Procedură : 2015/2094(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0053/2016

Texte depuse :

A8-0053/2016

Dezbateri :

PV 27/04/2016 - 21
CRE 27/04/2016 - 21

Voturi :

PV 28/04/2016 - 4.67
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0203

RAPORT     
PDF 916kWORD 353k
5.4.2016
PE 569.470v04-00 A8-0053/2016

referitor la lucrătoarele și îngrijitoarele la domiciliu în UE

(2015/2094(INI))

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

Raportoare: Kostadinka Kuneva

Raportoare pentru aviz (*):

Tania González Peñas, Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

(*)  Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la lucrătoarele și îngrijitoarele la domiciliu în UE

(2015/2094(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special preambulul la acesta și articolele 3 și 6,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 1, 3, 5, 27, 31, 32, 33 și 47,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în special articolul 4.1 prin care se interzice sclavia și ținerea persoanelor în condiții de aservire și articolul 14 prin care se interzice discriminarea,

–  având în vedere Convenția ONU privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

–  având în vedere Carta socială europeană din 3 mai 1996, în special partea I și partea a II-a articolul 3,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 iunie 2014 referitoare la un cadru strategic al UE privind sănătatea și siguranța la locul de muncă 2014-2020 (COM(2014)0332),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 octombrie 2010 referitoare la femeile cu locuri de muncă precare(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2010 referitoare la contractele atipice, securizarea parcursului profesional, flexisecuritate și noile forme de dialog social(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 20 septembrie 2001 referitoare la hărțuirea la locul de muncă(3),

–  având în vedere raportul din 2013 al Fundației Europene pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofound) intitulat „Femeile, bărbații și condițiile de muncă în Europa”,

–  având în vedere raportul din 2008 al Eurofound intitulat „Măsuri de combatere a muncii nedeclarate în Uniunea Europeană” și cel din 2013 intitulat „Combaterea muncii nedeclarate în 27 de state membre ale Uniunii Europene și Norvegia: abordări și măsuri începând din 2008”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 mai 2007 privind promovarea muncii decente pentru toți(4),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 24 mai 2006, intitulată „Promovarea muncii decente pentru toți - contribuția UE la punerea în aplicare a agendei pentru muncă decentă în lume” (COM(2006)0249),

–  având în vedere raportul din 2015 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale (FRA) intitulat „Exploatarea gravă a forței de muncă: lucrătorii care se deplasează în interiorul Uniunii sau care intră în Uniunea Europeană. Obligațiile statelor și drepturile victimelorˮ,

–  având în vedere raportul din 2011 al FRA intitulat „Migranții aflați în situație de ședere ilegală care prestează servicii de menaj la domiciliu: provocările în materie de drepturi fundamentale pentru Uniunea Europeană și statele sale membreˮ,

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă)(5),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 16 octombrie 2014 referitor la dezvoltarea serviciilor pentru familie în vederea creșterii ratei de ocupare a forței de muncă și a promovării egalității de gen la locul de muncă,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2015 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2013(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 18 noiembrie 2008 conținând recomandări către Comisie privind aplicarea principiului egalității de remunerare între bărbați și femei(8),

–  având în vedere raportul din 2007 al Eurofound intitulat „Condiții de muncă în Uniunea Europeană: perspectiva de gen”,

–  având în vedere raportul din 2014 al Eurofound intitulat „Sectorul îngrijirii la domiciliu: condiții de muncă și calitatea locurilor de muncă”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 februarie 2014 referitoare la femeile migrante fără acte de identitate în Uniunea Europeană(9),

–  având în vedere Convenția internațională din 18 decembrie 1990 privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora,

–  având în vedere Convenția europeană din 24 noiembrie 1977 referitoare la statutul juridic al lucrătorului migrant,

–  având în vedere Convenția de la Viena din 18 aprilie 1961 privind relațiile diplomatice,

–  având în vedere Convenția ONU din 13 decembrie 2006 privind drepturile persoanelor cu handicap,

–  având în vedere raportul din 2011 al Eurofound intitulat „Inițiative ale întreprinderilor pentru lucrătorii care au responsabilități de îngrijire a unor copii sau adulți cu handicap”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la situația femeilor care se apropie de vârsta pensionării(10),

–  având în vedere raportul comun din 10 octombrie 2014 al Comitetului pentru protecție socială și al Comisiei Europene intitulat „Protecție socială adecvată pentru nevoile de asistență pe termen lung într-o societate în curs de îmbătrânire”,

–  având în vedere raportul din 2015 al Eurofound intitulat „Activitatea profesională și cea de îngrijire: măsuri de reconciliere în perioade de schimbare demografică”,

–  având în vedere avizul din 26 mai 2010 al Secțiunii pentru ocuparea forței de muncă, afaceri sociale și cetățenie a Comitetului Economic și Social European privind profesionalizarea muncilor casnice(11),

–  având în vedere Convenția Organizației Internaționale a Muncii (OIM) nr. 189 și Recomandarea nr. 201 privind munca decentă pentru personalul casnic adoptată la 16 iunie 2011 la Conferința Internațională a Muncii organizată de OIM,

–  având în vedere Decizia Consiliului care autorizează ratificarea de către statele membre, în interesul Uniunii Europene, a Convenției din 2011 a Organizației Internaționale a Muncii privind munca decentă pentru personalul casnic (Convenția nr. 189)(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la propunerea de convenție a OIM completată de o recomandare privind lucrătorii casnici(13),

–  având în vedere rapoartele IV(1) și IV(2) ale Biroului Internațional al Muncii, intitulate „Muncă decentă pentru personalul casnic”, elaborate în vederea celei de-a 99-a sesiuni a Conferinței Internaționale a Muncii din iunie 2010 și rapoartele IV(1) și IV(2) (publicate în două volume), intitulate „Muncă decentă pentru personalul casnic”, elaborate în vederea celei de-a 100-a sesiuni a Conferinței Internaționale a Muncii din iunie 2011,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0053/2016),

A.  întrucât, în conformitate cu Convenția OIM nr. 189, „lucrător casnic” este orice persoană implicată în munca la domiciliu în cadrul unui raport de muncă, fie pentru una, fie pentru mai multe gospodării, în timp ce o persoană care muncește la domiciliu doar ocazional sau sporadic, fără ca aceasta să constituie o ocupație, nu este un lucrător casnic;

B.  întrucât „îngrijire” înseamnă munca prestată în instituții publice sau private sau în gospodării private cu scopul de a oferi îngrijire personală copiilor, vârstnicilor, bolnavilor sau persoanelor cu handicap; întrucât serviciile de îngrijire pot fi prestate de îngrijitori calificați care pot fi angajați de către entități publice sau private sau de către familii sau pot fi independenți și/sau pot fi prestate și de către îngrijitori necalificați, care sunt, de obicei, membri ai familiei;

C.  întrucât cuvintele „lucrători casnici și îngrijitori” includ grupuri diverse de personal, cum sunt lucrătorii găzduiți de angajatori, lucrătorii externi, lucrătorii angajați cu ora în mai multe gospodării, lucrătorii familiali, îngrijitorii de zi și de noapte, îngrijitorii de copii, persoanele în plasament au pair și grădinarii, dar nu numai aceștia, a căror situație și existență concretă pot să difere în mod semnificativ;

D.  întrucât, potrivit statisticilor OIM, în 2010, în sectorul muncii casnice erau angajate peste 52 de milioane de persoane la nivel mondial, la care se adaugă alți 7,4 milioane de lucrători casnici cu vârsta de sub 15 ani, ceea ce reprezintă între 5 % și 9 % din totalitatea angajaților din țările industrializate; întrucât, potrivit OIM, majoritatea lucrătorilor angajați în acest sector sunt femei, reprezentând 83 % din forța de lucru la nivel mondial din sectorul muncii casnice în 2010, ceea ce înseamnă 2,5 milioane de lucrători în UE, 88 % dintre aceștia fiind femei; întrucât acest sector are un puternic caracter feminin; întrucât lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu contribuie în mod semnificativ la obiectivele Strategiei Europa 2020 în materie de egalitate de gen prin faptul că asigură efectiv o infrastructură care le permite multor familii din UE să obțină echilibrul dintre activitatea profesională și viața privată;

E.  întrucât profesionalizarea înseamnă a acorda lucrătorilor dintr-un anumit sector drepturi în materie de muncă și de protecție socială care sunt echivalente cu cele deținute de angajații care lucrează în temeiul unor contracte de muncă reglementate prin lege, inclusiv salarii decente, un program de lucru reglementat, concediu plătit, sănătate și siguranță la locul de muncă, pensii, concedii de maternitate/paternitate și concedii medicale, indemnizații în caz de invaliditate, reglementări privind concedierea sau încetarea contractului de muncă, căi de atac în justiție în caz de abuz și acces la formare; întrucât profesionalizarea sectorului muncii casnice și muncii de îngrijire poate fi realizată printr-o combinație de finanțare publică (reduceri fiscale), finanțare socială (alocații familiale, ajutoare pentru întreprinderi, case de ajutor reciproc și asigurări de sănătate, comitete de întreprindere etc.) și finanțare privată (plata serviciilor de către persoane particulare);

F.  întrucât munca în condiții ilegale și exploatarea sunt foarte răspândite în ambele sectoare;

G  întrucât activitățile casnice și de îngrijire sunt caracterizate în principal de următoarele trăsături: instabilitatea locului de muncă, mobilitate geografică, program flexibil, caracter sezonier, munca în schimburi, absența siguranței locului de muncă, caracterul temporar și prevalența nedeclarării activității;

H.  întrucât potrivit OIM 29,9 % din lucrătorii casnici sunt total excluși din legislația națională din domeniul muncii și până în prezent activitatea lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu din UE este foarte rar și inegal reglementată în statele membre, deseori aceștia nefiind, prin urmare, considerați lucrători tipici sau obișnuiți și beneficiind astfel de drepturi și protecție socială drastic limitate(14);

I.  întrucât lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu care nu sunt incluși în legislația din domeniul muncii nu li se poate garanta un mediu de lucru sigur și sănătos și aceștia se confruntă cu o discriminare semnificativă în ceea ce privește nivelul drepturilor și al protecției care li se aplică comparativ cu standardele generale dintr-o țară, mai ales acolo unde muncile casnice sunt reglementate prin legislație specifică și/sau prin negocieri colective și nu sunt reglementate simplu prin dreptul generală al muncii; întrucât, în plus, acești lucrători nu au dreptul de a face parte din sindicate sau de a participa în alt fel la negocieri colective sau nu au cunoștință de modul în care pot face acest lucru sau întâmpină dificultăți în acest sens, fiind astfel deosebit de vulnerabili, în special pentru că beneficiază de asigurare socială limitată (mai ales în ceea ce privește indemnizația de șomaj, compensații în caz de boală și de accident, concediu de maternitate, concediu pentru creșterea copilului și alte forme de concediu de îngrijire) și sunt frecvent excluși din prevederile privind protecția în cazul concedierii;

J.  întrucât respectarea și aplicarea legilor naționale deja existente privind protecția drepturilor în materie de muncă ale lucrătorilor și îngrijitorilor la domiciliu încă este o sarcină de care unele state membre nu s-au achitat pe deplin;

K.  întrucât, în majoritatea statelor membre, muncile casnice sunt realizate sub forma muncii nedeclarate, în contextul economiei informale, ceea ce permite tratamentul inegal și abuziv sau hărțuirea, deoarece acești lucrători sunt „invizibili” și izolați de alți lucrători care au atribuții și sarcini similare;

L.  întrucât o reglementare adecvată a acestui sector ar contribui la combaterea muncii nedeclarate;

M.  întrucât unele măsuri de sprijin sectoriale, cum sunt deducerea fiscală pentru serviciile casnice în Suedia, cecurile pentru servicii din Franța sau din Belgia, și-au dovedit eficacitatea în ceea ce privește reducerea muncii nedeclarate, ameliorarea condițiilor de muncă și acordarea drepturilor obișnuite în materie de muncă lucrătorilor casnici și îngrijitorilor;

N.  întrucât se estimează că, în UE, cea mai mare parte a serviciilor de îngrijire sunt prestate de îngrijitori informali, neplătiți, care pot fi considerați ei înșiși un grup vulnerabil din cauza presiunilor crescânde la care sunt supuși pentru a acorda îngrijiri mai sofisticate și mai tehnice; întrucât 80 % din totalul îngrijitorilor sunt femei, fapt care afectează nivelurile de ocupare a forței de muncă în rândul acestora, echilibrul dintre muncă și viața privată, egalitatea de gen și îmbătrânirea în condiții bune de sănătate;

O.  întrucât sectorul muncii casnice - care angajează în cea mai mare parte femei - este propice exploatării lucrătorilor; întrucât acest fenomen constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale, față de care trebuie protejați atât lucrătorii fără statut legal, cât și cetățenii UE; întrucât doar patru state membre protejează la același nivel cetățenii UE și lucrătorii fără statut legal ce provin din țări din afara UE împotriva exploatării;

P.  întrucât FRA consideră activitățile casnice și de îngrijire drept unul dintre sectoarele cu risc mai ridicat de exploatare gravă prin muncă din UE; întrucât această exploatare se manifestă frecvent prin lipsa unui contract formal de muncă sau prin contracte care nu corespund cu sarcinile prestate în mod real, prin salarii mici, plăți neregulate și, adesea, prin neplată, prin programe de lucru excesiv de lungi, prin lipsa concediilor și prin abuzuri sexuale, rasiale și/sau sexiste;

Q.  întrucât lucrătorilor casnici li se solicită deseori să lucreze un număr excesiv de ore, iar 45 % dintre ei nu au dreptul la zile libere săptămânale sau la concediu de odihnă anual plătit(15); întrucât mai ales lucrătorii casnici și îngrijitorii care locuiesc la domiciliul angajatorului au responsabilități și sarcini care nu le permit să beneficieze de perioade adecvate de odihnă neîntrerupte;

