Procedură : 2015/2326(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0262/2016

Texte depuse :

A8-0262/2016

Dezbateri :

Voturi :

PV 06/10/2016 - 5.8
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0385

RAPORT     
PDF 596kWORD 77k
9.9.2016
PE 578.513v02-00 A8-0262/2016

referitor la monitorizarea aplicării dreptului Uniunii: raportul anual pe 2014

(2015/2326(INI))

Comisia pentru afaceri juridice

Raportoare: Heidi Hautala

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice și monetare
 AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
 AVIZ al Comisiei pentru petiții
 REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la monitorizarea aplicării dreptului Uniunii: raportul anual pe 2014

(2015/2326(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere cel de-al 32-lea raport anual privind monitorizarea punerii în aplicare a dreptului Uniunii (2014) (COM(2015)0329),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Raport de evaluare privind proiectul EU Pilot” (COM(2010)0070),

–  având în vedere raportul Comisiei intitulat „Al doilea raport de evaluare privind proiectul EU Pilot” (COM(2011)0930),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 martie 2002 privind relațiile cu reclamantul în legătură cu cazurile de nerespectare a dreptului comunitar (COM(2002)0141),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 aprilie 2012 intitulată „Actualizarea gestionării relațiilor cu petiționarii în ceea ce privește aplicarea dreptului Uniunii” (COM(2012)0154),

–  având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană,

–   având în vedere Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare dintre Parlamentul European, Consiliul Uniunii Europene și Comisia Europeană,

–  având în vedere rezoluția sa din 10 septembrie 2015 referitoare la cel de-al 30-lea și cel de-al 31-lea raport anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE(1),

–  având în vedere articolul 52 și articolul 132 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru petiții (A8-0262/2016),

A.  întrucât articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) definește rolul fundamental al Comisiei de „gardian al tratatelor”;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din TUE, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (CDFUE) are aceeași valoare juridică cu cea a tratatelor și se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, precum și statelor membre, atunci când acestea pun în aplicare dreptul Uniunii [articolul 51 alineatul (1) din CDFUE];

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 258 primul și al doilea paragraf din TFUE, în cazul în care Comisia consideră că un stat membru a încălcat oricare dintre obligațiile care îi revin în temeiul tratatelor, aceasta emite un aviz motivat cu privire la acest aspect și în cazul în care statul în cauză nu se conformează acestui aviz în termenul stabilit de Comisie, aceasta poate sesiza Curtea de Justiție;

D.  întrucât Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană prevede un schimb de informații cu privire la toate procedurile în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, sub forma unor scrisori de punere în întârziere, însă nu include procedura informală „EU Pilot”, care precedă deschiderea unei proceduri formale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

E.  întrucât Comisia invocă articolul 4 alineatul (3) din TUE și principiul cooperării loiale între Uniune și statele membre pentru a se prevala de obligația sa de confidențialitate în raport cu statele membre în cadrul dosarelor EU Pilot;

F.  întrucât procedurile EU Pilot vizează o cooperare mai strânsă și mai coerentă între Comisie și statele membre, cu scopul de a remedia, pe cât posibil, într-o fază timpurie, situațiile de încălcare a legislației UE, fără a se recurge la procedurile oficiale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

G.  întrucât, în 2014, Comisia a primit 3 715 plângeri care semnalau potențiale încălcări ale dreptului UE, cele mai multe dintre acestea fiind depuse împotriva Spaniei (553), Italiei (475) și Germaniei (276);

H.  întrucât, în 2014, Comisia a lansat 893 de noi proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, statele membre care au făcut obiectul celui mai mare număr de cauze deschise fiind Grecia (89), Italia (89) și Spania (86);

I.  întrucât articolul 41 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene definește dreptul la bună administrare ca fiind dreptul oricărei persoane de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, iar articolul 298 din TFUE prevede că, în îndeplinirea misiunilor lor, instituțiile, organele, oficiile și agențiile Uniunii sunt susținute de o administrație europeană transparentă, eficientă și independentă;

1.  reamintește faptul că, potrivit articolului 17 din TUE, Comisia este responsabilă pentru asigurarea aplicării dreptului Uniunii, inclusiv a CDFUE [articolul 6 alineatul (1) din TUE], ale cărei dispoziții se adresează instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii, precum și statelor membre, atunci când acestea pun în aplicare dreptul Uniunii;

2.  recunoaște faptul că responsabilitatea principală pentru punerea în aplicare și aplicarea corectă a dreptului UE revine statelor membre, dar subliniază că acest lucru nu scutește instituțiile UE de obligația lor de a respecta dreptul primar al UE atunci când elaborează legislația secundară a UE;

3.  subliniază rolul esențial al Comisiei, care supervizează aplicarea dreptului UE și prezintă un raport anual Parlamentului și Consiliului; solicită Comisiei să-și continue rolul activ, prin dezvoltarea unor diferite instrumente care să îmbunătățească implementarea și asigurarea respectării dreptului UE și conformitatea cu acesta în statele membre și să ofere în următorul său raport anual, pe lângă datele privind implementarea directivelor UE, și informații privind aplicarea regulamentelor UE;

4.   recunoaște faptul că responsabilitatea principală pentru implementarea și aplicarea corectă a dreptului UE revine statelor membre și subliniază faptul că, la punerea în aplicare a dreptului UE, statele membre trebuie să respecte pe deplin și valorile și drepturile fundamentale consacrate în tratate și în Carta drepturilor fundamentale a UE; reamintește faptul că responsabilitatea pentru monitorizarea și evaluarea punerii în aplicare a dreptului UE revine Comisiei; în acest sens, solicită din nou statelor membre să recurgă în mod sistematic la tabelele de corespondență, dar subliniază că acest lucru nu scutește instituțiile UE de obligația lor de a respecta dreptul primar al UE atunci când elaborează legislația secundară a UE; reamintește Parlamentului să facă uz de rapoartele sale de punere în aplicare în ceea ce privește legislațiile sectoriale;

5.  recunoaște că Parlamentul are un rol esențial în această privință și prin faptul că exercită un control politic asupra acțiunilor de asigurare a respectării legislației ale Comisiei, examinând rapoartele anuale privind monitorizarea aplicării dreptului UE și adoptând rezoluții parlamentare pe această temă; sugerează că ar putea contribui mai mult la transpunerea la timp și corectă a legislației UE, comunicându-și expertiza acumulată în procesul decizional legislativ prin intermediul unor contacte stabilite în prealabil cu parlamentele naționale;

6.  observă că transpunerea la timp și corectă a dreptului UE în legislația națională și existența unui cadrul legislativ intern clar ar trebui să constituie o prioritate pentru statele membre, astfel încât să se evite cazurile de încălcare a dreptului UE, oferind totodată cetățenilor și întreprinderilor beneficiile scontate printr-o aplicare efectivă și eficientă a acestuia;

7.  subliniază rolul important pe care îl au partenerii sociali, organizațiile societății civile și alte părți interesate în elaborarea legislației și în monitorizarea și semnalarea deficiențelor de transpunere și aplicare a dreptului UE de către statele membre; ia act de recunoașterea de către Comisie a rolului acestor părți interesate, prin lansarea, în 2014, a unor noi instrumente care facilitează acest proces; încurajează părțile interesate să manifeste vigilență în acest sens pe viitor;

