Procedură : 2015/2259(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0237/2016

Texte depuse :

A8-0237/2016

Dezbateri :

PV 05/10/2016 - 21
CRE 05/10/2016 - 21

Voturi :

PV 06/10/2016 - 5.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0384

RAPORT     
PDF 616kWORD 161k
18.7.2016
PE 575.317v01-00 A8-0237/2016

referitor la punerea în aplicare a Regulamentului privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare (Regulamentul (CE) nr. 1935/2004)

(2015/2259(INI))

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

Raportoare: Christel Schaldemose

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare (Regulamentul (CE) nr. 1935/2004)

(2015/2259(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 2023/2006 al Comisiei din 22 decembrie 2006 privind materialele și obiectele din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 10/2011 al Comisiei din 14 ianuarie 2011 privind materialele și obiectele din plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare(3),

–  având în vedere evaluarea europeană referitoare la punerea în aplicare a Regulamentului privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare - Regulamentul (CE) 1935/2004 realizată de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European(4),

–  având în vedere lucrările atelierului cu tema „Materialele care intră în contact cu alimentele - Cum se poate asigura siguranța alimentară și inovarea tehnologică în viitor?” organizat la 26 ianuarie 2016 în Parlamentul European(5),

–  având în vedere Raportul privind situația actuală în materie de toxicitate a amestecurilor(6),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Consiliu privind „Efectele combinate ale produselor chimice - Amestecuri chimice” (COM(2012)0252),

–  având în vedere concluziile adoptate de Consiliu Miniștrilor Mediului la 22 decembrie 2009 cu privire la efectele combinate ale produselor chimice(7),

–  având în vedere Decizia 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind un Program general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 „O viață bună, în limitele planetei noastre”, care, inter alia, recunoaște necesitatea ca UE să soluționeze efectele combinării substanțelor chimice și preocupările în materie de siguranță legate de perturbatorii endocrini în toate dispozițiile relevante din legislația Uniunii(8),

–  având în vedere evaluarea „Situația științifică privind substanțele chimice perturbatoare ale sistemului endocrin (2012)” elaborată de Programul Organizației Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) și OMS(9),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (Regulamentul REACH)(10),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0000/2016),

A.  întrucât Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 („Regulamentul-cadru”) stabilește cerințele generale de siguranță pentru toate materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare (MCA) pentru a se asigura că substanțele nu trec în alimente în cantități suficient de mari pentru a pune în pericol sănătatea oamenilor sau pentru a provoca o modificare inacceptabilă în compoziția alimentului sau o alterare a proprietăților sale organoleptice;

B.  întrucât anexa I din Regulamentul-cadru enumeră 17 materiale și obiecte destinate să vină în contact cu produsele alimentare care pot fi cuprinse în măsuri speciale;

C.  întrucât, din cele 17 materiale, numai 4 sunt cuprinse în măsuri speciale UE: materiale plastice (inclusiv materiale plastice reciclate), ceramică, celuloză regenerată și materiale active inteligente;

D.   întrucât există o nevoie stringentă de revizuire a anumitor măsuri specifice ale UE, în special a Directivei 84/500/CEE a Consiliului privind produsele ceramice;

E.  întrucât, pentru celelalte 13 materiale din lista de la anexa I, există posibilitatea ca statele membre să adopte dispoziții naționale;

F.   întrucât multe state membre au introdus deja sau sunt actualmente în curs să elaboreze diferite măsuri pentru MCA rămase; întrucât principiul recunoașterii reciproce nu funcționează în cazul acestor măsuri naționale și, din această cauză, nu se poate asigura funcționarea cu eficacitate a pieței interne și nici un nivel ridicat de protecție a sănătății, ca cel preconizat de regulamentul-cadru și de tratate;

G.  întrucât materialele nereglementate prin măsuri specifice ale UE pot periclita sănătatea publică și pot provoca o scădere a încrederii consumatorilor, nesiguranță juridică și costuri mai mari de asigurare a conformității pentru operatori, care sunt adesea transferate, în aval, pe lanțul de aprovizionare, asupra consumatorilor, afectând astfel competitivitatea și inovarea; întrucât, în conformitate cu evaluarea punerii în aplicare europene din mai 2016, efectuată de Serviciul de cercetare al Parlamentului European (EPRS), există un consens larg în rândul tuturor părților interesate relevante potrivit căruia lipsa unor măsuri uniforme are efecte negative asupra sănătății publice, protejării mediului și bunei funcționări a pieței interne;

H.  întrucât principiile unei „mai bune legiferări” nu ar trebui să întârzie nicio măsură care vizează prevenirea sau reducerea consecințelor potențial grave sau ireversibile pentru sănătatea umană și/sau mediu, în conformitate cu principiul precauției consacrat în tratatele UE;

