Procedură : 2015/2118(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0144/2016

Texte depuse :

A8-0144/2016

Dezbateri :

PV 12/05/2016 - 7

Voturi :

PV 12/05/2016 - 9.10
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0227

RAPORT     
PDF 782kWORD 340k
26.4.2016
PE 576.788v03-00 A8-0144/2016

referitor la implementarea dintr-o perspectivă de gen a Directivei 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia

(2015/2118(INI))

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

Raportoare: Catherine Bearder

Raportoare pentru aviz (*):

Malin Björk, Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la implementarea dintr-o perspectivă de gen a Directivei 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia

(2015/2118(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 8, 79 și 83 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 3, 5 și 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW), în special articolul 6, care urmărește combaterea tuturor formelor de trafic de femei și de exploatare a prostituției femeilor,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Convenția ONU din 1949 pentru suprimarea traficului de persoane și a exploatării prostituirii semenilor,

–  având în vedere Declarația de la Beijing și Platforma de acțiune, adoptate în cadrul celei de a patra Conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, precum și documentele rezultate în urma acestora, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite Beijing+5 (2000), Beijing +10 (2005) și Beijing +15 (2010) și a conferinței de revizuire Beijing +20,

–  având în vedere Protocolul din anul 2000 privind prevenirea, reprimarea și pedepsirea traficului de persoane, în special traficul de femei și copii, (și mai ales definiția traficului de ființe umane, convenită la nivel internațional), venit în completarea Convenției Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate,

–  având în vedere Convenția ONU din 1989 cu privire la drepturile copilului și Protocolul facultativ la Convenția cu privire la drepturile copilului (CDC), referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă, precum și Rezoluția Parlamentului European din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de-a 25-a aniversare a Convenției ONU cu privire la drepturile copilului(1),

–  având în vedere Convenția de la Oviedo privind drepturile omului și biomedicina,

–  având în vedere Convenția de la Haga privind adopția,

–  având în vedere comentariul comun al ONU privind directiva UE privind prevenirea și combaterea traficului de ființe umane și protejarea victimelor, care cere să se acorde protecție internațională pentru victimele traficului de ființe umane, acordând atenție aspectelor de gen,

–  având în vedere Convenția nr. 29 a OIM privind munca forțată sau obligatorie, al cărei articol 2 definește munca forțată,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane și recomandările Consiliului Europei în acest domeniu,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 2015/2219 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind Agenția Uniunii Europene pentru Formare în Materie de Aplicare a Legii (CEPOL) și de înlocuire și de abrogare a Deciziei 2005/681/JAI a Consiliului(2),

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului(3),

–  având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului(4),

–  având în vedere Directiva 2009/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime pentru sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală(5),

–  având în vedere Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situația de ședere ilegală(6),

–  având în vedere Directiva 2004/81/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind permisul de ședere eliberat resortisanților țărilor terțe care sunt victime ale traficului de persoane sau care au făcut obiectul unei facilitări a imigrației ilegale și care cooperează cu autoritățile competente(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Strategia UE în vederea eradicării traficului de persoane (2012-2016)” (COM (2012)0286), (COM(2012)0286),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Raport de evaluare la jumătatea perioadei a Strategiei UE în vederea eradicării traficului de persoane” (SWD(2014)(0318),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Agenda europeană privind securitatea” (COM(2015)0185),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278),

–  având în vedere Raportul Europol privind situația din Europa: traficul de ființe umane în UE (februarie 2016),

–  având în vedere raportul Eurostat intitulat „Traficul de ființe umane”, ediția 2015,

–  având în vedere studiul intitulat „Evaluarea implementării la nivel european a Directivei 2011/36/UE”, elaborat de Direcția Generală Servicii de cercetare parlamentară,

–  având în vedere studiul privind dimensiunea de gen a traficului de ființe umane, comandat de Comisie în 2016,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 februarie 2014 conținând recomandări adresate Comisiei privind combaterea violenței împotriva femeilor(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 26 februarie 2014 referitoare la exploatarea sexuală și prostituția - impactul acestora asupra egalității de gen(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015(10),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitate de gen și avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (A8-0144/2016),

A.  întrucât traficul de ființe umane reprezintă o încălcare extrem de gravă a drepturilor fundamentale, după cum indică articolul 5 alineatul (3) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, o încălcare a demnității umane și a integrității fizice și psihologice, care produce efecte grave care au adesea un impact pe viață, precum și o formă gravă de criminalitate, deseori organizată, determinată de cererea ridicată și de profiturile mari, estimate la 150 miliarde USD anual(11), care subminează statul de drept; întrucât diferențele între legislațiile din statele membre facilitează în mare măsură activitățile crimei organizate, există încă un risc prea mic de urmărire penală, iar sancțiunile aplicate pentru a descuraja această crimă sunt insuficiente în comparație cu profiturile potențial ridicate;

B  întrucât traficul de ființe umane este definit la articolul 2 din Directiva 2011/36/UE drept recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control asupra persoanelor în cauză, efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz de putere sau profitând de starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra alteia, în vederea exploatării; întrucât exploatarea include cel puțin exploatarea prostituției altor persoane sau alte forme de exploatare sexuală, munca sau serviciile forțate, inclusiv cerșetoria, sclavia sau practicile similare sclaviei, aservirea, exploatarea activităților infracționale sau prelevarea de organe;

C.  întrucât traficul de persoane îmbracă forme foarte diferite la nivelul mai multor activități legale și ilegale, inclusiv, dar fără a se limita la, agricultură, procesarea alimentelor, industria sexuală, activitățile casnice, industria prelucrătoare, îngrijirea, serviciile de curățenie, alte industrii (mai ales în industria serviciilor), cerșetoria forțată, adopțiile ilegale, căsătoriile forțate, prostituția forțată și comerțul cu organe umane;

D.  întrucât, așa cum se afirmă în comentariul comun al ONU privind Directiva UE – O abordare bazată pe drepturile omului (2011), mai multe agenții ale ONU reamintesc că ar trebui recunoscut traficul de bărbați și femei și ar trebui analizate similitudinile și diferențele dintre experiențele femeilor și cele bărbaților referitoare la vulnerabilități și încălcări;

E.  întrucât actuala criză a refugiaților a evidențiat lipsa unor instrumente corespunzătoare la nivel european pentru combaterea comună a traficului de ființe umane, practicat mai ales pentru exploatarea sexuală a femeilor și a copiilor;

F.  întrucât o strategie „universală” nu este eficientă și întrucât diferitele forme de trafic, precum traficul pentru exploatare sexuală, traficul pentru exploatarea prin muncă și traficul de copii, trebuie abordate prin măsuri de politică specifice și adaptate;

G.  întrucât Directiva 2011/36/UE (denumită în continuare „directiva”) ar trebui apreciată pentru abordarea sa centrată pe drepturile omului și pe victime, deoarece victimele traficului de ființe umane au o serie de drepturi și beneficiază de anumite servicii conform dreptului internațional, indiferent de dorința sau capacitatea lor de a participa la procedurile penale (conform articolului 11 alineatul (3) din directivă);

H.  întrucât toate serviciile de asistență pentru victimele traficului de ființe umane trebuie să fie cu adevărat necondiționate și să garanteze absența unei victimizări mai mari;

I.  întrucât traficul de ființe umane, pe de o parte, este rezultatul inegalităților globale economice și sociale iar, pe de altă parte, este exacerbat de inegalitățile între femei și bărbați la nivelul societății;

J.  întrucât ultimele statistici demonstrează că majoritatea victimelor traficului de ființe umane sunt femei; întrucât genul în sine nu creează în mod inerent o vulnerabilitate și întrucât există mai mulți factori care contribuie la crearea unei situații de vulnerabilitate pentru fete și femei, inclusiv sărăcia, excluziunea socială, sexismul și discriminarea;

K.  întrucât femeile și fetele reprezintă 80 % dintre victimele înregistrate ale traficului de ființe umane(12), iar acest lucru poate fi atribuit parțial violenței și discriminării structurale împotriva femeilor și fetelor;

L.  întrucât cererea pentru femei, fete, bărbați și băieți în industria prostituției reprezintă un factor determinant pentru traficul de persoane în scopul exploatării sexuale; întrucât cererea de forță de muncă ieftină și incapacitatea de a garanta drepturile lucrătorilor sunt factori determinanți pentru traficul de persoane în scopul exploatării forței de muncă;

M.  întrucât toleranța societății față de inegalitatea de gen și față de violența asupra femeilor și fetelor, precum și absența conștientizării publice cu privire la problemele asociate traficului de ființe umane perpetuează un mediu permisiv pentru acest fenomen;

N.  întrucât traficul de femei, fete, bărbați și băieți pentru exploatare sexuală a scăzut în țările care incriminează cererea de astfel de servicii, din care fac parte și intermedierea și cumpărarea de servicii sexuale;

O.  întrucât un număr disproporționat de victime ale traficului de persoane provin din grupurile minoritare și imigrante, precum populația romă, acestea fiind marginalizate social și economic;

P.  întrucât stereotipurile și discriminarea de gen aduc prejudicii tuturor, bărbații fiind mai puțin dispuși să admită că au fost victime ale exploatării;

Q.  întrucât capacitarea socială și economică a femeilor și a grupurilor minoritare ar reduce vulnerabilitatea acestora în fața traficului de ființe umane;

R.  întrucât identificarea victimelor este în continuare problematică și întrucât, pentru a ajuta victimele traficului de persoane și pentru a urmări penal și a condamna traficanții, trebuie să se consolideze sprijinul și protecția victimelor, inclusiv dreptul lor de a locui și munci în statul membru în care au fost supuse traficului, concomitent cu îmbunătățirea accesului la justiție și la compensații;

S.  întrucât copiii reprezintă aproximativ 16 %(13) dintre victimele înregistrate ale traficului de persoane, iar fetele până la 13 %(14) și întrucât aceștia sunt deosebit de vulnerabili, copiii victime ale traficului de ființe umane fiind marcați de traume grave fizice, psihologice și emoționale pe termen lung;

T.  întrucât 70 % dintre victimele identificate ale traficului de ființe umane și 70 % dintre suspecții traficanți în UE sunt cetățeni ai UE, iar majoritatea victimelor raportate de exploatare sexuală sunt cetățene ale UE din Europa Centrală și de Est(15); întrucât trebuie să se țină cont de informațiile statistice când se elaborează sisteme de identificare pentru mai buna identificare a tuturor victimelor traficului de ființe umane;

U.  întrucât majoritatea victimelor înregistrate sunt femei și fete traficate pentru exploatare sexuală, ele constituind până la 95 % dintre victimele traficului în scopul exploatării sexuale(16); întrucât traficul este o formă de violență împotriva femeilor și a fetelor;

V.  întrucât traficul de ființe umane este un fenomen complex și transnațional, care poate fi combătut eficient numai dacă instituțiile UE și statele membre conlucrează într-o manieră coordonată, pentru a preveni selectarea celei mai favorabile instanțe („forum shopping”) de către grupurile infracționale, concentrându-se însă asupra identificării și protejării victimelor potențiale și reale, cu o perspectivă transectorială; întrucât există o distincție clară între traficul de ființe umane și introducerea ilegală de persoane, dar ar trebui să se acorde o atenție specială solicitanților de azil, migranților și altor grupuri vulnerabile, mai ales copiilor, minorilor neînsoțiți și femeilor, aceștia fiind deosebit de vulnerabili la exploatare și la o mai mare victimizare;

W.  întrucât se consideră frecvent că traficul de ființe umane este practicat numai de grupuri infracționale organizate, însă în realitate autorii pot fi și membri ai familiei victimei, prieteni, rude, parteneri de viață și angajatori obișnuiți ai acesteia;

X.  întrucât majoritatea (70 %) traficanților suspectați, urmăriți și condamnați sunt bărbați, însă traficantele reprezintă o minoritate semnificativă (29 %) și pot juca un rol important în traficul de ființe umane(17), în special în cazul traficului de copii;

Y.  întrucât, pentru a fi eficient, orice act legislativ privind combaterea traficului trebuie să fie însoțit de o schimbare culturală clară, de la o cultură a impunității la o cultură a toleranței zero față de traficul de ființe umane;

Z.  întrucât, frecvent, victimele nu își cunosc propriile drepturi și nici cum să și le exercite efectiv;

AA.  întrucât traficul de ființe umane, ca noțiune, este diferit de sclavie și de discuțiile mai ample privind exploatarea; întrucât nu toate tipurile de exploatare se circumscriu traficului de ființe umane,

Evaluarea generală a măsurilor adoptate pentru abordarea dimensiunii de gen a traficului de ființe umane în aplicarea directivei

