Procedură : 2015/2316(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0245/2016

Texte depuse :

A8-0245/2016

Dezbateri :

PV 24/10/2016 - 17
CRE 24/10/2016 - 17

Voturi :

PV 25/10/2016 - 7.4
CRE 25/10/2016 - 7.4
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0404

RAPORT     
PDF 689kWORD 78k
10.10.2016
PE 573.042v05-00 A8-0245/2016

referitor la drepturile omului și migrația în țările terțe

(2015/2316(INI))

Comisia pentru afaceri externe

Raportoare: Marie-Christine Vergiat

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare
 REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la drepturile omului și migrația în țările terțe

(2015/2316(INI))

Parlamentul European,

  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului (DUDO)(1) din 1948, în special articolul 13,

  având în vedere Convenția privind statutul refugiaților(2) din 1951 și protocolul adițional la aceasta,

  având în vedere semnarea Pactului internațional cu privire la drepturile civile și politice(3) din 1966 și a Pactului internațional privind drepturile economice, sociale și culturale(4) din 1966 și a protocoalelor adiționale la acestea;

  având în vedere Convenția privind statutul apatrizilor(5) din 1954 și Convenția privind reducerea apatridiei(6) din 1961,

  având în vedere Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială(7) din 1966,

  având în vedere Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei(8) din 1979 și protocolul opțional la aceasta,

  având în vedere Convenția împotriva torturii și altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante(9) din 1984 și Protocolul opțional la aceasta,

  având în vedere Convenția cu privire la drepturile copilului(10) din 1989 și protocoalele la aceasta,

  având în vedere Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și ale membrilor familiilor acestora (11)din 1990,

  având în vedere Convenția internațională privind protecția tuturor persoanelor împotriva dispariției forțate(12) din 2006,

  având în vedere Convenția privind drepturile persoanelor cu handicap(13) din 2006 și protocolul adițional la aceasta,

  având în vedere raportul Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite din 3 august 2015 intitulat „Promovarea și protecția drepturilor omului, inclusiv căi și mijloace de a promova drepturile omului în cazul migranților”(14),

  având în vedere Rezoluția Adunării Generale a ONU din 18 decembrie 2014 privind protecția migranților(15),

  având în vedere activitatea din cadrul mecanismelor internaționale privind drepturile omului, inclusiv diferitele rapoarte ale Raportorului special al ONU pentru drepturile omului în cazul migranților, François Crépeau(16), precum și aceea a altor raportori speciali pertinenți ai ONU, mecanismul de revizuire periodică universală și activitatea altor organisme prevăzute în tratate,

  având în vedere activitatea și rapoartele Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului (OHCHR), inclusiv principiile și orientările recomandate privind drepturile omului la frontierele internaționale și Raportul privind situația migranților aflați în tranzit,

  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului,

  având în vedere Principiile de la Dhaka referitoare la recrutarea și recurgerea în mod responsabil la lucrătorii migranți(17),

  având în vedere articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

  având în vedere rapoartele Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 noiembrie 2011 intitulată „Abordarea globală în materie de migrație și mobilitate” (COM(2011)0743)(18),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 mai 2015, intitulată „O Agendă europeană privind migrația” (COM(2015)0240)(19),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 octombrie 2015 intitulată „Gestionarea crizei refugiaților: stadiul de realizare a acțiunilor prioritare din cadrul Agendei europene privind migrația” (COM(2015)0510)(20),

–  având în vedere Decizia Comisiei din 20 octombrie 2015 de instituire a unui Fond fiduciar de urgență al UE pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației nereglementare și ale strămutărilor de persoane în Africa(21),

–  având în vedere concluziile reuniunii Consiliului European din 25 și 26 iunie 2015(22) și ale reuniunii acestuia din 15 octombrie 2015(23),

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019(24), adoptate la 20 iulie 2015,

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind măsuri de gestionare a crizei refugiaților și a migrației, adoptate la 9 noiembrie 2015(25),

–  având în vedere declarația politică și planul de acțiune adoptate în cadrul Summitului privind migrația, desfășurat la Valetta la 11-12 noiembrie 2015(26),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind aspectele legate de migrație, în special cea din 17 decembrie 2014 referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE(27), cea din 29 aprilie 2015 referitoare la cele mai recente tragedii din Mediterana și politicile UE în materie de migrație și azil(28), precum și cea din 12 aprilie 2016 privind abordarea globală a migrației(29),

  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la autonomizarea fetelor prin educație în UE(30),

  având în vedere Rezoluția sa din 8 martie 2016 referitoare la situația refugiatelor și a solicitantelor de azil în UE(31),

–  având în vedere Rezoluția sa din 5 iulie 2016 referitoare la combaterea traficului de ființe umane în contextul relațiilor externe ale Uniunii(32),

–  având în vedere declarația finală a celui de-al doilea summit al președinților Adunării Parlamentare a Uniunii pentru Mediterana pe tema imigrației, azilului și drepturilor omului în regiunea Euromed, adoptată la 11 mai 2015(33),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 decembrie 2015 referitoare la Raportul anual 2014 privind drepturile omului și democrația în lume și politica Uniunii Europene în această privință(34),

–  având în vedere Rezoluția Adunării Parlamentare Paritare ACP-UE din 9 decembrie 2015 referitoare la migrație, drepturile omului și refugiații umanitari(35),

–  având în vedere diferitele rapoarte ale organizațiilor societății civile privind situația drepturilor omului în cazul migranților,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizul Comisiei pentru dezvoltare (A8-0245/2016),

A.  întrucât drepturile omului sunt inerente tuturor ființelor umane, fără nicio deosebire;

B.  întrucât migrația este un fenomen global și multidimensional cauzat de o serie de factori, cum ar fi condițiile economice (inclusiv evoluția distribuirii bogăției și a integrării economice la nivel regional și global), sociale și politice, situația în ceea ce privește condițiile de muncă, violența și securitatea, deteriorarea treptată a mediului și impactul negativ al dezastrelor naturale; întrucât acest fenomen trebuie să fie abordat într-o manieră coerentă și echilibrată, dintr-o perspectivă de ansamblu care ține seama de dimensiunea sa umană, inclusiv de aspectul său pozitiv asupra evoluției demografice și a dezvoltării economice;

C.  întrucât rutele migratorii sunt deosebit de complexe și pot apărea adesea atât în interiorul regiunilor, cât și între acestea, și întrucât migrația internațională este în creștere, în ciuda crizei economice mondiale; întrucât, potrivit ONU, fluxurile de migrație internaționale devin mai intense, în ciuda crizei economice mondiale; întrucât, în prezent, circa 244 de milioane de oameni sunt considerați a fi migranți internaționali;

D.  întrucât drepturile consacrate în Declarația universală a drepturilor omului (DUDO) și în alte convenții internaționale sunt universale și indivizibile;

E.  întrucât migrația este, de asemenea, rezultatul globalizării în creștere și al interdependenței piețelor;

F.  întrucât diferiții factori care influențează migrațiile prevestesc efectele acestora și impun elaborarea unor politici adecvate;

G.  întrucât schimbările la nivelul fluxurilor de migrație, mai ales în perioade de criză, au efecte importante de ordin economic, social și politic, atât pentru țările de origine, cât și pentru țările de destinație a migranților;

H.  întrucât este esențial să existe mecanisme efective de monitorizare și control ale intrării și ieșirii străinilor, precum și analize și proiecții despre efectele migrațiilor, ca bază necesară pentru elaborarea oricăror politici de gestionare a migrației;

I.  întrucât factorii din spatele migrației sunt din ce în ce mai diversificați, putând fi multidimensionali și bazându-se pe rațiuni de ordin economic, de mediu, culturale, politice, familiale sau personale; întrucât un număr crescând de migranți se confruntă cu strămutări forțate și au nevoie de protecție specială deoarece fug de fragilitatea statală, de conflicte, de persecuții politice sau religioase, printre altele;

J.  întrucât devine mai dificil să se facă deosebire între refugiați, solicitanți de azil și migranți, inclusiv datorită faptului că multe țări nu dispun de instrumentele și cadrele juridice și instituționale adecvate;

K.  întrucât autoritățile țărilor de tranzit și de destinație, precum și ale centrelor de cazare, trebuie să fie sensibilizate și pregătite pentru a acorda migranților și solicitanților de azil un tratament diferențiat și flexibil;

L.  întrucât mișcările migratorii au căpătat un caracter mondial și regional și întrucât fluxurile migratorii sud-sud, dintre care 80 % sunt între țări care au o frontieră comună și foarte puține diferențe în ceea ce privește veniturile, au depășit deja ușor fluxurile sud-nord;

