Procedură : 2015/2065(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0173/2016

Texte depuse :

A8-0173/2016

Dezbateri :

PV 06/06/2016 - 17
CRE 06/06/2016 - 17

Voturi :

PV 07/06/2016 - 5.13
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0250

RAPORT     
PDF 623kWORD 235k
4.5.2016
PE 560.916v01-00 A8-0173/2016

referitor la practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare

(2015/2065(INI))

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor

Raportor: Edward Czesak

Raportoare pentru aviz (*):

Mairead McGuinness, Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală(*)

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare

(2015/2065(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 15 iulie 2014, intitulată „Combaterea practicilor comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente între întreprinderi” (COM(2014)0472),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu privind practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente între întreprinderi (COM(2016)0032),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 28 octombrie 2009, intitulată „Îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa” (COM(2009)0591),

–  având în vedere Cartea verde a Comisiei din 31 ianuarie 2013 privind „Practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare între întreprinderi cu produse alimentare și nealimentare în Europa” (COM(2013)0037),

–  având în vedere Declarația sa scrisă nr. 0088/2007 privind investigarea și soluționarea abuzurilor de putere exercitate de supermarketurile care își desfășoară activitatea în Uniunea Europeană,

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 septembrie 2010 referitoare la venituri echitabile pentru agricultori: îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente în Europa(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2012 referitoare la dezechilibrele din lanțul de aprovizionare cu alimente(2),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 12 noiembrie 2013 referitor la Cartea verde a Comisiei privind practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare între întreprinderi cu produse alimentare și nealimentare în Europa,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European, intitulat „Sectorul marii distribuții – tendințe și consecințe pentru agricultori și consumatori”(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2016 referitoare la raportul anual privind politica UE în domeniul concurenței(4), în special punctul 104,

–  având în vedere Decizia Comisiei din 30 iulie 2010 de instituire a unui forum la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2011 referitoare la o piață a comerțului cu amănuntul mai eficientă și mai corectă(6),

–  având în vedere studiul intitulat „Monitoring the implementation of principles of good practice in vertical relationships in the food supply chain” (Monitorizarea punerii în aplicare a principiilor de bune practici în relațiile verticale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente), întocmit de Areté srl pentru Comisia Europeană (ianuarie 2016),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 decembrie 2013 referitoare la planul european de acțiune în domeniul comerțului cu amănuntul în beneficiul tuturor actorilor(7),

–  având în vedere Directiva 2006/114/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind publicitatea înșelătoare și comparativă(8),

–  având în vedere Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale(9),

–  având în vedere Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori(10),

–  având în vedere ancheta privind Tesco PLC din 26 ianuarie 2016 realizată de persoana responsabilă de reglementarea relațiilor dintre supermarketuri și furnizori (Groceries Code Adjudicator) în Regatul Unit,

–  având în vedere Directiva 93/13/CEE a Consiliului privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii(11),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 261/2012 al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului în ceea ce privește relațiile contractuale din sectorul laptelui și al produselor lactate(12),

–  având în vedere raportul intermediar din iulie 2015 referitor la inițiativa privind lanțul de aprovizionare,

–  având în vedere raportul din 2012 elaborat de Consumers International și intitulat „The relationship between supermarkets and suppliers: What are the implications for consumers?” (Relațiile dintre supermarketuri și furnizori: care sunt consecințele pentru consumatori?),

–  având în vedere cadrul universal de evaluare a sustenabilității sistemelor alimentare și agricole (SAFA) elaborat de FAO,

–  având în vedere situația extrem de critică cu care se confruntă fermierii și cooperativele agricole, în special în sectorul produselor lactate, al cărnii de porc, al cărnii de vită, al fructelor și legumelor și al cerealelor,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0173/2016),

A.  întrucât practicile comerciale neloiale (PCN) constituie o problemă gravă, care apare în multe sectoare economice; întrucât Raportul Comisiei din 29 ianuarie 2016 privind practicile comerciale neloiale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente între întreprinderi (COM(2016)0032) confirmă faptul că practicile respective pot surveni în toate etapele lanțului de aprovizionare cu alimente; întrucât această problemă poate fi remarcată cu ușurință în special în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, având consecințe negative asupra componentelor celor mai vulnerabile ale acestuia; întrucât existența acestei probleme este confirmată de către toți actorii din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente și de numeroase autorități naționale din domeniul concurenței; întrucât, în activitatea lor anterioară, Comisia, Parlamentul și Comitetul Economic și Social European au atras atenția în repetate rânduri asupra problemei PCN;

B.  întrucât „practicile inechitabile” întâlnite în lanțul de aprovizionare cu alimente pot fi echivalate cu dificultate cu încălcări ale legislației în vigoare în domeniul concurenței, deoarece instrumentele existente puse la dispoziție de aceasta sunt eficace doar împotriva anumitor forme de comportament anticoncurențial;

C.  întrucât este necesar să se țină seama de dimensiunea și de importanța strategică a lanțului de aprovizionare cu alimente pentru Uniunea Europeană; întrucât în acest sector, care reprezintă circa 7 % din valoarea adăugată brută la nivelul UE, lucrează peste 47 de milioane de persoane din UE, iar valoarea totală a pieței europene a produselor care fac obiectul comerțului alimentar cu amănuntul este estimată la 1,05 miliarde EUR; întrucât sectorul serviciilor de vânzare cu amănuntul reprezintă 4,3 % din PIB-ul UE și cuprinde 17 % dintre IMM-urile din UE(13); întrucât întreprinderile din sectorul alimentar și cel al băuturilor sunt în proporție de 99,1 % IMM-uri și microîntreprinderi;

D.  întrucât piața internă a adus beneficii importante operatorilor care fac parte din lanțul de aprovizionare cu alimente și întrucât comerțul cu alimente tinde să dobândească o dimensiune transfrontalieră din ce în ce mai clară și este deosebit de important pentru funcționarea pieței interne; întrucât comerțul transfrontalier între statele membre ale Uniunii Europene corespunde unui procent de 20 % din producția totală de alimente și băuturi a UE; întrucât 70 % din totalitatea exporturilor de produse alimentare din statele membre sunt destinate altor state membre ale Uniunii Europene;

E.  întrucât în ultimii ani s-au petrecut schimbări structurale importante în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente între întreprinderi (B2B), care au avut drept efect un nivel ridicat de concentrare și integrarea verticală și transfrontalieră a operatorilor a căror activitate se desfășoară în sectorul de producție, în special în sectorul prelucrării și cel al comerțului cu amănuntul, precum și a operatorilor din etapele anterioare producției;

F.  întrucât anumite entități implicate în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare au raportat practici comerciale neloiale care constau în special în:

întârzierea plăților;

accesul restricționat la piață;

schimbarea unilaterală sau retroactivă a termenilor contractuali;

nerespectarea obligației de furnizare a unor informații suficient de detaliate sau formulate neechivoc cu privire la termenii contractuali;

refuzul de a încheia un contract scris;

anularea subită și nejustificată a unui contract;

transferarea inechitabilă a riscurilor comerciale;

solicitarea de plăți pentru bunuri sau servicii care nu prezintă valoare pentru una dintre părțile la contract;

perceperea de tarife pentru servicii neprestate;

transferarea costurilor de transport și stocare către furnizori;

implicarea forțată în promoții, perceperea de tarife pentru plasarea bunurilor în poziții foarte vizibile în cadrul spațiilor comerciale și perceperea de alte tarife suplimentare;

transferarea către furnizori a costurilor de promovare a bunurilor în spațiile de vânzare;

impunerea returnării necondiționate a mărfurilor care nu au fost vândute;

exercitarea de presiune pentru a reduce prețurile;

împiedicarea partenerilor comerciali să se aprovizioneze din alte state membre (constrângeri teritoriale cu privire la aprovizionare);

G.  întrucât este imposibil să se oprească producția agricolă odată ce procesul agricol a fost declanșat și având în vedere natura perisabilă a produselor astfel obținute, producătorii agricoli sunt deosebit de vulnerabili la PCN din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente;

