Procedură : 2016/2009(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0345/2016

Texte depuse :

A8-0345/2016

Dezbateri :

PV 12/12/2016 - 15
CRE 12/12/2016 - 15

Voturi :

PV 13/12/2016 - 5.4
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2016)0485

RAPORT     
PDF 1026kWORD 126k
24.11.2016
PE 585.807v02-00 A8-0345/2016

referitor la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015

(2016/2009(INI))

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

Raportor: József Nagy

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri constituționale
 AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen
 AVIZ al Comisiei pentru petiții
 REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND
 VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015

(2016/2009(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000 (denumită în continuare „Carta”), proclamată la 12 decembrie 2007 la Strasbourg și intrată în vigoare odată cu Tratatul de la Lisabona în decembrie 2009,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite în 1948,

–  având în vedere tratatele ONU privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și jurisprudența organismelor ONU,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap, adoptată la New York, la 13 decembrie 2006 și ratificată de UE la 23 decembrie 2010,

–  având în vedere observațiile finale adoptate în octombrie 2015 de Comitetul UNCRPD,

–  având în vedere Convenția ONU privind drepturile copilului, adoptată la New York, la 20 noiembrie 1989,

–  având în vedere următoarele Observații generale ale Convenției ONU privind drepturile copilului: 6 (2005) privind tratamentul minorilor neînsoțiți și al celor separați de familie în afara țării de origine, nr. 7 (2005) privind respectarea drepturilor copilului în copilăria timpurie, nr. 9 (2006) privind drepturile copiilor cu handicap, nr. 10 (2007) privind drepturile copiilor în cadrul justiției juvenile, nr. 12 (2009) privind dreptul copilului de a fi ascultat, nr. 13 (2011) privind dreptul copilului la protecție împotriva oricărei forme de violență și nr. 14 (2013) privind dreptul copilului ca interesul superior al acestuia să fie considerat primordial,

–  având în vedere Convenția ONU din 1979 privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei și Platforma de acțiune de la Beijing, precum și rezoluțiile sale din 25 februarie 2014 cu recomandări către Comisie referitoare la combaterea violenței împotriva femeilor(1) și din 6 februarie 2014 referitoare la Comunicarea Comisiei intitulată „Către eliminarea mutilării genitale feminine”(2) și concluziile Consiliului din 5 iunie 2014 referitoare la prevenirea și combaterea tuturor formelor de violență împotriva femeilor și fetelor, inclusiv a mutilării genitale feminine,

–  având în vedere Convenția ONU din 1951 și Protocolul din 1967 la aceasta privind statutul refugiaților,

–  având în vedere Convenția internațională din 1990 privind protecția drepturilor tuturor lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora,

–  având în vedere Convenția ONU din 1949 pentru suprimarea traficului de persoane și a exploatării sau a prostituării semenilor,

–  având în vedere principiile și orientările privind drepturile omului la frontierele internaționale, recomandate de Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere raportul din 22 iulie 2014 al raportorului special al ONU pentru promovarea adevărului, dreptății, reparațiilor și garanțiilor de nerepetare,

–  având în vedere Strategia regională de implementare a Planului internațional de la Madrid din 2002 referitor la acțiunile privind îmbătrânirea,

–  având în vedere principiile referitoare la statutul instituțiilor naționale pentru promovarea și protecția drepturilor omului („Principiile de la Paris”), anexate la Rezoluția 48/134 a Adunării Generale a ONU,

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO), jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în special cauzele 18766/11 și 36030/11, convențiile, recomandările, rezoluțiile și rapoartele Adunării Parlamentare, ale Comitetului de Miniștri, ale comisarului pentru drepturile omului și ale Comisiei de la Veneția a Consiliului Europei,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul),

–  având în vedere Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale a Consiliului Europei și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare,

–  având în vedere Rezoluția 1985 (2014) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei - „Situația și drepturile minorităților naționale în Europa”,

–  având în vedere Carta Consiliului Europei privind educația pentru o cetățenie democratică și educația cu privire la drepturile omului,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de ființe umane,

–  având în vedere Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică(3),

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 9 decembrie 2013 cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre(4),

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale(5),

–  având în vedere Decizia-cadru 2008/913/JAI a Consiliului din 28 noiembrie 2008 privind combaterea anumitor forme și expresii ale rasismului și xenofobiei prin intermediul dreptului penal(6),

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(7),

–  având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii(8),

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(9),

–  având în vedere Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului cu privire la serviciile mass-media audiovizuale(10), precum și rezultatele consultării publice organizată de Comisie în perioada iulie-septembrie 2015,

–  având în vedere Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului(11),

–  având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului(12),

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului(13),

–  având în vedere directivele privind drepturile procedurale ale persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale,

–  având în vedere pachetul privind protecția datelor, adoptat în decembrie 2015,

–  având în vedere Regulamentul de instituire a unei Agenții Europene pentru Paza de Frontieră și de Coastă și Directiva privind procedurile de azil,

–  având în vedere concluziile Președinției Consiliului European de la Barcelona din 15-16 martie 2002,

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020) adoptat în cadrul concluziilor Consiliului din 7 martie 2011,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 15 iunie 2011 privind educația și îngrijirea copiilor preșcolari,

–  având în vedere concluziile Consiliului Justiție și Afaceri Interne din 5-6 iunie 2014 privind politica de integrare a imigranților în Uniunea Europeană,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 19 iunie 2015 privind oportunitățile egale pentru femei și bărbați în ceea ce privește veniturile: eliminarea disparității de gen în ceea ce privește pensiile,

–  având în vedere declarația trioului de președinții ale UE referitoare la egalitatea de gen din 7 decembrie 2015,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 16 iunie 2016 privind egalitatea pentru persoanele LGBTI,

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la Planul de acțiune privind drepturile omului și democrația 2015-2019,

–  având în vedere Declarația privind promovarea cetățeniei și a valorilor comune ale libertății, toleranței și nediscriminării prin educație (Declarația de la Paris),

–  având în vedere orientările pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului în cazul persoanelor lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), adoptate de Consiliul Afaceri Externe la 24 iunie 2013,

–  având în vedere orientările Uniunii Europene privind apărătorii drepturilor omului,

–  având în vedere sondajul Eurobarometru intitulat „Discriminarea în UE în 2015”,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Un nou cadru al UE pentru consolidarea statului de drept” (COM(2014)0158) și concluziile Consiliului intitulate „Asigurarea respectării statului de drept în Uniunea Europeană”,

–  având în vedere documentul Comisiei Europene intitulat „Listă de acțiuni pentru promovarea egalității pentru persoanele LGBTI”,

–  având în vedere Raportul Comisiei din 2015 privind egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană (SWD(2016)0054),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Plan de acțiune pentru integrarea resortisanților țărilor terțe” (COM(2016)0377),

–  având în vedere Strategia Europa 2020, în special obiectivele sale privind sărăcia și excluziunea socială,

–  având în vedere publicația OCDE/UE intitulată Indicators of Immigration Integration 2015 – Settling In (Indicatori ai integrării imigranților în 2015 - instalarea),

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Către investiții sociale pentru promovarea creșterii și coeziunii (COM(2013)0083)”, precum și recomandarea acesteia intitulată „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”,

–  având în vedere Raportul intermediar al Comisiei din 29 mai 2013 privind obiectivele de la Barcelona, intitulat „Dezvoltarea serviciilor de îngrijire a copiilor în Europa pentru o creștere durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2013)0322),

–  având în vedere Strategia UE pentru eradicarea traficului de ființe umane pentru perioada 2012-2016 (COM(2012)0286), în special dispozițiile privind finanțarea acordată pentru dezvoltarea unor orientări privind sistemele de protecție a copilului, precum și schimbul de bune practici,

  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Un cadru UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor până în 2020” (COM(2011)0173) și concluziile Consiliului European din 24 iunie 2011,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Progrese înregistrate în punerea în aplicare a strategiilor naționale de integrare a romilor” (COM(2013)0454),

–  având în vedere Raportul Comisiei pe 2015 privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE (COM(2016)0265) și documentele de lucru însoțitoare,

–  având în vedere Raportul Comisiei din 2013 privind cetățenia UE intitulat „Cetățeni ai UE: drepturile dumneavoastră, viitorul dumneavoastră” COM(2013)0269,

–  având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Evaluarea punerii în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor și a Recomandării Consiliului cu privire la măsurile de integrare efectivă a romilor în statele membre” (COM(2016)0424),

–  având în vedere Raportul anticorupție al UE, elaborat de Comisie (COM(2014)0038),

–  având în vedere Agenda europeană privind migrația (COM(2015)0240),

–  având în vedere Agenda europeană privind securitatea (COM(2015)0185),

–  având în vedere concluziile colocviului anual al Comisiei din 2015 privind drepturile fundamentale,

–  având în vedere rezultatele consultării publice care au contribuit la Colocviul anual din 2016 privind drepturile fundamentale cu tema „Pluralismul mijloacelor de informare în masă și democrația”,

–  având în vedere propunerea de directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426),

–  având în vedere propunerea Comisiei în ceea ce privește aderarea UE la Convenția de la Istanbul a Consiliului Europei,

–  având în vedere rezoluția Parlamentului European din 12 decembrie 2013 referitoare la progresele înregistrate în implementarea strategiilor naționale de integrare a romilor(14),

–  având în vedere rezoluția Parlamentului European din 4 februarie 2014 referitoare la foaia de parcurs a UE împotriva homofobiei și a discriminării pe motiv de orientare sexuală și identitate de gen(15),

–  având în vedere rezoluțiile Parlamentului European referitoare la egalitatea de gen,

–  având în vedere rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la situația minorilor neînsoțiți în UE(16),

–  având în vedere rezoluțiile sale referitoare la drepturile fundamentale și la drepturile omului, în special cea din 8 septembrie 2015 referitoare la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană (2013-2014)(17),

–  având în vedere rezoluțiile sale privind migrația, în special cea mai recentă, din 12 aprilie 2016, referitoare la situația din Mediterana și la necesitatea unei abordări globale a migrației de către UE(18),

–  având în vedere rezoluția sa din 8 iunie 2005 referitoare la protecția minorităților și politicile de combatere a discriminărilor într-o Europă extinsă(19),

  având în vedere rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului(20),

  având în vedere rezoluția sa din 11 septembrie 2013 referitoare la limbile europene amenințate de dispariție și la diversitatea lingvistică din Uniunea Europeană(21),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 aprilie 2015 referitoare la Ziua internațională a romilor – atitudini antițigănești în Europa și recunoașterea de către UE a Zilei de comemorare a genocidului împotriva romilor în Al Doilea Război Mondial(22),

–  având în vedere rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la Carta UE: norme standard pentru libertatea mass-mediei în UE(23),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(24),

–  având în vedere decizia Ombudsmanului European prin care a închis ancheta sa din proprie inițiativă OI/8/2014/AN privind Comisia Europeană,

–  având în vedere avizul 2/2013 al Curții de Justiție a Uniunii Europene(CJUE) privind proiectul de acord referitor la aderarea UE la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO),

–  având în vedere hotărârile și jurisprudența CJUE, precum și jurisprudența curților constituționale naționale, care utilizează Carta drept referință pentru interpretarea legislației naționale, în special cauzele C-83/14, C-360/10, C-70/10, C-390/12, C-199/12, C-200/12, C-201/12, C-404/15, C-659/15, C-362/14,

–  având în vedere Raportul anual pe 2016 privind drepturile fundamentale al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA),

–  având în vedere Manualul legislației europene referitoare la drepturile copilului elaborat de Agenția pentru Drepturi Fundamentale (2015),

–  având în vedere studiul Agenției pentru Drepturi Fundamentale intitulat „O justiție în interesul copilului – perspective și experiențe ale specialiștilor în ceea ce privește participarea copiilor la procedurile judiciare penale și civile în 10 state membre ale UE” (2015),

–  având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale privind violența împotriva copiilor cu handicap: legislație, politici și programe în Uniunea Europeană (2015),

–  având în vedere sondajul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE privind LGBT (2013), raportul său intitulat „Condiția de trans în Uniunea Europeană Analiză comparativă a datelor obținute în urma sondajului UE privind LGBT” (2014), precum și raportul său în care a pus accentul pe situația drepturilor fundamentale ale persoanelor intersexuale (2015),