I.  întrucât în special perturbatorii endocrini și substanțele genotoxice din MCA prezintă probleme atât pentru sănătatea publică cât și pentru mediu; întrucât perturbatorii endocrini sau proprietățile genotoxice nu pot fi, în prezent, anticipate cu fiabilitate pornind de la compoziția chimică și, din această cauză, în vederea garantării siguranței MCA complexe din punct de vedere chimic ar trebui încurajată biotestarea, ca măsură premonitorie opțională; întrucât pentru a garanta evaluarea serioasă și rentabilă a siguranței MCA în beneficiul consumatorilor, mediului și producătorilor s-ar cere încurajată cercetarea cu privire la dezvoltarea unor teste, atât analitice cât și toxicologice;

J.  întrucât microorganismele dăunătoare (patogene sau care provoacă alterarea) care pot fi prezente în MCA sub formă de impurități și produsele biocide care pot fi, în consecință, utilizate pentru a reduce numărul acestora, reprezintă, de asemenea, un risc pentru sănătatea publică;

K.  întrucât unele alimente sunt în contact pe perioade lungi cu o gamă largă de materiale de ambalare;

L.  întrucât o coordonare mai eficace la nivelul tuturor prevederilor care au tangență cu utilizarea MCA ar putea contribui la o mai bună protejare a sănătății consumatorilor și la reducerea impactului MCA și, în special, a materialelor utilizate la ambalaje asupra mediului;

M.  întrucât o coordonare mai eficace la nivelul tuturor prevederilor care afectează MCA, inclusiv Regulamentul REACH, ar putea mări eficacitatea economiei circulare;

N.  întrucât măsurile speciale ar trebui să se bazeze pe dovezi științifice; întrucât mai multe incertitudini de ordin științific persistă și, deci, este nevoie de mai multă cercetare;

O.  întrucât, potrivit Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA), nanotehnologia și nanomaterialele reprezintă o nouă dezvoltare tehnologică și MCA constituie un sector în care s-au utilizat nanomateriale; întrucât proprietățile specifice ale nanomaterialelor pot afecta profilurile lor toxicocinetice și toxicologice, dar puține informații sunt disponibile cu privire la aceste aspecte; întrucât există, de asemenea, incertitudini care rezultă din dificultatea de a califica, detecta și măsura nanomaterialele în produsele alimentare și în matricele biologice, precum și din disponibilitatea limitată a datelor de toxicitate și a metodelor de testare;

P.  întrucât paradigma actuală de evaluare a riscurilor pentru mediu și sănătate la nivelul UE este limitată la evaluarea substanțelor individuale și nu ține seama de condițiile reale de expunere combinate și cumulate din diverse căi și tipuri de produse, cunoscute și sub numele de efect de „cocktail” sau de „amestec”;

Q.  întrucât, în conformitate cu Recomandarea Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO)/OMS (2009)(11), evaluările expunerii ar trebui să acopere întreaga populație, precum și diversele grupuri critice care sunt vulnerabile sau pentru care se preconizează o expunere mai mare decât pentru restul populației (de exemplu, sugarii și copiii);

R.  întrucât ar trebui să se asigure trasabilitatea MCA în toate etapele lanțului de aprovizionare, pentru a facilita monitorizarea, retragerea produselor cu defecte, informarea consumatorilor și atribuirea responsabilității;

S.  întrucât etichetarea reprezintă un instrument foarte direct și eficace de informare a consumatorilor cu privire la caracteristicile produselor;

T.  întrucât o abordare orizontală privind substanțele în toate sectoarele economice asigură coerența legislației și previzibilitate pentru întreprinderi;

U.  întrucât elaborarea unor metode de testare uniforme la nivelul UE pentru toate MCA ar contribui la creșterea nivelului de sănătate și de protejare a mediului în întreaga UE;

V.  întrucât introducerea unui control de siguranță pentru articolele prefabricate care intră în contact cu alimentele ar putea fi o modalitate de a suplimenta anumite măsuri speciale;

Punerea în aplicare a legislației UE privind MCA: succese și lacune

1.  recunoaște că Regulamentul-cadru constituie o bază juridică solidă, cu obiective care continuă să fie pertinente;

2.  subliniază că, deși ar trebui să se acorde o mare importanță adoptării de măsuri speciale pentru aceste 13 materiale încă reglementate la nivelul UE, toate părțile interesate subliniază că există deficiențe în punerea în aplicare și controlul respectării legislației în vigoare;

3.  anticipează revizuirea viitoare a Centrului Comun de Cercetare al Comisiei privind dispozițiile naționale adoptate de statele membre pentru materialele nearmonizate; invită Comisia să utilizeze această revizuire ca un punct de plecare în elaborarea măsurilor necesare;

4.  îndeamnă Comisia ca, la elaborarea măsurilor necesare, să țină seama de evaluare a punerii în aplicare europene a EPRS și de măsurile naționale deja în vigoare sau care sunt în curs de pregătire;

5.  relevă faptul că, date fiind prevalența materialelor menționate pe piața UE și riscul pe care îl reprezintă pentru sănătatea umană, precum și în vederea menținerii pieței unice pentru MCA și produse alimentare, Comisia ar trebui să acorde prioritate elaborării de măsuri specifice la nivelul UE pentru hârtie, carton, lacuri și produse peliculogene, cerneluri și adezivi;