R.  întrucât peste o treime dintre lucrătoarele casnice nu au dreptul la concediu de maternitate sau la drepturi și indemnizații aferente(16), iar în unele state membre lucrătorii casnici și îngrijitorii nu au dreptul la indemnizația de șomaj;

S.  întrucât, în unele state membre, un număr mare de locuri de muncă din sectorul medical și al îngrijirii sunt în continuare slab remunerate, adeseori fără acces la contracte oficiale sau la alte drepturi fundamentale în materie de muncă și prezintă un grad scăzut de atractivitate din cauza riscului ridicat de stres fizic și emoțional, a pericolului de epuizare profesională și a lipsei oportunităților de dezvoltare a carierei; întrucât sectorul oferă puține posibilități de formare și, mai mult decât atât, angajații din cadrul său sunt predominant persoane în vârstă, femei sau lucrători migranți;

T.  întrucât lucrătorii casnici lucrează deseori în condiții deplorabile sau periculoase sau nu beneficiază de formarea corespunzătoare pentru a îndeplini sarcini specifice care ar putea avea ca efect rănirea la locul de muncă; întrucât aceleași dispoziții privind sănătatea și securitatea ar trebui garantate la locul de muncă pentru toți lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu, indiferent de tipul de angajare, adică atât pentru lucrătorii angajați în mod oficial, cât și pentru lucrătorii angajați direct în gospodării particulare;

U.  întrucât particularitățile locului de muncă în care își desfășoară activitatea aceste persoane nu exonerează angajatorul de obligația de a respecta unele condiții de sănătate și siguranță și de prevenire a riscurilor și de a respecta intimitatea celor care înnoptează la domiciliul său;

V.  întrucât persoanele în plasament au-pair sunt un grup de lucrători casnici care adesea nu sunt considerați ca lucrători obișnuiți; întrucât numeroase rapoarte indică faptul că acest lucru poate duce la abuzuri, de exemplu prin obligarea lucrătorilor au-pair să lucreze prea multe ore; întrucât persoanele în plasament au-pair trebuie să beneficieze de aceeași protecție ca alți lucrători casnici;

W.  întrucât majoritatea lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu sunt femei migrante, în mare parte aflate în situație neregulamentară, multe fiind minore sau lucrătoare ocazionale sau lucrătoare ale căror drepturi și calificări nu sunt cunoscute și care deseori nu își cunosc drepturile, au acces limitat la serviciile publice sau au dificultăți în accesarea acestor servicii, au cunoștințe limitate de limbă locală și se confruntă cu lipsa incluziunii sociale;

X.  întrucât lucrătorii migranți, cum ar fi lucrătorii casnici, pot fi expuși unor discriminări multiple și sunt, în mod specific, vulnerabili la formele de discriminare și violență pe criterii de gen, aceștia lucrând deseori în condiții precare și ilegale; întrucât ar trebui depuse eforturi concrete pentru a se evita relele tratamente, plățile neregulate, concedierea abuzivă și actele de violență sau abuzurile sexuale la care sunt supuși acești lucrători;

Y.  întrucât, mai ales migranții fără forme legale care recurg la prestarea de activități casnice sunt deosebit de expuși riscului de discriminare și exploatare; întrucât, având în vedere statutul lor neregulamentar, aceste persoane se simt descurajate când ar trebui să se apare și să apeleze la ajutor, de teama de a fi descoperite și deportate; întrucât această situație este exploatată de angajatori lipsiți de scrupule;

Z.  întrucât nivelul discriminării la care sunt supuse lucrătoarele migrante fără forme legale este îngrijorător, acestea nedenunțând situațiile de abuz, de concediere nelegală, de neplată a salariului, de violență, discriminare, maltratare, muncă forțată, condițiile de servitute sau de restrângere a libertății, întrucât nu își cunosc drepturile, întâmpină obstacole precum cel lingvistic sau le este teamă să nu fie arestate, deportate ori să își piardă locul de muncă;

AA.  întrucât femeile migrante deseori decid sau sunt obligate să caute locuri de muncă în sectorul lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu, întrucât astfel de posturi sunt considerate temporare și necesită un nivel redus de calificare;

AB.  întrucât cererea din ce în ce mai mare de ajutor în gospodărie și de servicii de îngrijire a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a vârstnicilor a dus la feminizarea tot mai accentuată a migrației în Europa;

AC.  întrucât femeile migrante sunt adesea nevoite să recurgă la munca la negru;

AD.  întrucât agențiile de intermediere au câteodată legături cu rețelele de trafic de femei și de muncă forțată sau cu alte activități infracționale care implică recrutarea ilegală a femeilor și exploatarea acestora sub diferite forme; întrucât datele Eurostat indică faptul că 80 % dintre victimele înregistrate ale traficului sunt femei, 19 % dintre acestea fiind victime ale exploatării prin muncă, inclusiv prin munci casnice;

AE.  întrucât trebuie să se acorde atenție muncii, hărțuirii și vastelor încălcări ale drepturilor în materie de muncă în cazul copiilor care lucrează în sectorul muncii casnice, în special în gospodăriile diplomatice ale unor țări terțe stabilite în statele membre, unde, în cele mai multe cazuri, lucrătorii casnici intră în UE pe baza unui permis de muncă diferit de cel al altor lucrători casnici migranți și unde gospodăriile respective beneficiază de principiul extrateritorialității;

AF.  întrucât integrarea migranților pe piața muncii constituie un pas important în direcția incluziunii sociale și culturale;

AG.  întrucât există o tendință puternică de accentuare a componentei generaționale în contractele neconvenționale și atipice, care afectează în special femeile tinere;

AH.  întrucât activitățile casnice și de îngrijire sunt un construct social propriu societăților patriarhale, instituit ca muncă prestată pe criterii de gen, și s-a caracterizat, în mod tradițional, prin lipsă de recunoaștere și de vizibilitate, iar societățile actuale continuă să considere că este fără valoare; întrucât activitățile casnice și de îngrijire plătite sunt, de asemenea, insuficient apreciate, prost plătite, lipsite de protecție și slab reglementate, în pofida contribuțiilor pe care lucrătorii casnici le aduc îngrijirii și bunăstării a milioane de gospodării;

AI.  întrucât munca în calitate de lucrător casnic sau îngrijitor la domiciliu este deseori subapreciată și, prin urmare, insuficient plătită, fapt care îngreunează eforturile acestor lucrători de a deveni independenți și de a câștiga suficient pentru a duce o viață demnă și a susține o familie;

AJ.  întrucât sarcina responsabilității pentru activitățile din gospodărie este mult mai mare pentru femei decât pentru bărbați și nu este evaluată în termeni financiari sau de recunoaștere a valorii; întrucât există o corelație între rata de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor și responsabilitățile lor familiale; întrucât peste 20 de milioane de europeni (dintre care două treimi sunt femei) îngrijesc persoane dependente adulte, ceea ce îi împiedică să exercite o activitate profesională cu normă întreagă și mărește, în consecință, discrepanțele de salarizare pe criterii de gen și expune femeile care se apropie de vârsta de pensionare la un risc mai mare de sărăcie la bătrânețe;

AK.  întrucât majoritatea sarcinilor asociate cu muncile casnice și îngrijirea la domiciliu sunt considerate ca „muncă de femei” și au un statut inferior, ceea ce face ca femeile din acest sector să primească salarii mai mici decât majoritatea femeilor care au alte locuri de muncă sau chiar decât cele care au același tip de loc de muncă, dar în alte sectoare, precum și salarii mai mici decât bărbații din acest sector;

AL.  întrucât, în pofida tendinței cunoscute conform căreia aproape 20 % din populația europeană este în vârstă de peste 65 de ani și a previziunilor că această proporție urmează să ajungă la 25 % în 2050, aproximativ 80 % din timpul necesar îngrijirii unei persoane în vârstă sau unei persoane cu dizabilități – adică mai multe zile pe săptămână sau zilnic – continuă să fie acoperit de îngrijitori informali și/sau din familie și în pofida numărului în creștere de îngrijitori în UE, îngrijirile informale sunt asigurate în principal de femei (de obicei, soții, fiice de vârstă mijlocie sau nurori) cu vârstă cuprinsă între 45 și 75 de ani;

AM.  întrucât măsurile de austeritate adoptate ca urmare a crizei au redus investițiile publice în sectorul îngrijirii, astfel încât numeroase persoane, în majoritate femei, s-au văzut obligate să își reducă programul de lucru sau să se întoarcă la căminul lor pentru a se ocupa de îngrijirea persoanelor dependente, a vârstnicilor, a bolnavilor sau a copiilor;

AN.  întrucât creșterea numărului persoanelor în vârstă, scăderea numărului persoanelor de vârstă activă și constrângerile bugetare publice au un impact semnificativ asupra serviciilor sociale și întrucât acest lucru va avea un impact și asupra persoanelor care trebuie să îmbine munca cu responsabilitățile de îngrijire, de multe ori în circumstanțe dificile;

AO.  întrucât criza financiară și socială, precum și măsurile de austeritate implementate în UE au afectat grav cetățenii și rezidenții săi, accentuând condițiile precare de muncă, sărăcia, șomajul și excluziunea socială și având ca efect un acces limitat sau inexistent la servicii publice și sociale;

AP.  întrucât, în majoritatea statelor membre, modelele în materie de politică privind îngrijirea pe termen lung nu sunt adecvate pentru a satisface nevoile societăților noastre în curs de îmbătrânire și întrucât, până în prezent, majoritatea statelor membre nu au abordat schimbările demografice în cadrul inițiativelor lor politice;

AQ.  întrucât obiceiurile, cutumele și forma familiei au evoluat semnificativ, fapt care duce la necesitatea de creștere a numărului lucrătorilor din sectorul muncii casnice și care a generat în mod inevitabil noi necesități de asistență și sprijin în gospodăriile moderne, în special în cazul femeilor care lucrează în afara domiciliului și al familiilor monoparentale;

AR.  întrucât, în plus, multe persoane dependente locuiesc în zone afectate de lipsa serviciilor publice, de izolare sau de alte circumstanțe care le îngreunează accesul la îngrijitori calificați sau la instituții de îngrijire publice sau private și întrucât aceste persoane dependente pot fi îngrijite doar de îngrijitori necalificați care, de foarte multe ori, dar nu întotdeauna, sunt membri ai familiei;

AS.  întrucât, în mai multe state membre, lipsește un sistem de servicii de îngrijire de calitate, care să fie la dispoziția tuturor, indiferent de venituri; cu alte cuvinte, serviciile trebuie să fie accesibile și la îndemâna tuturor utilizatorilor și a familiilor lor;

AT.  întrucât lungirea listelor de așteptare pentru servicii de sprijin și îngrijire mărește dependența de personalul casnic și de îngrijire, condamnând adesea persoanele dependente de aceste servicii să trăiască în stare de sărăcie și excluziune socială;

AU.  întrucât protecția adecvată a persoanelor cu dizabilități, în vârstă, bolnave, dependente sau minore constituie un principiu esențial al UE, iar activitățile casnice și cele de îngrijire reprezintă un sector esențial pentru a asigura protecția acestui principiu;

AV.  întrucât dreptul la o gamă de servicii la domiciliu, rezidențiale și la alte servicii comunitare de sprijin, inclusiv la asistență personală, este consacrat la articolele 19 și 26 din Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap;

AW.  întrucât serviciile accesibile ale lucrătoarelor casnice și îngrijitoarelor la domiciliu joacă un rol important, atât din punct de vedere economic, cât și social, deoarece eliberează în principal alte femei, permițându-le să își urmeze cariera și să se bucure de viața socială, le permit angajatorilor lor să concilieze mai bine viața profesională și cea privată și ajută numeroase persoane să fie disponibile pe piața muncii;

AX.  întrucât serviciile casnice, angajarea în cadrul familiei și îngrijirea la domiciliu au potențialul de a îmbunătăți coeziunea economică și socială în UE;

AY.  întrucât acest sector este important din punct de vedere economic și oferă posibilități de locuri de muncă unei părți semnificative din forța de muncă, în special celor care au calificări reduse;

AZ.  întrucât activitatea casnică sau de îngrijire este un sector care creează locuri de muncă; întrucât aceste locuri de muncă trebuie să fie de înaltă calitate, dat fiind că grație activității desfășurate de lucrătorii din acest sector multe persoane reușesc să fie active din punct de vedere economic și social în afara propriului cămin;

BA.  întrucât activitățile casnice și cele de îngrijire reglementate și declarate îmbunătățesc calitatea vieții persoanelor care le desfășoară, le asigură acestora prestații sociale și protecție împotriva abuzului și a discriminării, reduc riscul de sărăcie, marginalizare, stigmatizare și disprețuire, oferind, totodată, angajatorului garanții superioare pentru servicii de calitate și contribuind la creșterea veniturilor la fondurile de asigurări sociale ale statelor membre;

BB.  întrucât o modalitate răspândită, în unele state membre, de angajare a lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu este prin intermediul unor contracte bilaterale între lucrător și proprietarul gospodăriei sau persoana dependentă, mai degrabă decât prin mijloace oficiale, cum ar fi structurile statului sau firme și întreprinderi;

BC.  întrucât lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu au dreptul la o viață decentă, care să țină seama de nevoia lor de a avea un loc de muncă bun, o familie și o viață echilibrată, îndeosebi lucrătorii care locuiesc la domiciliul angajatorului, și trebuie să se bucure de aceleași drepturi în materie de muncă și drepturi sociale ca și alți angajați;

BD.  întrucât Convenția OIM nr. 189 și Recomandarea nr. 201 privind munca decentă pentru personalul casnic reprezintă un set istoric de standarde internaționale menite să îmbunătățească condițiile de lucru a zeci de milioane de lucrători casnici din întreaga lume; întrucât majoritatea lucrătorilor casnici sunt femei, iar noile standarde stabilite în Convenția OIM nr. 189 constituie un pas important pentru promovarea egalității de gen în mediul profesional și pentru asigurarea unor drepturi egale pentru femei, precum și a protecției în temeiul legii; întrucât, cu toate acestea, dintre cele 22 de state care au ratificat până în prezent această convenție, numai șase sunt state membre ale UE (Belgia, Finlanda, Germania, Irlanda, Italia și Portugalia);

