta se bazează pe ideea aprofundării competențelor organismelor supranaționale, îndepărtând și mai mult puterea politică de cetățeni, lucru la care ne opunem cu fermitate.

Respinge fără rezerve:

- această UE, în care cooperarea și solidaritatea între statele membre, precum și suveranitatea națională, este compromisă;

- ideea că evaluarea inter pares permite o mai mare responsabilitate în fața cetățenilor decât modelul tradițional formal de responsabilitate democratică bazat pe conceptul „agent și comitent”;

- stabilirea unei reprezentări unice care să se exprime în mod unitar în numele tuturor țărilor UE în cadrul instituțiilor financiare internaționale;

- instituirea unui cod de conduită menit să împiedice acțiunea individuală a statelor membre;

- crearea unei organizații mondiale a finanțelor.

Susținem în mod ferm că:

- legitimitatea democratică și responsabilitatea nu se pot consolida prin creșterea constrângerilor supranaționale;

- statele membre nu ar trebui să abandoneze propria reprezentare în cadrul forumurilor internaționale;

- cooperarea internațională în materie de reglementare trebuie să se bazeze pe solidaritate între țări și nu pe apărarea intereselor financiare și economice majore.

20.11.2015

AVIZ al Comisiei pentru afaceri constituționale

destinat Comisiei pentru afaceri economice și monetare

referitor la rolul UE în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale

(2015/2060(INI))

Raportor: Paulo Rangel

SUGESTII

Comisia pentru afaceri constituționale recomandă Comisiei pentru afaceri economice și monetare, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră, luând, în același timp, în considerare natura specifică a UE ca organism supranațional, nivelul actual ridicat de interdependență dintre țări și modificarea raportului de forță, că UE ar trebui să joace un rol mai activ și mai proeminent în procesul de guvernanță economică globală, prin aderarea sa la organismele internaționale; subliniază necesitatea unor reforme instituționale, în vederea obținerii unei reprezentări coerente a UE și a unei voci europene puternice în cadrul instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale;

2.  consideră că UE, ca membră a forumurilor internaționale, ar trebui să promoveze reforma procesului de guvernanță economică internațională, potrivit principiilor sale prevăzute în special la articolele 2, 3 și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE);

3.  solicită UE să adere la forumurile internaționale care reglementează și influențează economia internațională; consideră, cu toate acestea, că UE ar trebui să clarifice statutul juridic al deciziilor luate de organismele informale care conduc uniunea monetară;

4.  subliniază că criza economică și financiară care a început în 2008 a evidențiat necesitatea de a consolida guvernanța economică în lume și necesitatea de a crea organisme supranaționale care să aibă capacitate de intervenție și de a institui norme de funcționare pentru o mai bună coordonare a deciziilor din cadrul politicilor economice naționale;

5.  solicită crearea unor mecanisme de coordonare prealabilă coerente și mai bine structurate, pentru ca Uniunea să poată adopta o poziție comună în vederea promovării mai eficace a obiectivelor și politicilor UE – enumerate, de exemplu, la articolele 2, 3 și 6 din TUE și la articolele 8, 9, 10, 11 și 12 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – în cadrul forumurilor economice internaționale, ținând seama de gradul ridicat de interdependență dintre economiile lumii, dictat de importanța comerțului internațional pentru ordinea economică mondială;

6.  evidențiază faptul că ar trebui dezvoltată o strategie comună a UE în cadrul fiecărei instituții și al fiecărui organism financiar, monetar și de reglementare, pentru a permite Uniunii să adopte o poziție coordonată și să își consolideze influența în cadrul procesului decizional;

7.  subliniază importanța unei voci europene unite în cadrul instituțiilor și organismelor internaționale și solicită Comisiei să propună un cod european de conduită privind transparența și responsabilitatea, menit să ghideze acțiunea reprezentanților europeni în cadrul organizațiilor internaționale, cod care să se bazeze pe bunele practici existente; consideră că, în timp, acest cod de conduită ar putea fi folosit ca exemplu de către toate instituțiile și organismele internaționale atunci când acestea își vor crea propriile coduri de conduită;

8.  reamintește că, în cadrul acestor instituții în care sunt reprezentate atât UE, cât și statele sale membre, „principiului cooperării loiale” menționat la articolul 4 alineatul (3) din TUE ar trebui respectat pe deplin, iar statele membre ar trebui să se abțină „de la orice măsură care ar putea pune în pericol realizarea obiectivelor Uniunii”;

9.  susține că Uniunea ar trebui să promoveze o abordare europeană unitară și favorabilă incluziunii pentru a se asigura că politicile sale sunt coerente, eficace și consecvente și că interesele și contribuțiile statelor membre care nu sunt reprezentate în cadrul instituțiilor sau organismelor menționate mai sus sunt luate în considerare atunci când este adoptată o poziție comună;