1.  observă că Directiva 2011/36/UE trebuia să fie transpusă în legislațiile naționale ale statelor membre până la 6 aprilie 2013 și că toate statele membre, cu excepția unuia, au notificat Comisia cu privire la transpunerea directivei în legislația națională;

2.  solicită statelor membre să accelereze procesul de punere în aplicare completă și corectă a Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia;

3.  subliniază că în cadrul legal și politic al UE se recunoaște că traficul are o dimensiune specifică de gen și solicită statelor membre să adopte măsuri specifice de gen(18); reamintește că articolul 1 din directivă subliniază necesitatea de a aplica o perspectivă de gen în traficul de ființe umane; subliniază că femeile și bărbații, fetele și băieții sunt vulnerabili în mod diferit, fiind traficați adesea în scopuri diferite și că măsurile de prevenire, asistență și de sprijin ar trebui, prin urmare, adaptate fiecărui gen; subliniază, în plus, că strategia UE identifică violența împotriva femeilor și inegalitățile de gen drept cauze fundamentale ale traficului și stabilește o serie de măsuri pentru abordarea dimensiunii de gen a traficului;

4.  observă că Comisia are obligația de a publica o serie de rapoarte în legătură cu diverse aspecte ale implementării directivei; își exprimă profunda îngrijorare că aceste rapoarte vor fi prezentate cu întârziere, ceea ce transmite un semnal îngrijorător cu privire la prioritățile sale în materie de execuție; invită Comisia să își respecte obligațiile de raportare și calendarul respectiv, după cum se prevede în directivă;

5.  reamintește obligația Comisiei, prevăzută la articolul 23 alineatul (1) din Directiva 2011/36/UE, de a prezenta Parlamentului European și Consiliului, în aprilie 2015, un raport de evaluare privind stadiul adoptării de către statele a măsurilor necesare pentru a se conforma directivei; subliniază că această sarcină de raportare nu a fost finalizată la timp;

6.  subliniază că dimensiunea de gen trebuie monitorizată atent n implementarea legislației UE pentru combaterea traficului de ființe umane și invită Comisia să monitorizeze în continuare aceste aspecte în evaluarea sa privind respectarea și aplicarea directivei de către statele membre;

7.  apreciază activitatea fructuoasă a Coordonatorului UE pentru combaterea traficului de persoane în colectarea de cunoștințe și probe vizând diferite aspecte ale traficului de ființe umane, inclusiv studiile privind aspectele de gen și vulnerabilitatea deosebită a copiilor; consideră însă că, pentru a accelera reacția UE la traficul de persoane, mandatul coordonatorului ar trebui extins.

8.  regretă faptul că autoritățile de asigurare a respectării legii din statele membre nu valorifică la maximum capacitățile Europol pentru a mări schimburile de informații cu Europol, astfel încât să se poată stabili legături între anchetele din diferite state membre și să se poată obține o imagine generală mai amplă privind rețelele de criminalitate organizată, active în UE, care prezintă cele mai mari amenințări;

9.  salută crearea de către Comisie a unei pagini web împotriva traficului, care conține o bază de date a proiectelor finanțate de UE în UE și în alte regiuni, informații actualizate privind măsurile legale și politice ale UE, măsuri împotriva traficului de ființe umane în statele membre, oportunități de finanțare și inițiative ale UE;

10.  subliniază că este important să se dețină informații clare și consistente pentru victime și pentru funcționarii din teren care pot intra în contact cu acestea, pentru forțele de securitate, pentru autoritățile judiciare, poliție și serviciile sociale, inclusiv informații privind drepturile referitoare la asistența de urgență, la tratamentele medicale și la îngrijirea sănătății, permisele de ședere, drepturile lucrătorilor, accesul la justiție și la un avocat, posibilitățile de a cere o indemnizație, drepturile specifice ale copiilor etc.;

11.  evidențiază, de asemenea, importanța acordării unei atenții mai mari intermediarilor de pe piața muncii, contractanților, subcontractanților și agențiilor de plasare a forței de muncă, îndeosebi în sectoarele cu risc ridicat, ca o modalitate de prevenire a traficului de persoane, în special a traficului care are ca scop exploatarea prin muncă, dar și exploatarea sexuală, disimulat în spatele unor presupuse contracte de servicii hoteliere și de îngrijire a persoanelor;

12.  subliniază că în cadrul juridic și politic al UE privind traficul de persoane sunt înglobate atât dimensiunea interne, cât și cea externă, recunoscând că lupta împotriva traficului, care este o gravă încălcare a drepturilor omului, reprezintă un obiectiv clar al acțiunii externe a UE; subliniază totodată că țările din afara UE sunt adesea țările de origine și tranzit pentru traficul din interiorul UE și că traficul de ființe umane, ca activitate ilegală transfrontalieră, este un domeniu important în cooperarea cu țările terțe; salută, în această privință, faptul că, la solicitarea Consiliului, Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă au elaborat un pachet de informații privind activitățile realizate în țările și regiunile prioritare pentru combaterea traficului de ființe umane și o listă cu instrumentele de care dispun UE și statele membre, inclusiv politicile externe care se ocupă de traficul de ființe umane și proiectele finanțate de UE și de statele membre în acest domeniu; solicită statelor membre să coopereze cu Comisia și cu SEAE în combaterea traficului de ființe umane;

13.  consideră că ar trebui să se acorde o atenție specială solicitanților de azil, migranților și altor grupuri vulnerabile, mai ales copiilor, minorilor neînsoțiți și femeilor, aceștia fiind deosebit de vulnerabili în fața traficului; invită Comisia și statele membre să analizeze legătura dintre numărul tot mai mare de refugiați care sosesc și traficul de ființe umane; invită statele membre să își intensifice cooperarea, inclusiv în zonele de criză (hotspot), să identifice potențialele victime, precum și să folosească toate mijloacele de combatere a traficanților și a celor care aduc ilegal persoane, inclusiv îmbunătățirea colectării de date și asigurarea respectării standardelor de protecție existente; reamintește rolul agențiilor și a rețelelor UE în identificarea timpurie a victimelor la granițele UE și în combaterea traficului de ființe umane, iar în acest context, subliniază necesitatea unei cooperări mai strânse între Europol, Eurojust, autoritățile naționale și țările terțe și prin folosirea ECRIS; cere acordarea de mai multe resurse pentru agențiile JAI, pentru a permite numirea unor ofițeri cu pregătire în problematica de gen , în special în statele membre care se confruntă cu fluxuri migratorii mixte tot mai mari; subliniază că noua abordare de tip „hotspot” cuprinsă în Agenda pentru migrație nu ar trebui să se limiteze la prelucrarea rapidă și eliminarea cazurilor restante, ci ar trebui să cuprindă și o componentă proporțională de combatere a traficului, care să vizeze depistarea efectivă a potențialelor victime;

14.  invită statele membre să-și evalueze critic înregistrarea refugiaților, precum și serviciile și structurile de îngrijire relevante, deoarece acest grup, în special minorii neînsoțiți, prezintă un risc foarte mare de a fi exploatat de către bandele infracționale, iar apoi traficate;

15.  consideră că ar trebui acordată mai multă atenție situației victimelor transgen, care se confruntă adesea cu discriminarea, stigmatizarea și amenințări de violență din cauza identității lor de gen; consideră că persoanele transgen ar trebui considerate un grup vulnerabil, deoarece sunt deosebit de expuse riscului de a deveni victime ale traficanților care urmăresc să profite de disperarea lor; consideră că acest factor de vulnerabilitate ar trebui luat în considerare atunci când statele membre fac evaluări de risc individuale pentru a se asigura că victimele traficului primesc protecția și îngrijirile adecvate; invită statele membre să asigure pregătirea adecvată a funcționarilor care pot intra în contact cu victimele sau potențialele victime ale traficului de ființe umane, o instruire adecvată legată de situația specifică a victimelor transgen, pentru a fi în măsură să le identifice în mod mai activ și să-și adapteze serviciile de asistență în funcție de nevoile lor;

Perspectiva de gen în prevenirea traficului de ființe umane

16.  subliniază că, în conformitate cu articolul 11 din directivă, statele membre au obligația de a lua măsurile necesare pentru a aplica mecanisme adecvate care să permită identificarea cât mai devreme a victimelor, precum și acordarea de asistență și sprijin, în cooperare cu organizațiile de sprijin relevante; subliniază necesitatea unei strategii structurate pe patru dimensiuni fundamentale: prevenirea, urmărirea penală, protecția victimelor și parteneriatul pe mai multe niveluri;

17.  invită statele membre să combată impunitatea, să incrimineze traficul de ființe umane, să se asigure că făptașii sunt aduși în fața justiției și că sancțiunile sunt înăsprite; îndeamnă, prin urmare, statele membre să ratifice toate instrumentele, acordurile și obligațiile juridice internaționale relevante care vor face eforturile de combatere a traficului de persoane mai eficiente, mai coordonate și mai coerente, inclusiv Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane;

18.  solicită o abordare consecventă a urmăririi penale a infracțiunilor legate de traficul de ființe umane și îndeamnă statele membre să își intensifice anchetele și urmăririle penale; solicită, în acest sens, ca statele membre să își îmbunătățească cooperarea transfrontalieră și colaborarea cu agențiile UE relevante;

19.  reamintește că femeile și copiii se pot vedea obligați să întrețină relații sexuale pentru protecție, pentru a supraviețui, pentru a merge mai departe pe traseul migrației și pentru subzistență; subliniază că femeile și copiii care practică sex pentru supraviețuire nu sunt considerați victime ale traficului de ființe umane și, astfel, nu pot primi asistența necesară;

20.  subliniază că, pentru prevenirea traficului de ființe umane și a introducerii ilegale de migranți, este important să se creeze canale pentru migrația legală și sigură pentru femei și copii (de exemplu vize umanitare); subliniază, de asemenea, că este important ca țările de destinație să se asigure că femeile migrante, cărora li s-a acordat dreptul de ședere legală în țările respective, au acces la învățarea limbii și la alte mijloace de integrare socială, în special la educație și la pregătire profesională, cu scopul de a-și exercita drepturile cetățenești;

21.  invită statele membre să folosească tehnici de interviu structurate adecvat cu victimele, care să ajute la reconstituirea precisă a faptelor, fără a exercita concomitent presiune psihologică asupra victimelor, care se află deja într-o stare de teamă și de confuzie;

22.  subliniază că toate eforturile de combatere a traficului de ființe umane trebuie să găsească un echilibru între urmărirea penală și responsabilitatea protejării victimelor; observă că sprijinul acordat victimelor joacă un rol important în prevenirea traficului de ființe umane, deoarece victimele care beneficiază de un ajutor adecvat pot să își revină mai ușor după această experiență traumatizantă, pot ajuta la urmărirea penală a infractorilor, la elaborarea unor programe de prevenție și adoptarea unor politici adecvate și, de asemenea, pot evita să fie din nou traficate;

23.  subliniază că internetul joacă un rol esențial în traficul de ființe umane și, prin urmare, amplifică provocările în combaterea acestei forme grave de criminalitate organizată; denunță faptul că internetul este din ce în ce mai folosit pentru recrutarea victimelor, în interiorul și în afara UE, prin oferte de muncă false, pentru a face publicitate serviciilor prestate prin exploatarea victimelor și pentru schimburile de informații dintre rețelele infracționale; invită statele membre să se asigure că politicile lor privind combaterea traficului iau în considerare acest fapt, iar eforturile lor de asigurare a respectării legii în domeniul tehnologiilor cibernetice beneficiază de expertiza de gen necesară pentru a preveni și a combate în mod eficient toate formele acestei infracțiuni, mai ales în ceea ce privește traficul în scopul exploatării sexuale; subliniază că ar trebui folosite și noile tehnologii, rețelele de socializare și internetul, pentru o mai bună conștientizare și pentru avertizarea potențialelor victime cu privire la riscurile de a fi traficate; în acest context, invită Comisia să analizeze în continuare rolul internetului în traficul de ființe umane și să informeze în mod corespunzător Parlamentul;

24.  regretă că identificarea victimelor rămâne unul dintre cele mai dificile și incomplete aspecte ale implementării, dar subliniază că acest fapt nu diminuează responsabilitatea statelor membre de a proteja aceste persoane vulnerabile; subliniază că datorită naturii coercitive și înșelătoare a acestei infracțiunii, s-ar putea ca victimele să nu își poată recunoaște propria vulnerabilitate; subliniază că acțiunile pe care victimele traficului sunt obligate să le execute sunt considerate acte criminale în anumite state membre, ceea ce afectează încrederea dintre victime și autorități; reamintește că Directiva 2011/36/UE interzice incriminarea victimelor traficului de persoane; invită statele membre să aplice dintr-o perspectivă de gen articolele 11-17 din Directiva privind protecția și sprijinul victimelor (în special prin creșterea numărului de adăposturi pentru victime și prin consolidarea programelor pentru reintegrarea victimelor în societate) și să aplice integral Directiva 2012/29/UE privind stabilirea unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității, pentru a asigura sprijinul și asistența necesare victimelor traficului de ființe umane, inclusiv în ceea ce privește dreptul de a locui și de a avea acces la piața muncii în statul membru în care au fost supuse traficului; subliniază că aceste dispoziții nu ar trebui condiționate de depunerea de plângeri de către victime sau de cooperarea în anchetele penale; invită Comisia să consolideze schimbul de bune practici în materie de protejare a victimelor;