H.  întrucât producătorii muncesc uneori în pierdere ca urmare a negocierilor nefavorabile cu alți actori din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, de exemplu în cazul soldurilor și al reducerilor din supermarketuri;

I.  întrucât PCN intervin în cazul existenței unor inegalități în cadrul relațiilor comerciale dintre operatorii din lanțul de aprovizionare cu alimente, generate de diferențele de putere de negociere dintre întreprinderi, care sunt rezultatul concentrării din ce în ce mai mari a puterii de piață în mâinile unui număr mic de întreprinderi multinaționale; întrucât aceste diferențe tind să afecteze negativ producătorii mici și mijlocii;

J.  întrucât PCN pot avea consecințe negative asupra operatorilor individuali din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, în special asupra producătorilor agricoli și a IMM-urilor, care, la rândul lor, pot avea un impact asupra economiei UE în ansamblul său, precum și asupra consumatorilor, limitând opțiunile acestora în materie de produse și accesul lor la produse noi și inovatoare; întrucât PCN ar putea afecta negocierile privind prețurile dintre întreprinderi și ar putea, de asemenea, să descurajeze comerțul transfrontalier în UE și să împiedice buna funcționare a pieței interne; întrucât practicile neloiale pot conduce în special la limitarea de către întreprinderi a investițiilor și inovării, inclusiv în domeniul protecției mediului, al condițiilor de muncă sau al bunăstării animalelor, deoarece au drept efect reducerea veniturilor și accentuarea incertitudinii, și ar putea duce la abandonarea activităților productive, de prelucrare sau comerciale;

K.  întrucât PCN constituie un obstacol în calea dezvoltării și a bunei funcționări a pieței interne și pot denatura grav funcționarea corespunzătoare a pieței;

L.  întrucât PCN pot determina apariția unor costuri excesive sau a unor venituri inferioare așteptărilor în cazul întreprinderilor cu o putere de negociere mai slabă și pot duce, de asemenea, la supraproducție și risipă de alimente;

M.  întrucât consumatorii se pot confrunta cu o reducere a diversității produselor, a patrimoniului cultural și a punctelor de vânzare cu amănuntul ca urmare a PCN;

N.  întrucât IMM-urile și microîntreprinderile, care formează peste 90% din structura economică a UE, sunt deosebit de vulnerabile la PCN și sunt afectate într-o mai mare măsură decât întreprinderile mari de efectele PCN, care le periclitează capacitatea de a supraviețui pe piață, de a iniția noi investiții în dezvoltarea de produse și tehnologii și de a inova și îngreunează extinderea activităților IMM-urilor, inclusiv la nivel transfrontalier, în cadrul pieței interne; întrucât IMM-urile sunt descurajate să stabilească relații comerciale din cauza riscului de a li se impune PCN;

O.  întrucât PCN se întâlnesc nu numai în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, ci, la fel de des, și în cadrul lanțurilor de aprovizionare cu produse nealimentare, de exemplu, în industria confecțiilor sau în industria autovehiculelor;

P.  întrucât multe state membre au luat măsuri pentru a contracara PCN, prin diverse metode, în unele cazuri prin mecanisme voluntare și de autoreglementare, iar în altele prin reglementări naționale relevante; întrucât acest lucru a condus la multe divergențe și un nivel ridicat de diversificare între țări în ceea ce privește nivelul, natura și forma protecției juridice; întrucât unele țări nu au luat nicio măsură în domeniu;

Q.  întrucât anumite state membre care aleseseră inițial să se opună PCN prin mecanisme voluntare au decis apoi să soluționeze problema prin legislație;

R.  întrucât PCN sunt reglementate doar parțial de dreptul concurenței;

S.  întrucât legislația europeană din domeniul concurenței ar trebui să permită consumatorilor să beneficieze de o gamă largă de produse de calitate la prețuri competitive, asigurând, în același timp, stimularea întreprinderilor în vederea realizării de investiții și a inovării, acordându-le o șansă echitabilă de a promova punctele forte ale produselor lor fără a fi eliminate de pe piață în mod nejustificat de PCN;

T.  întrucât legislația europeană din domeniul concurenței ar trebui să le permită consumatorilor să achiziționeze bunuri la prețuri competitive, dar trebuie, de asemenea, să asigure o concurență loială și liberă între întreprinderi, în special pentru a le încuraja să inoveze;

U.  întrucât teama poate influența relațiile comerciale, în condițiile în care partea mai slabă nu este în măsură să își exercite în mod efectiv drepturile și nu dorește să reclame PCN impuse de partea mai puternică, din cauza riscului de compromitere a relațiilor lor comerciale,

V.  întrucât performanțele lanțului de aprovizionare cu alimente afectează viața de zi cu zi a cetățenilor UE, având în vedere că aproximativ 14 % din cheltuielile unei gospodării sunt alocate alimentelor;

W.  întrucât în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente își desfășoară activitatea mulți actori, inclusiv fabricanți, comercianți cu amănuntul, intermediari și producători, iar PCN pot interveni la diferite niveluri ale lanțului;

X.  întrucât elementul „teamă” implică faptul că furnizorii de mici dimensiuni nu își vor putea exercita în mod efectiv dreptul, dacă acesta va fi instituit, de a apela la instanțe și că alte mecanisme ieftine și accesibile, cum ar fi medierea de către un mediator independent, le vor servi mai bine interesele;

Y.  întrucât Inițiativa privind lanțul de aprovizionare (SCI – „Supply Chain Initiative”) are limitări majore - de exemplu, nu există penalizări pentru nerespectarea normelor și nu există opțiunea de a introduce plângeri confidențiale -, iar acest lucru înseamnă că nu poate fi folosită în mod eficace drept instrument de combatere a PCN,

1.  salută eforturile de până acum ale Comisiei de combatere a PCN, în vederea asigurării unei piețe mai echilibrate, precum și eforturile în vederea depășirii situației actuale caracterizate de fragmentare, care provine din existența unor practici naționale diferite cu privire la abordarea PCN la nivelul UE, însă subliniază că aceste măsuri nu sunt suficiente pentru a combate PCN; salută raportul sus-menționat al Comisiei din 29 ianuarie 2016, precum și studiul extrem de așteptat care îl însoțește privind monitorizarea punerii în aplicare a principiilor de bune practici în relațiile verticale din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente; ia act, cu toate acestea, de concluziile raportului, care nu sunt de natură să pregătească calea pentru instituirea unui cadru al UE privind combaterea practicilor comerciale neloiale la nivelul Uniunii;

2.  salută acțiunile întreprinse în cadrul Forumului la nivel înalt pentru îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare cu alimente și instituirea unei platforme de experți privind practicile contractuale între întreprinderi (B2B), care a întocmit o listă, a elaborat o descriere și a efectuat o evaluare a practicilor comerciale care pot fi considerate ca fiind vădit inechitabile;

3.  ia act de instituirea și dezvoltarea SCI, care joacă un rol important în promovarea schimbării culturale și îmbunătățirea eticii antreprenoriale și în contextul căreia s-au stabilit un set de principii de bune practici în ceea ce privește relațiile verticale dintre operatorii din lanțul de aprovizionare cu alimente și un cadru voluntar pentru aplicarea acestor principii, care numără deja, la doar doi ani de la crearea sa, peste o mie de întreprinderi participante din întreaga UE, în special IMM-uri; salută progresele realizate până în prezent și consideră că eforturile de promovare a practicilor comerciale loiale în lanțul de aprovizionare cu alimente ar trebui să aibă un impact real, dar consideră că aceste eforturi nu pot fi considerate în prezent suficiente pentru a rezolva problema PCN din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente; subliniază totuși că, atât în recentul raport al Comisiei, cât și în evaluarea externă s-a recunoscut faptul că există o gamă largă de deficiențe care subminează eficacitatea SCI, cum ar fi deficiențe ale sistemului de guvernanță, o transparență limitată, lipsa măsurilor de punere în aplicare și a sancțiunilor, lipsa unor mijloace eficiente de descurajare a practicilor comerciale neloiale, faptul că nu se permite depunerea unor plângeri anonime individuale de către eventualele victime ale practicilor comerciale neloiale sau efectuarea unor investigații din proprie inițiativă de către un organism independent, ceea ce determină o subreprezentare a IMM-urilor și a producătorilor agricoli, în special, care ar putea considera că SCI nu își poate îndeplini obiectivele în mod corespunzător; recomandă lansarea de inițiative similare privind lanțul de aprovizionare și în alte sectoare nealimentare relevante;