–  având în vedere raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale intitulat „Violența împotriva femeilor: un studiu la nivelul UE”,

–  având în vedere sondajul Agenției pentru Drepturi Fundamentale intitulat „Antisemitismul – o prezentare a datelor disponibile în Uniunea Europeană în perioada 2004-2015”,

–  având în vedere analiza juridică comparativă a Agenției pentru Drepturi Fundamentale intitulată „Protecția împotriva discriminării bazate pe orientare sexuală, identitate de gen și caracteristici sexuale în UE”,

–  având în vedere sondajele UE-MIDIS și sondajul privind romii efectuate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale,

–  având în vedere indicele pe 2015 privind egalitatea de gen elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Gen și raportul său din 2015, intitulat „Reconcilierea vieții profesionale cu viața de familie și cea privată în Uniunea Europeană: analiza politicii în domeniu”,

–  având în vedere „Studiul pentru identificarea și cartografierea datelor și resurselor existente privind violența sexuală împotriva femeilor în UE” elaborat de Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați,

–  având în vedere raportul Europol pe 2016 intitulat „Traficul de persoane în UE”,

–  având în vedere raportul Eurostat pe 2015 intitulat „Traficul de ființe umane”,

–  având în vedere studiile realizate de Fundația Europeană pentru Îmbunătățirea Condițiilor de Viață și de Muncă (Eurofund), intitulate „Working time and work-life balance in a life course perspective” - Eurofound (Programul de lucru și echilibrul dintre viața profesională și cea privată din perspectiva diferitelor etape ale vieții) (2013), „Caring for children and dependants: Effect on careers of young workers” (Îngrijirea copiilor și a persoanelor dependente: efectele asupra carierei tinerilor lucrători) (2013) și „Working and caring: Reconciliation measures in times of demographic change” (Viața profesională și îngrijirea altor persoane: măsuri de compatibilizare în contextul schimbărilor demografice) (2015),

–  având în vedere studiul din mai 2015 al Serviciului de cercetare al Parlamentului European, intitulat „Gender equality in employment and occupation - Directive 2006/54/EC: European Implementation Assessment” (Egalitatea de gen la angajare și în profesie - Directiva 2006/54/CE: evaluarea punerii în aplicare la nivel european),

–  având în vedere studiul realizat de Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii din cadrul Parlamentului, intitulat „Discriminarea generată de intersecția dintre gen și dizabilități”,

–  având în vedere audierea privind drepturile fundamentale a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, care a avut loc la 16 iunie 2016,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizele Comisiei pentru afaceri constituționale, Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și Comisiei pentru petiții (A8-0345/2016),

A.   întrucât este esențial să se protejeze toate drepturile fundamentale; întrucât Carta drepturilor fundamentale a devenit o componentă de sine stătătoare a tratatelor; întrucât se înregistrează numeroase încălcări ale drepturilor omului în UE și în statele sale membre, așa cum arată rapoartele elaborate de Comisia Europeană, Agenția pentru Drepturi Fundamentale (FRA), Consiliul Europei, ONU și ONG-uri;

B.   întrucât Uniunea Europeană este o comunitate întemeiată pe valorile respectului pentru demnitatea umană, libertate, democrație, egalitate, statul de drept și pe respectul pentru drepturile omului, inclusiv drepturile persoanelor din rândul minorităților;

C.   întrucât statul de drept este coloana vertebrală a democrației liberale europene și este unul dintre principiile fondatoare ale UE, care decurge din tradițiile constituționale comune ale tuturor statelor membre și întrucât respectarea statului de drept este o condiție prealabilă pentru protejarea drepturilor fundamentale și a obligațiilor prevăzute în tratate și în dreptul internațional;

D.   întrucât, în abordarea provocărilor actuale, UE și statele membre ar trebui să susțină și să asigure respectarea acestor valori în fiecare acțiune pe care o întreprind; întrucât modul în care este pus în aplicare statul de drept la nivel național joacă un rol esențial în asigurarea încrederii reciproce între statele membre și între sistemele lor juridice; întrucât, în temeiul articolului 17 din TUE, Comisia trebuie să asigure aplicarea tratatelor;

E.  întrucât instituțiile UE au inițiat deja proceduri pentru a soluționa așa-numita „dilemă de la Copenhaga”; întrucât evoluțiile recente au arătat că instrumentele și procesele pentru a asigura aplicarea deplină și corectă a principiilor și a valorilor din tratate trebuie revizuite și integrate, și că ar trebui creat un mecanism eficace pentru a remedia deficiențele restante și a asigura respectarea, protecția și promovarea principiilor și valorilor tratatelor în întreaga Uniune; întrucât acest mecanism trebuie să fie bazat pe elemente concrete, obiective, nediscriminatorii, iar evaluarea să se facă pe o poziție de egalitate, cu respectarea principiilor subsidiarității, necesității și proporționalității care să se aplice atât statelor membre, cât și instituțiilor Uniunii și să se bazeze pe o abordare treptată, care include atât o componentă preventivă, cât și una corectivă;

F.   întrucât Uniunea Europeană și-a asumat angajamentul de a respecta libertatea și pluralismul mass-mediei, precum și dreptul la informare și la libertatea de exprimare, consacrat în Carta drepturilor fundamentale și în CEDO;

G.  întrucât migrația face parte din viitorul Europei și este una dintre provocările timpurilor noastre deoarece face apel la responsabilitățile umanitare internaționale ale UE și ale statelor sale membre și reprezintă o oportunitate din motive demografice, necesitând o soluție de perspectivă, atât în materie de gestionare a crizelor pe termen scurt și mediu, cât și în materie de politici pe termen lung privind integrarea și includerea socială;

H.  întrucât dreptul la azil este garantat prin Convenția din 1951 privind statutul refugiaților (Convenția de la Geneva), prin Protocolul la aceasta din 31 ianuarie 1967, precum și prin Cartă;

I.   întrucât, în perioada septembrie-decembrie 2015, Comisia a adoptat 48 de decizii privind constatarea neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre pentru netranspunerea și nepunerea în aplicare pe deplin a legislației care constituie sistemul european comun de azil;

J.   întrucât, potrivit Organizației Internaționale pentru Migrație, „cel puțin 3 771 de persoane au murit sau au dispărut în 2015, în încercarea de a ajunge într-un loc sigur din Europa, ridicând numărul total al morților și dispăruților din ultimii 20 de ani la peste 30 000”;

K.   întrucât actele de terorism reprezintă una dintre cele mai grave încălcări ale drepturilor și libertăților fundamentale; întrucât este necesar să dispunem de instrumente adecvate pentru a proteja cetățenii și rezidenții UE și a răspunde în mod clar și pentru a combate astfel de încălcări în cadrul statului de drept;

L.   întrucât uciderea a opt jurnaliști la sediul revistei satirice „Charlie Hebdo” din 7 ianuarie 2015 a reprezentat o încercare de agresiune împotriva libertății mass-mediei, a libertății de exprimare și a libertății artelor în UE;

M.   întrucât este esențial ca, în toate acțiunile întreprinse de statele membre și de UE, să se respecte drepturile fundamentale și libertățile civile, inclusiv respectul pentru viața privată și viața de familie, dreptul la libertate și la securitate, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, prezumția de nevinovăție și dreptul la apărare, dreptul la o cale de atac eficace și la un proces echitabil, libertatea de exprimare și de informare, libertatea de gândire, de conștiință și de religie; reamintește că un control democratic eficace asupra măsurilor de securitate este esențial; întrucât securitatea cetățenilor europeni trebuie să protejeze drepturile și libertățile acestora; întrucât cele două principii sunt într-adevăr două fațete ale aceleiași monede;

N.   întrucât orice limitări ale drepturilor și libertăților recunoscute de către Cartă fac obiectul principiului proporționalității și necesității în conformitate cu articolul 52 din Cartă;

O.   întrucât competențele statelor membre trebuie să fie respectate în ceea ce privește serviciile de informații în conformitate cu articolul 72 din TFUE;

P.   întrucât Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă și în special articolul 15 alineatul (1) prevede că statele membre nu pot impune furnizorilor de servicii de transmitere, stocare și găzduire o obligație generală de monitorizare a informațiilor pe care le transmit sau le stochează sau o obligație generală de a căuta activ fapte sau circumstanțe care să indice activități ilicite;

Q.  întrucât, potrivit Comisiei, 75 de milioane de persoane anual sunt victime ale infracționalității în UE;

R.   întrucât traficul de persoane reprezintă o infracțiune gravă, săvârșită adesea în contextul criminalității organizate, care reprezintă un afront grav la adresa demnității umane și una dintre cele mai grave forme de încălcare a drepturilor fundamentale, afectează în mod disproporționat femeile și fetele și este interzis în mod explicit de Cartă;

S.  întrucât traficul de persoane în scopul exploatării sexuale continuă să fie forma cea mai răspândită; întrucât 76 % dintre victimele înregistrate în UE sunt femei; întrucât 70 % dintre victimele identificate ale traficului de ființe umane în UE sunt cetățeni ai UE;

T.  întrucât Directiva 2011/36/UE introduce prevederi comune, ținând seama de perspectiva de gen, pentru a întări prevenirea infracțiunii de trafic de ființe umane și protejarea victimelor acestuia;

U.   întrucât traficul de persoane și introducerea ilegală de migranți sunt două fenomene foarte distincte dar, în anumite situații, poate exista o legătură între ele;

V.  întrucât discriminarea, rasismul, xenofobia, discursul de incitare la ură și infracțiunile motivate de ură, rasism, xenofobie, prejudecăți față de religia sau convingerile, vârsta, handicapul, orientarea sexuală sau identitatea de gen ale unei persoane amenință valorile fundamentale ale UE și ale statelor sale membre; întrucât s-au multiplicat discursurile de incitare la ură în rândul forțelor politice, iar xenofobia și alte prejudecăți sunt în creștere la nivelul unor segmente importante ale populației, inclusiv pe internet; întrucât în combaterea discriminării, a rasismului și a xenofobiei este esențial să se asigure respectarea valorilor europene ale toleranței, diversității și respectului reciproc;

W.  întrucât persoanele pot fi expuse unor discriminări multiple și intersecționale; întrucât politicile care vizează un motiv de discriminare ar trebui să acorde atenție situației unor grupuri specifice care sunt susceptibile de a fi victime ale unor discriminări multiple care ar putea să se bazeze, printre altele, pe vârstă, rasă, religie, orientare sexuală, gen sau handicap;

X.   întrucât egalitatea dintre femei și bărbați este un principiu fundamental al UE, iar orice discriminare bazată pe gen este interzisă;

Y.   întrucât violența împotriva femeilor este o încălcare a drepturilor fundamentale care afectează toate nivelurile societății, indiferent de vârstă, educație, venit, poziție socială și țară de origine sau de reședință; întrucât inegalitatea de gen și stereotipurile bazate pe gen măresc riscul de violență și alte forme de exploatare și împiedică participarea deplină a femeilor în toate domeniile vieții;

Z.  întrucât, potrivit datelor statistice ale FRA privind violența împotriva femeilor, o femeie din trei în UE a fost victimă a violenței fizice sau sexuale, una din zece a suferit o formă de violență sexuală și o femeie din douăzeci a fost violată după vârsta de 15 ani;

AA.   întrucât violența bazată pe gen și violența împotriva femeilor sunt încă tolerate „în tăcere” în multe locuri și adesea nu sunt semnalate la poliție din cauza lipsei de încredere a victimelor în autorități; întrucât este necesară o abordare „toleranță zero”;

AB.  întrucât sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente sunt de competența statelor membre; întrucât, cu toate acestea, UE poate contribui la promovarea celor mai bune practici în rândul statelor membre;

AC.  întrucât este necesar să se garanteze accesul egal la asistență medicală, inclusiv la sănătatea sexuală și reproductivă, indiferent de handicapul, de situația economică și geografică a femeilor;

AD.  întrucât copiii sunt viitorul societății noastre și noi suntem răspunzători pentru prezentul lor; întrucât educația este una dintre cele mai bune modalități de transmitere a unor valori precum pacea, toleranța, coexistența, egalitatea, dreptatea și respectul pentru drepturile omului prin intermediul unor metode educative formale, non-formale și informale, în conformitate cu articolul 14 din Cartă;