25.  subliniază că organizațiile neguvernamentale (ONG) și persoanele care lucrează pentru a proteja și ajuta victimele traficului de ființe umane nu ar trebui trase la răspundere pentru vreo infracțiune;

26.  este extrem de critic privind faptul că folosirea serviciilor victimelor traficului de ființe umane nu este definită ca infracțiune penală în toate statele membre, dar recunoaște că este greu de demonstrat folosirea în cunoștință de cauză în context judiciar și consideră că acest lucru ar reprezenta un pas important pentru recunoașterea gravității acestei infracțiuni, asigurând un cadru real pentru prevenirea traficului și pentru încetarea culturii impunității;

27.  invită statele membre să instituie sancțiuni penale aspre pentru infracțiunile de trafic de ființe umane, de sclavie modernă și exploatare; invită statele membre să incrimineze recurgerea cu bună știință la serviciile oferite de victimele traficului, inclusiv de victimele traficului pentru prostituție, exploatarea prostituției altor persoane sau alte forme de exploatare sexuală, munca forțată sau serviciile furnizate sub constrângere, inclusiv cerșetoria, sclavia sau practicile similare sclaviei, servitutea, exploatarea activităților infracționale sau prelevarea de organe. remarcă numărul redus de trimiteri în judecată și de condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane la nivel național;

28.  observă că poliția este principala sursă de informații pentru înregistrarea victimelor și atrage atenția asupra necesității unor resurse umane și financiare suficiente, inclusiv cursuri de pregătire specifice și specializate pentru ofițerii de poliție, precum și asupra unui mai bun echilibru de gen la nivelul personalului; subliniază că înregistrarea victimelor traficului de ființe umane prin închisori și centre de detenție în unele state membre demonstrează deficiențe de sistem și de cunoștințe din partea profesioniștilor implicați; insistă că statele membre ale UE trebuie să aplice efectiv legislația împotriva traficului de ființe umane și subliniază, de asemenea, că, pentru îmbunătățirea identificării victimelor și a înțelegerii mijloacelor subtile de trafic, sistemul de justiție penală ar trebui să se concentreze mai mult asupra dinamicii exploatării și asupra aplicării legii; observă, în acest context, că, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2015/2219, CEPOL trebuie să promoveze respectul și înțelegerea comună a drepturilor fundamentale în respectarea aplicării legii, inclusiv drepturile, sprijinirea și protecția victimelor;

29.  solicită să se acorde EUROPOL și forțelor de poliție naționale o mai mare prioritate și mai multe resurse pentru urmărirea penală a celor care facilitează traficul de ființe umane, acordând o atenție deosebită conștientizării noilor forme de trafic de ființe umane în rândul forțelor de poliție;

30.  invită Europol și statele membre să își consolideze acțiunile de combatere a recrutorilor fie printr-o abordare proactivă, fie în urma unei mărturii a unei victime, în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2011/36/UE; subliniază că recrutorii utilizează diferite căi, printre care rețelele sociale și site-urile internet (agențiile de recrutare online); invită Comisia Europeană să lărgească mandatul Unității UE pentru semnalarea conținutului online (IRU) a Europol în combaterea traficului de ființe umane;

31.  invită Comisia Europeană să evalueze eficiența cooperării între statele membre și Europol în combaterea traficului de ființe umane; subliniază importanța schimbului sistematic de date și a alimentării de către toate statele membre a bazelor de date europene folosite în acest scop, printre care bazele de date ale Europol Focal Point Phoenix și Focal Point Twins; subliniază că este necesar ca paza de frontieră și de coastă să aibă acces la bazele de date ale Europol;

32.  observă că victimele resimt exploatarea în mod diferit și că o metodă de identificare folosind o „listă de verificare” a anumitor indicatori poate împiedica identificarea formală și, prin urmare, are consecințe asupra accesului victimelor la servicii, la asistență și la protecție;

33.  subliniază că, pentru a încuraja victimele traficului să apeleze la autorități și să denunțe situația în care se află, îmbunătățind astfel posibilitățile de identificare timpurie a victimelor, legislația trebuie modificată, astfel încât victimele traficului de ființe umane să fie recunoscute ca titulare de drepturi în fața legii; subliniază că victimele traficului trebuie să aibă dreptul la măsurile de asistență și protecție, chiar și în situațiile în care cazul lor nu are câștig de cauză în procesul penal; subliniază că este necesar ca asistenților sociali și sanitari și serviciilor de imigrație să li se acorde mai multă putere, pentru a determina ce este traficul de persoane și care sunt persoanele asistate și protejate de lege;

34.  cere o mai bună implementare și monitorizare a articolului 8 din Directiva 2011/36/UE, astfel încât să se garanteze că victimele traficului de ființe umane nu sunt urmărite penal și nu li se aplică sancțiuni sau pedepse; atrage atenția că acest lucru include și neaplicarea de sancțiuni sau pedepse persoanelor forțate să se prostitueze, precum și nepedepsirea intrării ilegale sau a șederii ilegale în țările de tranzit sau de destinație;

35.  remarcă cu îngrijorare că există indicii cum că unele dintre victimele traficului de ființe umane sunt arestate și deportate, în loc să li se permită și să fie ajutate să beneficieze de drepturile lor ca victime și de asistența necesară, cum ar trebui să se întâmple conform |Directivei 2004/81/CE;

36.  invită Comisia să elaboreze orientări bazate pe cele mai bune practici pentru a dezvolta și integra expertiza de gen în activitățile autorităților de asigurare a respectării legii pe întreg teritoriul UE;

37.  invită statele membre să coopereze la elaborarea de orientări mai bune pentru identificarea victimelor traficului de ființe umane, care ar putea ajuta serviciile consulare și polițiștii de frontieră în această sarcină;

38.  subliniază că trebuie urmărită sursa banilor ca o strategie esențială pentru anchetarea și urmărirea penală a rețelele de criminalitate organizată care obțin profituri din traficul de ființe umane și invită Europol și Eurojust să-și consolideze capacitățile în domeniul combaterii traficului de ființe umane; solicită statelor membre să coopereze strâns între ele, dar și cu Europol în anchetarea aspectelor financiare și a spălării de bani în cazurile de trafic de ființe umane; subliniază că statele membre ar trebui să consolideze cooperarea pentru înghețarea și confiscarea bunurilor persoanelor implicate în trafic, acest lucru putând fi un mijloc eficient de a transforma traficul de ființe umane dintr-o activitate cu „riscuri mici-profituri mari”, într-una cu „riscuri mari-profituri mici”; invită, în acest context, statele membre să utilizeze mai eficient toate instrumentele existente, cum ar fi recunoașterea reciprocă a hotărârilor judecătorești, echipele comune de anchetă și ordinul european de anchetă; consideră că bunurile confiscate de la persoane condamnate pentru infracțiuni legate de traficul de ființe umane ar trebui utilizate pentru a sprijini și compensa victimele traficului; observă, totodată, că sumele imense obținute din traficul de ființe umane și exploatare finanțează alte tipuri de criminalitate gravă;

39.  solicită agențiilor din domeniul justiției și al afacerilor interne (JAI), precum Eurojust, Europol, FRA, Frontex, CEPOL, EASO, să elaboreze un program susținut de îmbunătățire a echilibrului de gen în procesele decizionale privind traficul de persoane; cere publicarea cifrelor privind structura de gen a consiliilor de administrație și a personalului acestor agenții, urmate de discuții cu statele membre privind beneficiile recrutării și promovării echitabile în serviciile juridice și de frontieră; solicită, de asemenea, derularea periodică, și nu ocazională, a unor programe de tipul „Female Factor” al Europol, la nivelul agențiilor JAI unde predomină bărbații;

40.  reamintește că pregătirea profesională a operatorilor și funcționarilor este esențială pentru identificarea timpurie a potențialelor victime și pentru prevenirea infracțiunilor; invită, prin urmare, statele membre să aplice integral articolul 18 alineatul (3) din Directiva 2011/36/UE și să facă schimb de bune practici, în special atunci când creează programe de pregătire profesională ce includ perspectiva de gen pentru persoanele care intră în contact cu victimele traficului de ființe umane în calitate oficială, inclusiv ofițeri de poliție, alte forțe de securitate, ofițeri de frontieră, judecători, magistrați, avocați și alte autorități judiciare, personalul medical de urgență, lucrătorii sociali și consilierii psihologici; subliniază că programele de pregătire trebuie să conțină dezvoltarea înțelegerii violenței de gen și a exploatării, depistarea victimelor, procesul de identificare oficială și asistența corespunzătoare pentru victime, specifică pentru femei și bărbați;

41.  cere dezvoltarea și diseminarea mai amplă a publicațiilor de conștientizare, menite să îmbunătățească cunoștințele pe această temă în rândul categoriilor profesionale, cum ar fi „Manualul pentru personalul diplomatic și consular cu privire la modalitatea de a ajuta și proteja victimele traficului de ființe umane”(19);

42.  recunoaște importanța dezvoltării unor relații pe termen lung între autoritățile de asigurare a respectării legii, furnizorii de servicii, diverse părți interesate și victime, pentru a consolida încrederea și pentru a răspunde în mod sensibil nevoilor victimelor; subliniază că organizațiile care acordă sprijin au nevoie de fonduri suficiente pentru proiecte și își exprimă îngrijorarea că numeroase organizații, mai ales cele pentru femei, se confruntă cu dificultăți din cauza reducerii fondurilor;

43.  subliniază că finanțarea din partea Comisiei și a statelor membre ar trebui să fie alocată celui mai potrivit prestator de servicii pe baza nevoilor victimelor, ținând cont inclusiv de cerințele specifice femeilor, bărbaților sau copiilor, și de capacitatea prestatorului de a se angaja în procese complexe și îndelungate de acordare de asistență și îngrijiri;

44.  invită statele membre să implice activ partenerii sociali, sectorul privat, sindicatele și societatea civilă, îndeosebi ONG-urile care activează pentru combaterea traficului și acordarea de asistență victimelor, în inițiativele de prevenire a traficului de ființe umane, în special în domeniul exploatării prin muncă, inclusiv în ceea ce privește identificarea victimelor și activitățile de educare a publicului;

45.  observă că, deși exploatarea sexuală este ilegală în toate statele membre, acest fapt nu împiedică traficul pentru exploatare sexuală; îndeamnă statele membre să aplice integral Directiva 2011/92/UE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și să își intensifice cooperarea polițienească și judiciară în vederea prevenirii și combaterii exploatării sexuale a copiilor; invită Comisia, în cooperare cu statele membre, să examineze modul în care cererea de servicii sexuale determină traficul de persoane, inclusiv traficul de copii, precum și modalitățile optime de reducere a cererii; reamintește, în acest sens, obligația statelor membre de a acorda o atenție specială copiilor victime ale traficului de persoane, inclusiv minorilor neînsoțiți din țări terțe, și de a asigura o protecție specială copiilor în cadrul procedurilor penale, interesul superior al copilului fiind considerat de maximă importanță în toate procedurile;

46.  observă că procesul de colectare a datelor privind traficul de copii ar trebui să aibă la bază o definiție comună a acestui fenomen infracțional; remarcă, de asemenea, că unele state membre consideră traficul de copii drept o formă aparte de exploatare, în timp ce alte state membre nu fac distincția între victimele copii și cele adulte, fapt care îngreunează realizarea unei imagini de ansamblu asupra fenomenului și definirea celor mai bune modalități de anchetă la nivelul UE;

47.  subliniază obligația care revine Comisiei, în temeiul articolului 23 alineatul (2) din directivă, de a prezenta, până în 2016, un raport de evaluare a impactului legislațiilor naționale în vigoare privind incriminarea folosirii în cunoștință de cauză a serviciilor oferite de victimele traficului de ființe umane, precum și necesitatea unor acțiuni suplimentare; subliniază că Comisia nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe raportarea făcută de un stat membru, ci ar trebui să evalueze conformitatea și prin implicarea societății civile și a altor organisme relevate, precum GRETA, inclusiv pe baza rapoartelor de țară elaborate de Reprezentantul special al OSCE pentru traficul de persoane și de Raportorul special al ONU pentru traficul de ființe umane și forme contemporane de sclavie;