8.  recunoaște impactul unei aplicări efective a dreptului UE asupra consolidării credibilității instituțiilor UE; apreciază importanța acordată în raport anual al Comisiei petițiilor depuse de cetățeni, întreprinderi și organizații ale societății civile, un drept fundamental consacrat în Tratatul de la Lisabona, un element important al cetățeniei europene și o modalitate secundară importantă de monitorizare a aplicării dreptului UE și de identificare a eventualelor lacune din acesta, pe baza exprimării directe a opiniilor și experiențelor cetățenilor, alături de alegeri și referendumuri, care rămân principala cale a exprimării lor democratice;

9.  consideră că termenele nerealiste de punere în aplicare a legislației pot determina incapacitatea statelor membre de a se conforma, ceea ce implică aprobarea tacită a întârzierii aplicării; îndeamnă instituțiile europene să convină asupra unor calendare mai adecvate privind punerea în aplicare a regulamentelor și a directivelor, prin care se ține seama în mod corespunzător de perioadele necesare pentru control și consultare; consideră că Comisia ar trebui să prezinte rapoarte, sinteze și revizuiri legislative la datele convenite de colegislatori și conform prevederilor legislației aplicabile;

10.   salută faptul că noul Acord interinstituțional privind o mai bună legiferare conține dispoziții care vizează îmbunătățirea implementării și a aplicării dreptului UE și încurajarea cooperării mai structurate în această privință; sprijină apelul lansat în acord pentru mai bună identificare a măsurilor naționale care nu sunt strict legate de legislația Uniunii (o practică denumită „suprareglementare”); subliniază importanța intensificării transpunerii și necesitatea notificării și indicării clare de către statele membre a măsurilor naționale care suplimentează dispozițiile directivelor Uniunii; remarcă faptul că, la aplicarea dreptului UE, statele membre ar trebui să evite adăugarea poverilor inutile legislației UE, deoarece aceasta conduce la formarea unei concepții greșite despre activitatea legislativă a UE și mărește scepticismul nejustificat față de UE în rândul cetățenilor; atrage atenția, totuși, asupra faptului că acest lucru nu afectează în niciun caz prerogativele statelor membre de a adopta, la nivel național, standarde sociale și de mediu mai stricte decât cele convenite la nivelul UE;

11.  subliniază faptul că Parlamentul ar trebui să joace un rol mai pregnant în realizarea analizei privind modul în care țările candidate și țările cu acorduri de asociere cu Uniunea Europeană respectă dreptul UE; propune, în acest sens, să se furnizeze asistență adecvată statelor respective, prin intermediul unei cooperări continue cu parlamentele lor naționale, în domeniul respectării și aplicării dreptului UE;

12.  sugerează că Parlamentul ar trebui să elaboreze veritabile rapoarte și nu doar rezoluții referitoare la toate țările candidate, ca răspuns la rapoartele anuale privind progresele înregistrate publicate de Comisie, pentru a da posibilitatea tuturor comisiilor interesate să emită avize relevante; consideră că Comisia ar trebui să prezinte în continuare rapoarte privind progresele înregistrate pentru toate țările din vecinătatea UE care au semnat acorduri de asociere, pentru ca Parlamentul să efectueze o evaluare temeinică și sistematică a progreselor înregistrate de aceste țări cu privire la punerea în aplicare a acquis-ului UE, deoarece este legat de agenda de asociere;

13.  salută cel de-al 32-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea punerii în aplicare a dreptului Uniunii și observă că mediul, transporturile, piața internă și serviciile au fost domeniile de politică în care cele mai multe cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor deschise în 2013 au rămas pendinte în 2014; constată, totodată, că mediul, sănătatea, protecția consumatorilor, mobilitatea și transporturile au reprezentat în anul 2014, din nou, domeniile de politică în care s-au inițiat cele mai multe noi proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor; în vederea asigurării transparenței inter-instituționale, încurajează Comisia să ofere un mai bun acces Parlamentului la dosarele cazurilor de încălcare a dreptului UE;

14.  ia act de faptul că, potrivit raportului anual, numărul de proceduri oficiale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor a scăzut în ultimii cinci ani și că, potrivit Comisiei, acest lucru reflectă eficacitatea dialogului structurat cu statele membre prin intermediul EU Pilot; consideră, totuși, că scăderea din ultimii ani și cea estimată pentru anii următori se datorează în principal numărului tot mai redus de noi propuneri legislative din partea Comisiei; atrage atenția asupra faptului că Comisia nu inițiază proceduri de tip EU Pilot în cazul transpunerii tardive a directivelor;

15.   reamintește că această evaluare ex post nu scutește Comisia de datoria de a monitoriza efectiv și la timp aplicarea și implementarea dreptului UE și observă că Parlamentul și-ar putea oferi asistența pentru verificarea aplicării legislației în cadrul controlului pe care îl exercită asupra Comisiei;

16.  constată că creșterea numărului de noi dosare EU Pilot în perioada examinată și scăderea numărului de cauze deschise pentru constatarea neîndeplinirii obligațiilor demonstrează, potrivit raportului anual, că sistemul EU Pilot și-a dovedit utilitatea și a avut un impact pozitiv prin promovarea unei asigurări mai eficiente a respectării dreptului UE; totuși reiterează că asigurarea respectării dreptului UE nu este suficient de transparentă și nu face obiectul unui control real din partea reclamanților și a părților interesate și regretă faptul că, în pofida solicitărilor sale repetate, Parlamentul continuă să aibă un acces inadecvat la informațiile despre procedura EU Pilot și despre cauzele pendinte; în acest sens, Parlamentul solicită Comisiei să ofere mai multă transparență privind informațiile referitoare la procedura EU Pilot, precum și la cauzele pendinte;

17.  consideră că sancțiunile financiare pentru nerespectarea dreptului UE ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive, ținând seama de recurența neîndeplinirii obligațiilor din același domeniu și de faptul că drepturile juridice ale statelor membre trebuie respectate;

18.  amintește că, într-o Uniune Europeană bazată pe statul de drept, pe certitudinea și previzibilitatea legilor, cetățenii UE trebuie să fie, de drept, primii cărora să li se aducă la cunoștință, în mod clar, accesibil, transparent și fără întârziere (prin intermediul internetului și al altor mijloace), dacă și ce norme naționale au fost adoptate prin transpunerea dreptului UE și care sunt autoritățile naționale răspunzătoare de implementarea corectă a acestora;

19.  invită Comisia să interconecteze toate portalurile, punctele de acces și site-urile de informare într-un portal unic, care să ofere cetățenilor un acces facil la formulare de plângere online și informații ușor de înțeles privind procedurile pentru nerespectarea obligațiilor; solicită, de asemenea, Comisiei să includă în următorul său raport de monitorizare informații mai detaliate privind utilizarea acestor portaluri;

20.  reamintește de obligația reciprocă de cooperare loială dintre Comisie și Parlament; solicită, așadar, o revizuire a acordului cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană pentru a permite transmiterea informațiilor referitoare la dosarele EU Pilot sub forma unui document (confidențial) către comisia Parlamentului European competentă pentru interpretarea și aplicarea dreptului UE;