6.  subliniază că trebuie să se acorde o atenție specială acelor materiale care intră în contact cu alimentele, fie direct, fie indirect, cu un risc mai ridicat de migrare, cum ar fi materialele în contact cu lichide și alimente bogate în grăsimi, precum și materialele care sunt în contact cu alimentele pe o perioadă lungă de timp;

7.  opinează că adoptarea altor măsuri specifice la nivelul UE ar încuraja operatorii din sectorul de afaceri să dezvolte MCA sigure, reutilizabile și reciclate, contribuind prin aceasta la eforturile UE de instituire a unei economii circulare eficace; relevă că o condiție prealabilă pentru aceasta ar fi o mai bună trasabilitate și eliminare treptată a substanțelor din MCA care ar putea reprezenta o amenințare la adresa sănătății publice;

8.  subliniază, în acest context, că utilizarea MCA realizate din produse reciclate și refolosirea MCA nu trebuie să ducă la mărirea numărului de contaminanți și/sau reziduuri din produsul final;

9.  are convingerea că, având în vedere accentul pus de UE în direcția unei economii circulare, ar trebui să fie dezvoltate sinergii mai bune între regulamentul-cadru privind MCA și economia circulară, care să includă măsuri specifice la nivelul UE pentru hârtia și cartonul reciclate; ia act de faptul că există o limită în ceea ce privește numărul de dăți pentru care produsele din hârtie și carton reciclate pot fi reutilizate, necesitând, prin urmare, o aprovizionare constantă cu noi fibre de lemn;

10.  dat fiind riscul de migrare din materialele care intră în contact cu alimentele și articolele realizate din hârtie și carton în alimente al uleiurilor minerale în alimente, sprijină, până la adoptarea unor măsuri specifice și la o posibilă interzicere a uleiurilor minerale în compoziția cernelurilor, cercetările care urmăresc prevenirea acestei migrări;

11.  sprijină stabilirea unor ținte mai ambițioase privind reciclarea și reutilizarea tuturor materialelor în propunerea Comisiei de directivă de modificare a Directivei 94/62/CE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (COM(2015)0596); reamintește, însă, Comisiei că obiectivele de reciclare și reutilizare trebuie să fie însoțite de măsuri adecvate de control pentru a asigura gradul de siguranță al materialelor care intră în contact cu produsele alimentare;

12.  subliniază situația dificilă în care întreprinderile mici și mijlocii se găsesc în lanțul de producție, dat fiind că, în lipsa unor prevederi legislative pertinente, ele nu sunt în măsură să primească sau să transmită informații care să garanteze că produsele lor sunt sigure;

13.  consideră că este absolut necesar ca statele membre să implice toate părțile interesate în acest proces, în cazul în care sunt propuse cerințe specifice de siguranță pentru MCA;

14.  recunoaște că actuala paradigmă de evaluare a siguranței MCA nu este suficientă, întrucât există o subestimare generală a rolului MCA în contaminarea alimentelor și o lipsă de informații privind expunerea umană;

Evaluarea riscurilor

15.  este conștient de rolul important pe care îl joacă EFSA în evaluarea riscurilor substanțelor de utilizat în MCA reglementate prin măsuri specifice; recunoaște costurile pe care le implică o evaluare a riscurilor pentru o substanță anume, precum și resursele limitate ale EFSA; invită, prin urmare, Comisia, să mărească nivelul finanțării EFSA, ținând seama de munca suplimentară implicată, având în vedere necesitatea sporită de evaluări ale riscurilor conform descrierii de mai jos;

16.  invită EFSA și Agenția Europeană pentru Produse Chimice (ECHA) să coopereze și să-și coordoneze mai strâns activitatea pentru a utiliza în mod eficient resursele disponibile pentru a efectua evaluări cuprinzătoare;

17.  recunoaște că, pentru evaluarea corectă a riscurilor MCA, este necesar să se ia în considerare atât substanțele utilizate în fabricarea și prelucrarea lor, cât și substanțele adăugate neintenționat (NIAS), inclusiv impuritățile provenite din substanțele adăugate intenționat sau alte substanțe care rezultă din reacțiile chimice; recunoaște, în acest sens, că substanțele prime trebuie indicate clar EFSA și autorităților competente din statele membre; subliniază, prin urmare, importanța cooperării între organismele/laboratoarele științifice și salută intenția EFSA de a se concentra mai mult asupra materialelor și obiectelor finite și asupra procesului de fabricare, în locul substanțelor utilizate(12);

18.  pune accentul pe importanța continuării cercetărilor științifice cu privire la NIAS deoarece, spre deosebire de substanțele periculoase cunoscute, identitatea și structura lor, în special în cazul materialelor plastice, sunt adesea necunoscute;

19.  invită Comisia să examineze informațiile privind: (i) ipotezele actuale privind migrarea substanțelor prin bariere funcționale; (ii) pragul de concentrație de 10 ppb pentru substanțele care migrează în alimente utilizat de unele companii și autoritățile competente pentru a decide pentru ce produse chimice trebuie evaluate riscurile; (iii) măsura în care barierele funcționale devin mai puțin eficace pe perioade lungi de depozitare, deoarece acestea pot doar încetini migrația; (iv) ipoteze actuale privind dimensiunea moleculară care afectează absorbția chimică prin intestin;