48.  remarcă că statele membre înțeleg diferit noțiunea de cerere de exploatare și invită Comisia și statele membre să propună orientări privind pedepsirea clientului, bazate pe modelul nordic, concomitent cu informarea și conștientizarea tuturor formelor de trafic de ființe umane, în special traficul pentru exploatare sexuală, și făcând vizibile și alte forme de exploatare, cum ar fi servitutea casnică;

49.  subliniază că, din cauza vulnerabilității accentuate, anumite grupuri de persoane sunt expuse într-o mai mare măsură riscului de a deveni victime ale traficului; deplânge, însă, faptul că traficul de ființe umane se petrece ca urmare a cererii mari de produse și servicii care depind de exploatarea ființelor umane, ceea ce reprezintă o formă foarte rentabilă de criminalitate organizată;

50.  evidențiază datele care confirmă efectul descurajator pe care l-a avut incriminarea cumpărării de servicii sexuale în Suedia; subliniază efectul normativ al acestui model de reglementare și capacitatea sa de a schimba atitudinile sociale, pentru reducerea cererii globale de servicii de la victimele traficului de persoane;

51.  invită statele membre să implementeze integral articolul 18 alineatul (4) din directivă, să elaboreze strategii specifice pentru a reduce cererea de trafic în scopul exploatării sexuale, cum ar fi programele de renunțare la prostituție și planurile de capacitare și protecție a drepturilor persoanelor care se prostituează, precum și campanii de descurajare a cererii de servicii sexuale în cazul persoanelor traficate, constatând în același timp că reglementarea prostituției este o competență a statelor membre; invită Comisia să examineze mai aprofundat toate legăturile între cererea de servicii sexuale și traficul de ființe umane; consideră că cererea poate fi redusă printr-o legislație care transferă povara penală mai degrabă asupra celor care cumpără servicii sexuale, decât asupra celora care vând astfel de servicii;

52.  invită UE să acorde atenție și să facă vizibile noile forme de trafic de persoane și exploatare a ființelor umane, inclusiv exploatarea reproductivă și traficul cu nou-născuți;

53.  remarcă cu îngrijorare că foarte puține state membre dispun de programe clar formulate de reducere a cererii și că, în general, acestea s-au concentrat asupra traficului pentru exploatarea sexuală; solicită statelor membre să elaboreze programe de reducere a cererii pentru toate tipurile de trafic de ființe umane;

54.  observă că mariajele fictive pot fi clasificate drept trafic de ființe umane în anumite circumstanțe, dacă există un element de forțare sau de exploatare, iar femeile și fetele prezintă un risc mai mare de a deveni victime ale acestui fenomen;

55.  subliniază că eforturile de îmbunătățire a egalității de gen contribuie la prevenirea traficului de ființe umane și ar trebui să conțină strategii de educație și programe de capacitare a femeilor și fetelor, pentru a consolida poziția acestora în societate și pentru a le face mai puțin vulnerabile la trafic; invită statele membre să adopte măsuri preventive mai proactive, cum ar fi campaniile de informare și conștientizare, de formare concepute special pentru bărbați, ateliere specializate pentru grupurile vulnerabile și activități educative în școli, inclusiv promovarea egalității, combaterea stereotipurilor de gen și a violenței de gen, deoarece egalitatea de tratament ar trebui să fie un obiectiv al întregii societăți;

56.  subliniază eficacitatea programelor de conștientizare în educarea consumatorilor pentru a alege produse de la companii care asigură un lanț de aprovizionare în care nu este folosită munca forțată, dar observă că numai acest lucru nu este suficient pentru a reduce cererea de trafic de ființe umane;

57.  observă că este deja ilegal în temeiul Directivei 2009/52/CE ca angajatorii să folosească munca sau serviciile resortisanților țărilor terțe care nu au statut legal de rezidenți în UE, știind că aceștia sunt victime ale traficului de ființe umane; constată că cetățenii UE care sunt victime ale traficului de persoane nu sunt incluși în această legislație; invită statele membre să se asigure că legislația lor națională protejează de exploatarea prin muncă cetățenii UE care sunt victime ale traficului de persoane și că sunt adoptate sancțiuni specifice;

58.  reamintește că, potrivit Europol, în 2015, aproximativ 10 000 de copii neînsoțiți au dispărut după sosirea lor în UE și că aceștia ar putea fi victime ale traficului de ființe umane și expuși tuturor formelor de exploatare și abuz; invită statele membre să aplice integral pachetul privind sistemul european comun de azil și să înregistreze copiii la sosire, pentru a asigura includerea lor în sistemele de protecție a copiilor; invită statele membre să îmbunătățească schimbul de informații pentru a proteja mai bine copiii migranți din Europa;

59.  își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa datelor privind femeile și copiii romi expuși riscului de a fi traficați pentru muncă sau servicii forțate, inclusiv pentru cerșetorie; invită Comisia să furnizeze date privind femeile și copiii romi recunoscuți drept victime ale traficului, numărul persoanelor care au primit asistență pentru victime și țările în care au primit asistența;

60.  subliniază că, în cazul în care conțin un element de exploatare a victimei, căsătoriile forțate pot fi considerate o formă de trafic de persoane și solicită tuturor statelor membre să includă această dimensiune; subliniază că exploatarea poate fi sexuală (viol conjugal, prostituție și pornografie forțate) sau economică (activitățile casnice și cerșetoria forțată) și că scopul final al traficului de persoane poate fi căsătoria forțată (vânzarea unei victime ca soție sau contractarea unei căsătorii sub presiuni); subliniază că este dificil pentru autorități să depisteze acest tip de trafic, deoarece are loc în sfera privată; invită statele membre să prevadă servicii adecvate de adăpostire pentru aceste victime; invită Comisia Europeană să consolideze schimbul de bune practici în acest sens;

61.  este preocupat de fenomenul din ce în ce mai răspândit al groomingului (cultivarea relațiilor cu o persoană în scopul relațiilor sexuale); subliniază că victimele se află deseori într-o situație de dependență emoțională, ceea ce îngreunează munca de anchetă, deoarece este mai dificilă identificarea ca victime ale traficului de persoane, acestea refuzând adesea să depună mărturie împotriva persoanelor care le cultivă favorurile; invită Comisia Europeană să consolideze schimbul de bune practici în acest sens; invită statele membre să prevadă o primire specifică a acestor victime și să se asigure că serviciile de asigurare a respectării legii și cele judiciare recunosc statutul lor de victime, mai ales atunci când sunt minore, pentru a evita stigmatizarea lor pentru „comportament deviant”;

Aspectele de gen ale asistenței, sprijinirii și protecției victimelor

62.  își exprimă preocuparea că nu toate victimele pot avea acces ușor la servicii sau cunosc existența acestora; subliniază că nu trebuie să existe nicio discriminare în accesul la servicii;

63.  observă că victimele traficului de ființe umane au nevoie de servicii specializate, inclusiv în ceea ce privește accesul la o locuință sigură pe termen scurt și lung, la programele de protecție a martorilor, la asistență medicală și la servicii de consiliere, traducere și interpretare, la căi judiciare de atac, la compensări, la asistență pentru călătorii, acces la educație și cursuri de formare, inclusiv la cursuri de învățarea limbii țării de rezidență, la plasarea în muncă, la (re)integrare, mediere familială și la reinstalare; observă, de asemenea, că aceste servicii de asistență ar trebui individualizate pentru fiecare caz, acordându-se atenția cuvenită aspectelor de gen;

64.  subliniază că aspectele de gen în traficul de ființe umane impun statelor membre obligația de a trata acest fenomen ca formă de violență împotriva femeilor și a fetelor; subliniază că trebuie acordată o mai mare atenție dinamicii exploatării și efectelor emoționale și psihologice negative pe termen lung asociate acestui fenomen; solicită Comisiei să prezinte o strategie europeană de combatere a violenței de gen, care să conțină o propunere legislativă privind violența împotriva femeilor ce include și traficul de ființe umane;

65.  subliniază activitatea fructuoasă desfășurată de o serie de servicii guvernamentale și de societatea civilă în identificarea victimelor traficului de ființe umane și în furnizarea de asistență și de sprijin pentru victime, deși acest lucru nu se face într-o manieră coerentă în toate statele membre sau pentru tipuri diferite de trafic de de ființe umane;

66.  subliniază că este necesară asigurarea unei finanțări adecvate pentru ONG-urile independente și adăposturi separate pentru femei și bărbați, astfel încât nevoile victimelor să fie satisfăcute în mod adecvat în toate etapele parcursului victimelor în țările de destinație și să se desfășoare activități preventive în țările respective de origine, de tranzit și de destinație;

67.  solicită statelor membre să creeze linii telefonice de urgență cu numere la care victimele traficului de persoane și exploatării pot suna pentru a cere asistență și consiliere; amintește că aceste linii telefonice de urgență s-au dovedit a fi eficiente în alte domenii, cum ar fi radicalizarea și răpirea de copii;

68.  cere statelor membre să asigure furnizarea de servicii specifice pentru femei și bărbați victime ale traficului de ființe umane, care să fie adecvate nevoilor lor, recunoscând orice nevoi care pot fi specifice formei de trafic la care au fost supuși; subliniază că, deși majoritatea victimelor sunt femei și fete, ar trebui să existe servicii specializate pentru victimele de toate genurile;

69.  subliniază că numeroase victime ale exploatării sexuale sunt drogate pentru a fi menținute într-o stare de dependență fizică și psihică; invită prin urmare statele membre să prevadă programe de asistență specializate pentru aceste victime și să recunoască acest element ca o circumstanță agravantă în măsurile penale luate împotriva traficului de ființe umane;

70.  subliniază că efectul cumulativ al discriminărilor pe baza orientării sexuale sau identității de gen face persoanele LGBTI deosebit de vulnerabile la traficul de ființe umane; invită statele membre să răspundă nevoilor specifice ale victimelor LGBTI; invită Comisia să promoveze schimbul de bune practici în acest sens;

71.  subliniază că este important ca toate statele membre să recunoască sistematic dreptul de acces la servicii de avort în siguranță pentru femeile victime ale traficului a căror sarcină este rezultatul exploatării,

72.  consideră că articolul 11 alineatul (5) din Directiva 2011/36/CE ar trebui extins pentru a cuprinde și ajutorul pentru integrarea viitoare (învățarea limbii, familiarizarea cu cultura și comunitatea etc.), acolo unde situația victimelor le permite să opteze pentru un permis de ședere;

73.  observă că lipsa unui statut legal de rezident nu împiedică persoana respectivă să devină o victimă a traficului de ființe umane și că aceste victime ar trebui să aibă aceleași drepturi ca și restul victimelor; invită statele membre să nu amestece aspectele legate de migrație cu cele legate de traficul de ființe umane, subliniind principiul caracterului necondiționat al asistenței, prevăzut în directivă;

74.  invită statele membre să garanteze efectiv drepturile victimelor și solicită ca aplicarea Directivei 2011/36/UE să fie evaluată în contextul prevederilor din Directiva 2012/29/UE; invită statele membre să ofere asistență juridică gratuită, inclusiv consiliere juridică și reprezentare, consiliere psihologică și sprijin medical, precum și informații privind drepturile la asistență și îngrijire medicală, inclusiv la dreptul de avort pentru victimele exploatării sexuale, pentru toate persoanele care fie se autoidentifică ca victime, fie îndeplinesc un număr suficient de criterii pentru a fi identificate ca victime ale traficului de ființe umane, să le ajute să beneficieze de drepturile, compensațiile sau căile de atac aferente; subliniază că autoidentificarea nu poate fi niciodată singura cerință pentru ca victimele să poată avea acces la drepturi și la servicii;

75.  invită statele membre să pună la dispoziția victimelor traficului de ființe umane asistență juridică, nu numai pentru procedurile penale, dar și pentru procedurile civile, procedurile de legate de muncă și cele de imigrație/azil în care sunt implicate;

76.  invită statele membre ca, atunci când hotărăsc cu privire la limitele pentru sprijinul acordat victimelor să recunoască că este nevoie de mai mult timp de refacere după traumele produse ca urmare a traficului în scopul exploatării sexuale, comparativ cu timpul necesar pentru refacerea în urma altor forme de trafic; solicită extinderea măsurilor de protecție oferite victimelor traficate în scopul exploatării sexuale pentru a reduce cât mai mult efectele negative și pentru a preveni retraficarea lor și o a doua victimizare și pentru a se ține cont de nevoile individuale în fiecare caz;

Evaluarea altor măsuri adoptate în implementarea directivei, care integrează aspectele de gen

