Procedură : 2015/2095(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0066/2016

Texte depuse :

A8-0066/2016

Dezbateri :

PV 12/04/2016 - 3
CRE 12/04/2016 - 3

Voturi :

PV 12/04/2016 - 5.9
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0102

RAPORT     
PDF 1044kWORD 618k
23.3.2016
PE 575.215v02-00 A8-0066/2016

referitor la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE

(2015/2095(INI))

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

Raportoare: Roberta Metsola, Kashetu Kyenge

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE

(2015/2095(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția de la Geneva din 1951 și protocolul adițional la aceasta și, în special, dreptul la nereturnare,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Convenția ONU cu privire la drepturile copilului și Rezoluția Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982, Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare din 1974 și Convenția internațională privind căutarea și salvarea pe mare din 1979, astfel cum a fost modificată,

–  având în vedere Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora din 1990,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune privind minorii neînsoțiți (2010-2014)” (COM(2010)0213) și Rezoluția Parlamentului European din 12 septembrie 2013 referitoare la situația minorilor neînsoțiți în UE(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 29 aprilie 2015 referitoare la cele mai recente tragedii din Mediterana și politicile UE în materie de migrație și azil(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la migrație și refugiați în Europa(3),

–  având în vedere dezbaterile care au avut loc în cadrul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a Parlamentului European: la 14 aprilie 2015, în prezența comisarului Avramopoulos; la 6 mai, privind solidaritatea și distribuirea echitabilă a responsabilităților, inclusiv a obligaților de căutare și salvare; la 26 mai, privind strategia de cooperare cu țările terțe; la 4 iunie, privind crearea unor rute sigure și legale pentru accesul solicitanților de azil și al refugiaților în UE și privind implementarea sistemului european comun de azil; la 25 iunie, privind combaterea introducerii ilegale de migranți, a traficului de persoane și a exploatării prin muncă a migranților în situație neregulamentară, crearea unor canalele de migrație legale adecvate, managementul frontierelor și politica vizelor; la 2 iulie, cu privire la modul în care fondurile pentru afaceri interne sunt cheltuite în contextul migrației și dezvoltării; la 6 iulie, privind primul pachet de propuneri ale Comisiei în urma Agendei privind migrația, precum și solidaritatea și distribuția echitabilă a responsabilităților, inclusiv a obligațiilor de căutare și salvare și crearea unor rute sigure și legale către UE pentru solicitanții de azil și refugiați; la 16 iulie, în prezența experților în domeniul fondurilor UE pentru politicile în materie de migrație, cu privire la politicile, practicile și datele privind minorii neînsoțiți din statele membre ale UE și din Norvegia, la cooperarea UE cu țările terțe în domeniul migrației, precum și la explorarea unor noi posibilități legislative pentru migrația economică; la 22 septembrie, privind al doilea pachet de propuneri ale Comisiei legate de Agenda privind migrația; la 23 septembrie, cu parlamentele naționale, privind abordarea de tip „puncte de acces (hotspots)” și abordarea problemei migrației la nivel național și local; la 19 octombrie, privind combaterea introducerii ilegale de migranți, traficului și exploatării prin muncă a migranților în situație neregulamentară; la 10 noiembrie, privind Comunicarea Comisiei intitulată „Gestionarea crizei refugiaților: stadiul de realizare a acțiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migrația” (COM(2015)0510); la 19 noiembrie, privind finanțarea UE internă și externă legată de politica sa în materie de migrație și azil; la 10 decembrie, privind cooperarea UE cu țările terțe în domeniul migrației; la 21 decembrie, privind managementul frontierelor și politica vizelor, implementarea eficientă a SECA și crearea unor canalele legale adecvate pentru migrația economică,

–  având în vedere dezbaterile care au avut loc în cadrul reuniunii comune a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și Comisiei pentru dezvoltare, la 1 aprilie 2015, privind legătura dintre dezvoltare și migrație, precum și cele din cadrul reuniunii comune a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, Comisiei pentru afaceri externe și Subcomisiei pentru drepturile omului, la 15 septembrie, cu privire la respectarea drepturilor omului în contextul fluxurilor migratorii din Mediterana;

–  având în vedere rapoartele Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne referitoare la vizitele efectuate de delegațiile sale în Lampedusa, în septembrie 2015, în legătură cu operațiunile de căutare și salvare, precum și în Tunisia, în octombrie 2015, referitor la cooperarea cu țările terțe în domeniul migrației, azilului și controlului frontierelor; având în vedere raportul Comisiei pentru bugete și al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, din iulie 2015, privind vizita delegației lor comune în Sicilia, referitoare la modul de abordare a presiunilor migratorii din regiune, inclusiv, în special, dintr-o perspectivă bugetară,

–  având în vedere Planul de acțiune în zece puncte al Comisiei privind migrația, prezentat la Consiliul Comun Afaceri Externe și Afaceri Interne, care a avut loc la Luxemburg, la 20 aprilie 2015,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „O Agendă europeană privind migrația” (COM(2015)0240),

–  având în vedere Decizia Consiliului (PESC) 2015/778 privind o operațiune militară a Uniunii Europene în zona central-sudică a Mediteranei,

–  având în vedere decizia de a iniția a doua etapă de funcționare a EUNAVFOR MED, redenumit operațiunea Sophia, adoptată de ambasadorii UE în cadrul Comitetului Politic și de Securitate(4) și având în vedere operațiunile conduse de NATO în Marea Egee,

–  având în vedere Rezoluția 2240 (2015) a Consiliului de Securitate al ONU din 9 octombrie 2015,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 mai 2015 intitulată „Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți (2015-2020)” (COM(2015)0285),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind punerea în aplicare a Regulamentului Eurodac în ceea ce privește obligația de a preleva amprente digitale (SWD(2015)0150),

–  având în vedere recomandarea Comisiei privind un sistem european de relocare (C(2015)3560), precum și Concluziile reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind relocarea prin sisteme multilaterale și naționale a 20 000 de persoane care au în mod clar nevoie de protecție internațională, prezentate în cadrul Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 20 iulie 2015,

–  având în vedere nota explicativă a Comisiei cu privire la abordarea de tip „hotspot”, rapoartele referitoare la situația din Grecia și Italia din 10 februarie 2016, precum și raportul intermediar privind Grecia din 4 martie 2016,

–  având în vedere Decizia (UE) 2015/1523 a Consiliului din 14 septembrie 2015 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei;

–  având în vedere Decizia (UE) 2015/1601 a Consiliului din 22 septembrie 2015 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei;

–  având în vedere propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a unui mecanism de transfer în caz de criză și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (COM(2015)0450);

–  având în vedere propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de constituire a unei liste comune la nivelul UE a țărilor de origine sigure în sensul Directivei 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale, precum și de modificare a Directivei 2013/32/UE (COM(2015)0452);

–  având în vedere Comunicarea Comisiei, intitulată „Planul de acțiune al UE privind returnarea” (COM(2015)0453),

–  având în vedere recomandarea Comisiei privind instituirea unui „manual privind returnarea” care să fie utilizat de autoritățile competente ale statelor membre atunci când desfășoară activități legate de returnare (C(2015)6250), precum și anexa la acesta,

–  având în vedere comunicarea Comisiei privind normele referitoare la achizițiile publice în legătură cu actuala criză în materie de azil (COM(2015)0454),

–  având în vedere Comunicarea comună din 9 septembrie 2015, intitulată „Identificarea unor soluții la criza refugiaților din Europa: rolul acțiunii externe a UE” (JOIN(2015)40),

–  având în vedere Decizia Comisiei de instituire a unui Fond fiduciar de urgență al UE pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației nereglementare și ale strămutărilor de persoane în Africa (C(2015)7293),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Gestionarea crizei refugiaților: măsuri operaționale, bugetare și juridice imediate în cadrul Agendei europene privind migrația (COM(2015)0490), precum și anexele la aceasta,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Gestionarea crizei refugiaților: stadiul de realizare a acțiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migrația” (COM(2015)0510), precum și anexele la aceasta,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei Europene intitulată „Paza europeană de frontieră și de coastă și gestionarea eficace a frontierelor externe ale Europei” (COM(2015)0673) și propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Paza europeană de frontieră și de coastă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2007/2004, a Regulamentului (CE) nr. 863/2007 și a Deciziei 2005/267/CE a Consiliului (COM(2015)0671), propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind un document european de călătorie pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (COM(2015)0668), propunerea de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 în ceea ce privește consolidarea controalelor prin consultarea bazelor de date relevante la frontierele externe (COM(2015)0670), și propunerea Comisiei de decizie a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Suediei în conformitate cu articolul 9 din Decizia (UE) 2015/1523 a Consiliului și cu articolul 9 din Decizia (UE) 2015/1601 a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei (COM(2015)0677) și Recomandarea Comisiei privind un sistem de admisie umanitară pe bază de voluntariat gestionat împreună cu Turcia (COM(2015)9490),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei înaintată Parlamentului European și Consiliului privind stadiul de realizare a acțiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migrația (COM(2016)0085),

–  având în vedere Recomandarea Comisiei adresată Republicii Elene privind măsurile urgente pe care trebuie să le ia Grecia în vederea reluării transferurilor în temeiul Regulamentului (UE) nr. 604/2013 (C(2016)871),

–  având în vedere propunere decizie de punere în aplicare a Consiliului privind suspendarea temporară a transferului a 30 % din numărul de solicitanți care i-a fost alocat Austriei în temeiul Deciziei (UE) 2015/1601 a Consiliului de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei (COM(2016)0080),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu European și Consiliu, intitulată „Înapoi la Schengen - o foaie de parcurs” (COM(2016)0120),

–  având în vedere raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu intitulat Al doilea raport privind progresele realizate de Turcia în îndeplinirea cerințelor din foaia sa de parcurs privind liberalizarea vizelor (COM(2016)0140),

–  având în vedere propunerea de regulament al Consiliului privind furnizarea sprijinului de urgență pe teritoriul Uniunii (COM(2016)0069), documentul de lucru aferent al serviciilor Comisiei (SWD(2016)0097) și bugetul rectificativ pentru 2016 în vederea creării liniei bugetare privind acest instrument,

–  având în vedere concluziile adoptate de Consiliul European la reuniunea sa specială din 23 aprilie 2015, la reuniunea sa din 25 și 26 iunie 2015, la reuniunea informală a șefilor de stat și de guvern ai UE din 23 septembrie 2015 privind migrația, la reuniunea sa din 15 octombrie 2015, la reuniunea sa din 17 și 18 decembrie 2015 și la reuniunea sa din 18 și 19 februarie 2016,

–  având în vedere concluziile adoptate de Consiliu cu privire la țările de origine sigure, la reuniunea sa din 20 iulie 2015, cu privire la migrație, la reuniunea sa din 20 iulie 2015, cu privire la viitorul politicii de returnare, la reuniunea sa din 8 octombrie 2015, cu privire la migrație, la reuniunea sa din 12 octombrie 2015, cu privire la măsurile de gestionare a crizei refugiaților și migranților, la reuniunea sa din 9 noiembrie 2015, cu privire la statutul de apatrid, la reuniunea sa din 4 decembrie 2015 și cu privire la introducerea ilegală de migranți, la reuniunea sa din 10 martie 2016,

–  având în vedere concluziile Președinției adoptate la 14 septembrie 2015,

–  având în vedere concluziile adoptate la 20 iulie 2015 de reprezentanții guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind relocarea prin sisteme multilaterale și naționale a 20 000 de persoane strămutate care au în mod clar nevoie de protecție internațională,

–  având în vedere planul comun de acțiune UE-Turcia din 15 octombrie 2015 și rapoartele privind punerea acestuia în aplicare din 10 februarie și 4 martie 2016;

–  având în vedere declarația șefilor de stat și de guvern din 7 martie 2016,

–  având în vedere Declarația Conferinței la nivel înalt privind ruta Mediterana de Est - Balcanii de Vest, adoptată la 8 octombrie 2015, precum și declarația liderilor privind sosirile masive de refugiați pe ruta Balcanilor de Vest, adoptată reuniunea din 25 octombrie 2015 și raportul intermediar privind această declarație din 10 februarie 2016,

–  având în vedere Planul de acțiune și declarația politică adoptate în cadrul Summitului Uniunea Europeană - Africa privind migrația, desfășurat la Valetta la 11-12 noiembrie 2015,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO), în special raportul anual privind Situația azilului în Uniunea Europeană - 2014 și evoluțiile lunare în materie de azil,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Frontex, în special Analiza anuală a riscurilor 2015 și rapoartele trimestriale ale Rețelei de analiză a riscurilor,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Europol, în special ale echipei operaționale mixte „Mare”, precum și înființarea Centrului european privind introducerea ilegală de migranți (EMSC) în cadrul Europol,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Eurojust, în special rapoartele sale privind traficul de ființe umane,

–  având în vedere activitatea, rapoartele anuale și studiile Agenției pentru Drepturile Fundamentale (FRA), în special studiile referitoare la formele grave de exploatare prin muncă și la criminalizarea migranților în situație neregulamentară și a persoanelor care îi ajută,

–  având în vedere studiile Departamentului tematic C privind punerea în aplicare a articolul 80 din TFUE, privind noile abordări, modalitățile alternative și mijloacele de acces la procedurile de azil pentru persoanele care solicită protecție internațională, privind explorarea unor noi căi legislative pentru migrația forței de muncă către UE, privind consolidarea Sistemului european comun de azil și alternativele la Regulamentul Dublin, privind cooperarea cu țările terțe în domeniul migrației, privind primirea femeilor refugiate și solicitante de azil în UE; având în vedere studiul Departamentului tematic D privind fondurile UE pentru politicile în domeniul migrației: Analiza eficienței și a bunelor practici în viitor, precum și studiul Departamentului EXPO privind migranții în Mediterana: protecția drepturilor omului,

–  având în vedere studiile Rețelei Europene a Migrației (REM), în special la studiul referitor la politicile, practicile și datele privind minorii neînsoțiți,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Înaltului Comisar al ONU pentru refugiați,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Raportorului Special al ONU privind drepturile omului în cazul migranților,

–  având în vedere activitatea, rapoartele și rezoluțiile Consiliului Europei,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Înaltului Comisar al ONU pentru migrație,

–  având în vedere activitatea și rapoartele Biroului ONU pentru droguri și criminalitate,

–  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor - Agenda europeană privind migrația, adoptat la cea de-a 115-a sesiune plenară din 3-4 decembrie 2015,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European referitor la Agenda europeană privind migrația și Planul de acțiune al UE împotriva introducerii ilegale de migranți,

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2014 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE(5),

–  având în vedere documentul de lucru privind articolul 80 - solidaritatea și distribuția echitabilă a răspunderii, inclusiv a obligaților de căutare și salvare,

–  având în vedere documentul de lucru referitor la combaterea introducerii ilegale de migranți, a traficului și a exploatării prin muncă a migranților în situație neregulamentară,

–  având în vedere documentul de lucru referitor la gestionarea frontierelor și politica vizelor, inclusiv rolul Frontex și al altor agenții din domeniu,

–  având în vedere documentul de lucru privind crearea unor rute sigure și legale pentru accesul solicitanților de azil și al refugiaților în UE, inclusiv politica Uniunii privind relocarea și politicile de integrare conexe;

–  având în vedere documentul de lucru privind crearea unor canale legale adecvate de migrație economică,

–  având în vedere documentul de lucru privind finanțarea UE internă și externă legată de politica sa în materie de migrație și azil,

–  având în vedere documentul de lucru privind implementarea eficace a Sistemului european comun de azil (SECA), inclusiv rolul EASO,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri externe, Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, al Comisiei pentru transport și turism, Comisiei pentru dezvoltare regională, Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și Comisiei pentru petiții (A8-0066/2016),

A.  întrucât, în rezoluția sa din 17 decembrie 2014, a solicitat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne să evalueze diferitele politici în joc, să elaboreze un set de recomandări și să prezinte în plen un raport strategic din proprie inițiativă în acest sens;

B.  întrucât, conform datelor Frontex(6), în 2015, 1,83 de milioane de persoane au fost descoperite în timp ce încercau să treacă ilegal frontierele externe ale UE, un nivel fără precedent în comparație cu cei 282 500 de migranți care au intrat în Uniune în cursul întregului an 2014; întrucât, conform datelor OIM/UNICEF, aproximativ 20 % din totalul migranților care sosesc pe mare sunt copii(7);

C.  întrucât, potrivit datelor EASO(8), în 2015, au fost depuse în UE+(9) peste 1,4 milioane de cereri de protecție internațională, numărul acestora fiind în creștere constantă din aprilie, în timp ce ponderea cererilor repetate a fost în scădere; întrucât aproximativ 6 % dintre solicitanții au pretins că sunt minori neînsoțiți; întrucât, în februarie 2016, 22 % dintre migranții ajunși pe mare în Grecia erau femei, iar 40 %, copii(10);

D.  întrucât, în sensul Convenției ONU cu privire la drepturile copilului, copil înseamnă orice ființă umană sub optsprezece ani;

E.  întrucât, în 2015, peste 3 771 de persoane și-au pierdut viața sau au dispărut în Mediterana, în conformitate cu datele Organizației Internaționale pentru Migrație(11); întrucât, până la 8 martie 2016, potrivit informațiilor disponibile, 444 de persoane s-au înecat în Marea Mediterană; întrucât, în primele nouă săptămâni din 2016, 77 de copii au murit, o medie care depășește un copil pe zi; întrucât, potrivit datelor recente ale Europol, cel puțin 10 000 de copii neînsoțiți au dispărut după sosirea în Europa;

F.  întrucât ziua de 3 octombrie ar trebui recunoscută ca „Ziua comemorării” pentru toți bărbații, toate femeile și toți copiii care și-au pierdut viața încercând să fugă din țările lor din cauza persecuțiilor, conflictelor și războaielor, precum și toți bărbații și toate femeile care își riscă viața în fiecare zi pentru a-i salva;

G.  întrucât unele părți ale lumii sunt afectate de război și violență și suferă de pe urma efectelor combinate ale sărăciei extreme, degradării mediului și lipsei oportunităților pentru tineri, ceea ce ar putea alimenta violențele și insecuritatea și ar putea conduce la noi deplasări de populații;

Articolul 80 din TFUE - solidaritatea și distribuirea echitabilă a răspunderii, inclusiv a obligaților de căutare și salvare

H.  întrucât articolul 80 din TFUE plasează principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii în centrul întregului sistem al Uniunii, oferind un temei juridic pentru aplicarea acestor principii în politicile Uniunii din domeniul azilului, migrației și controlului frontierelor;

I.  întrucât solidaritatea poate lua forma solidarității interne sau a celei externe; întrucât transferul, recunoașterea reciprocă a deciziilor de azil, măsurile de sprijin operațional, o interpretare proactivă a actualului Regulament Dublin și Directiva privind protecția temporară reprezintă instrumente de solidaritate internă, în timp ce relocarea, admisia umanitară și căutarea și salvarea pe mare promovează solidaritatea externă, iar mecanismul de protecție civilă poate fi declanșat în baza ambelor tipuri de solidaritate;

J.  întrucât, la 3 martie 2016, dintre cei 39 600 de solicitanți de azil găzduiți în structurile de primire din Italia și care urmau a fi repartizați în celelalte state membre, numai 338 au fost transferați, în timp ce în Grecia s-au efectuat 322 de transferuri din cele 66 400 prevăzute;

Combaterea introducerii ilegale de migranți, traficului și exploatării prin muncă a migranților în situație neregulamentară

K.  întrucât introducerea ilegală de migranți, traficul și exploatarea prin muncă a acestora reprezintă fenomene juridice distincte, abordate prin cadre juridice distincte la nivelul Uniunii și la nivel internațional, care necesită reacții direcționate corespunzător, deși în practică se suprapun adesea; întrucât rețelele infracționale de introducere ilegală de migranți și rețelele de trafic își pot schimba foarte rapid modul de operare, fapt care impune reacții rapid adaptate, bazate pe date cât mai recente și mai exacte; întrucât eforturile de combatere a introducerii ilegale de migranți nu ar trebui să îi afecteze pe cei care furnizează asistență umanitară migranților în situație neregulamentară;

L.  întrucât pentru combaterea introducerii ilegale de migranți, traficului și exploatării prin muncă a migranților sunt necesare deopotrivă soluții pe termen scurt, mediu și lung, inclusiv măsuri pentru destrămarea rețelelor infracționale și aducerea vinovaților în fața justiției, pentru culegerea și analiza datelor, pentru protecția victimelor și returnarea migranților în situație neregulamentară, precum și cooperarea cu țările terțe și strategii pe termen mai lung care să combată cererea de persoane introduse ilegal și victime ale traficului și să abordeze cauzele profunde ale migrației, care aruncă aceste persoane în mâinile persoanelor care introduc ilegal migranți;

Gestionarea frontierelor și politica vizelor, inclusiv rolul Agenției pentru Frontierele Externe și al altor agenții relevante

M.  întrucât procedura legislativă ordinară este în curs de desfășurare pentru numeroase propuneri ale Comisiei în domeniul frontierelor externe și al politicii vizelor, în special în ceea ce privește propunerea de regulament privind Codul de vize al Uniunii (reformare) (2014/0094(COD)), propunerea de regulament de instituire a vizei de circuit (2014/0095(COD)) și propunerea de regulament de instituire a unui model uniform de viză: elementele de securitate (2015/0134(COD)); întrucât Comisia a lansat recent noi propuneri în acest domeniu, care vor fi tratate în conformitate cu procedura legislativă ordinară;

N.  întrucât desființarea controalelor la frontierele interne trebuie efectuată în paralel cu un management eficace al frontierelor externe, cu standarde comune înalte, un schimb eficient de informații între statele membre, precum și cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale tuturor cetățenilor;

O.  întrucât Parlamentul European a solicitat consolidarea capacității Agenției pentru Frontierele Externe ale Uniunii pentru a gestiona eventualele încălcări ale drepturilor fundamentale, inclusiv în cadrul acordurilor de lucru încheiate cu autoritățile competente din țările terțe; întrucât propunerea Comisiei privind o nouă agenție pentru frontierele externe ale Uniunii conține un mecanism de depunere a plângerilor;

P.  întrucât actualul Cod al vizelor permite statelor membre să deroge de la criteriile de admisibilitate normală a unei cereri de viză „din motive umanitare” (articolele 19 și 25);

Crearea unor rute sigure și legale pentru accesul solicitanților de azil și al refugiaților în UE, inclusiv politica Uniunii privind relocarea și politicile de integrare conexe

Q.  întrucât 86 % din populația mondială de refugiați se află în țări neindustrializate; întrucât rețelele infracționale și traficanții exploatează disperarea persoanelor care încearcă să intre pe teritoriul Uniunii, fugind de persecuții sau război;

R.  întrucât rutele legale sigure pentru accesul în Uniune al refugiaților sunt limitate, mulți dintre aceștia continuând să își asume riscul de a se angaja pe rute periculoase; întrucât crearea unor noi rute legale și sigure pentru solicitanții de azil și pentru refugiații care intră în Uniunii, pe baza legislației și a practicilor existente, ar permite Uniunii și statelor membre să aibă o imagine de ansamblu mai clară asupra nevoii de protecție și a intrărilor în Uniune, precum și să submineze modelul de afaceri al traficanților;

Strategia de cooperare cu țările terțe, în special în ceea ce privește programele regionale de protecție, relocarea, returnările și abordarea cauzelor profunde ale migrației

S.  întrucât cooperarea UE cu țările terțe este dezvoltată prin instrumente politice, cum ar fi dialogurile regionale și bilaterale, agendele comune privind migrația și mobilitatea și parteneriatele pentru mobilitate, prin intermediul unor instrumente juridice cum ar fi clauzele privind migrația din „acordurile globale”, acordurile de readmisie, acordurile privind facilitarea eliberării vizelor și acordurile de exonerare de obligația de a deține viză, precum și prin instrumente operaționale cum ar fi programele de protecție regionale (PPR), programe regionale de dezvoltare și protecție (PRDP), acordurile operaționale Frontex și cooperarea EASO cu țările terțe;

T.  întrucât, la nivel individual, unele state membre continuă să dezvolte acțiuni externe intensive în materie de migrație la nivel bilateral;

U.  întrucât Uniunea și-a intensificat cooperarea externă cu țările terțe în materie de migrație și azil, pentru a reacționa în mod adecvat la actuala criză a refugiaților și a lansat noi inițiative de cooperare, cum ar fi Planul de acțiune comun UE-Turcia, angajamentele privind rutele din Balcanii de Vest, precum și Planul de acțiune adoptat la reuniunea la nivel înalt de la Valetta;

Crearea unor canale adecvate de migrație economică legală

V.  întrucât se preconizează că populația cu vârstă activă din Uniune va scădea cu 7,5 milioane de persoane până în 2020; întrucât previziunile privind evoluția necesităților pieței forței de muncă în Uniune evidențiază deficiențe emergente și viitoare în anumite domenii; întrucât resortisanții din țările terțe se confruntă cu numeroase dificultăți în obținerea recunoașterii calificărilor obținute în afara UE și, prin urmare, tind să fie supracalificați pentru locurile de muncă ocupate;

W.  întrucât actuala abordare a Uniunii în ceea ce privește migrația forței de muncă este fragmentată, cu numeroase directive care se concentrează pe categorii specifice de lucrători și de resortisanți ai țărilor terțe, care au, în anumite condiții, drept de muncă; întrucât această abordare poate servi doar pentru a răspunde pe termen scurt unor necesități specifice;