BE.  întrucât Convenția OIM nr. 189 vizează asigurarea recunoașterii juridice a muncii casnice, extinderea drepturilor la toți lucrătorii casnici și prevenirea abuzurilor și a încălcării drepturilor;

BF.  întrucât 48 de state au ratificat deja Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora (1990), iar alte 18 au semnat această convenție, dar până în prezent niciun stat membru al UE nu a semnat-o sau ratificat-o,

BG.  întrucât personalul casnic și îngrijitorii la domiciliu sunt contribuitori importanți la sistemele de protecție socială, însă rolul lor este adesea minimalizat, greșit înțeles sau absent sau ignorat în toate dezbaterile privind reformele din acest domeniu;

BH.  întrucât condițiile de angajare ale lucrătorilor casnici sau ale îngrijitorilor la domiciliu diferă semnificativ de la un stat membru la altul, de la lucrători migranți prost plătiți, nedeclarați, fără forme legale și fără contract, până la cazurile în care munca și îngrijirile la domiciliu sunt asigurate ca serviciu public social sau ca serviciu privat social furnizat de întreprinderi, agenții, asociații și cooperative sau sub formă de angajare directă de către entități private;

BI.  întrucât, în sectorul muncii casnice și, în special, în cel al îngrijirii, în UE lucrează și bărbați și, așadar, și aceștia au nevoie de același nivel de protecție și de sprijin, evitându-se orice fel de discriminare pe criterii de gen și asigurându-se egalitatea de șanse pe piața muncii, după cum se prevede la articolele 19 și respectiv 153 din TFUE;

BJ.  întrucât majoritatea particularilor care angajează lucrători casnici nu cunosc obligațiile și drepturile acestora;

BK.  întrucât inspecția muncii nu acoperă, adesea, activitățile casnice, din cauză că, în majoritatea statelor membre, sectorul nu este monitorizat;

BL.  întrucât accesul la mecanisme de justiție este adesea dificil în cazul încălcărilor dreptului muncii și în cel al victimelor abuzurilor sau exploatării; întrucât teama de expulzare, izolarea la locul de muncă și dificultățile în ceea ce privește accesul la sprijin juridic pot constitui obstacole de netrecut pentru lucrătorii casnicii și îngrijitorii la domiciliu migranți aflați în situație neregulamentară;

BM.  întrucât situația lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor la domiciliu de sex masculin nu trebuie să fie trecută cu vederea și întrucât ar trebui elaborat cât mai curând posibil un raport privind problemele și provocările specifice;

BN.  întrucât actuala Directivă privind securitatea și sănătatea la locul de muncă (Directiva 89/391/CEE) reglementează situația lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor la domiciliu angajați în mod oficial, cu excepția lucrătorilor angajați direct de către gospodării private,

1.  consideră că este necesară o recunoaștere uniformă la nivelul UE a activităților casnice și de îngrijire ca muncă reală și de valoare deoarece recunoașterea acestui sector profesional poate să conducă la reducerea muncii nedeclarate și să promoveze integrarea socială și, prin urmare, invită UE și statele membre să stabilească norme comune privind activitățile casnice și de îngrijire la domiciliu;

2.  invită Comisia să prezinte un set de instrumente de politică, atât legislative, cât și nelegislative, privind activitățile casnice și de îngrijire la domiciliu, stabilind orientări de calitate pentru ambele sectoare; consideră că astfel de inițiative ar trebui să pună accentul pe:

(a)  introducerea unui cadru general pentru profesionalizarea muncilor casnice și a îngrijirii la domiciliu, fapt care să ducă la recunoașterea și standardizarea profesiilor și competențelor relevante, precum și a consolidării carierei, inclusiv a drepturilor acumulate în conformitate cu dispozițiile specifice ale statelor membre;

(b)  propunerea urgentă a unei Directive privind concediul pentru acordarea de îngrijiri și a unui cadru de recunoaștere a statutului de îngrijitori neprofesioniști, care le oferă remunerație și standarde minime de protecție socială pentru perioada în care efectuează activități de îngrijire, precum și asistență prin formare și acțiuni specifice care să-i ajute să își îmbunătățească condițiile de viață și de muncă;

3.  salută angajamentul Comisiei privind inițiativa „Un nou început pentru părinții care lucrează și pentru persoanele care acordă îngrijiri”;

4.  invită statele membre să prevadă calificări profesionale adecvate pentru anumite tipuri de activități casnice (asistența acordată celor vârstnici, copiilor, persoanelor cu dizabilități) care necesită competențe specifice;

5.  consideră că sectorul activităților casnice și al îngrijirii la domiciliu și profesionalizarea acestuia pot crea locuri de muncă și genera creștere economică și, prin urmare, că este nevoie de o remunerare echitabilă; consideră că soluțiile ar putea să facă parte dintr-un model de inovare socială;

6.  consideră că profesionalizarea lucrătorilor care prestează servicii casnice va crește atractivitatea sectorului și calitatea serviciilor oferite și va promova munca decentă și recunoscută;

7.  subliniază importanța promovării recunoașterii profesionale a competențelor și calificărilor lucrătorilor casnici și ale îngrijitorilor din acest sector, pentru a le oferi acestora mai multe posibilități de dezvoltare profesională, precum și formare specifică pentru persoanele care lucrează cu vârstnici și copii, pentru a încuraja crearea de locuri de muncă de calitate, care să ducă la creșterea calității muncii și la condiții de muncă mai bune, inclusiv prevederea unor contracte oficiale, acces la formare și o recunoaștere socială sporită; recunoaște importanța asigurării validării și certificării abilităților, calificărilor și experienței dobândite și a promovării dezvoltării carierei; în acest sens, consideră esențială organizarea de cursuri de formare și de reconversie profesională;

8.  invită Comisia să încurajeze statele membre să creeze sisteme pentru profesionalizarea, formarea, dezvoltare continuă a competențelor și recunoașterea calificărilor lucrătoarelor casnice și ale îngrijitoarelor, inclusiv, dacă este cazul, pentru alfabetizarea acestora, în vederea îmbunătățirii posibilităților de dezvoltare personală și profesională;

9.  solicită statelor membre ca, între timp, să reglementeze toate raporturile de muncă dintre proprietarii de gospodării, când au calitatea de angajator, și angajatul/lucrătorul care prestează servicii remunerate în gospodăria angajatorului;

10.  invită statele membre să elaboreze un cadru juridic specific care să permită angajarea legală și în mod organizat a lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor la domiciliu și să stabilească drepturile și responsabilitățile persoanelor vizate, pentru a asigura securitatea juridică atât pentru lucrătorii din acest sector, cât și pentru potențialii lor angajatori; solicită să se țină seama în mod corespunzător de aspectele specifice ale contractului de muncă, precum și de faptul că numeroși angajatori sunt persoane fizice puțin familiarizate cu aspectele juridice;

11.  invită statele membre să ia măsuri decisive în sectorul serviciilor casnice și de îngrijire, care aduce o contribuție însemnată la economie, prin recunoașterea acestei activități ca o ocupație distinctă și prin asigurarea unor drepturi reale și a protecției sociale pentru lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu printr-o legislație a muncii sau prin contracte colective, în special cu privire la salarii, timpul de lucru, sănătatea și siguranță la locul de muncă, concedii, concediul de maternitate, drepturile la pensie și recunoașterea competențelor, ținând totodată seama de specificul acestui sector;

12.  susține Convenția OIM nr. 189 privind munca decentă pentru personalul casnic, completată de Recomandarea nr. 201, întrucât abordează la nivel global necesitatea ca lucrătorii să fie acoperiți de dreptul muncii și solicită drepturi sociale, nediscriminare și egalitate de tratament;

13.  încurajează toate statele membre să ratifice urgent Convenția OIM nr. 189 și să se asigure că este aplicată cu strictețe pentru a îmbunătăți condițiile de muncă, precum și să asigure respectarea articolelor din această convenție OIM și a Recomandării OIM nr. 201 din 2011; reamintește că, în conformitate cu Constituția OIM, guvernele sunt obligate să transmită convenția și recomandarea legislativelor naționale pentru a promova măsurile de punere în aplicare a acestor instrumente și că, în cazul convenției, procedura de depunere are ca scop și promovarea ratificării;

14.  consideră că ratificarea de către toate statele membre ar fi un important pas în direcția promovării și a protecției drepturilor omului și un puternic semnal politic împotriva tuturor formelor de abuz, hărțuire și violență comise împotriva tuturor lucrătorilor, în special a lucrătoarelor casnice;

15.  solicită instituțiilor UE să modifice toate directivele UE care intră în contradicție cu Convenția nr. 189 a OIM;

16.  invită statele membre să includă lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu în legislația națională din domeniul muncii, al sănătății, al asistenței sociale, al asigurărilor și al combaterii discriminării, recunoscând contribuția lor la economie și societate; îndeamnă, în consecință, Comisia să ia în considerare revizuirea tuturor directivelor UE care exclud lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu de la drepturile de care beneficiază alte categorii de lucrători;

17.  admite reticența unor state membre de a legifera pentru sfera privată; consideră însă că neluarea unor măsuri va avea un cost ridicat atât pentru societate, cât și pentru lucrătorii în cauză; subliniază că creșterea preconizată a cererii de îngrijitori, în special în gospodăriile particulare, face ca o astfel de legislație să devină o necesitate, în scopul unei protecții depline a acestor lucrători; invită, prin urmare, statele membre să ia măsuri, împreună cu partenerii sociali, pentru a oferi un sistem de inspecție adecvat și pertinent, care să respecte articolul 17 din Convenția nr. 189 a OIM, precum și sancțiuni corespunzătoare pentru încălcarea legislației și reglementărilor în domeniul securității și sănătății ocupaționale;

18.  invită Comisia și statele membre să asigure și să impună un nivel adecvat de sănătate și securitate la locul de muncă, de exemplu protecția maternității, și să ia măsuri pentru a preveni accidentele de muncă și riscurile de leziuni și boli profesionale; subliniază necesitatea ca cei care lucrează deja în acest sector să îmbunătățească standardele prin sisteme de formare și de recalificare orientate către practică; consideră că o astfel de formare ar trebui să cuprindă gestionarea riscurilor legate de postură și de mișcare inerente unor activități și a riscurilor biologice și chimice, precum și utilizarea tehnologiei de asistență;

19.  invită Comisia să examineze derogarea prevăzută de Directiva 89/391/CEE privind securitatea și sănătatea la locul de muncă;

20.  consideră că este esențial să se combată munca în condiții precare și nedeclarată, având în vedere faptul că acest fenomen afectează grav lucrătorii casnici, în special lucrătoarele migrante, înrăutățindu-le astfel situația deja vulnerabilă; subliniază importanța eliminării și urmăririi penale a acestor practici, inclusiv a muncii copiilor; în acest sens, sprijină încercarea de soluționare a situației precare a lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor la domiciliu în Platforma europeană pentru combaterea muncii nedeclarate; reamintește că munca nedeclarată nu oferă protecție socială și are un efect negativ asupra condițiilor de sănătate și securitate la locul de muncă; preconizează, prin urmare, că Platforma europeană pentru combaterea muncii nedeclarate va preveni și descuraja munca nedeclarată, întrucât economia nedeclarată amenință siguranța locurilor de muncă, afectează calitatea condițiilor de îngrijire și de muncă a multor îngrijitori nedeclarați, amenință sustenabilitatea sistemului de asistență socială și reduce veniturile din impozite la bugetul de stat;

21.  invită statele membre să investească mai mult și mai eficient în prevenirea, detectarea și combaterea volumului considerabil de muncă nedeclarată în sectorul muncii casnice și al îngrijirii la domiciliu, în special cu privire la cazurile de trafic de persoane și abuzuri în muncă și cele în care sunt implicate societăți care furnizează servicii la domiciliu și de îngrijire făcând uz de pretinși lucrători independenți și de lucrători nedeclarați, pentru a proteja lucrătorii și pentru a promova tranziția de la munca nedeclarată la cea declarată printr-o protecție mai bună și prin mecanisme mai bune și mai bine direcționate de control și inspecție a muncii;

22.  îndeamnă Comisia și statele membre să asigure disponibilitatea unor căi legale de migrație în UE și să introducă programe de migrație legală cu obiective specifice; subliniază necesitatea ca statele membre să încheie acorduri bilaterale cu acele state care apar în statistici ca țară de origine a lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor la domiciliu, pentru a regulariza fluxurile de trimitere și de primire, ajutând astfel, combaterea rețelelor de trafic și de muncă forțată și descurajând, totodată, fenomenul de dumping social; invită statele membre să ratifice Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora, adoptată la 18 decembrie 1999 de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite;

23.  reamintește statelor membre că, în temeiul Convenției de la Viena din 1961 privind relațiile diplomatice, delegațiile diplomatice au datoria de a respecta legile și reglementările statului-gazdă, inclusiv dreptul muncii, și încurajează statele membre să pună în aplicare în mod eficient această convenție, astfel încât să se evite impunitatea reședințelor diplomatice în caz de abuz împotriva lucrătorilor casnici; solicită statelor membre să reflecteze asupra modului în care persoanele care lucrează pentru și în cadrul corpurilor diplomatice ar putea fi mai bine protejate și să acorde lucrătorilor casnici posibilitatea de a-și schimba locul de muncă;

24.  invită statele membre să se asigure că vizele lucrătorilor casnici și ale îngrijitorilor le permit angajaților să schimbe angajatorul dacă s-au confruntat cu abuzuri, încălcări ale drepturilor omului, un mediu de lucru care nu corespunde standardelor sau cu orice condiție considerată a fi sub standardele naționale, astfel cum sunt stabilite în legislația muncii națională sau europeană;

