Procedură : 2015/2330(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0031/2016

Texte depuse :

A8-0031/2016

Dezbateri :

PV 24/02/2016 - 14
CRE 24/02/2016 - 14

Voturi :

PV 25/02/2016 - 7.8
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0059

RAPORT     
PDF 743kWORD 233k
22.2.2016
PE 573.167v02-00 A8-0031/2016

referitor la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2016

(2015/2330(INI))

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

Raportoare: Sofia Ribeiro

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2016  

(2015/2330(INI))

Parlamentul European,

  având în vedere articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolul 9 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

  având în vedere articolele 145, 148, 152 și articolul 153 alineatul (5) din TFUE,

–  având în vedere articolul 174 din TFUE,

  având în vedere articolul 349 din TFUE care prevede un statut specific pentru regiunile ultraperiferice,

  având în vedere Directiva 1999/70/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 privind acordul-cadru cu privire la munca pe durată determinată, încheiat între CES, UNICE și CEEP,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special titlul IV (Solidaritatea),

  având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2015 intitulată „Analiza anuală a creșterii pentru 2016 - Consolidarea redresării și stimularea convergenței” (COM(2015)0690),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 26 noiembrie 2015 intitulat „Raportul privind mecanismul de alertă 2016” (COM(2015)0691),

–  având în vedere recomandarea Comisiei de recomandare a Consiliului din 26 noiembrie 2015 privind politica economică a zonei euro (COM(2015)0692),

–  având în vedere proiectul de raport comun al Comisiei și al Consiliului din 26 noiembrie 2015 privind ocuparea forței de muncă care însoțește Comunicarea Comisiei privind Analiza anuală a creșterii economice 2016 (COM(2015)0700),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 21 octombrie 2015 privind măsurile care trebuie întreprinse în vederea finalizării Uniunii economice și monetare (COM(2015)0600),

–  având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului din 2 martie 2015 privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre (COM(2015)0098) și rezoluția legislativă a Parlamentului din 8 iulie 2015 referitoare la aceasta(1),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 ianuarie 2015 intitulată „Utilizarea optimă a flexibilității în cadrul normelor prevăzute de Pactul de stabilitate și de creștere” (COM(2015)0012),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 26 noiembrie 2014 intitulată „Un Plan de investiții pentru Europa” (COM(2014)0903),

  având în vedere Comunicarea Comisiei din 4 aprilie 2014 privind sistemele de sănătate eficace, accesibile și reziliente (COM(2014)0215),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 octombrie 2013 intitulată „Consolidarea dimensiunii sociale a Uniunii economice și monetare” (COM(2013)0690),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii - inclusiv implementarea Fondului social european pentru perioada 2014-2020” (COM(2013)0083),

  având în vedere Recomandarea Comisiei din 20 februarie 2013 intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării” (C(2013)778),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 aprilie 2012 intitulată „Către o redresare generatoare de locuri de muncă” (COM(2012)0173),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 decembrie 2011 intitulată „Inițiativa privind oportunitățile pentru tineri” (COM(2011)0933),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 16 decembrie 2010 intitulată „Platforma europeană de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale: un cadru european pentru coeziunea socială și teritorială” (COM(2010)0758), precum și rezoluția Parlamentului din 15 noiembrie 2011 referitoare la aceasta(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

  având în vedere Comunicarea intitulată „Strategie pentru egalitatea între femei și bărbați 2010-2015”, precum și documentul de lucru ulterior intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea între femei și bărbați 2016-2019”, care fac referire în special la angajarea și independența economică a femeilor,

  având în vedere Recomandarea Comisiei 2008/867/CE din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii,

  având în vedere Raportul celor cinci președinți din 22 iunie 2015 intitulat „Finalizarea Uniunii economice și monetare a Europei”,

  având în vedere concluziile Consiliului privind „Promovarea economiei sociale ca factor esențial al dezvoltării economice și sociale în Europa” (13414/15 SOC 614 EMPL 404),

  având în vedere raportul Comitetului pentru protecție socială din anul 2014 intitulat „Protecție socială adecvată pentru nevoile în materie de asistență pe termen lung într-o societate în curs de îmbătrânire”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 noiembrie 2015 referitoare la reducerea inegalităților, în special a sărăciei în rândul copiilor(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 octombrie 2015 referitoare la politica de coeziune și revizuirea Strategiei Europa 2020(4),

–  având în vedere întrebarea cu solicitare de răspuns oral O-000121/2015 - B8-1102/2015 adresată Consiliului, precum și Rezoluția sa conexă din 29 octombrie 2015 referitoare la recomandarea Consiliului privind integrarea șomerilor de lungă durată pe piața forței de muncă(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 privind antreprenoriatul social și inovarea socială în combaterea șomajului(6),

  având în vedere Rezoluția sa legislativă din 8 iulie 2015 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind orientările pentru politicile de ocupare a forței de muncă ale statelor membre(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la Semestrul european pentru coordonarea politicilor economice: aspecte legate de ocuparea forței de muncă și aspecte sociale în Analiza anuală a creșterii pentru 2015(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2014 referitoare la aspectele legate de ocuparea forței de muncă și aspectele sociale ale Strategiei Europa 2020(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 iulie 2014 referitoare la Locurile de muncă pentru tineri(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 aprilie 2014 referitoare la modul în care poate contribui Uniunea Europeană la crearea unui mediu favorabil pentru ca întreprinderile, societățile și întreprinderile nou-înființate să creeze locuri de muncă(11),

  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2014 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost(12),

  având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială(13),

  având în vedere Rezoluția sa legislativă din 2 februarie 2016 referitoare la propunerea de decizie a Parlamentului European și a Consiliului privind instituirea unei platforme europene pentru intensificarea cooperării în materie de prevenire și de descurajare a muncii nedeclarate(14),

  având în vedere observațiile finale ale Comitetului ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap referitoare la raportul inițial al Uniunii Europene (septembrie 2015),

  având în vedere Raportul special nr. 3/2015 al Curții de Conturi Europene intitulat „Garanția pentru tineret instituită de UE: primele măsuri au fost adoptate, dar se prefigurează riscuri în ceea ce privește implementarea”(15),

  având în vedere raportul publicat de Eurostat în aprilie 2015 privind șomajul în regiunile Uniunii Europene,

  având în vedere evaluarea trimestrială din martie 2015 privind ocuparea forței de muncă și situația socială din Uniunea Europeană(16),

  având în vedere documentul de lucru al OCDE din 9 decembrie 2014 intitulat „Tendințe privind diferențele de venituri și impactul acestora asupra creșterii economice”,

  având în vedere cel de-al cincilea și cel de-al șaselea sondaj european privind condițiile de muncă (2010 și 2015)(17),

  având în vedere raportul Eurofound din 16 februarie 2016 intitulat „Role of social partners in the European Semester” (Rolul partenerilor sociali în cadrul semestrului european),

  având în vedere raportul Eurofound din 17 iunie 2014 intitulat „Changes to wage-setting mechanisms in the context of the crisis and the EU's new economic governance regime” (Schimbări ale mecanismelor de stabilire a salariilor în contextul crizei și al noului regim de guvernanță economică al UE),

  având în vedere dezbaterea cu reprezentanții parlamentelor naționale privind prioritățile semestrului european pentru 2016,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0031/2016),

A.   întrucât, începând cu a doua jumătate a anului 2013, s-a înregistrat o scădere lentă a ratei șomajului, însă nu suficient de semnificativă pentru a limita șomajul și sărăcia, în pofida unor politici macroeconomice stimulative și a reformelor structurale; întrucât șomajul rămâne totuși prea ridicat în multe state membre, afectând în prezent 9,9 % din cetățenii activi, respectiv 23 de milioane de europeni, circa jumătate din aceștia confruntându-se cu șomajul de lungă durată, și întrucât rata șomajului este de peste 10 % în zona euro, depășind în continuare cifrele din 2008; întrucât acest lucru evidențiază faptul că este esențial să se ia în considerare împrejurările microeconomice specifice și nevoia de a realiza în continuare reforme structurale echitabile din punct de vedere social, al căror impact social să fie evaluat înainte de punerea lor în aplicare;

B.   întrucât anul 2016 este cel de-al treilea an de redresare economică, cu o previziune de creștere de 2 % în UE-28 și de 1,8 % în zona euro, dar redresarea rămâne inegală între statele membre și în cadrul acestora, fiind parțial determinată de factori provizorii, cum ar fi prețul în continuă scădere al energiei, care contribuie la creșterea puterii de cumpărare, în cazurile în care are un impact asupra economiei reale; întrucât acest lucru dovedește că UE poate întreprinde mai multe acțiuni pentru a stimula redresarea economică și socială, astfel încât să o facă mai sustenabilă pe termen mediu, în special în situația actuală de nesiguranță în care se găsește economia mondială;

C.   întrucât consolidarea fiscală în UE-28 se ameliorează, cu un deficit bugetar general în scădere de la 4,5 % în 2011 la 2,5 % în 2015;