4.  regretă totuși faptul că unele opțiuni de soluționare a litigiilor promovate de Inițiativa privind lanțul de aprovizionare nu au fost încă puse în practică, ceea ce înseamnă că evaluarea eficacității lor se bazează pe aprecieri de natură teoretică; își exprimă preocuparea cu privire la faptul că nu s-a analizat niciun caz concret pentru a evalua rolul SCI în combaterea PCN și că nu s-a efectuat o analiză mai detaliată în ceea ce privește colectarea datelor referitoare la plângerile primite și soluționate; consideră că neefectuarea unor astfel de analize detaliate pune în pericol fiabilitatea evaluării globale a inițiativei; își exprimă dezamăgirea cu privire la faptul că, potrivit aprecierilor din studiul susmenționat elaborat de Areté srl, care a evaluat eficacitatea SCI, realizările efective ale SCI „par foarte modeste comparativ cu amploarea și gravitatea reale sau percepute ale acestei probleme a PCN”;

5.  ia act de instituirea unor platforme naționale în cadrul SCI care reunesc organizații și întreprinderi din lanțul de aprovizionare cu alimente pentru a încuraja dialogul dintre părți, a promova introducerea practicilor comerciale loiale și schimbul de astfel de practici și a combate practicile comerciale neloiale, dar își exprimă dubiile cu privire la eficacitatea reală a acestora; subliniază, cu toate acestea, că anumite platforme naționale nu și-au îndeplinit aceste obiective și că, în cazuri precum cel al Finlandei, producătorii agricoli au abandonat platforma respectivă; propune ca statele membre să fie încurajate și să primească stimulente pentru a lua măsuri suplimentare, utilizând instrumente adecvate, cu privire la orice plângere sau nerespectare raportată de aceste platforme naționale;

6.  consideră că principiile de bune practici și lista exemplelor de practici loiale și neloiale în relațiile comerciale verticale din lanțul de aprovizionare cu alimente ar trebui să fie extinse și puse în aplicare în mod eficient;

7.  salută studiul efectuat în prezent de Comisie privind oferta și inovarea în sectorul comerțului cu amănuntul; consideră că acest studiu ar trebui să evidențieze în mod clar evoluția și factorii care favorizează creșterea ofertei și inovarea în ansamblul pieței;

8.  salută dezvoltarea unor mecanisme alternative și informale de soluționare a litigiilor și reparație, în special prin mediere și măsuri amiabile;

9.  ia act de faptul că acolo unde există practici comerciale neloiale în lanțul de aprovizionare cu alimente, acestea sunt contrare principiilor fundamentale de drept;

10.  denunță practicile care profită de dezechilibrele de putere dintre actorii economici și afectează libertatea contractuală reală;

11.  atrage atenția asupra faptului că, atunci când sunt impuse de părțile care au o poziție de negociere mai bună, PCN au un impact negativ la toate nivelurile lanțului de aprovizionare cu alimente, inclusiv asupra ocupării forței de muncă, limitând opțiunile consumatorilor și aducând atingere calității, diversității și caracterului inovator al produselor puse la dispoziție; subliniază că PCN pot frâna competitivitatea întreprinderilor și investițiile și pot determina întreprinderile să facă economii în detrimentul salariilor, al condițiilor de lucru sau al calității materiilor prime;

12.  reafirmă faptul că o concurență liberă și echitabilă, existența unor relații echitabile între toți actorii, libertatea contractuală și o aplicare fermă și eficientă a legislației relevante – pentru protejarea tuturor actorilor economici din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, indiferent de poziția lor geografică – sunt esențiale pentru a asigura buna funcționare a lanțului de aprovizionare cu alimente și pentru a garanta securitatea alimentară;

13.  subliniază nevoia de a consolida încrederea reciprocă între partenerii din cadrul lanțului de aprovizionare, pe baza principiului libertății contractuale și al unei relații reciproc avantajoase; subliniază responsabilitatea socială a întreprinderilor pe care o are partea contractantă mai mare de a-și limita avantajul pe durata negocierilor și de a colabora cu partea mai slabă în vederea identificării unei soluții pozitive pentru ambele părți;

14.  salută faptul că, în cartea sa verde din 31 ianuarie 2013, Comisia a recunoscut că, unde inegalitatea între părți este marcantă, nu există o adevărată libertate contractuală;

15.  recunoaște că PCN decurg, în principal, din dezechilibrele de venituri și putere din lanțul de aprovizionare cu alimente și că acestea trebuie abordate de urgență pentru a ameliora situația producătorilor agricoli din sectorul alimentar; constată că situațiile în care prețurile de vânzare sunt sub costul de producție și abuzurile grave privind utilizarea produselor agricole de bază, precum produsele lactate, fructele și legumele, ca „principale produse vândute în pierdere” de către marii distribuitori reprezintă o amenințare la adresa sustenabilității pe termen lung a producției de astfel de bunuri din UE; salută eforturile precum „Inițiativa Tierwohl” din Germania, menite să-i ajute pe fermieri să concureze pe baza meritelor produselor lor;

16.  subliniază că PCN au efecte negative grave asupra producătorilor agricoli, cum ar fi scăderea profiturilor, costuri mai ridicate decât se estimase inițial, supraproducție de alimente și deșeuri alimentare, precum și dificultăți în programarea financiară; subliniază că astfel de efecte negative reduc, în final, gama de opțiuni pe care le au consumatorii;

17.  pune sub semnul întrebării sprijinul ferm oferit de Comisie în raportul său Inițiativei privind lanțul de aprovizionare, având în vedere limitările inițiativei; reiterează reticența fermierilor de a participa din cauza lipsei de încredere, a restricțiilor privind plângerile anonime, a absenței competențelor normative, a incapacității de a aplica sancțiuni consistente, a lipsei unor mecanisme adecvate de combatere a PCN dovedite, precum și a preocupărilor legate de dezechilibrele la nivelul mecanismelor de aplicare, care nu au fost luate în mod adecvat în considerare; regretă reticența Comisiei de a asigura anonimatul și aplicarea unor sancțiuni corespunzătoare;

18.  consideră că ar trebui dezvoltate și promovate în continuare SCI și alte sisteme voluntare de la nivel național și de la nivelul UE (coduri de bune practici, mecanisme opționale de soluționare a litigiilor), pentru a completa mecanismele de punere în aplicare solide și eficiente de la nivelul statelor membre, asigurând faptul că se pot depune plângeri anonime și instituind sancțiuni cu efect descurajant și menținând coordonarea la nivelul UE; încurajează producătorii și comercianții, inclusiv organizațiile de agricultori, să se implice mai mult în astfel de inițiative; consideră că aceste inițiative ar trebui să rămână deschise tuturor furnizorilor care nu doresc să rămână anonimi și că acestea ar putea ar putea să evolueze, asumându-și rolul util de platformă de schimb de bune practici și de educație; constată că, în recentul său raport, Comisia afirmă că SCI necesită o îmbunătățire, în special cu scopul de a lua în considerare plângerile confidențiale și de a oferi competențe de investigare și de sancționare organismelor independente;

19.  solicită Comisiei să întreprindă acțiuni pentru a stabili mecanisme eficace de punere în aplicare, precum crearea și coordonarea unei rețele de autorități naționale, recunoscute reciproc la nivelul UE; subliniază, în acest context, că persoana responsabilă de reglementarea relațiilor dintre supermarketuri și furnizori (Groceries Code Adjudicator) în Regatul Unit poate fi un model de adaptat la nivelul UE, care ar putea deveni un adevărat instrument de descurajare a PCN și ar contribui la eliminarea factorului teamă;