Evaluarea modului în care sunt cheltuite fondurile pentru afaceri interne în contextul migrației și al dezvoltării, inclusiv fondurile de urgență

X.  întrucât există mai multe instrumente financiare ale Uniunii pentru finanțarea acțiunilor statelor membre și ale țărilor terțe în domeniul migrației, azilului și gestionării frontierelor; întrucât, în special, sunt alocate fonduri pentru statele membre în principal prin intermediul Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI) și Fondului pentru securitate internă (FSI), însă pot fi utilizate și numeroase alte programe și fonduri pentru activități legate de migrație; întrucât finanțarea acordată țărilor terțe, deși în principal alocată prin intermediul Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare, este administrată de numeroase direcții generale ale Comisiei și de Serviciul European de Acțiune Externă;

Y.  întrucât fragmentarea actuală a liniilor bugetare și a responsabilităților poate îngreuna oferirea unei imagini de ansamblu a modului în care sunt utilizate fondurile și chiar cuantificarea exactă a sumelor cheltuite de UE pentru migrație;

Punerea eficientă în aplicare a sistemului european comun de azil, inclusiv a rolului Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO)

Z.  întrucât sistemul european comun de azil (SECA) include un set de norme comune pentru o politică comună în materie de azil, un statut unitar al azilului și o procedură comună în materie de azil, valabilă în întreaga Uniune; întrucât, cu toate acestea, numeroase elemente, inclusiv deciziile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor adoptate de Comisie, arată că SECA nu a fost pus în aplicare în întregime în multe state membre; întrucât aplicarea acestuia este esențială pentru armonizarea legislațiilor naționale și promovarea solidarității între statele membre și întrucât statele membre pot solicita asistență din partea EASO pentru a îndeplini standardele impuse de SECA; întrucât armonizarea condițiilor de primire și a procedurilor de azil pot evita presiunea asupra țărilor care oferă condiții mai bune și sunt esențiale pentru distribuția responsabilităților;

AA.  întrucât mecanismele actuale ale sistemului Dublin nu au reușit să fie obiective, să stabilească criterii echitabile de alocare a responsabilităților pentru cererile de protecție internațională și să asigure un acces rapid la protecție; întrucât acest sistem nu este aplicat în practică și au fost adoptate derogări explicite de la două decizii ale Consiliului privind transferul temporar; întrucât Comisia anunțase o propunere de revizuire corespunzătoare a Regulamentului Dublin III până în martie 2016,

Solidaritatea

1.  subliniază că solidaritatea trebuie să fie principiul pe care să se întemeieze acțiunea Uniunii în domeniul migrației; ia act de faptul că principiul solidarității, stabilit la articolul 80 din TFUE, se referă la politicile de azil, imigrație și control la frontiere; consideră că articolul 80 oferă un temei juridic, „în comun” cu articolele 77-79 TFUE, pentru a pune în practică principiul solidarității în aceste domenii;

Căutarea și salvarea

2.  pornește de la premisa că salvarea vieților omenești trebuie să fie prima prioritate și că o finanțare adecvată, atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre, a operațiunilor de căutare și salvare este esențială; observă că numărul sosirilor clandestine pe mare a crescut și că s-a înregistrat o multiplicare alarmantă a deceselor pe mare, iar reacția adecvată a Europei se lasă în continuare așteptată;

3.  reamintește că salvarea de vieți este un act de solidaritate cu cei expuși riscurilor, dar este și o obligație juridică în temeiul dreptului internațional, dat fiind că articolul 98 din Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării - ratificată de toate statele membre și de Uniunea Europeană - impune acordarea de asistență oricărei persoane aflate în pericol pe mare;

4.  consideră că o reacție permanentă, fermă și eficientă a UE în operațiunile de căutare și salvare pe mare este esențială pentru a împiedica creșterea numărului de migranți care plătesc cu viața încercarea de a traversa Mediterana;

5.  sugerează, în această privință, că trebuie consolidate capacitățile de căutare și salvare și că guvernele statelor membre trebuie să aloce mai multe resurse - în materie de asistență financiară și active - în contextul unei operațiuni umanitare la nivelul întregii Uniuni dedicate căutării, salvării și ajutorării migranților aflați în pericol, aducându-i în cel mai apropiat loc sigur;

6.  subliniază că comandanții navelor private sau organizațiile neguvernamentale (ONG) care acordă efectiv asistență persoanelor aflate în dificultate pe mare nu ar trebui să se confrunte cu riscul de a fi pedepsite pentru aceasta; consideră că marina comercială nu ar trebui să constituie o opțiune care să scutească statele membre și Uniunea de îndeplinirea obligațiilor care le revin în materie de căutare și salvare;

Combaterea traficului de ființe umane și a introducerii ilegale de migranți

7.  solicită o distincție clară între persoanele care sunt introduse ilegal pe teritoriul Uniunii și cele care sunt victime ale traficului de ființe umane, întrucât, deși trebuie adecvat integrată, reacția în materie de politică trebuie și să identifice corespunzător destinatarii; consideră că, în termeni generali, introducerea ilegală de migranți implică facilitarea intrării ilegale a persoanelor într-un stat membru, în timp ce traficul de persoane implică recrutarea, transportul sau recepționarea unei persoane utilizând mijloace violente, frauduloase sau abuzive, în vederea exploatării;

8.  consideră că o abordare holistică a migrației trebuie în mod necesar să cuprindă măsuri de stopare a activităților rețelelor infracționale implicate în traficul de persoane și introducerea ilegală de migranți;

9.  salută rolul pozitiv, până în prezent, al navelor militare în salvarea de vieți omenești pe mare și contracararea rețelelor infracționale; se declară în favoarea obiectivelor operațiunilor navale precum Sophia și subliniază necesitatea protejării vieții umane, insistând asupra faptului că, în toate aspectele operațiunii, ar trebui să se garanteze protecția vieții migranților;

10.  subliniază că operațiunile militare nu ar trebui să reprezinte aspectul predominant al unei abordări holistice a migrației și subliniază încă o dată că operațiunea Sophia nu trebuie să împiedice utilizarea activelor deja desfășurate în Mediterana pentru a salva vieți pe mare;

Rolul agențiilor UE în lupta împotriva introducerii ilegale de migranți

11.  subliniază că, deoarece infractorii își pot schimba și își schimbă foarte rapid modul de operare, reacțiile de politică trebuie să se adapteze în funcție de datele cele mai recente și mai exacte; consideră că este un aspect pozitiv că, la 27 mai 2015, Comisia a adoptat un plan de acțiune al Uniunii împotriva introducerii ilegale de migranți („Planul de acțiune privind introducerea ilegală de migranți”), în care prevede înființarea unui grup de contact al agențiilor Uniunii pentru introducerea ilegală de migranți, pentru a-și consolida cooperarea operațională și schimbul de informații;

12.  subliniază că ar trebui utilizate la maximum instrumentele existente, cum ar fi analizele riscurilor realizate de agenții; constată că agențiile UE ar trebui să coopereze pe deplin, dar și să-și intensifice cooperarea cu statele membre; constată că o mai bună coordonare a acțiunilor ar trebui să permită colectarea datelor la nivel național și comunicarea continuă cu agențiile;

Transferul

13.  reamintește că transferul - înțeles ca transferul unui solicitant sau al unui beneficiar de protecție internațională dintr-un stat membru într-un alt stat membru - este un exemplu practic de solidaritate în interiorul Uniunii; reamintește, de asemenea, că, din 2009, Parlamentul European solicită stabilirea unui mecanism obligatoriu pentru repartizarea solicitanților de azil între toate statele membre;

14.  ia act de faptul că, în cursul anului trecut, Consiliul a adoptat două decizii privind măsurile de transfer temporar în Uniune („Deciziile de transfer”)(12) și că acestea implică transferul solicitanților de protecție internațională din Grecia și Italia în alte state membre; observă că, deși nu înlătură actualele dispoziții ale Regulamentului Dublin privind atribuirea responsabilităților, Deciziile de transfer constituie o „derogare temporară” de la regulamentul respectiv;

15.  consideră că instituirea unor măsuri urgente de transfer reprezintă un pas în direcția cea bună și invită statele membre să își îndeplinească obligațiile cu privire la aceste măsuri cât mai curând;

16.  reamintește că transferul, în conformitate cu Deciziile de transfer, se va aplica doar naționalităților pentru care ponderea deciziilor pozitive de acordare a protecției internaționale în Uniune a fost de cel puțin 75 % în ultimele trei luni, pe baza datelor Eurostat; ia act de faptul că Deciziile de transfer vor afecta un număr relativ redus de persoane și vor lăsa deoparte numeroși solicitanți provenind din alte țări terțe, care nu pot fi transferați în temeiul deciziilor respective;

17.  este preocupat că, în temeiul actualelor Decizii de transfer, statele membre în care migranții ajung inițial tot trebuie să trateze solicitările mai complicate pentru protecție internațională (și căile de atac), să facă față unor perioade mai lungi de primire și să coordoneze returnarea celor care, în cele din urmă, nu au dreptul la protecție internațională; reiterează că orice nou sistem de gestionare a SECA trebuie să se bazeze pe solidaritate și pe o partajare echitabilă a responsabilității;

18.  consideră că, pe lângă criteriile Deciziilor de transfer, și anume PIB-ul, populația, rata șomajului și numărul anterior al solicitanților de azil din statul membru respectiv, ar trebui să se ia în considerare încă două criterii, și anume mărimea teritoriului și densitatea populației statului membru;

19.  consideră că preferințele solicitantului ar trebui, în măsura posibilului, să fie luate în considerare atunci când se efectuează transferul; recunoaște că aceasta reprezintă o modalitate de descurajare a deplasărilor secundare și de încurajare a solicitanților să accepte deciziile de transfer, însă nu ar trebui să oprească procesul de transfer;

Relocarea

20.  consideră că relocarea este una dintre opțiunile preferabile pentru acordarea accesului în Uniune în condiții de siguranță și de legalitate pentru refugiații și persoanele care au nevoie de protecție internațională, în cazul în care refugiații nu se pot întoarce în țara de origine, nu pot beneficia de o protecție efectivă sau nu pot fi integrați în țara gazdă;

21.  observă, în plus, că relocarea prin intermediul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Refugiați este un program umanitar bine definit și constituie un instrument util pentru a administra în mod ordonat sosirea persoanelor care au nevoie de protecție internațională pe teritoriul statelor membre;

22.  subliniază că, având în vedere fluxurile fără precedent de migranți care au ajuns și continuă să ajungă la frontierele externe ale Uniunii, precum și creșterea constantă a numărului de persoane care solicită protecție internațională, Uniunea are nevoie de un dispozitiv legislativ cu caracter obligatoriu cu privire la relocare, conform celor stabilite în Agenda privind migrația a Comisiei; recomandă ca, pentru a avea un impact, prin această abordare să se asigure relocarea unui număr semnificativ de refugiați în raport cu numărul total de refugiați care solicită protecție internațională în Uniune și ținând seama de nevoile globale de relocare publicate anual de UNHCR;

23.  subliniază că este necesar un program de relocare permanent la nivelul UE, cu participarea obligatorie a tuturor statelor membre, oferind această posibilitate unui număr semnificativ de refugiați, în raport cu numărul total al refugiaților care caută protecție în Uniune;

Admisia umanitară

24.  subliniază că admisia umanitară a refugiaților poate fi utilizată în completarea relocării pentru a oferi de urgență, atunci când este necesar, protecție, adesea în mod temporar, persoanelor cele mai vulnerabile, cum ar fi minorii neînsoțiți sau refugiații cu dizabilități sau care trebuie să fie urgent evacuați medical;

25.  subliniază că, în măsura în care nu este posibilă relocarea unor resortisanți ai țărilor terțe, toate statele membre ar trebui încurajate să instituie și să pună în aplicare programe de admisie umanitară;

Vizele umanitare

26.  subliniază că vizele umanitare oferă persoanelor care au nevoie de protecție internațională o modalitate de a ajunge în țări terțe pentru a solicita azil; invită statele membre să valorifice toate posibilitățile existente pentru a acorda vize umanitare, îndeosebi persoanelor vulnerabile, la ambasadele și birourile consulare ale UE din țările de origine sau de tranzit;

27.  consideră că persoanele care solicită protecție internațională ar trebui să poată solicita o viză umanitară europeană direct la orice consulat sau ambasadă a statelor membre și că, în urma acordării sale pe baza unei evaluări, viza umanitară i-ar permite titularului său să intre pe teritoriul statului membru care eliberează viza pentru unicul scop de a depune acolo o cerere de protecție internațională; prin urmare, consideră că este necesară modificarea Codului de vize al Uniunii pentru a include dispoziții mai specifice privind vizele umanitare;

Sistemul european comun de azil (SECA)

28.  subliniază faptul că sunt necesare măsuri suplimentare pentru ca SECA să devină cu adevărat uniform;

29.  reamintește că o evaluare cuprinzătoare (sub forma unor rapoarte de evaluare elaborate de Comisie) a aplicării acestui pachet, urmată de măsuri rapide în cazul în care implementarea este nesatisfăcătoare în anumite state membre, este absolut necesară în vederea creșterii gradului de armonizare;

30.  constată, de exemplu, că cererile inadmisibile, cererile ulterioare, procedurile accelerate și procedurile la frontieră sunt toate cazuri speciale, în care, prin reformarea Directivei privind procedurile de azil, s-a încercat să se găsească un echilibru delicat între eficiența sistemului și drepturile solicitanților, îndeosebi ale persoanelor vulnerabile, și subliniază că un astfel de echilibru nu se poate atinge decât dacă legislația este pusă în aplicare pe deplin și în mod adecvat;

31.  subliniază importanța controlului judiciar asupra tuturor formelor de detenție în temeiul legislației în materie de imigrație și azil; reamintește că atât dreptul internațional, cât și Carta drepturilor fundamentale a UE impun statelor membre să analizeze alternative la detenție; invită statele membre să aplice corect Directiva privind procedurile de azil și Directiva privind condițiile de primire în ceea ce privește accesul în centrele de detenție;

32.  reamintește importanța reducerii numărului de apatrizi și încurajează statele membre să introducă proceduri pentru stabilirea apatridiei și să împărtășească între ele bune practici privind colectarea unor date fiabile despre apatrizi și despre procedurile de stabilire a apatridiei;

Revizuirea Regulamentului Dublin III

33.  constată că funcționarea Regulamentului Dublin III(13) a suscitat numeroase întrebări legate de echitatea și solidaritatea cu care se stabilește statul membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională; remarcă faptul că actualul sistem nu ia suficient în considerare presiunea migratorie deosebită cu care se confruntă statele membre situate la frontierele externe ale Uniunii; consideră că statele membre trebuie să țină seama de dificultățile actuale generate de logica sistemului Dublin și că Uniunea ar trebui să dezvolte o serie de opțiuni în favoarea solidarității atât între statele membre, cât și față de migranții implicați;

34.  subliniază faptul că presiunea exercitată asupra sistemului instituit prin Regulamentul Dublin, prin numărul tot mai mare de migranți care sosesc în Uniune, a evidențiat faptul că, în modul în care este implementat, sistemul nu a reușit să-și atingă principalele două obiective: stabilirea unor criterii obiective și juste pentru distribuția responsabilităților și oferirea unui acces rapid la protecție internațională; își reiterează rezervele cu privire la criteriul prin care, în prezent, statul membru în care migranții ajung inițial trebuie să fie responsabil de examinarea cererilor de protecție internațională și consideră că acest criteriu ar trebui revizuit;

35.  subliniază, în același timp, că incidența deplasărilor secundare pe teritoriul Uniunii rămâne ridicată; consideră că este de la sine înțeles că, de la crearea sa, sistemul Dublin nu a fost conceput pentru distribuirea responsabilităților între statele membre, ci principalul său scop era stabilirea rapidă a răspunderii pentru tratarea unei cereri de azil de către un singur stat membru;

36.  recomandă ca criteriile pe care se bazează Deciziile de transfer să fie integrate direct în normele fundamentale ale Uniunii pentru atribuirea responsabilității pentru gestionarea cererilor de protecție internațională; subliniază că, în cadrul revizuirii Regulamentului de la Dublin, trebuie revizuit conceptul de „solicitanți care au în mod clar nevoie de protecție internațională”, deoarece cazurile migranților și refugiaților care nu se încadrează în această categorie vor trebui totuși să fie gestionate de statul membru în aceștia care ajung inițial;

37.  consideră că Uniunea Europeană ar trebui să sprijine statele membre care primesc numărul cel mai mare de cereri de azil atât financiar, cât și tehnic, în mod proporțional și adecvat; consideră că motivul pentru recurgerea la măsurile de solidaritate și de asumare în comun a responsabilității este de a îmbunătăți calitatea și funcționarea SECA;

38.  evidențiază faptul că o opțiune pentru revizuirea fundamentală a sistemului de la Dublin ar fi colectarea centralizată a cererilor la nivelul Uniunii – considerând fiecare solicitant de azil ca o persoană care solicită azil în Uniune, în ansamblul său, și nu într-un anumit stat membru – și crearea unui sistem centralizat pentru atribuirea responsabilității pentru toate persoanele care solicită azil în Uniune; sugerează că un astfel de sistem ar putea prevedea anumite praguri pentru fiecare stat membru, în raport cu numărul de sosiri, ceea ce ar putea contribui eventual la descurajarea deplasărilor secundare, deoarece toate statele membre ar fi implicate pe deplin în sistemul centralizat și nu ar trebui să își mai asume în mod individual responsabilitatea pentru repartizarea solicitanților în alte state membre; consideră că un astfel de sistem ar putea funcționa pe baza unei serii de „puncte de acces” europene („hotspots”), de unde să se facă distribuția în Uniune; subliniază că orice nou sistem de atribuire a responsabilității trebuie să țină seama de conceptele-cheie de unitate a familiei și de interes superior al copilului;

Recunoașterea reciprocă

39.  ia act de faptul că, în prezent, statele membre recunosc deciziile în materie de azil ale altor state membre numai când acestea sunt negative; reamintește că recunoașterea reciprocă de către statele membre a deciziilor pozitive în materie de azil este un pas logic în vederea punerii în aplicare corespunzătoare a articolului 78 alineatul (2) litera (a) din TFUE, care prevede „un regim unitar de azil [...] valabil în toată Uniunea”.

Directiva privind protecția temporară

40.  evidențiază faptul că, în cazul unui aflux masiv, Comisia, acționând din proprie inițiativă sau după examinarea unei cereri din partea unui stat membru, poate propune activarea punerii în aplicare a Directivei 2001/55/CE a Consiliului privind protecția temporară („Directiva privind protecția temporară”)(14); observă că activarea propriu-zisă necesită o decizie a Consiliului, adoptată cu majoritate calificată; ia act de faptul că punerea în aplicare a directivei ar trebui activată atunci când există riscul ca sistemul de azil al Uniunii să nu poată face față unui aflux masiv sau iminenței unui aflux masiv de persoane strămutate; evidențiază totuși faptul că, de la adoptarea Directivei privind protecția temporară în 2001, punerea în aplicare a acesteia nu a fost activată niciodată;

41.  ia act de faptul că Directiva privind protecția temporară prevede și posibilitatea evacuării persoanelor strămutate din țările terțe și că această evacuare ar permite utilizarea coridoarelor umanitare, în cooperare cu UNHCR, statele membre fiind obligate, dacă este cazul, să ofere toate facilitățile pentru obținerea vizelor;

42.  consideră că sistemele de azil din unele state membre aflate în prima linie sunt deja în mod clar saturate și că punerea în aplicare a Directivei privind protecția temporară ar fi trebuit, conform logicii sale, să fi fost activată; solicită, în orice caz, definirea clară a conceptului de „aflux masiv” în cadrul revizuirii acestei directive; înțelege că această revizuire a Directivei privind protecția temporară poate fi inclusă în revizuirea sistemului de la Dublin;

Integrarea

43.  constată că participarea tuturor actorilor din societate este esențială și, prin urmare, sugerează să se consolideze schimbul de bune practici în ceea ce privește măsurile de integrare, respectându-se totodată competențele statelor membre în acest domeniu; subliniază că măsurile de integrare pentru toți resortisanții din țări terțe aflați în situație de ședere legală ar trebui să promoveze incluziunea, mai degrabă decât izolarea; constată că autoritățile locale și regionale, printre care orașele, au un rol esențial în procesele de integrare;

44.  subliniază că statele membre gazdă trebuie să le ofere refugiaților sprijin și oportunități pentru a se integra și a-și construi o viață în noua lor societate; constată că, în acest sens, refugiaților ar trebui să li se asigure neapărat accesul la cazare, alfabetizare, cursuri de limbă, dialog intercultural, educație și formare profesională, precum și acces efectiv la structurile democratice ale societății, conform dispozițiilor Directivei privind condițiile pentru protecția internațională(15); constată că, la fel ca și cetățenii Uniunii, refugiații au atât drepturi, cât și obligații în statele membre gazdă; subliniază, prin urmare, că integrarea este un proces bidirecțional și că respectarea valorilor pe care Uniunea este întemeiată trebuie să facă parte din procesul de integrare, în egală măsură cu respectarea drepturilor fundamentale ale refugiaților;

45.  reamintește că, în conformitate cu articolul 15 din Directiva privind condițiile de primire, statele membre decid în ce condiții se acordă solicitanților de protecție internațională accesul la piața muncii, cu condiția ca acest acces să fie efectiv și să corespundă calendarului prevăzut la alineatul (1) de la articolul respectiv; înțelege că, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2), din motive legate de politicile privind piața forței de muncă, statele membre pot acorda prioritate cetățenilor Uniunii și resortisanților statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European, precum și resortisanților din țările terțe care au reședință legală;

46.  consideră că, în cazul în care persoanele care beneficiază de protecție internațională în cadrul Uniunii, primesc o ofertă de muncă într-un stat membru, altul decât cel în care li s-a acordat protecție internațională, aceștia ar trebui să poată accepta această ofertă;

47.  reafirmă faptul că o mai bună recunoaștere a calificărilor obținute în străinătate reprezintă o modalitate practică de a se asigura că resortisanții țărilor terțe care se află deja în Uniune se integrează mai bine și invită Comisia să prezinte propuneri adecvate în acest sens;

48.  încurajează programele de integrare private și comunitare destinate persoanelor care au fost acceptate pentru relocare, în cooperare cu statele membre și comunitățile locale și valorificând bunele practici puse în aplicare de acestea;

Unitatea familiei

49.  încurajează statele membre să încerce să mențină familiile împreună, ceea ce va sprijini perspectivele de integrare pe termen lung, având în vedere că persoanele se pot orienta spre construirea unei noi vieți, în loc să își facă griji pentru membrii familiei rămași în situații nesigure;

50.  subliniază că statele membre ar trebui să depășească toate obstacolele juridice și practice pentru a adopta mai rapid decizii privind reîntregirea familiei;

51.  consideră că, până la revizuirea fundamentală a Regulamentului de la Dublin, este important ca statele membre să utilizeze mai bine clauzele discreționare pentru a respecta principiul unității familiei;

Copiii

52.  subliniază poziția vulnerabilă a copiilor care ajung în Uniune și reiterează dreptul fiecărui copil de a fi tratat ca un copil înainte de toate; solicită statelor membre să aplice în totalitate dispozițiile specifice ale SECA privind minorii neînsoțiți, inclusiv în ceea ce privește accesul la asistență juridică, tutelă, accesul la asistență medicală, cazare și educație, dreptul de a li se vorbi într-o limbă pe care o înțeleg și de a fi intervievați de ofițeri instruiți în mod adecvat; reiterează că statele membre nu ar trebui să țină în detenție copii pe motiv că sunt migranți;

53.  reamintește că minorii neînsoțiți și cei despărțiți de familie ar trebui să primească sprijin și protecție și să fie informați, în conformitate cu interesul superior al copilului, și că solicitările de reîntregire a familiei depuse de minorii neînsoțiți și cei despărțiți de familie ar trebui urgentate;

54.  ia act de faptul că un sistem eficient de tutelă și protecție a copiilor este fundamental pentru a preveni abuzul, neglijarea și exploatarea copiilor lipsiți de îngrijire părintească; subliniază importanța definirii unor orientări ale Uniunii pentru un sistem de tutelă, care să vizeze furnizarea de sprijin și protecție corespunzătoare și să asigure tratamentul egal al copiilor resortisanți ai UE și al copiilor străini;

55.   consideră că procedura de determinare a vârstei ar trebui aplicată într-un mod mai puțin invaziv, ar trebui să fie multidisciplinară și sigură, ar trebui să respecte integritatea fizică a copiilor și demnitatea umană, acordând o atenție specială fetelor, și ar trebui realizată de profesioniști și de experți independenți și calificați;

56.  solicită statelor membre să colecteze date defalcate privind situația minorilor refugiați și a celor migranți, în vederea îmbunătățirii capacității sistemelor de a-i integra;

Returnarea

57.  înțelege că returnarea în condiții de siguranță a persoanelor care, în urma unei evaluări individuale a cererii lor de azil, sunt considerate ca fiind neeligibile pentru acordarea protecției în Uniune, este o acțiune care trebuie realizată ca parte a implementării corespunzătoare a SECA;