M.  întrucât Europa a fost dintotdeauna o regiune de destinație pentru migranți, dar și una de origine a acestora; întrucât, pe lângă migranții expatriați din prezent, care provin din clasele sociale superioare, europenii au migrat în străinătate și din cauza dificultăților economice, a conflictelor sau persecuției politice; întrucât actuala criză economică și financiară i-a determinat pe mulți europeni să emigreze, inclusiv înspre economii emergente din zona sudică;

N.  întrucât femeile și copiii sunt din ce în ce mai numeroși în rândul migranților, tendință și mai accentuată în rândul refugiaților; întrucât tot mai mulți migranți și refugiați au studii superioare, iar „exodul de creiere” era deja estimat la 59 de milioane de persoane în 2010; întrucât Asia este continentul cel mai afectat, însă continentul african este cel care plătește cel mai mare preț, deoarece numără doar 4 % absolvenți, iar 31 % dintre aceștia migrează(36);

O.  întrucât, potrivit Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați, instabilitatea din anumite regiuni și conflictele generează o criză umanitară care afectează peste 65 de milioane de persoane refugiate și strămutate, în special în țările în curs de dezvoltare;

P.  întrucât Înaltul Comisar al ONU pentru Refugiați (ICNUR) estimează că există cel puțin zece milioane de apatrizi;

Q.  întrucât articolul 13 din Declarația universală a drepturilor omului (DUDO) prevede că orice persoană are dreptul de a circula în mod liber și de a-și alege reședința în interiorul granițelor unui stat, dar și de a părăsi orice țară, inclusiv a sa, și de a reveni în țara sa;

R.  întrucât colaborarea și schimbul de informații și bune practici între statele de origine, de tranzit și de destinație sunt esențiale în prevenirea și combaterea migrației ilegale și a traficului de persoane, pentru că permit identificarea intereselor și preocupărilor comune;

S.  întrucât o abordare holistică a migrației ar trebui să abordeze provocările globale privind dezvoltarea, pacea în lume, drepturile omului și schimbările climatice, acordând o atenție deosebită îmbunătățirii condițiilor umanitare din țările de origine pentru a permite populației locale să trăiască în zone mai sigure;

T.  întrucât drepturile refugiaților sunt stabilite în Convenția de la Geneva și în protocoalele la aceasta;

U.  întrucât condițiile de viață se deteriorează în numeroase tabere de refugiați din Orientul Mijlociu și Africa, inclusiv în ceea ce privește sănătatea, și întrucât adesea securitatea refugiaților nu este garantată în aceste tabere, în special în ceea ce privește persoanele vulnerabile și îndeosebi în cazul femeilor și al minorilor;

V.  întrucât, potrivit Băncii Mondiale, în 2013 transferurile de bani de la migranții internaționali se ridicau la peste 550 de miliarde de dolari, din care 414 miliarde de dolari au fost transferate către țările în curs de dezvoltare;

W.  întrucât xenofobia, discriminarea și violența care vizează migranții, sentimentele de respingere a migranților, discursul de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură au crescut în mod semnificativ în țările ACP;

X.  întrucât un răspuns concret, bine organizat și adecvat la problemele migrației reprezintă o oportunitate pentru indivizi și state; întrucât acest răspuns trebuie să fie bazat pe principiile combaterii sărăciei, promovării dezvoltării durabile și respectării drepturilor și demnității migranților și refugiaților; întrucât el trebuie să se bazeze pe o strânsă colaborare între țările de origine, de tranzit și de destinație;

Y.  întrucât migrația este un element dinamic relevant pentru contracararea crizei demografice și reducerea procentajului populației de vârstă activă din anumite țări;

Z.  întrucât numărul migranților în situație neregulamentară este dificil de estimat, fapt care nu înlesnește crearea unor indicatori privind condițiile lor de viață și de muncă, aceștia fiind cei care au cel mai mult nevoie de protecție, întrucât fără statut și fără recunoaștere juridică sunt deosebit de vulnerabili în fața abuzurilor, exploatării și refuzului respectării celor mai elementare drepturi ale omului,

AA.  întrucât migrația internațională poate fi folosită ca instrument pentru a rezolva probleme specifice de deficit de pe piața muncii;

AB.  întrucât migranții contribuie la creșterea diversității și a bogăției culturale a țărilor gazdă; întrucât pentru ca acest lucru să se întâmple este necesar ca ei să fie pe deplin integrați în comunitățile care îi primesc, astfel încât ele să poată beneficia de potențialul economic, social și cultural; întrucât factorii decizionali politici trebuie să informeze urgent opinia publică în legătură cu influența pozitivă a migranților asupra societății la nivel economic, cultural și social, astfel încât să prevină sentimentele xenofobe și discriminatorii;

AC.  întrucât politicile adecvate de primire și integrare garantează că efectele episoadelor traumatizante experimentate de migranți de-a lungul vieții nu vor fi exacerbate sau prelungite;

AD.  întrucât dezvoltarea socioculturală este posibilă doar prin integrare și întrucât acest lucru impune un angajament serios atât din partea migranților, care trebuie să fie receptivi la adaptarea în societatea gazdă, fără a renunța neapărat la identitatea lor culturală de origine, cât și din partea instituțiilor și a comunităților din țările gazdă, care trebuie să fie pregătite pentru a primi migranți și a le satisface nevoile;

Provocări și riscuri legate de respectarea drepturilor migranților

1.  își exprimă profunda solidaritate cu privire la persoanele obligate să-și părăsească țara din cauza conflictelor, a persecuțiilor, a încălcării drepturilor omului și a unei situații de mizerie, printre alți factori; își exprimă profunda îngrijorare cu privire la încălcările grave ale drepturilor omului cu care se confruntă mulți migranți în numeroase țări de tranzit sau de destinație; subliniază că demnitatea și drepturile omului ale migranților trebuie respectate;

2.  evidențiază că UE și statele sale membre trebuie să ofere un exemplu de promovare și apărare a drepturilor omului în cazul migranților, în special pe propriul teritoriu, astfel încât să prezinte credibilitate în discuțiile pe tema migrației și a drepturilor omului în țările terțe;

3.  reamintește că majoritatea refugiaților și a migranților de la nivel mondial sunt găzduiți de țări în curs de dezvoltare; recunoaște eforturile depuse de țările terțe în ceea ce privește primirea migranților și a refugiaților; subliniază că sistemele de sprijin ale acestor țări se confruntă cu provocări critice care pot duce la apariția unor amenințări serioase la adresa protecției populației strămutate tot mai numeroase;

4.  reamintește că „orice persoană are dreptul de a părăsi orice țară, inclusiv propria sa țară” și de „a reveni în țara sa”(37); subliniază faptul că statutul social și naționalitatea persoanei în cauză nu ar trebui în niciun caz să afecteze acest drept și că fiecare individ are dreptul de a-și exercita cu demnitate opțiunea pentru migrație; solicită tuturor guvernelor să abordeze lipsa de protecție a drepturilor omului cu care se confruntă migranții; solicită guvernelor și parlamentelor naționale să elimine cadrele juridice punitive care caracterizează migrația ca infracțiune penală și să pună în aplicare soluții pe termen scurt, mediu și lung pentru a asigura siguranța migranților; denunță limitările sau interdicțiile de ieșire sau de întoarcere din anumite țări, precum și consecințele apatridiei asupra accesului la drepturi;

5.  constată că numărul tot mai mare de refugiați din întreaga lume este depășit de numărul și mai mare al persoanelor strămutate în interiorul țărilor; subliniază că acestea din urmă nu trebuie să fie discriminate doar pentru că au încercat să-și asigure siguranța fără a traversa frontiere internaționale și subliniază, prin urmare, că drepturile acestor persoane trebuie respectate, inclusiv accesul la sănătate și la educație;

6.  reamintește importanța identificării persoanelor apatride pentru a le acorda protecția prevăzută de dreptul internațional; îndeamnă statele, în acest sens, să instituie proceduri de determinare a statutului de apatrid și să facă schimburi de bune practici, inclusiv cu privire la legislație și la practicile de prevenire a noilor cazuri de copii apatrizi;

7.  atrage atenția asupra necesității permanente ca UE să ia în considerare chestiunea apatridiei în cadrul politicii sale de relații externe, în special având în vedere faptul că apatridia constituie o cauză majoră a strămutărilor forțate; reamintește angajamentul asumat în Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația, publicat în 2012, vizând „instituirea unui cadru comun la Comisie și la SEAE care să permită abordarea chestiunilor privind apatridia și detenția arbitrară a migranților cu țările terțe”;

8.  își exprimă îngrijorarea cu privire la detenția arbitrară și la maltratarea migranților și a refugiaților și reamintește că detenția trebuie să se limiteze la cazurile de necesitate absolută și că, în orice caz, trebuie garantate măsuri de protecție corespunzătoare, inclusiv accesul la procedurile judiciare adecvate;