20.  invită EFSA și Comisia să extindă conceptul de grupuri vulnerabile la femeile gravide și a celor care alăptează și să includă potențialele efecte ale expunerii în doze scăzute și a relațiilor doză-reacție de tip nemonoton în criteriile de evaluare a riscurilor;

21.  regretă că EFSA, în actuala sa procedură de evaluare a riscurilor, nu ia în considerare așa-numitul „efect cocktail” sau efectul expunerilor multiple concurente și cumulative provenind din MCA și din alte surse, care pot genera efecte adverse chiar dacă nivelul individual al fiecărei substanțe din amestec este redus și invită insistent EFSA să facă acest lucru în viitor; îndeamnă, de asemenea, Comisia să țină seama de acest efect, inclusiv pe perioade de timp îndelungate, atunci când stabilește limitele de migrare considerate sigure pentru sănătatea umană;

22.  solicită continuarea cercetărilor științifice privind interacțiunea dintre diverse substanțe chimice;

23.  regretă, de asemenea, faptul că EFSA încă nu ia în considerare posibilitatea existenței microorganismelor dăunătoare în MCA; îndeamnă, în consecință, Grupul științific pentru pericole biologice (BIOHAZ) al EFSA să examineze problema microorganismelor în MCA prin pregătirea unui aviz al EFSA pe această temă;

24.  atrage atenția asupra faptului că MCA sunt incluse în domeniul de aplicare al Regulamentul (UE) nr. 528/2012 (Regulamentul privind produsele biocide, ”RPB” (13)), deoarece biocidele pot fi prezente în materialele care intră în contact cu alimentele pentru a le păstra suprafața necontaminată de microbi (dezinfectanți) și pentru a avea un efect de conservare asupra alimentelor (conservanți); remarcă, însă, că diferitele tipuri de produse biocide din MCA sunt reglementate de cadre juridice diferite și, în funcție de tipul produsului biocid, evaluarea de risc trebuie să fie efectuată de către ECHA sau EFSA sau de către ambele agenții;

25.  invită Comisia să asigure coerența dintre regulamentele privind MCA și produsele biocide și să clarifice rolul ECHA și EFSA în această privință; de asemenea, invită Comisia să elaboreze o abordare consolidată și armonizată pentru evaluarea globală și autorizarea substanțelor utilizate ca produse biocide în MCA, cu scopul de a evita suprapunerile, insecuritatea juridică și dublarea eforturilor;

26.  invită EFSA să ia în considerare faptul că, în 2009, Comitetul științific pentru riscuri sanitare emergente și noi (CSRSEN) a identificat unitățile de producție alimentară drept un loc esențial pentru promovarea dezvoltării de bacterii rezistente atât la antibiotice, cât și la produsele biocide; relevă, în consecință, faptul că MCA care conțin biocide pot contribui, de asemenea, la apariția unor bacterii rezistente la antibiotice la oameni;

27.  subliniază faptul că MCA reprezintă o sursă importantă de expunere a oamenilor la substanțe chimice care prezintă motive de îngrijorare, inclusiv compuși perfluorurați (CPF) și perturbatorii endocrini (PE), precum ftalații și bisfenolurile, care au fost identificate în testele pe animale și în studiile epidemiologice ca având legătură cu boli cronice, precum și cu afecțiunile reproductive, tulburările metabolice, alergiile și tulburările legate de neurodezvoltare; remarcă faptul că migrarea unor astfel de substanțe chimice este deosebit de îngrijorătoare în cazul MCA, dată fiind nocivitatea lor potențială chiar și în doze foarte mici;

28.  constată cu preocupare intensificarea efectelor pe care substanțele folosite în MCA le au asupra sănătății sugarilor și copiilor de vârstă mică;

29.  îi solicită Comisiei să elimine decalajul privind evaluarea siguranței dintre legislația REACH și MCA, obligând întreprinderile să realizeze evaluări privind siguranța în raport cu aspecte ale sănătății umane legate de substanțele chimice utilizate în MCA în cursul proceselor de producție, utilizare și distribuție; consideră că acest aspect ar trebui clarificat în Regulamentul (CE) nr. 1935/2004;

30.  invită Comisia să asigure o coordonare mai bună între legislația REACH și MCA și o abordare mai coerentă a acestora, în special cu privire la CMR (categoria 1A, 1B și 2) sau SVHC conform REACH, și să asigure că substanțele nocive eliminate treptat în temeiul REACH sunt eliminate și în cazul MCA; subliniază că, pentru a asigura excluderea oricăror pericole pentru sănătatea umană, Comisia trebuie să informeze Parlamentul și Consiliul, prin actualizări periodice, dacă anumite substanțe ce provoacă îngrijorare (ca SVHC, CMR, substanțele bioacumulative sau anumite categorii de perturbatori endocrini) care sunt interzise sau eliminate treptat în conformitate cu REACH sau orice alte prevederi legislative continuă să fie utilizate în MCA; îi solicită Comisiei să analizeze identificarea bisfenolului A (BPA) drept una dintre substanțele clasificate ca SVHC;