58.  recunoaște că, ținând seama de faptul că, în 2014, 36 % dintre resortisanții țărilor terțe cărora li s-a ordonat să părăsească Uniunea au fost returnați efectiv, este necesară îmbunătățirea eficacității sistemului de returnare al Uniunii;

59.  consideră că, pentru creșterea eficienței readmisiilor și pentru garantarea coerenței returnărilor la nivel european, va trebui să se adopte noi acorduri de readmisie ale UE, care ar trebui să aibă prioritate în fața acordurilor bilaterale dintre statele membre și țări terțe;

60.  consideră că returnarea migranților ar trebui să fie realizată numai în condiții de siguranță, respectând pe deplin drepturile procedurale și drepturile fundamentale ale migranților în cauză și numai în cazul în care țara în care sunt returnați este sigură pentru aceștia; reiterează, în acest sens, faptul că ar trebui privilegiate returnările voluntare în locul celor forțate;

61.  sugerează că orice încercare din partea statelor membre de a-i „împinge înapoi” pe migranții care nu au avut posibilitatea să depună o cerere de azil contravine dreptului Uniunii și dreptului internațional și sugerează Comisiei să ia măsurile corespunzătoare împotriva tuturor statelor membre care încearcă să facă acest lucru;

O listă a țărilor de origine sigure

62.  ia act de propunerea recentă a Comisiei de a întocmi, la nivelul Uniunii, o listă a țărilor de origine sigure, modificând astfel Directiva privind procedurile de azil(16); observă că, în cazul în care o astfel de listă adoptată la nivelul Uniunii devine obligatorie pentru statele membre, ea ar putea fi, în principiu, un instrument important pentru facilitarea procesului de azil, inclusiv a returnării;

63.  regretă situația actuală în care statele membre aplică liste diferite, care conțin țări sigure diferite, împiedicând astfel aplicarea uniformă și încurajând deplasările secundare;

64.  subliniază, în orice caz, că o listă cu țări de origine sigure nu ar trebui să implice ignorarea principiului conform căruia orice persoană trebuie să beneficieze de o examinare individuală corespunzătoare a cererii sale de protecție internațională;

Procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor

65.  ia act de faptul că, în septembrie 2015, Comisia a fost obligată să adopte 40 de decizii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor legate de punerea în aplicare a SECA împotriva a 19 state membre, care se adaugă celor 34 de cazuri pendinte; reiterează faptul că Parlamentul ar trebui informat pe deplin cu privire la procedurile lansate de Comisie împotriva statelor membre care nu au pus în aplicare sau nu au pus în aplicare în mod corespunzător legislația Uniunii în acest domeniu;

66.  subliniază din nou cât de esențial este ca, după ce legislația Uniunii a fost aprobată și adoptată, statele membre să își respecte angajamentele și să pună în aplicare această legislație;

67.  ia act, de asemenea, de faptul că este imposibil să se evalueze în mod corespunzător avantajele și dezavantajele anumitor elemente din SECA, din cauza faptului că numeroase state membre încă nu au pus în aplicare pe deplin legislația;

Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO)

68.  recomandă ca EASO să fie dezvoltat, pe termen lung, pentru a deveni principalul coordonator al SECA, în vederea garantării aplicării comune a normelor acestui sistem; reiterează faptul că, având în vedere că SECA devine un organism cu adevărat european, EASO trebuie să devină, dintr-un grup de experți din statele membre, o veritabilă agenție a Uniunii care să ofere sprijin operațional statelor membre și la frontierele externe; evidențiază, în acest sens, că acestuia trebuie să i se pună la dispoziție finanțarea și resursele umane necesare pe termen scurt, mediu și lung;

69.  observă că, în 2015, bugetul EASO pentru transfer, relocare și dimensiunea externă a fost doar de 30 000 EUR; reiterează faptul că acest buget foarte limitat nu poate fi luat în serios în contextul evenimentelor actuale din Mediterana și în contextul multiplelor referiri făcute la EASO în deciziile de transfer; reamintește că vor fi necesare majorări semnificative ale bugetului EASO, ale resurselor sale umane și ale sumelor pe care acesta le alocă pentru transfer și relocare pe termen scurt, mediu și lung;

Frontex și propunerea de creare a unui nou sistem de pază europeană de frontieră și de coastă

70.  ia act de rolul recent al Frontex în acordarea de asistență tuturor navelor sau persoanelor aflate în pericol pe mare și recunoaște contribuția sa, prin intermediul operațiunilor comune Triton și Poseidon, la salvarea a numeroase vieți în Mediterana;

71.  înțelege că sistemul de pază europeană de frontieră și de coastă nou propus este menit să înlocuiască Frontex și să asigure o gestionare europeană integrată a frontierelor externe în vederea gestionării eficace a migrației și a garantării unui nivel înalt de securitate în Uniune, protejând în același timp libera circulație a persoanelor în cadrul acesteia; în conformitate cu tratatele și protocoalele la acestea, ia act de faptul că statele membre parte la acordurile Schengen, dar care nu fac încă parte din zona Schengen fără controale la frontierele interne pot participa la toate acțiunile în temeiul noii propuneri și/sau beneficia de pe urma acestora;

72.  așteaptă cu interes negocierile privind propunerea din cadrul Parlamentului și al Consiliului și între cei doi colegislatori în contextul procedurii legislative ordinare, în conformitate cu articolul 294 din TFUE;

Schengen și gestionarea și securitatea frontierelor externe

73.  reamintește că, de la crearea spațiului Schengen, Uniunea este un spațiu fără frontiere interne, că statele membre ale spațiului Schengen au dezvoltat o politică comună în etape privind frontierele externe ale spațiului Schengen și că logica inerentă a unui astfel de sistem a fost întotdeauna aceea că abolirea controalelor la frontierele interne trebuie să fie însoțită de măsuri compensatorii de consolidare a frontierelor externe ale spațiului Schengen și de schimbul de informații prin intermediul Sistemului de Informații Schengen („SIS”);

74.  recunoaște că integritatea spațiului Schengen și abolirea controalelor la frontierele interne depind de gestionarea eficace frontierelor externe, toate statele membre aplicând standarde comune înalte la frontierele externe și realizând un schimb eficace de informații între ele;

75.  admite că Uniunea trebuie să își protejeze în mai mare măsură frontierele externe și să dezvolte în continuare SECA și că sunt necesare măsuri pentru a spori capacitatea spațiului Schengen de a aborda noile provocări cu care se confruntă Europa și a proteja principiile fundamentale ale securității și liberei circulații a persoanelor;

76.  evidențiază faptul că accesul pe teritoriul spațiului Schengen este în general controlat la frontierele externe în temeiul Codului frontierelor Schengen și că, în plus, cetățenii din numeroase țări terțe au nevoie de viză pentru a intra în spațiul Schengen;

77.  reiterează declarația făcută de UNHCR, potrivit căreia respectarea drepturilor fundamentale și a obligațiilor internaționale nu poate fi garantată decât dacă procedurile și planurile de operare reflectă aceste obligații prin orientări practice și clare pentru personalul care își desfășoară activitatea la frontiere, fie acestea terestre, maritime sau aeriene; subliniază necesitatea consolidării în continuare a mecanismului de protecție civilă al Uniunii, pentru a răspunde evenimentelor cu efecte ample care afectează un număr semnificativ de state membre;

78.  subliniază din nou că, la fel ca în cazul legislației din domeniul azilului și migrației, pentru ca legislația privind frontierele interne și externe să fie eficace, este esențial ca măsurile convenite la nivelul Uniunii să fie puse în aplicare în mod corespunzător de statele membre; subliniază că o mai bună punere în aplicare a măsurilor de către statele membre la frontierele externe, în urma presiunilor crescute, este esențială și că acest lucru va contribui în parte la calmarea temerilor legate de securitate are cetățenilor;

79.  ia act de faptul că, la 15 decembrie 2015, Comisia a prezentat o propunere de revizuire specifică a Codului frontierelor Schengen, propunând introducerea controalelor sistematice ale tuturor resortisanților Uniunii (nu doar ale resortisanților țărilor terțe) prin consultarea bazelor de date relevante la frontierele externe ale spațiului Schengen;

80.   consideră că spațiul Schengen reprezintă una dintre cele mai importante realizări pentru integrarea europeană; ia act de faptul că conflictul din Siria și alte conflicte din regiune au dus la sosirea în Uniune a unui număr record de refugiați și migranți, fapt care, la rândul său, a arătat că există deficiențe în unele zone ale frontierelor externe ale Uniunii; este îngrijorat de faptul că, pentru a răspunde acestei situații, unele state membre au simțit nevoia de a-și închide frontierele interne sau de a introduce temporar controale la frontieră, punând astfel sub semnul întrebării buna funcționare a spațiului Schengen;

Punctele de acces (hotspots)

81.  reamintește că, potrivit abordării de tip „puncte de acces (hotspots)” prevăzute de Comisie în Agenda sa europeană privind migrația, Agenția pentru frontiere, EASO, Europol și Eurojust trebuie să ofere asistență operațională statelor membre în conformitate cu mandatele lor respective;

82.  evidențiază, în acest sens, că agențiile Uniunii au nevoie de resursele necesare pentru a-și putea îndeplini sarcinile care le-au fost atribuite; insistă ca agențiile Uniunii și statele membre să informeze pe deplin Parlamentul cu privire la activitatea desfășurată la punctele de acces;

83.  ia act de faptul că ambele decizii de transfer prevăd oferirea de sprijin operațional Italiei și Greciei în punctele de acces, pentru a tria migranții încă de la sosirea lor, pentru a înregistra cererile lor de protecție internațională, a oferi informații solicitanților privind transferul, a organiza operațiunile de returnare pentru cei care nu au solicitat protecție internațională și care altfel nu au dreptul de a rămâne sau pentru cei cărora li s-a refuzat cererea, precum și pentru a facilita toate demersurile legate de procedura de transfer;

84.  solicită ca punctele de acces să fie înființate cât mai curând, pentru a oferi o asistență operațională concretă acestor state membre; solicită acordarea de sprijin și resurse tehnice și financiare statelor membre în care migranții ajung inițial, cum ar fi Italia ți Grecia, pentru a asigura înregistrarea și trimiterea către autoritățile competente în mod rapid și eficient a tuturor migranților care ajung în Uniune, respectându-li-se pe deplin drepturile fundamentale; consideră că un sprijin rapid și eficient din partea Uniunii pentru statele membre și acceptarea acestui sprijin sunt importante pentru încrederea reciprocă;

85.  recunoaște că unul dintre principalele obiective ale acestor puncte de acces este acela de a permite Uniunii să acorde rapid protecție și asistență umanitară celor care au nevoie; evidențiază că trebuie acordată o atenție deosebită pentru a se asigura că procesul de împărțire a migranților în diferite categorii în aceste puncte de acces se desfășoară cu respectarea deplină a drepturilor tuturor migranților; recunoaște totuși că identificarea corespunzătoare a solicitanților de protecție internațională în punctul de intrare în Uniune ar trebui să faciliteze funcționarea globală a unui SECA reformat;

Dreptul penal în materie de migrație

86.  ia act de faptul că, în Planul său de acțiune împotriva introducerii ilegale de migranți, Comisia declară că are în vedere o revizuire a Directivei 2004/81/CE a Consiliului privind permisul de ședere eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au fost obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile competente;

87.  consideră că o astfel de revizuire este necesară și ar trebui să se ia în considerare introducerea unui sistem care să permită victimelor traficului de persoane și introducerii ilegale de migranți să se exprime și să ajute în urmărirea penală efectivă a traficanților și a celor care introduc în mod ilegal migranți, fără teama de a fi urmăriți penal ei înșiși;

88.  ia act de faptul că Comisia are în vedere o revizuire a Directivei 2002/90/CE a Consiliului de definire a facilitării intrării, tranzitului și șederii neautorizate; consideră că nicio persoană care oferă diferite forme de asistență umanitară celor care au nevoie de aceasta nu ar trebui incriminată și că dreptul UE ar trebui să reflecte acest principiu;

89.  subliniază că un alt pas crucial în vederea dezmembrării rețelelor infracționale de introducere ilegală a migranților și de trafic este acordarea de prioritate investigațiilor financiare, deoarece identificarea și confiscarea profiturilor acestor rețele infracționale sunt esențiale dacă se dorește slăbirea și, în cele din urmă, dezmembrarea lor; solicită, în aceste sens, statelor membre să transpună imediat și în mod eficace cea de-a patra Directivă în domeniul combaterii spălării banilor;

90.  reamintește că, pentru a garanta că anchetele penale se desfășoară în mod eficace, formarea personalului este esențială, astfel încât cei implicați să înțeleagă pe deplin fenomenul pe care încearcă să îl contracareze și să fie capabili să îl recunoască dintr-un stadiu incipient;

Cooperarea cu țările terțe

91.  evidențiază că pilonul privind azilul și protecția internațională din cadrul abordării globale în materie de migrație și mobilitate (AGMM) ar trebui dezvoltat în continuare, implicând în mai mare măsură țările terțe; ia act de faptul că acțiunile actuale din acest domeniu, desfășurate în cadrul programelor de protecție regionale (PPR) sau al programelor regionale de dezvoltare și protecție (PRDP), se axează pe consolidarea capacității în vederea combaterii rețelelor infracționale de introducere ilegală a migranților și de trafic de persoane din țările terțe de origine și de tranzit; ia act, în același timp, de faptul că componenta de relocare a acestor programe este în continuare slabă; consideră că eforturile de consolidare a capacității și activitățile de relocare ar trebui intensificate și desfășurate împreună cu țările terțe care adăpostesc populații de refugiați importante;

92.  recunoaște că instrumentul de bază care stabilește obiectivele politicilor externe ale Uniunii în materie de migrație, azil și frontiere este AGMM; ia act de diferitele instrumente pe care acest dispozitiv le include, printre care dialogurile regionale și bilaterale, parteneriatele pentru mobilitate, agendele comune pentru migrație și mobilitate, acordurile de readmisie, acordurile de facilitare a eliberării vizelor, acordurile de exonerare de obligația de a deține viză, PPR și PRDP;

93.  înțelege că dimensiunea externă ar trebui să se axeze pe cooperarea cu țările terțe în vederea combaterii cauzelor profunde ale fluxurilor neregulamentare către Europa și a abordării lor; înțelege că parteneriatele și cooperarea cu țările-cheie de origine, de tranzit și de destinație ar trebui fie în continuare un element esențial, de exemplu prin procesele de la Khartoum și Rabat, dialogul Africa-UE în materie de migrație și mobilitate, procesul de la Budapesta și procesul de la Praga;

94.  evidențiază faptul că Uniunea și statele sale membre trebuie să fie selective în sprijinul acordat agențiilor de aplicare a legii din țările terțe, ținând seama de faptul că s-au înregistrat cazuri în care aceste agenții au încălcat drepturile omului în cazul migranților;

95.  recomandă ca cooperarea cu țările terțe să implice evaluarea sistemelor de azil ale acestor țări, sprijinul acordat refugiaților și capacitatea și voința lor de a combate traficul de persoane și introducerea ilegală de migranți în și prin aceste țări;

96.  invită Uniunea să ajute țările terțe să își dezvolte sistemele de azil și strategiile de integrare pentru a le permite resortisanților țărilor terțe care au nevoie de protecție internațională să solicite această protecție în țările respective; consideră că Uniunea trebuie să adopte o abordare avantajoasă pentru toate părțile implicate în ceea ce privește cooperarea cu țările terțe, și anume o abordare care să aducă rezultate pozitive pentru Uniune, pentru țara terță implicată și pentru refugiații și migranții din țara terță respectivă;

97.  reamintește că Uniunea și-a intensificat cooperarea externă cu țările terțe în materie de migrație și azil, pentru a răspunde în mod adecvat la actuala criză a refugiaților și a lansat noi inițiative de cooperare, cum ar fi Planul comun de acțiune UE-Turcia; subliniază, în acest sens, necesitatea ca toate părțile să își îndeplinească angajamentele care decurg din planul comun de acțiune, inclusiv să abordeze cauzele profunde care au determinat afluxul masiv de resortisanți sirieni și să intensifice cooperarea pentru sprijinirea sirienilor aflați sub protecție temporară și a comunităților-gazdă din Turcia, precum și necesitatea ca Turcia să își îndeplinească angajamentele de a împiedica fluxurile de migrație neregulamentară de pe teritoriul său către Uniune;

Campaniile de sensibilizare

98.  evidențiază faptul că numeroase persoane introduse ilegal sunt conștiente într-o anumită măsură de riscurile cu care se vor confrunta dacă întreprind o călătorie potențial periculoasă către Europa, dar decid totuși să facă acest lucru, întrucât consideră că aceste riscuri sunt mai scăzute decât cele cu care s-ar confrunta dacă nu ar migra;

99.  salută faptul că Planul de acțiune împotriva introducerii ilegale de migranți leagă lansarea unor noi campanii de sensibilizare de evaluarea celor existente; recomandă ca orice astfel de campanii să includă informații cu privire la criteriile utilizate pentru stabilirea statutului de protecție în Uniune, deoarece aceste informații i-ar putea convinge pe unii migranți, care riscă să pornească într-o călătorie periculoasă doar pentru a fi returnați dacă nu li se acordă protecție, să nu întreprindă călătoria;

Abordarea cauzelor profunde

100.  reafirmă că Uniunea trebuie să adopte o strategie pe termen lung pentru a contribui la contracararea factorilor care incită la migrație în țările terțe (conflictele, persecuția, purificarea etnică, violența generalizată sau alți factori, cum ar fi sărăcia extremă, schimbările climatice sau catastrofele naturale), care îi determină pe oameni să apeleze la rețelele infracționale de introducere ilegală a migranților, întrucât ei văd în acestea singura lor șansă de a ajunge în Uniune;

101.  reamintește că Raportorul special al ONU pentru drepturile omului în cazul migranților a solicitat, de asemenea, Uniunii să deschidă canale legale de migrație, care să le permită migranților să utilizeze canale oficiale de intrare și de ieșire, în loc să fie nevoiți să recurgă la rețele infracționale de introducere ilegală a migranților;

102.  evidențiază faptul că creșterea recentă a afluxului de refugiați în Uniune a demonstrat că recurgerea doar la măsuri preventive nu este suficientă pentru a gestiona fenomenul migratoriu actual;

103.  înțelege că, pe termen lung, este necesar un impuls mai puternic pentru a soluționa aspectele geopolitice care afectează cauzele profunde ale migrației, deoarece războaiele, sărăcia, corupția, foametea și lipsa oportunităților îi vor sili în continuare pe oameni să fugă în Europa, dacă Uniunea nu va analiza modul în care poate contribui la reconstrucția acestor țări; evidențiază că acest lucru înseamnă că Comisia și statele membre trebuie să ofere banii necesari pentru a contribui la consolidarea capacității în țările terțe, de exemplu prin facilitarea investițiilor și a educației, consolidarea și punerea în practică a sistemelor de azil, ajutorul pentru o mai bună gestionare a frontierelor și consolidarea sistemelor juridice și judiciare din aceste țări;

Finanțarea destinată țărilor terțe

104.  ia act de faptul că principalul instrument de finanțare destinat finanțării țărilor terțe este Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD), care include singura finanțare tematică globală a Uniunii pentru migrație din cadrul Programului privind bunurile publice și provocările globale, care este administrat de Direcția Generală (DG) Cooperare Internațională și Dezvoltare (DEVCO); ia act, de asemenea, de faptul că, așa cum se întâmplă cu fondurile alocate direct statelor membre, în administrarea ICD sunt implicate și alte DG-uri ale Comisiei și organe ale Uniunii, astfel încât asistența Uniunii pentru țările învecinate este acordată de DG Vecinătate și Negocieri privind Extinderea prin intermediul Instrumentului de asistență pentru preaderare, ajutorul umanitar este acordat de DG Ajutor Umanitar și Protecție Civilă („ECHO”), iar Serviciul European de Acțiune Externă („SEAE”) administrează instrumentul care contribuie la stabilitate și pace; reamintește că, întrucât cele două fonduri gestionate de DG Migrație și Afaceri Interne (HOME) – FAMI și FSI – au și o dimensiune externă, acest lucru înseamnă că pe scena finanțării externe intervine o nouă parte interesată;

105.  salută înființarea recentă a Fondului fiduciar de urgență pentru Africa și acordarea unui buget de 1,8 miliarde EUR acestuia, fiind adăugat astfel un element suplimentar la finanțarea țărilor terțe; invită statele membre să contribuie în continuare la acest fond;

106.  recomandă ca, în conformitate cu AGMM, cei patru piloni tematici care abordează (i) migrația și mobilitatea legale, (ii) migrația neregulamentară și traficul de ființe umane, (iii) protecția internațională și (iv) impactul migrației asupra dezvoltării ar trebui să aibă aceeași importanță în cadrul politicii externe și al finanțării Uniunii;

Transparența finanțării

107.  ia act de faptul că politica UE în materie de migrație este implementată prin diferite instrumente de politică, fiecare dintre acestea având obiective proprii, care nu sunt în mod necesar corelate, iar coordonarea finanțării la nivelul numeroșilor actori implicați este insuficientă; evidențiază faptul că fragmentarea liniilor bugetare și a responsabilităților creează o structură managerială care ar putea îngreuna oferirea unei priviri de ansamblu cuprinzătoare asupra modului în care sunt alocate și, în final, utilizate diferitele fonduri disponibile; evidențiază, de asemenea, faptul că o astfel de fragmentare îngreunează cuantificarea sumei totale cheltuite de Uniune pentru politica în domeniul migrației;

108.  consideră că trebuie oferită o astfel de privire de ansamblu cuprinzătoare asupra finanțării Uniunii în materie de migrație, atât în interiorul, cât și în afara Uniunii, deoarece lipsa unei astfel de priviri de ansamblu reprezintă un obstacol clar în calea transparenței și a unui proces solid de elaborare a politicilor; ia act, în acest sens, de faptul că o opțiune posibilă ar putea fi crearea unui site de internet care să includă o bază de date cu toate proiectele finanțate de Uniune în domeniul politicii migratorii; subliniază că nevoia de transparență se aplică și în cazul liniilor bugetare, pentru a asigura finanțarea corespunzătoare a tuturor obiectivelor politicii migratorii a Uniunii;

109.  reamintește că impactul pozitiv al fondurilor UE în materie de migrație se bazează pe procese la nivel național și la nivelul Uniunii pentru a asigura transparența, monitorizarea eficientă și asumarea răspunderii și consideră că ar trebui să se acorde atenție modului în care monitorizarea și evaluarea pot deveni procese permanente și nu doar procese ex-post și că rolul Curții de Conturi ar trebui consolidat în acest sens; ia act de faptul că ar trebui stabiliți indicatori calitativi și cantitativi comparabili pentru a măsura impactul fondurilor UE și a contribui la evaluarea gradului în care aceste fonduri și-au atins obiectivele;

Finanțarea suplimentară pentru migrație

110.  salută punerea la dispoziție a unei finanțări suplimentare în cadrul bugetului Uniunii pentru 2016, pentru a începe abordarea fenomenului migratoriu actual; evidențiază faptul că cea mai mare parte a acestei noi finanțări reprezintă finanțare care face parte din cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020 și care a fost devansată, ceea ce înseamnă că Uniunea cheltuie astăzi ceea ce ar fi trebuit să cheltuie mâine;

111.  este de acord că, deși propunerile bugetare făcute recent și finanțarea suplimentară prevăzută în bugetul Uniunii pentru 2016, inclusiv utilizarea instrumentului de flexibilitate, ar trebui salutate, finanțarea pe termen mediu și lung rămâne un motiv de preocupare; este preocupat de faptul că majorarea sumelor propuse pentru liniile bugetare în cadrul FAMI pe 2016 nu a fost însoțită de o propunere de revizuire a resurselor globale disponibile pentru acest fond pentru perioada de finanțare 2014-2020; înțelege că, dacă nu se schimbă nimic, rezultatul va fi acela că finanțarea în cadrul FAMI se va epuiza cu mult înainte de 2020;

112.  încurajează statele membre să fructifice pe deplin posibilitățile oferite de fonduri care nu sunt legate direct de politica în materie de migrație, dar care pot fi utilizate pentru finanțarea unor acțiuni în acest domeniu (de exemplu, acțiuni de integrare), cum ar fi cele disponibile în cadrul Fondului social european, al Fondului de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane, al programului Orizont 2020, al Fondului european de dezvoltare regională și al programului „Drepturi și cetățenie”;

113.  recomandă ca, în cadrul revizuirii CFM programate pentru sfârșitul anului 2016, să fie puse la dispoziție resurse suplimentare substanțiale în cadrul bugetului Uniunii, la rubrica 3, Cetățenie, libertate, securitate și justiție, astfel încât să fie disponibilă o finanțare adecvată în raport cu tendințele migratorii și cu necesitățile financiare aferente pentru politicile UE și ale statelor membre în materie de azil, migrație și integrare;

Implicarea societății civile

114.  evidențiază că asigurarea finanțării operaționale constituie o provocare esențială pentru ONG-uri, deoarece, în cea mai mare parte, finanțarea este legată de proiecte; afirmă că inițiativele voluntarilor și cele ale societății civile care vizează acordarea de asistență migranților ar trebui să fie promovate și, atunci când este cazul, finanțate de Comisie și statele membre; invită statele membre și Comisia să încerce, atunci când este cazul și este posibil, să finanțeze proiecte gestionate de organizațiile societății civile care activează în domeniile migrației, integrării și azilului;