9.  solicită statelor să își recunoască obligațiile prevăzute de dreptul internațional în materie de azil și migrație și să adopte la nivel național legile necesare pentru o punere în aplicare eficace a acestor obligații, inclusiv prin întrevederea posibilității de a solicita protecție internațională; solicită ca legislațiile să țină seama de gradul și natura persecuției și discriminării suferite de către migranți;

10.  reamintește că migranții au dreptul de a nu fi returnați în țări unde riscă să fie maltratați și torturați; reamintește că expulzările colective și returnările sunt interzise în temeiul dreptului internațional; își exprimă preocuparea cu privire la tratamentul aplicat migranților care sunt trimiși înapoi în țara de origine sau într-o țară terță fără o monitorizare adecvată a situației lor și solicită, în orice caz, să se țină seama de dificultățile întâmpinate la întoarcerea în aceste țări;

11.  recomandă crearea de programe de reintegrare pentru migranții care se reîntorc în țările de origine;

12.  subliniază importanța respectării dreptului migranților, indiferent de statutul acestora, de a avea acces la justiție și la căi de atac eficace, fără teama de a fi denunțați autorităților competente în materie de imigrație, plasați în detenție și deportați; este preocupat de lipsa unor mecanisme de control și monitorizare a procedurilor legate de încălcarea drepturilor migranților, precum și a unor garanții de calitate în ce privește informația și asistența juridică furnizate migranților și solicitanților de azil; recomandă ca personalul autorităților responsabile în materie de azil, personalul centrelor de azil, precum și alți lucrători și asistenți sociali care intră în contact cu persoanele care caută protecție internațională să fie formați în mod corespunzător pentru a lua în considerare circumstanțele generale și personale și chestiunile de gen pe care le implică cererile de protecție;

13.  invită Comisia Europeană și SEAE să îmbunătățească schimbul de bune practici cu țările terțe, în special prin instruirea lucrătorilor umanitari să identifice într-un mod mai eficient diferitele caracteristici, origini și experiențe ale migranților, în special ale celor mai vulnerabili, pentru a le oferi o protecție și o asistență mai bune, în funcție de nevoile acestora;

14.  subliniază faptul că noțiunile de țări sigure și de țări de origine sigure nu trebuie să împiedice examinarea individuală a cererilor de azil; solicită ca, în toate circumstanțele, migranții care au nevoie de protecție internațională să fie identificați și să-și vadă cererea luată în considerare, insistă ca aceștia să aibă garanții adecvate privind nereturnarea și să aibă acces la un mecanism de depunere a contestațiilor;

15.  atrage atenția asupra violenței fizice și psihologice și asupra necesității de a recunoaște formele specifice de violență și de persecuție la care sunt supuse femeile migrante și copiii migranți, cum ar fi traficul, disparițiile forțate, abuzurile sexuale, mutilarea genitală, căsătoriile timpurii sau forțate, violența domestică, sclavia, crimele de onoare și discriminarea sexuală; reamintește numărul fără precedent și în continuă creștere al victimelor violenței cu caracter sexual și violului, utilizat inclusiv ca armă de război;

16.  este preocupat de practicile de recrutare a copiilor în grupările armate; insistă asupra necesității de a promova politici de dezarmare, reabilitare și reintegrare a acestora;

17.  subliniază că separarea de membrii familiei, inclusiv în cazul detenției, expune femeile și copiii unor riscuri mai mari;

18.  reamintește că femeile și tinerele fete neînsoțite, femeile care sunt cap de familie, femeile însărcinate, persoanele cu dizabilități, precum și cele în vârstă sunt deosebit de vulnerabile; subliniază faptul că fetele tinere care fug de conflicte și de persecuție sunt supuse unui risc crescut de căsătorie forțată și timpurie și de a aduce copii pe lume timpuriu, de viol, de abuz sexual și fizic și de prostituție, chiar și atunci când au ajuns în așa-numitele locuri sigure; solicită, în acest sens, acordarea de protecție și asistență specializată în timpul șederii acestora în centrele de primire, îndeosebi în ceea ce privește aspectele de ordin sanitar;

19.  recomandă ca chestiunile de gen să fie integrate în politicile privind migrația, inclusiv pentru prevenirea și pedepsirea traficului, precum și a tuturor celorlalte forme de violență și discriminare care vizează femeile; solicită realizarea rea integrală, de iure și de facto, a egalității ca element cheie în prevenirea acestor acte de violență în scopul înlesnirii autonomiei și independenței acestora;

20.  este preocupat de rapoartele și mărturiile tot mai numeroase care atestă intensificarea violenței împotriva copiilor migranți, inclusiv tortura și detenția, precum și dispariția acestora; subliniază că, în conformitate cu avizul Comitetului ONU pentru drepturile copilului, detenția copiilor exclusiv din cauza statutului lor de migrant sau al statutului de migrant al părinților constituie o încălcare a drepturilor copilului și că nu este niciodată în interesul acestora;

21.  reamintește că copiii migranți sunt deosebit de vulnerabili, în special atunci când nu sunt însoțiți, și că au dreptul la o protecție specială bazată pe interesul superior al copilului, în conformitate cu normele de drept internațional; subliniază necesitatea de a include problema minorilor neînsoțiți în cooperarea pentru dezvoltare prin promovarea integrării acestora în țările în care sunt stabiliți, în special prin accesul acestora la educație și la îngrijiri medicale, prevenind riscurile de violență, abuz, exploatare și neglijență;

22.  își exprimă îngrijorarea cu privire la dificultățile privind înregistrarea copiilor născuți în afara țării lor de origine, fapt care poate duce la un risc sporit de apatridie; solicită, în acest sens, ca nașterea lor să fie declarată, indiferent de statutul de migrant al părinților;

23.  îndeamnă UE să coopereze îndeaproape cu UNICEF, cu ICNUR și cu toate organizațiile și instituțiile internaționale competente pentru a depune toate eforturile în vederea sporirii capacităților de protecție a copiilor de migranți și a familiilor acestora, indiferent de statutul lor în ceea ce privește migrația, pe tot parcursul călătoriei lor, prin finanțarea unor programe de protecție, îndeosebi în materie de instituții de învățământ și de îngrijire medicală, prin punerea la dispoziție a unor spații specifice pentru copii și a unui sprijin psihologic, asigurând identificarea legăturilor familiale și reîntregirea pentru copiii neînsoțiți sau separați de familiile lor și aplicând principiile nediscriminării, neincriminării, evitării detenției, neaplicării unor sancțiuni nejustificate, reîntregirii familiei, protecției fizice și juridice și dreptului la protecția identității;

24.  reamintește că rețelele criminale profită de lipsa căilor legale de migrație, de instabilitatea regională și de conflicte, precum și de vulnerabilitatea femeilor, a fetelor și a copiilor care încearcă să fugă, pentru a-i supune la trafic și la exploatare sexuală;

25.  atrage atenția asupra tipurilor specifice de violență și a formelor specifice de persecuție la care sunt supuși migranții LGBTI; solicită sprijin pentru instituirea unor mecanisme de protecție sociojuridice specifice pentru migranți și solicitanții de azil LGBTI pentru a asigura că se ține seama de vulnerabilitatea acestor persoane și a asigura că cererea lor de protecție este examinată în mod riguros, chiar și în cazul unui recurs;

26.  reamintește că drepturile economice, sociale și culturale și în special drepturile la sănătate, la instruire și la locuință sunt drepturi ale omului la care toți migranții și în special copiii, trebuie să poată avea acces, indiferent de statutul lor în ceea ce privește migrația;

27.  își exprimă îngrijorarea cu privire la încălcările dreptului muncii și la exploatarea migranților; recunoaște că educația, șansele de a găsi un loc de muncă și reîntregirea familiei reprezintă elemente importante ale procesului de integrare; sprijină necesitatea combaterii tuturor formelor de muncă forțată a migranților și, în special, condamnă toate formele de exploatare a copiilor;

28.  este preocupat de practicile discriminatorii care prea adesea afectează anumite minorități socioculturale, lingvistice și religioase, ceea ce contribuie la accesul inegal al migranților la drepturi;

29.  solicită statelor gazdă să protejeze dreptul de acces al femeilor migrante la sănătatea sexuală și reproductivă;

30.  atrage atenția asupra necesității de a evita crearea de cartiere izolate pentru migranți, prin promovarea incluziunii și a dreptului de a beneficia de toate oportunitățile vieții în societate;

31.  consideră că dreptul la instruire și dreptul la muncă favorizează autonomia și integrarea migranților, la fel ca și dreptul la viața de familie și la reîntregirea familiei; insistă asupra importanței de a garanta protecție socială pentru lucrătorii migranți și familiile acestora; observă că integrarea efectivă a migranților trebuie să se bazeze pe o evaluare riguroasă a pieței muncii și a potențialului său viitor, pe o protecție mai bună a drepturilor omului și a drepturilor la muncă în cazul lucrătorilor migranți, precum și pe un dialog constant cu actorii de pe piața muncii;