21.  reamintește că, în rezoluția sa din 15 ianuarie 2013, Parlamentul a solicitat adoptarea unui regulament al UE privind dreptul de procedură administrativă al UE în temeiul articolului 298 din TFUE, dar că, în pofida faptului că rezoluția a fost adoptată cu o majoritate covârșitoare (572 de voturi pentru, 16 împotrivă, 12 abțineri), solicitarea Parlamentului nu a fost urmată de o propunere a Comisiei; invită Comisia să re-analizeze rezoluția Parlamentului, în vederea formulării unei propuneri de act legislativ privind dreptul de procedură administrativă;

22.  regretă, în special, faptul că nu s-a luat nicio măsură în urma solicitării sale privind norme obligatorii sub forma unui regulament care să stabilească diferitele aspecte ale procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și ale fazei sale preliminare, inclusiv notificările, termenele obligatorii, dreptul de a fi audiat, obligația motivării și dreptul oricărei persoane de a avea acces la propriul dosar, în vederea consolidării drepturilor cetățenilor și a garantării transparenței;

23.  reamintește, în acest context, că Comisia pentru afaceri juridice a creat un grup de lucru pentru dreptul administrativ care a decis să elaboreze un proiect de regulament privind procedura administrativă a administrației Uniunii ca „sursă de inspirație” pentru Comisie, nu pentru a pune la îndoială dreptul de inițiativă al Comisiei, ci pentru a demonstra că punerea în aplicare a unui astfel de regulament ar fi utilă și fezabilă;

24.  consideră că scopul acestui proiect de regulament nu este să înlocuiască legislația existentă a UE, ci mai degrabă să o completeze atunci când există lacune sau probleme legate de interpretare și să aducă mai multă accesibilitate, claritate și coerență în ceea ce privește interpretarea normelor existente, în beneficiul cetățenilor și al întreprinderilor, precum și al administrației și funcționarilor acesteia;

25.  invită, prin urmare, din nou Comisia să prezinte o propunere legislativă privind dreptul de procedură administrativă al UE, luând în considerare demersurile Parlamentului European de până acum, în acest domeniu;

26.   reamintește că instituțiile UE, chiar și atunci când acționează în calitate de membre ale unor grupuri de creditori internaționali („troici”), sunt obligate să respecte dispozițiile tratatelor și ale Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

27.  îndeamnă Comisia să considere asigurarea respectării legislației UE drept o adevărată prioritate politică, care să fie abordată în strânsă colaborare cu Parlamentul European, care are datoria de a garanta responsabilitatea politică a Comisiei și, în calitate de colegislator, de a se asigura că este el însuși cât se poate de bine informat pentru a-și îmbunătăți în permanență activitatea sa legislativă;

28.  sprijină crearea în cadrul Parlamentului a unui proces pentru monitorizarea aplicării dreptului UE în statele membre, care să permită analizarea neîndeplinirii obligațiilor la nivelul fiecărei țări și să țină seama de faptul că, în cadrul Parlamentului, comisiile permanente relevante monitorizează punerea în aplicare a dreptului UE în domeniile lor de competență respective.

29.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, precum și parlamentelor naționale.

(1)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0322.


EXPUNERE DE MOTIVE

Al 32-lea raport anual al Comisiei privind monitorizarea punerii în aplicare a dreptului Uniunii conține, din nou, informații interesante cu privire la punerea în aplicare efectivă și aplicarea practică a legislației UE. Astfel, raportul arată că mediul, transportul, piața internă și serviciile sunt în continuare domeniile de politică în care au rămas pendinte cele mai multe cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în 2014. Raportul anual menționează, de asemenea, că numărul de proceduri oficiale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor a scăzut în ultimii cinci ani. Potrivit Comisiei, acest lucru reflectă eficacitatea dialogului cu statele membre în contextul procedurii EU Pilot. Cu toate acestea, ținând cont de faptul că Parlamentul încă are mai degrabă un acces limitat la informațiile despre procedura EU Pilot și despre cauzele pendinte, este dificil să se evalueze în ce măsură reducerea procedurilor oficiale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor reflectă într-adevăr o mai mare respectare a dreptului UE de către statele membre, mai degrabă decât soluții de compromis între Comisie și statele membre care nu și-au îndeplinit obligațiile. O concluzie care poate fi desprinsă din raport este, prin urmare, că asigurarea respectării dreptului UE nu este suficient de transparentă. În acest context, raportorul consideră că propunerile făcute de Grupul de lucru pentru dreptul administrativ înființat de Comisia pentru afaceri juridice ar putea constitui o sursă valoroasă de inspirație pentru Comisie, întrucât arată că punerea în aplicare a unui regulament privind procedura administrativă a administrației Uniunii ar fi utilă și fezabilă. Raportorul consideră, de asemenea, că Parlamentul European ar putea și ar trebui să joace un rol mai structurat în realizarea analizei privind modul în care țările candidate și țările cu acorduri de asociere cu Uniunea Europeană respectă dreptul UE, precum și în furnizarea unei asistențe adecvate în acest sens țărilor respective.


AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice și monetare (28.4.2016)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la monitorizarea aplicării dreptului Uniunii: raportul anual pe 2014

(2015/2326(INI))

Raportor pentru aviz: Ramon Tremosa i Balcells

SUGESTII

Comisia pentru afaceri economice și monetare recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât, în 2014, Comisia a primit 3 715 plângeri care semnalau potențiale încălcări ale dreptului UE, cele mai multe dintre acestea fiind depuse împotriva Spaniei (553), Italiei (475) și Germaniei (276);

B.  întrucât, în 2014, Comisia a lansat 893 de noi proceduri pentru nerespectarea obligațiilor, statele membre cu cel mai mare număr de cauze deschise fiind Grecia (89), Italia (89) și Spania (86);

C.  întrucât, între 2010 și 2014, au fost deschise 3 550 de cauze pentru nerespectarea obligațiilor din cauza transpunerii tardive de către statele membre a 439 de directive, o medie de 8 state membre încălcând fiecare directivă aprobată în această perioadă; întrucât Belgia (36), România (34) și Slovenia (26) au fost statele membre cele mai afectate(1),

1.  consideră că eficiența dreptului UE este subminată în mod sistematic de punerea în aplicare nesatisfăcătoare a acestuia de către statele membre și de acțiunile subsecvente nesatisfăcătoare ale Comisiei; ia act de faptul că neimplementarea și neasigurarea respectării dreptului UE joacă un rol important în mai multe crize europene și creează condiții de concurență inechitabile pe piața unică și subliniază că îmbunătățirea punerii în aplicare a legislației UE poate consolida încrederea cetățenilor Uniunii Europene în scopurile și obiectivele acesteia;

2.  consideră că termenele nerealiste de punere în aplicare a legislației pot determina incapacitatea statelor membre de a se conforma, ceea ce implică aprobarea tacită a întârzierii aplicării; îndeamnă instituțiile europene să convină asupra unor calendare mai adecvate privind punerea în aplicare a regulamentelor și a directivelor, ținând seama în mod corespunzător de perioadele necesare pentru control și consultare; consideră că Comisia ar trebui să prezinte rapoarte, sinteze și revizuiri legislative la datele convenite de colegislatori și conform prevederilor legislației aplicabile;