25.  invită Comisia și statele membre să promoveze sistemele de regularizare pe baza lecțiilor învățate din experiențele anterioare, ca mijloc de reducere a expunerii lucrătorilor migranți aflați într-o situație neregulamentară la exploatare și abuzuri; îndeamnă statele membre să sprijine și să protejeze lucrătorii casnici sau îngrijitorii la domiciliu nedeclarați atunci când aceștia decid să iasă din cercul vicios al muncii clandestine;

26.  invită Comisia și statele membre să încurajeze anchetarea cazurilor de trafic în vederea exploatării, mai precis în munca casnică, să îmbunătățească mecanismul de identificare și protecție a acestor victime și să implice ONG-urile, sindicatele, autoritățile publice și toți cetățenii în procesul de detectare a traficului și a fenomenelor grave de exploatare;

27.  solicită Comisiei și statelor membre să lărgească instrumentele și mecanismele stabilite pentru a rezolva problema traficului, cum ar fi mecanismele de sesizare sau permisele de ședere temporară, și să le analizeze în vederea extinderii domeniului de aplicare a acestora la cazurile grave de exploatare prin muncă care nu implică traficul;

28.  invită statele membre să creeze, în conformitate cu articolul 17 din Convenția nr. 189 a OIM, mecanisme eficiente și accesibile pentru reclamații și instrumente pentru asigurarea respectării legislației și a reglementărilor naționale privind protecția lucrătorilor casnici; invită, de asemenea, statele membre să dezvolte și să implementeze măsuri referitoare la inspecția muncii, la punerea în aplicare și la sancțiuni, respectând caracteristicile speciale ale muncii casnice, în conformitate cu legile și reglementările naționale; solicită ca, în măsura în care sunt compatibile cu legile și reglementările naționale, aceste măsuri să specifice condițiile în care se poate acorda acces în interiorul locuinței, respectând în mod corespunzător viața privată; solicită statelor membre ca, în conformitate cu reglementările naționale, să ia în considerare mecanisme de abordare eficientă a abuzurilor precum inspecțiile la domiciliu, în cazurile în care există suspiciuni întemeiate de abuz;

29.  își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de inspecții pentru controlul, urmărirea și supervizarea angajărilor de lucrătoare casnice și îngrijitoare de către întreprinderi sau agenții de plasament, și subliniază necesitatea sporirii numărului de inspectori publici și de inspecții pentru a se asigura respectarea legii;

30.  îndeamnă statele membre să depună eforturile necesare pentru a intensifica inspecțiile și să găsească metode inovatoare de inspecție care să respecte viața privată, în special în ceea ce privește reședințele particulare în care inspectorii nu pot intra fără o autorizație a instanței, și să informeze și să pregătească în mod adecvat inspectorii pentru a elimina relele tratamente, exploatarea, inclusiv exploatarea financiară, și actele de violență sau abuzurile sexuale împotriva lucrătorilor casnici;

31.  invită statele membre să organizeze campanii pentru creșterea vizibilității și pentru o mai bună înțelegere a beneficiilor activităților casnice și de îngrijire reglementate de către publicul larg și organismele private, prin care să se aprecieze profesia și să se recunoască importanta activitate și contribuție a lucrătoarelor casnice și a îngrijitoarelor la funcționarea societății; totodată, invită statele membre să facă mai bine cunoscută existența exploatării grave în gospodării particulare, stabilind un obiectiv de toleranță zero față de exploatarea acestor lucrători;

32.  invită statele membre să lanseze campanii de sensibilizare cu privire la drepturile și îndatoririle lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor și a angajatorilor acestora și la riscurile și efectele exploatării în domeniul muncii casnice, precum și să promoveze recunoașterea muncii casnice și de îngrijire; le propune statelor membre să elaboreze programe de tip „foaie de parcurs”;

33.  solicită statelor membre să instituie și să îmbunătățească, în colaborare cu partenerii sociali, canale de informare privind drepturile lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu și să asigure cel mai larg acces la informații pentru toți lucrătorii; recomandă, în acest scop, înființarea de puncte de informare, utilizându-se cele mai bune practici din statele membre, la nivel regional și local, linii telefonice și site-uri de internet de asistență, informări sub forma unor campanii cu privire la drepturile lucrătorilor casnici și ale îngrijitorilor la domiciliu în fiecare stat membru, în limba națională și în alte limbi pertinente; subliniază că și organizațiile societății civile, cum ar fi organizațiile care acționează în numele femeilor și al migranților, ar trebui să poată oferi aceste informații; subliniază că aceste instrumente trebuie, de asemenea, să fie dezvoltate astfel încât să se poată oferi informații despre bunele practici, consiliere adecvată și îndrumare potențialilor angajatori, inclusiv familiilor și agențiilor, și că ar trebui să se ofere modele de contracte de angajare pentru a se asigura respectarea de către angajatori a responsabilităților care le revin;

34.  solicită luarea de măsuri ferme împotriva întreprinderilor din orice sector al căror model de afaceri se bazează pe exploatarea muncitorilor ilegali, urmărind să își reducă la minimum costurile de funcționare, să își maximizeze profiturile și să scoată de pe piață întreprinderile legale;

35.  invită sindicatele să se adreseze tuturor lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu cu atenție, folosind metode adaptate la mediul de lucru specific al acestor lucrători și la precaritatea locurilor lor de muncă;

36.  subliniază rolul important pe care îl pot juca sindicatele în organizarea și informarea lucrătorilor cu privire la drepturile și obligațiile lor; remarcă faptul că aceasta este o modalitate prin care lucrătorii casnici pot fi reprezentați în mod unitar, pot purta negocieri colective cu privire la contractele lor și își pot apăra drepturile și interesele;

37.  susține o bună reprezentare a partenerilor sociali de la nivel european și național și, în special, a sindicatelor, pentru intensificarea negocierilor colective sectoriale în conformitate cu practicile naționale, pentru a promova în mod eficient și pentru a impune condiții decente de muncă în aceste sectoare; susține, de asemenea, o bună reprezentare a organizațiilor profesionale, a organizațiilor care lucrează cu lucrători casnici și îngrijitori la domiciliu și în numele acestora, precum și a altor organizații relevante ale societății civile, precum și asigurarea faptului că aceste organizații sunt pe deplin conștiente cu privire la provocările în materie de protecție a drepturilor femeilor angajate ca lucrătoare casnice sau îngrijitoare;

38.  regretă faptul că lucrătoarele casnice și îngrijitoarele sunt în continuare slab reprezentate în organizațiile sindicale din diferitele state membre și subliniază necesitatea încurajării acestor lucrătoare să adere la sindicate;

39.  subliniază, de asemenea, importanța grupării angajatorilor în federații sau alte tipuri de organizații la nivel național, deoarece consideră că, în lipsa unor astfel de organizații patronale, eforturile de legitimare a muncilor casnice și a îngrijirii la domiciliu, precum și de îmbunătățire a condițiilor de muncă și a atractivității unor astfel de locuri de muncă, vor fi zadarnice;

40.  subliniază că angajatorii particulari joacă un rol primordial în respectarea unor standarde și drepturi echitabile în domeniul muncii; invită statele membre să se asigure că angajatorii și angajații au la dispoziție informațiile relevante;

41.  invită Comisia să ia măsurile necesare, pentru a asigura o mai bună monitorizare și documentare a profesiei vulnerabile și subestimate de lucrător casnic și îngrijitor la domiciliu și să propună măsuri pentru a răspunde acestui fenomen;

42.  solicită Comisiei și agențiilor europene competente să realizeze un studiu comparativ al diferitelor sisteme de munci casnice reglementate și să culeagă date cu privire la situația din statele membre; consideră că aceste date ar trebui să fie utilizate pentru schimbul de bune practici între statele membre, în special pentru a optimiza combaterea exploatării lucrătorilor casnici; de asemenea, invită Comisia să lanseze un studiu cu privire la contribuția îngrijitorilor și a lucrătorilor casnici la sistemele de protecție socială și economiile statelor membre;

43.  încurajează schimbul de bune practici între statele membre în scopul consolidării acțiunilor și a rezultatelor;

44.  consideră că adoptarea și adaptarea bunelor practici din anumite state membre ar putea avea ca efect forme legale de angajare pentru lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu;

45.  invită Comisia și statele membre să culeagă, să analizeze și să publice date statistice fiabile defalcate în funcție de vârstă, sex și naționalitate, pentru a permite discuții în cunoștință de cauză, căutând totodată cele mai bune soluții cu privire la modul în care poate fi profesionalizat sectorul muncii casnice și solicită ca Eurofound și OSHA să fie însărcinate cu elaborarea unor metode pentru asigurarea protecției, depunerea de plângeri și acțiuni de sensibilizare;

46.  invită Comisia să includă discuții cu privire la situația sectorului lucrătorilor casnici și al îngrijitorilor la domiciliu pe ordinea de zi a Comitetului pentru ocuparea forței de muncă (EMCO);

47.  invită Comisia și statele membre, atunci când revizuiesc și propun acte juridice pertinente sau acte legislative naționale, să se asigure că interesele lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu sunt luate în considerare, respectând în același timp competențele naționale;

48.  recunoaște contribuția socială și economică imensă a membrilor de familie în calitate de îngrijitori și voluntari (în îngrijirea neoficială), precum și responsabilitățile din ce în ce mai mari suportate de aceștia în urma reducerilor în furnizarea de servicii sau a creșterii costurilor acestora;

49.  observă că s-a înregistrat o creștere a numărului de persoane care trăiesc în centre de îngrijire pe termen lung, precum și o mai mare excludere socială a persoanelor cu dizabilități în UE, ceea ce reprezintă o încălcare directă a angajamentelor asumate de UE în temeiul Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap și al Strategiei europene 2010-2020 pentru persoanele cu handicap;

50.  consideră că ar trebui încurajată dezvoltarea formelor indirecte de ajutor la domiciliu, care le permite persoanelor cu dizabilități să aibă un stil de viață independent și să aleagă și să folosească serviciile unor persoane calificate, în propria lor casă, mai ales în cazul persoanelor cu dizabilități severe;

51.  subliniază necesitatea ca statele membre să asigure un acces mai larg la structuri de înaltă calitate, ușor disponibile, la prețuri accesibile și favorabile incluziunii de îngrijire a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a persoanelor în vârstă, printr-o finanțare adecvată, reducând astfel, motivele pentru a realiza aceste sarcini în mod neoficial sau în condiții precare și asigurând o mai bună recunoaștere a valorii muncii depuse de îngrijitorii profesioniști; subliniază necesitatea ca statele membre să dezvolte servicii care sprijină familia, îngrijitorii formali și informali;

52.  invită statele membre să promoveze recrutarea în cadrul serviciilor de asistență socială și să depună eforturi pentru a face sectorul mai atractiv ca opțiune viabilă pe planul carierei;

53.  îndeamnă statele membre să investească în crearea de locuri de muncă stabile, de calitate, în sectorul muncii casnice și de îngrijire, inclusiv prin intermediul fondurilor UE, cum ar fi Fondul social european (FSE) și Programul UE pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI);

54.  invită Comisia și statele membre să încurajeze și să promoveze soluțiile inovatoare și investițiile în serviciile sociale și de sănătate ce au un mare potențial de a crea locuri de muncă, sunt esențiale pentru rezolvarea nevoilor societăților noastre în curs de îmbătrânire și pentru abordarea schimbărilor demografice în general și sunt necesare pentru a preveni consecințele sociale negative ale crizei;

55.  solicită Comisiei să facă schimb de informații și de bune practici furnizate de asociațiile și cooperativele de lucrători casnici și îngrijitori la domiciliu, care au fost introduse în modelele economiei sociale în UE;

56.  invită Comisia și statele membre să promoveze crearea de cooperative ale lucrătorilor în sectorul serviciilor de îngrijire și casnice, acordând o atenție deosebită zonelor rurale, având în vedere efectele pozitive pe care acest lucru le va avea asupra creării de locuri de muncă de calitate și sustenabile, în special pentru lucrătorii care au dificultăți de integrare pe piața muncii;

57.  invită statele membre să se asigure că lucrătorii casnici mai tineri nu renunță la școală pentru a munci;

58.  invită Comisia să revizuiască Directiva 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă; de asemenea, invită statele membre să aplice această directivă în mod consecvent;

59.  solicită statelor membre să aibă în vedere posibilitatea de a oferi stimulente pentru a încuraja recurgerea la lucrători casnici și îngrijitori la domiciliu declarați; încurajează statele membre să instituie sisteme simple de declarare pentru a descuraja și a combate munca nedeclarată, astfel cum recomandă Comitetul Economic și Social European în avizul său privind dezvoltarea serviciilor pentru familie în vederea creșterii ratei de ocupare a forței de muncă și a promovării egalității de gen la locul de muncă (SOC/508); recomandă Comisiei să încurajeze schimbul de bune practici între statele membre, urmând exemplul unor modele de succes care au avut un impact social și profesional pozitiv la nivelul sectorului, precum „sistemul cupoanelor pentru servicii” implementat în Belgia sau „cecul pentru angajarea de servicii universale” (CESU) în Franța;

60.  recomandă elaborarea unui contract consensual pentru activitățile casnice și de îngrijire în fiecare stat membru, în urma unui dialog social între asistenții sociali, angajatori și lucrătoare;

61.  consideră că este util să se adapteze legislația în vederea creării unor acorduri contractuale flexibile, dar mai ales sigure, între lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu și angajatorii particulari, pentru a ajuta ambele părți să ofere servicii casnice, respectiv să beneficieze de acestea, în forma pe care o preferă, garantând, în același timp, protecția lucrătorilor;