32.  observă că învățarea limbii țării gazde poate să îmbunătățească în mod semnificativ calitatea vieții migranților, precum și independența economică și culturală a acestora și chiar să ușureze accesul la informații cu privire la drepturile pe care aceștia le au în societatea gazdă; consideră că predarea limbilor străine trebuie să fie garantată de către autoritățile țării de primire; recomandă ca migranții să fie implicați în ansamblul proceselor decizionale politice și sociale;

33.  consideră că accesul la un loc de muncă, la formare profesională și la un statut independent sunt elemente esențiale pentru includerea și capacitarea migranților; solicită să se depună eforturi sporite în cazul femeilor migrante, adesea subreprezentate, pentru a depăși obstacolele din calea includerii și a capacitării lor;

34.  amintește că țările gazdă trebuie să promoveze capacitarea migranților, în principal a femeilor migrante, prin oferirea de cunoștințe și competențe sociale necesare, în special a celor legate de formarea profesională și de învățarea limbilor, în cadrul unei abordări ce vizează includerea socioculturală;

35.  consideră că toți lucrătorii ar trebui să primească un contract într-o limbă pe care o înțeleg și să fie protejați împotriva înlocuirii contractului; subliniază că acordurile bilaterale între țările de origine și de destinație ar trebui să consolideze protecția drepturilor omului;

36.  consideră că este important să se elaboreze politici naționale coerente și cuprinzătoare în materie de migrație, care să ia în considerare dimensiunea de gen, să abordeze toate etapele procesului de migrație să fie coordonate în cadrul guvernului și să fie dezvoltate în cadrul unor procese de ample consultări cu instituțiile naționale pentru drepturile omului, cu sectorul privat, cu organizațiile patronale și ale lucrătorilor, cu societatea civilă și cu migranții înșiși, precum și cu sprijinul organizațiilor internaționale;

37.  reamintește, în acest sens, că toate persoanele au dreptul la condiții de muncă sigure și echitabile și la respectarea deplină a drepturilor lucrătorilor, în conformitate cu standardele și instrumentele internaționale referitoare la drepturile omului și cu convențiile fundamentale ale OIM;

38.  evidențiază că munca precară din țările gazdă, de obicei rezervată migranților, și în special femeilor migrante, sporește vulnerabilitatea acestora; reamintește că exploatarea prin muncă este adesea o consecință a traficului, dar că poate apărea și în absența acestei infracțiuni; este preocupat, în acest sens, de impunitatea de care se bucură mulți angajatori din țările gazdă, deși sunt răspunzători de încălcarea normelor internaționale ale dreptului muncii în ceea ce privește lucrătorii migranți; este preocupat de faptul că, în unele țări, legislația muncii permite practici care încalcă normele internaționale; consideră că toate eforturile de eradicare a exploatării prin muncă a migranților trebuie să vizeze deopotrivă urmărirea penală eficace a angajatorilor abuzivi și protecția victimelor acestui tip de exploatare;

39.  atrage atenția asupra necesității de a se recunoaște calificările obținute de către migranți în țările lor de origine pentru a facilita independența și includerea socială a acestora în diferitele sectoare ale societății, îndeosebi pe piața muncii; subliniază necesitatea de a recunoaște dreptul tuturor migranților, inclusiv al celor care sunt în situație neregulamentară, de a forma organizații de apărare a drepturilor lucrătorilor și de adera la acestea, inclusiv la sindicate, și de a recunoaște aceste structuri;

40.  încurajează întreprinderile să pună în aplicare Principiile directoare ale ONU privind întreprinderile și drepturile omului pentru a evita ca activitățile lor să aibă consecințe negative asupra drepturilor omului și a răspunde la orice astfel de impact în momentul în care apare, precum și pentru a încerca să prevină sau să atenueze orice consecință negativă asupra drepturilor omului legată în mod direct de activitățile lor;

41.  invită Uniunea să-și continue eforturile diplomatice comune alături de SUA și de alți parteneri internaționali pentru a colabora în mod activ cu țările terțe cu scopul de a răspunde nevoii urgente de o strategie comună privind actuala provocare globală a migrației;

42.  solicită Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate să întreprindă orice măsuri de ordin practic care sunt necesare pentru a se asigura un angajament eficient din partea țărilor terțe implicate;

43.  subliniază că este necesar ca UE să își intensifice politicile externe de instaurare a păcii și a stabilității în zonele în care războiul și conflictele declanșează fluxuri de migrație masive către Uniunea Europeană;

44.  reamintește că Uniunea Europeană și statele sale membre au datoria de a întreprinde acțiuni pozitive pentru a elimina cauzele de bază ale crizei, care conduc la aceste fenomene de migrație în masă;

45.  solicită îmbunătățirea condițiilor umanitare din țările de origine și de tranzit pentru a permite populației locale și refugiaților să trăiască în zone mai sigure;

46.  îndeamnă părțile beligerante să pună capăt atacurilor împotriva civililor, să îi protejeze și să le permită să părăsească în siguranță zonele afectate de violență sau să fie asistați de organizații umanitare;

47.  subliniază impactul pe care ISIS și evoluția acestei organizații îl au asupra afluxului masiv de solicitanți de azil legali și de migranți neregulamentari; recunoaște rolul crucial pe care îl au politicile în materie de securitate și de luptă împotriva terorismului în combaterea cauzelor profunde ale migrației;

48.  reiterează declarația recentă a Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați referitoare la faptul că foarte mulți migranți sunt victime ale terorismului și ale unor încălcări grave ale drepturilor omului și că, prin urmare, acești refugiați ar trebui să fie tratați în mod corespunzător;

49.  reamintește că programele de reinstalare sub egida ICNUR constituie un instrument util pentru a gestiona în mod ordonat sosirea persoanelor care au nevoie de protecție internațională în numeroase țări din lume; subliniază că, în măsura în care nu este posibilă reinstalarea, toate statele ar trebui încurajate să instituie și să pună în aplicare programe de admitere umanitară sau cel puțin să creeze condiții care să le permită refugiaților să rămână aproape de țara lor de origine;

50.  ia act de nevoia tot mai mare și de deficitul persistent de finanțare pentru ajutoarele umanitare trimise în țări din apropierea Siriei, care au impus Programului alimentar mondial să-și reducă rațiile alimentare pentru refugiați; le solicită statelor membre ale ONU, Uniunii Europene și statelor sale membre ca cel puțin să își onoreze angajamentele financiare asumate; subliniază importanța concentrării asistenței pentru refugiaților acordate în aceste țări asupra furnizării mijloacelor de trai, a securității refugiaților, a accesului acestora la drepturile de bază, și în special a accesului la servicii de sănătate și educație, în cooperare cu ICR, cu Programul Alimentar Mondial și cu organismele competente;

51.  reamintește că migrația și dezvoltarea sunt legate și că cooperarea pentru dezvoltare în domeniul educației, al sănătății, al dreptului muncii, al reducerii sărăciei, al drepturilor omului, al democratizării și al reconstrucției în urma unui conflict, precum și lupta împotriva inegalităților, a sărăciei, a consecințelor schimbărilor climatice și a corupției sunt factori-cheie în prevenirea migrației forțate; observă că acapararea terenurilor și a resurselor pot avea repercusiuni importante asupra crizelor umanitare și consideră că crizele sociale, politice și umanitare pot împinge oamenii să aleagă calea migrației; consideră că migrația este recunoscută la nivel mondial ca fiind un instrument puternic care favorizează dezvoltarea sustenabilă și integratoare;

52.  invită UE și comunitatea internațională să identifice măsuri specifice care pot fi luate de guverne pentru a mări potențialul migrației legale ca factor de stimulare a dezvoltării; subliniază că este nevoie de conducere politică și de o susținere puternică, mai ales în țările de destinație, pentru a combate xenofobia și pentru a facilita integrarea socială a migranților;

53.  consideră că migrația are cauze profunde (îndeosebi economice, politice, sociale și legate de mediu); consideră că ajutorul pentru dezvoltare ar trebui să aibă în vedere în mod eficient aceste cauze profunde, prin creșterea cooperării pentru dezvoltare, îmbunătățirea procesului de consolidare a capacităților, sprijinirea soluționării conflictelor și promovarea respectării drepturilor omului; subliniază că aceste cauze sunt legate de intensificarea conflictelor și a războaielor, de încălcările drepturilor omului și de lipsa unei bune guvernări;

54.  subliniază importanța gestionării migrațiilor prin intermediul unei cooperări locale și regionale, cu ajutorul societății civile;

55.  solicită ca migranții și refugiații din motive de foamete să primească o atenție specială din partea comunității occidentale, în special din partea celei europene;