D.  întrucât, conform Comisiei Europene(18), divergențele în materie de ocupare a forței de muncă și cele sociale persistă între statele membre și în cadrul acestora, iar evoluțiile sociale indică în continuare accentuarea divergențelor pe teritoriul UE, care împiedică creșterea, ocuparea forței de muncă și coeziunea; întrucât societățile care se caracterizează printr-un nivel ridicat al egalității și al investițiilor în oameni înregistrează rezultate mai bune în materie de creștere și de adaptare a ocupării forței de muncă;

E.   întrucât rata șomajului în rândul tinerilor la nivelul UE se ridică la 22,6 %, și întrucât, în 2014, 12,3 % dintre tineri nu erau încadrați profesional și nici nu urmau vreun program educațional sau de formare, acest grup confruntându-se cu riscul excluderii de pe piața muncii, ceea ce ar avea drept rezultat o pierdere a competențelor și a capitalului uman; întrucât acest lucru contribuie la lipsa autonomiei individuale și pune în pericol integrarea socială; întrucât responsabilitatea principală pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor revine statelor membre în sensul elaborării și al punerii în aplicare a unor cadre de reglementare a pieței muncii, a unor sisteme educaționale și de formare, precum și a unor politici active ale pieței muncii;

F. întrucât, în 2014, rata ocupării forței de muncă în UE-28 a crescut cu 0,8 %, iar în zona euro a crescut cu 0,4 %, deși există diferențe majore în ceea ce privește performanțele statelor membre, având în vedere că cinci state și-au redus ratele de ocupare a forței de muncă cu cel puțin cinci puncte procentuale în perioada 2009-2014; întrucât, în 2014, numărul lucrătorilor independenți a crescut aproximativ în același ritm ca și ocuparea forței de muncă, iar, din 2013, creșterea globală a ocupării forței de muncă a fost determinată în principal de o creștere a numărului de contracte temporare, deși aceasta variază în mod semnificativ între statele membre; întrucât nivelul șomajului și consecințele sale sociale sunt diferite de la un stat membru la altul; întrucât mulți tineri fie se înscriu pentru studii universitare suplimentare în încercarea de a scăpa de șomaj, fie pleacă din țara de origine pentru a căuta locuri de muncă în alte state membre; întrucât aceste două cazuri nu sunt incluse în statisticile naționale privind șomajul în rândul tinerilor;

G.  întrucât rata ocupării forței de muncă în rândul femeilor (63,5 % în luna mai 2015) rămâne cu mult inferioară obiectivului principal de 75 % al Strategiei Europa 2020 și întrucât rata ocupării locurilor de muncă cu fracțiune de normă rămâne ridicată în rândul femeilor (32,2 %) comparativ cu bărbații (8,8 %), chiar dacă se ține seama de alegerile libere și nevoile fiecăruia; întrucât creșterea participării femeilor pe piața forței de muncă poate contribui la reducerea acestor diferențe și poate aborda riscul crescut de sărăcie și de excluziune socială la care sunt expuse femeile;

H.  întrucât capitalul uman pierdut din cauza șomajului este imens și întrucât costul total al șomajului în rândul tinerilor a fost estimat la 153 de miliarde EUR pe an(19); întrucât, pe lângă consecințele lor financiare și sociale, șomajul, șomajul în rândul tinerilor și șomajul de lungă durată au un impact negativ asupra convergenței sociale și sfârșesc prin a împiedica creșterea economică durabilă;

I.   întrucât, în 2014, circa 5 % din forța de muncă din UE-28 nu aveau un loc de muncă de peste un an și 3,1 % de peste doi ani; întrucât doar jumătate din lucrătorii cu vârsta cuprinsă între 55 și 65 de ani au un loc de muncă și întrucât șomajul de lungă durată se întâlnește mai ales în rândul tinerilor și al persoanelor în vârstă; întrucât discriminarea persoanelor aflate de mult timp în căutarea unui loc de muncă este, din păcate, foarte des întâlnită; întrucât astfel de practici au la bază stigmatul psihologic asociat șomajului și s-ar putea ca angajatorii să îi perceapă pe candidații în vârstă șomeri ca fiind mai puțin calificați și mai greu de angajat decât persoanele încadrate deja în muncă; întrucât angajatorii trebuie să instruiască responsabilii de resurse umane să depășească posibilele prejudecăți față de lucrătorii șomeri și lucrătorii în vârstă și să se concentreze mai degrabă pe calificările și experiența acestora decât pe actualul lor statut profesional;

J.   întrucât circa 20 % dintre cetățenii activi din UE dispun doar de competențe de bază și întrucât 40 % din populația UE poate fi considerată ca având insuficiente competențe digitale; întrucât, în ciuda dificultăților cu care se confruntă multe persoane, inclusiv tinerii, pentru a intra pe piața muncii, există aproximativ 2 milioane de posturi neocupate în UE, dintre care aproximativ 900 000 în sectorul digital, iar 39 % dintre societăți au încă dificultăți în a găsi personal cu competențele necesare, deși studiile arată că întreprinderile care nu reușesc să găsească lucrători cu competențele necesare sunt adesea cele reticente la ideea de a oferi contracte pe termen lung; întrucât, în 2012, unul din trei lucrători europeni nu era nici supracalificat, nici subcalificat pentru locul său muncă; întrucât nivelul redus de educație și necorelarea între educație și cerințele pieței muncii sunt printre cauzele principale pentru care atât de mulți tineri nu sunt încadrați profesional sau nu urmează vreun program educațional sau de formare, afectând în mod negativ creșterea economică; întrucât este esențial să se identifice cauzele profunde ale părăsirii timpurii a școlii și recomandă statelor membre să restabilească volumul cheltuielilor cu educația la un nivel care să permită atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020;

K.  întrucât munca la negru îi privează pe lucrători de drepturile lor sociale și în materie de muncă, încurajează dumpingul social și are grave implicații bugetare, cauzând pierderi fiscale și de contribuții sociale, având efecte negative asupra locurilor de muncă, a productivității și a calității muncii, asupra dezvoltării competențelor și a învățării pe tot parcursul vieții, precum și asupra unui sistem eficient și eficace al drepturilor de pensie, printre altele prin accentuarea diferențelor dintre pensii, ceea ce afectează și accesul la asistență medicală în anumite state membre; întrucât trebuie depuse eforturi suplimentare pentru a transforma munca la negru în muncă legală;

L.   întrucât deși formele atipice sau nestandardizate de angajare în muncă nu constituie forme de muncă precară în sine, aceasta este susceptibilă de a fi mai des întâlnită acolo unde sunt folosite aceste tipuri de contracte, chiar dacă acestea nu au decât o pondere redusă în sistemul actual al relațiilor de muncă(20); întrucât insecuritatea este un alt element al muncii precare, incluzând incertitudinea locului de muncă, insuficiența venitului, lipsa de protecție împotriva concedierii și durata de angajare necunoscută; întrucât în anumite state membre s-a înregistrat o creștere îngrijorătoare a numărului de contracte de acest tip; întrucât, pentru a evita utilizarea inadecvată a acestor tipuri de contracte, trebuie pus în aplicare la nivel național un mecanism eficient și eficace de inspecție a muncii; întrucât este important să se stimuleze crearea de locuri de muncă de calitate care asigură un venit adecvat și securitate economică pentru familii;

M.   întrucât unul dintre cele cinci obiective ale Strategiei Europa 2020 vizează reducerea cu cel puțin 20 de milioane a numărului de persoane expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială sau afectate de aceste probleme; întrucât circa 123 de milioane de persoane din UE se află într-o astfel de situație; întrucât, în 2013, circa 26,5 milioane de copii erau expuși riscului de sărăcie și de excluziune socială în întreaga UE; întrucât numărul europenilor expuși riscului de sărăcie a crescut în perioada 2009-2012, dar situația s-a stabilizat, având în vedere cifrele din 2013 și 2014; întrucât numărul persoanelor fără adăpost a crescut în multe state membre ale UE; întrucât, în 2012, 32,2 milioane de persoane cu handicap în vârstă de peste 16 ani erau expuse riscului de sărăcie și excluziune socială; întrucât obiectivele Strategiei Europa 2020 nu au fost încă atinse, astfel încât se impune o revizuire imediată a acesteia;

N.   întrucât se estimează că numărul persoanelor din UE cu vârsta minimă de 65 de ani, raportat la numărul persoanelor din grupul de vârstă 15-64 de ani, va crește de la 27,8 % la 50,1 % până în 2060 și că rata de dependență economică totală13 se va stabiliza la peste 120 % până la mijlocul următorului deceniu și apoi va crește la peste 140 % până în 2060; întrucât acești factori, precum și alte modificări demografice, cum ar fi îmbătrânirea populației, densitatea populației sau dispersia populației, subliniază necesitatea ca autoritățile publice să introducă politici cuprinzătoare și responsabile din punct de vedere social, cu scopul de a crește rata natalității, de a facilita existența unui număr mare de locuri de muncă de calitate și de a promova suficiența sistemelor de asigurări sociale și îmbătrânirea activă, precum și de a introduce reforme responsabile din punct de vedere social pe piața muncii și în cadrul sistemelor de pensii și de a garanta caracterul suficient și adecvat al primului pilon al sistemului de pensii pe termen scurt, mediu și lung;