20.  salută măsura recentă adoptată în cadrul SCI, care le permite IMM-urilor și microîntreprinderilor să se alăture acestei inițiative printr-o procedură simplificată; subliniază faptul că numărul IMM-urilor înregistrate a crescut; subliniază totuși că SCI trebuie consolidată în continuare printr-o serie de măsuri care sunt identificate de Comisie în raportul său din 29 ianuarie 2016, progresele înregistrate în punerea în aplicare a acestor măsuri urmând a fi monitorizate de Comisie cu scopul de a

- intensifica eforturile pentru a face cunoscută în rândul cetățenilor Inițiativa privind lanțul de aprovizionare, în special în rândul IMM-urilor;

- asigura imparțialitatea structurii de guvernanță, de exemplu, prin stabilirea unui președinte independent care să nu fie afiliat la grupuri specifice de părți interesate;

- asigura confidențialitatea plângerilor depuse de presupusele victime ale practicilor comerciale neloiale;

- consolida procesele interne pentru a verifica dacă operatorii individuali respectă angajamentele asumate în cadrul procesului și pentru a monitoriza apariția și rezultatul litigiilor bilaterale în mod confidențial;

21.  remarcă observațiile Comisiei potrivit cărora reprezentanții producătorilor agricoli au decis să nu se alăture SCI deoarece, în opinia lor, aceasta nu asigură în mod suficient confidențialitatea plângerilor lor, nu deține competențe normative pentru a efectua investigații independente și a aplica sancțiuni consistente, nici nu are mecanisme pentru a combate PCN dovedite, iar preocupările lor în legătură cu dezechilibrele de la nivelul mecanismelor de aplicare nu au fost luate în mod adecvat în considerare; consideră că participarea producătorilor agricoli este esențială și că scăderea nivelului de implicare a acestora nu reflectă lipsa de informații, ci mai degrabă lipsa de încredere în guvernanța și procedurile actuale ale SCI; sugerează, așadar, că ameliorarea funcționării SCI, prin mijloace cum ar fi, printre altele, guvernanța independentă, confidențialitate și anonimat, o punere eficientă în aplicare a legii și mecanisme eficace de descurajare, ar putea, ca prim pas, determina creșterea interesului, a sprijinului și, astfel, a participării fermierilor;

22.  invită Comisia și statele membre să faciliteze și să încurajeze înscrierea producătorilor în organizații de producători (OP) și în asociații ale organizațiilor de producători (AOP), pentru a-și mări puterea de negociere și a-și îmbunătăți poziția în lanțul de aprovizionare cu alimente;

23.  recunoaște totuși că sistemele voluntare și de autoreglementare pot reprezenta o modalitate rentabilă de asigurare a unei conduite loiale pe piață și de soluționare a litigiilor, precum și o modalitate de soluționare a problemei PCN, dacă sunt combinate cu mecanisme independente și eficace de punere în aplicare; subliniază totuși că, până în prezent, realizările acestor sisteme au fost limitate, ca urmare a lipsei unor mecanisme adecvate de punere în aplicare, a subreprezentării producătorilor agricoli, a lipsei unor structuri de guvernanță imparțiale, a conflictelor de interese dintre părțile implicate, a unor cadre de soluționare a litigiilor care nu reușesc să reflecte „factorul teamă” al furnizorului și a faptului că aceste sisteme nu sunt aplicabile la toate nivelurile lanțului de aprovizionare; invită Comisia să sprijine în continuare schimbul de bune practici între statele membre;

24.  ia act de faptul că există deja în vigoare o legislație a UE pentru combaterea practicilor comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori (Directiva 2005/29/CE), dar subliniază că nu există nicio legislație a UE pentru a combate practicile neloiale dintre diferiții operatori din cadrul lanțului agroalimentar;

25.  subliniază că o analiză atentă a PCN trebuie să ia drept punct de plecare noua paradigmă economică apărută în ultimii ani: marile lanțuri de distribuție, unde accesul la punctele de vânzare a devenit obiectul unei concurențe acerbe sub controlul supermarketurilor; subliniază că anumite autorități de concurență au identificat practici specifice care implică transferul unor riscuri excesive către furnizori, ceea ce le poate reduce competitivitatea; subliniază că aceste autorități au concluzionat, de asemenea, că mărcile proprii aduc un element de concurență de natură orizontală în raport cu mărcile industriale, element căruia nu i s-a acordat atenția cuvenită;

26.  subliniază că acțiunile de combatere a PCN vor contribui la asigurarea bunei funcționări a pieței interne și la dezvoltarea schimburilor comerciale transfrontaliere din cadrul UE și cu țările terțe; subliniază că natura fragmentată a piețelor, precum și divergențele dintre prevederile diferitelor legislații naționale cu privire la PCN expun operatorii din lanțul de aprovizionare la o gamă variată de condiții de piață și pot favoriza practici cunoscute sub numele de „forum shopping” (selectarea celei mai favorabile instanțe), care, la rândul lor, pot cauza incertitudini în materie de reglementare;

27.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare pe deplin și în mod riguros legislația în materie de concurență, normele referitoare la concurența neloială și normele antitrust și, în special, să sancționeze ferm abuzurile de poziție dominantă ce apar în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente;

28.  consideră că este foarte important să se asigure că legislația UE în domeniul concurenței ia în considerare caracteristicile specifice ale agriculturii și contribuie la bunăstarea producătorilor, precum și a consumatorilor, care au un rol important în cadrul lanțului de aprovizionare; consideră că legislația UE în domeniul concurenței trebuie să creeze condițiile necesare creșterii eficienței pieței, care să permită consumatorilor să beneficieze de o gamă largă de produse de calitate la prețuri competitive, asigurând, totodată, faptul că producătorii primari sunt stimulați să investească și să inoveze fără să fie forțați să iasă de pe piață prin practici comerciale neloiale (PCN);

29.  observă că, pe lângă faptul că produsele etichetate ca mărci private proprii pot oferi consumatorilor o valoare mai mare, mai multe opțiuni și produse din „comerțul echitabil”, acestea reprezintă totodată un aspect strategic pe termen mediu și lung, deoarece introduc o dimensiune orizontală a concurenței în ceea ce privește mărcile industriale, fapt de care nu s-a ținut seama până acum, și pot plasa comercianții cu amănuntul, care devin atât clienți, cât și concurenți, într-o poziție inechitabilă și anticompetitivă; atrage atenția asupra existenței unui „prag de risc” dincolo de care intrarea pe piață a mărcilor proprii dintr-o anumită categorie de produse ar putea transforma actualele efecte pozitive ale mărcilor proprii în efecte negative și ar descuraja eforturile inovatoare depuse de numeroase întreprinderi; insistă, prin urmare, asupra faptului că problema mărcilor private proprii necesită o atenție deosebită din partea Comisiei și a autorităților în domeniul concurenței, în special în contextul necesității de a evalua potențialele consecințe pe termen lung pentru lanțul de aprovizionare cu alimente și pentru poziția fermierilor în cadrul acestuia, ținând seama totodată de faptul că obiceiurile consumatorilor din statele membre diferă;

30.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare pe deplin și în mod consecvent Directiva 2011/7/UE privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale, astfel încât creditorii să fie plătiți în termen de 60 de zile de către întreprinderi, iar, în caz contrar, să li se impună acestora din urmă plata unei dobânzi și compensarea rezonabilă a cheltuielilor de recuperare ale creditorilor;

31.  îndeamnă Comisia să prezinte o propunere sau mai multe propuneri pentru stabilirea, la nivelul UE, a unui cadru care să definească principiile generale și să țină seama în mod adecvat de realitățile și bunele practici naționale, în vederea soluționării problemei practicilor comerciale neloiale în întregul lanț de aprovizionare cu alimente, pentru a asigura condiții de concurență echitabile pe teritoriul statelor membre, facilitând astfel funcționarea corectă a piețelor și menținerea unor relații echitabile și transparente între producătorii, furnizorii și distribuitorii de alimente;

32.  își exprimă convingerea că, atunci când va fi prezentată o propunere privind un cadru al UE în acest domeniu, ar trebui să se țină seama de definiția PCN, astfel cum a fost formulată de Comisie și de părțile interesate relevante în documentul intitulat „Relațiile verticale în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente: principii referitoare la bunele practici”, din 29 noiembrie 2011(14), și să se aibă în vedere, totodată, o listă deschisă de practici considerate a fi PCN;