115.  reiterează faptul că trebuie asigurată implicarea societății civile în elaborarea acțiunilor Uniunii și a programelor naționale, în conformitate cu principiul parteneriatului, așa cum este prevăzut în FAMI; propune să fie luată în considerare, la nivelul Uniunii, consultarea regulată între Comisie și organizațiile relevante ale societății civile care își desfășoară activitatea în domeniul migrației, azilului și integrării;

Tendințele demografice

116.  ia act de faptul că, înainte de afluxul crescut de migranți în Uniune din 2015, potrivit unui studiu al OCDE și al Comisiei din 2014, populația de vârstă activă (15-64 de ani) din Uniune va scădea cu 7,5 milioane între 2013 și 2020 și, dacă migrația netă ar fi exclusă din proiecții, scăderea ar fi chiar și mai accentuată, deoarece ar însemna o reducere a populației de vârstă activă cu 11,7 milioane;

117.  evidențiază totuși că, în noiembrie 2015, rata șomajului în rândul tinerilor în toate statele membre era de 20 %;

118.  ia act, de asemenea, de faptul că, conform proiecțiilor recente ale Eurostat, ponderea persoanelor cu vârsta de 65 de ani sau mai mare, în comparație cu cea a persoanelor cu vârsta cuprinsă între 15 și 64 de ani, va crește de la 27,5 % la începutul lui 2013, la aproape 50 % până în 2050; ia act de faptul că acest lucru ar însemna o modificare a raportului actual de la patru persoane de vârstă activă pentru fiecare persoană cu vârsta de 65 de ani sau mai mult la doar două persoane de vârstă activă pentru fiecare persoană cu vârsta de 65 de ani sau mai mult;

Migrația legală a forței de muncă

119.  menționează că temeiul juridic pentru gestionarea migrației legale la nivelul Uniunii este stabilit la articolul 79 din TFUE;

120.  înțelege că articolul 79 alineatul (5) rezervă în mod specific statelor membre dreptul de a stabili volumul admiterii pe teritoriul acestora a resortisanților unor țări terțe, provenind din țări terțe, în căutarea unui loc de muncă;

121.  evidențiază faptul că Strategia Europa 2020 a identificat necesitatea unei politici cuprinzătoare în materie de migrație a forței de muncă și a unei mai bune integrări a migranților, pentru a se îndeplini obiectivele Uniunii în materie de creștere inteligentă, sustenabilă și favorabilă incluziunii;

122.  ia act de faptul că actualul cadru legislativ al Uniunii care reglementează accesul resortisanților din țările terțe pe piața muncii din Uniune este destul de fragmentat, deoarece se axează pe categorii specifice de lucrători mai degrabă decât pe reglementarea, în general, a tuturor lucrătorilor migranți;

123.  consideră că, pe termen lung, Uniunea va trebui să stabilească norme mai generale pentru a reglementa intrarea și șederea resortisanților din țările terțe care caută un loc de muncă în UE, pentru a umple lacunele identificate pe piața muncii din Uniune;

Necesitatea de a îmbunătăți datele

124.  solicită o viziune cuprinzătoare asupra pieței muncii din Uniune, ca o condiție preliminară esențială pentru dezvoltarea politicilor în domeniul pieței muncii; evidențiază că este necesar să se dezvolte instrumente pentru o mai bună identificarea și anticipare a nevoilor prezente și viitoare ale pieței muncii din Uniune; sugerează, în acest sens, că instrumentele existente, cum ar fi cele dezvoltate de Centrul European pentru Dezvoltarea Formării Profesionale (Cedefop) sau OCDE, ar putea fi îmbunătățite și chiar fuzionate cu statisticile internaționale privind oferta potențială de forță de muncă din țările terțe, pentru a oferi o imagine mai exactă asupra situației;

125.  consideră că îmbunătățirea datelor și a instrumentelor de analiză a acestor date nu poate decât să îi ajute pe factorii de decizie politică să stabilească viitoarele politici în materie de migrație și că Uniunea și statele membre ar trebui să identifice lacunele de pe propriile piețe ale muncii, ceea ce ar contribui la ocuparea unor locuri de muncă care, altfel, ar rămâne vacante;

Exploatarea prin muncă

126.  ia act de faptul că exploatarea prin muncă poate avea loc ca o consecință a traficului de persoane sau a introducerii ilegale de migranți, sau chiar în absența acestora, astfel încât, în unele state membre în care exploatarea nu este încadrată penal, cei care exploatează migranții în situație neregulamentară nu sunt trași la răspundere;

127.  regretă faptul că riscul scăzut de identificare și/sau urmărire penală a angajatorilor care exploatează munca migranților în situație neregulamentară constituie un factor important al exploatării prin muncă, în special în sectoarele cele mai expuse acestui risc (agricultura, construcțiile, hotelurile și restaurantele, muncile casnice și serviciile de îngrijire); recomandă, pentru a rezolva această situație de impunitate, în primul rând, să se asigure incriminarea și pedepsirea corespunzătoare în temeiul dreptului național a tuturor cazurilor grave de exploatare prin muncă și, în al doilea rând, să se intensifice inspecțiile la locul de muncă în sectoarele vulnerabile;

128.  ia act de faptul că, în prezent, multe state membre incriminează exploatarea prin muncă doar atunci când aceasta are loc ca o formă de trafic, ceea ce lasă o lacună importantă în toate cazurile în care exploatatorii nu au fost implicați în traficul de persoane sau implicarea lor nu poate fi dovedită;

129.  reiterează faptul că procedurile speciale care facilitează depunerea plângerilor, prevăzute de Directiva 2009/52/CE de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală („Directiva privind sancțiunile împotriva angajatorilor”), ar trebui puse în aplicare pe deplin și aplicate corect; consideră că este necesară o protecție sporită a victimelor traficului și a migranților introduși ilegal în Uniune care cooperează și facilitează urmărirea penală a traficanților și/sau a persoanelor care introduc ilegal migranți; sugerează că, în plus, ar trebui sprijinită înființarea unei coaliții europene a întreprinderilor împotriva traficului de persoane, așa cum s-a propus în Strategia împotriva traficului de persoane din 2014, cu scopul de a dezvolta lanțuri de aprovizionare care nu implică traficul de persoane;

130.  consideră că, în cele din urmă, toate eforturile de eradicare a exploatării prin muncă trebuie depuse dintr-o dublă perspectivă: o urmărire penală eficace a angajatorilor abuzivi, alături de protecția victimelor acestui tip de exploatare;

Revizuirea cărții albastre

131.  reamintește că, în Agenda privind migrația, Comisia și-a anunțat intenția de a revizui Directiva privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate („Directiva privind cartea albastră”), concentrându-se în special pe domeniul de aplicare (posibila includere a întreprinzătorilor care doresc să investească în Europa) și îmbunătățind normele privind mobilitatea în cadrul UE;

132.  reiterează faptul că raportul Comisiei privind punerea în aplicare a Directivei actuale privind cartea albastră subliniază lacunele acesteia, inclusiv nivelul foarte limitat de armonizare determinat de competențele discreționare ample pe care aceasta le acordă statelor membre, în special dreptul statelor membre de a menține sisteme naționale paralele;

133.  consideră, de asemenea, că este clar că directiva ar trebui să vizeze nu doar persoanele înalt calificate, ci și anumite ocupații care necesită calificări înalte, pentru care s-a dovedit că există un deficit al forței de muncă; consideră, în plus, că revizuirea cărții albastre ar trebui să fie ambițioasă și cu obiective specifice și că ar trebui să încerce să elimine inconsecvențele din actuala directivă, în special în ceea ce privește sistemele naționale paralele; recomandă să se aibă în vedere revizuirea domeniului de aplicare pentru a-i include pe resortisanții din țările terțe care ar putea contribui la acoperirea lacunelor identificate pe piețele muncii din Uniune;

134.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre și EASO, Frontex, Europol, Eurojust, FRA, eu-LISA, Consiliului Europei, Comitetului Regiunilor și Comitetului Economic și Social European.

16.11.2015

AVIZ al Comisiei pentru afaceri externe

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE

(2015/2095(INI))

Raportor pentru aviz: Demetris Papadakis

SUGESTII

Comisia pentru afaceri externe recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  își exprimă îngrijorarea cu privire la evenimentele recente de la frontierele UE, care sunt rezultatul unei crize fără precedent a migrației și care au evidențiat deficiențele sistemului actual de primire a refugiaților și migranților și subliniază importanța unei armonizări sporite a politicilor în materie de azil și migrație, la nivelul UE și la nivel internațional;

2.  subliniază necesitatea unei abordări globale a migrației la nivelul UE, care să asigure coerența dintre politicile sale interne și cele externe, să includă toate rutele de migrație și să se bazeze pe solidaritate, pe respectarea deplină a drepturilor omului și pe conformitatea cu legislația internațională și cu valorile care stau la baza UE;

3.  consideră că o astfel de strategie globală a UE ar trebui să fie un element-cheie al noii strategii globale a UE în domeniul politicii externe și de securitate, pentru a contribui activ la stabilizarea vecinătății UE și pentru a preveni producerea unor crize umanitare similare în viitor;

4.  solicită UE și statelor sale membre să oprească construcția de ziduri la frontierele externe ale UE și să înceteze împiedicarea refugiaților și a migranților să ajungă pe teritoriul UE;

5.  își exprimă îngrijorarea față de tendința crescută a deportărilor ilegale la fața locului și respinge aceste practici întrucât contravin drepturilor omului și statului de drept; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la soarta resortisanților țărilor terțe și a apatrizilor readmiși în temeiul acordurilor UE de readmitere, inclusiv cazurile de detenție nedeterminată, incertitudine juridică sau returnare în țara de origine;

6.  subliniază faptul că instabilitatea și conflictele persistente din vecinătatea UE au un impact semnificativ asupra numărului de migranți, de refugiați și de persoane strămutate; consideră că un răspuns pe termen lung, realist și eficient, la criza umanitară din Mediterana poate fi obținut numai dacă sunt abordate cauzele profunde, în special instabilitatea, războiul, terorismul, lipsa siguranței și încălcarea drepturilor omului, precum și sărăcia, inechitatea, persecuția, corupția, schimbările climatice și dezastrele naturale; subliniază nevoia urgentă a inițierii de către UE a unor eforturi diplomatice comune cu parteneri internaționali și cu autorități și organizații regionale reprezentative, precum Uniunea Africană și Liga Statelor Arabe, pentru a răspunde provocărilor cu care se confruntă țările fragile și pentru a urmări prevenirea conflictelor;

7.  este convins că actuala criză a migranților și refugiaților este legată de conflictul din Siria și din alte părți din Orientul Mijlociu și de instabilitatea din regiunea MENA în ansamblu, iar UE trebuie să depună toate eforturile pentru combaterea acestei instabilități; solicită o punere în aplicare adecvată a strategiei UE împotriva Da'esh; invită UE și statele sale membre să sprijine proactiv efortul depus de ONU pentru rezolvarea conflictului din Siria și să sporească eforturile diplomatice de rezolvare a conflictelor actuale din vecinătate și din Orientul Mijlociu, în colaborare cu toți actorii din regiune, cu sprijinul și în sprijinul ONU;

8.  salută Planul de acțiune al Summitului de la Valletta, care ar trebui să servească drept bază pentru o strategie de perspectivă UE-Africa, guvernată de principiile solidarității, parteneriatului și responsabilității comune ca răspuns la provocările umane, sociale și politice ale fluxurilor migratorii dintre Africa și UE; solicită punerea în aplicare pe deplin și monitorizarea rezultatelor obținute la Summitul de la Valletta; subliniază importanța angajamentului UE față de Africa prin dezvoltarea cooperării pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și a strămutării forțate; recunoaște că ar trebui să se facă eforturi mai mari în direcția migrației legale și a posibilităților de mobilitate;

9.  subliniază faptul că țările din Balcanii de Vest, ca rută de tranzit pentru refugiați și migranți care se îndreaptă spre state membre ale UE, au fost supuse unei presiuni severe, în creștere, cu consecințe umanitare semnificative și, prin urmare, trebuie să fie sprijinite; salută propunerea din Concluziile Consiliului din 12 octombrie 2015 (12880/15) de extindere a domeniului de aplicare al fondului fiduciar regional al UE creat ca răspuns la criza din Siria („Fondul Madad”) la Balcanii de Vest; sprijină Declarația Conferinței la nivel înalt privind ruta est-mediteraneeană și a Balcanilor de Vest, din 8 octombrie 2015 de la Luxemburg, și solicită punerea urgentă în aplicare a acesteia și monitorizarea rezultatelor;

10  subliniază faptul că țările învecinate cu Siria, potrivit estimărilor UNHCR, au primit aproximativ 4 milioane de refugiați sirieni; reamintește că Turcia, Libanul și Iordania sunt supuse unor fluxuri masive de refugiați și subliniază nevoia unui sprijin efectiv al UE și al unei cooperări strânse cu aceste țări, pentru a soluționa criza umanitară și a crea condiții mai bune pentru refugiați; menționează că implicarea activă a statelor din Golf ar avea un impact pozitiv, fiind o dovadă de solidaritate; subliniază, în paralel, importanța susținerii țărilor aflate în prima linie, precum Grecia, Italia și Malta, cu mecanisme noi sau consolidate, pentru a face față unor crize umanitare de asemenea amploare;11.  consideră că UE ar trebui să le acorde sprijin deplin statelor în curs de aderare, și anume FYROM și Serbia, în tratarea afluxului de migranți și de refugiați; totuși, avertizează cu privire la impactul negativ pe care acțiunile acestora l-ar putea avea asupra progresului lor către integrarea în UE și le reamintește guvernelor respective obligațiile internaționale pe care le au în privința drepturilor omului;

12.  solicită ca ÎR/VP și Serviciului European de Acțiune Externă să le fie acordate mandatul și instrumentele necesare pentru desfășurarea acțiunii politice și diplomatice necesare în regiune în cadrul Politicii externe și de securitate comune, în coordonare cu statele membre;

13.  susține o cooperare mai extinsă și mai intensă a UE cu țările terțe de origine și de tranzit, cu respectarea deplină a drepturilor migranților, prin acorduri bilaterale, parteneriate pentru mobilitate și acorduri de cooperare tehnică, cu privire la care trebuie asigurate mecanisme de monitorizate care să implice organizații ale societății civile locale, urmărind:

  –  să dezvolte o abordare pe termen lung a crizei migrației în Mediterana, cu adaptarea la diferitele cauze ale fluxurilor migratorii și cu diferențierea acestora;

  –  să lupte împotriva rețelelor de introducere clandestină a persoanelor și de trafic de persoane;

  –  să asigure crearea de capacități în domeniul sistemelor de azil și de control la frontiere;

  –  să ofere protecție persoanelor care au nevoie de aceasta, în colaborare cu UNHCR și ONG-uri specializate;

  –  să consolideze abordarea globală în materie de migrație și mobilitate;

  –  să instituie coridoare umanitare;

  –  să instituie cadre pentru migrația în siguranță și legală și să reducă restricțiile existente referitoare la reîntregirea familiei;

  –  să acorde vize umanitare;

  –  să pună în aplicare o politică de returnare umană și eficientă pentru migranții aflați în situație neregulamentară;

14.  solicită parteneriate privind mobilitatea și acorduri circulare privind migrația pentru a facilita circulația resortisanților din țări terțe între aceste țări și UE și pentru a susține dezvoltarea socioeconomică a ambelor părți;

15.  invită ÎR/VP să ia măsuri concrete în cadrul ONU în vederea acordării de către Consiliul de Securitate a unui mandat Uniunii Europene pentru a acționa, în porturi, împotriva infrastructurii grupurilor care organizează trecerea ilegală a frontierei de către migranți;

16.  ia act de propunerea Comisiei privind țări terțe „sigure și nesigure”; invită principalele țări de origine și de tranzit pentru migrația ilegală către UE să pună în aplicare în mod integral și eficient acordurile bilaterale de readmisie existente, cât de curând posibil; subliniază că, la încheierea sau punerea în aplicare a acordurilor de readmisie, ar trebui să se garanteze că aceste țări terțe respectă legislația internațională relevantă și obligațiile privind drepturile omului; subliniază, în plus, necesitatea de a îmbunătăți cooperarea transfrontalieră cu statele membre învecinate în această privință, inclusiv printr-o cooperare operațională și tehnică sporită cu EASO și Frontex;

17.   consideră, în același timp, că UE ar trebui să instituie un program de relocare obligatoriu pentru refugiați, în strânsă colaborare cu UNHCR, cu cote și un mecanism de transfer permanent, obligatoriu, dar flexibil, care să se declanșeze automat în întreaga UE, bazat pe criterii obiective și care să țină seama de situația și de condițiile de primire din statele membre de intrare, precum și de nevoile și, în măsura posibilului, de preferințele refugiaților;

18.  salută sporirea resurselor pentru operațiunile Triton și Poseidon; ia act de lansarea operațiunii EUNAVFOR Med/Sophia împotriva introducerii clandestine a persoanelor și traficului de persoane din Mediterana și sprijină consolidarea gestionării frontierelor externe ale Uniunii; ia act de tranziția spre a doua etapă a operațiunii în conformitate cu legislația internațională și subliniază necesitatea cooperării cu țări terțe pentru combaterea eficientă a rețelelor de crimă organizată ale traficanților de migranți; insistă, cu toate acestea, asupra faptului că sunt necesare mecanisme de căutare și salvare mai ample, susținute, coordonate și eficiente în Mediterana pentru a salva vieți, în special prin instituirea unei paze de coastă europene, și o politică a UE privind azilul, protecția subsidiară și protecția temporară care să respecte pe deplin obligațiile de ordin juridic în temeiul Convenției de la Geneva, a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului și a Convenției europene a drepturilor omului și care să respecte principiul nereturnării;

19.  subliniază că migranții și refugiații și în special copiii neînsoțiți sunt foarte vulnerabili și, în consecință, sunt expuși pericolului de a fi victimele traficului de persoane; subliniază că este necesar să se asigure îngrijiri speciale pentru femeile și copiii refugiați și migranți care sunt victime ale traficanților și să li se ofere acestora asistență medicală și psihologică și o protecție adecvată a copiilor; invită UE și statele membre să includă aspecte privind copiii și o perspectivă de gen în politicile lor din domeniul imigrației, integrării și azilului și insistă asupra necesității unei abordări UE a migrației și a gestiunii frontierelor care să respecte drepturile persoanelor vulnerabile și principiul fundamental al interesului superior al copilului;

20.  consideră că asistența pentru cooperare și dezvoltare, în conformitate cu principiile coerenței politicilor pentru dezvoltare, joacă un rol esențial în ceea ce privește abordarea cauzelor profunde ale migrației; invită statele membre să își revizuiască asistența pentru dezvoltare, în conformitate cu angajamentul de 0,7 % din PIB, în scopul atingerii obiectivelor de dezvoltare durabilă; salută faptul că unul dintre obiectivele Summitului de la Valetta este o mai bună orientare a asistenței pentru dezvoltare și cooperare în Africa; subliniază că UE trebuie să continue să sprijine, pe termen lung și la nivel practic, eforturile internaționale în vederea reducerii sărăciei și eradicării corupției, precum și pentru consolidarea păcii, promovarea democrației și a guvernanței, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale, egalitatea de gen, ocuparea forței de muncă și educație, pentru stabilitatea regională, politică și economică, securitate și prosperitate;

21.  consideră că criza migranților și a refugiaților din Mediterana poate fi soluționată numai cu voință politică susținută, cooperare internațională și coordonare între instituțiile UE și statele membre și consideră că UE ar putea lua inițiativa convocării unei Conferințe internaționale sub egida ONU pentru abordarea crizei la nivel umanitar;

22.  consideră că programele de protecție regională (PPR), care vizează consolidarea capacității țărilor terțe din regiunile din care provin un număr considerabil de refugiați sau prin care tranzitează, ar putea fi consolidate semnificativ prin deschiderea unor dialoguri politice între UE și țările terțe, oferind astfel mai multă greutate și angajament;

23.  invită Comisia și statele membre să adopte măsurile legislative și administrative necesare pentru a permite eliberarea de vize de urgență și a facilita furnizarea de adăpost temporar apărătorilor drepturilor omului aflați în pericol în regiunea mediteraneeană; îndeamnă statele membre să acorde o atenție deosebită cazurilor legate de solicitări de azil politic, pentru a preveni orice returnare care ar putea avea ca efect încălcări ale drepturilor omului;

24.  salută crearea Fondului fiduciar de urgență pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutărilor de persoane în Africa, care urmărește să asigure stabilitatea și să contribuie la o gestionare mai bună a migrației în țările din Africa și în regiunile cele mai afectate de migrație; subliniază, totuși, nevoia unor garanții cu privire la sursa finanțărilor și la acțiunile pentru care acestea vor fi utilizate; invită statele membre să își demonstreze angajamentul puternic prin contribuții care să ducă la atingerea sumei de 1,8 miliarde de euro promisă; subliniază necesitatea mobilizării de fonduri suplimentare pentru deblocarea potențialului neexploatat al continentului african, care va contribui, prin comerț și investiții, la o dezvoltare durabilă și la reducerea sărăciei;

25.  subliniază faptul că vor fi necesare resurse bugetare suplimentare la nivelul UE, în special ajutor umanitar, pentru soluționarea crizei migranților și a refugiaților din Mediterana; solicită înființarea de centre de informare privind migrația în țări terțe și notează desfășurarea rapidă a unor ofițeri europeni de legătură în materie de migrație în cadrul delegațiilor UE din țările terțe cheie pentru a colecta informații cu privire la fluxurile de migranți, pentru a se coordona cu ofițerii naționali de legătură și a coopera direct cu autoritățile locale, permițând astfel activarea sistemelor de alertă timpurie la nivelul UE pentru a reacționa rapid la noile crize ale migrației;

26.  încurajează VP/ÎR și SEAE să sprijine în continuare procesul de ratificare a Convenției ONU împotriva criminalității transnaționale organizate, a Protocolului la aceasta privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special de femei și copii, a Protocolului împotriva traficului ilegal de migranți pe cale terestră, a aerului și pe mare și a Protocolului împotriva fabricării și traficului ilegale de arme de foc, piese și componente ale acestora, precum și de muniții;

27.  își exprimă îngrijorarea cu privire la extinderea tendinței de incriminare în problemele actuale legate de migrație, în defavoarea drepturilor omului de care beneficiază persoanele respective, și cu privire la maltratarea și la detenția arbitrară a refugiaților în țări terțe; îndeamnă UE să abordeze această problemă, inclusiv în cadrul dialogurilor sale privind drepturile omului și în subcomitete pentru justiție, libertate și securitate și să dezvolte capacitățile de protecție ale țărilor terțe de tranzit;

28.  solicită Comisiei și SEAE să participe activ la dezbaterile referitoare la termenul de „refugiat climatic”, inclusiv la o posibilă definiție juridică în dreptul internațional sau în orice acord internațional obligatoriu din punct de vedere juridic;

29.  recunoaște faptul că statutul de apatrid reprezintă o provocare în ceea ce privește drepturile omului; solicită Comisiei și SEAE să combată statutul de apatrid în toate acțiunile externe ale UE, în special abordând problema discriminării bazate pe gen, religie sau statutul de minoritar în cadrul legislației privind cetățenia, promovând dreptul copilului la cetățenie și sprijinind campania Agenției ONU pentru refugiați (UNHCR) care vizează să elimine statutul de apatrid până în 2024;

30.  solicită Comisiei să consulte Parlamentul European înainte de încheierea oricărui acord între Frontex și o țară terță; insistă asupra faptului că aceste acorduri trebuie să prevadă măsuri de protecție adecvate pentru a se garanta respectarea deplină a standardelor privind drepturile omului, inclusiv în ceea ce privește operațiunile de returnare, de patrulare în comun, de căutare și salvare sau de interceptare.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

16.11.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

49

6

6

Membri titulari prezenți la votul final

Lars Adaktusson, Michèle Alliot-Marie, Francisco Assis, James Carver, Javier Couso Permuy, Andi Cristea, Arnaud Danjean, Mark Demesmaeker, Georgios Epitideios, Knut Fleckenstein, Eugen Freund, Sandra Kalniete, Manolis Kefalogiannis, Afzal Khan, Janusz Korwin-Mikke, Eduard Kukan, Ilhan Kyuchyuk, Barbara Lochbihler, Sabine Lösing, Ulrike Lunacek, Andrejs Mamikins, Ramona Nicole Mănescu, Tamás Meszerics, Francisco José Millán Mon, Javier Nart, Pier Antonio Panzeri, Demetris Papadakis, Vincent Peillon, Tonino Picula, Kati Piri, Andrej Plenković, Cristian Dan Preda, Jozo Radoš, Sofia Sakorafa, Jacek Saryusz-Wolski, Alyn Smith, Jaromír Štětina, Charles Tannock, László Tőkés, Johannes Cornelis van Baalen

Membri supleanți prezenți la votul final

Ignazio Corrao, Luis de Grandes Pascual, Angel Dzhambazki, Tanja Fajon, Mariya Gabriel, Liisa Jaakonsaari, Javi López, Norica Nicolai, Urmas Paet, Miroslav Poche, Soraya Post, Marietje Schaake, Helmut Scholz, Igor Šoltes, Renate Sommer, Traian Ungureanu, Marie-Christine Vergiat