3.  invită Comisia să creeze o pagină de internet în cadrul fiecărei direcții generale, care să enumere statele membre care nu au transpus directivele sau care nu respectă deciziile și regulamentele; consideră că aceste pagini de internet ar trebui actualizate lunar și ar trebui să precizeze care directive nu au fost transpuse și/sau care decizii și regulamente nu au fost respectate;

4.  consideră că Comisia ar trebui să abordeze în mod mai cuprinzător cazurile de directive transpuse incorect pentru a include atât cazurile de acțiune neintenționată, cât și cele de acțiune voită din partea statelor membre;

5.  consideră că este de datoria Comisiei să se opună voinței celor două ramuri legislative ale procesului decizional european de a lăsa elemente esențiale pentru a fi stabilite prin acte delegate/acte de punere în aplicare în cadrul procesului de codecizie, din cauza insecurității juridice și a potențialelor riscuri, pericole și complicații care pot rezulta în acest fel;

6.  ia act cu îngrijorare de faptul că 11 directive din domeniul legislației bancare și financiare nu au fost încă transpuse de unul sau mai multe state membre, Germania fiind unicul stat membru care a transpus întreaga legislație existentă în acest domeniu, iar Austria singurul stat membru care are de transpus mai puțin de trei directive(2);

7.  subliniază faptul că Directiva privind întârzierea efectuării plăților nu este corect pusă în aplicare în 11 state membre, situația cea mai dramatică fiind cea din Italia, Cipru, Spania, Portugalia și Grecia, unde întârzierea plăților B2B(3) depășește cu mult media(4), ceea ce provoacă probleme suplimentare pentru IMM-uri;

8.  subliniază, de asemenea, că Directiva privind accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a societăților de investiții, Directiva privind cerințele referitoare la cadrele bugetare ale statelor membre, precum și Directiva privind drepturilor consumatorilor nu au fost încă transpuse de toate statele membre(5); solicită Comisiei să monitorizeze mai strict cazurile de ajutor de stat legate de fiscalitate și vămi, deoarece acestea reprezintă unul dintre cele patru domenii de politică în care au fost inițiate cele mai multe proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în 2014;

9.  reamintește că nerespectarea criteriilor de la Maastricht și aplicarea indulgentă și discreționară a normelor din cadrul Pactului de stabilitate și de creștere (PSC) de către Comisie și Consiliu au contribuit la apariția crizei datoriilor suverane din Europa în urma crizei financiare mondiale; își exprimă îngrijorarea cu privire la nerespectarea persistentă și aplicarea inconsecventă a normelor prevăzute de PSC și indică, în același timp, că la aplicarea normelor în vigoare trebuie valorificate clauzele de flexibilitate ale acestuia; solicită Comisiei și Consiliului să aibă un rol mai proactiv în aplicarea procedurii pentru dezechilibrele macroeconomice, în special atunci când este vorba de prevenirea eficace a dezechilibrelor macroeconomice și financiare grave;

10.  indică faptul că, în 2014, doar 10 dintre cele 157 de recomandări principale adresate statelor membre în cadrul semestrului european au fost puse pe deplin în aplicare sau au generat un progres semnificativ(6); solicită, în acest context, urmarea recomandărilor referitoare la Semestrul european din raportul celor cinci președinți privind aprofundarea UEM, și anume: recomandări specifice fiecărei țări mai concrete și mai ambițioase și o axare mai clară pe prioritățile stabilite, menținând totodată marja de manevră necesară statelor membre pentru implementarea recomandărilor specifice fiecărei țări, o utilizare mai sistematică a raportărilor, a evaluărilor inter pares și a metodei „aplică sau explică” în vederea asigurării unei aplicări corespunzătoare, precum și consolidarea dezbaterilor publice pentru asigurarea unui nivel mai mare de asumare la nivel național;

11.  subliniază că, pentru statele membre care fac parte din zona euro sau care participă la uniunea bancară, transpunerea Directivei privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare (BRRD) este indispensabilă pentru funcționarea Mecanismului unic de rezoluție, deoarece, în multe cazuri, deciziile Comitetului unic de rezoluție trebuie aplicate pe baza transpunerii acestei directive(7) în legislația națională.

12.  ia act de faptul că, la 22 octombrie 2015, Comisia a sesizat Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la netranspunerea de către șase state membre(8) a Directivei privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare;

13.  este foarte îngrijorat de faptul că Directiva privind schemele de garantare a depozitelor (DGSD) nu a fost încă pusă în aplicare de către 10 state membre(9) și solicită Comisiei să ia măsuri pentru a asigura aplicarea acesteia; solicită, prin urmare, să se monitorizeze legislația existentă privind uniunea bancară și să se intensifice dialogul cu experții din acest sector și cu organizațiile consumatorilor pentru a evalua impactul și eficacitatea legislației adoptate;

14.  salută primele propuneri ale Comisiei în domeniul Uniunii piețelor de capital și subliniază importanța încurajării creșterii investițiilor în economia reală;

15.  consideră că ceea ce a condus la practicile frauduloase de la originea cazului LuxLeaks și la alte practici fiscale abuzive din alte state membre este lipsa unui schimb adecvat de informații în temeiul Directivei privind cooperarea administrativă în domeniul fiscal (DCA);

16.  solicită Autorității Bancare Europene să analizeze dacă sistemele bancare din statele membre care nu respectă directivele BRDD și DGSD suferă de dezavantaje concurențiale;

17.  observă cu dezamăgire că, din cauza incapacității Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe (ESMA) și a Comisiei de a elabora și adopta măsurile necesare de nivelul 2 în intervalul de timp prevăzut, Comisia a considerat necesar să propună amânarea cu un an a intrării în vigoare a Directivei privind piețele instrumentelor financiare (MIFID II) și a Regulamentului MIFIR care o însoțește, precum și să întârzie aplicarea anumitor dispoziții din Regulamentul privind abuzul de piață (MAR) și din Regulamentul privind depozitarii centrali de instrumente financiare (CSDR);

18.  solicită Comisiei să inițieze proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul statelor membre care au refuzat în mod deschis să respecte obligațiile care decurg din Decizia (UE) 1601/2015 a Consiliului și din Decizia (UE) 1523/2015 a Consiliului din 14, respectiv 22 septembrie 2015, care stabilesc un sistem de cote obligatorii pentru primirea refugiaților;

19.  consideră că, atunci când este posibil și proporțional, Comisia ar trebui să propună mai multe regulamente și mai puține directive pentru a asigura condiții echitabile pentru statele membre în ceea ce privește legislația, în special cea referitoare la piața unică, ținând seama de faptul că forma textelor juridice trebuie să corespundă obiectivelor și scopurilor propunerilor;

20.  consideră că sancțiunile financiare pentru nerespectarea dreptului UE ar trebui să fie eficace, proporționale și disuasive și ar trebui să țină seama de recurența neîndeplinirii obligațiilor din același domeniu, precum și că drepturile juridice ale statelor membre trebuie respectate;

21.  consideră că numărul de proceduri formale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor a scăzut inclusiv ca urmare a eficacității dialogului structurat cu statele membre prin intermediul aplicației EU Pilot;

22.  salută eforturile Comisiei de a îmbunătăți accesul la informațiile privind aplicarea dreptului Uniunii; încurajează continuarea eforturilor de creștere a transparenței;