33.  sugerează, de asemenea, ca anonimatul și confidențialitatea să fie încorporate în toate inițiativele legislative viitoare din acest domeniu;

34.  consideră că statele membre ar trebui, dacă nu au făcut deja acest lucru, să instituie sau să recunoască agenții publice sau organisme naționale specifice care acționează în calitate de arbitru, responsabile pentru punerea în aplicare a acțiunilor privind combaterea practicilor neloiale din lanțul de aprovizionare cu alimente; consideră că aceste agenții publice pot facilita punerea în aplicare, spre exemplu prin faptul că au competența de a iniția și a realiza anchete din proprie inițiativă și pe baza unor informații sau plângeri informale, în condiții de confidențialitate (eliminând astfel factorul „teamă”), precum și competența de a îndeplini funcția de mediator între părțile implicate; subliniază necesitatea de a garanta recunoașterea reciprocă și o cooperare eficace la nivelul UE între autoritățile naționale, pentru a asigura schimbul de informații relevante, în special privind bunele practici, precum și expertiza privind noile forme de PCN, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității;

35.  invită Comisia, statele membre și alte părțile interesate relevante ca, în conformitate cu măsurile prevăzute în raportul Comisiei, să faciliteze includerea organizațiilor de producători agricoli (inclusiv a OP și a AOP) în domeniul de acțiune al organismelor naționale de asigurare a aplicării legii care reglementează lanțul de aprovizionare cu produse alimentare, în principal prin asigurarea caracterului anonim pentru plângeri și printr-un regim eficient de sancționare;

36.  invită statele membre fără o autoritate competentă de aplicare a legii să aibă în vedere crearea unei astfel de autorități de aplicare a legii și să îi confere acesteia competența de a supraveghea și de a pune în aplicare măsurile necesare pentru a combate PCN;

37.  subliniază că autoritățile de aplicare a legii ar trebui să dispună de o gamă de măsuri de punere în aplicare și de sancțiuni diferite pentru a putea reacționa în mod flexibil, în funcție de gravitatea situațiilor specifice relevante; consideră că astfel de măsuri și sancțiuni ar trebui să aibă un efect de descurajare, cu scopul de a determina modificarea comportamentelor;

38.  reamintește faptul că toate statele membre dispun deja de cadre de reglementare privind PCN; ia act de acțiunile de reglementare recente întreprinse de anumite state membre, care au introdus măsuri venite în completarea dreptului național al concurenței, au extins domeniul de aplicare al directivelor privind practicile comerciale neloiale prin extinderea dispozițiilor respective la relațiile dintre întreprinderi și au instituit agenții independente de aplicare; constată, cu toate acestea, că diversitatea abordărilor adoptate de statele membre în cauză în legătură cu aceste aspecte a avut drept efect apariția unor niveluri și tipuri diferite de protecție împotriva PCN;

39.  relevă faptul că, atunci când se adoptă măsuri de combatere a PCN în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, trebuie să se țină seama în mod adecvat de caracteristicile specifice ale fiecărei piețe și de cerințele legale aplicabile, de situațiile și abordările diferite din diversele state membre, de nivelul de consolidare și de fragmentare a piețelor individuale, precum și de alți factori semnificativi, valorificându-se totodată măsurile deja adoptate de anumite state membre, care s-au dovedit a fi eficace; consideră că orice propuneri privind eforturile de reglementare care urmează a fi întreprinse în acest domeniu ar trebui să garanteze faptul că există un nivel relativ ridicat de flexibilitate pentru adaptarea măsurilor ce urmează a fi adoptate la caracteristicile specifice ale fiecărei piețe, pentru a evita abordările generalizatoare, și ar trebui să aibă la bază principiul general privind eficientizarea punerii în aplicare, prin asigurarea implicării agențiilor publice competente, precum și conceptul de asigurare a respectării normelor la nivel privat, contribuind astfel la reducerea fragmentării și la îmbunătățirea cooperării dintre diferitele organisme naționale de aplicare a legii, care este în prezent insuficientă și la abordarea provocărilor transfrontaliere referitoare la PCN;

40.  subliniază că actuala cooperare, fragmentată și consolidată insuficient, dintre diferitele organisme naționale de aplicare a legii nu este suficientă pentru a aborda provocările transfrontaliere referitoare la PCN;

41.  invită Comisia să evalueze eficacitatea și impactul măsurilor care fac parte din cadrul de reglementare și al celor de altă natură, luând în considerare în mod adecvat toate posibilele implicații ale acestora asupra diferitelor părți interesate și asupra bunăstării consumatorilor, precum și eficacitatea mixului de politici indicat de participanții la studiul Areté, care constă într-o combinație de inițiative voluntare și mecanisme publice de aplicare (33% din răspunsurile totale) sau se referă la legislația specifică de la nivelul UE (32 % din răspunsuri);

42.  este convins că cunoașterea de către consumatori a produselor agricole este fundamentală pentru a rezolva problemele ce decurg din dezechilibrele din lanțul de aprovizionare cu alimente, inclusiv problema PCN; invită toate părțile interesate implicate în managementul lanțului de aprovizionare cu alimente să mărească transparența întregului lanț de aprovizionare cu alimente și să informeze mai bine consumatorii prin sisteme mai adecvate de etichetare și certificare a produselor, pentru a le permite să aleagă în deplină cunoștință de cauză între produsele existente și să acționeze în consecință;

43.  invită Comisia ca, în strânsă cooperare cu statele membre, să promoveze inițiative în care consumatorii pot fi alertați cu privire la riscurile de dumping de preț pentru producătorii primari și sprijină în mod expres campaniile de conștientizare în acest sens din școli și din centre de formare;

44.  constată că, începând cu 2009, PE a adoptat cinci rezoluții referitoare la problemele din lanțul de distribuție din UE, trei dintre acestea abordând în mod special dezechilibrele și abuzurile din cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare; remarcă, de asemenea, că, în aceeași perioadă, Comisia a elaborat trei comunicări și o carte verde și a comandat două rapoarte finale referitoare la subiecte similare; declară, așadar, că și mai multe analize privind situația lanțului de aprovizionare cu produse alimentare nu vor face decât să întârzie nevoia presantă de acțiune pentru a ajuta producătorii agricoli să combată practicile comerciale neloiale;

45.  îndeamnă toți operatorii din cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare să ia în considerare contractele standard și, de asemenea, contractele de nouă generație în care riscurile și beneficiile sunt partajate;

46.  recunoaște că reforma politicii agricole comune (PAC) și noua organizare a pieței comune unice au introdus o serie de măsuri care urmăresc să reducă diferențele dintre puterea de negociere a fermierilor, a comercianților cu amănuntul, a comercianților cu ridicata și a IMM-urilor din lanțul de aprovizionare cu produse alimentare, prin sprijinirea mai ales a creării și dezvoltării organizațiilor de producători (OP); subliniază importanța acestei cooperări la nivelul aprovizionării;

47.  constată că Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, care prevede înființarea unor organizații de producători (OP), este susținut de stimulente financiare în baza celui de-al doilea pilon al PAC; subliniază că cadrul juridic extinde posibilitatea negocierilor colective (în unele sectoare) și a contractelor de livrare (pentru toate sectoarele) și la OP, la AOP și la organizațiile interprofesionale și introduce, de asemenea, exceptări temporare de la anumite norme în materie de concurență în perioadele de dezechilibre grave ale pieței, sub rezerva unor garanții;

48.  îndeamnă Comisia să promoveze ferm această abordare pentru a crește puterea de negociere a producătorului primar și pentru a încuraja participarea producătorilor la OP și AOP; subliniază mai ales vulnerabilitatea micilor fermieri și a fermelor familiale, care au potențialul de a crea locuri de muncă și de a sprijini ocuparea forței de muncă în regiuni izolate, îndepărtate și montane;

49.  consideră că dezvoltarea și crearea unor organizații de producători trebuie să fie însoțite de întărirea puterii de negociere a producătorilor agricoli în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare, mai ales oferindu-li-se dreptul de a-și negocia colectiv contractele;