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Beatriz Becerra Basterrechea, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Ivan Štefanec, Patricija Šulin

12.11.2015

AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la situația din Marea Mediterană și necesitatea unei abordări holistice a migrației de către UE

(2015/2095(INI))

Raportoare pentru aviz: Beatriz Becerra Basterrechea

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că, pentru a găsi rezolvări sustenabile și pe termen lung, criza actuală a migrației nu poate fi soluționată decât în contextul unei abordări holistice europene, care ar trebui să constituie componenta unei priviri de ansamblu exhaustive asupra migrației, în cadrul Agendei 2030; subliniază, de aceea, necesitatea ca statele membre să coopereze mai îndeaproape în ceea ce privește gestionarea fluxurilor migratorii; solicită o inițiativă de lansare a unei noi agende europene privind migrația care trebuie să se bazeze pe drepturi, concepută de Parlamentul European, de Comisie și de Consiliul European, cu implicarea directă a părților interesate relevante, ca organizațiile migranților, în procesul decizional și care să fie sprijinită prin solidaritate și responsabilitate în rândul statelor membre; pune accentul asupra faptului că această agendă trebuie să includă înlocuirea Regulamentului Dublin cu un sistem european centralizat privind azilul, care să țină seama de preferințele solicitanților de azil și ale refugiaților, permițând crearea unui spațiu de securitate, libertate și justiție, să armonizeze procedurile de acordare a azilului și să asigure un control eficace la frontiera externă comună; subliniază necesitatea unui sistem permanent și obligatoriu de transfer al solicitanților de azil care beneficiază de protecție internațională;

2.  condamnă faptul că Comisia a trebuit să aștepte izbucnirea unei crize umanitare fără precedent, urmată de o puternică reacție de protest și solidaritate din partea societății civile, înainte să își regândească politicile eșuate în materie de migrație și să adopte o abordare holistică ce presupune dezvoltare, cooperare și respectarea principiului coerenței politicilor în favoarea dezvoltării;

3.  insistă asupra unei îmbunătățiri imediate a condițiilor de viață îngrozitoare ale milioanelor de persoane aflate în tabere de refugiați, în special în Turcia, Iordania și Liban; le solicită Uniunii Europene și statelor membre să își îmbunătățească ajutorul umanitar și mecanismele de sprijin destinate țărilor care se învecinează cu zone de conflict și care găzduiesc cel mai mare număr de refugiați; salută angajamentul Comisiei de a-și mări sprijinul financiar acordat acestor țări și cheamă statele membre să-și respecte promisiunile; reamintește că se impune o eradicare eficace a cauzelor profunde ale migrației, însoțită de răspunsuri la inegalitățile mondiale, încălcările drepturilor omului, pauperitate, șomaj, fragilitatea statelor și schimbările climatice și subliniază, în acest sens, că este esențial să se depună eforturi în vederea soluționării pașnice a conflictelor armate; ia act de reuniunea la nivel înalt desfășurată la La Valletta, în perioada 11-12 noiembrie 2015, care a constituit o oportunitate pentru o abordare integrată în vederea eradicării cauzelor profunde ale migrației forțate;

4.  consideră că politica europeană privind migrația trebuie să aplice o distincție între „refugiați”, pe de o parte, și „migranți economici”, pe de altă parte; subliniază că aceste două categorii de migranți trebui să facă obiectul unor abordări diferite;

5.  subliniază că bărbații, femeile și copiii afectați de criza actuală fug de persecuție religioasă sau politică, de război, de dictatură, de oprimare, de tortură, de decapitări etc. și drepturile lor ca ființe umane nu sunt negociabile; remarcă faptul că majoritatea acestora decurg din Convenția de la Geneva din 1951 privind statutul refugiaților, care a fost ratificată de toate cele 28 de state membre; îi solicită Uniunii Europene să aplice sancțiuni țărilor care încalcă aceste drepturi și care, prin aceasta, nu respectă una dintre condițiile fundamentale ale aderării lor la UE;

6.  le solicită Comisiei și Consiliului ca, în cadrul cooperării transatlantice pentru politica de dezvoltare, să invite Statele Unite să conlucreze cu noi în vederea opririi afluxului de migranți prin intensificarea cooperării pentru dezvoltare în Africa și Orientul Mijlociu și prin acordarea cu eficacitate de asistență pentru milioanele de oameni care trăiesc în taberele de refugiați;

7.  insistă asupra necesității unei mai bune integrări a corelației complexe dintre dezvoltare și migrație, astfel ca politicile UE care urmăresc gestionarea migrației în UE să devină compatibile cu cele care urmăresc reducerea pauperității din lumea în curs de dezvoltare și atenuarea unora dintre cauzele migrației forțate, de exemplu prin maximalizarea impactului asupra dezvoltării al remiterilor, reducând costul acestora; reiterează nevoia de a depune eforturi concrete alături de țările terțe în vederea identificării cauzelor care generează aceste fluxuri migratorii, ca o alternativă la concentrarea exclusivă asupra consecințelor acestora; ; reamintește că emigrația crește odată cu dezvoltarea economică până când țările ating un statut de țară cu venituri medii superioare (aproximativ 7 000 - 8 000 USD per capita), după care începe să scadă; subliniază, prin urmare, că, pentru a găsi o soluție sustenabilă, pe termen lung, cooperarea și gestionarea fluxurilor migratorii trebuie să fie mai strânsă; recunoaște că dezvoltarea economică sustenabilă și edificarea unui stat de drept, bazat pe instituții democratice, puternice și transparente, contribuie în mare măsură la eradicarea cauzelor profunde ale migrației forțate; cheamă UE și toate părțile interesate internaționale să-și intensifice cooperarea pentru dezvoltare și să aducă îmbunătățiri instrumentelor destinate dialogului politic în curs de desfășurare; 

8.  este preocupat de încercările de a deturna creditele destinate ajutorului pentru dezvoltare pentru soluționarea unor aspecte ale migrației care nu au legătură cu dezvoltarea; respinge faptul că cheltuielile în sprijinul refugiaților din țările donatoare ar putea fi deja contabilizate ca ajutor pentru dezvoltare oficial; respinge planurile de corelare a ajutorului pentru dezvoltare cu mai multe controale la frontieră sau acorduri de readmisie cu țări terțe; îndeamnă statele membre și Comisia să mărească volumul finanțării și amploarea mijloacelor disponibile de răspuns la crizele umanitare; solicită un plan pe termen mai îndelungat, care să includă măsuri urmărind consolidarea rolului agențiilor ONU; salută crearea unui Fond fiduciar regional al Uniunii Europene ca răspuns la criza siriană și a unui Fond fiduciar de urgență pentru Africa, ca instrument eficace de combatere a destabilizării, strămutării forțate și migrației neregulamentare; îi solicită Comisiei să mărească transparența în cazul Fondului fiduciar de urgență pentru pentru Africa; încurajează statele membre să contribuie la fondul fiduciar și subliniază că monitorizarea și evaluarea proiectelor și programelor finanțate va fi esențială pentru a avea certitudinea că Fondul își atinge obiectivele, ajutându-i în mod direct pe cei aflați în nevoie și nu finanțând guverne care se fac vinovate de încălcarea drepturilor omului;

9.   îndeamnă UE, Uniunea Africană și Organizația Națiunilor Unite să-și întărească cooperarea la nivel internațional în ceea ce privește migrația pentru a crea căi legale de migrare și cheamă Comisia și statele membre să maximalizeze contribuția pozitivă a migrației și a mobilității în cadrul dezvoltării mondiale, după cum s-a admis pentru prima dată în agenda de dezvoltare post-2015, precum și în Obiectivele de dezvoltare durabilă propuse și în țintele acestora privind migrația; îndeamnă statele membre să faciliteze integrarea imigranților, a căror implicare activă în societate contribuie la promovarea dezvoltării sociale și economice și a diversității culturale în Uniune; încurajează autoritățile UE și ale statelor membre să îmbunătățească recunoașterea calificărilor academice și profesionale ale migranților în vederea unei integrări mai bune și mai rapide a acestora pe piața muncii;

10.  reamintește că dreptul de a părăsi orice țară, inclusiv propria țară, este consfințit la articolul 13 din Declarația Universală a Drepturilor Omului a Organizației Națiunilor Unite; subliniază că, deși acesta este o libertate și un drept fundamental, de care ar trebui să se bucure fiecare, singurii care pot exercita cu adevărat acest drept sunt numai cetățenii din Nordul globului și cetățenii cei mai bogați din Sudul globului; subliniază necesitatea mai bunei și mai deplinei implementări a principiului nereturnării care, în special pentru solicitanții de azil, este corolarul dreptului de a migra și este prevăzut la articolul 33 din Convenția din 1951 privind statutul refugiaților, este inclus în Protocolului din 1967 privind statutul refugiaților și este repetat la articolul 3 din Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1984 împotriva torturii și a altor pedepse și tratamente cu cruzime, inumane și degradante;

11.  subliniază necesitatea de a proteja, promova și pune în practică dreptul internațional de a solicita azil, consfințit la articolul 14 din Declarația Universală a Drepturilor Omului a Organizației Națiunilor Unite, inclusiv necesitatea de a respecta mai bine și pe deplin principiul nereturnării; subliniază importanța înființării și a consolidării centrelor de informare din țările de emigrație și de tranzit, după modelul Centrului de informare și de gestionare a migrației (CIGEM) din Mali; subliniază faptul că lipsa unor căi legale lasă mulți bărbați, femei și copii fără altă alternativă decât aceea de a recurge la traficanți, cu costuri și riscuri enorme pentru propria lor viață; îi solicită UE să pună în aplicare legislația existentă și să creeze mai multe căi sigure și legale de intrare și ședere în UE;

12.  respinge propunerile formulate de statele membre de înființare a unor centre de azil în țări terțe și de a implica Turcia și țările din nordul Africii în operațiunile europene de căutare și salvare cu scopul de a intercepta refugiați și a-i duce înapoi pe teritoriul turc sau african; invită, în acest sens, Comisia să-i prezinte Parlamentului o evaluare a măsurii în care aceste propuneri respectă legislația internațională privind azilul și o evaluare a obstacolelor de natură practică și juridică în calea implementării lor; solicită înlocuirea procesului de la Khartoum cu un proces bazat pe respectarea deplină a drepturilor omului, axat pe îmbunătățirea condițiilor de trai și care să aibă drept scop abordarea cauzelor care stau la baza migrației; îndeamnă Comisia și Consiliul ca, în cadrul summitului de la La Valletta din noiembrie, să pună accentul pe cauzele profunde ale migrației, cum ar fi sărăcia, inegalitățile, nedreptățile, schimbările climatice, corupția, proasta guvernanță și conflictele armate;

13.  consideră că situațiile și dificultățile cu care se confruntă femeile, fetele și grupurile vulnerabile, cum sunt persoanele în etate, copiii, persoanele cu dizabilități, minoritățile și alții în contextul procesului de migrare în EU și consecințele acestora asupra drepturilor omului și a emancipării lor sunt de mare importanță; consideră că situațiile și dificultățile cu care se confruntă migranții LGBTI în cursul procesului de migrare și în interiorul UE au, de asemenea, o importanță majoră; solicită includerea unei dimensiuni LGBTI explicite în toate politicile legate de migranți; evidențiază nevoia vitală a unei dimensiuni integratoare în cadrul politicilor privind migrația care să țină seama de caracteristicile specifice ale fiecărui grup vulnerabil și solicită includerea acesteia în toate politicile care privesc migranții; remarcă faptul că legislația europeană în domeniul azilului include mutilarea genitală printre criteriile care trebuie să fie luate în considerare la soluționarea cererilor de azil; insistă asupra necesității de a respecta drepturile omului și drepturile individuale ale celor mai vulnerabili dintre migranți;

14.  le solicită Uniunii Europene și statelor sale membre să se asigure că migranții beneficiază de acces la drepturile și serviciile care le garantează egalitatea și care previn escaladarea rasismului și a xenofobiei în UE;

15.  reamintește necesitatea ca interesul superior al copiilor și al copiilor neînsoțiți să fie sprijinit, de exemplu în privința azilului, în conformitate cu Convenția Internațională cu privire la drepturile copilului din 1989 și cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. subliniază necesitatea consolidării sistemelor de protecție a copiilor, pentru a-i apăra în permanență de abuzuri și exploatare, inclusiv prin furnizarea unor servicii esențiale, cum sunt îngrijirile medicale, sprijinul psihologic, educația de calitate și măsurile specifice pentru integrarea lor treptată în statele membre; solicită acordarea unei atenții speciale nevoilor familiilor separate și a celor lăsate în urmă și revizuirii Directivei 2003/86/CE a Consiliului în sensul facilitării reunificării familiilor;

16.  le solicită Comisiei și UE să respecte pe deplin principiul coerenței politicilor pentru dezvoltare în cadrul politicilor privind migrația și, în special, implementarea agendei europene privind migrația, luând în considerare, în această privință, legătura dintre politicile interne și cele externe și, prin urmare, relația dintre politicile privind dezvoltarea și cele privind migrația, per de o parte, și politicile în materie de protecție socială și de ocupare a forței de muncă din statele membre, pe de altă parte; subliniază, în consecință, necesitatea unei încorporări mai sistematice a dimensiunii dezvoltării în politicile din domeniul migrației; reamintește că unele politici ale UE și eforturile limitate de combatere a fluxurilor ilicite de capital din țările în curs de dezvoltare contribuie indirect la instabilitate și la fluxurile migratorii; cere, în consecință, ca Comisia să prezinte un plan de acțiune privind coerența politicilor; subliniază importanța asigurării coerenței politice și a coordonării între acțiunea externă a UE și politicile în materie de securitate, apărare, comerț, ajutor umanitar și cooperare pentru dezvoltare; consideră că responsabilitățile europene în contexte conflictuale ar trebui să fie asumate integral, prin eforturi mai intense dedicate menținerii păcii și soluțiilor durabile pentru refugiați (relocare, integrare locală, mobilitate și reîntoarcere, atunci când este posibil); le solicită Comisiei și statelor membre să facă mai mult pentru a pune de acord politicile interne și externe care implică migrația, astfel încât mobilitatea persoanelor să devină mai facilă, în folosul propriei lor bunăstări și a celei a familiilor lor;

17.  își exprimă îngrijorarea cu privire la numărul tot mai mare de refugiați climatici, cauzat de secetă, de foamete și de deteriorarea standardelor de trai și sănătate; consideră că populațiile care trăiesc în țările cel mai puțin dezvoltate sunt mai vulnerabile la efectele schimbărilor climatice, care pot avea efecte asupra inegalităților și instabilității sociale tot mai pregnante din aceste țări;

18.  îi solicită Comisiei să își coordoneze politicile de dezvoltare cu cele economice, în vederea eradicării exploatării resurselor umane și naturale din țările terțe, care subminează scopul oricărui fel de ajutor pentru dezvoltare; le solicită Uniunii Europene și statelor sale membre să reglementeze strict activitățile societăților transnaționale care își au sediul în Europa și își desfășoară activitatea în țări terțe;

19.  sprijină ferm difuzarea efectivă și implementarea integrală a Principiilor directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului (UNGP) în interiorul și în afara UE și subliniază necesitatea de a lua toate măsurile politice și legislative necesare pentru eliminarea lacunelor la punerea în aplicare efectivă a Principiilor directoare ale ONU, inclusiv în ceea ce privește accesul la justiție; reamintește că scopul Principiilor directoare ale ONU nu este crearea de noi obligații juridice internaționale, ci stabilirea unui standard mondial comun de prevenire și abordare a impactului advers al activităților de afaceri asupra drepturilor omului;

20.  evidențiază nevoia includerii politicilor privind accesul la medicamentele de bază în vederea coerenței politicii de dezvoltare; afirmă că ar trebui să se acorde o atenție specială aspectelor legate de reglementarea activității comerciale și a proprietății intelectuale, dată fiind importanța acestora pentru furnizarea eficace a medicamentelor în țările în curs de dezvoltare;

21.  este consternat de faptul că 61 % din fondurile publice pentru dezvoltare se reîntorc în țările donatoare, printre altele din cauza modului de atribuire a contractelor de achiziții publice, precum și a serviciului datoriei; solicită, așadar, o creștere a ajutorului real, care să aibă un efect pozitiv asupra nevoilor populației;

22.  invită Comisia să revizuiască sistemele de evaluare a Ajutorului european și de monitorizare axată pe rezultate, care sunt esențiale pentru planificarea, elaborarea și implementarea politicilor și a intervențiilor UE, precum și pentru mărirea transparenței și a responsabilizării democratice; reamintește că în centrul politicilor noastre ar trebui să se afle dezvoltarea și schimbările structurale sustenabile;

23.  deplânge faptul că, în anumite state membre, ca Italia, au avut loc fraude și nereguli administrative grave legate de administrarea anumitor centre de primire ale solicitanților de azil, comise adesea cu implicarea grupărilor de criminalitate organizată, ceea ce a dus atât la utilizarea necorespunzătoare a fondurilor europene, cât și la înrăutățirea condițiilor de viață și a protecției drepturilor omului în cazul migranților;

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

10.11.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

21

1

1

Membri titulari prezenți la votul final

Beatriz Becerra Basterrechea, Ignazio Corrao, Doru-Claudian Frunzulică, Nathan Gill, Charles Goerens, Enrique Guerrero Salom, Heidi Hautala, Maria Heubuch, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Linda McAvan, Norbert Neuser, Cristian Dan Preda, Lola Sánchez Caldentey, Elly Schlein, Pedro Silva Pereira, Davor Ivo Stier, Paavo Väyrynen, Bogdan Brunon Wenta, Rainer Wieland, Anna Záborská

Membri supleanți prezenți la votul final

Marina Albiol Guzmán, Louis-Joseph Manscour, Joachim Zeller

4.9.2015

AVIZ al Comisiei pentru bugete

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la situația din regiunea mediteraneană și necesitatea unei abordări globale a migrației la nivelul UE

(2015/2095(INI))

Raportor pentru aviz: Gérard Deprez

SUGESTII

Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  salută adoptarea de către Comisie a unei agende europene ambițioase în domeniul migrației; regretă faptul că Consiliul European, dincolo de declarațiile sale, nu are același nivel de ambiție și nu reușește să susțină Comisia;

2.  salută de propunerea Comisiei vizând crearea unui mecanism pentru relocarea a 40 000 de persoane în perioada 2016-2017, cu un cost total de 240 000 000 EUR; sprijină eforturile depuse de unele state membre care au acceptat numărul propus de Comisie și, în unele cazuri, chiar mai mult, dar regretă că, din cauza reticenței manifestate de unele state membre, nu a fost încă atinsă cifra de 40 000 de persoane;

3.  salută, de asemenea, recomandarea Comisiei de a institui un program de reinstalare, precum și suplimentarea cu 50 000 000 EUR pentru 2015 și 2016 prevăzută în acest scop; subliniază că suma alocată trebuie să corespundă necesităților reale, în funcție de viitoarele fluxuri de migrație și, prin urmare, trebuie adaptată corespunzător;

4.  salută călduros majorarea Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI), cu 57 000 000 EUR în al cincilea proiect de buget rectificat pe 2015 și cu peste 169 000 000 EUR (171 900 000 EUR după reprogramare) în proiectul de buget pe 2016; critică, însă, faptul că, deși fondurile alocate pentru consolidarea și dezvoltarea unui sistem european comun de azil urmează să crească cu peste 174 000 000 EUR (161 694 285 EUR după reprogramare), fondurile pentru migrația legală și integrare și cele pentru strategii de repatriere mai echitabile și mai eficiente urmează să scadă cu aproape 5 000 000 EUR (+ 9 985 847 EUR după reprogramare);

5.  solicită Comisiei să evalueze cât mai exact fondurile necesare pentru FAMI până în 2020 și, pe această bază, să prezinte o propunere de creștere a creditelor din capitolul 3 și, dacă este cazul, o distribuire ajustată a acestora între diferitele programe de implementare a fondului în contextul revizuirii cadrului financiar multianual, prevăzută până la sfârșitul anului 2016; subliniază, de asemenea, necesitatea ca aceste fonduri să aibă o valoare adăugată europeană reală, și nu doar să sprijine numai programele naționale existente;

6.  își manifestă intenția de a modifica nomenclatorul bugetar al fondurilor FAMI pentru a asigura o mai mare transparență și o monitorizare mai bună a alocării creditelor anuale între diferitele programe și instrumente de implementare a fondurilor; speră ca pe viitor fondul să beneficieze de un grad mai mare de flexibilitate;

7.  salută creșterea cu 41 245 000 EUR a fondurilor alocate FRONTEX în proiectul de buget pentru 2016; cere date fiabile privind costurile operațiunilor Triton și Poseidon; regretă, cu toate acestea, că, la 11 ani după instalarea sa la Varșovia, acordul între Frontex și guvernul polon cu privire la sediu nu a fost încă semnat, împiedicând astfel personalul agenției să lucreze în condiții optime; invită Comisia să furnizeze mai multe informații cu privire la propunerea de modificare a mandatului FRONTEX în ceea ce privește organizarea repatrierilor;

8.  ia act de faptul că Consiliul nu a redus liniile principale pentru FAMI și Fondul pentru securitate internă (FSI) la capitolul 3, subliniind că ar fi necesară o creștere; critică, însă, reducerile operate în linia bugetară pentru Instrumentul pentru cooperare și dezvoltare (ICD) (reducere cu 200 000 în credite de angajament și cu 5 milioane în credite de plată), în liniile bugetare pentru reducerea sărăciei atât pentru țările mediteraneene (reducere de 50 milioane în credite de angajament), cât și pentru Parteneriatul Estic (reducere de 12 milioane în credite de plată), precum și, în general, reducerile operate în bugetul pentru Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA); consideră că reducerile propuse sunt contraproductive în raport cu strategia generală de gestionare a viitoarelor fluxuri de migrație;

9.  subliniază că i se va cere Biroului European de Sprijin pentru Azil (EASO) să joace în viitor un rol mai mare în gestionarea aspectelor care țin de azil; constată că creșterea cu numai patru persoane a personalului este în mod clar insuficientă, iar fondurile alocate acestuia în proiectul de buget pe 2016 au fost micșorate (veniturile alocate nu sunt incluse) într-un moment în care necesitățile reale impun o mărire;

10.  recunoaște rolul Europolului în combaterea traficului de ființe umane și, în special, activitățile sale de combatere a rețelelor criminale, care necesită personal suplimentar în cel puțin trei noi puncte de acces recente; subliniază că suplimentarea cu doar trei persoane a schemei de personal nu este suficientă pentru a îndeplini aceste sarcini extrem de solicitante și că fondurile alocate în proiectul de buget pe 2016 nu asigură resurse suficiente pentru îndeplinirea adecvată a acestor sarcini;

11.  subliniază că agențiile JAI nu trebuie să fie afectate de reduceri de personal sau de redistribuiri automate de personal; solicită elaborarea unei veritabile strategii pe termen mediu și lung pentru aceste agenții;

12.  salută mărirea de fonduri pentru azil și imigrație, prevăzută în proiectul de buget pe 2016; subliniază că sumele necheltuite pot fi transferate la alte linii bugetare, pentru a face față provocărilor și evoluțiilor neprevăzute, după cum s-a subliniat în Agenda europeană pentru migrație;

13.  consideră că este esențial să se acorde o atenție specială modului în care sunt folosite toate fondurile legate de imigrație, în special în privința procedurilor de contractare și subcontractare, având în vedere că s-au înregistrat o serie de cazuri de fraudă și de administrare defectuoasă în statele membre;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

3.9.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

23

4

3

Membri titulari prezenți la votul final

Nedzhmi Ali, Jonathan Arnott, Lefteris Christoforou, Jean-Paul Denanot, Gérard Deprez, José Manuel Fernandes, Eider Gardiazabal Rubial, Carlos Iturgaiz, Bernd Kölmel, Zbigniew Kuźmiuk, Vladimír Maňka, Ernest Maragall, Clare Moody, Siegfried Mureșan, Victor Negrescu, Liadh Ní Riada, Patricija Šulin, Eleftherios Synadinos, Paul Tang, Indrek Tarand, Isabelle Thomas, Inese Vaidere, Daniele Viotti, Marco Zanni

Membri supleanți prezenți la votul final

Anneli Jäätteenmäki, Andrey Novakov, Nils Torvalds, Tomáš Zdechovský

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Anthea McIntyre, Tatjana Ždanoka

18.2.2016

AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la situația din Mediterana și necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE

(2015/2095(INI))

Raportoare pentru aviz: Elisabeth Morin-Chartier

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  salută eforturile Comisiei de a crea o agendă ambițioasă în domeniul migrației și solicită cu insistență Consiliului European să adopte o poziție mai ambițioasă, cu o mai mare atenție la detalii, și să acționeze la unison pentru a veni cu răspunsuri ferme și prompte la criza migrației; solicită Consiliului să fie proactiv și să sprijine Comisia prin acțiuni concrete și prompte și măsuri practice care să vizeze atingerea intereselor comune, bazate pe principiile solidarității și distribuirii echitabile a responsabilității între toate statele membre; regretă atitudinea de blocaj a unor state membre în problema adoptării unei soluții politice sustenabile și eficace care să respecte valorile politice care stau la baza creării Uniunii Europene, printre care respectarea statului de drept, a drepturilor omului și a principiilor nediscriminării, solidarității și responsabilității comune;