O.   întrucât rămân substanțiale diferențele de pensii din UE între femei și bărbați, cifrate la 40 %, care reflectă diferențele dintre bărbați și femei în ceea ce privește munca cu fracțiune de normă și cu normă întreagă, precum și disparitatea salarială de gen și carierele mai scurte ale femeilor;

P.   întrucât numărul în creștere al persoanelor vârstnice dependente are și va continua să aibă un impact din ce în ce mai mare asupra sistemelor de asistență medicală și de îngrijire pe termen lung, precum și asupra nevoii de resurse atât formale, cât și informale în materie de îngrijire; întrucât sistemele actuale de protecție socială nu iau suficient în considerare situația îngrijitorilor informali, care constituie o resursă imensă pentru societate;

Q.   întrucât datoria publică și cea privată rămân prea ridicate în multe state membre, afectând soliditatea economiilor din UE; întrucât ratele scăzute ale dobânzii din zona euro pot fi folosite pentru a extinde marja de acțiune a statelor membre; întrucât este necesar să se organizeze o dezbatere aprofundată privind abordarea datoriilor la nivelul UE;

R.   întrucât, având în vedere tendința actuală, în următorii 10-15 ani, 90 % din creșterea economică a lumii va fi generată în afara UE; consideră, prin urmare, că este necesar să se continue dezvoltarea și promovarea strategiilor de creștere reală și de creare de locuri de muncă în statele membre; întrucât este esențial să se pună în aplicare politici industriale și de piață inovatoare, pentru a crește competitivitatea în interiorul UE și la nivel mondial și, prin urmare, a contribui la crearea de oportunități de ocupare a forței de muncă durabile și incluzive din punct de vedere social;

S.   întrucât 20 % din resursele Fondului social european ar trebui folosite pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale în statele membre;

T.   întrucât Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) a aprobat deja 69 de proiecte în 18 țări și a semnat 56 de operațiuni (a căror finanțare totală din acest fond se ridică la circa 1,4 miliarde EUR), estimându-se că acest lucru va avea drept rezultat investiții de peste 22 de miliarde EUR, cu implicarea a peste 71 000 de IMM-uri; întrucât trebuie depuse mai multe eforturi pentru a garanta că se acordă finanțare pentru infrastructura socială, cum ar fi îngrijirea copiilor, în vederea îndeplinirii angajamentelor de la Barcelona, asumate de mult timp; întrucât proiectele actuale se referă în cea mai mare parte la proiecte de infrastructură de mare anvergură și întrucât IMM-urile și microîntreprinderile de obicei nu au acces la aceste fonduri, în pofida importanței lor în calitate de pilon de bază al economiei europene și de întreprinderi generatoare de locuri de muncă;

U.  întrucât întreprinderile implicate în economia socială numără circa 2 milioane de entități (10% din totalul întreprinderilor din UE) și asigură locuri de muncă pentru 14 milioane de persoane, aproximativ 6,5 % din forța de muncă din UE;

V.  întrucât regiunile ultraperiferice se confruntă cu uriașe dificultăți ce le limitează potențialul de dezvoltare, din cauza caracteristicilor proprii; întrucât rata șomajului în aceste regiuni variază între 15 % și 32,4 %;

W.   întrucât 6,9 milioane de cetățeni ai UE își exercită în prezent dreptul fundamental la liberă circulație și de a locui și munci într-un alt stat membru al UE; întrucât peste 1,1 milioane de persoane fac naveta pentru a munci într-o altă țară sau la frontieră; întrucât libera circulație a persoanelor este esențială pentru consolidarea convergenței dintre țările europene;

X.   întrucât, dat fiind numărul tot mai mare de refugiați din Europa, este nevoie de solidaritate și de eforturi mai echilibrate și sporite din partea statelor membre și a autorităților locale și regionale în ceea ce privește măsurile de integrare, cum ar fi asistența socială, în conformitate cu legislația UE în materie de azil și acțiunile și strategiile pe termen mediu și lung pentru primirea și integrarea refugiaților în societate,

Investiții în resursele umane

1.   subliniază că necesitatea de a investi în evoluția situației sociale nu reprezintă doar o modalitate de a garanta că dezvoltarea economică durabilă și favorabilă incluziunii și convergența pot fi realizate, ci și un obiectiv specific în sine; prin urmare, evidențiază importanța indicatorilor referitori la calitatea locurilor de muncă, sărăcie și inegalitate; sprijină apelul Comisiei de a investi în servicii precum serviciile de sprijin pentru locuințe, de asistență medicală, de îngrijire a copilului și de readaptare; subliniază faptul că obiectivul principal al tuturor politicilor UE ar trebuie să fie în continuare obținerea coeziunii sociale și economice și consideră că trebuie depuse mai multe eforturi pentru a efectua o evaluare mai complexă și mai obiectivă, ținând cont de diversitatea și caracteristicile statelor membre;

2.   salută faptul că analiza anuală a creșterii prezentată de Comisie evidențiază necesitatea de a acorda mai multă atenție echității sociale în cadrul noilor programe naționale de stabilitate și reformă, adăugând trei indicatori referitori la ocuparea forței de muncă (rata de activitate, șomajul în rândul tinerilor și șomajul de lungă durată) în procedura privind dezechilibrele macroeconomice; îndeamnă ca acești indicatori să fie puși pe același plan cu indicatorii existenți, astfel încât să ducă la analize aprofundate în statele membre relevante și să poată garanta o evaluare în detaliu a dezechilibrele lor interne, fiind propuse și monitorizate reforme economice și sociale;

3.   salută măsurile luate de Comisie pentru a plasa echitatea socială în centrul redresării economice europene în cadrul acestei analize anuale a creșterii; subliniază realizările UE în materie de convergență prin crearea uniunii economice și monetare și solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri menite să stimuleze convergența socială în Uniunea Europeană; invită Comisia Europeană să definească și să cuantifice conceptul său de echitate socială, luând în considerare atât politicile privind ocuparea forței de muncă, cât și politicile sociale, care trebuie realizate prin intermediul analizei anuale a creșterii și al semestrului european din 2016;

4.  reamintește că locurile de muncă de calitate și favorabile incluziunii constituie un pilon indispensabil pentru asigurarea echității sociale, promovând demnitatea umană pentru toți; consideră că, în acest sens, crearea unor locuri de muncă de calitate și generarea creșterii economice trebuie să constituie o prioritate a politicilor statelor membre și ale UE, în special în ceea privește tineretul și generația de peste 55 de ani, aceasta fiind o modalitate de a construi economii sociale mai sustenabile în UE; încurajează statele membre să pună în aplicare și să dezvolte în continuare politici privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, adaptându-le în funcție de cerințele reale de pe piața muncii;

5.   solicită Comisiei să sprijine, la nivelul statelor membre, inițiativele de cooperare care implică guvernele, întreprinderile, inclusiv întreprinderile economiei sociale, instituțiile de învățământ, serviciile individualizate, societatea civilă și partenerii sociali, pe baza schimbului de bune practici și în vederea unei mai bune adaptări a sistemelor de educație și de formare ale statelor membre pentru a combate necorelarea competențelor, pentru a satisface necesitățile pieței muncii și pentru a sprijini accesul la locurile de muncă și păstrarea lor pe piața deschisă pentru toți cetățenii europeni, în special prin formarea duală; încurajează statele membre să elaboreze și să evalueze ex ante toate reformele structurale ale sistemelor naționale de educație, în cooperare cu partenerii sociali, pentru a garanta faptul că educația oferă cetățenilor instrumentele corespunzătoare; invită statele membre să includă cultura antreprenoriatului și principiile economiei sociale în programele lor de învățământ și de formare; solicită Comisiei să promoveze, la nivelul statelor membre, o strategie mai amplă de investiții pentru întregul ciclu de învățământ și de formare, care să cuprindă toate sectoarele învățării pe tot parcursul vieții, ale formării în mediul de lucru și la locul de muncă și ale învățării formale și non-formale;

6.   constată că eforturile în domeniul educației se axează în principal pe forța de muncă mai tânără, dar că multe state membre au nevoie de o abordare mai amplă în ceea ce privește formarea populației active, care să includă oportunități de educație și formare profesională pentru adulți; subliniază faptul că investițiile insuficiente în educație, în special în competențele digitale, reprezintă o amenințare la adresa poziției competitive a Europei și a capacității de inserție profesională a populației sale active; prin urmare, încurajează statele membre să acorde prioritate formării diversificate pentru dobândirea competențelor digitale; solicită Comisiei să promoveze, la nivelul statelor membre, o strategie mai amplă de investiții pentru întregul ciclu de învățământ și de formare, care să cuprindă toate sectoarele învățării pe tot parcursul vieții, ale formării în mediul de lucru și la locul de muncă, ale învățării formale și non-formale, luând în considerare necesitatea de a îmbunătăți formarea pentru adulți în vederea adaptării la modificările demografice, astfel încât sistemele de învățământ și de formare ale statelor membre să răspundă mai bine necesităților pieței muncii; invită statele membre să sprijine ucenicia și să folosească pe deplin fondurile Erasmus + disponibile pentru ucenici, pentru a garanta calitatea și atractivitatea acestui tip de formare;