62.  recomandă statelor membre ca reglementarea clară a ocupării legale a unui loc de muncă de către lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu să fie susținută de stimulente pentru ca lucrătorii casnici și potențialii angajatori să aleagă modalității legale de angajare; de asemenea, invită statele membre să elimine barierele juridice care, în prezent, reduc semnificativ angajarea directă declarată a angajaților de către familii;

63.  reiterează apelul Parlamentului pentru un dialog sectorial structurat în sectorul muncii de îngrijire(17);

64.  invită statele membre să trateze egal lucrătorii au pair din UE sau din afara UE, acordându-le un permis combinat de ședere și de muncă, care specifică orele de lucru, tipul de contract și condițiile de plată; invită statele membre să ratifice Acordul Consiliului Europei privind plasarea lucrătorilor au pair; solicită statelor membre să îmbunătățească sistemul de acreditare și mecanismele de control privind agențiile de plasament au pair;

65.  reamintește nevoia recunoașterii formale a lucrătorilor au pair, în conformitate cu Acordul european pentru plasamentul „au pair” și cea a creșterii numărului inspecțiilor, pentru ca lucrătorii au pair să nu devină un substitut informal și ieftin pentru lucrătorii casnici și îngrijitori;

66.  propune Comisiei să examineze necesitatea și utilitatea unui act legislativ care să încorporeze drepturile prevăzute de Convenția nr. 189 a OIM și care să includă îngrijitorii și persoanele care prestează servicii plătite de îngrijire în mod temporar, ocazional sau sporadic, cu referire specifică la grupurile cele mai defavorizate;

67.  invită Comisia și statele membre să se asigure că lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu din Europa sunt apreciați ca ființe umane și pot beneficia de un echilibru între viața profesională și cea de familie, inclusiv să fie incluși în Directiva privind timpul de lucru (2003/88/CE), pentru ca angajații să dispună de perioadele esențiale de odihnă și să nu fie supuși unor programe de lucru excesive;

68.  solicită statelor membre să adopte măsuri de conciliere a vieții profesionale cu viața de familie, deoarece acest lucru va asigura un sprijin pentru ca femeile să rămână în câmpul muncii și să se reducă decalajul ulterior în ceea ce privește pensia;

69.  invită statele membre să se asigure că lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu beneficiază de contribuții la sistemul de pensii în conformitate cu legislația națională;

70.  invită statele membre care au un salariu minim național să se asigure că toți lucrătorii casnici și îngrijitorii sunt plătiți cel puțin la acest nivel;

71.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și OIM.

EXPUNERE DE MOTIVE

O chestiune de demnitate umană

Într-o scrisoare adresată fratele său, Anton Cehov scria:

,,După părerea mea, oamenii civilizați îndeplinesc următoarele criterii: respectă oamenii ca persoane individuale .”

Problema lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu este, înainte de toate, o chestiune legată de respectul pentru demnitatea persoanelor și, în acest context, pentru demnitatea femeilor. Deși prezentul raport propune luarea de măsuri pentru protejarea femeilor și, prin urmare, atunci când vorbim de lucrători în general ne referim la lucrătoare, este de la sine înțeles că măsurile propuse aici ar trebui să se aplice tuturor lucrătorilor din aceste sectoare, deoarece demnitatea nu este un privilegiu al vreunui gen, deși e posibil ca în cazul femeilor abuzurile să fie mai dese și mai grave.

Definiții

În primul rând trebuie să încercăm să stabilim o definiție a muncilor casnice și a îngrijirii la domiciliu. Este, într-adevăr, imposibil să nu existe un punct de referință atunci când discutăm despre această chestiune.

Până în prezent, cu excepția mediului academic, dintre toate instituțiile oficiale care se ocupă de aspecte legate de muncă la nivel național, european sau internațional, numai Organizația Internațională a Muncii (OIM) a elaborat o definiție general acceptată a muncilor casnice și a lucrătorilor casnici. Prin urmare, în conformitate cu definițiile OIM:

- „munci casnice” înseamnă „munca desfășurată într-o sau pentru o gospodărie sau în sau pentru mai multe gospodării” și

- „lucrător casnic” înseamnă „orice persoană care desfășoară munci casnice în cadrul unui raport de muncă”.

Deși suntem de acord cu această definiție, considerăm că ar trebui revizuită pentru a acoperi și „munca cu fracțiune de normă desfășurată ocazional sau sporadic”. Această categorie de lucrători face, de asemenea, obiectul raportului nostru.

La fel, categoria „îngrijitorilor” face și ea obiectul prezentului raport; pentru această categorie nu există o definiție general aprobată și aplicată. Diferite părți interesate, în special cercetătorii, folosesc definiții diferite în funcție de aspectele vizate de studiile lor. În general, prin îngrijitor se înțelege o persoană care oferă în mod mai mult sau mai puțin sistematic asistență și servicii persoanelor în vârstă, persoanelor cu dizabilități sau persoanelor care suferă de diverse boli sau afecțiuni. Dificultatea pe care o presupune definirea termenului „îngrijitor” relevă abordările diferite ale statelor membre în ceea ce privește felul în care este percepută această activitate, fapt care se reflectă, de asemenea, în sistemele lor de asistență socială.

Cine sunt lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu?

Marea majoritate a persoanelor care fac parte din aceste două largi categorii, cea a lucrătorilor casnici și cea a îngrijitorilor la domiciliu, sunt femei. Cea mai mare parte din aceste femei sunt, de asemenea, migrante.

În general, au un nivel scăzut de educație și au nevoie de un loc de muncă fie pentru a supraviețui, fie pentru a-și susține familia.

De ce avem nevoie de lucrători casnici și îngrijitori la domiciliu?

În ultimele decenii, s-au observat schimbări demografice și socioeconomice semnificative în Europa.

Are loc o îmbătrânire a populației, speranța de viață a crescut, iar numărul nașterilor este în scădere.

Modelele familiale se schimbă la rândul lor. Gospodăriile mari au fost înlocuite cu altele mai mici, fapt care a dus la modificări în distribuirea responsabilităților.

În paralel, femeile participă într-un număr mult mai mare pe piața muncii.

Standardele de viață au crescut datorită creșterii PIB-ului în Europa.

Acestea sunt schimbări care impun preluarea de către profesioniști a sarcinilor care erau realizate în mod tradițional în interiorul gospodăriei în special de către femei (curățenia, îngrijirea unor membri ai familiei care se află dificultate etc.).

Majoritatea sistemelor naționale de asistență socială nu au prevăzut acoperirea acestor nevoi (cel puțin nu în măsura necesară) și ca urmare a deteriorării generale a statului social.

Care sunt principalele chestiuni vizate?

Statele membre sunt conștiente de necesitățile în ceea ce privește muncile casnice și îngrijirea la domiciliu, dar permit ca aceste necesități să fie acoperite de economia subterană, întrucât preferă să reducă cheltuielile publice și să profite de valurile din ce în ce mai mari de migranți, ca o nouă forță de lucru care poate acoperi lipsurile în aceste servicii.

Din cauza deficiențelor care există adesea în structurile oficiale adecvate în ceea ce privește furnizarea serviciilor de îngrijire la domiciliu și munci casnice și din cauza cererii ridicate, aceste servicii sunt oferite în mod curent în mod informal, cauzând astfel mai multe probleme și dând naștere unui șir de complicații.

A.  Caracterul ilegal

În majoritatea țărilor UE, muncile casnice și îngrijirea la domiciliu se desfășoară sub forma muncii nedeclarate, fapt care îi obligă pe lucrători să trăiască în umbră, să fie invizibili și să nu beneficieze de drepturi fundamentale și de protecție socială.

În plus, această situație consolidează economia informală, contribuind la cercul vicios al slăbirii sustenabilității sistemelor de asistență socială.

B.  Neacoperirea de către dreptul muncii

Un alt paradox al muncilor prestate în gospodărie, în special în cazul lucrătorilor casnici și al îngrijitorilor care locuiesc la domiciliul angajatorului, este acela că deseori aceste activități nu sunt acoperite de dreptul muncii, în sensul că nu sunt profesii reglementate de legislația națională, aceste persoane nefiind prin urmare recunoscute ca lucrători.

Această lacună gravă îi împiedică pe lucrători să beneficieze de drepturi precum cele privind stabilirea salariului, organizarea timpului de lucru, zilele libere săptămânale, concediul de odihnă anual sau concediul de maternitate și de indemnizațiile aferente.

În plus, nu permite garantarea unui mediu de lucru sigur și sănătos. Lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu sunt expuși deseori unor condiții de lucru periculoase sau nu beneficiază de instruirea necesară pentru realizarea anumitor sarcini speciale și, prin urmare, sunt predispuși la accidente și, în același timp, nu au întotdeauna acces la îngrijiri medicale.

C.  Hărțuirea

Atunci când nu se oferă securitate în ceea ce privește drepturile lucrătorilor și protecția socială, se lasă loc discriminării, relelor tratamente și chiar abuzurilor și violenței, iar în cazul femeilor, cât se poate de condamnabil, chiar abuzurilor sexuale.

Aspectele specifice migranților / traficul de ființe umane

O altă problemă pentru mulți lucrători casnici și îngrijitori la domiciliu este legată de faptul că sunt migranți. De multe ori ajung în Europa în condiții ilegale și nu își cunosc deloc drepturile. Prin urmare, sunt și mai vulnerabili.

Femeilor care vin să lucreze în Europa li s-a promis deseori o viață mai bună sau acestea cred că vor putea găsi un loc de muncă pentru o perioadă de timp limitată, pentru a își putea ajuta familia să treacă peste o perioadă dificilă, dar ajung să lucreze în condiții pe care nu le pot controla în ceea ce privește sarcinile pe care trebuie de fapt să le îndeplinească sau condițiile în care își oferă serviciile. Există cazuri în care în recrutarea și manipularea lucrătoarelor sunt implicate rețele de trafic de ființe umane și de muncă forțată.

Aceste femei sunt complet neajutorate și izolate și din cauza barierelor lingvistice, deoarece cel mai probabil nu vorbesc limba țării în care au ajuns.

D.  Excluziunea socială / sărăcia / lipsa perspectivelor

Condițiile precare și lipsa oricăror drepturi sociale sau legate de statutul de lucrător fac ca lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu să ajungă să trăiască în sărăcie și în condiții de excluziune socială, având sentimentul că și-au irosit viața.

Lipsa accesului la structuri de sprijin și de dezvoltare personală (de exemplu, la educație) îi privează de perspectiva îmbunătățirii vieții și îi poate condamna, pe ei și pe copiii lor, la cercul vicios al sărăciei.

E.  Greutăți de ordin psihologic

Greutățile emoționale îndurată în anumite cazuri, mai ales de către lucrătorii care locuiesc la domiciliul angajatorului și care au de-a face cu situații dificile legate de pacienții pe care îi îngrijesc, pe lângă starea psihologică proastă în care se pot afla din cauza condițiilor precare de muncă și a faptului că deseori locuiesc departe de casele și familiile lor, reprezintă factori suplimentari care le afectează starea.

F.  Lipsa accesului la informații, la structuri de protecție și la sindicate

Deși un mare număr de lucrători casnici și îngrijitori la domiciliu se confruntă cu reducerea gravă a drepturilor, în cazul în care se hotărăsc să ceară ajutor, nu știu cui să se adreseze.

Chiar și în țările în care legislația privind muncile casnice și îngrijirea la domiciliu încearcă să reglementeze aceste profesii, lucrătorii în cauză nu sunt ușor de abordat pentru a-i informa cu privire la drepturile lor. Nici sindicatele nu includ în mod constant acest tip de lucrători în rândurile lor, fapt care face ca negocierile colective să fie practic imposibile.

În plus, deoarece sunt de multe ori migranți fără acte de identitate, fără permis legal de ședere sau viză de muncă valabilă, acestor lucrători le este teamă să se adreseze cuiva, din cauza consecințelor pe care ar putea să le suporte.

G.  Femeile sunt cele mai afectate

Activitățile caracterizate drept munci casnice și îngrijire la domiciliu au fost oferite în mod tradițional, timp de mulți ani, de către femei în calitate de soții, mame sau fiice și surori și, prin urmare, nu au fost suficient apreciate, nu au fost recunoscute ca muncă reală sau au fost percepute ca muncă inferioară. În consecință, salariile în acest sector pot fi scăzute, nepermițând o viață decentă și neoferind femeilor care desfășoară munci casnice și activități de îngrijire la domiciliu recunoașterea pe care o merită.

Întrucât în special femeile sunt cele care prestează astfel de servicii, există pericolul creării unei forțe de lucru feminine cu două viteze. Este esențial ca femeile care își pot permite să recurgă la serviciile altor femei, dar și angajatorii în general, să realizeze faptul că lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu le oferă posibilitatea de a se bucura de viața lor profesională și socială, lucru fundamental pentru echilibrul personal al oricui. De asemenea, angajatorii ar trebui să ajute la rândul lor aceste persoane să își construiască propria viață sigură, ținând seama de nevoile lor.

În plus, întrucât femeile sunt foarte căutate pentru aceste locuri de muncă, iar persoanele migrante pot lucra pe salarii mai mici și pot fi mai ușor exploatate, există tendința feminizării migrației.

Care sunt soluțiile?

Ar trebui adoptate o serie de măsuri combinate, care să implice sectoare de politici diferite, dar interconectate, pentru a răspunde problemei complicate a caracterului precar al muncilor casnice și îngrijirii la domiciliu. Sunt necesare atât inițiative legislative, cât și inițiative nelegislative, precum și angajamente la nivel național și european.

Parlamentul European ar trebui să deschidă calea, elaborând un raport din proprie inițiativă cu caracter legislativ în care să solicite stabilirea unor norme comune pentru muncile casnice și îngrijirea la domiciliu în UE. Propunerea ar trebui să includă norme specifice care se axează pe femei și migranți, întrucât acestea sunt categoriile de populație care oferă cel mai adesea servicii de îngrijire la domiciliu și munci casnice.