2.  observă că actualul val de refugiați reprezintă o provocare europeană în context global care ar trebui tratată ca atare și în Consiliul European;

3.  subliniază că în primul rând dimensiunea socială a valului de refugiați face necesară o politică europeană comună în materie de azil, o dezbatere a acordurilor europene privind cotele, precum și înregistrarea la fața locului a celor mai vulnerabile grupuri de refugiați din țările cele mai împovărate care se învecinează cu regiunile de criză;

4.  subliniază că singura soluție viabilă pentru gestionarea fluxului de resortisanți din state terțe și de apatrizi este de a introduce cât mai curând posibil un mecanism de relocare permanentă pentru toate statele membre; reamintește că, pe termen mediu, problema pusă în primplan de criza refugiaților este aceea a voinței Europei de a-i integra pe refugiați în societate, în condițiile în care ei nu caută o rezidență permanentă; subliniază că educația și ocuparea forței de muncă sunt esențiale ca bază pentru o integrare reușită a refugiaților și a migranților; solicită, prin urmare, Comisiei, ca în strânsă coordonare cu statele membre, să adopte măsuri imediate și să opteze pentru un plan care să urmărească și să includă integrarea socială și profesională a refugiaților pe o piață a muncii europeană care suferă încă sub impactul crizei economice, ținând seama de diferențele între imigranții din motive economice și refugiați;

5.  subliniază că integrarea reală este un proces bidirecțional care necesită un angajament reciproc din partea refugiaților și a Europei și a cetățenilor săi; subliniază că este esențial să se încurajeze un sistem eficace de recunoaștere rapidă a statutului de refugiat și de alocare către țările de destinație, pentru a începe cât mai curând un proces de integrare socială și pe piața muncii; îndeamnă Comisia să promoveze convergența ascendentă a sistemelor de protecție sociale și un standard pentru eliberarea rapidă a permiselor de muncă pentru persoanele cu un statut de refugiat recunoscut, în toate statele membre;

6.  invită statele membre să facă schimb de bune practici cu privire la modul de integrare a refugiaților în societatea europeană și pe piața muncii; invită Comisia să valorifice experiența statelor membre și să prezinte o serie de recomandări cu privire la finalizarea cu succes a acestui proces;

7.  reamintește Principiile comune de bază pentru politica de integrare a imigranților în UE (PCB)(17) ca abordare de bază a integrării;

8.  invită Comisia să acorde atenție deosebită nevoilor persoanelor îndreptățite să beneficieze de protecție internațională și grupurilor vulnerabile, cum ar fi minorii neînsoțiți, femeile, tinerii, copiii și persoanele în vârstă și, în măsura posibilităților, să promoveze acțiuni relevante în țări terțe în etapa prealabilă plecării; cere să se acorde o atenție deosebită situației deseori vulnerabile a femeilor aflate în proces de integrare socială și pe piața muncii: este îngrijorat de numărul mare, potrivit ultimilor relatări, al copiilor refugiați neînsoțiți care sunt dați dispăruți și solicită autorităților să facă cercetări pentru a-i găsi;

9.  încurajează Comisia să poarte un dialog mai intens cu patronatul și sindicatele pe tema migrației și a competențelor profesionale, pentru a identifica deficitele de pe piața muncii în anumite sectoare industriale, inclusiv antreprenoriatul, și a deschide canale de migrație legală bine organizate și oportunități de angajare pentru refugiați; este de părere că acest dialog ar trebui să se bazeze pe o reprezentare echilibrată a intereselor pentru o integrare bazată pe drepturi a migranților și refugiaților pe piața muncii;

10.  susține în continuare că, la elaborarea politicilor de integrare în UE, trebuie să se țină seama de situația de pe piața muncii, mai ales în privința șomajului și a oportunităților de angajare, și de situația socială în cadrul mecanismului permanent de relocare a refugiaților, pentru ca acest proces să nu înrăutățească situația socială și economică din regiunile gazdă, mai ales cele lovite cel mai puternic de criza economică și din statele membre mai îndatorate și aflate încă în proces de consolidare fiscală și să se asigure o mai bună integrare socială și pe piața muncii a refugiaților, ținând cont că insecuritatea socială și economică a acestor teritorii și populații este un factor separat de situația critică actuală a refugiaților, date fiind oportunitățile de angajare efective din regiunile în cauză;

11.  consideră că un sistem prin care solicitanții de azil ar putea, în măsura posibilităților practice, solicita azil într-un stat membru în care au deja legături de rudenie, legături comunitare sau perspective mai bune de angajare le-ar îmbunătăți în mod semnificativ șansele de integrare;

12.  subliniază că ar trebui, de asemenea, definită o abordare cuprinzătoare privind migrația, care să ia în calcul problema demografică majoră cu care se confruntă în prezent Europa și economia sa; subliniază, totodată, că pe termen mediu și lung integrarea refugiaților și a migranților reprezintă în egală măsură o șansă pentru evoluția demografică și îmbogățirea bazei de competențe a Europei; solicită statelor membre să țină evidențe digitale ale profilurilor de muncă ale refugiaților astfel încât instalarea acestora să poată fi adaptată la situația națională și regională de pe piața muncii;

13.  reamintește precizarea Comisiei că fondurile europene, în special Fondul social european (FSE), ar putea fi folosite pentru a contribui la efortul de integrare a refugiaților; solicită autorităților de administrare a fondurilor să le utilizeze în modul cel mai eficient posibil, pentru a ajuta la integrarea refugiaților într-un mod care să nu fie în detrimentul celorlalte obiective și a celorlalți beneficiari, în special a grupurilor celor mai vulnerabile, iar în final să fie în folosul tuturor beneficiarilor; constată că Comisia și-a anunțat, de asemenea, disponibilitatea de a ajuta autoritățile de administrare să își adapteze programele operaționale aferente FSE pentru a-i integra cu succes pe migranți și refugiați fără a submina obiectivele FSE în domeniul ocupării forței de muncă; de asemenea, atrage atenția asupra fondurilor disponibile pentru a oferi instruire în materie de gestionare a diversității și egalității la locul de muncă și pentru a sprijini autoritățile locale și regionale în privința măsurilor de integrare;

14.  îndeamnă Comisia ca, la evaluarea la jumătatea perioadei a cadrului financiar multianual prevăzută în 2016 să se asigure că bugetul UE și, în special, Fondul social european, se concentrează mai mult asupra integrării sociale și pe piața muncii a refugiaților cu statut legal; invită Comisia să aibă în vedere utilizarea Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI) pentru măsuri de integrare socială și pe piața muncii a resortisanților din afara UE; invită statele membre să utilizeze Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), în combinație cu alte fonduri europene, pentru a asigura investițiile necesare integrării fluxului de refugiați pe termen mediu; solicită Comisiei, cu ocazia revizuirii cadrului financiar multianual, să majoreze sumele alocate politicilor sociale pentru a întări politica de coeziune astfel încât să poată face față integrării sociale și pe piața muncii a refugiaților;

15.  solicită statelor membre să își pună la dispoziție serviciile publice de ocupare a forței de muncă și suficiente resurse pentru a se asigura că refugiații care sunt eligibili pentru muncă sunt integrați pe deplin pe piața muncii; subliniază că Rețeaua europeană a serviciilor publice de ocupare a forței de muncă poate juca un rol esențial în integrarea migranților pe piața europeană a muncii;

16.  de asemenea, reamintește că este important să se acord sprijin IMM-urilor la angajarea lucrătorilor migranți atunci când este necesar;

17.  subliniază că accesul la piața muncii este un element-cheie al integrării refugiaților și al apărării demnității lor; salută eforturile anumitor state membre de a reduce termenul care trebuie să se scurgă înainte ca refugiații să aibă acces pe piața muncii, în cadrul transpunerii Directivei 2013/33/UE(18);

18.  invită statele membre să își analizeze cu atenție sistemele educaționale, pentru a identifica modalități de a integra copiii refugiaților cât mai repede posibil în procesul educațional;

19.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a elabora, în cooperare cu statele membre, un sistem uniform conform cu sistemele europene existente pentru a facilita și accelera posibilitatea de recunoaștere oficială a echivalării diplomelor și recunoașterea formală și informală a competențelor, în combinație cu standardizarea recunoașterii și echivalării între statele membre la nivel european, ajutând, astfel, refugiații și migranții să fie incluși pe deplin în societate și să lucreze la nivelul lor de calificare, și nu la un nivel inferior acestuia, cum se întâmplă de multe ori;

20.  își menține poziția că trebuie să se pună la dispoziția migranților posibilități de formare ușor accesibile și că migranții trebuie să beneficieze, în regim de urgență, de formări lingvistice și cursuri de integrare, care să constituie și să fie oferite ca parte integrantă din programul de relocare chiar de la sosirea persoanelor relocate pe teritoriul statului în care au fost transferați, pe lângă serviciile de asistență medicală și psihologică puse la dispoziția solicitanților de azil și refugiaților;

21.  reamintește că este important ca toate competențele dobândite în perioada cât lucrează în UE să fie, de asemenea, validate, pentru a oferi valoare adăugată indivizilor, în cazul în care aceștia părăsesc UE pentru a munci într-o altă țară;

22.  constată că o integrare rapidă a refugiaților și a migranților în comunitățile-gazdă necesită o abordare bazată pe drepturi și mobilizarea tuturor forțelor instituționale și ale societății civile, întrucât partenerii sociali pot juca un rol în culegerea beneficiilor unei integrări mai rapide a migranților și a refugiaților pe piața locală a muncii; de aceea, invită statele membre să ia în considerare în mod corespunzător toate părțile interesate relevante atunci când elaborează strategii de integrare;

23.  invită statele membre să pregătească societățile locale să îi întâmpine cu simpatie pe refugiați și familiile lor prin intermediul unor campanii de informare bine pregătite;

24.  încurajează Comisia și statele membre să promoveze și să sprijine inițiativele societății civile organizate care vizează acordarea de asistență migranților și refugiaților, de exemplu, prin rețeaua europeană de puncte de contact pentru migranți și UnionMigrantNet, acestea fiind doar două exemple de cooperare transfrontalieră între punctele de contact care furnizează migranților informații și asistență pentru integrare;

25.  atrage atenția Comisiei că munca nedeclarată a migranților le pune acestora în pericol sănătatea și securitatea și îi privează de drepturile lor de angajare și de securitate socială; îndeamnă Comisia să împiedice exploatarea severă prin muncă; reamintește că în cadrul directivei privind sancțiunile impuse angajatorilor(19) și al directivei privind lucrătorii sezonieri(20), sunt prevăzute sisteme de sancționare a angajatorilor care exploatează forța de muncă a migranților; solicită totuși Comisei să elaboreze un sistem mai favorabil integrării, care să ia în considerare toate aspectele acestor probleme, urmărind, inclusiv, să acorde protecție adecvată refugiaților pentru a elimina exploatarea abuzivă a muncii migranților;

26.  reamintește că, pentru a se evita un sistem cu două clase de angajați la locul de muncă, este important ca lucrătorii migranți să poată avea un acces neîngrădit la drepturile lor de muncă, inclusiv dreptul de a adera la un sindicat;

27.  reamintește riscurile pe care le implică, pentru angajat și pentru angajator, semnarea unui contract de muncă, dată fiind posibilitatea ca cererea de azil să fie refuzată; consideră că acest aspect ar putea periclita, de asemenea, obiectivele Comisiei privind politica de returnare în țara de origine;

28.  subliniază că majoritatea solicitanților de azil ale căror solicitări au fost respinse în oricare dintre statele membre locuiesc în UE fără a avea vreun statut juridic, fapt ce înseamnă că există un număr tot mai mare de migranți ilegali care nu au drept de muncă și acces la educație pentru copiii lor; prin urmare, subliniază că migranții ilegali trebuie controlați și monitorizați , întrucât ei sunt expuși riscului de excluziune socială și sărăcie, fapt care îi face susceptibili la orice tip de influență externă, inclusiv radicalism;

29.  invită Comisia și statele membre să realizeze o campanie de informare în țările de origine ale migranților pentru a le furniza informații corecte și adecvate cu privire la procedurile legale pentru a intra pe teritoriul UE, precum și drepturile și obligațiile lor în statele membre, pentru a se asigura că persoanele care călătoresc au o situație legală validă;

30.  subliniază că UE ar trebui să le ofere persoanelor care doresc să vină în Europa mijloace legale de intrare și ședere în UE și mijloace de a-și schimba statutul de migrație cât timp se află în UE și să elaboreze o politică a migrației cu adevărat circulară; solicită crearea unui coridor pentru imigrația forței de muncă pentru țările candidate la intrarea în UE, care ar facilita accesul cetățenilor țărilor respective pe piața europeană a muncii;

31.  solicită Comisiei, cu prilejul revizuirii Directivei privind cartea albastră(21), să adopte o abordare ambițioasă pentru a consolida importanța cărții albastre a UE, care este aplicabilă lucrătorilor cu înalte calificări din țări terțe și care contribuie la rezolvarea provocărilor demografice cu care se confruntă UE prin completarea deficitului de pe piețele forței de muncă ale UE, subliniază că migranții înalt calificați ar putea avea o influență pozitivă în integrarea și asimilarea altor resortisanți din afara UE în societățile europene și subliniază necesitatea unei evaluări de amploare a migrației care să cuprindă o evaluare a liniilor de acțiune destinate combaterii deficitelor existente de forță de muncă de pe piața europeană pentru a ajunge la o soluție benefică pentru toți;

32.  recomandă majorarea semnificativă a ajutorului acordat țărilor din Sud care găzduiesc un număr mare de refugiați și migranți, precum și o cooperare strânsă la fața locului cu Înaltul Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați și ONG-urile;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

17.2.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

42

9

3

Membri titulari prezenți la votul final

Laura Agea, Guillaume Balas, Brando Benifei, Mara Bizzotto, Vilija Blinkevičiūtė, Enrique Calvet Chambon, David Casa, Ole Christensen, Jane Collins, Martina Dlabajová, Lampros Fountoulis, Elena Gentile, Arne Gericke, Marian Harkin, Czesław Hoc, Danuta Jazłowiecka, Agnes Jongerius, Jan Keller, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Kostadinka Kuneva, Jean Lambert, Jérôme Lavrilleux, Patrick Le Hyaric, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Javi López, Thomas Mann, Dominique Martin, Joëlle Mélin, Elisabeth Morin-Chartier, Emilian Pavel, João Pimenta Lopes, Marek Plura, Terry Reintke, Sofia Ribeiro, Maria João Rodrigues, Claude Rolin, Anne Sander, Sven Schulze, Siôn Simon, Jutta Steinruck, Romana Tomc, Ulrike Trebesius, Marita Ulvskog, Renate Weber, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Amjad Bashir, Tania González Peñas, Miapetra Kumpula-Natri, António Marinho e Pinto, Tamás Meszerics, Neoklis Sylikiotis, Ivo Vajgl

19.10.2015

AVIZ al Comisiei pentru transport și turism

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE

(2015/2095(INI))

Raportoare pentru aviz: Merja Kyllönen

SUGESTII

Comisia pentru transport și turism recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât granițele maritime ale Uniunii în Mediterana sunt frontiere externe ale Uniunii Europene și, spre deosebire de frontierele terestre, nu pot fi închise și întrucât problema afluxului de refugiați trebuie tratată de urgență pentru ca aceștia să nu devină victime ale rețelelor mafiote și de traficanți;

1.  își exprimă preocuparea cu privire la creșterea dramatică a numărului de persoane ce își riscă viețile în traversări riscante ale Mediteranei către țărmurile UE; subliniază că Mediterana reprezintă cea mai importantă rută de migrație din lume, cu o rețea foarte densă de traficanți; subliniază că actuala criză a migranților a pus o presiune importantă asupra sectorului maritim comercial, crescând contribuția acestuia la operațiunile de salvare, îndeosebi în ceea ce privește siguranța echipajelor de navă și respectarea în general a măsurilor de siguranță; opinează că măsurile cuprinzătoare prin care UE intenționează să abordeze problemele multidimensionale generate de criză ar trebui să țină cont de acest aspect și să contribuie prin urmare la diminuarea efectelor negative asupra sectorului transporturilor;

2.  reamintește că, în conformitate cu Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților(22)1,Convenția UNCLOS(23)2, cu Convenția SOLAS(24)3și cu Convenția SAR(25)4, fiecare stat care este parte la convenție impune comandantului unei nave care arborează pavilionul său, în măsura în care poate face acest lucru fără a pune în pericol grav nava, echipajul sau pasagerii, să acorde asistență oricărei persoane aflate pe mare în pericol de a fi abandonată, indiferent de naționalitate, de statut sau de circumstanțele în care se găsește, să le asigure asistență medicală primară sau alt tip de asistență, transportându-le într-un loc sigur și să participe activ în operațiunile de căutare și salvare pe mare; subliniază că salvarea unei persoane găsite pe mare în pericol nu este numai o obligație prevăzută de dreptul internațional, ci și o datorie morală;

3.  invită toate autoritățile portuare și maritime din statele membre și Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA) și îndeosebi căpitanii de navă din Mediterana să dea dovadă de maximă vigilență cu privire la eventuale ambarcațiuni ce transportă migranți și refugiați care ar putea fi în pericol; recomandă, în acest context, ca aceștia să respecte cu strictețe orientările emise de Organizația Maritimă Internațională și de Agenția pentru refugiați a ONU (ICNUR) privind tratamentul persoanelor salvate pe mare(26)5;

4.  subliniază faptul că, în perioada 1 ianuarie - 31 mai 2015, în total 47 265 de migranți au fost salvați pe mare în Marea Mediterană, 13 475 dintre aceștia fiind salvați de nave comerciale(27)6; ia act de faptul că, în aceste cinci luni, 302 nave comerciale au fost invitate să schimbe ruta și direcția pentru a contribui la operațiunile de salvare, 104 dintre acestea fiind în cele din urmă invitate să salveze și să debarce migranți având în vedere caracterul urgent al situației;

5.  își exprimă regretul cu privire la faptul că până în prezent peste 3 000 de persoane și-au pierdut viața în traversări fatale pe mare numai în anul 2015, potrivit relatărilor ICNUR(28)7;

6.  solicită Consiliului să aprobe de urgență propunerea înaintată de Comisie la 9 septembrie 2015 și adoptată de Parlament în ședința sa din 17 septembrie, vizând relocarea a 120 000 de persoane ce necesită protecție internațională, și să evalueze în mod constant eventualele necesități suplimentare referitoare la protecția refugiaților;

7.  subliniază că, deși responsabilitatea primară revine statelor membre, navele comerciale au un rol semnificativ în cadrul operațiunilor de căutare și salvare, atât în ceea ce privește volumul, cât și activitatea; subliniază faptul că navele comerciale nu sunt echipate, iar echipajul lor nu este format astfel încât să fie suficient de pregătite de a participa în mod sistematic la operațiuni de salvare de o asemenea anvergură;

8.  reamintește că asistența în operațiuni de salvare oferită de nave comerciale și de echipajele acestora nu ar trebui să înlocuiască asistența acordată migranților pe mare care trebuie să fie oferită în continuare de autoritățile competente ale UE și ale statelor membre, care trebuie să aloce resursele umane și financiare necesare; recunoaște și salută cu entuziasm contribuțiile importante și generoase ale organizațiilor umanitare în acțiunile de salvare ale ambarcațiunilor, trimițând nave în Mediterană, îndeosebi cele aparținând organizațiilor Medici fără Frontiere (MFF) și Migrant Offshore Aid Station (MOAS);

9.  constată că posibilele consecințe economice și judiciare cu care se confruntă navele implicate în operațiuni de salvare și armatorii acestora ar putea să le descurajeze de la a furniza ajutor; invită statele membre să nu aplice sancțiuni persoanelor care oferă în mod voluntar ajutor migranților din motive umanitare, inclusiv transportatorilor și armatorilor; solicită Comisiei să propună o revizuire a Directivei 2001/51/CE a Consiliului;

10.  este preocupat de faptul că, datorită faptului că navele și echipajele acestora nu pot fi suficient de pregătite pentru a face față operațiunilor de căutare și salvare care nu sunt activitățile pe care le desfășoară în mod obișnuit, situația din Mediterana - unde asistăm deja la o tragedie umană - poate avea ca urmări accidente și pierderi de vieți omenești atât din rândul migranților, cât și al echipajelor navelor și presupune, de asemenea, riscuri în materie de siguranță maritimă și de mediu;

11.  salută Comunicarea Comisiei intitulată „O agendă europeană privind migrația” (COM (2015)0240) și invită cu fermitate toate statele membre să își asume răspunderea și să adopte măsuri imediate și adecvate la nivel național și la nivelul UE pentru a împiedica suferințe umane suplimentare în Marea Mediterană și a asigura că sunt îndeplinite obligațiile internaționale și etice în conformitate cu principiile de solidaritate și responsabilitate comună; îndeamnă în mod ferm UE și statele membre să găsească o soluție efectivă și sustenabilă la actualele deficiențe ale sistemului de migrare al UE, să găsească soluții la cauzele reale ale actualei crize a imigrației și să împiedice alte plecări ale ambarcațiunilor cu care se desfășoară traficul cu refugiați, precum și pierderea altor vieți omenești în Marea Mediterană; opinează că măsurile la nivelul UE trebuie să fie cuprinzătoare și să ducă la un flux de migrație controlat, gestionabil, sigur și legal;

12.  este profund îngrijorat de criza în curs în materie de migrație din Mediterana, îndeosebi în ceea ce privește aspectele umanitare, dar și impactul acesteia asupra transportului maritim, inclusiv asupra navelor de pasageri, navelor de croazieră și navelor-container, asupra siguranței navelor, echipajelor și încărcăturii lor, precum și a siguranței maritime în general;

13.  consideră că lupta împotriva traficului cu migranți nu ar trebui să obstrucționeze libertatea de navigare;

14.  în așteptarea măsurilor ce se impun pe termen mediu și lung, îndeamnă statele membre, Consiliul și Comisia să mărească în continuare finanțarea pentru operațiuni de căutare și salvare suficiente în Mediterana și să extindă sfera de acțiune a operațiunilor actuale în cooperare cu autoritățile competente, astfel încât siguranța și drepturile fundamentale, atât ale refugiaților, cât și ale persoanelor care au dreptul la protecție internațională și care caută să intre în Europa, cât și a echipajelor maritime ce își desfășoară activitatea în apele Mediteranei să poată fi garantată;

15.  subliniază necesitatea întreprinderii de controale stricte cu privire la utilizarea efectivă a fondurilor destinate operațiunilor de salvare și centrelor de primire, pentru a asigura astfel utilizarea lor conformă cu obiectivele asociate și pentru a se evita evaporarea lor ilegală;

16.  încurajează autoritățile UE și statele membre să utilizeze pe deplin actualele sisteme de monitorizare și informare privind traficul navelor maritime în Marea Mediterană, să colecteze informații actualizate privind navele care tranzitează zonele de coastă din întreaga UE și să dezvolte în continuare colaborarea dintre diferitele autorități maritime, inclusiv în ceea ce privește siguranța transporturilor, autoritățile navale și de pază de coastă, dacă este nevoie prin intermediul unei cooperări consolidate în temeiul articolului 20 din TUE și al articolului 329 alineatul (1) din TFUE, în vederea unei mai bune coordonări și puneri în aplicare a unor funcții eficiente de siguranță maritimă, a contribuției la distrugerea rețelelor de contrabandă cu persoane și la confiscarea respectivelor ambarcațiuni, precum și a menținerii unei imagini de ansamblu a situației în timp real pentru a sprijini operațiunile de salvare; subliniază importanța participării EMSA în deplina sa capacitate de furnizor de servicii maritime integrate pentru a sprijini operațiunile de căutare și salvare în Mediterana, rol care ar trebui amplificat;

17.  subliniază faptul că statele membre și autoritățile implicate trebuie să asigure o debarcare ușoară a refugiaților și migranților salvați în portul maritim desemnat de pe navele care au luat parte la o operațiune de salvare;

18.  subliniază că echipajele navelor de pasageri, de croazieră și de transport de mărfuri participante la o misiune de salvare nu trebuie în niciun caz să complice sau să obstrucționeze activitatea funcționarilor responsabili cu verificarea migranților în statele membre de graniță, în coordonare cu Frontex, indiferent de decizia pe care aceștia o iau în conformitate cu legislația statelor membre și a UE;

19.  subliniază că trebuie consolidate de urgență capacitățile și competențele Frontex;

20.  invită toate părțile implicate în situația din Marea Mediterană să caute soluții la criza refugiaților, inclusiv eforturi de îmbunătățire a siguranței și situației drepturilor fundamentale ale refugiaților în țările lor de origine; încurajează UE și statele sale membre să ofere asistență și resurse statelor membre din prima linie, să găsească soluții la cauzele primordiale ale acestei migrații de amploare, să consolideze cooperarea cu țările terțe riverane ale Mediteranei precum Turcia, Libia, Liban și Iordania în materie de schimburi de informații, desfășurarea de operațiuni comune de căutare și salvare, controalele la frontieră, supravegherea și promovarea acordurilor de control al migrației, și să sancționeze traficanții de persoane, liderii grupărilor și rețelele criminale de contrabandiști prin aplicarea unor pedepse penale dure;