7.   subliniază nevoia de a investi în persoane cât mai devreme cu putință în ciclul de viață pentru a reduce inegalitățile și a încuraja incluziunea socială de la o vârstă fragedă; prin urmare, solicită accesul la servicii de educație și de asistență de calitate, favorabile incluziunii și accesibile, destinate tuturor copiilor din toate statele membre;

8.   reamintește importanța abilităților și a competențelor dobândite în medii de învățare non-formale și informale pentru a îmbunătăți șansele de a-și găsi un loc de muncă pentru tineri și persoanele care au fost absente de pe piața muncii pentru o perioadă pentru a-și asuma responsabilități familiale; subliniază, prin urmare, importanța instituirii unui sistem de validare a cunoștințelor și experienței dobândite prin forme de învățare non-formale și informale, mai ales a celor dobândite prin activități de voluntariat; consideră că certificarea coerentă și recunoașterea reciprocă a calificărilor vor contribui la reducerea decalajului dintre lipsa de personal calificat de pe piața europeană a muncii și tinerii aflați în căutarea unui loc de muncă; insistă asupra punerii în aplicare a abordării-cadru privind învățarea pe tot parcursul vieții, care tinde spre un parcurs flexibil în materie de educație, fiind recunoscută atât învățarea formală, cât și învățarea non-formală și informală, cu scopul de a promova echitatea și coeziunea socială și de a oferi șanse de angajare pentru grupurile mai vulnerabile;

9.   salută propunerea Comisiei de a consolida Garanția pentru tineret la nivel național, regional și local și subliniază importanța acesteia în facilitarea tranziției între școală și locul de muncă; cu toate acestea, regretă faptul că Garanția pentru tineret nu a fost pusă în aplicare în mod eficient în multe state membre; subliniază necesitatea garantării de forme adecvate de colaborare între agențiile publice și cele private de recrutare a forței de muncă la nivel local, național și european și serviciile de asistență socială, atât cele de asistență generală, cât și cele de asistență individualizată; subliniază necesitatea de a asigura utilitatea Garanției pentru tineret pentru tinerii care se confruntă cu multiple situații de excluziune și cu sărăcia extremă; în acest sens, invită Comisia să aibă în vedere o revizuire specifică a Garanției pentru tineret și a instrumentelor sale financiare, inclusiv a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; consideră că rolul Comisiei poate consta în a atrage atenția statelor membre asupra necesității de a lua măsuri și în a facilita schimburile de bune practici în ceea ce privește modalitățile optime de combatere a șomajului în rândul tinerilor;

10.   salută inițiativa Comisiei de a adopta o abordare individualizată a șomajului de lungă durată, însă își exprimă îngrijorarea în legătură cu situația dificilă a celor peste 12 milioane de șomeri de lungă durată din Europa; consideră că o astfel de abordare va implica eforturi sporite în materie de resurse umane, necesitând participanți cu nivelul de educație necesar pentru a putea ajuta șomerii să depășească cu succes eventualele lacune din educația sau formarea lor; solicită ca persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă să beneficieze de un sprijin adecvat sub forma prestării unor servicii integrate și a accesului la educație și formare de înaltă calitate pentru a depăși eventualele lacune; subliniază că procesele de recalificare profesională necesită resurse financiare adecvate, care trebuie canalizate spre șomerii de toate vârstele și că, pentru a fi eficiente, politicile active în materie de ocupare a forței de muncă trebuie să cuprindă cerințe care trebuie respectate de autoritățile naționale competente și de angajatori, precum și de șomerii de lungă durată;

11.  reamintește că integrarea persoanelor aflate în șomaj de lungă durată este esențială pentru încrederea acestora în forțele proprii, bunăstarea și dezvoltarea lor în viitor, precum și pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale și va contribui la garantarea durabilității sistemelor naționale de securitate socială; consideră că este necesar să se țină seama de situația socială a acestor cetățeni și de nevoile lor; subliniază totuși că 12,7 % din populația aflată la vârsta angajării este reprezentată de lucrători săraci (în conformitate cu datele din 2014, fiind mai mare ca valoarea de 11 % înregistrată în 2009), prin urmare, este necesară o abordare integrată de incluziune activă și de investiții sociale; invită Comisia să implice statele membre în strategii și acțiuni de reducere a sărăciei și a excluziunii sociale în conformitate cu Strategia Europa 2020; invită Comisia să sprijine eforturile de a crea oportunități de învățare pe tot parcursul vieții favorabile incluziunii pentru lucrătorii și persoanele de toate vârstele care caută un loc de muncă și să ia măsuri cât mai repede cu putință pentru a ameliora accesul la fondurile UE și pentru a mobiliza resurse suplimentare acolo unde este posibil, astfel cum s-a întâmplat în cazul Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor;

12.   subliniază nevoia urgentă de a garanta că eforturile UE de combatere a sărăciei și a excluziunii sociale țin seama în mod activ de numărul tot mai mare de persoane fără adăpost, care nu este reflectat în prezent de indicatorii folosiți pentru a evalua obiectivul UE de reducere a sărăciei, dar care reprezintă o realitate socială îngrijorătoare care afectează cel puțin 4 milioane de persoane anual(21);

13.   insistă asupra necesității de a răspunde rapid și eficient necesităților șomerilor cu vârsta de peste 55 de ani; invită atât Comisia, cât și statele membre să susțină soluții flexibile în materie de ocupare a forței de muncă pentru acest grup (inclusiv locuri de muncă temporare sau cu fracțiune de normă), care să satisfacă nevoile specifice ale acestor persoane, garantând astfel că ele nu ies de pe piața muncii prematur; subliniază rolul important al lucrătorilor vârstnici de la locul de muncă în transmiterea cunoștințelor și a experienței lor lucrătorilor mai tineri, de exemplu, prin implicarea acestora în procesele de formare la locul de muncă, garantând astfel că persoanele cu vârsta de peste 55 de ani nu ajung în șomaj;

Reforme structurale cu caracter social și responsabil

14.   constată că UE, în ansamblul său, și multe din statele sale membre se confruntă în continuare cu probleme structurale care trebuie abordate urgent; își exprimă îngrijorarea în legătură cu impactul social al politicilor de ajustare bugetară care se axează pe reducerea cheltuielilor și subliniază faptul că politicile economice trebuie să garanteze respectarea articolului 9 din TFUE; subliniază necesitatea de a acorda în continuare prioritate investițiilor publice și private și reformelor structurale echilibrate din punct de vedere social și economic și de a promova creșterea durabilă și consolidarea fiscală responsabilă (având în vedere sustenabilitatea datoriei, ciclul economic și deficitul de investiții), inclusiv politicile în materie de venituri prin combaterea fraudei și a evaziunii fiscale, consolidând astfel evoluția spre o mai mare coeziune și o convergență socială ascendentă; constată că aceste politici promovează un mediu favorabil activității economice și serviciilor publice, în vederea creării de locuri de muncă de calitate și a evoluției sociale, precum și a încurajării investițiilor, care generează atât beneficii sociale, cât și economice; subliniază că aceste priorități nu se vor concretiza decât dacă se va acorda prioritate investițiilor adecvate în capitalul uman și în învățarea pe tot parcursul vieții în cadrul unei strategii comune; insistă asupra implicării partenerilor sociali în ceea ce privește reformele structurale și politicile privind piața muncii;

15.   subliniază că reformele responsabile din punct de vedere social trebuie să se bazeze pe solidaritate, integrare, justiție socială și o repartizare echitabilă a bogățiilor – un model care asigură egalitate și protecție socială, protejează grupurile vulnerabile și îmbunătățește standardele de viață ale tuturor cetățenilor;

16.   subliniază necesitatea de a promova și de a proteja economia socială de piață, care oferă cadrul în care competitivitatea și standardele sociale ridicate contribuie la echitatea socială, iar aceasta din urmă stimulează la rândul său competitivitatea; subliniază, de asemenea, necesitatea de a găsi un echilibru între aspectele economice și nevoia de a asigura o consolidare fiscală eficientă, o economie durabilă, o coeziune socială reală și o protecție socială mai mare; invită Comisia să își extindă abordarea privind insolvența și falimentul(22) și să îmbunătățească restructurarea datoriilor și sistemele de tip „a doua șansă”;

17.   subliniază că analiza anuală a creșterii ar trebui să evalueze într-un mod mai coerent evoluția inegalităților în Europa, folosind indicatorii economici, precum coeficienții Gini și Palma;