50.  solicită o mai mare transparență și o mai bună informare la nivelul lanțului de aprovizionare, precum și o consolidare a organismelor și a instrumentelor de informare a pieței, precum Instrumentul european de monitorizare a prețurilor la produsele alimentare și Observatorul pieței laptelui, pentru a le furniza producătorilor agricoli și PO date corecte și actuale privind piața;

51.  este de părere că prețurile din întreg lanțul de aprovizionare cu produse alimentare ar trebui să reflecte mai bine valoarea conferită de producătorii primari; în acest sens, solicită ca procesul de stabilire a prețurilor cu amănuntul să fie cât se poate de transparent;

52.  subliniază că producătorii agricoli din mai multe state membre și-au asigurat o poziție puternică în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare înființând cooperative care garantează că valoarea adăugată în etapa prelucrării este restituită fermierilor și consideră că este esențial ca aceste cooperative să nu fie împovărate de costuri suplimentare din cauza unor obligații birocratice costisitoare;

53.  îndeamnă producătorii și operatorii din sectorul prelucrării să colaboreze pentru a investi în inovare și pentru a crește valoarea adăugată a produselor lor;

54.  reamintește Comisiei raportul din proprie inițiativă al Parlamentului European, adoptat în decembrie 2013, care invita Comisia să analizeze posibilitatea punerii în aplicare independente pentru a ține cont de factorul „teamă” din rândul producătorilor primari; îndeamnă Comisia să țină seama de acest aspect în raportul său;

55.  consideră că organizațiile profesionale ar putea servi ca platformă care să permită producătorilor primari să depună reclamații la o autoritate competentă în cazul unor presupuse PCN, fără a se teme;

56.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)

Texte adoptate, P7_TA(2010)0302.

(2)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0012.

(3)

JO C 255, 14.10.2005, p. 44.

(4)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0004.

(5)

JO C 210, 3.8.2010, p. 4.

(6)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0307.

(7)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0580.

(8)

JO L 376, 27.12.2006, p. 21.

(9)

JO L 48, 23.2.2011, p. 1.

(10)

JO L 149, 11.6.2005, p. 22.

(11)

JO L 95, 21.4.1993, p. 29.

(12)

JO L 94, 30.3.2012, p. 38.

(13)

Eurostat, 2010.

(14)

https://ec.europa.eu/digital-single-market/sites/digital-agenda/files/discussions/Vertical%20relationships%20in%20the%20Food%20Supply%20Chain%20-%20Principles%20of%20Good%20Practice.pdf.


EXPUNERE DE MOTIVE

În iulie anul trecut, Comisia a publicat o comunicare prin care îndemna statele membre să găsească mijloace prin care să ofere o protecție sporită micilor producători și comercianți de alimente împotriva practicilor comercial neloiale, care apar adesea în relațiile de afaceri în care una dintre părți este într-o poziție mai puternică decât cealaltă.

Practicile comerciale neloiale pot fi definite în sens larg ca practici care se abat în mod vădit de la buna conduită comercială, sunt contrare bunei-credințe și corectitudinii și sunt impuse în mod unilateral de un partener comercial asupra altuia. În acest raport, raportorul menționează exemple de practici neloiale care i-au fost aduse la cunoștință de participanți la lanțul de aprovizionare cu alimente ca fiind comune în acest sector.

Practicile comerciale neloiale apar în prezența unor dezechilibre între resursele financiare și, prin urmare, puterea de negociere a partenerilor în relațiile comerciale din lanțul de aprovizionare, atât în sectorul alimentar, cât și cel nealimentar. Ele pot avea efecte negative asupra întregii economii a UE, deoarece pot conduce la pierderea de către întreprinderi, în special de către IMM-uri, a capacității de investiții și inovare și la decizia de a nu-și extinde activitatea pe piața unică. De asemenea, trebuie atrasă atenția asupra factorului „teamă”, care poate face ca partenerul mai slab să nu inițieze acțiuni legale atunci când are această opțiune, ci pur și simplu să accepte practicile comerciale neloiale, indiferent cât de dăunătoare ar fi, îngrijorat fiind că, în caz contrar, partenerul mai puternic ar pune capăt relației lor comerciale. Deși astfel de dezechilibre de putere de negociere fac parte integrantă din modul în care funcționează piața și sunt pe deplin legitime, orice abuz bazat pe o poziție mai puternică poate deteriora relațiile de afaceri și duce adesea la practici comerciale neloiale.

Dezbaterile privind practicile comerciale neloiale în relațiile dintre întreprinderi s-au intensificat în ultimii ani și, deși amploarea problemei nu este ușor de evaluat, există dovezi solide statistice și bazate pe piață care arată că practicile comerciale neloiale sunt relativ comune, în special în anumite părți ale lanțului de aprovizionare. Într-un sondaj din martie 2011, 96 % dintre respondenții din lanțul de aprovizionare cu alimente au declarat că au fost deja supuși cel puțin unei forme de practici comerciale neloiale(1).

Multe state membre au recunoscut daunele pe care le pot provoca practicile comerciale neloiale și au inițiat măsuri de reglementare pentru combaterea lor, iar altele au planuri în acest sens. Normele din acest domeniu diferă totuși semnificativ de la un stat membru la altul, la fel cum diferă și amploarea problemei. Pe de altă parte, participanții la piață au încercat la rândul lor să soluționeze problema, elaborând principii de bună practică în relațiile verticale și cadre de autoreglementare pentru aplicarea lor, un exemplu în acest sens fiind inițiativa privind lanțul de aprovizionare.

Deoarece aceste practici sunt foarte răspândite și reprezintă o problemă tot mai gravă, se pune însă întrebarea cât de eficace sunt sistemele de autoreglementare în a restabili echilibrul pe piață. Sistemele voluntare care încurajează întreprinderile să nu utilizeze astfel de practici sunt menite să diminueze problemele, dar nu vor fi niciodată îndeajuns pentru a le soluționa.

Prin urmare, raportorul consideră că este nevoie de acțiuni ferme și consecvente pentru a elimina definitiv practicile comerciale neloiale din lanțul de aprovizionare cu alimente din UE. Dată fiind amploarea problemei, este nevoie să se adopte la nivelul UE dispoziții care să asigure buna funcționare a piețelor și relații echitabile și transparente între toate părțile implicate în lanțul de aprovizionare cu alimente. Practicile comerciale neloiale ar trebui să fie clar definite și ar trebui să se prevadă sancțiuni clare pentru oricine aplică astfel de practici, iar agențiile naționale ar trebui să fie responsabile de punerea în execuție a normelor și ar trebui să fie în măsură să deschidă anchete din proprie inițiativă și să trateze plângeri anonime.

Scopul acestui raport este de a atrage atenția asupra problemei practicilor comerciale neloiale și, recunoscând acțiunile deja întreprinse la nivel național și la nivelul UE, atât sub forma unor dispoziții de drept intern, cât și prin sisteme de autoreglementare, să analizeze alte posibilități de a soluționa problema practicilor comerciale neloiale pe piața internă a UE.

(1)

Sondaj realizat pentru CIAA (Asociația europeană a industriei produselor alimentare/ băuturilor) și AIM (Asociația europeană a producătorilor de marcă).