31.  ia act de publicarea, de către Comisie, la 15 iunie 2016, a criteriilor științifice pentru determinarea proprietăților de perturbator endocrin ale substanțelor utilizate în compoziția produselor biocide și de protecție a plantelor; subliniază, însă, nevoia de criterii orizontale pentru toate produsele, inclusiv MCA, și îi solicită Comisiei să prezinte fără întârziere astfel de criterii; cere ca aceste criterii, odată intrate în vigoare, să fie luate în considerare în cadrul procedurii de evaluare a riscurilor pe care le prezintă MCA;

32.  apreciază faptul că, în urma recentului aviz al EFSA, Comisia a anunțat în sfârșit planul său de a introduce o limită de migrare de 0,05 mg/kg pentru BPA la ambalajele și containerele din materiale plastice, precum și la lacuri și produsele peliculogene folosite în containerele de metal; consideră aceasta un progres în comparație cu limita de migrare actuală de 0,6 mg/kg pentru BPA în materiale plastice; regretă faptul că, din cauza lipsei măsurilor specifice, nu există limite de migrare corespunzătoare pentru toate MCA;

33.   recunoaște, pe baza raportului de știință și politică din 2015 1a al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei, problema pe care o reprezintă migrarea metalelor grele în alimente; înțelege că Comisia revizuiește limitele pentru plumb și cadmiu din Directiva 84/500/CEE privind materialele ceramice; îndeamnă insistent Comisia să prezinte o propunere legislativă prin care să introducă limite mai scăzute pentru eliberarea cadmiului și plumbului și regretă faptul că revizuirea Directivei 84/500/CEE nu a fost încă discutată în Parlament și Consiliu;

34.  sprijină inițiativele de cercetare și inovare care încearcă să dezvolte substanțe noi pentru utilizarea MCA care s-au dovedit sigure pentru sănătatea umană; subliniază, însă, că, pentru moment, nicio alternativă mai sigură nu ar trebui să includă bisfenolul S (BPS) ca înlocuitor al bisfenolului A (BPA), deoarece B PS poate avea un profil toxicologic asemănător cu cel al BPA(14);

35.  sprijină, în particular, continuarea cercetării privind nanomaterialele, deoarece încă există incertitudini științifice în ceea ce privește efectele și capacitatea de a migra a acestor materiale și efectele lor asupra sănătății umane; consideră, de aceea, că nanomaterialele ar trebui să fie supuse unei autorizații atât pentru utilizarea în materialele plastice, cât și în toate materialele MCA și nu ar trebui să fie evaluate doar în vrac;

36.  subliniază faptul că obstacolele la intrarea pe piață și, în special, cererile de autorizare în conformitate cu norme naționale care diferă, duc la pierderea unor oportunități de îmbunătățire a siguranței alimentare prin inovare;

Trasabilitatea

37.  consideră că declarația de conformitate poate fi un instrument eficient pentru a asigura respectarea de către MCA a normelor relevante și recomandă ca toate MCA, armonizate sau nu, să fie însoțite de o astfel de declarație și de documentația adecvată, așa cum este cazul în prezent pentru MCA pentru care au fost adoptate măsuri speciale; consideră că condițiile de utilizare ar trebui să fie mai bine reflectate în declarațiile de conformitate pertinente;

38.  regretă, cu toate acestea, că, în ciuda faptului că sunt obligatorii, declarațiile de conformitate nu sunt întotdeauna disponibile în scopul asigurării respectării legii și, atunci când sunt disponibile, nu prezintă un nivel de calitate suficient pentru a se asigura că sunt o sursă fiabilă de documentație de conformitate;

39.  solicită ca trasabilitatea și conformitatea MCA importate din țări terțe să fie consolidate printr-o cerință privind identificarea adecvată și completă a documentelor și declarațiilor de conformitate; insistă asupra faptului că MCA importate trebuie să fie conforme standardelor UE, garantând în acest fel sănătatea publică și asigurând concurența echitabilă;

40.  invită Comisia să stabilească obligativitatea menționării pe etichetă a prezenței intenționate a nanomaterialelor în MCA și să stabilească obligativitatea indicării pe etichetă a compoziției MCA utilizate pentru produsele organice și produsele destinate grupurilor sensibile;

Respectarea și aplicarea legii și controalele

41.  își exprimă preocuparea cu privire la faptul că nivelul de aplicare a legislației referitoare la MCA diferă semnificativ în UE; evidențiază importanța elaborării unor orientări UE privind MCA care ar facilita o implementare armonizată și uniformă în statele membre, precum și o mai bună transpunere în practică; în acest sens, subliniază importanța împărtășirii datelor între statele membre; consideră că alte opțiuni de politică fără caracter legislativ, cum ar fi experiența industriei în autoevaluare, ar trebui să completeze măsurile pentru a îmbunătăți punerea în executare a Regulamentului-cadru privind MCA;

42.  consideră că armonizarea în continuare a materialelor și articolelor care intră în contact cu alimentele poate contribui la crearea unui nivel uniform și ridicat de protecție a sănătății publice;