AE.  întrucât liniile telefonice de asistență pentru copii, serviciile de informare și alte asemenea instrumente sunt utile ca mecanisme de conștientizare, sesizare și raportare a cazurilor legate de încălcarea drepturilor copiilor;

AF.  întrucât transmiterea în direct pe internet a unor abuzuri sexuale asupra copiilor nu mai este o simplă tendință în dezvoltare, ci o realitate curentă; întrucât copiii sunt expuși riscului de a deveni victime ale ademenirii online în scopuri sexuale, care, în cazurile cele mai grave, pot duce la acte sexuale prin constrângere și alte forme de abuz și întrucât nu sunt depuse suficiente eforturi pentru prevenirea abuzurilor sexuale asupra copiilor prin programe de educație și pentru întărirea cooperării judiciare între statele membre pentru combaterea rețelelor de pedofili;

AG.   întrucât dreptul la confidențialitate și la protecția datelor cu caracter personal este deosebit de important în ceea ce privește copiii, care reprezintă partea din societate cea mai lipsită de apărare;

AH.  întrucât, în conformitate cu articolul 37 din Convenția privind drepturile copiilor și cu principiul interesului superior al copilului, copiii neînsoțiți sau separați de familie nu ar trebui, ca regulă generală, să fie deținuți, ci ar trebui să se asigure plasarea lor într-un mediu sigur, unde să beneficieze de toată protecția, de toată asistența medicală și de toată educația necesare;

AI.  întrucât respectarea drepturilor persoanelor care aparțin minorităților este unul din principiile fondatoare ale UE; întrucât protecția eficace a minorităților trebuie să fie întărită; întrucât, ținând seama de creșterea populismului și a extremismului, ar trebui promovată conviețuirea cu minoritățile, precum și respectarea acestora; întrucât minoritățile contribuie la bogăția și diversitatea Europei; întrucât criza migrației a declanșat neîncredere și ură sporită împotriva comunităților minoritare din Europa;

AJ.   întrucât raportul ADF pe 2016 privind drepturile fundamentale a constatat că discriminarea și atitudine negativă față de romi continuă să ridice obstacole împotriva integrării efective a acestora; întrucât, potrivit sondajului Eurobarometru din 2015 privind discriminarea, originea etnică este considerată a fi motivul cel mai răspândit de discriminare;

AK.  întrucât romii din Europa, în mod individual sau ca grup, fac obiectul atitudinii negative față de romi, prejudecăților, rasismului, intoleranței, ostilității, discriminării și excluderii sociale sistematice în viața de zi cu zi; întrucât segregarea copiilor romi în școlarizare rămâne o problemă persistentă în cele mai multe state membre, întrucât discriminarea romilor pe piața muncii îi împiedică să își îmbunătățească capacitatea de a se extrage din cercul vicios al sărăciei;

AL.  întrucât la articolele 8, 9, 10, 19 și 21 din Carta drepturilor fundamentale a UE, precum și în jurisprudența Curții de Justiție a UE, este recunoscută importanța drepturilor sociale fundamentale, subliniind astfel faptul că aceste drepturi, în special drepturile sindicale, dreptul la grevă, dreptul de asociere și dreptul de întrunire, trebuie să beneficieze de aceleași garanții ca celelalte drepturi fundamentale recunoscute de cartă;

AM.  întrucât doar 27 % dintre europeni sunt familiarizați cu numărul unic european de urgență 112 și nu toți au acces la acesta deocamdată;

AN.   întrucât toate statele membre au obligația de a proteja fiecare persoană, inclusiv persoanele LGBTI, de toate tipurile de discriminare și violență; întrucât orice discriminare și act de violență bazată pe orientare sexuală și identitate de gen ar trebui condamnate;

AO.   întrucât, potrivit cercetării ADF bazată pe activitatea în teren, atitudinile și stereotipurile sociale negative predominante reprezintă un obstacol major pentru combaterea discriminării și a infracțiunilor motivate de ură împotriva persoanelor LGBT;

AP.   întrucât, potrivit studiului ADF, respondenții transsexuali au indicat cel mai înalt nivel de discriminare, de violență și de hărțuire dintre subgrupurile LGBTI;

Protecția drepturilor fundamentale și a demnității

1.  reiterează faptul că demnitatea umană este baza inviolabilă a tuturor drepturilor fundamentale și că aceasta nu ar trebui să facă obiectul niciunei instrumentalizări, că trebuie respectată și protejată în toate inițiativele UE; solicită conștientizarea cetățenilor UE cu privire la demnitatea inerentă a tuturor persoanelor, pentru a se ajunge la o societate mai umană și mai justă;

2.   condamnă toate formele de discriminare și de violență manifestate pe teritoriul UE împotriva tuturor ființelor umane, întrucât acestea constituie încălcări directe ale demnității umane;

3.   își reiterează apelul pentru respectarea demnității la sfârșitul vieții; evidențiază faptul că pedeapsa cu moartea este contrară valorilor fundamentale ale UE;

4.   subliniază că aderarea Uniunii la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale constituie o obligație impusă prin tratat, în temeiul articolului 6 alineatul (2) din TUE; observă că aceasta ar consolida protecția drepturilor fundamentale în UE și speră ca obstacolele juridice în calea aderării să fie eliminate cât de curând posibil;

Statul de drept

5.   subliniază că drepturile fundamentale sunt universale, indivizibile și întotdeauna complementare și că, prin urmare, trebuie găsit un just echilibru între drepturile tuturor într-o societate bogată și diversă; subliniază importanța asigurării că principiile prevăzute în articolul 2 din Carta drepturilor fundamentale sunt puse pe deplin în aplicare, atât în legislația UE, cât și în cea națională; invită Comisia să înceapă procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor ori de câte ori un stat membru încalcă Carta atunci când pun în aplicare legislația UE;

6.   reamintește că, în relațiile sale cu restul lumii, Uniunea ar trebui să contribuie la protejarea drepturilor omului; invită instituțiile UE să asigure un nivel ridicat de protecție a acestor drepturi în domeniul relațiilor externe, precum și în politicile interne care au consecințe pe plan extern;

7.   constată că este fundamentală garantarea respectării depline a valorilor europene enunțate la articolul 2 din TUE atât în legislația Uniunii, cât și în legislația națională, precum și în politicile publice și în implementarea lor; consideră că, pentru a salvgarda statul de drept, toți actorii pertinenți de la nivel național trebuie să își intensifice eforturile pentru a-l menține și consolida; constată că un sistem judiciar eficient, independent și imparțial este esențial pentru statul de drept;

8.   remarcă faptul că schimburile regulate cu UE și între statele membre, bazate pe criterii obiective și pe evaluări contextuale, ar putea atenua sau preveni orice probleme legate de statul de drept în viitor; solicită din nou instituirea un pact al Uniunii privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, care ar trebui să constea într-un raport anual care să cuprindă recomandări specifice fiecărei țări; consideră că acest raport ar trebui să fie elaborat utilizând o varietate de surse, inclusiv rapoartele ADF, cele ale Consiliului Europei sau ale ONU și ar trebui să includă și să completeze instrumentele existente, cum ar fi tabloul de bord al justiției și să înlocuiască Mecanismul de cooperare și verificare pentru România și Bulgaria;

9.   salută faptul că Consiliul organizează dezbateri periodice cu privire la statul de drept; consideră că pactul Uniunii ar trebui să încorporeze cadrul Comisiei pentru statul de drept și dialogul privind statul de drept al Consiliului într-un singur instrument al Uniunii și că Consiliul ar trebui să organizeze dezbaterea sa pe baza raportului anual care să includă recomandări specifice fiecărei țări;

10.   reamintește că drepturile fundamentale ar trebui incluse în evaluările de impact ale tuturor propunerilor legislative;

11.   subliniază faptul că libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor europeni și a familiilor acestora, așa cum este prevăzută de tratate și garantată de Directiva privind libera circulație, este unul dintre drepturile fundamentale ale cetățenilor europeni;

12.   recunoaște că neutralitatea statului este esențială pentru protejarea libertății de gândire, conștiință și religie, garantarea egalității de tratament a tuturor religiilor și convingerilor și libertatea de a practica religia aleasă și de a-și schimba religia sau convingerile;

13.   reamintește că libertatea de exprimare și de informare și libertatea mass-mediei sunt esențiale pentru garantarea democrației și a statului de drept; condamnă în mod ferm violența, presiunea și amenințările la adresa ziariștilor și a mass-mediei; invită statele membre să nu adopte măsuri care limitează libertatea mass-mediei și libertatea de comunicare și de informare; invită Comisia să se concentreze într-o mai mare măsură, pe parcursul negocierilor de aderare, asupra respectării, și a acestor drepturi fundamentale;

14.   își reiterează invitația adresată UE și statelor sale membre de a institui un sistem de protecție a avertizorilor de integritate și de a oferi protecție surselor ziariștilor;

15.   își exprimă îngrijorarea cu privire la condițiile de detenție din unele state membre, caracterizate adesea de suprapopulare și de maltratări; reamintește faptul că drepturile fundamentale ale deținuților trebuie să fie garantate; invită Comisia să evalueze efectul închisorii și al sistemului de justiție penală asupra copiilor; invită Comisia să sprijine statele membre în această privință și să faciliteze un schimb de bune practici între diferitele autorități naționale cu privire la diferite modalități de a asigura relația dintre părinții care execută o pedeapsă cu închisoarea și copiii acestora;

16.   își reiterează condamnarea fermă a utilizării tehnicilor de interogare avansate, interzise de dreptul internațional și care încalcă, inter alia, drepturile la libertate, la securitate, la un tratament uman, la libertatea de a nu fi supus torturii, la prezumția de nevinovăție, la un proces echitabil, la consiliere juridică și la protecție egală în temeiul legii;

17.  își reiterează solicitarea de a se asigura asumarea răspunderii pentru încălcările grave ale drepturilor fundamentale, în special în contextul transportării și al deținerii ilegale de prizonieri, prin investigații deschise și transparente;

18.   subliniază faptul că corupția este o amenințare gravă la adresa democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale; invită statele membre și instituțiile UE să lupte împotriva corupției sistemice, să dezvolte instrumente eficace pentru combaterea și sancționarea corupției, să monitorizeze în mod regulat folosirea fondurilor publice europene sau naționale și să promoveze transparența;

19.   îndeamnă Comisia să adopte o strategie anti-corupție susținută de instrumente eficace; invită statele membre să urmeze recomandările formulate în Raportul privind combaterea corupției întocmit de Comisie; îndeamnă statele membre să întărească cooperarea polițienească și judiciară în combaterea corupției; invită, în acest scop, statele membre și instituțiile UE să faciliteze înființarea rapidă a Parchetului European, oferind astfel garanții adecvate de independență și eficiență;

Migrația, integrarea și includerea socială

Integrarea și includerea socială

20.   consideră că includerea și integrarea socială în societatea gazdă a migranților și a refugiaților cărora li s-a acordat protecție internațională este parte a unui proces dinamic și multidimensional (implicând drepturi și obligații), întrucât respectarea valorilor pe care UE este întemeiată trebuie să constituie o parte integrantă, în egală măsură cu respectarea drepturilor fundamentale ale celor în cauză; consideră că acest lucru reprezintă o încercare și o ocazie care necesită eforturi coordonate și asumarea răspunderii, atât din partea refugiaților și migranților, cât și de către statele membre, de către administrațiile locale și regionale și comunitățile gazdă, toate joacă un rol important;

21.   invită statele membre să aplice politicile de integrare cât mai rapid posibil și cu resurse corespunzătoare consacrate și să le formuleze în cooperare cu instituțiile naționale, cu autoritățile locale, cu școlile și cu ONG-urile, precum și cu comunitățile migranților și refugiaților; încurajează un schimb sporit de bune practici în domeniul integrării; solicită programe educaționale care să țină seama de aspectele regionale și locale din comunitățile în cauză;

22.   consideră că accesul la educație constituie unul din fundamentele pentru integrarea migranților și a refugiaților; subliniază faptul că principiile egalității de tratament, nediscriminării și egalității de șanse ar trebui să fie întotdeauna asigurate la elaborarea și la punerea în aplicare de politici și de măsuri de incluziune socială și de integrare;