Comisia Europeană ar trebui:

- să acționeze în favoarea unei inițiative legislative în acest domeniu, după cum se menționează mai sus;

- să îndemne statele membre să ia măsurile necesare pentru profesionalizarea muncilor casnice și îngrijirii la domiciliu, ca sectoare de activitate veritabile și distincte, fapt care să ducă la recunoașterea și standardizarea profesiilor și competențelor relevante;

- alături de agențiile europene competente, să realizeze un studiu comparativ al diferitelor sisteme de munci casnice reglementate și să culeagă date cu privire la situația din statele membre;

- să contribuie la adoptarea și adaptarea bunelor practici din anumite regiuni sau state membre;

- să ia măsurile necesare pentru instituirea unui observator al UE pentru muncile casnice și de îngrijire la domiciliu, pentru a asigura o mai bună monitorizare și documentare a acestor profesii subestimate și pentru a propune măsuri de rezolvare a problemei condițiilor precare din acest domeniu;

- să ia măsuri rapide pentru reformarea și adoptarea legislației UE în domeniul migrației, facilitând reglementarea situației imigranților.

Statele membre ar trebui:

- să includă lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu, în urma profesionalizării acestora, în domeniul de aplicare al tuturor actelor legislative naționale din domeniul muncii și al combaterii discriminării;

- să ratifice și să pună în aplicare fără întârziere Convenția OIM nr. 189 privind munca decentă pentru personalul casnic, întrucât aceasta ține cont de nevoile acestor persoane la nivel global;

- să garanteze respectarea efectivă a normelor în vigoare;

- să nu sancționeze lucrătorii casnici sau îngrijitorii la domiciliu nedeclarați atunci când aceștia decid să iasă din cercul vicios al muncii clandestine, ci, dimpotrivă, să îi susțină și să îi protejeze;

- să aplice imediat orientările care decurg din Directiva 2006/54/CE privind egalitatea de remunerare și tratament între femei și bărbați în contextul încadrării în muncă;

- să depună eforturile necesare și să găsească metode inovatoare de inspecție, pentru a elimina relele tratamente și actele de violență sau chiar abuzurile sexuale și exploatarea financiară a lucrătorilor casnici;

- să inițieze programe de tip „foaie de parcurs” care vizează informarea și educarea lucrătorilor cu privire la efectele muncii în condiții precare și să instituie centre de informare și linii telefonice de asistență pentru ca lucrătorii să poată accesa ușor informații referitoare la drepturile lor;

- să combată munca nedeclarată, având în vedere că acest fenomen afectează grav lucrătorii casnici și lucrătoarele migrante în special; platforma europeană pentru intensificarea cooperării în materie de prevenire și descurajare a muncii nedeclarate, aflată în curs de instituire, ar trebui să fie utilizată ca instrument esențial în acest sens;

- să organizeze campanii ample pentru a informa angajatorii și publicul cu privire la beneficiile utilizării standardelor și drepturilor echitabile în domeniul muncii și cu privire la propria responsabilitate în acest sens;

- să contribuie la gruparea angajatorilor în federații sau alte tipuri de organizații, întrucât angajatorii particulari joacă un rol primordial în procesul de reglementare a muncilor casnice și îngrijirii la domiciliu și de îmbunătățire a condițiilor de lucru; în definitiv, angajatorii lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu sunt ei înșiși angajați în alte sectoare și, prin urmare, sunt perfect în măsură să înțeleagă faptul că lucrătorii trebuie să beneficieze de drepturi și de protecție;

- să prevadă stimulente pentru angajatori, cum ar fi subvenții sau deduceri fiscale, pentru cei care au nevoie de acestea, în vederea încurajării utilizării lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor la domiciliu declarați;

- să instituie sisteme procedurale administrative simplificate pentru angajarea lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu, facilitând astfel stabilirea de raporturi legale de muncă;

- să asigure un acces mai larg la structuri de calitate, disponibile și la prețuri accesibile, de îngrijire a copiilor, a persoanelor cu dizabilități și a persoanelor în vârstă, reducând astfel motivele pentru a realiza aceste sarcini în mod neoficial sau în condiții precare;

- să includă lucrătorii casnici și îngrijitorii la domiciliu în sistemele lor de învățământ și să se asigure că lucrătorii casnici de vârstă fragedă nu renunță la școală pentru a începe să muncească;

În plus, implicarea sindicatelor s-ar putea dovedi esențială dacă acestea se adresează lucrătorilor casnici și îngrijitorilor la domiciliu prin metode adecvate, care ar trebui adaptate la caracterul specific al mediului de lucru al acestor lucrători; sindicatele ar trebui să încerce să organizeze acești lucrători și să-i informeze cu privire la drepturile și obligațiile lor, precum și să îi ajute să beneficieze de reprezentare unitară și de posibilitatea negocierii colective și să le ofere asistență juridică.

Muncile casnice și îngrijirea la domiciliu ar trebui, în definitiv, să fie profesii alese în mod liber, care să le garanteze în mod adecvat și uman angajaților din aceste sectoare drepturi, protecție, condiții decente de trai și perspective de dezvoltare personală.

7.12.2015

AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

destinat Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

referitor la lucrătoarele și îngrijitoarele casnice în UE

(2015/2094(INI))

Raportoare pentru aviz: Tania González Peñas (*)

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 mai 2011 referitoare la propunerea de convenție a Organizației Internaționale a Muncii (OIM) completată de o recomandare privind personalul casnic,

–  având în vedere Convenția OIM nr. 189 și Recomandarea nr. 201 privind munca decentă pentru personalul casnic adoptată la 16 iunie 2011 la Conferința Internațională a Muncii organizată de OIM,

–  având în vedere Convenția de la Viena privind relațiile diplomatice din 1961,

A.  întrucât, în pofida valorii adăugate pe care o aduce societății și economiei și a potențialului pe care îl are, munca la domiciliu rămâne subevaluată din punct de vedere monetar, fiind deseori informală, în situație neregulamentară și percepută ca fiind diferită de un loc de muncă obișnuit;

B.  întrucât Convenția OIM nr. 189 și Recomandarea nr. 201 privind munca decentă pentru lucrătorii casnici reprezintă un set istoric de standarde internaționale menite să îmbunătățească condițiile de lucru a zeci de milioane de lucrători casnici din întreaga lume; întrucât majoritatea lucrătorilor casnici sunt femei iar noile standarde stabilite în Convenția OIM nr. 189 constituie un pas important în promovarea egalității între femei și bărbați în lumea muncii și pentru asigurarea unor drepturi egale pentru femei, precum și protecție în conformitate cu legea; întrucât, cu toate acestea, Convenția OIM nr. 189 a fost ratificată până acum de 22 de state, dintre care doar șase sunt state membre;

C.  întrucât, până în prezent, în UE, munca lucrătorilor și îngrijitorilor la domiciliu este rareori și neuniform reglementată în statele membre și, în pofida faptului că este un sector în creștere, date fiind schimbările demografice din Europa, se știe foarte puțin despre dimensiunile sale reale în cadrul economiei, lipsind datele statistice fiabile referitoare la acesta;

D.  întrucât relațiile de muncă ale lucrătorilor casnici sau ale îngrijitorilor diferă semnificativ de la un stat membru la altul, de la lucrători migranți prost plătiți, fără contract, nedeclarați și aflați în situație neregulamentară, până la cazurile în care munca și îngrijirile la domiciliu sunt asigurate ca serviciu public social sau ca serviciu privat social furnizat de întreprinderi, agenții, asociații și cooperative sau sub formă de angajare directă de către entități private;

E.  întrucât, potrivit statisticilor OIM, în 2010, efectivele personalului din cadrul sectorului muncii la domiciliu depășeau 52 de milioane de persoane la nivel mondial, la care se adaugă alți 7,4 milioane de lucrători casnici cu vârsta de sub 15 ani; întrucât, potrivit OIM, în 2010, femeile reprezentau 83% din forța de lucru la domiciliu la nivel global și erau angajate în ceea ce era în mare măsură muncă nedeclarată; întrucât, potrivit OIM, există aproximativ 2,5 milioane de lucrători casnici în UE, întrucât 88 % dintre aceștia sunt femei; întrucât acest sector are un puternic caracter feminin; întrucât lucrătorii și îngrijitorii la domiciliu contribuie în mod semnificativ la obiectivele Strategiei Europa 2020 în materie de egalitate între femei și bărbați prin faptul că asigură efectiv o infrastructură pentru obținerea unui echilibru între activitatea profesională și viața privată pentru multe familii din UE; întrucât, dat fiind volumul ridicat de muncă la domiciliu nedeclarată atât la nivel mondial, cât și la nivelul UE, este posibil ca această cifră să subestimeze realitatea; întrucât economia nedeclarată reprezintă peste 15% din PIB-ul Europei, ceea ce înseamnă un deficit de peste 2 000 miliarde EUR;

F.  întrucât lucrătoarele și îngrijitoarele casnice reprezintă o categorie în creștere de lucrători, reprezentând în medie aproximativ 1% din totalul ocupării forței de muncă;

G.  întrucât lucrătorii casnici se confruntă cu o discriminare semnificativă în ceea ce privește nivelul drepturilor și al protecției care li se aplică comparativ cu standardele generale dintr-o țară, mai ales acolo unde munca la domiciliu este reglementată printr-o legislație specifică și/sau prin convenții colective și nu este reglementată simplu prin legislația generală a muncii; întrucât cele mai semnificative forme de discriminare sunt nivelul limitat de asigurări sociale de care beneficiază lucrătorii casnici (în special indemnizații de șomaj, compensații în caz de boală și de accident, precum și concedii de maternitate, parentale și de alt tip) și excluderea lor frecventă de la protecția împotriva concedierii;

H.  întrucât activitățile casnice și de îngrijire sunt caracterizate în principal de următoarele trăsături: instabilitatea locului de muncă, mobilitate geografică, program flexibil, caracter sezonier, munca în schimburi, absența siguranței locului de muncă, caracterul temporar al acestuia, prevalența nedeclarării activității;

I.  întrucât multe persoane care lucrează în acest sector sunt lucrători nedeclarați, minori, migranți, lucrători fără contract sau fără nicio protecție socială, lucrători temporari sau lucrători ale căror drepturi și calificări nu sunt recunoscute;

J.  întrucât, în conformitate cu Convenția OIM nr. 189, un lucrător casnic este orice persoană implicată în munca la domiciliu în cadrul unui raport de muncă, fie pentru una, fie pentru mai multe gospodării, în timp ce o persoană care muncește la domiciliu doar ocazional sau sporadic, fără ca aceasta să constituie o ocupație, nu este un lucrător casnic;

K.  întrucât „îngrijirea” înseamnă munca prestată în instituții publice sau private sau în gospodării private cu scopul de a oferi îngrijire personală vârstnicilor, bolnavilor sau persoanelor cu handicap și întrucât serviciile de îngrijire pot fi prestate de îngrijitori calificați care pot fi angajați de către entități publice sau private sau de către familii sau pot fi independenți și/sau pot fi prestate și de către îngrijitori necalificați, care sunt, de obicei, membri ai familiei;

L.  întrucât, în sectorul muncii casnice și, în special, în cel al îngrijirii, în UE lucrează și bărbați și, așadar, și aceștia au nevoie de aceeași protecție și de același sprijin, evitându-se orice fel de discriminare pe criterii de gen și garantându-se egalitatea de șanse pe piața muncii, după cum se prevede la articolele 19 și respectiv 153 din TFUE;

M.  întrucât situația lucrătorilor și îngrijitorilor casnici de sex masculin nu trebuie să fie trecută cu vederea și întrucât ar trebui să fie elaborat cât mai curând posibil un raport privind problemele și provocările specifice;

N.  întrucât cererea de lucrători casnici este influențată de două tendințe demografice majore, și anume îmbătrânirea populației europene și participarea sporită a femeilor pe piețele muncii;

O.  întrucât femeile și bărbații angajați ca lucrători și îngrijitori casnici joacă un rol atât economic, cât și social, deoarece permit persoanelor care recurg la serviciile lor să concilieze mai bine viața profesională și cea privată și ajută numeroase persoane să fie disponibile pe piața muncii;

P.  întrucât creșterea numărului persoanelor în vârstă, scăderea numărului persoanelor apte de muncă și constrângerile bugetare publice au un impact puternic asupra serviciilor sociale și întrucât acest lucru va avea un impact și asupra persoanelor care trebuie să îmbine munca cu responsabilitățile familiale, de multe ori în circumstanțe dificile;

Q.  întrucât o schimbare reală în viețile lucrătorilor casnici necesită facilitarea unor schimbări sociale și de atitudine, care este un proces complex și de lungă durată;

R.  întrucât, în plus, persoanele dependente locuiesc în zone afectate de lipsa resurselor publice, de izolare sau de alte circumstanțe care fac dificil accesul la îngrijitori calificați sau la instituții de îngrijire publice sau private și întrucât aceste persoane dependente ar putea fi îngrijite doar de îngrijitori necalificați care, de foarte multe ori, dar nu întotdeauna, sunt membri ai familiei;

S.  întrucât profesionalizarea înseamnă a acorda lucrătorilor dintr-un anumit sector drepturi privind ocuparea unui loc de muncă și protecția socială care sunt echivalente cu cele deținute de angajații care lucrează în temeiul unor contracte de muncă reglementate prin lege, inclusiv salarii decente, un program de lucru reglementat, concediu plătit, sănătate și siguranță la locul de muncă, pensii, concedii de maternitate/paternitate și medicale, indemnizații în caz de invaliditate, reglementări privind concedierea sau încetarea contractului de muncă, căi de atac în justiție în caz de abuz și acces la formare; întrucât profesionalizarea sectorului muncii la domiciliu și muncii de îngrijire poate fi făcută printr-o combinație de finanțări din surse publice (ajutoare fiscale), sociale (alocații familiale, ajutoare pentru întreprinderi, case de ajutor reciproc și asigurări de sănătate, comitete de întreprindere etc.) și private (plata serviciilor de către persoane particulare);