77.  subliniază că obligația ca victimele să ia parte la urmărirea penală a traficanților poate avea rezultate nocive; atrage atenția că, într-o abordare care are la bază drepturile omului, o astfel de obligație nu ar trebui să condiționeze accesul la servicii;

78.  subliniază că toate victimele traficului de ființe umane trebuie informate sistematic despre posibilitatea de a beneficia de o perioadă de refacere și reflecție, iar această perioadă ar trebui acordată efectiv; regretă că, în unele state membre, aceste drepturi au fost transpuse doar în legislația privind migrația și, prin urmare, nu se aplică tuturor victimelor traficului de ființe umane, ci doar celor aflate într-o situație de ședere neregulamentară; reamintește că aceste drepturi trebuie acordate tuturor victimelor traficului de ființe umane;

79.  reamintește că, potrivit Directivei 2004/81/CE, statele membre trebuie să acorde victimelor traficului de ființe umane o perioadă de reflecție și de refacere; invită statele membre ca, atunci când stabilesc durata unei astfel de perioade, să țină cont de articolul 13 din Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane și să extindă termenul minim de 30 de zile de perioadă de refacere și reflecție prevăzut în această convenție pentru femeile care au fost victime ale traficului în scopul exploatării sexuale, ținând seama că această formă de violență are efecte grave și pe termen lung asupra femeilor;

80.  observă că actuala strategie a UE pentru eradicarea traficului de ființe umane expiră în 2016 și invită Comisia să evalueze strategia actuală și să propună o strategie nouă care să aibă la bază o abordare bazată pe drepturile omului, concentrându-se asupra victimelor, care să conțină o dimensiune de gen clară și măsuri concrete în această privință, care să se ocupe de prevenție într-un mod adecvat și eficient și care să continue să descurajeze cererea care stimulează toate formele de trafic; cere ca, pentru a asigura o implementare efectivă a măsurilor de combatere a traficului de persoane, această strategie să fie integrată și coerentă cu alte domenii de politică, incluzând, dar nelimitându-se la securitate, egalitatea de gen, migrație, securitatea cibernetică și aplicarea legii;

81.  felicită statele membre care au creat mecanisme naționale eficiente de raportare și au numit raportori naționali și le invită să se asigure că aceste măsuri dispun de resurse adecvate iar raportorii sunt independenți, pentru a-și putea îndeplini sarcinile în mod optim;

82.  solicită statelor membre ca, pentru a evalua strategiile și activitățile întreprinse și pentru a îmbunătăți eforturile în lupta împotriva traficului, să desemneze un raportor național independent care să poată, prin lege, să se prezinte în fața parlamentului național și să facă recomandări pentru îmbunătățirea luptei împotriva traficului de ființe umane;

83.  invită statele membre să colecteze date mai detaliate și mai actualizate prin agregarea de informații statistice fiabile, colectate de la toți actorii principali, asigurându-se că datele sunt omogene și defalcate pe gen, vârstă, tip de exploatare (în subseturi de tipuri de trafic de persoane), țară de origine și de destinație, prin includerea și a persoanelor care sunt traficate intern, pentru a identifica mai bine victimele potențiale și a preveni infracțiunile; invită statele membre să comunice mai multe date, pentru a evalua mai bine dimensiunea de gen și tendințele recente în ceea ce privește traficul de persoane, precum și pentru a combate traficul într-o manieră mai eficace; invită statele membre să se asigure că raportorii naționali joacă un rol mai important în coordonarea inițiativelor de colectare a datelor, în strânsă cooperare cu organizațiile relevante ale societății civile active în acest domeniu;

84.  constată că, deși traficul de ființe umane este clar definit în directivă, legislațiile naționale din statele membre au adoptat o serie de definiții diferite; invită Comisia să analizeze acest aspect și să raporteze în ce măsură aceste diferențe între definiții influențează practic aplicarea directivei; subliniază importanța clarității conceptuale, pentru a evita confuzia cu alte aspecte înrudite, dar separate;

85.  constată că părțile interesate confirmă în general că marea majoritate a victimelor traficului de persoane rămân neidentificate; recunoaște că a fost relativ ignorat traficul anumitor grupuri vulnerabile, precum tinerii (fără adăpost), copiii, persoanele cu dizabilități și persoanele LGBTI; în ceea ce privește aceste grupuri, subliniază că trebuie îmbunătățită colectarea datelor pentru a mări eforturile de identificare a victimelor și pentru a dezvolta bune practici în abordarea nevoilor specifice ale acestor victime;

86.  subliniază că, pentru a îmbunătăți eforturile de combaterea a traficului de ființe umane în Uniunea Europeană, instituțiile UE trebuie să evalueze cu atenție aplicarea legislației UE în statele membre și să adopte măsuri legislative și de altă natură suplimentare, dacă este necesar;

87.  invită Comisia să elaboreze orientări standardizate, inclusiv în ceea ce privește protecția datelor, pentru colectarea datelor în atenția organismele relevante, precum serviciile de asigurare a respectării legii, serviciile de control al frontierelor și cele pentru imigrare, serviciile sociale, autoritățile locale, penitenciarele, ONG-urile și alți contribuitori;

88.  invită Comisia să se asigure că Agenda europeană privind migrația (COM (2015)0240) acordă o importanță mai mare combaterii traficului, pentru a facilita implicarea victimelor în urmărirea penală a traficanților, prin reformarea normelor privind rezidența pentru victimele traficului de persoane;

89.  invită Comisia să trateze problema utilizării abuzive a activităților independente în angajarea forței de muncă migrante în unele state membre ale UE, pentru a evita standardele de muncă și obligațiile locale în materie de angajare, recunoscând faptul că, în domeniile de activitate a migranților care sunt cele mai expuse traficului, se folosește frecvent regimul falselor activități independente;

90.  invită UE și statele membre să consolideze cooperarea regională privind traficul de persoane de-a lungul rutelor cunoscute, cum ar fi cele dinspre est către UE, prin utilizarea Instrumentului pentru stabilitate și prin responsabilizarea în permanență a țărilor candidate;

91.  invită UE să furnizeze, prin intermediul Eurostat, estimări privind victimele traficului de persoane, chiar dacă sunt înregistrate sau nu, după modelul general al unor organizații cum ar fi Organizația Internațională pentru Migrație, Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) și Organizația Internațională a Muncii (OIM);

92.  invită statele membre să includă principiul nereturnării în legislația lor privind combaterea traficului de ființe umane, după exemplul Protocolului ONU împotriva traficului și al Convenției Consiliului Europei împotriva traficului de ființe umane și în conformitate cu obligațiile statelor asumate în temeiul dreptului internațional privind refugiații și al dreptului internațional privind drepturile omului;

93.  încurajează UE și statele membre să examineze cele mai noi tendințe în cadrul traficului de persoane și de forme ale acestuia, inclusiv influența actualei crize a migranților asupra traficului de persoane, pentru a aborda noile evoluții prin adoptarea unor măsuri adecvate și specifice;

94.  cere Comisiei să realizeze un studiu privind legăturile dintre diferitele tipuri de trafic și rutele folosite de acestea în viitorul raport privind implementarea Directivei 2011/36/UE, întrucât victimele sunt frecvent supuse simultan mai multor tipuri de exploatare sau trec de la un tip de trafic la altul; cere, totodată, Comisiei, să promoveze studierea continuă a principalelor cauze la traficului de ființe umane și a impactului acestora asupra egalității de gen;

95.  invită Comisia să evalueze necesitatea unei eventuale revizuiri a mandatului viitorului Parchet European pentru a include în atribuțiile sale, odată creat, lupta împotriva traficului de persoane;

96.  îndeamnă Comisia Europeană să promoveze ratificarea de către statele membre a Convenției de la Istanbul, având în vedere că aceasta este un instrument eficient de prevenire și de combatere a violenței împotriva femeilor, inclusiv a traficului de persoane, precum și de protejare și de ajutare a victimelor;

97.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și guvernelor statelor membre.

EXPUNERE DE MOTIVE

Traficul de ființe umane reprezintă o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului, în conformitate cu articolul 5 din Carta drepturilor fundamentale a UE, precum și o încălcare a integrității personale ale victimei și o formă gravă de criminalitate organizată care subminează statul de drept. Fenomenul a fost abordat la mai multe niveluri de guvernare, în special în Uniunea Europeană prin Directiva 2011/36/UE din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, care a instituit un cadru juridic ce permite urmărirea penală a autorilor de infracțiuni de trafic de ființe umane. Și mai important, Directiva 2011/36/UE (denumită în continuare „directiva”) urmărește să protejeze mai bine victimele traficului de ființe umane și să reducă vulnerabilitatea posibilelor victime. În general, se recunoaște că directiva este un act legislativ de anvergură care, în mod lăudabil, are la bază drepturile omului și subliniază clar dimensiunea de gen a traficului de ființe umane.

Directiva trebuia transpusă până la 6 aprilie 2013. 26 de state membre au informat oficial Comisia cu privire la transpunere, doar Germania nu a făcut acest lucru. Legislația adoptată în acest domeniu nu este obligatorie pentru Danemarca.

Directiva impune Comisiei o serie de obligații de raportare. În temeiul articolul 23, Comisia este obligată facă un raport, până la 6 aprilie 2015, în care să evalueze măsurile adoptate de statele membre pentru a se conforma directivei. În acest raport, se prevede o descriere a modului în care se conferă caracter de infracțiune penală folosirii serviciilor obținute prin exploatare, atunci când cel care folosește aceste servicii știe că persoana respectivă este victimă a traficului de ființe umane. Potrivit Comisiei, aceste rapoarte urmează să fie publicate la sfârșitul anului 2016. Comisia este obligată, totodată, să prezinte, până la 6 aprilie 2016, un raport de evaluare a impactului pe care îl are incriminarea folosirii acestor servicii, care să conțină, eventual și propuneri adecvate. Comisia nu a respectat calendarul prevăzut în directivă.

Dimensiunea de gen

Deși printre victime figurează o gamă largă de persoane din toate mediile și de toate vârstele și genurile, statisticile demonstrează clar că marea majoritatea victimelor (80 %) sunt femei și fete. Genul este un factor de vulnerabilitate, și pentru bărbați, și pentru femei. În cazul femeilor, există mai mulți factori care pot contribui la această vulnerabilitate, cum ar fi barierele în accesul la educație, diferența de remunerare între femei și bărbați, accesul inegal la oportunități de muncă decentă, violența de gen, șomajul sau subocuparea forței de muncă, feminizarea sărăciei și migrația, strategiile de dezvoltare care nu acordă atenție diferențelor de gen, legi și politici de migrație restrictive, precum și conflictele armate. Datorită acestor inegalități, este posibil ca femeile să fie mai puțin înclinate să-și perceapă experiențele în termeni de exploatare, ci mai degrabă ar putea crede că îndeplinesc un rol de îngrijire și de prestator de servicii. Socializarea de gen afectează și bărbații, care sunt socializați în ideea că au rolul de a întreține familia și că a fi exploatat este un semn de slăbiciune și de neîndeplinire a rolului de „susținător al familiei”.

Conform articolului 1 din directivă, statele membre sunt obligate să integreze perspectiva de gen în inițiativele de combatere a traficului de ființe umane, dar nu e definit clar ce înseamnă practic această obligație. Statele membre nu au indicat în mod clar că au aplicat integral această cerință, iar victimele, femei și bărbați, au de înfruntat obstacole în accesul la serviciile de asistență. Pentru victimele transgender, există o problemă și mai gravă legată de furnizarea unor servicii corespunzătoare.

Deoarece majoritatea victimelor sunt femei și fete, este important că acest raport să se concentreze pe identificarea, tratamentul și protecția victimelor și pe sprijinul pe care acestea îl au dispoziție. În pofida directivei, în continuare victimele traficului de ființe nu sunt identificate suficient de devreme sau într-o manieră coerentă și continuă să aibă dificultăți în accesul la justiție, la servicii și la tratamentul corect la care au dreptul prin legislația UE.

Definiția traficului de ființe umane

Definiția folosită în directivă lărgește problematica comparativ cu instrumentele anterioare. În noțiunea de trafic de ființe umane sunt cuprinse o gamă largă de activități: exploatarea sexuală, munca forțată, căsătoriile forțate, servitutea domestică, recoltarea de organe, cerșetoria forțată, adopțiile ilegale, căsătoria forțată și alte activități. Aceste activități exploatează victimele în moduri diferite și ar trebui să adoptăm strategii mai detaliate în acest sens. Este important, însă, să reținem că există o anumită suprapunere între aceste activități, pentru că autorii lor au interese multiple și victimele trec de la o formă de trafic la alta. De exemplu, o fată care este inițial traficată pentru a fi obligată să cerșească, ar putea deveni mai târziu victimă a exploatării sexuale.