10.  consideră că această abordare europeană unitară și favorabilă incluziunii ar putea fi realizată în mod mai adecvat printr-un „dialog financiar” regulat și formal organizat în cadrul Parlamentului European, pentru a stabili orientări privind adoptarea pozițiilor europene în perioada premergătoare negocierilor internaționale majore, asigurându-se că aceste poziții sunt cunoscute și garantând existența unor acțiuni ulterioare; consideră că instituțiile europene, statele membre și, după caz, liderii organizațiilor internaționale vizate ar trebui invitați să participe la acest dialog, formatul (public sau cu ușile închise) și frecvența sa urmând să fie stabilite în funcție de cerințele practice;

11.  consideră că acest dialog ar ajuta la definirea cadrului de negociere pentru domeniile în care Parlamentul European este colegislator alături de Consiliu, unificând pozițiile europene în jurul legislației adoptate cu majoritate de voturi și evitând neconcordanțele cu legislația în curs de adoptare;

12.  îndeamnă Uniunea să respecte pe deplin, prin intermediul instituțiilor sale, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și limitele absolute prevăzute de aceasta pentru acțiunile din toate domeniile, inclusiv măsurile de natură economică care ar putea avea un impact major asupra vieții cetățenilor săi;

13.  reamintește că UE ar trebui să încerce să devină membră cu drepturi depline a instituțiilor economice și financiare internaționale, în cazul în care această poziție nu i-a fost încă acordată și acest lucru este oportun [de exemplu, în cazul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și al Fondului Monetar Internațional (FMI)]; solicită instituțiilor economice și financiare internaționale relevante să efectueze toate modificările statutare necesare pentru a permite participarea deplină a UE;

14.  consideră că, pe viitor, ținând seama de distribuirea competențelor între UE și statele sale membre și de progresele realizate în vederea consolidării uniunii economice și monetare, ar trebui garantată o reprezentare externă unitară a UE în cadrul FMI și al altor forumuri economice internaționale, pentru a permite Uniunii să își exploateze pe deplin potențialul, pentru a facilita îndeplinirea propriilor obiective, a-și apăra interesele și pe cele ale tuturor statelor sale membre și pentru a-și spori relevanța și influența în cadrul arhitecturii economice și financiare mondiale; consideră că este extrem de important ca această reprezentare unitară să înceapă cu realizarea de progrese către reprezentarea unică a zonei euro în cadrul FMI, independent de crearea pe termen lung a unei circumscripții unice pentru UE;

15.  subliniază necesitatea unei reforme reale a politicilor UE, pentru a evita dezechilibrele economice și sociale interne dintre statele membre și pentru a permite realizarea proceselor de restructurare a datoriilor;

16.  regretă lipsa de responsabilitate democratică și de transparență a proceselor decizionale ale instituțiilor și organismelor financiare, monetare și de reglementare internaționale, precum și a participării UE la acestea;

17.  consideră că ar trebui avut în vedere ca UE să nu mai fie reprezentată în cadrul reuniunilor G20 atât de președinția Consiliului, cât și de cea a Comisiei, deoarece situația actuală, în care există o dublă reprezentare, afectează credibilitatea externă a UE;

18.  subliniază necesitatea de a asigura transparența deplină, responsabilitatea democratică și legitimitatea participării Uniunii în cadrul instituțiilor economice și financiare existente;

19.  subliniază faptul că reprezentanți ai Uniunii ar trebui să poată deține președinția prin rotație a G20;

20.  susține instituirea de către Uniune a unui sistem pe deplin transparent în ceea ce privește activitățile de lobby din cadrul procesului de negociere dintre instituțiile europene și instituțiile internaționale menționate mai sus;

21.  consideră că Parlamentul ar trebui informat în mod corespunzător și regulat cu privire la activitățile și pozițiile Uniunii în cadrul instituțiilor economice și financiare existente; consideră că Parlamentul ar trebui să aibă dreptul să își exprime opinia și ar trebui să exercite un rol de control în ceea ce privește activitatea reprezentanților UE în aceste instituții, cu scopul de a garanta asumarea răspunderii și de a consolida legitimitatea democratică;

22.  solicită instituirea unor grupuri de lucru interinstituționale, care să se întrunească înainte de reuniunile oficiale ale instituțiilor financiare, monetare și de reglementare internaționale și la care Parlamentul să aibă oportunitatea de a-și exprima opinia cu privire la aspectele ce urmează să fie discutate la reuniunile viitoare; consideră că ar trebui creat un mecanism pentru a lua în considerare opinia Parlamentului cu privire la aceste chestiuni;

23.  subliniază că Parlamentul ar trebui să aibă acces la documentele relevante emise de instituțiile economice și financiare, că ar trebui dezvoltat un mecanism de raportare corespunzător, deschis periodic, și eficient și că participanții europeni ar trebui să transmită în mod sistematic feedback Parlamentului cu privire la deciziile adoptate în cadrul acestor forumuri;

24.  consideră că UE ar trebui să joace un rol central și mai activ în promovarea reformei instituțiilor economice și financiare internaționale, pentru a face ca funcționarea lor să fie mai democratică, mai transparentă și mai responsabilă, aducându-le astfel mai aproape de cetățeni.