43.  recomandă introducerea unor standarde uniforme ale UE pentru testarea analitică a anumitor categorii de materialele și articolele care intră în contact cu alimentele pentru a garanta că întreprinderile și autoritățile competente din UE pot realiza teste prin folosirea aceleiași metode; remarcă faptul că introducerea unor metode de testare uniforme ar garanta tratarea în același fel a MCA în întreaga piață internă, asigurându-se în acest fel standarde de monitorizare mai bune și niveluri de protecție mai ridicate;

44.   subliniază că fiecărui stat membru îi incumbă responsabilitatea de a efectua controale în companiile care produc sau importă MCA; regretă totuși că anumite state membre nu impun companiilor să-și înregistreze activitatea de afaceri, permițându-le în acest fel să eludeze controalele de conformitate; invită Comisia să asigure că acele state membre care nu procedează încă în acest fel impun tuturor companiilor care produc sau importă MCA obligația de a-și înregistra oficial activitatea de afaceri în conformitate cu revizuirea Regulamentului (CE) nr. 882/2004;; recunoaște existența unor mecanisme adecvate de înregistrare în mai multe state membre, care pot constitui exemple de bune practici;

45.  invită statele membre să mărească frecvența și eficiența controalelor oficiale, pe baza riscului de neconformitate și a riscului asupra sănătății umane implicat, luând în considerare cantitatea de alimente, consumatorii vizați și durata contactului cu MCA, precum și tipul MCA, temperatura și orice alți factori pertinenți;

46.  insistă asupra necesității ca statele membre să asigure personalul și echipamentul necesar pentru efectuarea unor controale uniforme și stricte, precum și un sistem de sancțiuni disuasive pentru neconformitate, în acord cu revizuirea Regulamentului (CE) nr. 8822/2004;

47.  solicită o cooperare și o coordonare mai eficientă între statele membre și Comisie privind sistemul de avertizare rapidă pentru alimente și hrana pentru animale, astfel încât riscurile pentru sănătatea publică să poată fi soluționate rapid și eficient;

48.  invită Comisia să studieze în continuare abordarea bazată pe controale de siguranță pentru articolele prefabricate care intră în contact cu alimentele sau alte proceduri de aprobare pentru articolele care intră în contact cu alimentele;

49.  salută platforma Comisiei intitulată „O formare mai bună pentru o hrană mai sigură”; solicită extinderea activităților sale;

50.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)

JO L 338, 13.11.2004, p. 4.

(2)

JO L 384, 29.12.2006, p. 75.

(3)

JO L 12, 15.1.2011, p. 1.

(4)

PE 581.411

(5)

PE 578.967

(6)

Kortenkamp 2009. http://ec.europa.eu/environment/chemicals/effects/pdf/report_mixture_toxicity.pdf

(7)

http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=EN&f=ST%2017820%202009%20INIT

(8)

Al șaptelea program de acțiune pentru mediu al UE: JO L 354, 28.12.2013, p. 171, http://eur-lex.europa.eu/legal-content/EN/TXT/?uri=CELEX:32013D1386

(9)

http://www.who.int/ceh/publications/endocrine/en/

(10)

JO L 396, 30.12.2006, p. 1.

(11)

Evoluții recente în evaluarea riscurilor implicate de substanțele chimice din alimente și impactul potențial al acestora asupra evaluării siguranței substanțelor utilizate în materialele care intră în contact cu alimentele - The EFSA Journal 2016; 14(1): 4357 [28 pp.]. https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/4357

(12)

http://www.efsa.europa.eu/sites/default/files/scientific_output/files/main_documents/4357.pdf

(13)

JO L 167, 27.6.2012, p. 1.

(14)

Comisia pentru analize socio-economice (SEAC), Aviz referitor la un dosar privind anexa XV propunând restricții cu privire la bisfenolul A. p.13. http://www.echa.europa.eu/documents/10162/13641/bisphenol_a_seac_draft_opinion_en.pdf


EXPUNERE DE MOTIVE

Materialele care vin în contact cu alimentele (MCA) sunt folosite în mare măsură în viața de zi cu zi sub forma ambalajelor alimentare, ustensilelor de bucătărie, veselă etc. Atunci când vin în contact cu alimentele și în funcție de compoziția și proprietățile lor, diferitele materiale pot reacționa diferit, transferând constituenții lor în alimente. În aceste cazuri, substanțele chimice care provin din MCA pot periclita sănătatea umană sau afecta în mod negativ compoziția produselor alimentare. Deoarece se consideră că alimentele reprezintă una din principalele căi de expunere umană la substanțe chimice, materialele care vin în contact cu alimentele fac obiectul unor norme obligatorii din punct de vedere juridic la nivel UE, prevăzute în prezent de Regulamentul-cadru (CE) nr. 1935/2004. Legislația are ca scop garantarea unui nivel ridicat de protecție al consumatorilor, asigurând totodată funcționarea efectivă a pieței interne pentru bunurile MCA.