23.  sprijină crearea în cadrul Parlamentului a unui proces structurat standard pentru monitorizarea aplicării dreptului UE în statele membre, care să permită analizarea neîndeplinirii obligațiilor la nivelul fiecărei țări, ținând seama de faptul că, în cadrul Parlamentului, comisiile permanente relevante monitorizează punerea în aplicare a dreptului UE în domeniile lor de competență respective.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

26.4.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

32

24

0

Membri titulari prezenți la votul final

Gerolf Annemans, Hugues Bayet, Pervenche Berès, Esther de Lange, Markus Ferber, Jonás Fernández, Elisa Ferreira, Neena Gill, Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Danuta Maria Hübner, Cătălin Sorin Ivan, Othmar Karas, Georgios Kyrtsos, Alain Lamassoure, Philippe Lamberts, Werner Langen, Sander Loones, Bernd Lucke, Olle Ludvigsson, Ivana Maletić, Fulvio Martusciello, Bernard Monot, Luděk Niedermayer, Stanisław Ożóg, Dimitrios Papadimoulis, Sirpa Pietikäinen, Dariusz Rosati, Pirkko Ruohonen-Lerner, Alfred Sant, Molly Scott Cato, Peter Simon, Theodor Dumitru Stolojan, Paul Tang, Ramon Tremosa i Balcells, Ernest Urtasun, Marco Valli, Cora van Nieuwenhuizen, Jakob von Weizsäcker, Pablo Zalba Bidegain, Marco Zanni

Membri supleanți prezenți la votul final

Matt Carthy, Philippe De Backer, Mady Delvaux, Marian Harkin, Ian Hudghton, Sophia in ‘t Veld, Syed Kamall, Krišjānis Kariņš, Paloma López Bermejo, Emmanuel Maurel, Siôn Simon, Romana Tomc

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Daniela Aiuto, Virginie Rozière

(1)

Datele de la considerentele A, B și C provin din Raportul Comisiei privind „Monitorizarea aplicării dreptului Uniunii - Raport anual 2014” (9.7.2015).

(2)

Deosebit de îngrijorătoare sunt cazurile de nerespectare a obligațiilor în Polonia (zece), Luxemburg (nouă) și Slovenia, Spania și Estonia (opt fiecare);

(3)

Business-to-business.

(4)

A se vedea „Transposition and implementation of the Directive on Late Payments in Commercial Transactions” (Transpunerea și punerea în aplicare a Directivei privind întârzierea efectuării plăților în cadrul tranzacțiilor comerciale), Serviciul de Cercetare al Parlamentului European.

(5)

Comisia Europeană - Monitorizarea punerii în aplicare a dreptului Uniunii, Raport anual 2014, pp. 19-20 - http://ec.europa.eu/atwork/applying-eu-law/docs/annual_report_32/com_2015_329_ro.pdf

(6)

Rata succesului a fost de aproximativ 6,5%: Zsolt Darvas și Alvaro Leandro, „The Limitations of Policy Coordination in the Euro Area under the European Semester” (Limitele coordonării politicilor în zona euro în cadrul semestrului european), Bruegel, noiembrie 2015.

(7)

Conform comunicatului de presă al Comisiei din 22 octombrie 2015 privind sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene pentru netranspunerea de către șase țări a Directivei privind redresarea și rezoluția instituțiilor bancare.

(8)

Luxemburg, Polonia, Republica Cehă, România, Suedia și Țările de Jos.

(9)

Belgia, Cipru, Estonia, Grecia, Italia, Luxemburg, Polonia, România, Slovenia și Suedia; comunicatul de presă al Comisiei din 10 decembrie 2015.


AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (18.2.2016)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la monitorizarea aplicării dreptului Uniunii: Raportul anual pe 2014

(2015/2326(INI))

Raportoare pentru aviz: Agnieszka Kozłowska-Rajewicz

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază că Comisia are competența și datoria de a verifica aplicarea legislației UE și de a deschide proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre care nu își îndeplinesc obligațiile ce le revin în temeiul tratatelor; invită, cu toate acestea, Comisia ca, înainte de a iniția o procedură oficială de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, să acorde prioritate inițiativei EU Pilot și să inițieze un dialog cu statul membru în cauză; reamintește statelor membre că dreptul Uniunii face parte integrantă din dreptul lor național și că au responsabilitatea de a-l aplica corect;

2.  observă că transpunerea la timp și corectă a dreptului UE în legislația națională și existența unui cadrul legislativ intern clar ar trebui să constituie o prioritate pentru statele membre, astfel încât să se reducă numărul cazurilor de încălcare a dreptului UE, oferind totodată cetățenilor și întreprinderilor beneficiile scontate printr-o aplicare efectivă și eficientă a acestuia;

3.  subliniază rolul important pe care îl au partenerii sociali, organizațiile societății civile și alți actori în elaborarea legislației și în monitorizarea și semnalarea deficiențelor de transpunere și aplicare a dreptului UE de către statele membre; ia act de recunoașterea de către Comisie a rolului acestor actori, prin lansarea, în 2014, a unor noi instrumente care facilitează acest proces; încurajează actorii implicați să manifeste vigilență în acest sens pe viitor;

4.  subliniază că, în 2014, au fost depuse 3 715 de noi plângeri, Comisia primind cel mai ridicat număr de plângeri noi (666) din 2011 în domeniile ocupării forței de muncă, afacerilor sociale și incluziunii(1); reamintește că nepunerea în practică, aplicarea incorectă sau neaplicarea legislației UE de către statele membre face ca această legislație să fie ineficientă, reduce în mod semnificativ drepturile sociale și de muncă, fiind probabil necesare o serie de măsuri suplimentare la nivelul UE, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității;

5.  subliniază faptul că în 2014 Curtea de Justiție nu a pronunțat hotărâri semnificative în domeniul ocupării forței de muncă, afacerilor sociale și incluziunii;

6.  atrage atenția asupra faptului că, dintre cele 2 341 de plângeri tratate de rețeaua europeană SOLVIT în 2014, 1 458 vizau accesul la drepturile de securitate socială și la utilizarea acestora, în temeiul Regulamentului (CE) nr. 883/2004, majoritatea lor referindu-se la prestațiile pentru copii, la pensii și la indemnizațiile de șomaj;

7.  invită Comisia să propună o revizuire, de mult timp necesară, a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 și a regulamentului conex de punere în aplicare, astfel încât toată lumea să poate beneficia pe deplin de drepturile de securitate socială; le reamintește statelor membre obligația de a coopera strâns în acest sens, astfel încât cetățenii mobili ai UE să nu fie privați de drepturile lor; invită Comisia administrativă pentru coordonarea sistemelor de securitate socială să identifice în fiecare an problemele cele mai frecvente, să prezinte propuneri concrete cu privire la modalitățile de îmbunătățire a situației și să-și publice evaluările și propunerile;