O abordare bazată pe respectarea drepturilor omului

56.  solicită tuturor actorilor implicați în dezvoltarea politicilor și în luarea deciziilor în materie de azil și migrație să nu permită o contopire a termenilor de „migrant” și de „refugiat”; reamintește necesitatea de a acorda o atenție deosebită refugiaților care fug de conflicte sau de persecuții și ca atare au drept la azil atâta timp cât nu se pot întoarce în țările lor de origine; reamintește că majoritatea refugiaților caută adăpost în țările și regiunile învecinate țării lor de origine; consideră, prin urmare, că aceștia trebuie să facă obiectul unei abordări globale în contextul politicii externe a Uniunii;

57.  le solicită statelor să ratifice toate tratatele și convențiile internaționale privind drepturile omului și să aplice standardele privind drepturile migranților care se regăsesc în diferite instrumente juridice, inclusiv în principalele instrumente internaționale privind drepturile omului, precum și în alte instrumente care abordează chestiuni legate de migrație, cum ar fi Convenția ONU din 1951 privind statutul refugiaților și protocoalele la aceasta și Convenția internațională privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora; în acest sens, consideră că neratificarea acesteia din urmă de către statele membre ale Uniunii subminează politica Uniunii în domeniul drepturilor omului și angajamentul pe care și l-a asumat cu privire la indivizibilitatea acestor drepturi;

58.  reamintește că deschiderea unor căi sigure și legale de migrație este cea mai bună modalitate de a preveni traficul de ființe umane și că strategiile de dezvoltare trebuie să recunoască migrația și mobilitatea ca factori de dezvoltare atât a țării de primire, cât și țării de origine, prin intermediul transferurilor de bani și a investițiilor; invită, în acest sens, UE și țările terțe cel mai dezvoltate să coopereze pentru a deschide canale legale de migrație, bazându-se pe bunele practici ale anumitor state, îndeosebi pentru a promova reunificarea familiei și mobilitatea, inclusiv din motive economice, pentru toate nivelurile de calificare, inclusiv pentru migranții cel mai puțin calificați, pentru a lupta împotriva muncii la negru;

59.  salută dispozițiile specifice privind migranții, solicitanții de azil, persoanele strămutate și apatride din cadrul Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) pentru perioada 2014-2020; solicită Comisiei să continue a lua în considerare protecția și promovarea drepturilor migranților ca o prioritate în evaluarea la jumătatea perioadei a instrumentului pentru drepturile omului în perioada 2017-2018; invită SEAE și statele membre să își onoreze angajamentele asumate în cadrul Planului de acțiune al UE pentru drepturile omului și democrație adoptat în iulie 2015 și să includă și să îmbunătățească garanțiile drepturilor omului în toate acordurile, procesele și programele legate de migrație cu țările terțe; consideră că orice acord sau program ar trebui să fie însoțit, de asemenea, de o evaluare independentă privind drepturile omului atunci când acest lucru este posibil și să facă obiectul unei evaluări periodice; recomandă să se elaboreze și să se desfășoare campanii de comunicare și de sensibilizare cu privire la oportunitățile pe care migrația și migranții le pot reprezenta pentru societate, atât în țările de origine, cât și în țările de primire; reamintește, în acest sens, că IEDDO ar trebui să continue să finanțeze proiecte menite să întărească combaterea rasismului, a discriminării, a xenofobiei și a altor forme de intoleranță, inclusiv intoleranța religioasă;

60.  invită UE să adopte orientări specifice privind drepturile migranților în plus față de orientările sale privind drepturile omului și, în acest context, să efectueze evaluări ale impactului și să instituie mecanisme de monitorizare a politicilor de dezvoltare și politicile în materie de migrație pentru a asigura eficacitatea politicilor publice în raport cu migranții; subliniază importanța integrării drepturilor omului în toate politicile legate de migrație în cadrul relațiilor externe ale UE, în special în ceea ce privește afacerile externe, dezvoltarea și ajutorul umanitar; reamintește necesitatea de a respecta drepturile omului în toate politicile externe ale UE, în special în politicile privind comerțul, dezvoltarea, mediul și migrația, de a urmări obiectivele prevăzute la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană și la punerea în aplicare a clauzelor privind drepturile omului în toate acordurile Uniunii, inclusiv în acordurile comerciale; solicită, în acest sens, ca orice cooperare cu țările terțe în domeniul migrației să fie însoțită de o evaluare a sistemelor lor de asistență pentru migranți și solicitanții de azil, a sprijinului acordat refugiaților și a capacității și angajamentului acestora de combatere a traficului de ființe umane; invită UE și statele sale membre să se apropie de țări care, precum Canada, pun în aplicare politici eficiente de relocare; subliniază că nu ar trebui să se aplice nicio politică în acest domeniu care ar fi în detrimentul politicilor de asistență pentru dezvoltare;

61.  încurajează includerea libertății de circulație și a dreptului la educație, sănătate și locuri de muncă ca priorități tematice în cadrul instrumentelor de finanțare pentru cooperarea externă a UE și solicită să se sprijine țările în curs de dezvoltare pentru a adopta politici pe termen lung care să respecte aceste drepturi; invită Comisia și SEAE să acorde o atenție deosebită drepturilor migranților în cadrul strategiilor de țară în materie de drepturile omului;

62.  dorește să vadă drepturile migranților și ale refugiaților incluse ca element separat pe ordinea de zi a dialogurilor Uniunii cu țările terțe pertinente și dorește ca finanțarea europeană a proiectelor ce au ca scop protejarea persoanelor vulnerabile, a ONG-urilor, a apărătorilor drepturilor omului, a ziariștilor și avocaților care militează pentru apărarea drepturilor migranților să constituie o prioritate;

63.  invită, în acest sens, statele să asigure accesul observatorilor independenți, ONG-urilor și instituțiilor și organizațiilor naționale și internaționale, precum și mass-mediei, în toate locurile de primire și de detenție a migranților; încurajează delegațiile Uniunii și ambasadele statelor membre, precum și delegațiile care vizitează Parlamentul European, să supravegheze situația migranților din aceste locuri și să intervină pe lângă autoritățile naționale competente pentru a garanta respectarea drepturilor migranților și transparența în fața publicului;

64.  afirmă că traficanții de persoane prezintă multor refugiați o imagine distorsionată; reiterează importanța combaterii traficului de persoane, a întreruperii fluxului de bani și a dezmembrării rețelelor de traficanți, deoarece aceste măsuri vor avea un efect pozitiv asupra situației drepturilor omului în cazul refugiaților din țările terțe care încearcă să fugă din calea războiului și a terorii;

65.  face apel la o cooperare strânsă în ceea ce privește apărarea drepturilor migranților cu organizațiile internaționale competente și cu alte instituții și organizații active în gestionarea migrației, în special în țările cele mai afectate, pentru a le ajuta să primească migranții cu demnitate și cu respectarea drepturilor acestora;

66.  subliniază necesitatea de a intensifica cooperarea cu aceste organizații în vederea prevenirii traficului de migranți și de persoane, prin consolidarea formării, a acțiunilor de întărire a capacităților și a mecanismelor de schimburi de informații, inclusiv printr-o evaluare a impactului „rețelelor de funcționari de legătură în materie de imigrare” și prin cooperarea pe care o instituie cu țările terțe, promovând cooperarea în materie penală și încurajând ratificarea Protocoalelor de la Palermo în acest domeniu pentru a favoriza cooperarea în materie penală, a identifica suspecții și a veni în ajutor anchetelor judiciare, în parteneriat cu autoritățile naționale;

67.  îi solicită Parlamentului European să fie implicat mai îndeaproape în elaborarea unei abordări orizontale, a drepturilor omului în politicile în domeniul migrației și ca aceste aspecte să fie integrate în raportul anual al Uniunii privind drepturile omului și democrația în lume, inclusiv în partea sa referitoare la abordarea de la țară la țară; solicită un control parlamentar mai strict al acordurilor de muncă încheiate cu țări terțe, precum și al activităților de cooperare externă ale agențiilor competente ale Uniunii; solicită să se țină seama mai bine de rapoartele experților și de datele colectate de Biroul European de Sprijin pentru Azil privind țările de origine ale refugiaților;

68.  recunoaște rolul și contribuția societății civile în cadrul dialogului politic; subliniază importanța consultării societății civile în toate politicile externe ale Uniunii, acordând o atenție deosebită participării depline, transparenței și diseminării corecte a informațiilor cu privire la toate politicile și procesele referitoare la migrație; reamintește necesitatea creșterii participării organizațiilor femeilor la soluționarea conflictelor la nivel decizional, precum și a necesității ca refugiatele, femeile strămutate și migrantele să ia parte la luarea deciziilor care le privesc; invită Comisia și SEAE să sprijine capacitatea instituțiilor naționale pentru drepturile omului în țările terțe pentru ca acestea să-și poată intensifica eforturile de protejare a drepturilor migranților și să lupte împotriva tratamentelor inumane și degradante, precum și a discursurilor de incitare la ură împotriva migranților, astfel cum se menționează în Declarația de la Belgrad adoptată de 32 de mediatori și instituții naționale pentru drepturile omului;