De asemenea, este foarte important să ne asigurăm că nu acordăm prioritate unui anumit tip de trafic în raport cu altul. Definiția juridică a traficului nu face nicio diferență între diferitele forme de trafic, toate fiind infracțiuni grave, dar experiența de pe teren arată că acest lucru nu este valabil în UE. De exemplu, traficul pentru exploatarea prin muncă este adesea considerat o infracțiune mai mică decât exploatarea sexuală, existând o mai mare probabilitate de a fi considerat muncă ilegală și încălcare a reglementărilor vizând angajarea, decât o infracțiune penală. Pe de altă parte, noțiunea de trafic în scopul exploatării sexuale este tratată în dezbateri mai largi privind industria sexului (legală sau ilegală), iar victimele nu mai sunt în centrul atenției.

Date

Statisticile nu oferă o reprezentare exactă a situației reale, întrucât există un număr mare de victime care nu sunt identificate niciodată. Deoarece traficul de ființe umane afectează în special așa-numitele „populații ascunse”, infracțiunile sunt de multe ori subraportate iar identificarea victimelor de orice gen este deficitară.

Directiva subliniază că „Uniunea ar trebui să continue să-și dezvolte metodologiile și metodele de colectare a datelor pentru a produce statistici comparabile privind traficul de persoane” și prevede măsuri specifice la articolul 19. Raportorii naționali, prevăzuți în transpunerea directivei, ar trebui să fie independenți și să dispună de resurse suficiente pentru a furniza date de foarte bună calitate pentru viitoarele inițiative de prevenire a traficului de ființe umane.

Unele state membre oferă mai multe detalii, altele mai puține, însă implementarea deplină a directivei ar trebui să remedieze acest lucru. Datele sunt în cea mai mare parte furnizate de poliție, dar și de ONG-uri, autorități de frontieră și servicii de imigrare, servicii sociale, autorități locale și, din nefericire, de închisori și centre de detenție.

Pentru că au fost folosite definiții diferite, datele nu sunt comparabile. Aceste diferențe între definiții se traduc prin variații între datele colectate de la statele membre. În plus, numai 24 de state membre au putut transmite date specifice de gen. Pentru a evalua mai bine dimensiunea de gen a traficului de ființe umane, statele membre ar trebui să colecteze date specifice și defalcate pe gen.

Prevenirea

Prevenirea este esențială în combaterea traficului de ființe umane, iar statele membre trebuie să se asigure fac tot posibilul în primul rând pentru a preveni ca oamenii să devină victime.

Inițiativele de reducere a inegalităților de gen și de capacitare a femeilor și a fetelor (și a grupurilor marginalizate) ar reduce vulnerabilitatea la trafic. Programele de educație și de capacitare ar contribui la acest obiectiv. În plus, după cum a cerut Parlamentul, Comisia ar trebui să prezinte o propunere legislativă pentru a combate violența împotriva femeilor.

Multe state membre au campanii de educare a populației cu privire la riscurile traficului de ființe umane, dar aceste campanii trebuie să se concentreze pe obiective concrete pentru a fi eficiente. De exemplu, unele state membre au organizat mai mult acțiuni proactive centrate pe prevenție, cum ar fi ateliere pentru grupuri specifice de populație care sunt vulnerabile la trafic și pentru cei care lucrează cu acestea. Acțiunile specifice organizate în școli ar putea contribui la protejarea copiilor care ar putea fi victime.

În plus, la elaborarea inițiativelor de prevenire ar trebui să participe părțile interesate cele mai relevante. Prin urmare, statele membre ar trebui să conceapă aceste inițiative de prevenire împreună cu partenerii sociali, societatea civilă și persoanele care au supraviețuit traficului de ființe umane, folosind cele mai bune practici.

Identificarea victimelor

Conform directivei, statele membre au obligația de a crea sisteme de depistare timpurie, de identificare a victimelor și de acordare de asistență. Cu toate acestea, identificarea victimelor este constant neglijată în combaterea traficului de ființe umane din diferite motive. Deși există o serie de inițiative și proiecte finanțate de Comisie pentru a ajuta la identificarea victimelor, realitatea de pe teren indică deficiențe clare în aplicare, ceea ce reflectă o lipsă de voință politică. Suprapunerea traficului de ființe umane peste alte chestiuni foarte sensibile politic, cum ar fi migrația sau sosirea refugiaților, afectează progresele realizate și periclitează și mai mult persoanele vulnerabile la traficul de ființe umane.

Statele membre sunt obligate, în temeiul articolului 9 din directivă, să se asigure că persoanele, unitățile sau serviciile responsabile de cercetarea sau urmărirea penală a traficului de ființe umane au fost instruite în mod adecvat. Ceea ce, clar, nu se întâmplă în toate statele membre. Programele de formare ar trebui să acopere și alte profesii implicate, inclusiv, dar nu numai, ofițeri de poliție, judecători, magistrați, avocați, personalul medical de urgență și asistenți sociali. Această formare ar trebui să se concentreze pe depistarea victimelor, ținând seama în special de vulnerabilitățile și nevoile lor specifice, inclusiv de nevoile specifice ale femeilor și bărbaților. Procedurile de identificare care se bazează exclusiv pe o „listă de verificare” a indicatorilor nu țin seama de diversitatea experiențelor pe care le au victimele traficului de ființe umane și de consecințele lor diferite. O abordare de tipul „format unic” simplifică prea mult și exclude categoriile cele mai vulnerabile.

Comisia a elaborat o serie de publicații care sunt puse la dispoziția publicului pentru a face mai bine cunoscute aceste aspecte în rândul unor profesii, cum ar fi personalul consular sau diplomatic, iar această inițiativă ar trebui extinsă și la alte profesii și difuzată mai larg.

Inițiativele de conștientizare la nivelul populației generale sunt, de asemenea, extrem de importante, întrucât oamenii adesea cred, în mod eronat, că acolo unde trăiesc ei nu se poate face trafic de ființe umane. Educarea cu privire la traficul de ființe umane este la fel de importantă în țările de destinație, ca și în țările de origine. În țările de origine, campaniile de educare pot contribui la prevenirea traficului, iar în țările de destinație pot contribui la identificarea victimelor care au ajuns acolo.

Asistența acordată victimelor

Conform directivei, trebuie să se ofere asistență și sprijin imediat ce există indicii că persoana respectivă ar fi traficată, indiferent dacă aceasta dorește sau nu să depună mărturie. Aceste servicii ar trebui să țină seama de dimensiunea de gen, recunoscând că genurile diferite (care se confruntă cu tipuri diferite de trafic) au nevoi diferite de asistență.

Conform studiului Comisiei privind dimensiunea de gen a traficului de ființe umane, femeile și bărbații victime ale traficului în scopul exploatării sexuale sunt afectați în mod diferit comparativ cu victimele altor forme de trafic și, prin urmare, serviciile și asistența acordată victimelor ar trebui să reflecte acest lucru.

În mod interesant, un studiu făcut în Austria în 2014 a remarcat că victimele bărbați tind să fie dezavantajate în ceea ce privește accesul la servicii comparativ cu femeile, deoarece majoritatea serviciilor pentru victime au fost concepute pentru femeile care sunt victime ale traficului de ființe umane în scopul exploatării sexuale.

Indiferent de genul acestora, serviciile pentru victime prevăzute în directivă cuprind cazare, asistență materială, tratament medical, inclusiv asistență psihologică, consiliere și informare, servicii de traducere și interpretare. Victimele cu nevoi speciale ar trebui să primească ajutor suplimentar. De asemenea, victimele au dreptul la consiliere și reprezentare juridică, inclusiv în pentru a solicita despăgubiri. Aceste servicii ar trebui să fie gratuite dacă victima nu are suficiente resurse financiare. Având în vedere natura traficului, victimele nu dispun de resursele necesare pentru a plăti pentru acest tip de asistență și, deci, aceasta ar trebui să fie gratuită.

Serviciile adaptate și tratamentul echitabil acordat victimelor contribuie, de asemenea, la prevenire, pentru că victimele care primesc ajutorul necesar se pot reface mai ușor în urma traumei provocate de această experiență, se pot reintegra mai ușor în economie și societate, pot contribui la urmărirea penală și la acțiuni de sensibilizare a publicului și a factorilor de decizie politică. În plus, au mai puține șanse să fie din nou victime ale traficului.

11.4.2016

AVIZ al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne(*)

destinat Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

referitor la punerea în aplicare dintr-o perspectivă de gen a Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia

(2015/2118(INI))

Raportoare pentru aviz: Malin Björk

SUGESTII

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne recomandă Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, competentă în fond, includerea următoarelor recomandări în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

–  având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului din 1948,

–  având în vedere Convenția ONU din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW),

–  având în vedere Convenția ONU din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere Declarația și Platforma de acțiune de la Beijing, adoptate în cadrul celei de-a patra Conferințe mondiale privind femeile, la 15 septembrie 1995, și documentele rezultate în urma acesteia, adoptate cu ocazia sesiunilor speciale ale Organizației Națiunilor Unite, Beijing+5, Beijing+10 și Beijing+15 și a conferinței de revizuire Beijing +20,

–  având în vedere articolul 5 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

A.  întrucât, în perioada 2010-2012, 69 % din victimele înregistrate ale traficului de ființe umane au fost traficate pentru exploatare sexuală, 19 %, pentru muncă forțată, iar 12 %, pentru alte forme de exploatare, cum ar fi recoltarea de organe sau activități infracționale; întrucât 67 % din victimele înregistrate ale traficului de persoane în această perioadă au fost femei, 17 %, bărbați, 13 %, fete și 3 %, băieți, inclusiv persoane transgen; întrucât pentru fiecare formă de trafic de ființe umane trebuie luate măsuri de politică specifice și adaptate;

B.  întrucât, așa cum se afirmă în comentariul comun al ONU privind Directiva UE – O abordare bazată pe drepturile omului (2011), mai multe agenții ale ONU reamintesc că ar trebui recunoscut traficul de bărbați și femei și ar trebui abordate similitudinile și diferențele dintre experiențele femeilor și cele bărbaților referitoare la vulnerabilități și încălcări;

C.  întrucât traficul de persoane reprezintă un tip de sclavie modernă, care nu poate fi acceptată într-o societate bazată pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a egalității de gen; întrucât traficul de persoane are un caracter transnațional; întrucât, pentru a combate în mod eficient această formă de criminalitate organizată, este necesară o strategie europeană, atât în ceea ce privește monitorizarea fenomenului, cât și coordonarea răspunsurilor la acesta;

D.  întrucât Directiva 2011/36/UE penalizează următoarele acte intenționale: recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control asupra persoanelor în cauză, efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz de putere sau profitând de starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de bani sau de alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra alteia, în vederea exploatării; întrucât raportul din proprie inițiativă pe care se întemeiază prezentul aviz se limitează la a analiza punerea în aplicare a Directivei 2011/36/UE;

E.  întrucât, pentru a fi eficiente, eforturile de combatere a traficului de ființe umane trebuie îndreptate asupra cauzelor ultime ale acestui fenomen, dar și asupra factorilor de împingere și de atracție conecși, inclusiv reducerea cererii și a utilizării de servicii la care participă victime ale traficului de ființe umane;

F.  întrucât cererea de femei, fete, bărbați și băieți în industria prostituției reprezintă un factor determinant pentru traficul de persoane în scopul exploatării sexuale și întrucât cererea de forță de muncă ieftină și incapacitatea de a garanta drepturile lucrătorilor sunt factori determinanți pentru traficul de persoane în scopul exploatării forței de muncă;

G.  întrucât există contradicții între Directivele 2004/81/CE și 2009/52/CE și Directiva 2011/36/EU, ceea ce împiedică victimele traficului de ființe umane să aibă acces la servicii adecvate de sprijin și asistență care nu sunt condiționate de participarea lor la proceduri judiciare;

H.  întrucât identificarea victimelor este în continuare problematică și întrucât, pentru a ajuta victimele traficului de persoane și pentru a urmări penal și a condamna traficanții, trebuie să se consolideze sprijinul și protecția victimelor, inclusiv dreptul lor de a locui și munci în statul membru în care au fost supuse traficului, concomitent cu îmbunătățirea accesului la justiție și la compensații;

I.  întrucât exploatarea altor persoane pentru spectacole sexuale ar trebui considerată trafic de persoane;

J.  întrucât noile tehnologii și internetul pot facilita recrutarea de victime, publicitatea și vânzarea de servicii legate de traficul de persoane, la scară mondială;