Regulamentul stabilește cerințele de siguranță generale aplicabile tuturor materialelor și obiectelor care pot veni în contact cu alimentele. Regulamentul mai prevede posibilitatea adoptării de măsuri speciale pentru 17 materiale cuprinse pe lista de la anexa 1 din Regulamentul-cadru. Până în prezent, au fost adoptate la nivel UE măsuri speciale doar pentru patru MCA: materiale plastice (inclusiv materiale plastice reciclate), ceramică, celuloză regenerată și materiale active inteligente.

Pentru celelalte MCA, statele membre pot adopta măsuri speciale la nivel național. Anumite state membre au făcut acest lucru pentru MCA folosite pe scară largă (hârtie și carton, metale și aliaje, sticlă, produse peliculogene, silicon, cauciuc și cerneluri tipografice), dar există în continuare numeroase decalaje.

Aceasta dă naștere situației în care măsurile speciale adoptate de un stat membru la nivel național pot fi diferite de cele ale unui alt stat membru, ducând la crearea unor standarde diferite pentru siguranța produselor. În plus, absența unor măsuri speciale UE pentru majoritatea materialelor care vin în contact cu alimentele cuprinse la lista de la anexa I din Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 creează bariere în cadrul pieței unice, cu costuri de conformitate mai mari - suportate deseori de consumatori - și o pierdere de competitivitate și inovare. Respectarea de norme naționale diferite nu este nici eficientă, nici efectivă pentru realizarea obiectivelor legislației.

Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene realizează în prezent un studiu care oferă o imagine de ansamblu cuprinzătoare a situației actuale în ceea ce privește MCA pentru care nu există măsuri speciale la nivelul UE.

La 26 ianuarie 2016, la cererea Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară a Parlamentului European, a fost organizat în cadrul Parlamentului European un atelier cu tema „Materialele care intră în contact cu alimentele - Cum se poate asigura siguranța alimentară și inovarea tehnologică în viitor?”.

În mai 2016, Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (DG EPRS) a publicat un studiu extins privind punerea în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1935/2004 („evaluarea europeană referitoare la punerea în aplicare ”). Studiul rezumă rezultatele unei anchete cuprinzătoare realizate pe parcursul a câtorva luni. În plus, Comisia Europeană și Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA), 28 de autorități competente naționale, precum și o gamă largă de părți interesate din organizațiile de afaceri, ale consumatorilor, de sănătate și de mediu, precum și din mediul academic au participat la această anchetă.

Unul din principalele rezultate ale evaluării europene referitoare la punerea în aplicare și ale atelierului a fost apelul din partea majorității de părți interesate din toate sectoarele în favoarea unei armonizări mai bune în domeniul MCA (în special pentru cele nearmonizate).

În mod clar, o armonizare mai bună la nivelul UE a materialelor nearmonizate prin măsuri speciale bazate pe dovezi științifice ar fi un pas în direcția bună, acordându-se prioritate materialelor care constituie un risc deosebit pentru sănătatea umană și pentru care există o cerere mai mare pe piața UE (și anume, hârtie și carton, inclusiv hârtie și carton reciclate, produse peliculogene, cerneluri și adezivi).

În plus, dovezile colectate în ultimele luni indică nevoia de a aborda de urgență deficiențele actuale din punerea în aplicare și controlul respectării legislației în vigoare. În acest sens, ar trebui să se pună accentul pe patru domenii majore: evaluarea riscurilor, trasabilitatea, punerea în aplicare și controalele de conformitate.

În ceea ce privește evaluarea riscurilor pentru MCA armonizate care fac obiectul măsurilor speciale, EFSA joacă un rol determinant. Cu toate acestea, luând în considerare costurile pe care le implică evaluarea riscurilor pentru anumite substanțe, resursele EFSA sunt limitate. Pentru a reduce timpul necesar efectuării evaluării riscurilor, mărind în acest fel numărul substanțelor evaluate, se consideră că este necesar să se mărească nivelul finanțării activităților EFSA.

În schimb, pentru cele 13 MCA nearmonizate care nu sunt cuprinse în măsurile speciale la nivelul UE, se aplică procedurile de autorizare relevante (inclusiv evaluarea riscurilor) stabilite la nivel național, dacă sunt în vigoare. Dat fiind faptul că EFSA evaluează riscul pentru substanțele folosite în MCA armonizate, metodele de testare aplicate de alți evaluatori de risc (întreprinderi, laboratoare naționale etc.) ar trebui să fie optimizate, pentru a avea standarde de siguranță uniforme (pentru testare analitică, limite maxime fixate pentru substanțe și condiții de utilizare standard). Aceasta ar reduce, de asemenea, costurile pentru întreprinderi și consumatori.

Potrivit studiului EPRS și discuțiilor din cadrul atelierului, o provocare majoră identificată este numărul de substanțe prezente în MCA care în prezent nu este evaluat. Acesta este cazul în special așa-numitelor „substanțelor adăugate neintenționat” (NIAS) care sunt impurități din substanțe adăugate intenționat sau substanțe care rezultă din reacții chimice (cum ar fi produsele de descompunere sau subprodusele formate în timpul procesului de producție), care sunt prezente în materialul finit. Într-o oarecare măsură, prezența NIAS în MCA poate fi anticipată, dar acest lucru este posibil doar dacă substanțele adăugate intenționat, impuritățile și condițiile de procesare sunt cunoscute. Din aceste motive, este important ca producătorii/prelucrătorii de MCA să furnizeze informații complete și să existe o bună cooperare între organismele și laboratoarele științifice în toate statele membre.