23.   reafirmă că toleranța interculturală și interreligioasă trebuie să fie promovată prin eforturi constante și dialoguri extinse, mobilizând toți membrii societății, la toate nivelurile de guvernare;

24.   încurajează statele membre să încerce să mențină familiile împreună, fapt care va ajuta la perspectivele de integrare pe termen lung; invită statele membre să urmeze orientările Comisiei pentru punerea în aplicare a Directivei 2003/86/CE privind dreptul la reîntregirea familiei; subliniază că statele membre ar trebui să depună toate eforturile în vederea depășirii tuturor obstacolelor juridice și practice pentru a adopta mai rapid decizii cu privire la această chestiune;

Migranții și refugiații

25.   ia notă cu îngrijorare de incidentele legate de încălcările drepturilor fundamentale ale migranților și refugiaților la frontierele externe ale UE și reiterează faptul că toate persoanele sunt îndrituite să se bucure de drepturile lor fundamentale; reamintește dreptul fundamental de a solicita azil; încurajează UE și statele membre să aloce suficiente resurse pentru crearea unor rute sigure și legale pentru solicitanții de azil pentru a submina modelul de afaceri al rețelelor de traficanți și de persoane care introduc ilegal migranți, precum și pentru a preveni multe din riscurile existente atunci când cei dintâi urmează rute periculoase; reamintește că salvarea de vieți este un act de solidaritate cu cei expuși riscurilor, dar este și o obligație legală; invită statele membre și instituțiile europene să respecte legislația internațională și a UE, precum și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, atunci când desfășoară acțiuni de pază a frontierelor și proceduri de azil; subliniază faptul că persoane fizice sau organizații neguvernamentale care acordă efectiv asistență persoanelor aflate în dificultate nu ar trebui să fie supuse riscului de a fi pedepsite pentru aceasta;

26.  salută faptul că Regulamentul privind Paza europeană de frontieră și de coastă (EBCG), recent adoptat, prevede un mandat specific pentru Agenția EBCG de a sprijini operațiunile de căutare și salvare, precum și de a asigura protecția drepturilor fundamentale prevăzută în acel regulament; încurajează statele membre să ofere programe de formare corespunzătoare pentru persoanele care lucrează în domeniul azilului (precum intervievatorii și interpreții), în vederea identificării grupurilor vulnerabile cât mai curând posibil și gestionării cererilor de azil în conformitate cu Directiva privind condițiile pentru protecția internațională și jurisprudența pertinentă a CJUE în materie de azil;

27.   îndeamnă statele membre să garanteze condiții de primire care să nu priveze oamenii de drepturile lor fundamentale la un nivel de trai demn și la sănătate fizică și mentală și care sunt în conformitate cu legislația existentă în materia drepturilor fundamentale și azilului, acordând o atenție deosebită celor mai vulnerabile grupuri; reamintește că atât dreptul internațional cât și Carta impun statelor membre să examineze alternative la detenție; invită Comisia să monitorizeze implementarea sistemului european comun de azil (SECA); invită statele membre să asigure identificarea eficace și timpurie a solicitanților de azil cu nevoi speciale, accesul imediat al acestora la condiții de primire adaptate și furnizarea de garanții procedurale; reamintește că dreptul la un acces efectiv la proceduri face parte integrantă din Directiva privind procedurile de azil, incluzând dreptul la o cale de atac efectivă, inclusiv în procedurile penale; invită statele membre și Comisia să ia măsurile necesare pentru a furniza informații și a garanta transparența cu privire la deținerea migranților și a solicitanților de azil în statele membre;

28.   îndeamnă Comisia să propună revizuirea Regulamentului (CE) nr. 862/2007, astfel încât acesta să includă date statistice diferențiate în funcție de gen privind funcționarea centrelor de detenție pentru a îmbunătăți înțelegerea nevoilor specifice ale refugiaților și ale solicitanților de azil și răspunsul la acestea; invită UE și statele membre să elaboreze politici cuprinzătoare pentru a pune capăt tuturor formelor de violență împotriva femeilor și a fetelor, precum și măsuri specifice pentru a asigura că femeile refugiate și solicitante de azil sunt protejate și obțin acces la justiție; evidențiază faptul că femeile migrante se pot confrunta cu o dublă discriminare în centrele de detenție sau de primire, iar acestea trebuie să aibă acces la produse de igienă pentru femei, la viața privată și la asistență medicală;

29.  își exprimă îngrijorarea cu privire la rapoartele referitoare la infiltrarea criminalității organizate în gestionarea fondurilor destinate primirii migranților și invită Comisia să monitorizeze îndeaproape utilizarea respectivelor fonduri și să se asigure că sunt investigate toate neregulile și că cei responsabili sunt urmăriți penal;

30.   invită statele membre să evite incitarea cetățenilor lor la teamă și la ură față de migranți și față de solicitanții de azil pentru a obține avantaje politice; invită, prin urmare, statele membre să elaboreze campanii pozitive menite să ajute cetățenii să abordeze mai bine integrarea;

31.  regretă faptul că Comisia nu a reușit încă să respecte Rezoluția sa din 14 septembrie 2011 referitoare la lipsa de adăpost și din 16 ianuarie 2014 referitoare la o strategie a UE privind persoanele fără adăpost, în special punctele 10 și 11; subliniază că motivele unei strategii a UE privind persoanele fără adăpost sunt încă valabile;

Libertate și securitate

32.   salută inițiativele și principalele acțiuni ale Comisiei de consolidare a cooperării în materie de securitate între statele membre și de stabilire a unui răspuns eficace al UE la terorism și la amenințărilor la adresa securității în Uniunea Europeană și sprijină pe deplin măsurile menite să deschidă calea către o uniune a securității eficientă; îndeamnă statele membre să coopereze pe deplin unele cu celelalte și să îmbunătățească schimburile de informații între ele, precum și cu Europol și cu ale agenții relevante ale UE; subliniază importanța respectării drepturilor fundamentale în lupta împotriva terorismului; solicită o evaluare a tuturor măsurilor existente de combatere a terorismului;

33.   subliniază faptul că orice sistem de supraveghere nediferențiată în masă reprezintă o atingere gravă adusă drepturilor fundamentale ale cetățenilor; subliniază că orice propunere legislativă din statele membre legată de capacitățile de supraveghere ale organelor de informații ar trebui să fie întotdeauna conformă cu Carta și cu principiul proporționalității și necesității și, recunoscând, în același timp, competențele exclusive ale statelor membre în această privință, invită Comisia să monitorizeze îndeaproape respectarea de către aceste evoluții legislative a tratatelor, deoarece pot ridica importante probleme juridice;

34.   subliniază faptul că, ori de câte ori un stat membru ia măsuri într-o situație de urgență, ar trebui să respecte întotdeauna tratatele și CEDO; subliniază faptul că orice derogare ar trebui să se limiteze strict la ce impune situația și trebuie să fie în concordanță cu obligațiile care îi revin statului membru în cauză în temeiul dreptului internațional;

35.   își reiterează apelul adresat tuturor statelor membre să se asigure că legislațiile lor și mecanismele de supraveghere naționale în domeniul serviciilor de informații sunt în conformitate cu Carta și cu CEDO;

36.   solicită agențiilor și autorităților de asigurare a respectării legii care acționează pentru prevenirea radicalizării și a terorismului, inclusiv cele de la nivel local și regional, să se implice în aceste eforturi și să asigure că acestea primesc formarea și informațiile necesare pentru activitatea lor; își exprimă îngrijorarea referitoare la creșterea ostilității față de ziariști și de canalele media manifestată de unele mișcări politice, religioase și teroriste; invită statele membre să ofere protecția corespunzătoare ziariștilor și canalelor media și să ia măsurile necesare, prin mijloacele juridice aflate la dispoziția lor, împotriva atacurilor asupra ziariștilor;

37.   subliniază că tratamentul adecvat al victimelor, inclusiv al victimelor terorismului, este esențial pentru salvgardarea drepturilor lor fundamentale; solicită, în acest sens, politici solide și mecanisme pentru a răspunde necesităților individuale ale victimelor, inclusiv o evaluare temeinică a punerii în aplicare a Directivei UE privind drepturile victimelor (2012/29/UE), pentru a se asigura că persoanele care cad victime infracționalității în UE beneficiază de un ansamblu minim de drepturi;

38.   consideră că o politică cuprinzătoare pentru prevenirea radicalizării și a recrutării cetățenilor Uniunii de către organizații teroriste poate avea succes dacă este însoțită de procese proactive de deradicalizare pe termen lung în sfera judiciară, prin măsuri de educație și integrare și prin dialog intercultural; subliniază nevoia de a dezvolta strategii privind includerea și integrarea socială care combat, de asemenea, discriminarea care împiedică accesul la educație, ocuparea forței de muncă și locuințe,

39.  invită Comisia să sprijine statele membre în eforturile lor de prevenire a radicalizării și a extremismului violent, care trebuie să se concentreze pe promovarea valorilor, toleranței și comunității europene, fără stigmatizare și, invită, de asemenea, statele membre să își intensifice eforturile în acest sens;

40.  consideră că o aplicare consecventă a legislației anti-discriminare face parte dintr-o strategie de prevenire a radicalizării și de facilitare a deradicalizării membrilor organizațiilor extremiste; reamintește faptul că excluderea și discriminarea comunităților religioase la nivelul Uniunii Europene ar putea crea condiții favorabile pentru ca persoanele aflate în situații vulnerabile să se alăture organizațiilor extremiste care pot fi violente;

41.   consideră că ar trebui întărit sistemul european de alertă timpurie și de răspuns pentru a identifica persoanele expuse unui risc ridicat de radicalizare; invită UE și statele membre să-și intensifice eforturile vizând ca, prin intermediul educației, să prevină radicalizarea; încurajează statele membre să promoveze inițiativele online pentru a combate ideile și și activitățile grupurilor radicale și să includă această dimensiune în conținutul modulelor educative privind prevenirea riscurilor online, predate în școli; solicită UE și statelor membre să depună eforturi mai mari pentru a acorda asistență familiilor celor expuși acestui risc; solicită să se efectueze schimburi de bune practici și să se elaboreze narative pentru a combate extremismul, radicalizarea și discursul violent care încurajează populația să se organizeze și să comită atacuri teroriste în Europa; subliniază că este nevoie de o cooperare transfrontalieră mai strânsă între autoritățile naționale și europene competente pentru a ameliora schimburile de informații în vederea combaterii mai eficiente a rețelelor teroriste; îndeamnă statele membre să utilizeze instrumentele existente de cooperare în cea mai mare măsură posibilă; invită UE și statele membre să facă schimb de bune practici în ceea ce privește prevenirea radicalizării în cazul persoanelor expuse acestui risc, în special în închisori;

42.  invită Comisia și statele membre să asigure respectarea standardelor care garantează punerea în aplicare a recomandărilor Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inumane sau Degradante (CPT) și a hotărârilor CEDO atât în contextul arestării preventive, cât și al pedepselor penale;

43.   reiterează recomandările adresate Comisiei referitoare la reexaminarea mandatului european de arestare, în special în ceea ce privește introducerea unui test de proporționalitate și a unei excepții în legătură cu drepturile fundamentale;

Traficul cu ființe umane

44.  invită agențiile UE de aplicare a legii să își intensifice eforturile în lupta împotriva rețelelor criminale și a facilitatorilor de trafic de persoane și să coopereze mai intens între ele, acordând o atenție specială infracțiunilor împotriva copiilor; insistă asupra necesității de a forma diferitele servicii care pot veni în contact cu victimele sau cu potențialele victime ale traficului de persoane, pentru a le ajuta să identifice mai eficient aceste persoane și să le sprijine în mod adecvat, insistând în aceste procese de formare asupra respectării drepturilor fundamentale, precum și asupra nevoilor persoanelor aflate în situații de vulnerabilitate accentuată;

45.  observă că în raportul Comisiei privind progresele înregistrate în lupta împotriva traficului de persoane se indică faptul că noile tehnologii permit accesul grupurilor infracționale organizate la un număr mare de victime potențiale, pe o scară mult mai largă decât în trecut, având în vedere că multe victime ale traficului, în special cele supuse exploatării sexuale sau muncii forțate, sunt recrutate online; invită Comisia și statele membre să adopte măsuri pentru a preveni și a împiedica utilizarea noilor tehnologii ca instrument de recrutare, îndeosebi a femeilor și fetelor victime ale traficului cu ființe umane;