K.  întrucât eforturile reale împotriva traficului de persoane necesită un cadru de acțiune solid, cu o perspectivă intersectorială integrată asupra victimelor, care să includă, de exemplu, genul și handicapurile și întrucât trebuie acordată o atenție specială grupurilor care trăiesc în sărăcie extremă și grupurilor vulnerabile, cum ar fi romii, persoanele cu handicap, lesbienele, homosexualii, bisexualii, persoanele transgen intersexualii (LGBTI), lucrătorii casnici și cei fără statut legal, solicitanții de azil, copiii și refugiații, inclusiv minorii neînsoțiți

L.  întrucât femei și copii ar putea fi obligați la acte sexuale în schimbul protecției, pentru a supraviețui, pentru a avansa de-a lungul rutei migratoare și pentru a-și asigura întreținerea de bază; întrucât sexul pentru supraviețuire reprezintă o consecință directă a lacunelor asistenței, a eșecurilor sistemelor de înregistrare, a separărilor familiale și a lipsei unor căi sigure și legale de intrare în UE;

1.  invită statele membre și Comisia să se asigure că punerea în aplicare a Directivei 2011/36/UE are la bază o abordare integrată și holistică a drepturilor omului, punând accent pe sprijinul, asistența și protecția oferite victimelor;

2.  subliniază că introducerea ilegală de migranți și traficul de persoane sunt fenomene diferite, dar care adeseori se suprapun și care trebuie abordate în mod consecvent; reamintește rolul agențiilor și rețelelor UE în identificarea la timp a victimelor la frontierele UE și în lupta împotriva traficului de persoane; insistă, prin urmare, că sunt necesare un schimb de bune practici ameliorat, o instruire adecvată a personalului de asigurare a respectării legii cu privire la traficul de persoane – care să pună un accent deosebit pe dimensiunea de gen și pe nevoile speciale ale femeilor, copiilor și altor grupuri vulnerabile, astfel încât cei implicați să înțeleagă pe deplin fenomenul pe care încearcă să îl contracareze și să fie capabili să îl recunoască dintr-un stadiu incipient –, precum și o mai bună cooperare între EUROPOL, autoritățile naționale și țările terțe, prin Sistemul european de informații cu privire la cazierele judiciare (ECRIS), pentru a preveni și a combate toate formele de trafic de persoane, inclusiv exploatarea sexuală, în UE;

3.  invită statele membre să coopereze la elaborarea de orientări mai bune pentru identificarea victimelor traficului de persoane, care ar putea ajuta serviciile consulare și polițiștii de frontieră cu această sarcină;

4.  invită statele membre să acorde o atenție deosebită grupurilor vulnerabile, printre care se numără, firește, copiii; reiterează faptul că statele membre trebuie să considere sărăcia, genul, handicapul, sarcina, starea de sănătate, statutul de migrant și apartenența la o minoritate etnică drept factori atunci când evaluează vulnerabilitatea unei victime;

5.  consideră că ar trebui acordată mai multă atenție situației victimelor transgen, care se confruntă adesea cu discriminarea, stigmatizarea și amenințări de violență din cauza identității lor de gen; este de părere că persoanele transgen ar trebui considerate un grup vulnerabil, deoarece sunt deosebit de expuse riscului de a deveni victime ale traficanților care caută să exploateze situația lor disperată; consideră că acest factor de vulnerabilitate ar trebui luat în considerare atunci când statele membre realizează evaluări de risc individuale pentru a se asigura că victimele traficului de persoane primesc protecția și îngrijirile adecvate; invită statele membre să asigure instruirea adecvată a funcționarilor care pot intra în contact cu victimele sau potențialele victime ale traficului de persoane, o instruire adecvată legată de situația specifică a victimelor transgen, pentru a fi în măsură să le identifice în mod mai activ și să-și adapteze serviciile de asistență în funcție de nevoile lor;

6.  invită statele membre să lupte împotriva impunității, să incrimineze traficul de persoane și să se asigure că făptașii sunt aduși în fața justiției și că sancțiunile sunt înăsprite; îndeamnă, prin urmare, statele membre să ratifice toate instrumentele, acordurile și obligațiile juridice internaționale relevante care vor face eforturile de combatere a traficului de persoane mai eficiente, mai coordonate și mai coerente, inclusiv Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane;

7.  invită statele membre și organizațiile interguvernamentale să se asigure că intervențiile lor tratează factorii care măresc vulnerabilitatea la traficul de persoane, printre care inegalitatea, sărăcia și toate formele de discriminare;

8.  invită statele membre să accelereze aplicarea deplină și corectă a Directivei 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia;

9.  invită statele membre să instituie sancțiuni penale aspre pentru infracțiunile de trafic de persoane, de reducere la sclavie modernă și de exploatare și să incrimineze recurgerea cu bună știință la serviciile furnizate de victime ale traficului de persoane, inclusiv de victimele traficului pentru prostituție, exploatarea prostituției altor persoane sau alte forme de exploatare sexuală, munca forțată sau serviciile furnizate sub constrângere, inclusiv cerșetoria, sclavia sau practicile similare sclaviei, servitutea, exploatarea activităților infracționale sau prelevarea de organe. ia act de numărul redus de trimiteri în judecată și de condamnări pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane la nivel național;

10.  solicită ca EUROPOL și forțele de poliție naționale să acorde o mai mare prioritate urmăririi penale a celor care facilitează traficul de persoane, alocând resurse mai bune în acest sens, cu o atenție deosebită acordată sensibilizării forțelor de poliție, precum și publicului larg cu privire la noile forme de trafic de persoane;

11.  invită statele membre și Comisia să dezvolte măsuri concrete pentru reducerea cererii de femei, fete, bărbați și băieți în prostituție, ca o strategie esențială de prevenire și reducere a traficului de persoane; îndeamnă, în acest context, statele membre să pună în aplicare pe deplin articolul 18 alineatul (4) din Directiva 2011/36/UE și îndeamnă Comisia Europeană să prezinte rezultatele;

12.  subliniază că efectul cumulativ al discriminărilor pe baza orientării sexuale sau identității de gen face persoanele LGBTI deosebit de vulnerabile la traficul de persoane; invită statele membre să răspundă nevoilor unice ale victimelor LGBTI; cere Comisiei să favorizeze schimbul de bune practici în acest sens;

13.  solicită statelor membre să stabilească linii telefonice de urgență cu numere la care victimele traficului de persoane și exploatării pot suna pentru a cere asistență și consiliere; ia act de faptul că aceste linii telefonice de urgență s-au dovedit a fi eficiente în alte domenii, cum ar fi radicalizarea și răpirea de copii;

14.  solicită statelor membre să pună la dispoziția victimelor traficului de persoane asistență juridică, nu numai în cadrul procedurilor penale, dar și în procedurile civile, în procedurile de legate de muncă și în cele de imigrație/azil în care sunt implicate;

15.  subliniază că, în cazul în care conțin un element de exploatare a victimei, căsătoriile forțate pot fi considerate o formă de trafic de persoane și solicită tuturor statelor membre să includă această dimensiune; subliniază că exploatarea poate fi sexuală (viol conjugal, prostituție și pornografie forțate) sau economică (activitățile casnice și cerșetoria forțată) și că scopul final al traficului de persoane poate fi căsătoria forțată (vânzarea unei victime ca soție sau contractarea unei căsătorii sub presiuni); subliniază că este dificil pentru autorități să depisteze acest tip de trafic, deoarece are loc în sfera privată; invită statele membre să prevadă servicii adecvate de primire a acestor victime; invită Comisia Europeană să consolideze schimbul de bune practici în acest sens;

16.  este preocupat de fenomenul din ce în ce mai răspândit al proxenetismului; reamintește că victimele acestuia se află deseori într-o situație de dependență emoțională, ceea ce îngreunează munca de anchetă, deoarece este mai dificil să fie identificate ca victime ale traficului de persoane, acestea refuzând adesea să depună mărturie împotriva proxenetului lor; invită Comisia Europeană să consolideze schimbul de bune practici în acest sens; invită statele membre să prevadă o primire specifică a acestor victime și să se asigure că serviciile de asigurare a respectării legii și cele judiciare recunosc statutul lor de victime, mai ales atunci când sunt minore, pentru a evita stigmatizarea lor pentru „comportament deviant”;

17.  invită UE și statele membre să consolideze cooperarea regională privind traficul de persoane de-a lungul rutelor cunoscute, cum ar fi cele dinspre est către UE, prin utilizarea Instrumentului pentru stabilitate și prin responsabilizarea în permanență a țărilor candidate;

18.  subliniază că numeroase victime ale exploatării sexuale sunt drogate pentru a fi menținute într-o stare de dependență fizică și psihică; invită prin urmare statele membre să prevadă programe de însoțire specializate pentru aceste victime și să recunoască acest element ca o circumstanță agravantă în măsurile penale luate împotriva traficului de persoane;

19.  invită statele membre și UE să colecteze și să facă schimb de informații fiabile și detaliate privind traficul de persoane;

20.  reamintește că Regulamentul (UE) 2015/2219/UE de instituire a unei agenții pentru formare în domeniul aplicării legii în Uniunea Europeană (Cepol) prevede promovarea în activitățile sale de formare a înțelegerii și respectării reciproce a drepturilor fundamentale în contextul aplicării legii, cum ar fi drepturile victimelor, precum și sprijinul și protecția acordate acestor persoane, inclusiv apărarea drepturilor victimelor violenței legate de gen; subliniază importanța acestor dispoziții în cadrul traficului de persoane, dată fiind vulnerabilitatea victimelor, și solicită CEPOL să țină pe deplin seama de această dimensiune în elaborarea tuturor formărilor viitoare;

21.  invită statele membre să combată traficul de persoane prin a acționa împotriva indivizilor care utilizează internetul și rețelele sociale pentru a recruta și exploata persoane;

22.  reamintește că Directiva 2011/36/UE interzice incriminarea victimelor traficului de persoane; invită statele membre, dat fiind caracterul transfrontalier și intra-UE al traficului de persoane, să aplice pe deplin articolele 11-17 din Directiva 2011/36/UE privind protecția și sprijinul victimelor traficului de persoane (în special prin creșterea numărului de adăposturi pentru victime și prin consolidarea programelor pentru reintegrarea victimelor în societate) și să aplice pe deplin Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității pentru a asigura consecvența, precum și sprijinul și asistența necesare victimelor traficului de persoane, inclusiv în ceea ce privește dreptul de a locui și de a avea acces la piața muncii în statul membru în care au fost supuse traficului; subliniază că aceste dispoziții nu ar trebui să fie legate de condiția ca victimele să depună plângeri sau să coopereze în anchetele penale; invită Comisia să consolideze schimbul de bune practici în materie de protejare a victimelor;

23.  invită statele membre să evalueze critic înregistrarea de refugiați pe care o efectuează, precum și serviciile și structurile de îngrijire competente, deoarece acest grup, în special minorii neînsoțiți, prezintă un risc foarte mare să fie expus exploatării de către bandele infracționale și ulterior traficului de persoane;

24.  reamintește că, potrivit Europol, în 2015, aproximativ 10 000 de copii neînsoțiți au dispărut după sosirea lor în UE și că aceștia ar putea fi victime ale traficului de persoane și expuși tuturor formelor de exploatare și abuz; invită statele membre să aplice pe deplin pachetul privind sistemul european comun de azil și să înregistreze copiii la sosirea acestora pentru a asigura includerea lor în sistemele de protecție a copiilor; invită statele membre să îmbunătățească schimbul de informații pentru a proteja mai bine copiii migranți din Europa;

25.  invită toate statele membre să garanteze în mod efectiv drepturile victimelor, prevăzând mai ales accesul la asistență judiciară și juridică, la sprijin psihologic și medical, informarea privind drepturile lor la asistență și îngrijiri medicale, inclusiv dreptul la avort pentru victimele exploatării sexuale, dreptul la justiție și la un avocat și de a obține eventual compensații, precum și posibilitatea de a face parte dintr-un program de protecție a martorilor; reamintește că Directiva 2012/29/UE prevede norme minime privind drepturile, sprijinul și protejarea victimelor criminalității și că analiza punerii în aplicare a Directivei 2011/36/UE ar trebui realizată în lumina dispozițiilor prevăzute de Directiva 2012/29/UE; ia act de faptul că pot fi aplicate, de asemenea, măsuri speciale pentru protejarea victimelor împotriva altor victimizări și traume în timpul anchetelor și proceselor;