18.   invită statele membre să participe în mod activ la platforma împotriva muncii nedeclarate, iar schimbul lor de bune practici să se concretizeze în acțiuni în vederea abordării muncii nedeclarate, a societăților de tip „cutie poștală” și a falselor activități independente, deoarece acestea periclitează atât calitatea muncii, cât și accesul lucrătorilor la sistemele de protecție socială și finanțele publice naționale, ducând la o concurență neloială în rândul întreprinderilor din Europa; invită statele membre să depună eforturi suplimentare pentru a transforma munca nedeclarată în muncă legală și să doteze în mod adecvat serviciile de inspecție a muncii, precum și să consolideze mecanismele de inspecție a muncii și să conceapă măsuri care să permită lucrătorilor din economia subterană să intre în economia formală, pentru a dobândi acces la sistemele de protecție a muncii; încurajează statele membre să introducă niveluri de impozitare adaptate gradului de stabilitate și calității diferitor forme de relații de muncă, pentru a stimula încheierea de contracte de muncă stabile;

19.   consideră că dispersia salariilor crește inegalitățile și dăunează productivității și competitivității întreprinderilor; invită Comisia și statele membre să pună în aplicare măsuri de îmbunătățire a calității locurilor de muncă în vederea reducerii segmentării pieței muncii, însoțite de măsuri de creștere a salariilor minime până la un nivel adecvat, în conformitate cu principiul subsidiarității, și de măsuri care vizează consolidarea negocierilor colective și a poziției lucrătorilor în cadrul mecanismelor de stabilire a salariilor cu scopul de a reduce dispersia salariilor; consideră că trebuie făcute toate aceste eforturi în scopul de a sprijini cererea agregată și redresarea economică, de a reduce inegalitățile salariale și de a combate sărăcia în rândul persoanelor încadrate în muncă;

20. consideră că o flexicuritate studiată cu atenție contribuie la evitarea fragmentării muncii și la promovarea menținerii locurilor de muncă durabile și de calitate, dar își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că flexicuritatea nu a fost aplicată adecvat în anumite state membre; solicită statelor membre și Comisiei, acolo unde este necesar, să se asigure că drepturile lucrătorilor și standardele de securitate socială sunt garantate atunci când se aplică modelul flexicurității; invită statele membre să-și modernizeze legislația în materie de protecție a muncii, pentru a promova o mai mare stabilitate a locurilor de muncă, precum și siguranța în perioada de tranziție între două locuri de muncă, inclusiv printr-o cooperare mai intensă și mai bună între serviciile publice și private pentru ocuparea forței de muncă, acolo unde este cazul, dar și accesul lucrătorilor la sistemele de securitate socială și la drepturile în materie de protecție socială; observă că mai multe state membre au finalizat reforme care au avut efecte pozitive vizibile, precum creșterea ratei de ocupare a forței de muncă, dar regretă faptul că, în anumite cazuri, reformele pieței forței de muncă au favorizat flexibilitatea în detrimentul securității, conducând la precaritate și la o lipsă a protecției locurilor de muncă; invită Comisia să intensifice monitorizarea practicii abuzive a contractelor succesive pe durată determinată și a altor contracte atipice, atât în sectorul public, cât și în cel privat;

21.   invită statele membre să ia în considerare evoluția globală a veniturilor lucrătorilor din serviciile publice, precum și a veniturilor minime, acolo unde este cazul, fără a aduce atingere creșterii productivității și într-o manieră sustenabilă și stabilă, fără a pune în pericol propriile competențe;

22.   salută inițiativa Comisiei privind investițiile în resursele umane menită să restabilească nivelurile de ocupare a forței de muncă și creșterea durabilă, dar își exprimă extrema îngrijorare în legătură cu faptul că, începând cu 2010, cheltuiala publică cu educația a înregistrat o scădere de 3,2 %(23), constatându-se o micșorare a acesteia în unsprezece state membre în ultimul an pentru care existau date disponibile (2013); subliniază faptul că, pentru a fi eficiente, reformele ar trebui să se axeze pe programele școlare și pe sectorul public;

23.   subliniază importanța politicilor active de ocupare a forței de muncă în contextul actual; invită statele membre să crească aria de acoperire și eficiența politicilor active în domeniul pieței forței de muncă;

24.   ia act de necesitatea de a sprijini tranziția la economia digitală în vederea îmbunătățirii competențelor și a formării, precum și de a crea noi forme de ocupare a forței de muncă;

25.   invită statele membre să transfere treptat sarcina fiscală de la factorul muncă la alte surse, astfel încât acest lucru să nu afecteze nici grupurile cele mai vulnerabile din societate, în special lucrătorii cu un venit scăzut, nici competitivitatea globală, asigurând în același timp durabilitatea pe termen lung a sistemelor de pensii publice și finanțarea adecvată a sistemelor de securitate socială și de protecție socială; invită, de asemenea, statele membre să introducă măsuri fiscale care să stimuleze spiritul antreprenorial și crearea de locuri de muncă, îndeosebi pentru tineri și pentru persoanele de peste 55 de ani, pentru a profita de experiența profesională a acestora și pentru a garanta transferul cunoștințelor lor, precum și pentru a încuraja proiectele de cercetare și de inovare în rândul întreprinderilor europene; îndeamnă statele membre să reducă sarcinile administrative pentru a promova antreprenoriatul în rândul tinerilor;

26.  solicită ca semestrul european și analiza anuală a creșterii să evalueze importanța politicilor privind veniturile, inclusiv în ceea ce privește pensiile, indicatorii de venituri și politica fiscală, pentru a garanta coeziunea socială și a inversa tendințele de inegalitate;

27.   invită statele membre să evalueze și să mărească investițiile în sistemele lor actuale de protecție socială, pentru a le garanta eficiența în abordarea și prevenirea sărăciei și a inegalității, asigurându-le în același timp durabilitatea în ciuda dificultăților demografice și economice, precum și a noilor provocări sociale, și să amelioreze rezistența economiilor statelor membre în perioadele de criză; subliniază faptul că sistemele de protecție socială de înaltă calitate și investițiile sociale sunt extrem de importante dacă Europa dorește să își păstreze principalul avantaj competitiv, și anume, lucrătorii înalt calificați și întreprinderile productive;

28.  consideră că, în conformitate cu principiul subsidiarității, statele membre ar trebui să aibă în continuare responsabilitatea deplină de a-și organiza sistemele de pensii, precum și de a decide asupra rolului fiecăruia dintre cei trei piloni ai sistemului de pensii din fiecare stat membru; consideră că sistemele de pensii ar trebui să garanteze măsuri împotriva sărăciei la bătrânețe și că, din acest motiv, este necesar să se implementeze politici care să asigure un prim pilon al pensiilor puternic, durabil și adecvat;

29.   încurajează statele membre să își intensifice eforturile de a elimina diferența de remunerare între femei și bărbați și să ia măsuri mai active de consolidare a participării femeilor pe piața forței de muncă; invită statele membre și Comisia, acolo unde este cazul, în conformitate cu principiul subsidiarității și cu ajutorul partenerilor sociali, să promoveze politici favorabile vieții de familie, care să amelioreze îngrijirea persoanelor dependente, precum și capacitatea părinților, precum dispoziții adecvate privind concediul de maternitate și de paternitate și accesul la servicii de îngrijire a copiilor accesibile pentru a garanta confortul copiilor, permițându-le persoanelor responsabile cu îngrijirea să aibă acces egal la piața muncii în vederea obținerii unui mai bun echilibru între viața privată și cea profesională, care este deosebit de important pentru includerea femeilor pe piața muncii; încurajează statele membre să analizeze ratele de natalitate care se mențin scăzute în UE și să ia în considerare aplicarea unui tratament fiscal diferențiat mai favorabil, în funcție de numărul de copii dintr-o familie; solicită statelor membre să ofere familiilor asistență nu numai sub forma unui ajutor financiar, ci și sub forma unor servicii;

30.  constată că densitatea redusă a populației sau populația extrem de dispersată duce la creșterea semnificativă a costului furnizării de servicii publice, precum asistența medicală sau educația; solicită Comisiei și statelor membre să țină cont de cauzele și de consecințele schimbărilor demografice atunci când analizează efectele acestora și impactul lor asupra durabilității finanțelor publice;

31.  subliniază faptul că, pentru a fi eficiente, investițiile FEIS trebuie să se axeze pe crearea unor investiții noi în domenii în care interesul investitorilor este scăzut și nu pe substituirea unor investiții care ar fi fost realizate în altă parte sau pe investițiile foarte profitabile care s-ar fi realizat oricum; își reiterează apelul privind importanța investițiilor în capitalul uman și a altor investiții sociale, precum în asistența medicală, îngrijirea copiilor sau locuințe la un preț accesibil, precum și privind necesitatea unei aplicări eficiente a pachetului de investiții sociale;