T.  întrucât lucrătorii și îngrijitorii la domiciliu se confruntă adesea cu dificultăți în ceea ce privește integrarea pe piața normală a muncii, printre altele, din cauza obstacolelor administrative și lingvistice, din cauza unei tradiții îndelungate a muncii nedeclarate în sectorul muncii la domiciliu care există în anumite țări, precum și din cauza dificultăților întâlnite în concilierea vieții profesionale cu cea privată;

U.  întrucât ocuparea forței de muncă ilegală și exploatarea sunt foarte răspândite în ambele sectoare;

V.  întrucât trebuie să se acorde atenție muncii, hărțuirii și vastelor încălcări ale drepturilor copiilor care lucrează în sectorul muncii la domiciliu, în special în gospodăriile diplomatice ale unor țări terțe stabilite în statele membre, unde, în cele mai multe cazuri, lucrătorii casnici intră în UE pe baza unui permis de muncă diferit de cel al altor lucrători casnici migranți și unde gospodăriile respective beneficiază de principiul exteritorialității;

W.  întrucât furnizarea de îngrijire este atât formală, cât și informală și politica trebuie să vizeze această abordare duală;

X.  întrucât nivelul discriminării la care sunt supuse lucrătoarele migrante cu o situație neregulamentară este îngrijorător, acestea nedenunțând situațiile de abuz, de concediere necorespunzătoare, de neplată a salariului, de violență, discriminare, maltratare, muncă forțată, condițiile de servitute sau de restrângere a libertății, întrucât nu își cunosc drepturile, din cauza barierelor lingvistice sau de teamă să nu fie arestate, deportate ori să își piardă locul de muncă;

Y.  întrucât actuala Directivă privind securitatea și sănătatea la locul de muncă (Directiva 89/391/CEE a Consiliului) reglementează situația lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor angajați în mod oficial, cu excepția lucrătorilor angajați direct de către gospodării private;

Z.  întrucât activitatea casnică sau de îngrijire este un sector care creează locuri de muncă; întrucât aceste locuri de muncă trebuie să fie de înaltă calitate, dat fiind că grație activității desfășurate de lucrătorii din acest sector multe persoane reușesc să fie active din punct de vedere economic și social în afara propriului cămin;

AA.  întrucât relația care există între un angajator și un lucrător de sex feminin în cadrul domestic are un caracter special, deoarece lucrătoarea deseori lucrează și uneori locuiește la domiciliul angajatorului; întrucât dreptul la protecție împotriva hărțuirii și a riscului crescut de abuz ar trebui să fie respectat;

AB.  ținând seama de importanța economică a sectorului, care oferă oportunități de locuri de muncă unei părți semnificative din forța de muncă, în special persoanelor cu calificări reduse;

AC.  întrucât se estimează că locurile de muncă și serviciile furnizate familiilor reprezintă 4,9% din locurile de muncă europene, cu un total de 10,7 milioane, ceea ce demonstrează importanța economică a acestui tip de serviciu;

AD.  având în vedere provocările sociale, cum ar fi îmbătrânirea populației sau excluderea socială, precum și necesitatea de a facilita reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie;

AE.  întrucât munca lucrătorilor casnici și a îngrijitorilor face viața persoanelor în vârstă, a părinților, inclusiv a părinților singuri, precum și a copiilor, substanțial mai ușoară și, prin urmare, cei dintâi merită un nivel ridicat de recunoaștere socială; întrucât, de asemenea, angajamentele uriașe față de serviciile de îngrijire asumate de voluntari și membri ai familiei nu pot fi apreciate la justa lor valoare;

AF.  întrucât gospodăriile din întreaga Europă, în special familiile cu copii și familiile mai numeroase, beneficiază de ajutorul prestat de furnizorii de servicii casnice profesionale;

AG.  întrucât serviciile casnice, angajarea în cadrul familiei și îngrijirea la domiciliu au potențialul de a îmbunătăți coeziunea economică și socială în UE;

AH.  întrucât, în ultimii ani, a crescut procentul de migrante în rândul lucrătoarelor casnice;

AI.  întrucât respectarea și aplicarea legilor naționale deja existente privind protecția drepturilor de muncă ale lucrătoarelor casnice și ale îngrijitoarelor încă este o sarcină de care unele state membre nu s-au achitat pe deplin;

AJ.  întrucât o reglementare adecvată a acestui sector ar contribui la combaterea muncii nedeclarate;

AK.  întrucât munca casnică și munca de îngrijire reglementate și declarate îmbunătățesc calitatea vieții persoanelor care le desfășoară, le asigură prestații sociale și protecție împotriva abuzului și a discriminării, reduc riscul de sărăcie, marginalizare, stigmatizare și disprețuire a celor care desfășoară astfel de activități, asigurând, totodată, garanții superioare de calitate în beneficiul angajatorului și contribuind la creșterea veniturilor la fondurile de asigurări sociale ale statelor membre;

AL.  întrucât protecția adecvată a persoanelor cu handicap, în vârstă, bolnave, dependente sau minore constituie un principiu esențial al Uniunii, iar munca casnică și munca de îngrijire reprezintă un sector esențial pentru a asigura protecția acestui principiu;

AM.  întrucât măsurile de austeritate adoptate ca urmare a crizei au redus investițiile publice în sectorul îngrijirii, astfel încât numeroase persoane, în majoritate femei, s-au văzut obligate să își reducă programul de lucru sau să se întoarcă la căminul lor pentru a se ocupa de îngrijirea persoanelor dependente, a vârstnicilor, a bolnavilor sau a copiilor;

AN.  întrucât particularitățile locului de muncă în care își desfășoară activitatea aceste persoane nu exonerează angajatorul de obligația de a respecta unele condiții de sănătate și siguranță, de prevenire a riscurilor, dar și de a respecta intimitatea celor care înnoptează la domiciliul său;

1.  încurajează toate statele membre să ratifice urgent Convenția OIM nr. 189 și să se asigure că este aplicată cu strictețe pentru a îmbunătăți condițiile de muncă și să asigure respectarea articolelor din convenția OIM menționată, precum și a Recomandării OIM nr. 201 din 2011 privind munca decentă pentru lucrătorii casnici; reamintește că, în conformitate cu Constituția OIM, guvernele sunt obligate să transmită convenția și recomandarea legislativelor naționale pentru a promova măsurile de punere în aplicare a acestor instrumente și că, în cazul convenției, procedura de depunere are ca scop și promovarea ratificării;

2.  consideră că ratificarea de către toate statele membre ar fi un important pas înainte în direcția promovării și a protecției drepturilor omului și un puternic semnal politic împotriva tuturor formelor de abuz, hărțuire și violență comise împotriva tuturor lucrătorilor casnici, în special a lucrătoarelor casnice;

3.  invită Comisia și statele membre, atunci când revizuiesc și propun acte juridice pertinente sau acte legislative naționale, să se asigure că interesele lucrătorilor și îngrijitorilor casnici sunt luate în considerare, respectând în același timp competențele naționale;

4.  invită Comisia să continue să depună în continuare eforturi în direcția unei directive privind concediul îngrijitorilor, conform solicitării Parlamentului și salută angajamentul Comisiei de a lansa o inițiativă vizând „Un nou început pentru părinții care lucrează și pentru persoanele care acordă îngrijiri”;

5.  invită statele membre să elaboreze un cadru juridic specific pentru a stabili drepturile și responsabilitățile persoanelor în cauză, care să permită angajarea în mod legal și organizat a lucrătorilor și îngrijitorilor casnici în vederea asigurării securității juridice atât pentru lucrătorii din acest sector, cât și pentru potențialii lor angajatori; solicită, prin urmare, să se ia în considerare aspectele specifice ale contractului de muncă, precum și faptul că numeroși angajatori sunt persoane fizice puțin familiarizate cu aspectele juridice;

6.  invită Comisia și statele membre să promoveze crearea de cooperative ale lucrătorilor în sectorul serviciilor de îngrijire și casnice, cu o atenție deosebită în privința zonelor rurale, având în vedere efectele pozitive pe care acest lucru le va avea asupra creării de locuri de muncă de calitate și durabile, în special pentru lucrătorii care au dificultăți de integrare pe piața muncii;

7.  invită statele membre să creeze, în temeiul articolului 17 din Convenția nr. 189 a OIM, mecanisme eficiente și accesibile pentru reclamații și să ia măsuri pentru asigurarea respectării legislației și a reglementărilor naționale privind protecția lucrătorilor casnici; invită, de asemenea, statele membre să dezvolte și să implementeze măsuri referitoare la inspecțiile la locul de muncă, la punerea în aplicare și la sancțiuni, respectând caracteristicile speciale ale serviciilor desfășurate la domiciliu, în conformitate cu legile și reglementările naționale; solicită ca, în măsura în care sunt compatibile cu legile și reglementările naționale, aceste măsuri să specifice condițiile în care se poate acorda acces în interiorul locuinței, respectând în mod corespunzător viața privată; solicită statelor membre ca, în conformitate cu reglementările naționale, să ia în considerare mecanisme de abordare eficientă a abuzurilor precum inspecțiile la domiciliu, în cazurile în care există suspiciuni întemeiate de abuz;

8.  admite reticența unor state membre de a legifera pentru sfera privată, însă consideră că neluarea unor măsuri va genera un cost ridicat atât pentru societate, cât și pentru lucrătorii în cauză; subliniază că creșterea preconizată a cererii de îngrijitori, în special în domeniul casnic, face ca o astfel de legislație să devină o necesitate, în scopul unei protecții depline a acestor lucrători; invită, prin urmare, statele membre să ia măsuri, împreună cu partenerii sociali, pentru a pune în practică un sistem de inspecție adecvat și pertinent, care să respecte articolul 17 din Convenția nr. 189 a OIM, precum și sancțiuni corespunzătoare pentru încălcarea legislației și reglementărilor în domeniul securității și sănătății ocupaționale;

9.  reamintește statelor membre importanța combaterii eficace a muncii nedeclarate cu care se confruntă adesea lucrătorii casnici și îngrijitorii; reamintește că munca nedeclarată nu oferă protecție socială și are un efect negativ asupra condițiilor de sănătate și securitate la locul de muncă; salută Platforma europeană pentru combaterea muncii nedeclarate, care urmărește prevenirea și descurajarea muncii nedeclarate, întrucât economia nedeclarată amenință siguranța locurilor de muncă, afectează calitatea condițiilor de îngrijire și de muncă a multor îngrijitori nedeclarați, amenință sustenabilitatea sistemului de asistență socială și reduce veniturile din taxe la bugetul de stat;

10.  invită statele membre să investească mai mult și mai eficient în prevenirea, detectarea și combaterea volumului considerabil de muncă nedeclarată în sectorul muncii la domiciliu și al îngrijirii, în special cu privire la cazurile de trafic de persoane și abuzuri în muncă și cele în care sunt implicate societăți care furnizează servicii la domiciliu și de îngrijire făcând uz de activități independente false și nedeclarate, pentru a proteja lucrătorii și pentru a promova tranziția de la munca nedeclarată la cea declarată printr-o protecție mai bună și printr-un mecanism mai bine direcționat de control și inspecție a muncii;

11.  recomandă statelor membre ca reglementarea clară a angajării declarate de lucrători casnici și îngrijitori să fie susținută de stimulente pentru ca atât lucrătorii casnici, cât și potențialii angajatori să aleagă forma legală de angajare; încurajează statele membre să instituie ajutoare fiscale pentru familiile care angajează lucrători casnici și îngrijitori și sisteme simple de declarare pentru a descuraja și a combate munca nedeclarată, astfel cum recomandă Comitetul Economic și Social European în avizul său privind dezvoltarea serviciilor pentru familie în vederea creșterii ratei de ocupare a forței de muncă și a promovării egalității de gen la locul de muncă (SOC/508); recomandă Comisiei să încurajeze schimbul de bune practici între statele membre, urmând exemplul unor modele de succes care au avut un impact social și profesional pozitiv la nivelul sectorului, precum „sistemul cupoanelor pentru servicii” implementat în Belgia sau „cecul de angajare pentru servicii universale” (CESU) în Franța; salută efortul social global al acestei profesionalizări, în special în zonele rurale;

12.  invită Comisia și statele membre să asigure și să impună un nivel adecvat de sănătate și securitate la locul de muncă, de exemplu protecția maternității, și să ia măsuri pentru a preveni accidentele de muncă și riscurile de leziuni și boli profesionale; subliniază necesitatea ca cei care lucrează deja în acest sector să îmbunătățească standardele prin sisteme de formare și de recalificare orientate către practică; consideră că o astfel de formare ar trebui să cuprindă gestionarea riscurilor legate de postură și de mișcare inerente unor activități și a riscurilor biologice și chimice, precum și utilizarea tehnologiei de asistență;

13.  invită Comisia să examineze derogarea prevăzută de Directiva 89/391/CEE privind punerea în aplicare de măsuri pentru promovarea îmbunătățirii securității și sănătății lucrătorilor la locul de muncă;

14.  invită Comisia și statele membre să colecteze, să analizeze și să publice date statistice fiabile defalcate în funcție de vârstă, sex și naționalitate, pentru a permite discuții în cunoștință de cauză concomitent cu căutarea celor mai bune soluții cu privire la modul de a profesionaliza sectorul muncii la domiciliu și solicită ca Eurofound și OSHA să fie însărcinate cu elaborarea unor metode pentru asigurarea protecției, depunerea de plângeri și acțiuni de sensibilizare;

15.  invită Comisia să includă discuții cu privire la situația sectorului lucrătorilor casnici și al îngrijitorilor pe ordinea de zi a Comitetului pentru ocuparea forței de muncă (EMCO);