69.  invită țările gazdă să acorde mai multă importanță asociațiilor migranților care ar trebui să se implice în mod direct în programele de dezvoltare din cadrul comunităților;

70.  invită statelor membre să își onoreze angajamentul de a aloca 0,7% din venitul național brut (VNB) ajutorului pentru dezvoltare; solicită ca acest ajutor să nu fie condiționat de cooperarea în materie de migrație și le solicită UE și statelor membre ale acesteia să nu includă fondurile utilizate pentru primirea refugiaților în ajutorul pentru dezvoltare;

71.  subliniază că programele de asistență pentru dezvoltare nu ar trebui să fie folosite doar pentru gestionarea migrației și a frontierelor; îndeamnă ca proiectele de dezvoltare ale UE destinate migranților și solicitanților de azil să pună în aplicare principiul potrivit căruia nimeni nu este lăsat deoparte, punându-se accentul pe accesul la servicii sociale de bază, în special la sănătate și educație, și acordându-se o atenție specială persoanelor și grupurilor vulnerabile, precum femeile, copiii, minoritățile și popoarele indigene, persoanele LGBT și persoanele cu dizabilități;

72.  observă aspectele pozitive ale migrației pentru dezvoltarea țărilor de origine ale migranților, cum ar fi banii transferați de migranți, care pot reprezenta o contribuție importantă la dezvoltarea familiei și a comunității; invită statele să minimizeze costurile transferurilor de fonduri;

73.  solicită UE și statelor membre să asigure o coerență eficientă și efectivă a politicilor în favoarea dezvoltării și să acorde prioritate respectării drepturilor omului în politicile lor din domeniul migrației în ceea ce privește țările terțe;

74.  îndeamnă UE să integreze dimensiunea migrației în cadrul post-Cotonou, care va stabili relațiile viitoare dintre UE și țările ACP; constată că o mai mare implicare a țărilor terțe în proiectarea și negocierea instrumentelor AGMM (abordare globală în materie de migrație și mobilitate) ar consolida natura „partenerială” a acestor instrumente, îmbunătățind participarea locală la acestea și eficiența lor;

75.  solicită reducerea datoriilor țărilor sărace, pentru a le ajuta să elaboreze politici publice care să garanteze respectarea drepturilor omului; insistă că trebuie facilitată găsirea unor soluții sustenabile la problemele legate de datorii, inclusiv a unor standarde pentru realizarea în mod responsabil a activităților de creditare și împrumut, printr-un cadru juridic multilateral pentru procesele de restructurare a datoriei suverane, în vederea atenuării poverii datoriei și a evitării datoriilor nesustenabile, astfel încât să se creeze condițiile necesare pentru protecția drepturilor omului pe termen lung.

76.  salută integrarea migrației în obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), și anume în ODD 10, care stabilește cadrul pentru politica de dezvoltare globală până în 2030; reamintește că statele s-au angajat să coopereze la nivel internațional pentru „asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și ordine, care să presupună respectarea deplină a drepturilor omului și aplicarea unui tratament uman migranților indiferent de statutul lor, refugiaților și persoanelor strămutate”; observă că strămutarea forțată nu reprezintă numai o problemă umanitară, ci și o provocare în ceea ce privește dezvoltarea și că, prin urmare, ar trebui să existe o mai bună coordonare între actorii umanitari și actorii din domeniul dezvoltării; consideră că punerea în aplicare a ODD reprezintă o ocazie de a consolida abordarea bazată pe drepturi în politicile din domeniul azilului și migrației și de a institui orientări în materie de migrație în strategiile de dezvoltare; invită comunitatea internațională să adopte indicatori cuantificabili ai ODD în ceea ce privește migrația, precum și să colecteze și să publice date defalcate privind accesul migranților la locuri de muncă decente, la asistență medicală și la educație, în special în țările de destinație aflate în curs de dezvoltare, pentru a îmbunătăți guvernanța în materie de migrație;

77.  subliniază necesitatea ca Uniunea și statele sale membre să sprijine țările cel mai puțin dezvoltate în lupta împotriva schimbărilor climatice, pentru a preveni agravarea mizeriei în aceste țări și creșterea numărului de persoane strămutate din motive de mediu;

78.  solicită participarea activă a Uniunii la dezbaterea privind termenul de „refugiat climatic”, precum și la posibila elaborare a unei definiții în conformitate cu dreptul internațional;

79.  atrage atenția asupra necesității de a coordona mai eficient și de a evalua punerea în aplicare, impactul și continuitatea diferitelor instrumente financiare disponibile în UE pentru țările terțe în materie de migrație, care cuprind domenii precum politica migrației, cooperarea pentru dezvoltarea internațională, politica externă, politica de vecinătate și ajutorul umanitar, și care, între 2004 și 2014, au mobilizat mai mult de un miliard de euro pentru mai mult de 400 de proiecte;

80.  subliniază impactul instrumentelor de cooperare ale UE în domeniul imigrației, azilului și protecției drepturilor omului; având în vedere crearea Fondului fiduciar de urgență pentru stabilitate și pentru combaterea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale fenomenului strămutărilor de persoane în Africa, solicită o evaluare și monitorizare a acestui fond și a acordurilor similare, cum ar fi Declarația UE-Turcia și procesele de la Khartoum și Rabat;

81.  subliniază că acordurile cu țările terțe trebuie să axeze sprijinul pe soluționarea crizelor sociale, economice și politice care duc la migrație, fapt care ar contribui la o reducere a fluxurilor migratorii către frontierele UE;

82.  subliniază importanța unei colaborări mai strânse a Uniunii Europene cu țările terțe în cadrul abordării globale a chestiunii migrațiilor și mobilității (AGMM) pentru a consolida caracterul de parteneriat al acestor instrumente, eficiența și contribuția lor la soluționarea sfidărilor specifice migrației;

83.  consideră că este necesar să se îmbunătățească coerența abordării globale a chestiunii migrației și a mobilității, să se includă mecanisme riguroase de monitorizare și supraveghere a respectării drepturilor omului în toate acordurile externe și să se acorde prioritate proiectelor din țările de origine și de tranzit menite să îmbunătățească drepturile omului în cazul migranților;

84.  încurajează UE să semneze parteneriate de mobilitate cu partenerii săi cei mai apropiați;

85.  solicită Comisiei și statelor membre să ia în considerare politici de returnare a migraților numai către țările în care aceștia pot fi primiți în condiții de siguranță deplină, cu respectarea deplină a drepturilor lor fundamentale și procedurale și solicită, în acest sens, să se privilegieze returnarea voluntară în locul celei forțate; subliniază necesitatea ca acordurile încheiate cu țări terțe în cadrul acestor politici să cuprindă clauze de salvgardare care să garanteze că migranții care se întorc în țara de origine nu urmează a se confrunta cu încălcări ale drepturilor lor sau cu riscul de persecuții; recunoaște importanța evaluărilor periodice pentru a exclude astfel de acorduri cu țări care nu respectă normele internaționale în materie de drepturile omului;

86.  solicită inițierea de acțiuni care să vizeze rețelele de contrabandă și să pună capăt traficului de persoane; solicită crearea unor căi legale și sigure, inclusiv prin instituirea unor coridoare umanitare pentru persoanele care solicită protecție internațională; solicită instituirea unor programe permanente și obligatorii de reinstalare și acordarea de vize umanitare persoanelor care fug din zonele de conflict, inclusiv pentru ca acestea să aibă posibilitatea de a intra într-o țară terță pentru a solicita azil; solicită instituirea mai multor căi legale și elaborarea unor reguli generale care să reglementeze intrarea și șederea pentru a permite migranților să lucreze și să caute un loc de muncă;

87.  insistă asupra nevoii de a elabora și de a pune mai bine în aplicare cadre de protecție pentru migranții aflați în dificultate, în tranzit și la frontierele Uniunii;

88.  salută operațiunile de combatere a traficului de migranți și de persoane și sprijină consolidarea gestionării frontierelor externe ale UE; subliniază necesitatea unei foi de parcurs cuprinzătoare și concrete pentru o acțiune rapidă și pe termen lung care să includă cooperarea țărilor terțe în vederea combaterii rețelelor de crimă organizată formate din traficanți de migranți;

89.  subliniază că traficul de migranți este legat de traficul de ființe umane și constituie o încălcare majoră a drepturilor omului; reamintește că lansarea misiunilor, cum ar fi EURONAVFOR MED, este o modalitate de a lupta în mod eficient împotriva traficului de migranți; invită UE să continue și să intensifice astfel de operațiuni;

90.  consideră că este necesar să se reflecteze asupra întăririi securității și politicii frontierelor și asupra modului de îmbunătățire a viitorului rol al Frontex și al EASO; lansează un apel la solidaritate și la angajamente sub formă de contribuții suficiente la bugetele și activitățile acestor agenții;

91.  subliniază nevoia de a îmbunătăți funcționarea hotspot-urilor și a punctelor de intrare de la frontierele externe ale Uniunii;

92.  invită Uniunea Europeană să integreze protecția datelor în acordurile privind partajarea și schimbul de informații la frontiere și pe rutele de migrație;

93.  solicită Uniunii Europene și țărilor gazdă să creeze instrumente eficace pentru coordonarea, alinierea fluxurilor de informații, colectarea, încrucișarea și analiza datelor;

94.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, Organizației Națiunilor Unite, Consiliului Europei, Uniunii Africane, Organizației Statelor Americane și Ligii Statelor Arabe.