26.  subliniază că prevenirea, sub forma unor măsuri adecvate, cum ar fi educarea și formarea, pentru a descuraja și reduce cererea, precum și campaniile de informare și conștientizare, inclusiv privind sclavia modernă, programele de cercetare și educare menite să reducă riscul ca persoanele să devină victime ale traficului de persoane, prezintă o importanță crucială pentru combaterea eficientă a traficului de persoane; invită Comisia și statele membre să adopte acțiuni specifice pentru a descuraja cererea de trafic de persoane; solicită, de asemenea, statelor membre să aplice sancțiuni mai aspre împotriva numeroșilor angajatori și proprietari care facilitează traficul de persoane prin exploatarea ulterioară a acestora; solicită statelor membre și autorităților de aplicare a legii să își consolideze, de asemenea, cooperarea cu inspectorii de muncă, sănătate și siguranță, precum și cu inspectorii din sectorul pescuitului;

27.  invită Comisia Europeană să evalueze eficiența cooperării între statele membre și Europol în cadrul luptei împotriva traficului de persoane; subliniază importanța schimbului sistematic de date și a alimentării de către toate statele membre a bazelor de date europene folosite în acest scop, printre care bazele de date ale Europol Focal Point Phoenix și Focal Point Twins; subliniază că este necesar ca paza de frontieră și de coastă să aibă acces la bazele de date ale Europol;

28.  invită Comisia Europeană să analizeze mai bine, în lumina Directivei 2011/36/UE, rolul internetului, al rețelelor sociale și al noilor tehnologii în traficul de ființe umane, în special în ceea ce privește exploatarea sexuală pe site-uri pornografice și pe site-urile care oferă spectacole sexuale online;

29.  invită Europol și statele membre să își consolideze acțiunile de luptă împotriva recrutorilor fie printr-o abordare proactivă, fie în urma unei mărturii a unei victime, în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2011/36/UE; subliniază că recrutorii utilizează diferite căi, printre care rețelele sociale și site-urile internet (agențiile de recrutare online); invită Comisia Europeană să extindă mandatul Unității UE pentru semnalarea conținutului online (IRU) a Europol în lupta împotriva traficului de persoane;

30.  solicită Comisiei să dezvolte un parteneriat privilegiat cu marile întreprinderi de internet și să informeze în mod corespunzător Parlamentul;

31.  cere o mai bună implementare și monitorizare a articolului 8 din Directiva 2011/36/UE, astfel încât să se garanteze că victimele traficului de persoane nu sunt urmărite penal și că nu li se aplică sancțiuni sau pedepse, și atrage atenția că acest lucru include neaplicarea de sancțiuni sau pedepse persoanelor forțate să se prostitueze, precum și nepedepsirea intrării ilegale sau a șederii ilegale în țările de tranzit sau de destinație.

32.  subliniază importanța de a urmări sursa banilor ca o strategie esențială pentru a ancheta și urmări penal rețelele de criminalitate organizată care obțin profituri din traficul de persoane și invită Europol și Eurojust să-și consolideze capacitățile în domeniul combaterii traficului de persoane; solicită statelor membre să lucreze în strânsă cooperare reciprocă și cu Europol în anchetarea aspectelor financiare și a spălării de bani în cazurile de trafic de persoane; subliniază că statele membre ar trebui să consolideze cooperarea privind înghețarea și confiscarea bunurilor persoanelor implicate în trafic, acest lucru putând fi un mijloc eficient de a transforma traficul de persoane dintr-o activitate cu „riscuri mici-profituri mari”, într-una cu „riscuri mari-profituri mici”; invită, în acest context, statele membre să utilizeze mai eficient toate instrumentele existente, cum ar fi recunoașterea reciprocă a hotărârilor curții, echipele comune de anchetă și ordinul european de anchetă; consideră că bunurile confiscate de la indivizi condamnați pentru infracțiuni legate de traficul de persoane ar trebui utilizate pentru a sprijini și compensa victimele acestuia; ia act, de asemenea, de faptul că sumele imense obținute din traficul de persoane și exploatare finanțează alte tipuri de criminalitate gravă;

33.  consideră că articolul 11 alineatul (5) din Directiva 2011/36/CE ar trebui extins pentru a introduce ajutorul pentru integrare viitoare (învățarea limbii, familiarizarea cu cultura și comunitatea etc.), unde situația victimelor să le permită să opteze pentru un permis de ședere;

34.  insistă asupra necesității ca statele membre să-și consolideze cooperarea polițienească și judiciară, în special prin Europol și Eurojust, inclusiv schimbul de informații și combaterea recrutării de persoane pentru traficul de persoane prin intermediul internetului;

35  invită statele membre să pună în aplicare fără întârziere Directiva 2011/36/CE, precum și alte cadre juridice relevante privind traficul de persoane; îndeamnă Comisia să ia măsuri juridice împotriva statelor membre care își neglijează obligațiile;

36.  subliniază că organizațiile neguvernamentale (ONG) și persoanele care lucrează pentru a proteja și ajuta victimele traficului de persoane nu ar trebui trase la răspundere pentru vreo infracțiune;

37.  solicită statelor membre să-și informeze cetățenii cu privire la traficul de persoane și identificarea victimelor prin intermediul unor campanii de informare; invită statele membre și UE să aloce finanțare ONG-urilor care sprijină victimele traficului de persoane;

38.  invită Comisia să examineze felul în care diferitele măsuri luate împotriva prostituției în cadrul legislației naționale afectează traficul de persoane;

39.  invită UE să acorde atenție și să facă vizibile noile forme de trafic de persoane și exploatare a ființelor umane, inclusiv exploatarea reproductivă și traficul cu nou-născuți;

40.  solicită o abordare consecventă a urmăririi penale a infracțiunilor legate de traficul de persoane și îndeamnă statele membre să își intensifice anchetele și urmăririle penale; solicită, în acest sens, ca statele membre să îmbunătățească cooperarea transfrontalieră și colaborarea cu agențiile UE relevante;

41.  invită statele membre să includă principiul nereturnării în legislația lor privind combaterea traficului de ființe umane, după exemplul Protocolului ONU împotriva traficului și al Convenției Consiliului Europei împotriva traficului de ființe umane și în conformitate cu obligațiile statelor asumate în temeiul dreptului internațional privind refugiații și al dreptului internațional privind drepturile omului;

42.  reamintește că formarea medicilor și funcționarilor este esențială pentru identificarea timpurie a potențialelor victime și pentru prevenirea infracțiunilor; solicită, prin urmare, statelor membre să aplice pe deplin articolul 18 alineatul (3) din Directiva 2011/36/UE și să facă schimb de bune practici;

43.  invită Comisia să evalueze necesitatea unei eventuale revizuiri a mandatului viitorului Parchet European pentru a include în competențele sale, odată creat, lupta împotriva traficului de persoane;

44.  invită UE să furnizeze, prin intermediul Eurostat, estimări privind victimele traficului de persoane, chiar dacă sunt înregistrate sau nu, după modelul general al unor organizații cum ar fi Organizația Internațională pentru Migrație, Oficiul Națiunilor Unite pentru Droguri și Criminalitate (UNODC) și Organizația Internațională a Muncii (OIM);

45.  solicită o mai bună cooperare cu platformele online privind proiectele de sensibilizare asupra riscurilor de a fi vizat și recrutat pe internet sau pe rețelele sociale;

46.  consideră că migranții sunt în mod deosebit de vulnerabili la traficul de persoane și în special copiii; solicită statelor membre să își intensifice cooperarea, inclusiv în zonele hotspot, în vederea identificării potențialelor victime și a combaterii traficanților și a contrabandiștilor; reamintește, în acest sens, obligația statelor membre de a acorda o atenție specială copiilor victime ale traficului de persoane, inclusiv minorilor neînsoțiți din țări terțe, și de a asigura o protecție specială copiilor în cadrul procedurilor penale și faptul că interesul superior al copilului trebuie considerat, în toate cazurile, de cea mai mare importanță (articolele 13, 14, 15 și 16).

47.  încurajează UE și statele membre să examineze cele mai noi tendințe în cadrul traficului de persoane și de forme ale acestuia, inclusiv influența actualei crize a migranților asupra traficului de persoane, pentru a aborda noile evoluții prin adoptarea unor măsuri adecvate și specifice;

48.  consideră că garantarea unor căi sigure și legale de intrare în UE ar avea ca rezultat reducerea vulnerabilității și a traficului de persoane;

49.  apreciază munca coordonatorului UE pentru combaterea traficului de persoane, care este responsabil de îmbunătățirea coordonării și coerenței dintre instituțiile UE, agențiile UE, statele membre și actorii internaționali și de dezvoltarea politicilor actuale și viitoare ale UE de combatere a traficului de persoane; consideră însă că, pentru a accelera reacția UE la traficul de persoane, mandatul său ar trebui extins.

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

7.4.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

31

1

18

Membri titulari prezenți la votul final

Jan Philipp Albrecht, Malin Björk, Michał Boni, Caterina Chinnici, Rachida Dati, Cornelia Ernst, Laura Ferrara, Monika Flašíková Beňová, Kinga Gál, Sylvie Guillaume, Jussi Halla-aho, Monika Hohlmeier, Sophia in ‘t Veld, Eva Joly, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Timothy Kirkhope, Barbara Kudrycka, Kashetu Kyenge, Juan Fernando López Aguilar, Monica Macovei, Claude Moraes, Péter Niedermüller, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Branislav Škripek, Csaba Sógor, Traian Ungureanu, Kristina Winberg, Tomáš Zdechovský

Membri supleanți prezenți la votul final

Laura Agea, Carlos Coelho, Pál Csáky, Miriam Dalli, Daniel Dalton, Gérard Deprez, Anna Hedh, Jean Lambert, Jeroen Lenaers, Andrejs Mamikins, Morten Helveg Petersen, Emil Radev, Barbara Spinelli, Jaromír Štětina, Elissavet Vozemberg-Vrionidi

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Petras Auštrevičius, Herbert Dorfmann, José Inácio Faria, Eugen Freund, David McAllister, Marita Ulvskog

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

19.4.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

26

0

6

Membri titulari prezenți la votul final

Maria Arena, Catherine Bearder, Beatriz Becerra Basterrechea, Malin Björk, Vilija Blinkevičiūtė, Anna Maria Corazza Bildt, Viorica Dăncilă, Iratxe García Pérez, Anna Hedh, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Elisabeth Köstinger, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Angelika Mlinar, Maria Noichl, Marijana Petir, Pina Picierno, João Pimenta Lopes, Terry Reintke, Jordi Sebastià, Michaela Šojdrová, Ernest Urtasun, Elissavet Vozemberg-Vrionidi, Jadwiga Wiśniewska, Anna Záborská, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Rosa Estaràs Ferragut, Kostadinka Kuneva, Constance Le Grip, Evelyn Regner, Marc Tarabella

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Julia Reid, Marco Zanni

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

26

+

ALDE

Catherine Bearder, Beatriz Becerra Basterrechea, Angelika Mlinar

EFDD

Marco Zanni

GUE/NGL

Malin Björk, Kostadinka Kuneva, João Pimenta Lopes

PPE

Anna Maria Corazza Bildt, Rosa Estaràs Ferragut, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Constance Le Grip, Elisabeth Köstinger, Elissavet Vozemberg-Vrionidi

S&D

Maria Arena, Vilija Blinkevičiūtė, Viorica Dăncilă, Iratxe García Pérez, Anna Hedh, Maria Noichl, Pina Picierno, Evelyn Regner, Marc Tarabella

VERTS/ALE

Terry Reintke, Jordi Sebastià, Ernest Urtasun

0

-

 

 

6

0

ECR

Jadwiga Wiśniewska, Jana Žitňanská

EFDD

Julia Reid

PPE

Marijana Petir, Michaela Šojdrová, Anna Záborská

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0070.

(2)

JO L 319, 4.12.2015, p. 1.

(3)

JO L 315, 14.11.2012, p. 57.

(4)

JO L 101, 15.4. 2011, p. 1.

(5)

JO L 168, 30.6.2009, p. 24.

(6)

JO L 348, 24.12.2008, p. 98.

(7)

JO L 261, 6.8.2004, p. 19.

(8)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0126.

(9)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0162.

(10)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0218.

(11)

Estimări ale OIM, 2014, „Profituri și sărăcie - economia muncii forțate.”

(12)

Raportul Eurostat, „Traficul de ființe umane”, ediția 2015.

(13)

Idem, raportul Eurostat.

(14)

Idem, raportul Eurostat.

(15)

3 Raportul Europol privind situația din Europa: traficul de ființe umane în UE (februarie 2016),

(16)

Idem, raportul Eurostat.

(17)

Raportul Eurostat, 2015.

(18)

„Raport de evaluare la jumătatea perioadei a Strategiei UE în vederea eradicării traficului de persoane” (SWD(2014)(318), pagina 9.

(19)

https://ec.europa.eu/anti-trafficking/publications/handbook-consular-and-diplomatic-staff-how-assist-and-protect-victims-human-trafficking_en.

Notă juridică