46.  subliniază că, din cauza vulnerabilității lor, copiii sunt o țintă preferată a traficanților și că identificarea și verificarea identității copiilor victime ale traficului reprezintă o problemă tot mai mare; reamintește că unele state membre consideră traficul de copii drept o formă aparte de exploatare, în timp ce altele nu fac distincția între victimele copii și cele adulte, fapt care îngreunează crearea unui tablou cuprinzător al informațiilor și definirea celor mai bune modalități de anchetă la nivelul UE; solicită, prin urmare, crearea unor instrumente cu ajutorul cărora să se țină evidența acestor copii pe baza unei definiții comune a acestui fenomen infracțional și aplicarea unor măsuri specifice, adecvate, de însoțire a copiilor în acest proces;

47.  constată că numirea de tutori pentru minorii neînsoțiți reprezintă o garanție importantă pentru a asigura interesul superior al acestora; invită statele membre ca acționând la nivel central, regional și local, să întărească sistemele de tutelă pentru copiii lipsiți de îngrijire părintească, precum și copiii neînsoțiți și să instituie aceste sisteme în conformitate cu manualul privind tutela pentru minorii privați de îngrijire părintească; observă că, la implementarea sistemului, este necesar să se acorde o atenție specială persoanelor însoțitoare și, în conformitate cu interesul superior al copilului, să nu se separe copilul de familie sau de însoțitori non-formali;

48.  invită statele membre să depună, de asemenea, eforturi pentru identificarea, protejarea și sprijinirea victimelor tuturor formelor de exploatare, să includă în mod activ partenerii sociali, sectorul privat, sindicatele și societatea civilă, precum și să garanteze recunoașterea reciprocă a deciziilor de protejare a victimelor în interiorul Uniunii; invită statele membre să pună în aplicare pe deplin și în mod corect Directiva UE privind combaterea traficului de persoane, în special articolul 8, care solicită ca victimele să nu fie incriminate, precum și Directiva privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării, și încurajează statele membre și instituțiile și agențiile UE să își consolideze cooperarea cu privire la traficul de ființe umane, inclusiv schimbul de bune practici, cu sprijinul coordonatorului UE pentru combaterea traficului de persoane și în cadrul rețelei UE de raportori naționali sau mecanisme echivalente privind traficul de persoane;

49.  invită Uniunea Europeană și toate statele membre ale Uniunii să ratifice Convenția Consiliului Europei privind lupta împotriva traficului de persoane; subliniază că atât statele membre cât și agențiile UE relevate, precum Europol, ar trebui sprijinite în eforturile lor de a permite urmărirea penală a celor care facilitează traficul cu persoane; invită, de asemenea, statele membre să abordeze, în strategiile și planurile lor de acțiune naționale, și componenta de cerere a traficării și exploatării persoanelor;

50.  subliniază că educația este un instrument eficient în prevenirea traficului și exploatării ființelor umane și invită statele membre, ca, acționând la nivel central, regional și local, să implementeze programe educaționale preventive în programele naționale și să promoveze și să integreze programele de prevenire și activitățile de sensibilizare;

51.  reamintește necesitatea de a întări măsurile adecvate menite să prevină și să evite consumul de bunuri produse și de servicii furnizate de victimele traficului de persoane; subliniază că aceste măsuri ar trebui incluse în strategia europeană de combatere a acestui flagel și care ar trebui să beneficieze și de implicarea întreprinderilor;

52.  invită UE și statele sale membre să recunoască traficul de persoane pentru răscumpărare cu practicarea torturii ca formă de trafic de persoane; consideră că supraviețuitorii care au suferit traumatisme grave ar trebui recunoscuți ca victime ale traficului de ființe umane, pasibil de urmărire penală, și ar trebui să beneficieze de protecție, îngrijire și sprijin(25);

Combaterea discriminării, a xenofobiei, a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură

53.  își exprimă îngrijorarea cu privire la rasismul și xenofobia în creștere manifestate sub formă de afrofobie, atitudini negative față de romi, antisemitism, islamofobie și ostilitate față de migranți; invită statele membre să protejeze libertatea de gândire, de conștiință, religioasă sau confesională; îndeamnă UE și statele membre să includă discriminarea multiplă în politicile privind egalitatea; invită Comisia și statele membre să își intensifice activitatea cu privire la schimbul de bune practici, precum și să își întărească cooperarea în ce privește combaterea rasismului, a xenofobiei, a homofobiei, a transfobiei și a altor forme de intoleranță, cu includerea deplină a societății civile și cu contribuțiile părților interesate relevante, de exemplu, ADF;

54.  salută rezultatele Colocviului anual al UE pe 2015 privind drepturile fundamentale și numirea coordonatorilor privind combaterea antisemitismului și a islamofobiei; invită instituțiile UE și statele membre să coordoneze și să întărească răspunsurile de politică pentru combaterea antisemitismului și a islamofobiei, inclusiv punerea în aplicare imediată a acțiunilor-cheie identificate în cadrul colocviului;

55.  regretă că propunerea de directivă din 2008 privind egalitatea de tratament așteaptă încă aprobarea Consiliului; reiterează invitația sa adresată Consiliului de a adopta cât mai curând posibile poziția sa cu privire la această propunere; încurajează Comisia să înregistreze progrese concrete în agenda privind combaterea discriminării;

56.   condamnă incidența infracțiunilor motivate de ură și discursurile motivate de rasism, xenofobie, intoleranță religioasă sau prejudecăți privind handicapul, orientarea sexuală, identitatea de gen sau statutul de minoritate ale unei persoane, care se petrec zilnic în UE; deplânge folosirea tot mai frecventă a discursurilor care incită la ură din cadrul anumitor instituții, partide politice și mass-media; invită UE să dea un exemplu de luptă împotriva discursurilor care incită la ură în cadrul instituțiilor sale;

57.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu discursurile motivate de ură prezente din ce în ce mai frecvent pe internet; recomandă statelor membre să instituie o procedură simplă care să permită cetățenilor să semnaleze prezența pe internet a unui conținut care incită la ură; salută anunțul Comisiei cu privire la Codul de conduită privind combaterea discursului ilegal de incitare la ură online și încurajează aderarea la acesta și continuarea eforturilor de întărire a cooperării cu sectorul privat și cu societatea civilă; reamintește că măsurile luate în acest sens nu ar trebui să fie contradicție cu principiile fundamentale legate de libertatea de exprimare, incluzând, în special, libertatea presei;

58.  își exprimă preocuparea cu privire la lipsa semnalării de către victime a infracțiunilor motivate de ură din cauza unor măsuri de protecție inadecvate și cu privire la eșecul autorităților de a ancheta în mod adecvat astfel de cazuri și de a obține sentințe pentru infracțiunile motivate de ură în statele membre; invită statele membre să creeze și să disemineze instrumente și mecanisme de semnalare a infracțiunilor motivate de ură și a discursurilor de incitare la ură și să se asigure că fiecare caz de presupusă infracțiune motivată de ură sau de discurs de incitare la ură este în mod efectiv anchetat, urmărit penal și judecat în conformitate cu legislația națională și, după caz, în conformitate cu Decizia-cadru privind rasismul și xenofobia, cu obligațiile europene și internaționale în domeniul drepturilor omului, precum și cu jurisprudența pertinentă a CEDO, garantând în același timp dreptul la libertatea de exprimare și informare, precum și protecția vieții private și a datelor;

59.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu faptul că mai multe state membre nu au transpus corect prevederile Deciziei-cadru 2008/913/JAI și invită statele membre în cauză să facă acest lucru și să o implementeze, la fel ca și Directiva 2012/29/UE privind victimele criminalității, în întregime; invită Comisia să monitorizeze transpunerea acestor instrumente și să lanseze procedurile de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în caz că este necesar; ia act de faptul că unele state membre au extins protecția acordată victimelor discriminării din alte motive, precum orientarea sexuală sau identitatea de gen, în punerea în aplicare a Deciziei-cadru; încurajează Comisia să înceapă un dialog cu statele membre a căror legislație nu abordează problema urii bazate pe homofobie, cu scopul de a elimina lacunele legislative încă existente;

60.  invită Comisia să sprijine programele de formare pentru autoritățile judiciare și autoritățile de asigurare a respectării legii, precum și pentru agențiile relevante ale UE; în scopul prevenirii și eliminării practicilor discriminatorii și a infracțiunilor din motive de ură; invită statele membre să le furnizeze autorităților cu competențe în materie de cercetare și urmărire penală a acestor infracțiuni instrumentele și cunoștințele practice de care au nevoie pentru a identifica și combate infracțiunile menționate în decizia-cadru, precum și pentru a interacționa și comunica cu victimele;

61.  recunoaște că, în lipsa unor date comparabile și dezagregate în materie de egalitate colectate de statele membre, amploarea completă a inegalității în UE rămâne nerecunoscută; consideră că colectarea unor astfel de date de către statele membre este esențială pentru formularea unor politici semnificative pentru implementarea legislației UE în materie de egalitate; invită Comisia și Consiliul să recunoască nevoia de date privind egalitatea care să fie fiabile și comparabile, care să ofere măsurători în ceea ce privește discriminarea, dezagregate în funcție de motivele de discriminare, pentru a informa factorii de decizie; solicită ambelor instituții să definească principii consecvente de colectare a datelor privind egalitatea, bazate pe principiul autoidentificării, standardele de protejare a datelor UE și consultarea comunităților relevante;

62.  invită UE și statele membre, precum și autoritățile locale și regionale, să întărească rolul drepturilor omului și a educației interculturale în programele de învățământ naționale ca instrument de prevenire a rasismului și a tuturor formelor de intoleranță și solicită promovarea acțiunilor de sensibilizare cu privire la drepturi; consideră că o educație completă privind drepturile omului trebuie să includă, de asemenea, în mod adecvat, educația privind nedreptățile comise în trecut la adresa drepturilor omului, privind rasismul instituțional, precum și pe tema importanței memoriei;

63.  consideră indispensabilă colaborarea tuturor statelor membre la anchetele judiciare naționale sau internaționale menite să clarifice responsabilitățile în privința crimelor împotriva umanității comise în interiorul Uniunii de către regimuri totalitare, să stabilească adevărul, să asigure că se face dreptate și că victimele acestor crime sunt despăgubite; invită statele membre să asigure instruirea necesară a profesioniștilor din justiție în aceste domenii; îndeamnă Comisia Europeană să realizeze o evaluare obiectivă a situației acestor procese în scopul promovării memoriei democratice în toate statele membre; avertizează că nerespectarea recomandărilor internaționale privind memoria democratică și a principiilor referitoare la jurisdicția universală aduce atingere principiilor de bază ale statului de drept;

Drepturile femeilor și violența împotriva femeilor

64.   regretă că încă nu s-a ajuns la egalitatea de gen, că, în multe domenii nu s-a înregistrat nicio îmbunătățire și că drepturile fundamentale ale femeilor continuă să fie încălcate; condamnă toate formele de violență împotriva femeilor și fetelor, cum ar fi violența domestică, crimele „de onoare”, căsătoriile forțate, traficul de ființe umane și mutilarea genitală a femeilor; consideră că astfel de practici nu pot fi niciodată justificate și ar trebui să fie incriminate și pedepsite și că UE și autoritățile naționale ar trebui să își întărească cooperarea, în special prin intermediul schimburilor de bune practici, prin îmbunătățirea colectării și a comparabilității datelor cu privire la toate formele de violență împotriva femeilor, inclusiv cu privire la discriminarea multiplă; consideră că toți cei care trăiesc în Uniune, indiferent de tradițiile și cultura lor de origine, ar trebui să respecte legea și drepturile și demnitatea femeilor;