(1)

http://www.un.org/fr/universal-declaration-human-rights/index.html

(2)

http://www.unhcr.fr/4b14f4a62.html#_ga=1.129902988.1048611796.1455186445

(3)

https://treaties.un.org/doc/Publication/UNTS/Volume%20999/volume-999-I-14668-English.pdf

(4)

https://treaties.un.org/Pages/ViewDetails.aspx?src=TREATY&mtdsg_no=IV-3&chapter=4&lang=fr&clang=_fr

(5)

http://www.unhcr.fr/4b151d05e.html#_ga=1.17778361.1048611796.1455186445

(6)

http://www.unhcr.fr/4b151d040.html#_ga=1.95759772.1048611796.1455186445

(7)

https://treaties.un.org/Pages/ViewDetails.aspx?src=IND&mtdsg_no=IV-2&chapter=4&lang=fr&clang=_fr

(8)

http://www.un.org/womenwatch/daw/cedaw/cedaw.htm

(9)

https://treaties.un.org/Pages/ViewDetails.aspx?src=IND&mtdsg_no=IV-9&chapter=4&lang=fr&clang=_fr

(10)

https://treaties.un.org/Pages/ViewDetails.aspx?src=IND&mtdsg_no=IV-11&chapter=4&lang=fr&clang=_fr

(11)

http://www.ohchr.org/FR/ProfessionalInterest/Pages/CMW.aspx

(12)

https://treaties.un.org/Pages/ViewDetails.aspx?src=IND&mtdsg_no=IV-16&chapter=4&lang=fr&clang=_fr

(13)

http://www.un.org/french/disabilities/default.asp?id=1413

(14)

http://www.un.org/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/70/259&referer=/english/&Lang=F

(15)

http://www.un.org/en/ga/search/view_doc.asp?symbol=A/RES/69/167&referer=/english/&Lang=F

(16)

„Să mizăm pe mobilitate de-a lungul unei generații: urmare a studiului regional privind gestionarea frontierelor externe ale Uniunii Europene și impactul acesteia asupra drepturilor omului în cazul migranților”, publicat la 8 mai 2015, disponibil cu referința A/HRC/29/36, la adresa: http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/HRC/RegularSessions/Session29/Pages/ListReports.aspx

„Studiu regional privind gestionarea frontierelor externe ale Uniunii Europene și impactul acesteia asupra drepturilor omului în cazul migranților”, 24 aprilie 2013, disponibil la: http://www.ohchr.org/Documents/HRBodies/HRCouncil/RegularSession/Session23/A-HRC-23-46_fr.pdf

(17)

astfel cum au fost lansate de Institutul pentru drepturile omului și pentru întreprinderi în decembrie 2012, disponibile la adresa http://www.dhaka-principles.org/,

(18)

http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=COM:2011:0743:FIN:RO:PDF

(19)

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/european-agenda-migration/background-information/docs/communication_on_the_european_agenda_on_migration_ro.pdf

(20)

http://ec.europa.eu/dgs/home-affairs/what-we-do/policies/european-agenda-migration/proposal-implementation-package/docs/communication_on_eam_state_of_play_20151014_fr.pdf

(21)

https://ec.europa.eu/europeaid/sites/devco/files/commission-decision-2015-7293-20151020_en.pdf

(22)

http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-22-2015-INIT/fr/pdf

(23)

www.consilium.europa.eu/fr/meetings/european-council/2015/10/15-euco-conclusions/

(24)

http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-10897-2015-INIT/ro/pdf

(25)

http://data.consilium.europa.eu/doc/document/ST-13880-2015-INIT/fr/pdf

(26)

http://www.consilium.europa.eu/fr/press/press-releases/2015/11/12-valletta-final-docs/

(27)

Texte adoptate, P8_TA(2014)0105.

(28)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0176.

(29)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0102.

(30)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0312.

(31)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0073.

(32)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0300.

(33)

http://www.paufm.org/Future_Meetings/Docs/IISummit-of-Speakers_Lisbon-11MAY2015/DeclaracaoCimeira_FR.pdf

(34)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0470.

(35)

http://www.europarl.europa.eu/intcoop/acp/2015_acp2/pdf/ap101.984fr.pdf

(36)

Raportul ONU privind migrația internațională pentru 2015, disponibil la: http://www.un.org/en/development/desa/population/migration/publications/migrationreport/docs/MigrationReport2015_Highlights.pdf

(37)

Articolul 13 alineatul (2) al Declarației Universale a Drepturilor Omului (DUDO)


AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (25.4.2016)

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la drepturile omului și migrația în țările terțe

(2015/2316(INI))

Raportoare pentru aviz: Marina Albiol Guzmán

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru afaceri externe, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că migrația reprezintă un drept al omului consacrat la articolul 13 din Declarația universală a drepturilor omului a ONU; îndeamnă Comisia, statele membre și comunitatea internațională să respecte acest articol și obligațiile internaționale relevante referitoare la refugiați și migranți și să recunoască contribuția pozitivă adusă de refugiați și migranți în societățile noastre, în beneficiul țărilor de destinație, al țărilor de tranzit și al țărilor de origine, inclusiv al țărilor în curs de dezvoltare; subliniază în acest sens efectele pozitive pe care le poate avea migrația asupra dezvoltării;

2.  invită UE și comunitatea internațională să identifice măsuri specifice care pot fi luate de guverne pentru a mări potențialul migrației legale ca factor de stimulare a dezvoltării; subliniază că este nevoie de conducere politică și de o susținere puternică, mai ales în țările de destinație, pentru a combate xenofobia și pentru a facilita integrarea socială a migranților;

3.  subliniază necesitatea luării unor măsuri urgente pentru combaterea tuturor încălcărilor drepturilor omului cu care se confruntă migranții, cele mai accentuate având loc în situațiile de presiune cauzate de provocările în materie de securitate și de dezastrele naturale; evidențiază că UE și statele sale membre trebuie să ofere un exemplu de promovare și apărare a drepturilor omului în cazul migranților, în special pe propriul teritoriu, astfel încât să prezinte credibilitate în discuțiile pe tema migrației și a drepturilor omului în țările terțe;

4.  solicită să se acorde o atenție deosebită garantării drepturilor grupurilor vulnerabile, precum femeile, copiii, persoanele LGBT, persoanele cu dizabilități și persoanele în vârstă, care sunt deosebit de vulnerabile în fața diferitelor tipuri de pericole, și anume acte de violență, trafic și abuzuri; invită Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) să promoveze ideea importanței pe care o are educația pentru copii, inclusiv pentru aceia care sunt strămutați sau care trăiesc în taberele de refugiați, deoarece educația aduce normalitate în viața unui copil, ceea ce, în consecință, oferă demnitate și restabilește un drept al omului, și anume dreptul de a avea o copilărie ocrotită;

5.  reamintește că majoritatea refugiaților și a migranților de la nivel mondial sunt găzduiți de țări în curs de dezvoltare; recunoaște eforturile depuse de țările terțe în ceea ce privește primirea migranților și a refugiaților; subliniază că sistemele de sprijin ale acestor țări se confruntă cu provocări critice care pot duce la apariția unor amenințări serioase la adresa protecției populației strămutate tot mai numeroase;

6.  solicită UE să urmărească coerența politicilor și să folosească diverse instrumente de politică în relațiile sale cu țările în curs de dezvoltare pentru a promova drepturile omului și drepturile migranților; invită, în acest sens, UE și statele sale membre să includă în mod sistematic aspectele privind migrația în programele de dezvoltare și în dialogul politic cu țările terțe, precum și să ofere asistență tehnică pentru a îmbunătăți politicile de integrare a migranților la nivel național și local, prin asigurarea continuă a unei implicări adecvate a ONG-urilor și a societății civile; invită Comisia Europeană și SEAE să îmbunătățească schimbul de bune practici cu țările terțe, în special prin instruirea lucrătorilor umanitari să identifice într-un mod mai eficient diferitele caracteristici, origini și experiențe ale migranților, în special ale celor mai vulnerabili, pentru a le oferi o protecție și o asistență mai bune, în funcție de nevoile acestora;