16.  solicită statelor membre să instituie și să îmbunătățească, în colaborare cu partenerii sociali, canale de informare privind drepturile lucrătorilor casnici și îngrijitorilor și să asigure accesul larg la informație pentru toți lucrătorii; recomandă, în acest scop, înființarea de puncte de informare, utilizându-se cele mai bune practici din statele membre, la nivel regional și local, linii de asistență telefonică, site-uri internet de asistență, informări sub forma unor campanii cu privire la drepturile lucrătorilor casnici și ale îngrijitorilor în fiecare stat membru, în limba națională și în alte limbi pertinente; subliniază că și organizațiile societății civile, cum ar fi organizațiile care acționează în numele femeilor și al migranților, ar trebui să poată oferi această informație; subliniază că aceste instrumente trebuie, de asemenea, să fie dezvoltate astfel încât să se poată oferi informații despre bunele practici, consiliere adecvată și îndrumare potențialilor angajatori, inclusiv familiilor și agențiilor și că ar trebui să se ofere modele de contracte de angajare pentru a se asigura respectarea de către angajatori a responsabilităților care le revin;

17.  reamintește statelor membre că, în temeiul Convenției de la Viena din 1961 privind relațiile diplomatice, delegațiile diplomatice au datoria de a respecta legile și reglementările statului-gazdă, inclusiv dreptul muncii, și încurajează statele membre să o pună în aplicare în mod eficient, astfel încât să se evite impunitatea reședințelor diplomatice în caz de abuz împotriva lucrătorilor casnici; solicită statelor membre să reflecteze asupra modului în care persoanele care lucrează pentru și în cadrul corpurilor diplomatice ar putea fi mai bine protejate și să acorde lucrătorilor casnici posibilitatea de a-și schimba locul de muncă;

18.  recomandă elaborarea unui contract consensual pentru serviciile casnice și de îngrijire în fiecare stat membru, în urma unui dialog social între asistenții sociali, angajatori și lucrătoare;

19.  subliniază că este necesar ca angajatorii să fie sensibilizați în ceea ce privește propriile obligații, furnizându-li-se informații despre bunele practici în materie de angajare, obligațiile legale, sancțiunile în caz de infracțiuni, precum și despre serviciile de informare și asistență disponibile pentru părți, punându-se accentul pe necesitatea ca angajatorul să recunoască drepturile acestei categorii de lucrători;

20.  recomandă realizarea de campanii de către statele membre pentru creșterea vizibilității, pentru conștientizarea și sensibilizarea organismelor publice, private, a familiilor și a întregii opinii publice, prin care să se aprecieze profesia și să se recunoască importanta activitate și contribuție a lucrătoarelor casnice și a îngrijitoarelor la funcționarea societății;

21.  susține o bună reprezentare a partenerilor sociali de la nivel european și național și, în special, a sindicatelor, pentru intensificarea negocierilor colective sectoriale, cu respectarea practicilor naționale, pentru a promova în mod eficient și pentru a impune condiții decente de muncă în aceste sectoare; susține, de asemenea, o bună reprezentare a organizațiilor profesionale, a organizațiilor care lucrează cu și în numele lucrătorilor casnici și al îngrijitorilor, precum și a altor organizații relevante ale societății civile, pentru a se garanta că aceste organizații sunt pe deplin conștiente cu privire la provocările în materie de protecție a drepturilor femeilor angajate ca lucrătoare casnice sau îngrijitoare;

22.  regretă faptul că lucrătoarele casnice și îngrijitoarele sunt în continuare slab reprezentate în organizațiile sindicale din diferitele state membre și subliniază necesitatea încurajării acestor lucrătoare să adere la sindicate;

23.  invită autoritățile naționale competente în furnizarea de ajutor public să sprijine înființarea de cooperative, asociații autonome și platforme pentru lucrătorii casnici și îngrijitori, deoarece aceste organizații contribuie la apărarea organizată a acestei categorii;

24.  solicită luarea de măsuri ferme împotriva întreprinderilor din orice sector al căror model de afaceri se bazează pe exploatarea muncitorilor ilegali, urmărind să își reducă la minimum costurile de funcționare, să își maximizeze profiturile și să scoată de pe piață întreprinderile legale;

25.  invită factorii de decizie politică să recunoască serviciile casnice, angajarea în cadrul familiei și îngrijirea la domiciliu drept un sector economic de valoare care trebuie să fie mai bine reglementat în cadrul statelor membre, cu scopul de a crea un mediu prietenos pentru lucrătorii casnici și de a le oferi familiilor capacitatea de a-și asuma rolul de angajatori;

26.  recomandă un program dedicat de formare pentru agenții sociali implicați direct în gestionarea acestei probleme (agenți de poliție și asistenți sociali), pentru a li se permite să ofere asistență cu o mai mare eficiență victimelor unei astfel de discriminări;

27.  subliniază importanța promovării recunoașterii profesionale a competențelor și calificărilor lucrătorilor casnici și ale îngrijitorilor din acest sector, pentru a li se oferi mai multe posibilități de dezvoltare profesională, precum și formare specifică pentru persoanele care lucrează cu vârstnici și copii, pentru a se încuraja crearea de locuri de muncă de calitate, care să ducă la creșterea calității muncii și la condiții de muncă mai bune, inclusiv prevederea unor contracte formale, acces la formare și o recunoaștere socială sporită; recunoaște importanța asigurării validării și certificării abilităților, calificărilor și experienței dobândite și a promovării dezvoltării carierei; în acest sens, consideră esențială organizarea de cursuri de formare și de reconversie profesională;

28.  subliniază importanța serviciilor casnice profesionale pentru atenuarea poverii suportate de familiile numeroase și de familiile cu copii;

29.  invită Comisia să încurajeze statele membre să creeze sisteme pentru profesionalizarea, formarea, dezvoltare continuă a competențelor și recunoașterea calificărilor lucrătoarelor casnice și ale îngrijitoarelor, inclusiv, dacă este cazul, pentru alfabetizarea acestora, în vederea îmbunătățirii posibilităților de dezvoltare personală și profesională;

30.  își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de inspecții pentru controlul, urmărirea și supervizarea angajărilor de lucrătoare casnice și îngrijitoare de către întreprinderi sau agenții de plasament, și subliniază necesitatea sporirii numărului de inspectori publici și de inspecții pentru a se asigura respectarea legii;

31.  invită statele membre să ia măsuri decisive în sectorul serviciilor casnice și de îngrijire, care aduce o contribuție însemnată la economie, prin recunoașterea acestei activități ca o ocupație distinctă și prin asigurarea unor drepturi reale pentru lucrătorii casnici și îngrijitori și protecția socială a acestora printr-o legislație a muncii sau prin contracte colective, în special cu privire la salarii, timpul de lucru, sănătate și siguranță la locul de muncă, concedii, concediu de maternitate, drepturi la pensie și recunoașterea abilităților, cu luarea în considerare a specificului acestui sector;

32.  reiterează apelul Parlamentului European pentru un dialog sectorial structurat în sectorul muncii de îngrijire(18);

33.  încurajează schimbul de bune practici între statele membre în scopul consolidării acțiunilor și a rezultatelor;

34.  reamintește nevoia recunoașterii formale a lucrătorilor „au pair”, în conformitate cu Acordul european pentru plasamentul „au pair” și cea a sporirii inspecțiilor pentru ca aceștia să nu devină un substitut informal și ieftin pentru lucrătorii casnici și îngrijitori;

35.  propune Comisiei să examineze necesitatea și utilitatea unui act legislativ care să încorporeze drepturile prevăzute de Convenția nr. 189 a OIM și care să includă îngrijitorii și persoanele care prestează servicii plătite de îngrijire în mod temporar, ocazional sau sporadic, cu referire specifică la grupurile cele mai defavorizate;

36.  invită Comisia și statele membre să se asigure că lucrătorii casnici și îngrijitorii din Europa sunt apreciați ca ființe umane și pot beneficia de un echilibru între viața profesională și cea de familie, inclusiv să fie incluși în Directiva privind timpul de lucru (2003/88/CE), pentru ca angajații să dispună de perioadele esențiale de odihnă și să nu fie supuși unor programe de lucru excesive;

37.  repetă insistențele Parlamentului privind acordarea unui sprijin adecvat și suficient pentru îngrijitorii informali;

38.  subliniază necesitatea adaptării politicilor europene în domeniul migrației la nevoile pieței muncii în ceea ce privește lucrătorii casnici, pentru a evita ca femeile migrante să ajungă în situații de muncă ilegală;

39.  reamintește Consiliului Europei că are obligația de a veghea la aplicarea Convenției europene referitoare la statutul juridic al lucrătorului migrant și a Convenției internaționale referitoare la drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora, adoptată de Adunarea Generală a ONU prin Rezoluția nr. 45/158 din 18 decembrie 1990;

40.  subliniază că este important să se garanteze un nivel adecvat de protecție pentru lucrătorii casnici și îngrijitori, dar, în același timp, să se evite încetinirea sau complicarea procedurilor de recrutare a acestor lucrători, ceea ce i-ar putea descuraja pe anumiți angajatori să recurgă la serviciile lor; încurajează statele membre, în acest context, să instituie sisteme oficiale de angajare a personalului casnic, ca de exemplu sisteme de cupoane de servicii, care oferă familiilor un mijloc simplu și rapid de a plăti acești salariați și de a le asigura o protecție socială;

41.  solicită instituțiilor UE să modifice toate directivele UE care intră în conflict cu Convenția nr. 189 a OIM;

42.  invită statele membre să se asigure că vizele lucrătorilor casnici și ale îngrijitorilor permit angajaților să schimbe angajatorul dacă s-au confruntat cu abuzuri, încălcări ale drepturilor omului, un mediu de lucru care nu corespunde standardelor sau cu orice condiție considerată a fi sub standardele naționale, astfel cum sunt stabilite în legislația muncii națională sau europeană;

43.  invită statele membre care au un salariu minim național să se asigure că toți lucrătorii casnici și îngrijitorii sunt plătiți cel puțin la acest nivel;

44.  invită statele membre să se asigure că lucrătorii casnici și îngrijitorii beneficiază de contribuții la sistemul de pensii în conformitate cu legislația națională.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

3.12.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

43

6

2

Membri titulari prezenți la votul final

Laura Agea, Guillaume Balas, Tiziana Beghin, Brando Benifei, Mara Bizzotto, Vilija Blinkevičiūtė, Enrique Calvet Chambon, David Casa, Ole Christensen, Elena Gentile, Arne Gericke, Marian Harkin, Danuta Jazłowiecka, Agnes Jongerius, Jan Keller, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Zdzisław Krasnodębski, Jean Lambert, Jérôme Lavrilleux, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Javi López, Thomas Mann, Dominique Martin, Anthea McIntyre, Joëlle Mélin, Elisabeth Morin-Chartier, Emilian Pavel, Georgi Pirinski, Marek Plura, Sofia Ribeiro, Anne Sander, Sven Schulze, Siôn Simon, Jutta Steinruck, Yana Toom, Ulrike Trebesius, Marita Ulvskog, Tatjana Ždanoka, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Heinz K. Becker, Lynn Boylan, Mircea Diaconu, Tania González Peñas, Paloma López Bermejo, Monika Vana

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Diane James, Martina Michels, Estefanía Torres Martínez, Flavio Zanonato

REZULTATUL VOTULUI FINAL

ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

18.2.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

16

1

14

Membri titulari prezenți la votul final

Daniela Aiuto, Maria Arena, Catherine Bearder, Beatriz Becerra Basterrechea, Malin Björk, Viorica Dăncilă, Iratxe García Pérez, Mary Honeyball, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Elisabeth Köstinger, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Angelika Mlinar, Angelika Niebler, Maria Noichl, Marijana Petir, João Pimenta Lopes, Terry Reintke, Jordi Sebastià, Michaela Šojdrová, Ernest Urtasun, Jadwiga Wiśniewska, Anna Záborská, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Biljana Borzan, Rosa Estaràs Ferragut, Arne Gericke, Kostadinka Kuneva, Constance Le Grip, Marc Tarabella

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Mike Hookem

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINAL

ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

16

+

ECR

Arne Gericke

EFDD

Daniela Aiuto

GUE/NGL

Malin Björk, Kostadinka Kuneva, João Pimenta Lopes

PPE

Marijana Petir

S&D

Maria Arena, Biljana Borzan, Viorica Dăncilă, Iratxe García Pérez, Mary Honeyball, Maria Noichl, Marc Tarabella

VERTS/ALE

Terry Reintke, Jordi Sebastià, Ernest Urtasun

1

-

EFDD

Mike Hookem

14

0

ALDE

Catherine Bearder, Beatriz Becerra Basterrechea, Angelika Mlinar

ECR

Jadwiga Wiśniewska, Jana Žitňanská

PPE

Rosa Estaràs Ferragut, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Elisabeth Köstinger, Constance Le Grip, Angelika Niebler, Michaela Šojdrová, Dubravka Šuica, Anna Záborská

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

JO C 70 E, 8.3.2012, p. 1.

(2)

JO C 351 E, 2.12.2011, p. 39.

(3)

JO C 77 E, 28.3.2002, p. 138.

(4)

JO C 102 E, 24.4.2008, p. 321.

(5)

JO L 204, 26.7.2006, p. 23.

(6)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0218.

(7)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0050.

(8)

JO C 16 E, 22.1.2010, p. 21.

(9)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0068.

(10)

JO C 51 E, 22.2.2013, p. 9.

(11)

SOC/372 – CESE 336/2010 fin.

(12)

COM(2013)0152, 21 martie 2013.

(13)

JO C 377E, 7.12.2012, p. 128.

(14)

„Lucrătorii casnici în lume: statistici globale și regionale și nivelul de protecție juridică”, Biroul Internațional al Muncii, Geneva: OIM, 2013.

(15)

Ibidem.

(16)

Ibidem.

(17)

Text adoptat, P7_TA(2013)0328.

(18)

http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P7-TA-2013-0328+0+DOC+XML+V0//RO

Notă juridică