65.   regretă că femeile și fetele nu se bucură de aceeași protecție împotriva violenței în toate statele membre; subliniază că mai sunt necesare multe îmbunătățiri în combaterea violenței împotriva femeilor și fetelor; invită UE să semneze și să ratifice Convenția de la Istanbul în urma lansării procedurii de către Comisie în martie 2016; reamintește statelor membre că aderarea UE la Convenția de la Istanbul nu le exonerează de semnarea, ratificarea și punerea în aplicare a Convenției și le îndeamnă să întreprindă aceste acțiuni; invită Comisia și statele membre să reexamineze legislația existentă și să acorde o prioritate ridicată problemei violenței împotriva femeilor, deoarece violența pe criterii de gen nu ar trebui tolerată; reiterează invitația adresată Comisiei de a prezenta un act legislativ care să stabilească măsuri pentru a promova și sprijini acțiunea statelor membre în domeniul prevenirii violenței împotriva femeilor și a fetelor;

66.   îndeamnă statele membre și autoritățile regionale și locale să organizeze campanii de sensibilizare mai specifice pentru a preveni violența și a încuraja femeile să denunțe infracțiunile; îndeamnă, de asemenea, statele membre să aplice sancțiuni corespunzătoare și descurajatoare făptașilor, să protejeze toate victimele violenței și drepturile acestora, fără întârziere și axându-se în mod special pe grupurile vulnerabile, în conformitate cu Directiva privind drepturile victimelor; invită statele membre să pună în aplicare pe deplin Directiva 2011/99/UE privind ordinul european de protecție pentru a asigura protecția și asistența adecvate a femeilor și a fetelor care cad victimă violenței, precum și Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane pentru a proteja femeile și fetele de traficul de persoane, de violență și de exploatarea sexuală; subliniază că victimele violenței pe criterii de gen ar trebui să beneficieze de tratament și de susținere adecvate, în conformitate cu normele interne și cu obligațiile internaționale;

67.   subliniază că, pentru a combate cu eficacitate violența pe criterii de gen, este necesară o schimbare a atitudinii față de femei și fete; invită statele membre să depună mai multe eforturi pentru a combate stereotipurile bazate pe gen care reproduc și întăresc rolurile de gen în domeniile cheie în care se perpetuează astfel de stereotipuri; invită Comisia să distribuie cele mai bune practici ale statelor membre pentru abordarea stereotipurilor de gen în școli; invită statele membre să ofere personalului din poliție, justiție și judecătorilor sesiuni de formare în vederea sensibilizării, precum și orice altă formă de cursuri specializate de care au nevoie pentru a gestiona în mod adecvat chestiunea violenței pe criterii de gen, pentru a evita traume suplimentare și revictimizarea pe parcursul procedurilor penale; invită statele membre să ofere asistență autorităților în identificarea, în mod eficace, a nevoilor specifice și să ofere servicii de protecție specială victimelor violenței pe criterii de gen, în conformitate cu Directiva privind drepturile victimelor;

68.   îndeamnă statele membre să asigure victimelor violenței pe criterii de gen un număr adecvat de adăposturi și servicii de asistență specifice și integrate, inclusiv asistență și consiliere pentru depășirea traumelor; îndeamnă Comisia și statele membre să susțină în orice mod posibil organizațiile societății civile care se ocupă de victime ale violenței pe criterii de gen;

69.   îndeamnă statele membre să se ocupe de situația femeilor cu handicap care sunt victime ale violenței domestice, deoarece adesea acestea nu pot scăpa din relația abuzivă;

70.   se declară profund îngrijorat de persistența practicilor de mutilare genitală (FGM), o formă gravă de violență împotriva femeilor și fetelor; invită statele membre să crească nivelul de sensibilizare a tuturor celor implicați și să-și concentreze eforturile politicilor lor de combatere a FGM în direcția prevenirii acestui fenomen; îndeamnă, de asemenea, statele membre să coopereze pe deplin între ele în vederea îmbunătățirii colectării datelor și a înțelegerii fenomenului, cu scopul de a optimiza rezultatele eforturilor lor de protejare a femeilor și a fetelor împotriva unor astfel de mutilări;

71.   condamnă ferm actele frecvente de hărțuire și viol care au loc în spații publice din Uniune și consideră că fiecare femeie și fată ar trebui să se simtă în siguranță, neexpusă vreunei forme de hărțuire sexuală în niciun spațiu public; solicită statelor membre să ia măsuri pentru a garanta pedepsirea corespunzătoare a unor astfel de acte, aducerea în justiție a făptuitorilor și protejarea victimelor; invită Uniunea Europeană și statele membre să își consolideze eforturile în vederea asigurării protecției femeilor refugiate și a solicitantelor de azil, care sunt deosebit de vulnerabile la violențe pe calea exilului;

72.  invită statele membre să asigure egalitatea de gen la locul de muncă; regretă faptul că femeile continuă să sufere de pe urma condițiilor de muncă discriminatorii; evidențiază reprezentarea scăzută a femeilor în știință, tehnologie și inginerie, în lumea afacerilor și în procesul decizional, atât în ​​sectorul privat cât și în cel public, și subliniază că diferența de gen persistentă în ceea ce privește remunerarea este o discriminare inadmisibilă; invită Comisia să își intensifice eforturile menite să amelioreze reprezentarea femeilor în sfera politică și în cea economică, să îmbunătățească colectarea de date privind participarea femeilor și să lupte împotriva inegalității de gen din mass-media promovând schimbul de bune practici;

73.   reamintește, în acest context, că egalitatea dintre femei și bărbați poate fi realizată numai prin intermediul unei redistribuiri echitabile a muncii remunerate și neremunerate; recunoaște faptul că sprijinirea drepturilor fundamentale ale femeilor și fetelor poate fi garantată printr-o mai mare capacitare, reprezentare și includere economică, politică și socială; observă că, în ultimii ani, au apărut mișcări ce se opun egalității de gen care contestă realizările de până acum din domeniul drepturilor femeilor și al egalității de gen;

74.   reamintește că sărăcia la o vârstă înaintată este deosebit de îngrijorătoare în cazul femeilor, din cauza persistenței decalajului de remunerare dintre sexe care duce la un decalaj între sexe în ceea ce privește cuantumul pensiilor; invită statele membre să elaboreze politici adecvate pentru sprijinirea femeilor în vârstă și să elimine cauzele structurale ale diferențelor între sexe în materie de remunerare; subliniază rolul esențial al unor servicii publice de calitate în combaterea sărăciei, în special a sărăciei în rândul femeilor;

75.   relevă faptul că lucrătorii casnici sunt predominant femei și invită statele membre să accelereze procesul de ratificare și implementare a Convenției privind lucrătorii casnici a OIM în urma Deciziei 2014/51/UE a Consiliului, ca instrument esențial de asigurare a unor condiții decente de muncă;

76.   invită Comisia să adopte măsuri în vederea satisfacerii nevoilor mamelor și taților legate de tipurile de concediu, și anume de maternitate, de paternitate, parentale și pentru îngrijire; solicită să se întreprindă acțiuni concrete pentru a întări și mai mult drepturile la concediu parental; ia act de propunerea de a introduce un concediu pentru îngrijire, în conformitate cu foaia de parcurs a Comisiei privind un nou început, pentru a soluționa problemele legate de echilibrul între viața profesională și cea personală cu care se confruntă familiile care lucrează; așteaptă măsuri suplimentare din partea Comisiei în urma retragerii propunerii privind concediul de maternitate;

77.  evidențiază riscurile pe care le implică utilizarea potențială a internetului, a rețelelor de socializare și a altor tipuri de tehnologie pentru a controla, amenința și umili femeile și subliniază, în acest sens, importanța campaniilor de sensibilizare;

78.  invită Comisia ca, pentru a promova egalitatea de gen într-un mod mai eficace, să introducă integrarea dimensiunii de gen în toate domeniile de elaborare a politicilor, precum și în toate actele legislative propuse, inclusiv prin evaluarea sistematică a impactului asupra egalității de gen, ca parte a examinării respectării drepturilor fundamentale și ca un criteriu integrat în dialogul, printre altele, cu țările candidate la aderare;

79.   recunoaște că sănătatea sexuală și reproductivă a femeilor este legată de mai multe drepturi ale omului, inclusiv dreptul la viață, dreptul de a nu fi supus torturii, dreptul la sănătate, dreptul la viață privată, dreptul la educație și interzicerea discriminării; subliniază că statele membre sunt obligate să respecte, să protejeze și să pună în valoare drepturile sexuale și reproductive ale tuturor femeilor și fetelor, fără constrângeri, discriminare și violență; subliniază, în acest sens, că persoanele cu handicap au dreptul de a se bucura de toate drepturile lor fundamentale în condiții egale cu ceilalți;

80.  invită UE și statele sale membre să recunoască dreptul fundamental de a avea acces la asistența medicală preventivă; insistă asupra rolului Uniunii în sensibilizarea societății și în promovarea bunelor practici în acest domeniu, inclusiv în contextul Strategiei pentru sănătate a UE, respectând în același timp competențele statelor membre, dat fiind că sănătatea este un drept fundamental esențial pentru exercitarea altor drepturi ale omului; reamintește, în acest sens, că coerența și consecvența între politicile interne și externe ale UE în materia drepturilor omului sunt extrem de importante;

81.   recunoaște că refuzarea unor servicii vitale legate de sănătatea sexuală și reproductivă, printre care avortul în condiții de siguranță, constituie o încălcare gravă a drepturilor omului;

82.   condamnă orice formă de practică comercială ce implică recurgerea la mame purtătoare;

Copiii

83.  observă cu îngrijorare că rata sărăciei în rândul copiilor rămâne ridicată în UE, iar numărul minorilor care trăiesc în sărăcie este în creștere; reiterează faptul că investițiile în bunăstarea copiilor și în scoaterea lor din sărăcie nu constituie doar o necesitate morală, ci și o prioritate socială și economică; încurajează statele membre și UE să lanseze programe axate în mod specific pe bunăstarea și dezvoltarea sănătoasă a copiilor; invită statele membre să își intensifice eforturile depuse pentru soluționarea problemei sărăciei și excluderii sociale a copiilor prin implementarea efectivă a Recomandării Comisiei Europene intitulate „Investiția în copii: ruperea cercului vicios al defavorizării”, și prin intermediul unor strategii integrate care să sprijine accesul la resurse adecvate, permițând accesul la servicii de calitate accesibile; invită Comisia să adopte măsuri suplimentare pentru monitorizarea punerii în aplicare a recomandării; solicită instituirea unor politici și programe menite să combată sărăcia educațională tot mai mare a minorilor, în vederea asigurării includerii sociale a acestora; invită Comisia să ia în considerare lansarea unei garanții pentru copii pentru a combate sărăcia și excluderea socială în rândul copiilor;

84.   condamnă toate formele de discriminare împotriva copiilor și salută adoptarea de către Consiliul Europei a Strategiei sale privind drepturile copilului (2016-2021) care se axează, de asemenea, pe nevoia de a combate discriminarea împotriva copiilor cu handicap, a copiilor afectați de migrație, a copiilor romi și a copiilor LGBTI; invită Comisia și statele membre să își unească eforturile în vederea eradicării discriminării împotriva copiilor; invită în special statele membre și Comisiei să considere în mod explicit copiii drept o prioritate atunci când programează și implementează politici regionale și de coeziune, cum ar fi Strategia europeană pentru persoanele cu handicap, cadrul UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor și politica UE de egalitate și nediscriminare; reiterează importanța protejării și promovării accesului egal la asistență medicală, locuințe decente și educație pentru copiii romi;

85.  îndeamnă toate statele membre să desfășoare campanii publice de educare și sensibilizare privind drepturile copiilor la protecție și promovarea unor relații pozitive, neviolente cu copiii;

86.  condamnă cu fermitate toate formele de victimizare violentă și abuzivă a copiilor la toate nivelurile, acasă, la școală, în locuri publice și în centrele de detenție pentru tineri; invită statele membre să adopte măsuri adecvate pentru a împiedica orice formă de violență fizică și psihologică, inclusiv împotriva abuzului fizic și sexual, a exploatării sexuale, a muncii juvenile, a căsătoriilor silite, a „crimelor de onoare”, a mutilării genitale a femeilor și a recrutării ca și copii-soldați, precum și pentru a proteja copiii împotriva acestora; subliniază importanța includerii unor dispoziții oficiale care să interzică și să sancționeze pedepsele corporale împotriva copiilor și încurajează Comisia să întărească învățarea reciprocă între statele membre privind cele mai bune modalități de a aborda atitudinile agresive la școală, ținând seama de grupurile vulnerabile de copii;