21.  invită Comisia să instituie un grup de lucru cu autoritățile competente din statele membre, cu organizațiile umanitare de pe teren și cu agențiile ONU și UE, pentru asigurarea de urgență mijloacelor de transport pentru refugiați și să stabilească coridoare sigure și legale maritime și terestre care să permită transportarea solicitanților de azil și a refugiaților din zonele de conflict către tabere de refugiați și către țările de destinație în condiții sigure și decente; opinează că trebuie deschise canale legale și reglementate de imigrare, a căror responsabilitate să fie împărțită între cele 28 de state membre;

22.  subliniază că reintroducerea temporară a controalelor la frontieră de către unele state membre reprezintă un risc pentru funcționarea normală a spațiului Schengen, bazat pe frontiere interne deschise și pe libera circulație a persoanelor, înrăutățind condițiile cu care refugiații se confruntă la frontiere și creând probleme pentru funcționarea sistemului de transport din UE, inclusiv a transportului de pasageri; invită Comisia să prezinte instrumente și soluții de reacție rapidă adecvate, care să mențină buna funcționare a sistemului de transport și libertatea de circulație a persoanelor, inclusiv drepturile pasagerilor;

23.  subliniază importanța creării infrastructurii și sistemului necesare pentru a anticipa și pregăti viitoarea zonă de frontieră externă a UE care va face obiectul unor fluxuri mult mai mari de migranți.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIE

Data adoptării

13.10.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

34

9

0

Membri titulari prezenți la votul final

Daniela Aiuto, Lucy Anderson, Marie-Christine Arnautu, Inés Ayala Sender, Georges Bach, Izaskun Bilbao Barandica, Deirdre Clune, Michael Cramer, Luis de Grandes Pascual, Andor Deli, Karima Delli, Isabella De Monte, Ismail Ertug, Jacqueline Foster, Tania González Peñas, Dieter-Lebrecht Koch, Merja Kyllönen, Miltiadis Kyrkos, Bogusław Liberadzki, Peter Lundgren, Marian-Jean Marinescu, Georg Mayer, Gesine Meissner, Jens Nilsson, Markus Pieper, Salvatore Domenico Pogliese, Tomasz Piotr Poręba, Gabriele Preuß, Christine Revault D’Allonnes Bonnefoy, Massimiliano Salini, David-Maria Sassoli, Claudia Schmidt, Jill Seymour, Claudia Tapardel, Pavel Telička, István Ujhelyi, Wim van de Camp, Elissavet Vozemberg, Janusz Zemke, Roberts Zīle, Kosma Złotowski, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska

Membri supleanți prezenți la votul final

Evžen Tošenovský

17.2.2016

AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare regională

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE

(2015/2095(INI))

Raportor pentru aviz: Andrea Cozzolino

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare regională recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că răspunsul la provocarea actuală legată de migrație ar trebui să fie o politică europeană comună în materie de migrație și azil, cu o abordare globală și integrată care să trateze chestiuni esențiale, precum protecția internațională a refugiaților, combaterea rețelelor de trafic uman și reglementarea migrației; subliniază, în plus, că este necesară instituirea unui sistem adecvat de cooperare pe mai multe niveluri între UE, statele membre și autoritățile regionale și locale, inclusiv implicarea și coordonarea cu toate părțile interesate și orientarea spre cooperarea transfrontalieră între statele membre și țări terțe, în special cele de origine și de tranzit;

2.  consideră că o politică europeană comună în materie de migrație și azil ar trebui să facă distincție între refugiați și migranți economici; atrage atenția asupra situației precare a migranților în general și a refugiaților care fug de război și persecuție, situație ce impune un răspuns demn și uman, care respinge tendințele xenofobe și, dacă apare, manipularea chestiunii crizei migrației; subliniază că articolul 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) prevede că politicile Uniunii sunt reglementate de principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii între statele membre, inclusiv pe plan financiar; subliniază necesitatea unui răspuns la nivel european și a unui efort comun al tuturor statelor membre; reamintește că statele membre ar trebui să își asume partea lor de răspundere, așa cum se prevede în articolul 80 TFUE;

3.  subliniază că migrația este un fenomen stringent, global și profund uman, care ar putea reprezenta, de asemenea, o oportunitate pentru UE de a-și consolida dezvoltarea economică și socială, în contextul crizei economice și al provocărilor democratice cu care se confruntă Uniunea; îndeamnă Comisia și statele membre ca, în colaborare cu autoritățile regionale și locale, să acționeze eficient în administrarea chestiunilor legate de migrație, inclusiv implicarea tuturor părților interesate, inclusiv societatea civilă, precum și să pună în practică și să promoveze un set de măsuri durabile, eficiente și specifice care să faciliteze stabilirea și integrarea migranților, mai ales în ceea ce privește educația, pregătirea profesională și accesul la piața muncii, la serviciile sociale și la locuințe;

4.  reamintește faptul că migranții tind adesea să se îndrepte și – în ciuda eforturilor autorităților de a promova o distribuție uniformă – să se stabilească în zonele urbane; subliniază că stabilirea migranților nu ar trebui să se limiteze doar la zonele urbane și solicită o distribuție corectă a migranților în interiorul statelor membre și între acestea; recunoaște importanța rolului orașelor pe termen scurt, mediu și lung, în ceea ce privește primirea, adăpostirea și integrarea migranților și invită Comisia și statele membre să considere lupta împotriva sărăciei urbane ca fiind o prioritate;

5.  salută concluziile Președinției luxemburgheze a Consiliului UE din 27 noiembrie 2015 cu ocazia reuniunii ministeriale informale privind coeziunea teritorială și politica urbană care „are în vedere acordarea unui sprijin adecvat orașelor și municipalităților pentru a face față situației refugiaților, în special prin mobilizarea [...] fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI) dedicate dezvoltării urbane sustenabile și [prin] includerea chestiunii migrației și a refugiaților în agenda urbană a UE”;

6.  reamintește că pentru perioada de programare 2014-2020, nu doar Fondul social european (FSE), ci și Fondul european de dezvoltare regională (FEDR) contribuie la obiectivul tematic de promovare a incluziunii sociale și de combatere a sărăciei și discriminării, prin implementarea de măsuri pentru integrarea migranților - precum investiții în infrastructuri sociale, de sănătate, de educație, de locuit (inclusiv apă) și de îngrijire a copiilor -, pentru zone urbane defavorizate și pentru înființarea de noi întreprinderi - cum ar fi consiliere, cursuri de limbă și formare profesională -, precum și măsuri de combatere a discriminării; solicită o mai mare coordonare în folosirea fondurilor UE dedicate politicilor de integrare;

7.  invită Comisia și statele membre să dea dovadă de flexibilitate în utilizarea programelor existente pentru a răspunde actualelor provocări suplimentare cu care se confruntă politica de coeziune; ia act de flexibilitatea Comisiei în examinarea propunerilor fiecărui stat membru în cadrul programelor operaționale curente și apreciază disponibilitatea acesteia de a evalua și de a aproba rapid modificări ale acestor programe, ajutând astfel statele membre să se adapteze la circumstanțe noi prin investiții necesare fiecărui stat membru; îndeamnă, prin urmare, statele membre să profite de finanțările disponibile prin fondurile ESI și să includă măsuri adecvate legate de Agenda europeană privind migrația printre propunerile pentru revizuirea la jumătatea perioadei a CFM, care urmează a avea loc până la sfârșitul anului 2016, reamintind în același timp rolul primordial al politicii de coeziune ca instrument de investiții pentru creștere economică și locuri de muncă în întreaga Europă și pentru readucerea disparităților regionale dintre nivelurile de dezvoltare ale diferitelor regiuni;

8.  este de părere că fondurile ESI, în sinergie cu Fondul pentru azil, migrație și integrare (FAMI), sunt instrumente utile pentru a aborda provocările de amploare legate de migrație în domenii cum sunt cazarea, transferul, cursurile de limbă, formarea profesională, procesul de integrare, precum și problemele legate de sărăcie și excluziune socială; invită, prin urmare, statele membre să își intensifice eforturile de dezvoltare a capacităților administrației și instituțiilor proprii; subliniază că - în cadrul general al politicii de coeziune - realocarea specifică a sumelor din fondurile ESI către aspecte legate de migrație ar trebui să fie de competența statelor membre și a regiunilor, în funcție de nevoile lor specifice;

9.  invită Comisia să dezvolte o abordare a migrației similară cu cea a strategiei macroregionale; subliniază că o astfel de abordare integrată și cuprinzătoare ar trebui să se bazeze pe INTERREG și să includă obiective specifice; ea ar trebui, de asemenea, să utilizeze instrumente precum investițiile teritoriale integrate (ITI) și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (CLLD); reamintește că obiectivul vizând cooperarea teritorială în cadrul politicii de coeziune permite diferiților actori să găsească soluții comune, inclusiv cu țările terțe; în acest context, reamintește importanța consolidării capacităților societății civile, inclusiv a voluntarilor și a cooperării dintre societatea civilă și actorii locali, precum și a sprijinirii și dezvoltării antreprenoriatului ca vector de creștere economică, incluziune socială și ocupare a forței de muncă;

10.  invită Comisia, în cadrul dispozițiilor actualului Pact de stabilitate și de creștere, în cazul aplicării articolului 23 alineatul (11) în momentul analizării circumstanțelor economice și sociale ale statelor membre în cauză în conformitate cu anexa III la Regulamentul 1303/2013 de stabilire a unor dispoziții comune, să ia în considerare cheltuielile publice excepționale suplimentare suportate de statele membre în urma unui flux fără precedent de refugiați;

11.  consideră că, pentru rezolvarea problemelor legate de fluxurile de migrație, cooperarea transfrontalieră este esențială; reamintește contribuția importantă a programelor de cooperare teritorială europeană și experiența acumulată în aplicarea acestora, care oferă, de asemenea, o bază solidă pentru cooperarea între autoritățile din diferite state membre și terțe părți; subliniază, în plus, că UE și statele sale membre ar trebui să depășească faza de reacție la situațiile de urgență sau de criză și să conceapă politici externe și de dezvoltare care să abordeze problemele structurale persistente ce se află la originea fluxurilor masive de migranți;

12.  subliniază necesitatea combaterii în mod eficient a rețelelor infracționale de introducere ilegală și trafic de persoane; consideră că trebuie depuse eforturi pentru promovarea unei politici eficiente a frontierelor UE și pentru crearea unei forme sigure și legale de intrare a refugiaților, care să permită salvarea de vieți și care să garanteze securitatea și siguranța, și, recunoscând că acesta este un element al politicii în materie de migrație, încurajează politicile și măsurile pentru returnarea imigranților neregulamentari, proces care ar trebui derulat în colaborare cu țările de origine și de tranzit;

13.  subliniază rolul important al întreprinderilor din economia socială în primirea și incluziunea imigranților, atât din punct de vedere social, cât și din punct de vedere economic; invită Comisia să înființeze o platformă pentru cooperare și dialog pe probleme de migrație, pentru a reuni exemple de bune practici ale regiunilor și orașelor în privința răspunsului la actuala criză a migrației și pentru a asigura diseminarea acestor practici.

REZULTATUL VOTULUI FINAL

ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

16.2.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

28

7

3

Membri titulari prezenți la votul final

Pascal Arimont, Franc Bogovič, Victor Boștinaru, Mercedes Bresso, Steeve Briois, Andrea Cozzolino, Rosa D’Amato, Tamás Deutsch, Bill Etheridge, Iratxe García Pérez, Anna Hedh, Krzysztof Hetman, Ivan Jakovčić, Constanze Krehl, Sławomir Kłosowski, Andrew Lewer, Iskra Mihaylova, Andrey Novakov, Younous Omarjee, Konstantinos Papadakis, Mirosław Piotrowski, Stanislav Polčák, Liliana Rodrigues, Fernando Ruas, Monika Smolková, Ruža Tomašić, Ramón Luis Valcárcel Siso, Matthijs van Miltenburg, Lambert van Nistelrooij, Derek Vaughan, Joachim Zeller

Membri supleanți prezenți la votul final

Viorica Dăncilă, Ivana Maletić, Bronis Ropė, Davor Škrlec, Hannu Takkula, Damiano Zoffoli, Marco Zullo

22.10.2015

AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE

(2015/2095(INI))

Raportoare pentru aviz: Mary Honeyball

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

–  având în vedere concluziile Consiliului privind migrația din 12 octombrie 2015, în special angajamentul exprimat față de respectarea drepturilor fundamentale ale femeilor și fetelor,

A.  întrucât criză actuală este, în primul rând, o criză umanitară, iar răspunsul UE trebuie să aibă la bază solidaritatea și partajarea echitabilă a responsabilității;

B.  întrucât este necesar un mecanism de relocare coordonat la nivelul întregii Uniuni, pentru a reloca refugiații în toate statele membre;

C.  întrucât există numeroase disparități de gen la nivelul statelor membre în ceea ce privește modul în care sunt tratate femeile și fetele care solicită azil, iar o abordare globală a Uniunii în materie de azil și imigrație trebuie să asigure includerea în procesul de azil a unor proceduri, orientări și servicii de asistență coerente și care să ia în considerare dimensiunea de gen;

D.  întrucât femeile și fetele migrante, cu sau fără acte de identitate, și femeile care solicită azil sunt deosebit de vulnerabile în fața tuturor formelor de violență, inclusiv violența sexuală, pe parcursul tuturor etapelor călătoriei;

E.  întrucât copiii care solicită azil călătoresc mai degrabă cu femei decât cu bărbați și, de asemenea, se confruntă cu provocări unice, care îi fac în mod special vulnerabili în conflicte, în călătoria lor către Europa și atunci când sunt primiți de statele membre;

F.  întrucât femeile care solicită de azil au îngrijorări și preocupări specifice privind protecția, care sunt diferite față de cele ale bărbaților, iar introducerea unei perspective de gen în procedurile de azil permite să se ia în considerare aceste diferențe;

G.  întrucât atât femeile, cât și persoanele LGBTI sunt supuse unor forme specifice de persecuții pe criterii de gen, care sunt în continuare prea des nerecunoscute în procedurile de azil;

H.  întrucât victimele actelor de violență fizică, psihologică și sexuală sunt deja vulnerabile, iar detenția poate exacerba trauma suferită;

I.  întrucât trebuie consolidate structurile de asistență prin includerea de servicii speciale destinate sprijinirii femeilor gravide și cu probleme grave de sănătate; întrucât, în unele țări, femeile migrante nu au întotdeauna acces la îngrijirea prenatală, chiar dacă aceasta este disponibilă;

J.  întrucât grupurile infracționale organizate profită de situația volatilă actuală din Mediterană, Orientul Mijlociu și Africa de Nord (MENA) și de vulnerabilitatea femeilor și a fetelor care se află în căutarea unui loc sigur, pentru a le exploata prin introducerea ilegală, violență sexuală și trafic în scopul exploatării prin muncă, prostituție și exploatare sexuală;

K.  întrucât procesul de integrare și drepturile femeilor migrante sunt subminate atunci când statutul lor juridic depinde de soții lor,

1.  consideră că sunt necesare schimbări radicale și pe termen lung ale abordării Europei în ceea ce privește migrația; consideră că orice strategie sustenabilă și pe termen lung trebuie să vizeze toate aspectele migrației și azilului, inclusiv politica diplomatică și externă, economia infracțională mondială, acordarea de ajutor umanitar și o mai bună asistență pentru cei care se află deja în Europa; consideră, în plus, că dimensiunea de gen trebuie integrată în toate domeniile;

2.  invită UE să își asume o mai mare responsabilitate pentru rezolvarea urgenței umanitare care afectează și femeile și fetele migrante, printr-o abordare globală, care să includă un mecanism obligatoriu de relocare a refugiaților între statele membre, acordând o atenție deosebită nevoilor femeilor însărcinate, femeilor cu handicap, celor care au fost victime ale violenței, inclusiv victimelor mutilării genitale, mamelor sigure, femeilor în vârstă și fetelor;

3.  solicită statelor membre să instituie un mecanism coordonat și eficace de primire, înregistrare, transfer și relocare a refugiaților care sosesc, luând în considerare problemele sensibile legate de gen; solicită agențiilor UE și statelor membre să se asigure că personalului angajat de sectorul public și de organizațiile societății civile i se oferă formare care promovează o abordare bazată pe dimensiunea de gen pentru a lucra cu refugiaților care sosesc;

4.  subliniază că un răspuns coordonat al UE la criza refugiaților trebuie să includă măsuri specifice pentru a aborda vulnerabilitatea și nevoile copiilor și, în special ale tinerelor fete, inclusiv dreptul lor la educație;

5.  subliniază și recunoaște, indiferent de statutul juridic, importanța elaborării unei abordări globale a migrației din punctul de vedere al egalității de gen; consideră că deciziile privind plasarea sau nu în detenție ar trebui să ia în considerare eventualele traume sau forme de violență la care au fost supuse femeile, inclusiv mutilarea genitală, și că nevoile femeilor gravide ar trebui luate în considerare într-un mod mai adecvat în centre speciale, în care viața privată a persoanelor este garantată și unde este disponibil un personal calificat, care a fost format pentru a gestiona astfel de situații; subliniază că fetele și băieții nu ar trebui niciodată plasați în detenție din cauza statutului de migranți;

6.  invită statele membre să se asigure că procedurile de azil (inclusiv la frontiere) respectă orientările ICNUR privind persecuția bazată pe gen, în contextul Convenției din 1951 privind statutul refugiaților, care solicită o interpretare a convenției care să ia în considerare dimensiunea de gen și stabilirea temeiurilor pentru cererile de acordare a statutului de refugiat sau pentru cererile de azil;

7.  solicită ca personalul ICNUR și cel al statelor membre care gestionează situația de urgență umanitară să beneficieze de o formare adecvată pentru acordarea de sprijin psihologic femeilor și fetelor migrante care au fost supuse violenței psihologice și fizice pe parcursul călătoriei;

8.  își exprimă profunda îngrijorare în ceea ce privește nivelurile actuale ale introducerii ilegale de persoane, care exacerbează criza actuală și forțează persoanele vulnerabile, inclusiv femeile, fetele și copiii, să accepte condiții de călătorie inumane și care pun în pericol viața; observă că, în practică, distincția dintre introducerea ilegală de persoane și traficul de persoane poate deveni neclară atunci când persoanele devin victime ale violenței și exploatării; invită, prin urmare, statele membre să își consolideze cooperarea în domeniul polițienesc și judiciar pentru a lupta împotriva organizațiilor criminale care se află în spatele traficului și al introducerii ilegale de persoane;

9.  se opune plasării în detenție a femeilor însărcinate, a copiilor și a mamelor care alăptează; solicită ca orice plasare în detenție a copiilor să înceteze în UE și ca părinții să poată trăi cu copiii lor în centre speciale corespunzătoare, în așteptarea deciziei privind cererea lor de azil; subliniază necesitatea de a garanta că drepturile omului nu sunt încălcate;

10.  încurajează statele membre să utilizeze detenția în mod cumpătat, și nu sistematic, să utilizeze procese robuste de monitorizare și să permită accesul ONG-urilor și al altor organisme competente în centrele de detenție, permițându-le să facă vizite și să controleze condițiile de primire și respectarea standardelor minime, inclusiv a celor legate de drepturile femeilor în locurile de detenție;

11.  subliniază că este necesar ca centrele de primire din statele membre să fie organizate astfel încât să poată primi familii și să satisfacă nevoile speciale ale mamelor cu copii, ale femeilor care alăptează și ale femeilor însărcinate;

12.  subliniază că ar trebui adoptate măsuri pentru a facilita protecția femeilor migrante și a solicitantelor de azil, inclusiv prin asigurarea de adăposturi și instalații sanitare separate pentru bărbații și femeile neînrudite;

13.  subliniază că ar trebui incluse în procesul privind azilul și refugiații proceduri, orientări și servicii de asistență care să ia în considerare dimensiunea de gen, incluzând intervievarea separată a refugiaților și a refugiatelor, precum și a solicitanților și a solicitantelor de azil, opțiunea de a fi intervievat de o persoană de același sex și trimiterea către consiliere psihosocială și pentru traume;

14.  subliniază necesitatea ca femeile refugiate și migrante să aibă mereu acces la avocate pentru a-și exprima preocupările într-un mediu sigur și confidențial; consideră că aceasta ar trebui să includă preocupările legate de sănătate, reproducere, maternitate, hărțuire sexuală, violență și orice alte probleme sau informații, fără însă a se limita la acestea;

15.  subliniază că toate politicile și măsurile UE privind migrația și azilul ar trebui să ia în considerare genul și originea în ceea ce privește elaborarea, punerea în aplicare și evaluarea lor;

16.  subliniază importanța creării unor rute sigure și legale către UE; consideră că acestea vor ajuta femeile migrante, refugiate și solicitante de azil să nu fie nevoite să recurgă la rețelele de introducere ilegală de persoane și să aibă acces deplin la drepturile lor fundamentale;

17.  subliniază că operațiunile de căutare și salvare trebuie să fie accelerate și menținute pentru a reduce la minimum numărul de decese pe mare;

18.  solicită consolidarea dreptului la reîntregirea familiei la nivelul întregii Uniuni, precum și mai buna sa punere în aplicare, prin proceduri mai rapide și mai puțin costisitoare;

19.  solicită statelor membre să pună în aplicare măsuri specifice pentru a facilita participarea la piața muncii a femeilor refugiate și migrante, inclusiv la cursuri de formare, activități independente, cursuri de limbi, învățarea pe tot parcursul vieții și voluntariat; consideră că educația, competențele și formarea solicitantelor de azil, migrantelor și refugiatelor ar trebui să fie recunoscute și valorificate și că ar trebui implementate proceduri transparente pentru recunoașterea calificărilor obținute în străinătate;

20.  subliniază, în special, importanța asigurării accesului la educație pentru fetele migrante, mai ales pentru cele neînsoțite;

21.  consideră că independența economică este esențială pentru egalitate și integrare; solicită, prin urmare, statelor membre să faciliteze accesul femeilor migrante la locuri de muncă;

22.  reamintește că articolul 12 din Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) impune statelor participante să garanteze accesul la servicii adecvate legate de sănătatea femeilor, care să includă îngrijirea prenatală și postnatală și igiena menstruală, dar fără a se limita la aceasta;

23.  solicită ca femeile, în special cele gravide, fetele care nu dețin acte de identitate și copiii neînsoțiți să fie înregistrați corespunzător, în mod prioritar, și să fie identificați imediat, pentru ca autoritățile să nu le piardă urma;

24.  subliniază că țările-gazdă ar trebui să garanteze un acces deplin la dreptul la o educație de calitate, publică și gratuită, la servicii de sănătate, în special la cele legate de sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente, iar țările-gazdă ar trebui să garanteze locuri de muncă și locuințe care să corespundă nevoilor și capacităților femeilor și fetelor refugiate;

25.  salută elementele suplimentare introduse de Directiva privind condițiile de primire, în forma sa reformată(29), în special includerea victimelor traficului de ființe umane și mutilarea genitală a femeilor sub forma unor categorii distincte de persoane vulnerabile; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la faptul că numai 12 state membre au aplicat statutul de persoană vulnerabilă victimelor traficului de ființe umane; solicită celorlalte state membre să pună în aplicare dispozițiile directivei reformate și invită Comisia să încurajeze aceste state membre să pună în aplicare măsurile relevante;

26.  consideră că copiilor victime ale căsătoriilor, precum și victimelor căsătoriilor timpurii și forțate și persoanelor care riscă să se confrunte cu situații de acest gen ar trebui să li se acorde statutul de persoane vulnerabile;

27.  solicită să se acorde o atenție deosebită nevoilor mamelor migrante și refugiate care călătoresc cu copii, fie propriii copii, fie copii orfani, asigurând accesul sigur la alimente, apă, adăpost, vestiare, medicamente adecvate, instalații sanitare și alte nevoi, în toate etapele călătoriei și după sosire; solicită statelor membre să acorde un statut juridic independent femeilor care solicită azil și femeilor migrante care au intrat în UE în vederea reîntregirii familiei, pentru a evita exploatarea, a reduce vulnerabilitatea și a ajunge la un grad mai mare de egalitate;

28.  solicită statelor membre să pună în aplicare pe deplin atât Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, cât și Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității;

29.  solicită statelor membre să asigure accesul la protecție internațională pentru femeile victime ale persecuției și să urmeze orientările Comisiei referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2003/86/CE privind dreptul la reîntregirea familiei;

30.  regretă că agenda europeană a Comisiei privind migrația nu include printre obiectivele sale o reducere a restricțiilor privind reîntregirea familiei; ia act de faptul că este important să li se permită persoanelor care se află deja în UE să se reunească cu membrii familiei, inclusiv copiilor neînsoțiți;

31.  subliniază că, în ciuda fluctuațiilor fluxurilor de refugiați și de migranți care pot pune presiune asupra centrelor de primire, trebuie să se acorde prioritate în orice moment nevoilor persoanelor vulnerabile, inclusiv femeilor și fetelor și, în special, fetelor neînsoțite, și își exprimă preocuparea cu privire la modul în care sistemul european comun de azil este pus în aplicare în mod efectiv;