7.  subliniază că programele de asistență pentru dezvoltare nu ar trebui să fie folosite doar pentru gestionarea migrației și a frontierelor; îndeamnă ca proiectele de dezvoltare ale UE destinate migranților și solicitanților de azil să pună în aplicare principiul potrivit căruia nimeni nu este lăsat deoparte, punându-se accentul pe accesul la servicii sociale de bază, în special la sănătate și educație, și acordându-se o atenție specială persoanelor și grupurilor vulnerabile, precum femeile, copiii, minoritățile și popoarele indigene, persoanele LGBT și persoanele cu dizabilități;

8.  consideră că migrația are cauze profunde (îndeosebi economice, politice, sociale și legate de mediu); consideră că ajutorul pentru dezvoltare ar trebui să aibă în vedere în mod eficient aceste cauze profunde, prin creșterea cooperării pentru dezvoltare, îmbunătățirea procesului de consolidare a capacităților, sprijinirea soluționării conflictelor și promovarea respectării drepturilor omului; subliniază că aceste cauze sunt legate de intensificarea conflictelor și a războaielor, de încălcările drepturilor omului și de lipsa unei bune guvernanțe;

9.  reamintește că sărăcia, inegalitatea și lipsa de perspective constituie cauze profunde ale migrației, iar cooperarea pentru dezvoltare reprezintă un instrument eficient pentru a combate aceste probleme; regretă, în acest context, că ajutorul acordat de UE încă nu înregistrează nivelurile necesare pentru atingerea obiectivului unei AOD (asistență oficială pentru dezvoltare) egale cu 0,7°% din VNB și că mai multe state membre chiar și-au redus programele de ajutor;

10.  salută integrarea migrației în obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD), și anume în ODD 10, care stabilește cadrul pentru politica de dezvoltare globală până în 2030; reamintește că statele s-au angajat să coopereze la nivel internațional pentru „asigurarea unei migrații legale, desfășurate în condiții de siguranță și ordine, care să presupună respectarea deplină a drepturilor omului și aplicarea unui tratament uman migranților indiferent de statutul lor, refugiaților și persoanelor strămutate”; observă că strămutarea forțată nu reprezintă numai o problemă umanitară, ci și o provocare în ceea ce privește dezvoltarea și că, prin urmare, ar trebui să existe o mai bună coordonare între actorii umanitari și actorii din domeniul dezvoltării; consideră că punerea în aplicare a ODD reprezintă o ocazie de a consolida abordarea bazată pe drepturi în politicile din domeniul azilului și migrației și de a include migrația în strategiile de dezvoltare; invită comunitatea internațională să adopte indicatori cuantificabili ai ODD în ceea ce privește migrația, precum și să colecteze și să publice date defalcate privind accesul migranților la locuri de muncă decente, la asistență medicală și la educație, în special în țările de destinație aflate în curs de dezvoltare, pentru a îmbunătăți guvernanța în materie de migrație;

11.  afirmă că traficanții de persoane prezintă multor refugiați o imagine distorsionată; reiterează importanța combaterii traficului de persoane, a întreruperii fluxului de bani și a dezmembrării rețelelor de traficanți, deoarece aceste măsuri vor avea un efect pozitiv asupra situației drepturilor omului în cazul refugiaților din țările terțe care încearcă să fugă din calea războiului și a terorii;

12.  subliniază că este necesar ca UE să își intensifice politicile externe de instaurare a păcii și a stabilității în zonele în care războiul și conflictele declanșează fluxuri de migrație masive către Uniunea Europeană;

13.  reiterează declarația recentă a Înaltului Comisar al Organizației Națiunilor Unite pentru Refugiați referitoare la faptul că foarte mulți migranți sunt victime ale terorismului și ale unor încălcări grave ale drepturilor omului și că, prin urmare, acești refugiați ar trebui să fie tratați în mod corespunzător;

14.  solicită UE și statelor membre să asigure o coerență eficientă și efectivă a politicilor în favoarea dezvoltării și să acorde prioritate respectării drepturilor omului în politicile lor din domeniul migrației în ceea ce privește țările terțe;

15.  observă că numărul în creștere al refugiaților la nivel mondial este eclipsat de numărul și mai mare al persoanelor strămutate în interiorul țării; subliniază că persoanele strămutate în interiorul țării nu ar trebui să fie discriminate pentru simplul fapt că au fost nevoite să își găsească siguranța fără să treacă granițe internaționale și, prin urmare, subliniază că ar trebui să se susțină drepturile persoanelor strămutate în interiorul țării, inclusiv accesul la sănătate și la educație;

16.  solicită dezvoltarea unor căi legale de migrație a forței de muncă, inclusiv în sectoarele cu salarii mici;

17.  îndeamnă UE să integreze dimensiunea migrației în cadrul post-Cotonou, care va stabili relațiile viitoare dintre UE și țările ACP; constată că o mai mare implicare a țărilor terțe în proiectarea și negocierea instrumentelor AGMM (abordare globală în materie de migrație și mobilitate) ar consolida natura „partenerială” a acestor instrumente, îmbunătățind participarea locală la acestea și eficiența lor;

18.  solicită Comisiei să mărească transparența și flexibilitatea Fondului fiduciar de urgență pentru Africa al UE și solicită statelor membre să contribuie la acest fond, cel puțin la același nivel ca și Comisia; subliniază că este esențial să se asigure, printr-o monitorizare și o evaluare corespunzătoare ale programelor, faptul că fondul fiduciar își atinge scopul, și anume ajutorarea celor aflați dificultate, combaterea guvernanței defectuoase și a corupției și promovarea statului de drept în țările africane;

19.  solicită reducerea datoriilor țărilor sărace, pentru a le ajuta să elaboreze politici publice care să garanteze respectarea drepturilor omului; insistă că trebuie facilitată găsirea unor soluții sustenabile la problemele legate de datorii, inclusiv a unor standarde pentru realizarea în mod responsabil a activităților de creditare și împrumut, printr-un cadru juridic multilateral pentru procesele de restructurare a datoriei suverane, în vederea atenuării poverii datoriei și a evitării datoriilor nesustenabile, astfel încât să se creeze condițiile necesare pentru protecția drepturilor omului pe termen lung.

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

20.4.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

20

2

2

Membri titulari prezenți la votul final

Beatriz Becerra Basterrechea, Ignazio Corrao, Nirj Deva, Doru-Claudian Frunzulică, Charles Goerens, Heidi Hautala, Maria Heubuch, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Linda McAvan, Maurice Ponga, Cristian Dan Preda, Lola Sánchez Caldentey, Elly Schlein, Pedro Silva Pereira, Davor Ivo Stier, Bogdan Brunon Wenta, Anna Záborská

Membri supleanți prezenți la votul final

Marina Albiol Guzmán, Brian Hayes, Paul Rübig, Patrizia Toia

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Amjad Bashir, Tiziana Beghin, Miroslav Poche


REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

12.7.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

47

11

1

Membri titulari prezenți la votul final

Lars Adaktusson, Michèle Alliot-Marie, Nikos Androulakis, Francisco Assis, Petras Auštrevičius, Amjad Bashir, Mario Borghezio, Elmar Brok, Klaus Buchner, James Carver, Fabio Massimo Castaldo, Lorenzo Cesa, Javier Couso Permuy, Andi Cristea, Mark Demesmaeker, Georgios Epitideios, Knut Fleckenstein, Anna Elżbieta Fotyga, Eugen Freund, Michael Gahler, Sandra Kalniete, Manolis Kefalogiannis, Afzal Khan, Janusz Korwin-Mikke, Andrey Kovatchev, Eduard Kukan, Ilhan Kyuchyuk, Arne Lietz, Barbara Lochbihler, Sabine Lösing, Andrejs Mamikins, David McAllister, Francisco José Millán Mon, Pier Antonio Panzeri, Demetris Papadakis, Vincent Peillon, Alojz Peterle, Cristian Dan Preda, Jozo Radoš, Sofia Sakorafa, Jaromír Štětina, Charles Tannock, Ivo Vajgl, Geoffrey Van Orden, Hilde Vautmans, Boris Zala

Membri supleanți prezenți la votul final

Laima Liucija Andrikienė, Andrzej Grzyb, Takis Hadjigeorgiou, Marek Jurek, Tokia Saïfi, Eleni Theocharous, Traian Ungureanu, Marie-Christine Vergiat, Janusz Zemke

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Beatriz Becerra Basterrechea, Therese Comodini Cachia, Edouard Ferrand, Liliana Rodrigues

Notă juridică