8.  constată că, în 2014, numărul noilor cazuri de neîndeplinire a obligațiilor din cauza transpunerii tardive (17) în domeniul ocupării forței de muncă a înregistrat o ușoară creștere față de anul precedent (13), toate aceste cazuri având legătură cu dreptul muncii(2); reamintește că transpunerea tardivă a dreptului muncii este o problemă recurentă în unele state membre, care împiedică cetățenii să beneficieze de drepturile lor și să profite de avantajele dreptului Uniunii; subliniază că transpunerea tardivă sau incorectă a directivelor UE are un efect negativ asupra securității juridice în general și asupra caracterului echitabil al condițiilor de concurență pe piața unică; invită statele membre să ia măsuri atunci când este cazul, inclusiv măsuri legislative, pentru a asigura o transpunere concretă și benefică a directivelor UE în toate sistemele juridice naționale;

9.  subliniază că transpunerea cu întârziere reprezintă un obstacol în calea funcționării corecte a pieței interne și contravine intereselor cetățenilor și ale întreprinderilor, privându-i de unele de drepturi; invită, în acest sens, statele membre să transpună cât mai curând Directiva 2011/24/UE privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul serviciilor medicale transfrontaliere, pentru a garanta accesul tuturor europenilor la servicii medicale de calitate în alt stat membru;

10.  subliniază că, la sfârșitul anului 2014, erau deschise 1 347 de cazuri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, dintre care 72 legate de ocuparea forței de muncă(3);

11.  salută faptul că, în cadrul Programului său privind o reglementare adecvată și funcțională (REFIT), Comisia acordă o atenție deosebită implementării și asigurării respectării legislației UE, pentru a preveni și a limita numărul de cazuri de transpunere întârziată în statele membre;

12.  remarcă că motivele transpunerii tardive variază de la țară la țară; invită insistent Comisia să realizeze o analiză aprofundată a situației din statele membre, pentru a cunoaște în detaliu situația în acest domeniu și a combate pe viitor transpunerile întârziate, propunând soluții compatibile cu contingențele juridice din anumite state membre;

13.  salută eforturile Comisiei din ultimii cinci ani pentru a reduce numărul procedurilor oficiale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, recurgând la dialoguri structurate eficace cu statele membre, inițiate în cadrul inițiativei EU Pilot înainte de a deschide procedura oficială de constatare a neîndeplinirii obligațiilor;

14.  invită insistent Comisia ca, la elaborarea și evaluarea legislației, să ia în considerare potențialele sale beneficii și dificultăți pentru IMM-uri, acestea reprezentând 99 % din întreprinderile europene și asigurând 85 % din locurile de muncă noi; subliniază, în această privință, că este necesară aplicarea principiului „gândește mai întâi la scară mică”; subliniază necesitatea evaluării nu numai a efectelor pe termen scurt, ci și a valorii pe termen lung a legislației; subliniază totodată că toți angajații au dreptul la un nivel maxim de protecție în ceea ce privește sănătatea și siguranța la locul de muncă, indiferent de dimensiunea întreprinderii în care sunt angajați;

15.  solicită adoptarea unor măsuri suplimentare pentru eficacitatea monitorizării și asigurării respectării legislației, inclusiv a transpunerii la timp și a îndeplinirii obiectivelor sale, precum și pentru eliminarea lacunelor cu efecte nefaste, acolo unde acestea există; subliniază că, pentru a facilita respectarea legislației, aceasta trebuie să fie clar formulată;

16.  subliniază, cu toate acestea, că legislația UE impune doar standarde minime care pot fi îmbunătățite de statele membre în legislația lor națională;

17.  consideră că evaluările de impact ar trebui să includă verificări legate de IMM-uri și de competitivitate, pentru a se asigura că noile acte legislative nu impun întreprinderilor, și în special IMM-urilor, sarcini excesive;

18.  salută eforturile Comisiei din ultimii ani și ia act de ansamblul măsurilor adoptate pentru a asista statele membre în procesul de implementare, cum ar fi tabele de corespondență, un tablou de bord anual și oferirea unor orientări; salută faptul că Comisia oferă planuri de implementare pentru a înlesni aplicarea dreptului UE cu eficacitate și fără întârzieri; subliniază importanța monitorizării de către Comisie a modului în care statele membre utilizează planurile de punere în aplicare;

19.  ia act de revizuirea în curs a legislației existente de către Comisie, în cadrul Agendei sale pentru o mai bună legiferare, care urmărește asigurarea unei calități optimale a legislației UE în privința transparenței, consultării cetățenilor, implementării și respectării principiului subsidiarității; solicită, prin urmare, Comisiei să-și coordoneze acțiunile cu cele ale statelor membre și ale Parlamentului European într-un stadiu incipient al procesului legislativ, pentru a asigura o implementare mai eficientă a dreptului UE, având în vedere faptul că dereglementarea, suprareglementarea și nereglementarea pot cauza prejudicii mai mari pentru întreprinderi, precum și în privința ocupării forței de muncă; subliniază însă că această coordonare nu trebuie să aducă atingere prerogativelor legislatorului și trebuie să respecte întru totul procedura legislativă ordinară și legitimitatea democratică a statelor membre;

20.  subliniază că principiul egalității de tratament și nediscriminării este clar stabilit în dreptul UE și trebuie, prin urmare, luat în considerare și respectat la elaborarea legislației UE;

21.  invită Comisia să-și îmbunătățească cooperarea cu statele membre în vederea accelerării procesului de corectare a cazurilor de încălcare a dreptului UE, atunci când este cazul; subliniază că această cooperare trebuie să fie transparentă și deschisă controlului parlamentar;

22.  invită Comisia să revizuiască cadrul destinat prezentării de către statele membre a informațiilor justificative privind modul în care transpun directivele în legislația națională;

23.  invită Comisia să acorde statelor membre un sprijin mai consistent pentru implementarea și aplicarea corectă a dreptului UE, oferindu-le instrumente adaptate, cum ar fi planuri detaliate de punere în aplicare și documente de orientare, rezultând dintr-o cooperare mai strânsă între Comisie și statele membre în stadiul inițial al procesului legislativ; consideră că un dialog regulat cu partenerii sociali constituie una dintre modalitățile esențiale prin care statele membre pot asigura o implementare efectivă a dreptului muncii al UE;

24.  subliniază că o consolidare a inspectoratelor muncii din statele membre este esențială pentru implementarea efectivă a dreptului muncii al UE;

25.  salută instrumentele create de Comisie pentru a oferi sprijin actorilor implicați, cum ar fi portalul „Europa ta”, SOLVIT și CHAP, însă regretă faptul că aceste instrumente sunt încă prea puțin cunoscute și utilizate.

26.  invită statele membre să prezinte Comisiei informații mai clare și mai detaliate privind transpunerea directivelor, pentru a permite o mai bună evaluare.

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

17.2.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

44

10

0

Membri titulari prezenți la votul final

Laura Agea, Guillaume Balas, Brando Benifei, Mara Bizzotto, Vilija Blinkevičiūtė, Enrique Calvet Chambon, David Casa, Ole Christensen, Jane Collins, Martina Dlabajová, Lampros Fountoulis, Elena Gentile, Arne Gericke, Marian Harkin, Czesław Hoc, Danuta Jazłowiecka, Agnes Jongerius, Jan Keller, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Kostadinka Kuneva, Jean Lambert, Jérôme Lavrilleux, Patrick Le Hyaric, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Javi López, Thomas Mann, Dominique Martin, Joëlle Mélin, Elisabeth Morin-Chartier, Emilian Pavel, João Pimenta Lopes, Marek Plura, Terry Reintke, Sofia Ribeiro, Maria João Rodrigues, Claude Rolin, Anne Sander, Sven Schulze, Siôn Simon, Jutta Steinruck, Romana Tomc, Ulrike Trebesius, Marita Ulvskog, Renate Weber, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Amjad Bashir, Tania González Peñas, Miapetra Kumpula-Natri, António Marinho e Pinto, Tamás Meszerics, Neoklis Sylikiotis, Ivo Vajgl

(1)

„Monitorizarea punerii în aplicare a dreptului Uniunii, Raport anual 2014” – (COM(2015)0329), p. 8.