87.  solicită crearea unui sistem de protecție a copilului în mai multe etape, care respectă pe deplin drepturile fundamentale ale copilului și este bazat pe interesul superior al acestuia; subliniază faptul că acest sistem nu ar trebui să urmărească pedepsirea părinților și a îngrijitorilor, ci să transmită un mesaj clar privind inacceptabilitatea și pedepsirea prin lege a oricărei forme de violență fizică și emoțională împotriva copiilor, însă în care separarea copilului de familie să fie soluția de ultimă instanță; reamintește că îngrijirea copiilor efectuată de stat este întotdeauna mai costisitoare decât un sprijin adecvat și bine orientat pentru familiile sărace; își reiterează invitația adresată Comisiei, de a prezenta o nouă strategie europeană privind drepturile copilului;

88.  solicită sisteme de justiție pentru minori adaptate nevoilor copilului, în care copiii își înțeleg drepturile și rolul atunci când sunt implicați ca victime, martori sau autori prezumați ai unor infracțiuni; solicită adoptarea unor măsuri speciale atât în procedurile penale, cât și în cele civile, pentru a proteja copiii de stres inutil, de intimidare și de victimizare repetată, ținând cont de Directiva 2016/800 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale;

89.  solicită ca linia telefonică de asistență de urgență 116 să fie accesibilă copiilor în întreaga UE non-stop și solicită utilizarea unor linii de chat pe internet anonimizate, întrucât acestea sunt mult mai convenabile pentru copiii aflați în situații stresante și ar putea fi înființate ca un sistem unificat în UE, cu utilizarea limbilor oficiale și ale minorităților; invită statele membre să sprijine numărul european comun 116111 dedicat liniilor de asistență pentru copii, consolidând capacitățile pentru liniile telefonice de asistență și de discuții de sprijin și rețelele europene și alocând fonduri suficiente;

90.  subliniază că protecția copilului ar trebui ameliorată în lumea digitală, având în vedere numărul tot mai mare de cazuri de exploatare sexuală în care făptuitorii folosesc internetul pentru a intra în contact și solicită intensificarea cooperării în acest sens dintre sectorul public și cel privat, solicitând celui din urmă să își asume partea de răspundere ce îi revine, să se abțină de la practicile ce țin de publicitatea agresivă și să îi protejeze de publicitatea înșelătoare; încurajează persoanele implicate să urmeze bunele practici ale mecanismelor de prevenție și de depunere a plângerilor pe platformele sociale online și să le implementeze în întreaga UE; consideră, de asemenea, că minorii trebuie informați în mod corect cu privire la potențialele riscuri legate de internet, în special atunci când furnizează date du caracter personal online, de exemplu, prin campanii de sensibilizare și programe școlare; subliniază că stabilirea de profiluri online ale copiilor ar trebui interzisă; sprijină eforturile depuse în vederea atingerii unui rezultat ambițios și eficace al reformării Directivei privind serviciile mass-media audiovizuale, în special în ceea ce privește protejarea copiilor în mediul digital; solicită statelor membre să ia măsuri împotriva comportamentului agresiv pe internet;

91.  solicită adoptarea unui plan de acțiune pentru a proteja drepturilor copiilor online și offline în spațiul virtual și reamintește că, în combaterea criminalității informatice, autoritățile de aplicare a legii trebuie să acorde o atenție specială infracțiunilor împotriva copiilor; subliniază, în acest sens, necesitatea de a întări cooperarea judiciară și polițienească între statele membre, cu Europol și cu Centrul european de combatere a criminalității informatice (EC3), cu scopul de a preveni și a combate criminalitatea informatică, în special exploatarea sexuală online a copiilor;

92. invită statele membre să pună pe deplin în aplicare Directiva 2011/93/UE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile; invită autoritățile de aplicare a legii, atât de la nivel național, cât și de la nivelul UE, să investească în noi tehnologii de combatere a infracțiunilor în „dark web” și în „deep web”; subliniază faptul că Eurojust și Europol trebuie să beneficieze de resurse adecvate pentru a identifica mai bine victimele, pentru a combate rețelele organizate de abuzatori sexuali și pentru a accelera depistarea, analizarea și abordarea materialelor de abuz împotriva copiilor, în mediile online și offline;

93.  consideră că politicile de includere ar trebui să acorde o atenție deosebită copiilor, întrucât copiii reprezintă legăturile necesare pentru înțelegerea reciprocă între culturi și societăți;

94.  reamintind că, potrivit raportului Comisiei pe 2016 privind progresele înregistrate în combaterea traficului de ființe umane, cel puțin 15% dintre victimele înregistrate erau copii, îndeamnă statele membre să ia măsuri imediate ca răspuns la anunțul Europol privind dispariția a cel puțin 10 000 de copii refugiați și migranți neînsoțiți în UE în 2015; invită statele membre și agențiile UE să își intensifice cooperarea transfrontalieră, schimbul de informații și investigațiile comune pentru a combate traficul de copii și criminalitatea organizată transfrontalieră, abuzul sexual și alte forme de exploatare, și pentru a-i proteja pe copii; invită statele membre și agențiile europene să accelereze numirea de tutori calificați pentru copiii neînsoțiți și să asigure luarea în permanență în considerare a interesului superior al copilului; invită statele membre să îi înregistreze și să îi identifice pe copii într-o manieră adecvată vârstei lor, asigurându-se că aceștia sunt înregistrați în sistemele naționale de protecție, pentru a preveni dispariția acestora; recomandă întărirea instrumentelor existente pentru copiii dispăruți, inclusiv a liniilor de asistență la nivel european pentru copiii dispăruți; invită Comisia și statele membre să valorifice pe deplin cunoștințele de specialitate ale ADF pentru a consolida protecția copiilor și protecția persoanelor vulnerabile în situația de migrație actuală, în special în punctele de acces („hotspots”); reamintește că drepturile copiilor și interesul superior al copilului trebuie să fie luate în considerare și evaluate în toate politicile și acțiunile UE, inclusiv în materie de migrație și azil;

95.  încurajează statele membre să acorde o atenție deosebită programelor menite să prevină abandonul școlar timpuriu, să testeze și să facă schimb de bune practici în acest domeniu;

Drepturile minorităților

96. subliniază că minoritățile care timp de secole au trăit împreună cu, sau alături de culturile majoritare în Europa încă se confruntă cu discriminarea în UE, consideră că soluția la această problemă constă în necesitatea de a stabili standarde minime pentru protecția drepturilor minorităților și de a oferi cursuri de formare cu privire la diversitatea culturală și toleranță, având în vedere că protejarea patrimoniului cultural european conferă valoare adăugată diversității;

97.   subliniază faptul că comunitățile minoritare au nevoi specifice și că ar trebui promovată egalitatea deplină a acestora în toate domeniile vieții economice, sociale, politice și culturale; subliniază că este esențial să fie respectate și promovate drepturile și libertățile fundamentale ale persoanelor aparținând minorităților;

98.   își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că aceste grupuri întâmpină obstacole în ce privește asigurarea respectării drepturilor lor la proprietate, accesul la justiție și la alte servicii publice, la educație, sănătate și servicii sociale, precum și la drepturile culturale, toate acestea putând să le fie îngrădite; îndeamnă statele membre să adopte măsuri pentru înlăturarea tuturor obstacolelor administrative și financiare care ar putea întârzia diversitatea lingvistică la nivel european și național;

99.   îndeamnă Comisia să stabilească un standard de politică pentru protecția minorităților, având în vedere faptul că protecția acestor grupuri face parte din criteriile de la Copenhaga, atât pentru țările candidate, cât și pentru statele membre; invită statele membre să se asigure că sistemele lor juridice garantează că persoanele ce aparțin unei minorități nu sunt discriminate, precum și să adopte și să pună în aplicare măsuri de protecție specifice, bazate pe normele internaționale pertinente;

100.   îndeamnă statele membre să facă schimb de bune practici și să aplice soluții verificate și testate în abordarea problemelor minorităților în întreaga Uniune Europeană; subliniază rolul important pe care îl pot juca autoritățile regionale și locale din UE în protejarea minorităților și consideră că reorganizarea administrativă nu ar trebui să aibă consecințe negative pentru ele;

101.   invită ADF să continue semnalarea cazurilor de discriminare bazată pe apartenența la o minoritate și să continue colectarea de date în acest sens;

102.   încurajează statele membre care nu au făcut încă acest lucru să ratifice fără întârziere Convenția-cadru pentru protecția minorităților naționale și Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare; reamintește, de asemenea, necesitatea implementării principiilor elaborate în cadrul OSCE;

103.   îndeamnă statele membre să ia pe deplin în considerare perspectiva drepturilor minorităților, să asigure dreptul de a utiliza o limbă minoritară și să protejeze diversitatea lingvistică în cadrul Uniunii; invită Comisia să își consolideze planul de a promova predarea și utilizarea limbilor regionale ca modalitate potențială de a lupta împotriva discriminării lingvistice în UE;

104.  invită UE să pună în aplicare Rezoluția nr. 1985 a APCE (2014) referitoare la situația și drepturile minorităților naționale din Europa, cu respectarea deplină a principiului subsidiarității; subliniază că toate liniile telefonice de ajutor de urgență și orice linie telefonică de asistență oficială în funcțiune în statele membre ar trebui să fie accesibile nu doar în limbile oficiale ale țării, ci și în limbile minorităților din această țară și în principalele limbi europene prin redirecționarea apelurilor;

Drepturile persoanelor cu handicap

105.   salută concluziile referitoare la progresul înregistrat de UE în punerea în aplicare a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (CRPD) și invită Comisia și statele membre să utilizeze aceste recomandări ca o oportunitate de a institui un exemplu pozitiv prin asigurarea unei implementări efective și aprofundate, cât mai curând;

106.   subliniază că persoanele cu handicap au dreptul de a se bucura de drepturile lor fundamentale în condiții de egalitate cu celelalte persoane, inclusiv dreptul la o demnitate, sănătate și familie inalienabile, la o viață independentă, la autonomie și integrare socială deplină, la acces la justiție, la bunuri și servicii, precum și dreptul de a vota și drepturi în calitate de consumatori, în conformitate cu CRPD; invită Uniunea Europeană și statele membre să ia măsuri adecvate pentru a se asigura că toate persoanele cu handicap își pot exercita toate drepturile prevăzute în tratatele și în legislația UE; observă că abordarea handicapului bazată pe drepturile omului nu este adoptată încă pe deplin, având ca rezultat discriminarea persoanelor cu handicap în UE, și îndeamnă UE și statele sale membre să își intensifice eforturile pentru alinierea sistemelor lor juridice la cerințele CRPD și să includă în mod efectiv persoanele cu handicap în societate;

107.   solicită statelor membre să adopte strategii pentru a asigura accesul efectiv pe piața muncii pentru persoanele cu handicap; regretă faptul că unele din fondurile UE disponibile pentru integrarea persoanelor cu handicap încă nu sunt folosite în acest scop; invită Comisia să monitorizeze îndeaproape utilizarea fondurilor și să ia măsuri acolo unde este necesar;

108.  reamintește că persoanele cu un handicap intelectual și psihosocial se confruntă cu obstacole speciale în exercitarea drepturilor lor fundamentale și invită statele membre și autoritățile regionale și locale să își intensifice eforturile pentru promovarea autonomiei și a includerii acestora, în condiții egale cu ceilalți;

109.  observă că femeile și copiii cu handicap sunt supuși în mod disproporționat unei serii de încălcări ale drepturilor omului, inclusiv refuzarea accesului la servicii de bază precum educația și îngrijirea medicală sau plasarea în instituții departe de familii și comunitate și sunt expuși unui risc sporit de a deveni victime ale violenței, abuzului sexual, exploatării și altor forme de maltratare sau de abuz; subliniază necesitatea unei acțiuni politice globale și sensibile la dimensiunea de gen a UE, a statelor membre și a autorităților regionale și locale pentru a se asigura implementarea riguroasă a Convenției ONU privind drepturile copilului, alături de CRPD;

110.   îndeamnă UE și statele sale membre să conceapă servicii de sprijin pentru copiii cu handicap și pentru familiile acestora în comunitățile locale pentru a promova dezinstituționalizarea și a le asigura accesul la un sistem educațional care promovează includerea;