32. invită Comisia și statele membre să implice toate nivelurile administrației și toate părțile interesate relevante în identificarea obstacolelor care îngrădesc investițiile, concentrându-se pe regiunile și pe sectoarele cu cele mai mari nevoi și punând la dispoziție instrumente adecvate, care să combine finanțarea publică cu cea privată;

Stimularea creșterii durabile prin relansarea investițiilor

33.   subliniază necesitatea de a promova creșterea durabilă și favorabilă incluziunii, având ca efect crearea de locuri de muncă mai numeroase și mai bune și perspective concrete pentru toți cetățenii, inclusiv pentru tineri, pentru a răspunde astfel provocărilor la nivel extern și intern cu care se confruntă UE; subliniază că ar trebui să se acorde mai multă atenție necesității de a adapta forța de muncă existentă, inclusiv în rândul grupurilor vulnerabile, la o piață a muncii aflată într-un proces rapid de evoluție și la noile sectoare emergente, pentru a garanta o evoluție sustenabilă a acesteia;

34.   invită Comisia și statele membre să pună accentul pe microîntreprinderi și pe întreprinderile mici și mijlocii ca piatră angulară pentru dezvoltarea durabilă și favorabilă incluziunii și pentru crearea de locuri de muncă și să ia măsuri pentru a asigura atenuarea discrepanțelor existente la nivelul ratei activităților profesionale autonome între femei și bărbați; îndeamnă statele membre să introducă regimuri fiscale corelate cu modelele de afaceri sustenabile în favoarea întreprinderilor nou-înființate inovatoare și a creării de locuri de muncă de către IMM-uri, să monitorizeze impactul stimulentelor fiscale asupra dezvoltării durabile și să conceapă mecanisme care să încurajeze astfel de întreprinderi să își extindă activitatea la nivel internațional; prin urmare, subliniază necesitatea punerii în aplicare a unor politici cuprinzătoare la nivelul UE, pentru a permite statelor membre să facă față dificultăților generate de competitorii din afara UE;

35.   invită Comisia, în strânsă cooperare cu statele membre, să ia măsuri pentru o mai bună informare cu privire la toate fondurile și programele europene existente care au potențialul de stimulare a spiritului de afaceri, a investițiilor și a accesului la finanțare, cum ar fi Erasmus pentru antreprenori, serviciile europene pentru ocuparea forței de muncă (EURES), Programul pentru competitivitatea întreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (COSME), Programul Uniunii Europene pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI) și Fondul european pentru investiții strategice (FEIS); reamintește importanța principiului parteneriatului, a abordării ascendente și importanța alocării adecvate a resurselor;

36.  solicită Comisiei să evalueze toate programele sus-menționate dintr-o perspectivă holistică, pentru a preveni conflictele dintre obiective și exigențe și pentru a reduce birocrația; consideră că o astfel de revizuire ar trebui să includă o analiză a implementării de către fiecare stat membru, garantând astfel un nivel mai ridicat de echitate în ceea ce privește accesul la fonduri;

37.  reamintește faptul că Fondul social european ar trebui să aloce mai multe resurse pentru a finanța implicarea lucrătorilor aflați în șomaj în programele de formare din statele membre ale UE, precum și în programe desfășurate în statele lor de origine, facilitând astfel integrarea lor pe piața europeană a muncii pentru care au optat și consolidând cetățenia europeană;

38.  solicită statelor membre să elaboreze politici care să stimuleze antreprenoriatul în rândul tinerilor, de la o vârstă fragedă, prin asigurarea de oportunități pentru stagii de practică și vizite în întreprinderi;

39.   solicită statelor membre ca, pentru a stimula antreprenoriatul în rândul tinerilor, să susțină asocierile și inițiativele care îi ajută pe tinerii antreprenori în dezvoltarea de proiecte inovatoare, oferindu-le sprijin administrativ, juridic sau organizatoric;

40.   subliniază că întreprinderile din domeniul economiei sociale, inclusiv cele care furnizează servicii sociale, se confruntă cu și mai multe dificultăți decât întreprinderile obișnuite în ceea ce privește obținerea de finanțare privată sau publică, motivele care determină această stare de fapt fiind, printre altele, necunoașterea situației reale de către managerii financiari intermediari; subliniază nevoia de a acorda acestor întreprinderi mai mult sprijin, mai ales în ceea ce privește accesul la diferite forme de finanțare, inclusiv la fonduri europene; de asemenea, subliniază necesitatea reducerii sarcinilor administrative pentru a sprijini întreprinderile sociale; subliniază nevoia de a crea un cadru juridic aplicabil acestor întreprinderi, de exemplu a unui statut european al cooperativelor, asociațiilor, fundațiilor și fondurilor mutuale, recunoscând acțiunile acestora în UE și evitând concurența neloială; invită Comisia să sprijine investițiile în economia socială și salută, așadar, faptul că o parte din fondurile pentru programul EaSI este alocată pentru a contribui la finanțarea întreprinderilor sociale și solidare;

41.  subliniază valoarea societală și economică ridicată a investițiilor în protecția socială, inclusiv a serviciilor sociale; arată că astfel de investiții sociale ar trebui să beneficieze de o flexibilitate sporită în cadrul procedurii privind dezechilibrele macroeconomice, încurajând astfel statele membre să investească în servicii sociale pentru o dezvoltare socială și economică pozitivă;

O mai bună utilizare a fondurilor europene în sprijinul coeziunii sociale, economice și teritoriale

42.   salută instituirea FEIS, care a intrat în vigoare în urmă cu un an, precum și rolul jucat în sprijinirea celor mai bune proiecte la nivel european; invită Comisia să se asigure că FEIS permite o mai bună convergență socială și economică a statelor membre și a regiunilor acestora în cadrul UE și că toate statele membre recurg la posibilitățile de accesare a acestui fond în conformitate cu obiectivele politicii de coeziune; invită Comisia Europeană să monitorizeze și să controleze investițiile efectuate în cadrul FEIS; consideră că ar trebui să se publice un raport în cadrul căruia să fie auditat și cuantificat impactul economic și social în termeni reali al investițiilor vizate;

43.  subliniază că prioritățile de investiții trebuie orientate către acele proiecte de infrastructură cu adevărat necesare, pentru a se asigura astfel o mai mare coeziune, echitatea socială sau posibilitățile de dezvoltare a capitalului uman sau pentru a stimula creșterea durabilă și favorabilă incluziunii; invită Comisia să solicite o prezentare prealabilă a rezultatelor sociale și economice preconizate pentru fiecare proiect de investiții finanțat de UE și să prevadă o etapă de monitorizare și evaluare ulterioară; subliniază necesitatea de a preveni potențialele efecte negative asupra mediului ale acestor proiecte;

44.   având în vedere dificultățile cu care se confruntă statele membre în a absorbi complet fondurile europene, subliniază că UE trebuie să garanteze o utilizare corectă și mai eficace a resurselor sale financiare destinate investițiilor, care trebuie corelate cu prioritățile și cu valorile sale fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în tratate și în Carta drepturilor fundamentale, garantând totodată managementul eficient al resurselor sale, și trebuie să reducă sarcinile administrative și barierele care stau în calea accesării, utilizării și evaluării acestora; subliniază nevoia de a se asigura faptul că toate întreprinderile au acces egal la finanțare; solicită Comisiei să asigure monitorizarea îndeaproape a utilizării fondurilor UE;

45.   salută apelul Comisiei adresat statelor membre de a-și spori investițiile sociale pentru a întări coeziunea economică, socială și teritorială, mai ales în domeniul asistenței medicale (în cadru formal și informal) și pe termen lung, precum și în domeniul serviciilor sociale, al îngrijirii copiilor, al serviciilor de renovare a locuințelor și de ajutor locativ; solicită întreprinderilor și tuturor celorlalți beneficiari eligibili să recurgă în mod mai eficient la mecanismele de investiții disponibile în cadrul fondurilor europene și la proiecte cu aplicabilitate directă; totodată, solicită Comisiei să monitorizeze punerea în aplicare corespunzătoare a recomandărilor UE de către statele membre;

46.  arată că persoanele care asigură servicii formale și, în special, informale de îngrijire reprezintă un pilon important pentru satisfacerea cerințelor cu o creștere rapidă pe care le implică dezvoltarea viitoare a sistemelor de îngrijire în Europa; subliniază necesitatea îmbunătățirii protecției sociale pentru acei membri de familie care acordă servicii de îngrijire, aceștia trebuind deseori să își reducă activitatea profesională remunerată pentru a oferi îngrijire neremunerată, pierzându-și astfel drepturile de securitate socială;

47.  recunoaște eforturile Comisiei de ameliorare a utilizării fondurilor structurale și de investiții europene în sprijinul transpunerii recomandărilor specifice fiecărei țări și ia act de propunerea pe care Comisia a prezentat-o statelor membre cu privire la finanțarea asistenței tehnice; subliniază faptul că aceste fonduri nu ar trebui utilizate exclusiv pentru punerea în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări, deoarece în caz contrar este posibil ca alte domenii de investiții importante să fie ignorate;