AVIZ al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală(*) (2.3.2016)

destinat Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor

referitor la practicile comerciale neloiale în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare

(2015/2065(INI))

Raportoare pentru aviz (*): Mairead McGuinness

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală recomandă Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că este foarte important să se asigure că legislația europeană în domeniul concurenței ia în considerare caracteristicile specifice ale agriculturii și contribuie la bunăstarea producătorilor și a consumatorilor, care au un rol important în cadrul lanțului de aprovizionare; consideră că legislația europeană în domeniul concurenței trebuie să creeze condițiile necesare creșterii eficienței pieței, care să permită consumatorilor să beneficieze de o gamă largă de produse de calitate la prețuri competitive, asigurând, totodată, faptul că producătorii primari sunt stimulați să investească și să inoveze fără să fie forțați să iasă de pe piață prin practici comerciale neloiale (PCN);

2.  invită Comisia să pună în aplicare în mod strict legislația europeană în domeniul concurenței în cazurile care ar putea să sancționeze PCN; consideră, totuși, că, în cea mai mare parte a cazurilor de PCN, prevederile statutare și normele în vigoare nu se aplică; consideră, de asemenea, că doar legislația antitrust este neadecvată pentru eliminarea PCN, întrucât cerințele tehnice pentru o „poziție dominantă” sunt rareori îndeplinite, deși comercianții cu amănuntul ar putea să dețină, în practică, o poziție dominantă într-o anumită situație de piață;

3.  constată că PCN din lanțul de aprovizionare cu produse alimentare iau diferite forme, inclusiv:

–  modificări unilaterale și retroactive ale contractelor;

–  perceperea de către companii a unor taxe fixe pentru furnizori ca o condiție pentru a se regăsi pe o listă de furnizori („plătește pentru a rămâne”);

–  întârzierea plăților cu până la 120 de zile, mult peste limita de 60 de zile („te plătesc mai târziu”);

–  reduceri arbitrare pe care și le acordă firmele mari pentru plata anticipată sau la timp;

–  reduceri retrospective pentru banii neîncasați datorați unui furnizor;

–  comercianți cu amănuntul care forțează furnizorii să colaboreze cu anumiți producători terți de ambalaje, care le plătesc supermarketurilor o taxă pentru afacerea pe care o primesc;

4.  recunoaște că PCN decurg, în principal, din dezechilibrele de venituri și putere din lanțul de aprovizionare cu produse alimentare și că trebuie eliminate de urgență pentru a ameliora situația fermierilor din sectorul alimentar; constată că situațiile în care prețurile de vânzare sunt sub costul de producție și utilizarea frauduloasă gravă a produselor agricole de bază, precum produsele lactate, fructele și legume, ca „principale produse vândute în pierdere” de către comercianții cu amănuntul la scară largă reprezintă o amenințare la adresa sustenabilității pe termen lung a producției europene de astfel de produse; recunoaște că în comerțul cu produse alimentare dintr-o serie de state membre există o concentrare a pieței foarte pronunțată; salută eforturile precum „Inițiativa Tierwohl” din Germania, menite să-i ajute pe fermieri să concureze pe baza meritelor produselor lor;

5.  subliniază că PCN au efecte negative grave asupra fermierilor, cum ar fi scăderea profiturilor, costuri mai ridicate decât se estimase inițial, supraproducție de alimente și deșeuri alimentare și dificultăți în programarea financiară; subliniază că aceste practici au efecte dăunătoare și asupra funcționării pieței unice și pot sufoca investițiile și conduce la scăderea inovării în materie de produse, precum și a calității și diversității acestora; subliniază că astfel de efecte negative reduc în final gama de opțiuni pe care le au consumatorii;

6.  constată că, începând cu 2009, Parlamentul a adoptat cinci rezoluții referitoare la problemele din lanțul de distribuție din UE, trei dintre acestea abordând în mod special dezechilibrele și abuzurile din cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare; remarcă, de asemenea, că în aceeași perioadă, Comisia a elaborat trei comunicări și o carte verde și a comandat două rapoarte finale referitoare la subiecte similare; declară, așadar, că și mai multe analize privind situația lanțului de aprovizionare cu produse alimentare nu vor face decât să întârzie nevoia presantă de acțiune pentru a ajuta fermierii să combată practicile comerciale neloiale;

7.  consideră că ar fi foarte benefică o înțelegere comună a PCN și îndeamnă, așadar, Comisia să elaboreze o listă deschisă a PCN interzise la nivelul UE; subliniază că nu există norme la nivelul UE care să combată PCN între operatorii din lanțul alimentar;

8.  îndeamnă toate părțile lanțului de aprovizionare cu produse alimentare să ia în considerare contractele standard și, de asemenea, contractele de nouă generație în care riscurile și beneficiile sunt partajate;

9.  observă că, deși produsele etichetate ca mărci private proprii pot oferi consumatorilor o valoare mai mare, mai multe opțiuni și produse din „comerțul echitabil”, acestea plasează comercianții cu amănuntul, care devin atât clienți, cât și concurenți, într-o poziție inechitabilă și anti-competitivă; insistă că problema mărcilor private proprii necesită o atenție deosebită din partea Comisiei și a autorităților care se ocupă de concurență și subliniază necesitatea de a analiza posibilele efecte pe termen lung pentru lanțul de aprovizionare cu alimente și pentru poziția fermierilor în acesta;

10.  recunoaște că reforma politicii agricole comune (PAC) și noua organizare comună unică a piețelor au introdus o serie de măsuri care urmăresc să reducă diferențele dintre puterea de negociere a fermierilor, a comercianților cu amănuntul, a comercianților cu ridicata și a IMM-urilor din lanțul de aprovizionare cu produse alimentare, prin sprijinirea mai ales a creării și dezvoltării organizațiilor producătorilor (OP); subliniază importanța acestei cooperări la nivelul aprovizionării;

11.  constată că Regulamentul (UE) nr. 1308/2013, care prevede înființarea de organizații ale producătorilor (OP), este susținut de stimulente financiare în baza celui de-al doilea pilon al PAC; subliniază că cadrul juridic extinde posibilitatea negocierilor colective (în unele sectoare) și a contractelor de livrare (pentru toate sectoarele) și la organizațiile de producători, la asociațiile de OP (AOP) și la organizațiile interprofesionale și, de asemenea, introduce exceptarea temporară de la anumite norme în materie de concurență în perioadele de dezechilibre grave ale pieței, sub rezerva unor garanții;

12.  îndeamnă Comisia să promoveze ferm această abordare pentru a crește puterea de negociere a producătorului primar și pentru a încuraja participarea producătorilor la OP și AOP; subliniază mai ales vulnerabilitatea micilor fermieri și a fermelor familiale, care au potențialul de a crea locuri de muncă și de a sprijini ocuparea forței de muncă în regiuni izolate, îndepărtate și montane;

13.  consideră că dezvoltarea și crearea de organizații ale producătorilor trebuie însoțite de dezvoltarea puterii de negociere a fermierilor în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare, mai ales oferindu-li-se dreptul de a-și negocia colectiv contractele;

14.  solicită o mai mare transparență și o mai bună informare la nivelul lanțului de aprovizionare, precum și o consolidare a organismelor și a instrumentelor de informare a pieței, precum instrumentul european de monitorizare a prețurilor la produsele alimentare și observatorul pieței laptelui, pentru a le furniza fermierilor și organizațiilor producătorilor date corecte și actuale privind piața;

15.  este de părere că prețurile din întreg lanțul de aprovizionare cu produse alimentare ar trebui să reflecte mai bine valoarea conferită de producătorii primari; în acest sens, solicită ca procesul de stabilire a prețurilor cu amănuntul să fie cât se poate de transparent;

16.  subliniază că fermierii din mai multe state membre și-au asigurat o poziție puternică în lanțul de aprovizionare cu produse alimentare înființând cooperative care garantează că valoarea adăugată în etapa prelucrării este restituită fermierilor și consideră că este esențial ca aceste cooperative să nu fie împovărate de costuri suplimentare din cauza unor obligații birocratice costisitoare;

17.  îndeamnă producătorii și operatorii din sectorul prelucrării să colaboreze pentru a investi în inovare și pentru a crește valoarea adăugată a produselor lor;

18.  este convins că cunoașterea de către consumatori a produselor agricole este fundamentală pentru a rezolva problemele ce decurg din dezechilibrele din lanțul de aprovizionare cu produse alimentare, inclusiv PCN; invită toate părțile interesate implicate în managementul lanțului de aprovizionare cu alimente să mărească transparența întregului lanț de aprovizionare cu produse alimentare și să informeze mai bine consumatorii prin sisteme mai adecvate de etichetare și certificare a produselor, pentru a le permite să aleagă în deplină cunoștință de cauză dintre produsele existente și să acționeze în consecință;

19.  invită Comisia ca, în strânsă cooperare cu statele membre, să promoveze inițiative în care consumatorii pot fi alertați cu privire la riscurile de dumping de preț pentru producătorii primari și sprijină în mod expres campaniile de conștientizare în acest sens din școli și din centre de formare;