25.  consideră că este recomandabil ca UE să apere, în cadrul tuturor forumurilor economice internaționale, coordonarea și consolidarea guvernanței economice globale, modelul social european, cooperarea fiscală și cultura sustenabilității întreprinderilor;

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

19.11.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

13

3

2

Membri titulari prezenți la votul final

Mercedes Bresso, Elmar Brok, Richard Corbett, Pascal Durand, Danuta Maria Hübner, Ramón Jáuregui Atondo, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Paulo Rangel, György Schöpflin, Pedro Silva Pereira, Barbara Spinelli, Josep-Maria Terricabras, Kazimierz Michał Ujazdowski

Membri supleanți prezenți la votul final

Isabella Adinolfi, Max Andersson, Enrique Guerrero Salom, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Andrej Plenković

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Sofia Ribeiro

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

15.2.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

38

18

0

Membri titulari prezenți la votul final

Gerolf Annemans, Burkhard Balz, Udo Bullmann, Esther de Lange, Fabio De Masi, Markus Ferber, Jonás Fernández, Elisa Ferreira, Sven Giegold, Neena Gill, Sylvie Goulard, Roberto Gualtieri, Gunnar Hökmark, Danuta Maria Hübner, Cătălin Sorin Ivan, Diane James, Othmar Karas, Georgios Kyrtsos, Werner Langen, Sander Loones, Bernd Lucke, Olle Ludvigsson, Ivana Maletić, Notis Marias, Fulvio Martusciello, Marisa Matias, Costas Mavrides, Bernard Monot, Stanisław Ożóg, Sirpa Pietikäinen, Pirkko Ruohonen-Lerner, Molly Scott Cato, Peter Simon, Paul Tang, Ramon Tremosa i Balcells, Marco Valli, Tom Vandenkendelaere, Miguel Viegas, Jakob von Weizsäcker, Pablo Zalba Bidegain, Marco Zanni, Sotirios Zarianopoulos

Membri supleanți prezenți la votul final

Enrique Calvet Chambon, Mady Delvaux, Bas Eickhout, Marian Harkin, Ramón Jáuregui Atondo, Rina Ronja Kari, Thomas Mann, Eva Paunova, Michel Reimon, Antonio Tajani, Beatrix von Storch

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Lucy Anderson, Andrey Kovatchev, Adam Szejnfeld

(1)

Texte adoptate, P7_TA(2010)0377.

(2)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0229.

(3)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0457.

(4)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0238.

(5)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0268.

(6)

Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, Consiliului și Comisiei

(7)

Banca Reglementelor Internaționale, Grupul de Acțiune Financiară Internațională (GAFI) și Organizația Mondială a Comerțului (OMC) au, de asemenea, o funcție de elaborare a normelor; Conferința Organizației Națiunilor Unite pentru Comerț și Dezvoltare (UNCTAD) joacă un rol semnificativ în materie de guvernanță economică la nivel mondial; Banca Africană de Dezvoltare (BAD), Banca Asiatică de Dezvoltare (BAD), Banca Caraibiană de Dezvoltare, Banca de Dezvoltare a Africii de Vest (BOAD), Banca Interamericană de Dezvoltare (BID), Corporația Interamericană de Investiții (CII), Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei (CEB), Grupul Băncii Mondiale, Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BIRD), Asociația Internațională pentru Dezvoltare (IDA), Societatea Financiară Internațională (SFI) și Agenția Multilaterală de Garantare a Investițiilor (MIGA) sprijină finanțarea cooperării pentru dezvoltare;

(8)

Rezoluția Parlamentului European din 20 noiembrie 2012 conținând recomandări destinate Comisiei privind raportul președinților Consiliului European, Comisiei Europene, Băncii Centrale Europene și Eurogrupului intitulat: „Către o veritabilă uniune economică și monetară”

(9)

Prezentul raport are un format limitat și nu se dorește a fi exhaustiv. În mod deliberat, domeniul său de aplicare este limitat, corespunzând competențelor Comisiei ECON, însă permite abordarea problematicilor esențiale, îndeosebi cu privire la transparență, asumarea răspunderii și apărarea strategică a intereselor europene. Raportorul le mulțumește autorilor diferitelor studii realizate în vederea acestui raport, disponibile pe site-ul de internet al Parlamentului European, la rubrica Think Tank.

(10)

REACȚIE LA AVIZUL COMITETULUI DE LA BASEL PRIVIND CRD 4 (DIRECTIVA PRIVIND CERINȚELE DE CAPITAL PENTRU BĂNCI), comunicat de presă al Comisiei ECON din 5.12.2014 [URL: http://www.europarl.europa.eu/news/ro/news-room/20141205IPR82904/REACTION-TO-THE-OPINION-OF-THE-BASEL-COMMITTEE-ON-CRD-4]

(11)

Finalizarea uniunii economice și monetare a UE, raport elaborat de Jean-Claude Juncker în strânsă cooperare cu Donald Tusk, Jeroen Dijsselbloem, Mario Draghi și Martin Schulz [URL: http://ec.europa.eu/priorities/publications/five-presidents-report-completing-europes-economic-and-monetary-union_ro]

(12)

Observațiile lui David Wright, secretar general al IOSCO, Consiliul Atlantic, Washington, DC, 10 decembrie 2012 [URL:

Notă juridică