48.   își manifestă sprijinul pentru dezvoltarea unui proces de convergență economică și socială în sens ascendent pentru stimularea coeziunii sociale, economice și teritoriale în interiorul statelor membre și al regiunilor lor și între acestea, dar subliniază că acest lucru trebuie considerat drept un proiect comun, în care dialogul social și implicarea tuturor părților interesate relevante joacă un rol cheie; relevă faptul că politica socială reprezintă un domeniu de politică în cazul căruia UE și statele membre exercită competențe partajate, precum și faptul că rolul UE în acest domeniu se limitează la sprijinirea și completarea activităților statelor membre, în conformitate cu articolul 153 din TFUE și cu principiul subsidiarității;

49.  solicită abordarea inegalităților economice care reprezintă un obstacol în calea creșterii economice pe termen lung; subliniază faptul că diviziunile dintre regiunile cele mai sărace și restul UE se adâncesc și solicită acțiuni punctuale urgente la nivel european și național pentru promovarea coeziunii și a creșterii în aceste regiuni; invită, așadar, Comisia și statele membre să intensifice investițiile strategice în vederea creșterii nivelului de competitivitate, pentru a respecta articolul 174 din TFUE, în special în regiunile care prezintă dezavantaje naturale sau demografice grave și permanente;

50.  invită Comisia să îmbunătățească aplicarea articolului 349 din TFUE pentru a permite o mai bună integrare a regiunilor ultraperiferice într-o Europă a regiunilor, aplicând politici diferențiate la nivelul UE pentru a garanta astfel echitatea între diversele regiuni și pentru a promova o convergență în sens ascendent; subliniază faptul că este necesar să se acorde în continuare o atenție specială regiunilor ultraperiferice, nu numai prin alocarea de fonduri, ci și prin monitorizarea impactului pe care îl pot avea politicile europene asupra situației lor sociale și asupra ratelor de ocupare a forței de muncă existente la nivelul acestora; solicită Comisiei să se asigure că deciziile europene și alocarea de fonduri sunt însoțite de o monitorizare corespunzătoare, astfel încât acestea să reflecte îmbunătățirea semnificativă a bunăstării cetățenilor din regiunile ultraperiferice;

51.   solicită Comisiei, în contextul evaluării intermediare a cadrului financiar multianual (CFM), să studieze posibilitatea creșterii finanțării acordate FSE pentru a asigura caracterul adecvat al obiectivelor sale și pentru a ține seama de noile provocări care au fost încorporate, precum șomajul pe termen lung sau integrarea refugiaților; solicită, totodată, instituirea unui program specific, care să fie integrat în CFM, după cum s-a convenit, și care să fie dedicat subregiunilor UE unde rata șomajului depășește 30 %;

Incluziunea socială ca oportunitate pentru societate

52.   salută reînnoirea orientărilor integrate ale Strategiei Europa 2020; subliniază că relevanța Strategiei Europa 2020 a crescut de la elaborarea acesteia și solicită statelor membre să își intensifice eforturile în vederea punerii în aplicare efective a strategiei; solicită Comisiei și Consiliului să monitorizeze cu mai multă atenție implementarea acestei strategii la nivel global și național; consideră că este necesar să se inițieze procesul de elaborare a unei strategii ulterioare pentru perioada post-2020, utilizând drept repere obiectivele de dezvoltare durabilă;

53.   este preocupat de faptul că locurile de muncă nu mai pot garanta, prin ele însele, protecția lucrătorilor împotriva riscului sărăciei și nu mai reprezintă mijlocul cel mai eficace de asigurare a incluziunii sociale, în condițiile în care 12,7 % din populația aflată la vârsta angajării este reprezentată de lucrători săraci (conform datelor din 2014, ceea ce reprezintă o creștere față de nivelul de 11 % înregistrat în 2009); solicită Comisiei să propună o strategie integrată de combatere a sărăciei în UE, pentru a aborda caracterul multidimensional al sărăciei pentru toate grupurile, în special pentru cele mai vulnerabile, și să promoveze incluziunea activă integrată, la baza căreia să se afle dreptul la o protecție socială corespunzătoare; în acest sens, își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a propune o inițiativă care să promoveze introducerea veniturilor minime în statele membre, fără a aduce atingere principiului subsidiarității;

54.   solicită statelor membre să introducă și să monitorizeze sisteme mai eficiente, mai eficace și mai incluzive de protecție socială și de sprijin bănesc, pentru a se asigura că aceste sisteme garantează un standard de viață adecvat pentru persoanele aflate în șomaj și pentru cele care se confruntă cu riscul de sărăcie și de excluziune socială, garantând totodată faptul că acestea nu duc la dependență socială și asigură accesul la educație, la formare și la oportunități de integrare pe piața muncii; invită Comisia și statele membre să facă schimb de bune practici privind eficacitatea măsurii de garantare a unui venit minim din perspectiva reducerii inegalităților și a excluziunii sociale în Europa;

55.   încurajează statele membre să pună în aplicare măsurile necesare pentru a asigura incluziunea socială a refugiaților, a migranților în situație de ședere legală în UE și a solicitanților de azil, în conformitate cu prevederilor actelor legislative relevante în domeniul azilului; cu toate acestea, subliniază că aceste măsuri pot fi eficace doar dacă sunt puse în aplicare deopotrivă de toate statele membre; consideră că o astfel de abordare va necesita alocarea unor resurse corespunzătoare care, în situația fragilă actuală, nu pot fi asigurate doar de statele membre; solicită Comisiei să asigure resursele financiare necesare pentru a elabora o abordare holistică a migrației, în contextul evaluării intermediare a cadrului financiar multianual (CFM); solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri corespunzătoare pentru a-i ajuta pe refugiați să se stabilească și să se integreze, precum și să se asigure că serviciile publice dispun de suficiente resurse și că se poate realiza o estimare anticipată a nevoilor, pentru a facilita tranziția fără sincope a refugiaților către piața muncii, fiind necesar să se prevadă, totodată, mecanisme de recunoaștere a competențelor și a calificărilor; consideră că autoritățile locale și partenerii sociali ar trebui să joace un rol fundamental în facilitarea integrării adecvate a migranților pe piața muncii și în prevenirea abuzurilor asupra acestora la locul de muncă;

56.  îndeamnă statele membre să transpună integral în legislația națională și să pună în aplicare toate dispozițiile incluse în Agenda europeană privind migrația, astfel cum a fost actualizată; regretă faptul că Comisia a trebuit să adopte 40 de decizii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva mai multor state membre, inclusiv scrisori de punere în întârziere către 19 state membre care nu au luat măsurile necesare pentru a transpune Directiva privind condițiile de primire; sprijină Comisia în eforturile sale de consolidare a Agendei europene privind migrația;

57.  aduce în atenția statelor membre, având în vedere îmbătrânirea demografică a cetățenilor europeni și ratele ridicate ale șomajului în rândul tinerilor în anumite regiuni ale UE, riscul social reprezentat de imposibilitatea garantării funcționării durabile, sigure, adecvate și eficace a regimurilor de securitate socială în deceniile viitoare; încurajează, prin urmare, statele membre să elaboreze strategii care să asigure menținerea mai multor persoane ca parte activă a forței de muncă în cadrul societății;

58.   invită Comisia și statele membre să coopereze pentru eliminarea obstacolelor din calea mobilității neîngrădite a forței de muncă, întrucât libera circulație este un drept fundamental în UE, și să acționeze pentru a crește, pe de o parte, rata ocupării forței de muncă și pentru a asigura, pe de altă parte, că lucrătorii mobili din UE beneficiază de un tratament echivalent cu cel aplicabil lucrătorilor naționali și sunt protejați împotriva abuzurilor și a discriminării, garantând totodată că drepturile lor sociale și de încadrare în muncă sunt respectate;

59.  invită Comisia și statele membre să sprijine mobilitatea forței de muncă în interiorul UE și pe tot teritoriul acesteia, ca modalitate de a crea oportunități pentru lucrători și pentru întreprinderi; solicită statelor membre să folosească și să promoveze instrumentele europene disponibile pentru a facilita această mobilitate a forței de muncă, în special rețeaua europeană de locuri de muncă EURES; în cazul regiunilor transfrontaliere, unde mobilitatea forței de muncă este cu adevărat ridicată, încurajează statele membre să creeze parteneriate transfrontaliere în cadrul EURES, pentru a-i ajuta pe lucrători în proiectele lor de mobilitate;

60.  solicită Comisiei să conceapă un plan concret de utilizare a semestrului european pentru a pune în aplicare principiile Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap;

61.  afirmă că dialogul social este un instrument fundamental de îmbunătățire a condițiilor de lucru și că, pentru a asigura condițiile optime pentru dialogul între partenerii sociali, condițiile prealabile care trebuie îndeplinite sunt existența unor sindicate puternice, implicarea angajaților în problemele întreprinderii și consolidarea contractelor colective; solicită Comisiei și statelor membre să amelioreze calitatea dialogului social inclusiv la nivel european, asigurând consultări oportune și semnificative cu partenerii sociali și permițând analiza necesară și integrarea propunerilor în procesele decizionale;