20.  recunoaște că, deși inițiativele pur voluntare sunt foarte importante și utile în identificarea problemelor de interes, acestea nu sunt adecvate pentru a elimina „factorul teamă” din lanțul de aprovizionare, deoarece au dezavantaje majore, precum un grad mare de neparticipare, conflicte de interese, cadre de soluționare a litigiilor care nu reușesc să reflecte „factorul teamă” al furnizorului, absența unor sancțiuni reale în caz de nerespectare și o participare scăzută sau inexistentă din partea autorităților competente;

21.  reamintește Comisiei raportul din proprie inițiativă al Parlamentului European, adoptat în decembrie 2013, care invita Comisia să analizeze posibilitatea unei aplicări independente pentru a ține cont de „factorul teamă” din rândul producătorilor primari; îndeamnă Comisia să țină seama de acest aspect în raportul său;

22.  consideră că organizațiile profesionale ar putea servi ca platformă care să permită producătorilor primari să depună reclamații la o autoritate competentă în cazul unor presupuse PCN, fără a se teme;

23.  solicită adoptarea unor proceduri la nivelul organismelor de verificare a aplicării care să le permită producătorilor primari să depună plângeri confidențiale, permițând totodată acestor organisme să facă investigații din proprie inițiativă; insistă că aceste organisme de verificare a aplicării legii să poată impune o gamă corespunzătoare de sancțiuni pentru încălcarea reglementărilor privind PCN;

24.  pune sub semnul întrebării sprijinul ferm al Comisiei pentru Inițiativa privind lanțul de aprovizionare (SCI), având în vedere limitările sale; reiterează reticența fermierilor de a participa din cauza lipsei de încredere, a restricțiilor privind plângerile anonime, a absenței competențelor normative, a incapacității de a aplica sancțiuni consistente, a lipsei unor mecanisme adecvate de combatere a practicilor comerciale neloiale dovedite, precum și a preocupărilor legate de dezechilibrele la nivelul mecanismelor de aplicare, care nu au fost luate în mod adecvat în considerare; regretă reticența Comisiei de a negocia cu privire la problema anonimatului și a sancțiunilor;

25.  solicită Comisiei să evalueze SCI în ceea ce privește eficacitatea, ținând seama de preocupările menționate de comunitatea fermierilor; îndeamnă Comisia să evite evaluarea inițiativei voluntare doar pe baza numărului de participanți înregistrați;

26.  invită părțile interesate relevante să faciliteze includerea organizațiilor de fermieri (inclusiv a OP și a AOP) în domeniul de acțiune al organismelor naționale de verificare a aplicării legii care reglementează lanțul de aprovizionare cu produse alimentare, în principal prin asigurarea caracterului anonim pentru plângeri și printr-un regim eficient de sancționare;

27.  reamintește faptul că Comisia a admis că selectarea celei mai favorabile instanțe („forum shopping”) reprezintă o amenințare pentru funcționarea pieței unice și afectează interesele producătorilor primari; consideră că o interpretare comună a normelor de bună practică adoptate în 2011 reprezintă un factor esențial în rezolvarea acestei probleme, alături de aplicarea uniformă a acestor norme și o mai bună cooperare între autoritățile de verificare a aplicării legii din statele membre;

28.  constată că mai multe state membre au introdus coduri voluntare și măsuri legislative ce urmăresc îmbunătățirea funcționării lanțului de aprovizionare; remarcă existența „Groceries Code Adjudicator” (persoană responsabilă de reglementarea relațiilor între supermarketuri și furnizori) în Regatul Unit, cazul Portugaliei, comisarul responsabil de lanțul de aprovizionare cu produse alimentare din Franța, legislația spaniolă, precum și inițiativa curentă care implică o consultare între părți în Belgia; subliniază importanța cooperării între autoritățile naționale și schimbul de bune practici la nivelul UE; invită statele membre să asigure respectarea măsurilor adoptate în legislația lor națională;

29.  consideră că existența autorităților naționale de reglementare independente pentru sectorul alimentar ar putea fi o măsură eficientă de combatere a practicilor comerciale neloiale, acestea impunând o mai mare transparență pe parcursul lanțului valoric și permițând realizarea unor controale ex-ante pentru a asigura protecția împotriva abuzului de poziție dominantă pe piață; invită, în acest sens, Comisia să ia în considerare și posibilitatea înființării unei autorități de reglementare europene care și-ar putea asuma un rol de coordonare;

30.  îndeamnă Comisia să evalueze aceste eforturi naționale considerându-le modele care ar putea fi adaptate, ținând seama de problemele specifice sectorului întâlnite și de condițiile și elementele specifice de pe piață;

31.  consideră că o legislație-cadru la nivelul UE este necesară pentru combaterea PCN și pentru ca fermierii și consumatorii europeni să poată beneficia de condiții echitabile de vânzare și cumpărare;

32.  îndeamnă Comisia să prezinte o propunere de legislație-cadru în timp util, pentru a asigura condiții de concurență echitabile pe piața unică;

33.  susține că o astfel de legislație, care ar oferi producătorilor primari securitatea juridică necesară pentru a răspunde preocupărilor lor, alături de măsuri care măresc puterea de negociere a fermierilor, este necesară pentru a completa SCI și a proteja părțile interesate deja pe deplin implicate, asigurând, totodată, eliminarea PCN din lanțul de aprovizionare cu alimente;

34.  solicită ca legislația-cadru să protejeze toți furnizorii de produse alimentare, indiferent de locul unde se află aceștia, chiar și pe cei din țări terțe;

35.  subliniază că această legislație-cadru europeană nu trebuie să scadă nivelul de protecție din țările care au adoptat o legislație națională în domeniul combaterii PCN dintre întreprinderi.

REZULTATUL VOTULUI FINAL

ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

12.11.2015

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

39

0

2

Membri titulari prezenți la votul final

Clara Eugenia Aguilera García, Eric Andrieu, Paul Brannen, Daniel Buda, Nicola Caputo, Michel Dantin, Paolo De Castro, Albert Deß, Diane Dodds, Norbert Erdős, Edouard Ferrand, Luke Ming Flanagan, Beata Gosiewska, Martin Häusling, Anja Hazekamp, Esther Herranz García, Jan Huitema, Jarosław Kalinowski, Elisabeth Köstinger, Zbigniew Kuźmiuk, Mairead McGuinness, Giulia Moi, Ulrike Müller, James Nicholson, Maria Noichl, Marijana Petir, Bronis Ropė, Jordi Sebastià, Jasenko Selimovic, Lidia Senra Rodríguez, Czesław Adam Siekierski, Marc Tarabella, Janusz Wojciechowski, Marco Zullo

Membri supleanți prezenți la votul final

Maria Heubuch, Momchil Nekov, Sofia Ribeiro, Annie Schreijer-Pierik, Alyn Smith, Estefanía Torres Martínez

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Daniel Dalton, Nils Torvalds

REZULTATUL VOTULUI FINAL

ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

21.4.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

34

0

3

Membri titulari prezenți la votul final

Dita Charanzová, Carlos Coelho, Sergio Gaetano Cofferati, Lara Comi, Anna Maria Corazza Bildt, Daniel Dalton, Nicola Danti, Dennis de Jong, Vicky Ford, Ildikó Gáll-Pelcz, Evelyne Gebhardt, Antanas Guoga, Sergio Gutiérrez Prieto, Robert Jarosław Iwaszkiewicz, Liisa Jaakonsaari, Philippe Juvin, Antonio López-Istúriz White, Marlene Mizzi, Robert Rochefort, Virginie Rozière, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Olga Sehnalová, Igor Šoltes, Ivan Štefanec, Mylène Troszczynski, Anneleen Van Bossuyt, Marco Zullo

Membri supleanți prezenți la votul final

Lucy Anderson, Birgit Collin-Langen, Edward Czesak, João Pimenta Lopes, Julia Reda, Dariusz Rosati, Lambert van Nistelrooij, Sabine Verheyen, Kerstin Westphal

Notă juridică