32.  acordă o atenție deosebită grupurilor din cadrul fluxurilor migratorii care sunt deja vulnerabile, subliniind factori precum vârsta, genul, handicapul, identitatea de gen și convingerile; își exprimă îngrijorarea că nevoile specifice ale persoanelor în materie de protecție nu sunt îndeplinite;

33.  condamnă ferm utilizarea violenței sexuale împotriva femeilor, ca armă de război; consideră că ar trebui acordată o atenție deosebită femeilor și fetelor migrante, victime ale abuzurilor în conflicte, asigurându-le accesul la sprijin medical și psihologic;

34.  consideră că toate organizațiile legitime și relevante, cum ar fi UNHCR, FRONTEX, EASO și OIM, precum și ONG-urile și statele membre ar trebui să asigure standardele cele mai ridicate pentru recrutarea de personal feminin în toate centrele de primire, iar formarea bazată pe gen ar trebui să fie obligatorie pentru întreg personalul, în vederea abordării integratoare a perspectivei de gen în cadrul tuturor operațiunilor și programelor care vizează deplasarea refugiaților sau procesele de azil;

35.  îndeamnă toate statele membre să semneze și să ratifice Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul) pentru a garanta protecția femeilor și a fetelor împotriva violenței, și să aplice articolul 59 din convenția respectivă, care prevede în mod clar că părțile adoptă măsurile necesare pentru a suspenda procedurile de expulzare și/sau pentru a acorda un permis de ședere autonom în cazul dizolvării căsătoriei, în cazul femeilor migrante al căror statut de rezident depinde de soții lor;

36.  solicită extinderea cooperării cu țările de origine ale migranților și cu ONG-urile care își desfășoară activitatea în țările respective în vederea îmbunătățirii condițiilor pentru femei, care sunt principalele victime ale conflictelor;

37.  atrage atenția asupra Comunicării Comisiei din 13 mai 2015, intitulată „O Agendă europeană privind migrația”(30), ia act de intenția Comisiei de a consolida dispozițiile privind „țara de origine sigură” din Directiva privind procedurile de azil; crede cu fermitate că orice decizie de armonizare a dispozițiilor privind „țara de origine sigură”, inclusiv posibila elaborare a unei liste comune la nivelul UE cu țări de origine sigure, trebuie să integreze dimensiunea de gen; ia act totuși de faptul că nicio țară de origine sau țară terță nu poate fi considerată cu adevărat „sigură” atunci când violența pe criterii de gen apare în toate țările; consideră că cererile întemeiate pe frica de violență sau de discriminare pe criterii gen nu ar trebui să facă niciodată obiectul unor proceduri de azil accelerate;

38.  recunoaște că organizațiile de femei și refugiatele trebuie să participe la procesul decizional privind tratamentul care li se aplică, inclusiv privind prioritățile în materie de distribuire a ajutorului, precum și la inițiativele de consolidare a păcii din țările lor de origine;

39.  subliniază că trebuie luate măsuri în materie de îngrijire a copilului pe parcursul programărilor și al interviurilor de azil, pentru a asigura o oportunitate echitabilă de a depune cereri de azil; ia act de faptul că neacordarea unor servicii de îngrijire a copilului solicitanților de azil și refugiaților creează bariere majore în calea accesului la servicii integrate, iar aceasta are un impact disproporționat asupra femeilor, deoarece ele poartă în mod covârșitor responsabilitatea pentru îngrijirea copilului; subliniază că serviciile din prima linie trebuie să ia în considerare nevoile familiei în materie de îngrijire a copilului;

40.  consideră că femeile migrante fără acte de identitate și persoanele aflate în întreținerea lor sunt în mod special vulnerabile și pot deveni victime ale violenței, exploatării și discriminării intersecționale pe criterii de rasă și gen; ia act de faptul că statutul juridic al femeilor migrante fără acte de identitate poate limita accesul lor la servicii adecvate, cum ar fi adăposturile pentru femei;

41.  își exprimă profunda îngrijorarea în ceea ce privește prevalența stereotipurilor negative despre femeile migrante, refugiate și solicitante de azil; îndeamnă statele membre să își dubleze eforturile pentru a-i proteja pe toți migranții, refugiații și solicitanți de azil împotriva extremismului de dreapta și a violenței.

REZULTATUL VOTULUI FINAL

ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

15.10.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

20

5

6

Membri titulari prezenți la votul final

Daniela Aiuto, Maria Arena, Catherine Bearder, Malin Björk, Vilija Blinkevičiūtė, Anna Maria Corazza Bildt, Viorica Dăncilă, Iratxe García Pérez, Anna Hedh, Mary Honeyball, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Elisabeth Köstinger, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Vicky Maeijer, Barbara Matera, Angelika Mlinar, Maria Noichl, Marijana Petir, Jordi Sebastià, Michaela Šojdrová, Ernest Urtasun, Ángela Vallina, Jadwiga Wiśniewska, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Izaskun Bilbao Barandica, Stefan Eck, Arne Gericke, Constance Le Grip, Evelyn Regner, Monika Vana

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Jane Collins

26.10.2015

AVIZ al Comisiei pentru petiții

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE

(2015/2095(INI))

Raportoare pentru aviz: Marlene Mizzi

SUGESTII

Comisia pentru petiții recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  salută angajamentul Comisiei de a lua măsuri ca reacție la criza fără precedent din zona Mediteranei și de a îmbunătăți gestionarea migrației sub toate aspectele, prin consolidarea politicii sale în materie de migrație și adoptarea unei Agende strategice europene privind migrația; remarcă, de asemenea, în acest context, reacțiile publice ferme de protest cu privire la deficiențele politicilor de migrație; consideră că, dacă va dispune de resurse suficiente și dacă va fi aplicată integral și imediat, Agenda europeană privind migrația ar constitui un prim pas important pentru salvarea de vieți omenești, ar îmbunătăți accesul la protecție internațională, ar face trecerea la o distribuire echitabilă a responsabilităților și a solidarității și ar corecta distorsionările existente în sistemul actual; invită Comisia să implice activ Parlamentul, să țină cont de recomandările sale și să consulte toate părțile relevante interesate implicate în procesul decizional, inclusiv organismele internaționale, cum ar fi ICNUR, precum și organizațiile de migranți și refugiați atunci va elabora politicile sale viitoare în materie de migrație;

2.  subliniază că numeroase petiții adresate de cetățenii Uniunii vizează o gamă largă de aspecte legate de criza din zona Mediteranei și de moartea tragică a migranților înecați în mare și cere Uniunii Europene să acționeze rapid și hotărât pentru a îmbunătăți situația și să elimine toate practicile ilegale care încalcă drepturile omului și statul de drept; subliniază că preocupările generale ale petiționarilor sunt legate de: deficiențele existente în aplicarea acquis-ului european în materie de azil și migrație și ineficacitatea Regulamentului Dublin III; lipsa unei politici cuprinzătoare a UE privind migrația și neaplicarea principiului solidarității, ceea ce a condus la sarcini disproporționate pentru statele membre de primire; încălcări ale drepturilor fundamentale care rezultă din acțiuni de „returnare forțatăˮ în largul mării, neacceptarea intrării la frontieră și expulzări ilegale imediate, precum și necesitatea unor eforturi mai mari la nivel european pentru protejarea drepturilor migranților, ale solicitanților de azil și ale refugiaților și pentru sprijinirea integrării acestora în UE;

3.  subliniază că, având în vedere amploarea tragediilor petrecute recent și creșterea alarmantă a numărului de persoane care sosesc ilegal și care mor pe mare (conform datelor UE, au fost înregistrate peste 100 000 de sosiri în primele șase luni ale lui 2015), UE și statele membre nu mai pot avea poziția de observator, ci trebuie să își asume răspunderea în această problemă și să impună o puternică autoritate politică și să aprobe fără rezerve Agenda Comisiei privind migrația;

4.  solicită recunoașterea reciprocă a deciziilor de acordare a azilului de către statele membre, nu numai în cazurile în care decizia este negativă, ci și în cazurile în care se acordă azil, pentru a se aplica în mod corespunzător prevederile articolului 78 alineatul (2) litera (a) din TFUE, care cer un statut uniform al azilului, valabil în întreaga UE;

5.  subliniază că acțiunile întreprinse de UE, inclusiv de toate organismele și agențiile sale, trebuie monitorizate și evaluate periodic, în funcție de condițiile existente și, dacă este necesar, trebuie adaptate sau consolidate pentru a asigura transpunerea integrală a Sistemului european comun de azil de către statele membre, o gestionare îmbunătățită a sistemului de azil și trecerea la o formă mai practică și mai concretă de solidaritate, o alocare echitabilă a responsabilităților, precum și respectarea drepturilor fundamentale;

6.  îndeamnă UE să continue consolidarea operațiunii Triton până se ajunge la același nivel cu operațiunea Mare Nostrum; invită Comisia să ofere sprijin financiar continuu și să asigure o monitorizare transparentă pentru FRONTEX și cheltuielile operaționale și activitățile sale;

7.  subliniază că trebuie îmbunătățite monitorizarea, colectarea și analizarea informațiilor despre fluxurile de migrație și modurile de traversare a mării între UE și statele africane și coordonate printr-un mecanism de centralizat al UE de gestionare a datelor privind migrația, care să producă periodic rapoarte de evaluare și să îmbunătățească coerența, planificarea și managementul de criză, contribuind astfel la activarea sistemelor de avertizare rapidă la nivelul UE, pentru a reacționa prompt la crizele viitoare provocate de migrație;

8.  invită UE și statele membre să adopte de urgență o politică europeană cuprinzătoare privind migrația și azilul, bazată pe respectarea drepturilor omului și a demnității umane, a standardelor internaționale și valorilor fundamentale ale UE, precum și a drepturilor consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE; subliniază necesitatea de a aplica concret articolul 80 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) care prevede că politicile Uniunii sunt reglementate de principiul solidarității și al distribuirii echitabile a responsabilității între statele membre, inclusiv pe plan financiar; subliniază că politicile europene și naționale în materie de migrație trebuie să fie în deplină conformitate cu dispozițiile Convenției din 1951 a Organizației Națiunilor Unite privind statutul refugiaților și protocolul adițional la aceasta și trebuie să respecte principiul nereturnării;

9.  avertizează cu privire la tendința din ce în ce mai accentuată a expulzărilor ilegale imediate, precum cele practicate la gardurile de la frontiera cu Maroc din enclavele spaniole Ceuta și Melilla, și respinge în bloc aceste practici ca fiind contrare drepturilor omului și statului de drept; atrage, de asemenea, atenția asupra cazurilor de expulzare forțată către țări din afara UE, altele decât țările de origine, care lasă persoanele fără acte de identitate în imposibilitatea de a ieși din aceste țări terțe;

10.  își exprimă îngrijorarea legată de numărul mare de copii, inclusiv minori neînsoțiți, care sunt deosebit de vulnerabili, ce traversează Marea Mediterană; cere UE și statelor membre să respecte principiul interesului superior al copilului, inclusiv necesitatea de a asigura tratament corespunzător și acces la proceduri de azil adaptate la copii, de a evita transferul minorilor neînsoțiți, cu excepția cazurilor în care acest lucru urmărește interesul superior al acestora, precum și de a lua în considerare posibilitățile de reîntregire a familiei, siguranța și securitatea copilului;

11.  ia act de măsurile importante cuprinse în agenda Comisiei, și în special cele care au ca scop salvarea de vieți omenești, cele care tratează caracterul urgent al situației, combaterea rețelelor de trafic de migranți și cauzele profunde ale migrației, dar subliniază că, în același timp, agenda Comisiei nu va pune capăt actualului flux de migranți și că este nevoie urgent de un mecanism permanent de relocare la nivelul UE, cu participarea obligatorie a tuturor statelor membre, pentru un număr suficient de persoane care au nevoie de protecție internațională; consideră că acest mecanism de relocare obligatoriu trebuie activat rapid și automat, pe baza unor criterii corecte echitabile, obiective, măsurabile și identificabile, pentru statele membre, luând în același timp în considerare, pe cât posibil, și preferințele refugiaților;

12.  salută propunerea legislativă a Comisiei privind un mecanism de relocare permanent, pe baza articolului 78 alineatul (2) din TFUE, precum și faptul că, în cursul lunii septembrie, la reuniunile Consiliului Justiție și Afaceri Interne, miniștrii din statele membre au reușit să ajungă la un acord cu privire la relocarea de urgență, din Italia și Grecia, a 40 000 de persoane care aveau în mod evident nevoie de protecție internațională, precum și la relocarea suplimentară de 120 000 de persoane; îndeamnă Comisia și statele membre să ia în considerare prevederile stabilite în Directiva 2001/55/CE a Consiliului pentru acordarea de protecție temporară în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate și în special considerentul 20 din directivă, dar reamintește că, din moment ce directiva menționată nu a fost niciodată activată, Comisia trebuie să prezinte o revizuire a dispozițiilor directivei pentru o mai bună implementare la nivelul UE a unui mecanism de solidaritate și să introducă un instrument pentru un răspuns imediat, sigur și legal la crizele urgente cauzate de refugiați; cere totodată, în acest context, o definiție clară a ceea ce constituie un „aflux masiv” de refugiați;

13.  subliniază că unul dintre cele mai mari dezechilibre ale politicii UE în materie de migrației se înregistrează în țările de la frontierele terestre și maritime externe ale UE care se confruntă cu un aflux mai mare de persoane ce necesită protecție internațională și în țările de la frontierele interne ale UE, precum Germania și Suedia, care au primit 43 % din totalul cererilor de azil depuse în UE în 2014; solicită, așadar, statelor membre și Comisiei să revizuiască semnificativ Regulamentul Dublin III, pentru a atenua presiunea bruscă și disproporționată creată de migrație asupra unui număr tot mai mare de state membre, în special asupra țărilor situate la frontierele externe ale UE, țări care sunt zilnic expuse direct fluxurilor de migranți, fără a submina securitatea frontierelor externe ale Uniunii;

14.  consideră că migrația legală nu este o povară socioeconomică, ci mai degrabă o oportunitate care poate avea o contribuție pozitivă la societate, consideră, de asemenea, că crearea unor rute legale pentru a ajunge în UE ar putea contribui la combaterea rețelelor criminale de traficanți de migranți și ar reduce numărul de vieți pierdute pe mare; subliniază, prin urmare, că pentru persoanele care au nevoie de protecție internațională ar trebui să fie disponibil un acces sigur și legal în UE; subliniază necesitatea unui program de relocare obligatoriu, care să asigure relocarea unui număr semnificativ de refugiați și invită UE și statele membre să folosească posibilitățile oferite de legislația existentă, să creeze alte instrumente, mecanisme structurate și proceduri transparente și accesibile pentru a intra în UE, cum ar fi vizele umanitare la ambasadele și birourile consulare ale UE din țările de origine sau țările de tranzit;

15.  invită UE și statele membre și țările candidate să ofere un cadru internațional pentru dialog și o dezbatere cuprinzătoare privind migrația cu țările terțe de origine și de tranzit, în vederea unei solidarități și cooperări mai strânse cu UE și să trateze cauzele profunde ale migrației; salută în acest sens, viitorul summit de la Valletta, prevăzut pentru noiembrie 2015, în strânsă cooperare cu partenerii africani, care va reprezenta o bază pentru adoptarea viitoarelor acorduri-cadru pentru soluționarea cauzelor profunde ale migrației; invită Comisia și statele membre să continue să promoveze soluționarea conflictelor în țările de origine, să consolideze capacitatea țărilor de tranzit și să se asigure că sunt canalizate fonduri în proiectele adecvate, ceea ce va conduce la stoparea exploatării resurselor umane și naturale și la îmbunătățirea sănătății, educației, industriei și infrastructurilor pentru a crea locuri de muncă și a crește șansele la un viitor demn în țările de origine ale migranților;

16.  invită Comisia și statele membre să se asigure că implementarea Directivei privind returnarea se desfășoară concomitent cu respectarea procedurilor, standardelor și drepturilor fundamentale ale omului, care permit Europei să garanteze tratamentul uman și demn al persoanelor repatriate, în conformitate cu principiul nereturnării; îndeamnă UE și statele membre să acorde o atenție deosebită cazurilor de azil legate de posibile persecuții politice, astfel încât să se prevină orice returnare care ar putea implica o încălcare a drepturilor omului în țara de origine sau într-o țară terță;

17.  invită UE să își consolideze în continuare acordurile-cadru deja în vigoare, precum Politica europeană de vecinătate, Procesul de la Khartoum și Procesul de la Rabat; subliniază că trebuie acordată importanța cuvenită pentru situațiile de prelungire a statutului de refugiat, care, dacă nu sunt gestionate, ar putea avea ca rezultat fluxuri permanente și din ce în ce mai mari de persoane care traversează ilegal Marea Mediterană, punându-și viața în pericol;

18.  deplânge faptul că în anumite state membre au avut loc o serie de fraude și nereguli administrative grave în gestionarea anumitor centre de primire ale solicitanților de azil, deseori săvârșite cu implicarea grupărilor de criminalitate organizată, ceea ce a dus atât la utilizarea abuzivă a fondurilor europene, cât și la înrăutățirea condițiilor de viață și a protecției drepturilor omului în cazul migranților;

19.  invită UE și toate statele membre să oprească construcția de ziduri, să le dărâme pe cele existente și să înceteze orice cooperare vizând construirea de ziduri în țări terțe pentru a îi opri pe migranți să ajungă în UE sau în alte teritorii;

20.  invită statele membre să înființeze programe naționale de asistență pentru integrare, să aloce resurse și un sprijin adecvat și să îmbunătățească aplicarea Principiilor de bază comune pentru politica de integrare a imigranților în UE; invită Comisia să consolideze rolul Rețelei de puncte de contact naționale pentru integrare și al Forului european pentru integrare ca platforme de dialog, pentru a asigura o mai bună integrare și schimburi de practici promițătoare în statele membre;

21.  invită UE și statele membre să aplice măsuri eficiente pentru a găsi soluții la problema xenofobiei și a infracțiunilor motivate de ură din ce în ce mai răspândite, măsuri care se bazează pe educație și prevenție, precum și pe pedepsirea tuturor formelor de violență și discriminare, inclusiv a discursurilor de incitare la ură.

REZULTATUL VOTULUI FINAL

ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

15.10.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

23

0

3

Membri titulari prezenți la votul final

Marina Albiol Guzmán, Margrete Auken, Beatriz Becerra Basterrechea, Soledad Cabezón Ruiz, Pál Csáky, Eleonora Evi, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Svetoslav Hristov Malinov, Notis Marias, Edouard Martin, Marlene Mizzi, Julia Pitera, Gabriele Preuß, Sofia Sakorafa, Yana Toom, Bodil Valero, Jarosław Wałęsa, Cecilia Wikström

Membri supleanți prezenți la votul final

Jérôme Lavrilleux, Michèle Rivasi, Ángela Vallina, Axel Voss

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Emilian Pavel, Vladimir Urutchev, Julie Ward

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

16.3.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

44

11

1

Membri titulari prezenți la votul final

Jan Philipp Albrecht, Gerard Batten, Heinz K. Becker, Michał Boni, Caterina Chinnici, Ignazio Corrao, Rachida Dati, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Frank Engel, Cornelia Ernst, Tanja Fajon, Laura Ferrara, Lorenzo Fontana, Mariya Gabriel, Ana Gomes, Nathalie Griesbeck, Jussi Halla-aho, Monika Hohlmeier, Sophia in ‘t Veld, Iliana Iotova, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Timothy Kirkhope, Barbara Kudrycka, Kashetu Kyenge, Marju Lauristin, Juan Fernando López Aguilar, Roberta Metsola, Louis Michel, Claude Moraes, Birgit Sippel, Branislav Škripek, Csaba Sógor, Helga Stevens, Bodil Valero, Udo Voigt, Beatrix von Storch, Josef Weidenholzer, Cecilia Wikström, Kristina Winberg, Tomáš Zdechovský

Membri supleanți prezenți la votul final

Marina Albiol Guzmán, Kostas Chrysogonos, Carlos Coelho, Anna Maria Corazza Bildt, Gérard Deprez, Anna Hedh, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Miltiadis Kyrkos, Gilles Lebreton, Andrejs Mamikins, Petri Sarvamaa, Elly Schlein, Barbara Spinelli, Geoffrey Van Orden, Axel Voss

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Margrete Auken

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

44

+

ALDE

Gérard Deprez, Nathalie Griesbeck, Louis Michel, Cecilia Wikström, Sophia in 't Veld

EFDD

Ignazio Corrao, Laura Ferrara

GUE/NGL

Marina Albiol Guzmán, Kostas Chrysogonos, Cornelia Ernst, Barbara Spinelli

PPE

Heinz K. Becker, Michał Boni, Carlos Coelho, Anna Maria Corazza Bildt, Rachida Dati, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Frank Engel, Mariya Gabriel, Monika Hohlmeier, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Barbara Kudrycka, Roberta Metsola, Petri Sarvamaa, Csaba Sógor, Axel Voss

S&D

Caterina Chinnici, Tanja Fajon, Ana Gomes, Anna Hedh, Iliana Iotova, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Kashetu Kyenge, Miltiadis Kyrkos, Marju Lauristin, Juan Fernando López Aguilar, Andrejs Mamikins, Claude Moraes, Elly Schlein, Birgit Sippel, Josef Weidenholzer

Verts/ALE

Jan Philipp Albrecht, Margrete Auken, Bodil Valero

11

-

ECR

Jussi Halla-aho, Timothy Kirkhope, Geoffrey Van Orden, Beatrix von Storch, Branislav Škripek, Helga Stevens

EFDD

Gerard Batten, Kristina Winberg

EFDD

Lorenzo Fontana, Gilles Lebreton

NI

Udo Voigt

1

0

PPE

Tomáš Zdechovský

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

JO C 93, 9.3.2016, p. 165.

(2)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0176.

(3)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0317.

(4)

http://www.consilium.europa.eu/en/press/press-releases/2015/09/28-eunavfor/.

(5)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0105.

(6)

Actualitățile Frontex: http://frontex.europa.eu/news/number-of-migrants-arriving-in-greece-dropped-by-half-in-november-cITv3V.

(7)

OIM și UNICEF, Sinteză a datelor: migrația copiilor în Europa, http://www.iom.int/sites/default/files/press_release/file/IOM-UNICEF-Data-Brief-Refugee-and-Migrant-Crisis-in-Europe-30.11.15.pdf.

(8)

Buletinul informativ al EASO, noiembrie-decembrie 2015, https://easo.europa.eu/wp-content/uploads/EASO-Newsletter-NOV-DEC_-20151.pdf.

(9)

UE+ este formată din UE-28 plus Norvegia și Elveția.

(10)

UNHCR - Greece data snapshot - 7 martie 2016.

(11)

OIM, Missing Migrants Project, http://missingmigrants.iom.int/.

(12)

Decizia (UE) 2015/1523 a Consiliului și Decizia (UE) 2015/1601 a Consiliului.

(13)

Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (reformare) (JO L 180, 29.6.2013, p. 31).

(14)

Directiva 2001/55/CE din 20 iulie 2001 prevede standarde minime pentru acordarea protecției temporare, în cazul unui aflux masiv de persoane strămutate, și măsuri de promovare a unui echilibru între eforturile statelor membre pentru primirea acestor persoane și suportarea consecințelor acestei primiri (JO L 212, 7.8.2001, p. 12).

(15)

Directiva 2011/95/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind standardele referitoare la condițiile pe care trebuie să le îndeplinească resortisanții țărilor terțe sau apatrizii pentru a putea beneficia de protecție internațională, la un statut uniform pentru refugiați sau pentru persoanele eligibile pentru obținerea de protecție subsidiară și la conținutul protecției acordate (JO L 337, 20.12.2011, p. 9).

(16)

Directiva 2013/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind procedurile comune de acordare și retragere a protecției internaționale (JO L 180, 29.6.2013, p. 60).

(17)

Concluziile Consiliului din 19 noiembrie 2004.

(18)

Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională JO 180, 29.6.2013, p. 96.

(19)

Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 168, 30.6.2009, p. 24).

(20)

Directiva 2014/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării unui loc de muncă în calitate de lucrători sezonieri JO L 94, 28.3.2014, p. 375.

(21)

Directiva 2009/50/CE a Consiliului din 25 mai 2009 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților din țările terțe pentru ocuparea unor locuri de muncă înalt calificate, JO L 155, 18.6.2009, p. 17).

(22)

1 Convenția ONU privind statutul refugiaților, 1951;

(23)

2 Convenția ONU asupra dreptului mării din 1982, articolul 98 (”Obligația de a acorda asistență”);

(24)

3 Convenția internațională pentru ocrotirea vieții omenești pe mare din 1974, Regulamentul 33 (”Mesaje de pericol: obligații și proceduri”);

(25)

4 Convenția internațională din 1979 privind căutarea și salvarea pe mare, astfel cum a fost modificată;

(26)

5 Rezoluția MSC.167(78) a Organizației Maritime Internaționale și „Salvare pe mare: orientări privind principiile și practicile aplicabile refugiaților și migranților”.

(27)

6 Potrivit statisticilor Asociației Armatorilor din Comunitatea Europeană (ECSA)

(28)

7 http://data.unhcr.org/mediterranean/regional.php

(29)

Directiva 2013/33/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a standardelor pentru primirea solicitanților de protecție internațională JO L 180, 29.6.2013, p. 96.

(30)

COM(2015)0240

Notă juridică