62.  invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile pentru combaterea dumpingului social și a dumpingului salarial în UE, care provoacă daune semnificative lucrătorilor afectați și sistemelor de protecție socială din statele membre; solicită, de asemenea, includerea partenerilor sociali la toate nivelurile în aceste eforturi;

Mai buna coordonare a semestrului european

63.   salută recomandarea Comisiei privind zona euro, prin care se consolidează analizarea și definirea în comun a strategiilor sociale și economice ale statelor membre în cadrul UEM, subliniind necesitatea reconcilierii acestor criterii; cu toate acestea, avertizează în legătură cu posibilitatea dezvoltării unei UE pe două niveluri;

64.  consideră că recomandarea privind zona euro trebuie să constituie punctul de plecare pentru eforturile de consolidare a dimensiunii sociale, sub următoarele aspecte:

(a) mecanisme mai performante de responsabilizare democratică, atât la nivelul UE, cât și la nivel național, inclusiv posibilitatea încheierii unui acord interinstituțional cu Parlamentul European, asigurând crearea condițiilor necesare pentru ca parlamentele naționale ale tuturor țărilor din zona euro să poată urmări fiecare etapă a procesului semestrului european;

(b) garantarea unei dimensiuni sociale menite să protejeze economia socială de piață a Europei, adoptând măsurile necesare pentru îmbunătățirea plafoanelor de salarizare, obiectiv care poate fi atins, după caz și cu respectarea principiului subsidiarității, prin stabilirea unor salarii minime la niveluri adecvate și prin implicarea partenerilor sociali;

(c) reuniuni comune ale Consiliului EPSCO și ale Consiliului ECOFIN pentru a promova politici socioeconomice coordonate, menite să consolideze competitivitatea în Europa și să stimuleze creșterea durabilă și crearea de locuri de muncă de calitate;

(d) reuniuni ale miniștrilor muncii și pe probleme sociale din zona euro, pentru o mai bună integrare a dimensiunii sociale și pentru o abordare corespunzătoare a dezechilibrelor sociale;

65.  solicită Comisiei să prezinte, cât mai curând posibil, o propunere privind instituirea unui pilon al drepturilor sociale, care să poată asigura condiții echitabile de concurență la nivelul UE, ca o contribuție la eforturile de instituire a unei piețe a muncii cu adevărat echitabile și cu caracter paneuropean și ca modalitate de a stimula convergența economică și socială ascendentă, cu scopul de a elimina disparitățile economice și sociale existente în interiorul statelor membre și între acestea;

66.  solicită Comisiei să asigure o monitorizare și acțiuni subsecvente adecvate în cazul punerii în aplicare a recomandărilor specifice fiecărei țări și să se asigure că se acordă atenția cuvenită problemelor legate de ocuparea forței de muncă și de incluziunea socială;

67.   solicită consolidarea rolului Strategiei Europa 2020 pentru creșterea inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și să se ia măsuri pentru a garanta că obiectivele acesteia, îndeosebi cele cu caracter social, se reflectă în mod egal în toate instrumentele semestrului, inclusiv în recomandările specifice fiecărei țări;

68.   salută delimitarea clară de către Comisie a unei faze europene, respectiv naționale, în cadrul semestrului european; subliniază necesitatea unei mai strânse coordonări între instituțiile europene în elaborarea, aplicarea și evaluarea strategiei europene pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii; solicită Comisiei să stabilească o agendă clară în acest sens, cu implicarea partenerilor sociali, a parlamentelor naționale, precum și a altor părți interesate relevante din cadrul societății civile, asigurându-se că Consiliul European de primăvară își menține rolul primordial în cadrul calendarului de stabilire a priorităților de politică, pe baza informațiilor primite de la Comisie, de la Parlament și de la Consiliu; consideră că Comisia ar putea să își asume responsabilitatea de a monitoriza măsurile întreprinse pentru a da curs sugestiilor de punere în aplicare a anumitor recomandări specifice fiecărei țări formulate pe baza „consultării cu partenerii sociali” și de a raporta cu privire la acestea;

69.   consideră că, în vederea corelării politicilor europene și naționale în materie de creștere și a garantării eficienței acestora în practică, este indispensabilă consolidarea rolului partenerilor sociali atât la nivel european, cât și național; subliniază că dialogul social trebuie să fie o componentă nelipsită a tuturor fazelor semestrului european, pentru a se înregistra progrese cu privire la convergența în sens ascendent și pentru se asigura echilibrul între competitivitate și echitate; în acest sens, salută eforturile Comisiei de a relansa dialogul social și abordarea integrată introdusă prin Analiza anuală a creșterii pentru 2015; subliniază totuși că, în multe state membre, situația se menține fragilă la nivel național;

70.   consideră că Comisia ar putea consolida rolul responsabililor semestrului european, definindu-le mai bine obiectivele și funcțiile;

71.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

17.2.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

38

9

8

Membri titulari prezenți la votul final

Laura Agea, Guillaume Balas, Tiziana Beghin, Brando Benifei, Mara Bizzotto, Vilija Blinkevičiūtė, Enrique Calvet Chambon, David Casa, Ole Christensen, Jane Collins, Martina Dlabajová, Lampros Fountoulis, Elena Gentile, Arne Gericke, Thomas Händel, Marian Harkin, Czesław Hoc, Danuta Jazłowiecka, Agnes Jongerius, Jan Keller, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Jean Lambert, Jérôme Lavrilleux, Patrick Le Hyaric, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Javi López, Thomas Mann, Dominique Martin, Joëlle Mélin, Elisabeth Morin-Chartier, Emilian Pavel, João Pimenta Lopes, Marek Plura, Sofia Ribeiro, Maria João Rodrigues, Claude Rolin, Anne Sander, Sven Schulze, Siôn Simon, Jutta Steinruck, Romana Tomc, Ulrike Trebesius, Marita Ulvskog, Renate Weber, Tatjana Ždanoka, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Amjad Bashir, Tania González Peñas, Sergio Gutiérrez Prieto, António Marinho e Pinto, Tamás Meszerics, Neoklis Sylikiotis, Ivo Vajgl

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

38

+

Grupul ALDE

NI

Grupul PPE

 

Grupul S&D

 

 

 

Grupul Verts/ALE

 

Enrique Calvet Chambon, Marian Harkin, António Marinho e Pinto, Ivo Vajgl, Renate Weber

Lampros Fountoulis,

David Casa, Danuta Jazłowiecka, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Ádám Kósa, Jérôme Lavrilleux, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Thomas Mann, Elisabeth Morin-Chartier, Marek Plura, Sofia Ribeiro, Claude Rolin, Anne Sander, Sven Schulze, Romana Tomc,

Guillaume Balas, Brando Benifei, Vilija Blinkevičiūtė, Ole Christensen, Elena Gentile, Sergio Gutiérrez Prieto, Agnes Jongerius, Jan Keller, Javi López, Emilian Pavel, Maria João Rodrigues, Siôn Simon, Jutta Steinruck, Marita Ulvskog,

 

Jean Lambert, Tamás Meszerics, Tatjana Ždanoka,

 

9

-

Grupul EFD

Grupul ENF

Grupul GUE/NGL

 

Jane Collins,

Mara Bizzotto, Dominique Martin, Joëlle Mélin,

Tania González Peñas, Thomas Händel, Patrick Le Hyaric, João Pimenta Lopes, Neoklis Sylikiotis,

 

8

0

Grupul ALDE

Grupul ECR

Grupul EFD

 

Martina Dlabajová,

Amjad Bashir, Arne Gericke, Czesław Hoc, Ulrike Trebesius, Jana Žitňanská,

Laura Agea, Tiziana Beghin,

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0261.

(2)

JO C 153 E, 31.5.2013, p. 57.

(3)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0401.

(4)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0384.

(5)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0389.

(6)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0320.

(7)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0261.

(8)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0068.

(9)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0060.

(10)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0010.

(11)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0394.

(12)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0043.

(13)

Texte adoptate, P6_TA(2009)0062.

(14)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0033.

(15)

http://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR15_03/SR15_03_RO.pdf

(16)

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=89⟨Id=en≠wsId=2193&furtherNews=yes

(17)

http://www.eurofound.europa.eu/european-working-conditions-surveys-ewcs

(18)

Raport comun privind ocuparea forței de muncă 2016, p. 2.

(19)

http://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR15_03/SR15_03_RO.pdf

(20)

Study on Precarious Work and Social Rights (Studiu privind munca precară și drepturile sociale) (VT/2010/084), p. 164-170.

(21)

http://ec.europa.eu/social/BlobServlet?docId=9770&langId=en 

(22)

Prevăzută în recomandarea sa din 12 martie 2014;

(23)

Raport comun privind ocuparea forței de muncă 2016, p. 19.

Notă juridică