(2)

Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Partea I - Domeniile de politică (alăturat documentului „Monitorizarea punerii în aplicare a dreptului Uniunii: Raportul anual pe 2014”), p. 40.

(3)

„Monitorizarea punerii în aplicare a dreptului Uniunii: Raportul anual pe 2014” – (COM(2015)0329), p. 15.


AVIZ al Comisiei pentru petiții (22.4.2016)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la monitorizarea aplicării dreptului Uniunii: Raportul anual pe 2014

(2015/2326(INI))

Raportoare pentru aviz: Cecilia Wikström

SUGESTII

Comisia pentru petiții recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reiterează că problemele de aplicare și asigurare a respectării dreptului UE sunt departe de a fi recente și impun o aplicare efectivă a normelor comune ale UE în statele membre, lucru vital pentru a crește credibilitatea Uniunii și a veni în întâmpinarea așteptărilor cetățenilor în ceea ce privește beneficiile aduse de UE;

2.  subliniază rolul esențial al Comisiei, care supervizează aplicarea dreptului UE și prezintă un raport anual Parlamentului și Consiliului; solicită Comisiei să-și continue rolul activ, prin dezvoltarea unor diferite instrumente care să îmbunătățească implementarea, asigurarea respectării și conformitatea cu dreptul UE în statele membre și să ofere în următorul său raport anual, pe lângă datele privind implementarea directivelor UE, și informații privind aplicarea regulamentelor UE;

3.  subliniază că Parlamentul are un rol esențial și prin faptul că exercită un control politic asupra acțiunilor de executare ale Comisiei, examinând rapoartele anuale privind monitorizarea aplicării dreptului UE și adoptând rezoluții parlamentare pe această temă; sugerează că Parlamentul ar putea contribui mai mult la transpunerea la timp și corectă a legislației UE, comunicându-și expertiza acumulată în procesul decizional legislativ prin intermediul unor contacte stabilite în prealabil cu parlamentele naționale;

4.  recunoaște importanța petițiilor și întrebărilor primite de Parlament în temeiul articolului 227 din TFUE, care conduc adesea la deschiderea de către Comisie a unor proceduri pentru nerespectarea obligațiilor împotriva statelor membre; subliniază că plângerile cetățenilor constituie una dintre principalele surse pentru identificarea punctelor slabe și detectarea aplicării deficitare și a încălcării dreptului UE de către statele membre, precum și o sursă de informare pentru Comisie; constată că în 2014 unii membri ai organizațiilor cetățenilor și întreprinderilor, ai ONG-urilor și ai altor organizații au continuat să fie foarte activi în raportarea încălcărilor prezumate ale dreptului UE și, ca urmare, numărul total al plângerilor deschise în anul respectiv a crescut cu aproximativ 5,7 % și au fost inițiate 1 208 de noi dosare EU Pilot; ia act totodată de numărul plângerilor tratate și al dosarelor EU Pilot din 2014 și apreciază faptul că procentul de soluționare a dosarelor EU Pilot a fost de 75 %, aceasta dovedindu-se a fi o metodă rapidă și eficientă de soluționare a problemelor;

5.  recunoaște impactul unei aplicări efective a dreptului UE asupra consolidării credibilității instituțiilor UE; apreciază importanța acordată în raportul anual al Comisiei petițiilor depuse de cetățeni, întreprinderi și organizații ale societății civile, ca modalitate secundară importantă de monitorizare a aplicării dreptului UE și de identificare a eventualelor sale lacune, pe baza expresiei directe a opiniilor și experiențelor cetățenilor, care se alătură căii principale de expresie democratică în alegeri și referendumuri, un drept fundamental consacrat în Tratatul de la Lisabona și un element important al cetățeniei europene;

6.  subliniază că formele diferite de implementare și transpunere a dreptului UE în statele membre creează obstacole continue pentru întreprinderi și pentru cetățeni, în special cei care doresc să profite de realizările pieței interne și să trăiască, să muncească, să facă afaceri sau să studieze în alt stat membru; subliniază că întârzierile de transpunere au, de asemenea, un impact negativ asupra securității juridice; își reiterează opinia că Comisia ar trebui să facă din respectarea dreptului UE o adevărată prioritate politică, printr-o cooperare eficientă cu instituțiile, acordând o atenție deosebită Consiliului, în special prin recurgerea sistematică la tabelele de corespondență, precum și cu statele membre și cu alte părți interesate; subliniază că este în primul rând de responsabilitatea statelor membre să implementeze și să aplice corect dreptul UE;

7.  ia act de garanțiile administrative acordate petiționarilor, cum ar fi oferirea de informații la timp și notificările legate de plângerile lor, după cum a solicitat Comisia pentru petiții în avizul său din 2015 privind raportul menționat anterior; regretă, cu toate acestea, întârzierile în primirea răspunsurilor din partea Comisiei în cazul a numeroase petiții, atunci când i se solicită avizul, și invită insistent Comisia să-și îmbunătățească practicile actuale, pentru a informa cetățenii în timp util și în mod adecvat cu privire la acțiunile întreprinse și la măsurile luate ca urmare a tratării plângerilor lor; subliniază că calitatea tratării fiecărei petiții de către Comisie nu ar trebui în nici un caz să scadă ca urmare a creșterii numărului petițiilor primite;

8.  ia act de efectele pozitive ale programului pilot al UE pentru schimbul de informații între Comisie și statele membre, precum și ale celui pentru soluționarea problemelor legate de aplicarea dreptului UE la nivel național și solicită Comisiei să acorde o atenție specială executării efective a deciziilor luate în cursul procesului EU Pilot și reexaminării interne a acestora; subliniază că acestea pot constitui o sursă valoroasă de informații în cazul petițiilor pendinte și invită Comisia să implice petiționarii în tratarea cazurilor EU Pilot inițiate ca urmare a petițiilor, pentru a facilita, printre altele, dialogul între petiționari și autoritățile naționale în cauză; salută eforturile crescute ale statelor membre de a soluționa cazurile de nerespectare a obligațiilor înaintea deschiderii unei proceduri în instanță; constată că hotărârile preliminare contribuie la clarificarea unor nelămuriri privind aplicarea dreptului UE și pot evita deschiderea procedurilor în încălcarea obligațiilor;

9.  solicită Parlamentului și în special Comisiei pentru petiții să desfășoare campanii de informare cu privire la sistemul de plângeri ale cetățenilor pentru încălcări ale dreptului UE, la proiectul „EU Pilot” și la procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, promovând o utilizare mai extinsă și facilitând accesul publicului la informații prin intermediul site-ului internet al PE;