Ar trebui, de asemenea, remarcat că în procedura sa actuală de evaluare a riscurilor, EFSA nu ia în considerare așa-numitul „efect de cocktail” (care rezultă din substanțe chimice cu puncte finale toxicologice similare care acționează împreună) și expunerile multiple (care rezultă din substanțe chimice - chiar și în doze scăzute - din surse diferite). Acest aspect ar trebui totuși să fie analizat de EFSA în viitor. În conformitate cu unul din principalele obiective ale Regulamentului (CE) nr. 1935/2004, și anume protejarea sănătății umane, Comisia ar trebui să examineze consecințele „efectelor cocktail” și ale expunerilor multiple atunci când stabilește limitele de migrare care sunt considerate sigure pentru sănătatea umană.

Un alt aspect care trebuie consolidat și îmbunătățit în legislația actuală este trasabilitatea. Trasabilitatea tuturor MCA ar trebui să fie asigurată prin lanțul de aprovizionare pentru a facilita controalele corecte.

Pentru părțile interesate, un instrument esențial pentru asigurarea trasabilității este așa-numita „declarație de conformitate” care certifică faptul că un MCA îndeplinește standardele necesare. În conformitate cu Regulamentul-cadru, declarația de conformitate trebuie să însoțească toate MCA armonizate cu informațiile relevante, pentru a face posibile controale fiabile și asigurarea trasabilității. Totuși, în practică, declarațiile de conformitate nu sunt întotdeauna disponibile în scopul asigurării respectării legii și, atunci când sunt disponibile, calitatea (adică acuratețea și integralitatea) nu este întotdeauna suficientă pentru a se asigura că sunt o sursă fiabilă de documentație de conformitate.

Aceleași standarde de trasabilitate și conformitate trebuie să se aplice și MCA importate din țări terțe. Cu toate acestea, în ceea ce privește MCA comercializate în UE, dovezile arată că în prezent, în multe state membre, documentația care ar trebui să însoțească MCA comercializate în UE este deseori sau indisponibilă sau incompletă.

În ceea ce privește controalele, se pare că numai anumite state membre realizează controale regulat, în conformitate cu Regulamentul 882/2004 privind controalele oficiale privind hrana pentru animale și produsele alimentare, în timp ce altele efectuează controale ocazionale. În consecință, există în UE diferențe privind intensitatea controalelor pentru același MCA. mai constatat că anumite state membre nici măcar nu impun întreprinderilor care produc sau importă MCA să-și înregistreze oficial activitatea de afaceri, ceea ce reprezintă un obstacol major în aplicarea unor controale corecte.

În concluzie, este necesar ca acțiunile la nivelul UE să abordeze lipsa de măsuri speciale UE și decalajele în evaluarea riscurilor, trasabilitate, conformitate și control. Raportoarea invită Comisia să revizuiască actualul regulament-cadru pe baza recomandărilor politice cuprinse în acest raport, pentru a facilita punerea în aplicare a legislației și pentru o mai bună realizare a obiectivelor sale, care sunt garantarea și protejarea sănătății umane și asigurarea funcționării efective a pieței interne.


REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

12.7.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

61

3

0

Membri titulari prezenți la votul final

Marco Affronte, Margrete Auken, Pilar Ayuso, Zoltán Balczó, Catherine Bearder, Ivo Belet, Simona Bonafè, Biljana Borzan, Lynn Boylan, Cristian-Silviu Bușoi, Soledad Cabezón Ruiz, Nessa Childers, Alberto Cirio, Birgit Collin-Langen, Mireille D’Ornano, Miriam Dalli, Seb Dance, Jørn Dohrmann, Ian Duncan, Stefan Eck, Bas Eickhout, Eleonora Evi, José Inácio Faria, Karl-Heinz Florenz, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Jens Gieseke, Julie Girling, Sylvie Goddyn, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Anneli Jäätteenmäki, Jean-François Jalkh, Karin Kadenbach, Kateřina Konečná, Giovanni La Via, Peter Liese, Norbert Lins, Valentinas Mazuronis, Susanne Melior, Miroslav Mikolášik, Massimo Paolucci, Gilles Pargneaux, Piernicola Pedicini, Pavel Poc, Frédérique Ries, Michèle Rivasi, Annie Schreijer-Pierik, Renate Sommer, Dubravka Šuica, Tibor Szanyi, Nils Torvalds, Jadwiga Wiśniewska, Damiano Zoffoli

Membri supleanți prezenți la votul final

Nikos Androulakis, Paul Brannen, Nicola Caputo, Martin Häusling, Merja Kyllönen, Christel Schaldemose, Keith Taylor

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Jiří Maštálka, Maurice Ponga

Notă juridică