10.  salută angajamentul serviciilor Comisiei pentru a consolida schimbul de informații cu Comisia pentru petiții și își reiterează solicitarea pentru o mai bună comunicare între cele două părți, în special cu privire la inițierea și desfășurarea de către Comisie a procedurilor în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, inclusiv procedura „EU Pilot”; solicită, de asemenea, mai multe eforturi pentru a oferi informații Comisiei pentru petiții într-un interval de timp rezonabil, permițându-i astfel să răspundă într-un mod mai eficace la solicitările cetățenilor; reamintește că a solicitat în repetate rânduri Comisiei să ia în considerare, în acțiunile sale de monitorizare și în activitatea sa legislativă, rapoartele și constatările Comisiei pentru petiții;

11.  salută îmbunătățirea informării cetățenilor de către Comisie cu privire la drepturile lor și la mecanismele adecvate de reclamație, prin intermediul paginilor de internet, al bazelor de date, al unor formulare mai simple de depunere a plângerilor și al instrumentelor de soluționare a problemelor online, care urmăresc creșterea transparenței; salută, în această privință, mai buna accesibilitate online a deciziilor privind nerespectarea obligațiilor, precum și modernizarea secțiunilor „Aplicarea dreptului Uniunii” și „Drepturile dumneavoastră” de pe portalului internet Europa, care oferă cetățenilor informații importante cu privire la modul în care dreptul UE este aplicat în statele membre, precum și cu privire la modul în care pot depune o plângere; subliniază că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a asigura un acces optimizat la informațiile privind aplicarea dreptului UE și instrumentele de soluționare a problemelor, precum și pentru a îmbunătăți modul de tratare a plângerilor cetățenilor și întreprinderilor din UE cu privire la încălcările dreptului UE;

12.  invită Comisia să interconecteze toate portalurile, punctele de acces și site-urile de informare într-un portal unic, care să ofere cetățenilor un acces facil la formulare de plângere online și informații ușor de înțeles privind procedurile pentru nerespectarea obligațiilor; solicită, de asemenea, Comisiei să includă în următorul său raport de monitorizare informații mai detaliate privind utilizarea acestor portaluri;

13.  regretă că unele petiții depuse de cetățenii UE se referă încă la încălcări ale dreptului UE; subliniază că petițiile se referă în principal la încălcări prezumate ale dreptului UE în domeniul drepturilor fundamentale, inclusiv ale drepturilor persoanelor care aparțin minorităților și ale persoanelor cu dizabilități, în domeniul discriminării, inclusiv discriminarea pe motive de cetățenie, precum și în domeniile pieței interne, liberei circulații, transportului, mediului, educației, ocupării forței de muncă și serviciilor medicale; consideră că aceste petiții demonstrează că încă mai există cazuri frecvente și răspândite de transpunere tardivă sau incompletă și de aplicarea eronată a dreptului UE, și subliniază că statele membre ar trebui să implementeze și să execute efectiv dispozițiile dreptului UE și să legifereze respectând în totalitate valorile fundamentale și principiile consacrate în tratate și în Carta Drepturilor Fundamentale a UE; invită statele membre să îmbunătățească substanțial calitatea schimburilor de informații cu Comisia pentru petiții, precum și clarificările oferite; subliniază necesitatea prezenței reprezentanților statelor membre la reuniunile Comisiei pentru petiții și a unui dialog echilibrat cu aceștia privind petițiile tratate; sugerează o integrare mai eficace a mecanismelor preventive;

14.  reamintește că domeniul cooperării polițienești și judiciare în materie penală (cunoscut anterior sub denumirea de „al treilea pilon”) este frecvent abordat în petiții de persoanele fizice; ia act de faptul că, în urma tratării mai multor petiții, se identifică frecvent deficiențe persistente, cum ar fi termenele lungi ale procedurilor judiciare naționale referitoare la chestiuni legate de dreptul UE; subliniază utilitatea și caracterul adecvat al hotărârilor preliminare ale Curții de Justiție a UE ca orientare pentru aceste cazuri, și regretă utilizarea limitată a acestei proceduri de instanțele naționale; salută, prin urmare, extinderea competențelor Comisiei pentru a include cooperarea polițienească și judiciară începând cu 1 decembrie 2014; reamintește că examinarea și tratarea petițiilor este independentă de procedurile judiciare naționale și o natură diferită de acestea;

15.  subliniază importanța planurilor de implementare adoptate de Comisie pentru a asista și a orienta statele membre astfel încât acestea să transpună clar, corect și la timp directivele UE, ceea ce este necesar pentru ca UE să funcționeze în mod eficient și viabil; salută importanța acordată agendei pentru o mai bună legiferare și ia act de monitorizarea adecvării reglementărilor UE prin programul REFIT, în raportul anual privind monitorizarea aplicării dreptului UE; solicită Comisiei să implice activ toți actorii, în special partenerii sociali, organizațiile de consumatori și ONG-urile, în evaluarea impactului legislației UE, să efectueze verificări ale proporționalității și subsidiarității (ex ante) și să monitorizeze implementarea (ex post); invită Comisia să includă în evaluarea pe care o realizează și estimarea și reducerea complicațiilor administrative cu care se confruntă cetățenii și să țină seama de impactul economic, social și ambiental mai larg al legislației UE, precum și examineze avantajele și valorile legislației UE; reamintește Comisiei să aplice principiul egalității de tratament între statele membre și al imparțialității în monitorizarea aplicării dreptului UE; speră o îmbunătățire a calității legislației UE și un impact pozitiv al acesteia asupra numărului de petiții adresate;

16.  subliniază că este necesară o atitudine mai curajoasă a Comisiei Europene atunci când examinează petițiile care semnalează probleme legate de drepturile fundamentale, respectând însă totodată principiul subsidiarității.

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

19.4.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

26

0

4

Membri titulari prezenți la votul final

Marina Albiol Guzmán, Margrete Auken, Alberto Cirio, Pál Csáky, Miriam Dalli, Rosa Estaràs Ferragut, Eleonora Evi, Peter Jahr, Rikke Karlsson, Jude Kirton-Darling, Notis Marias, Edouard Martin, Roberta Metsola, Marlene Mizzi, Julia Pitera, Gabriele Preuß, Eleni Theocharous, Jarosław Wałęsa, Cecilia Wikström, Tatjana Ždanoka

Membri supleanți prezenți la votul final

Enrique Calvet Chambon, Kostadinka Kuneva, Miltiadis Kyrkos, Jérôme Lavrilleux, Julia Reda, Ángela Vallina, Rainer Wieland

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

José Blanco López, Martina Dlabajová, Zbigniew Kuźmiuk


REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

5.9.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

16

2

1

Membri titulari prezenţi la votul final

Joëlle Bergeron, Marie-Christine Boutonnet, Jean-Marie Cavada, Kostas Chrysogonos, Therese Comodini Cachia, Mady Delvaux, Mary Honeyball, Dietmar Köster, Gilles Lebreton, Evelyn Regner, Pavel Svoboda, Axel Voss, Tadeusz Zwiefka

Membri supleanți prezenți la votul final

Pascal Durand, Heidi Hautala, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Stefano Maullu, Virginie Rozière, Cecilia Wikström

Notă juridică