111.   îndeamnă statele membre să se asigure că numărul telefonic de urgență 112 este pe deplin accesibil persoanelor cu handicap și că gradul de sensibilizare crește prin campanii;

112.   invită UE, statele membre și autoritățile regionale și locale să intensifice alocarea resurselor financiare și umane pentru cadrele de monitorizare înființate în baza articolului 33 alineatul (2) din CRPD pentru ca acestea să-și poată îndeplini funcțiile și să le garanteze independența, asigurându-se că componența și funcționarea acestora țin seama de Principiile de la Paris privind funcționarea instituțiilor naționale pentru protejarea drepturilor omului;

113. invită statele membre și autoritățile regionale și locale să asigure participarea reală și libertatea de exprimare a persoanelor cu handicap în viața publică; observă că aceste eforturi ar trebui să fie sprijinite prin asigurarea de subtitrări, interpretare în limbajul semnelor, documente scrise în Braille și formate ușor de citit; invită statele membre să furnizeze soluții accesibile refugiaților cu handicap; subliniază riscurile specifice cu care se confruntă refugiații, migranții și solicitanții de azil cu handicap, care nu au acces la informații și la comunicare în formate accesibile și care pot fi deținuți în condiții ce nu le asigură un sprijin adecvat și o cazare rezonabilă;

Persoanele în vârstă

114.   observă că îmbătrânirea activă și solidaritatea între generații sunt chestiuni importante care pot fi consolidate prin intermediul unei abordări bazate pe drepturile omului, având în vedere că aceasta reprezintă una dintre cele mai profunde transformări economice și sociale cu care se confruntă țările dezvoltate; invită statele membre să stimuleze creșterea și participarea activă a persoanelor în vârstă la piața forței de muncă prin inițiative sociale și economice pentru a combate excluderea socială și a le garanta un acces ușor la serviciile de sănătate;

115. subliniază că discriminarea bazată pe vârstă predomină în societățile actuale și se combină adesea cu alte forme de discriminare, precum discriminarea pe motive de rasă sau etnie, religie, handicap, sănătate sau condiții socioeconomice, identitate de gen sau orientare sexuală; invită statele membre să pună în aplicare măsuri ce vizează reintegrarea persoanelor în vârstă în viața comunității, pentru a combate izolarea acestora;

116.   invită UE și statele membre să se implice în mod activ în cadrul Grupului de lucru deschis al ONU cu privire la îmbătrânire și să își intensifice eforturile în vedere protejării drepturilor persoanelor în vârstă;

Drepturile romilor

117.  reamintește că persoanele aparținând minorității rome au dreptul la libertatea de circulație și îndeamnă statele membre și autoritățile regionale și locale să o protejeze și nu prevadă politici de reinstalare bazate pe motive etnice; este îngrijorat de faptul că persoanele ce aparțin minorității rome sunt supuse în mod disproporționat unor evacuări forțate în numeroase state membre;

118.  regretă faptul că populația romă încă se confruntă cu atitudini negative față de romi și cu un rasism sistematic și instituțional și reamintește faptul că discriminarea romilor în domeniul forței de muncă, al locuințelor, al educației, al sănătății, al accesului la justiție sau în orice alt domeniu este inacceptabilă și nocivă pentru societatea UE; invită, prin urmare, statele membre și autoritățile regionale și locale ca, având în vedere raportul Comisiei privind punerea în aplicare a cadrului UE pentru strategiile naționale de integrare a romilor 2015, să implementeze pe deplin și cu rapiditate propriile strategii naționale privind romii, să introducă măsuri specifice de combatere a discriminării rasiale împotriva romilor, în conformitate cu dispozițiile Directivei privind egalitatea rasială și ale Convenției europene a drepturilor omului și să combată atitudinile negative față de romi în conformitate cu Decizia-cadru privind rasismul și xenofobia;

119.  reamintește jurisprudența CJUE în care se precizează că principiul egalității de tratament prevăzut în directiva 2000/43/CE se aplică persoanelor care, deși nu aparțin ele înseși rasei sau etniei în cauză, fac totuși obiectul unui tratament mai puțin favorabil sau unei situații speciale dezavantajoase pentru unul dintre aceste motive;

120.  invită Comisia și statele membre să integreze monitorizarea practicilor de discriminare în toate domeniile, în special în domeniile educației, ocupării forței de muncă, locuințelor și îngrijirii sănătății, acordând o atenție deosebită punerii în aplicare a tuturor programelor astfel încât să se reducă decalajele dintre minoritatea romă și restul populației; invită, de asemenea, Comisia să adopte măsuri împotriva statelor membre care promovează sau permit discriminarea și segregarea instituționalizate;

121.  condamnă practica de segregare a copiilor romi în școli, fapt care afectează într-un mod extrem de negativ perspectivele de viitor ale acestor copii; sprijină acțiunea Comisiei menită să combată această practică prin intermediul procedurilor de constatare a neîndeplinirii obligațiilor și invită statele membre să ia măsuri eficace pentru eliminarea segregării în școli și să propună planuri detaliate de măsuri de integrare pentru copiii romi;

122.  solicită statelor membre și Comisiei Europene să își consolideze strategiile de promovare a includerii romilor și a comunităților sărace, extinzându-le și dezvoltându-le astfel încât să ajungă la 80 de milioane de cetățeni, solicită, de asemenea, întărirea grupului operativ al Comisiei Europene pentru romi și a punctelor de contact naționale, dezvoltarea unor puncte de contact regionale și locale și a unor platforme regionale pentru romi, precum și crearea unui forum online de politici în cooperare cu platforma europeană pentru romi; invită FRA să continue colectarea de date privind situația romilor și să elaboreze și să propună un tablou de bord al indicatorilor de includere a romilor care ar face posibilă urmărirea progreselor în acest domeniu; invită statele membre să marcheze ziua de 2 august drept Ziua europeană a comemorării Holocaustului împotriva romilor;

Drepturile persoanelor LGBTI

123.  condamnă orice discriminare sau act de violență bazată pe orientare sexuală și identitate de gen; încurajează Comisia să elaboreze o agendă care să asigure drepturi și șanse egale pentru toți cetățenii, respectând competențele statelor membre, și să monitorizeze transpunerea și punerea în aplicare corespunzătoare a legislației UE relevante pentru persoanele LGBTI; salută, în acest sens, lista de acțiuni elaborată de Comisie pentru promovarea egalității pentru persoanele LGBTI, inclusiv campania de comunicare a Comisiei pentru a combate stereotipurile și a îmbunătăți acceptarea socială a persoanelor LGBTI; îndeamnă Comisia și statele membre să colaboreze îndeaproape cu organizațiile societății civile ce depun eforturi în sprijinul drepturilor persoanelor LGBTI; observă că cercetarea pe teren a FRA arată că funcționarii publici consideră legislația și politica UE ca factori majori de susținere a eforturilor naționale de promovare a egalității persoanelor LGBTI;

124.  regretă faptul că persoanele LGBTI se confruntă cu hărțuiri și atitudini agresive care încep încă de la școală și că acestea suferă discriminări în diferite aspecte ale vieții, inclusiv la locul de muncă; invită statele membre să acorde o atenție deosebită homofobiei în activitatea sportivă, tinerilor LGBTI și atitudinilor agresive în școli; încurajează statele membre ale UE să sprijine sindicatele și organizațiile angajatorilor în eforturile lor de a adopta politici privind diversitatea și nediscriminarea axate pe persoanele LGBTI;

125.  reamintește jurisprudența CEDO privind drepturile persoanelor LGBTI; salută faptul că un număr tot mai mare de state membre au luat deja măsuri care contribuie la promovarea și protejarea într-o mai mare măsură a drepturilor persoanelor LGBTI și au adoptat noi proceduri de recunoaștere juridică a genului în ceea ce privește drepturile fundamentale ale persoanelor respective; invită Comisia și agențiile sale să colecteze date privind încălcările drepturilor omului cu care se confruntă persoanele LGBTI și să partajeze cu statele membre bunele practici de protejare a drepturilor fundamentale ale acestora și încurajează statele membre să informeze pe deplin persoanele LGBTI cu privire la drepturile lor și să facă schimb de bune practici în acest sens; condamnă practicile medicale care încalcă drepturile fundamentale ale persoanelor intersexuale;

126.  consideră că drepturile fundamentale ale persoanelor LGBTI pot fi mai bine protejate dacă acestea au acces la instituții juridice precum concubinajul, parteneriatul înregistrat și căsătoria; salută faptul că 18 state membre oferă în prezent aceste opțiuni și invită și alte state membre să examineze posibilitatea de a proceda la fel;

127.  invită Comisia să prezinte o propunere pentru deplina recunoaștere reciprocă a efectelor și pentru libera circulație a tuturor documentelor de stare civilă ale tuturor persoanelor, cuplurilor și familiilor din întreaga UE (inclusiv toate documentele de acest fel referitoare la căsătorie și la parteneriate înregistrate, la schimbarea legală de sex, la adopție și la certificatele de naștere), inclusiv recunoașterea juridică a genului, a căsătoriilor și parteneriatelor înregistrate, pentru a reduce barierele juridice și administrative discriminatorii din calea cetățenilor care își exercită dreptul la liberă circulație;

Cetățenia

128.   constată cu deosebită îngrijorare amplificarea euroscepticismului și a exprimării unor opinii politice violente și îndeamnă, prin urmare, UE și statele membre să întărească participarea cetățenilor, în special a tinerilor și a organizațiilor societății civile, în chestiunile legate de UE, astfel încât europenii să își poată exprima preocupările și opiniile prin canale democratice;

129.  consideră că este necesar să se reducă sarcina administrativă a participării la viața publică și să se promoveze e-guvernarea în întreaga UE și solicită consolidarea eficienței unor mecanisme precum inițiativa cetățenească;

130.  încurajează dezvoltarea e-consultărilor ca instrument pentru participarea directă a cetățenilor care să permită colectarea de informații privind așteptările cetățenilor de la guverne și de la administrațiile publice; consideră că este necesar să se elimine barierele procedurale și de limbă care descurajează participarea civică la procesele de luare a deciziilor din cadrul instituțiilor publice la toate nivelurile de guvernare; subliniază necesitatea transparenței nu numai în procesele decizionale din cadrul instituțiilor, ci și în monitorizarea modului în care sunt gestionate dosarele aferente serviciilor prestate de administrațiile publice; subliniază necesitatea consolidării furnizării acestor servicii pe suporturi digitale accesibile; reiterează importanța creșterii nivelului de sensibilizare cu privire la Cartă;

131. observă că organizațiile societății civile, inclusiv activitățile religioase, de voluntariat și munca tinerilor, joacă un rol esențial în participarea socială și civică și invită UE, statele membre și autoritățile regionale și locale să sprijine și să promoveze activitatea acestora; invită statele membre și UE să susțină libertatea de întrunire și de asociere ca element al Cartei;

132. consideră că educația civică și dialogul intercultural îmbunătățesc înțelegerea de către cetățeni a importanței participării sociale și politice, iar educația în domeniul drepturilor omului îi conștientizează asupra drepturi lor și îi învață respectul pentru drepturile celorlalți; invită statele membre să elaboreze planuri de acțiune naționale pentru educația în domeniul drepturilor omului, inclusiv pentru contribuția UE la dezvoltarea cadrului privind drepturile fundamentale și să pună în aplicare Carta Consiliului Europei privind educația pentru o cetățenie democratică și educația cu privire la drepturile omului; invită autoritățile regionale și locale să ia parte în mod activ la activitățile menționate anterior;

133.   ia act cu îngrijorare de faptul că sunt încă necesare eforturi pentru atingerea obiectivelor Strategiei Europa 2020 privind sărăcia și excluderea socială; invită statele membre să găsească politicile adecvate, inclusiv activarea forței de muncă și accesul la servicii de înaltă calitate și la educație; îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că politicile lor sociale și de ocupare a forței de muncă nu discriminează pe criterii de dimensiune și de componență a gospodăriilor;

Drepturile digitale

134.   reamintește că toate persoanele au dreptul la viață privată și la protecția datelor lor cu caracter personal, inclusiv dreptul de acces la datele colectate care le privesc, precum și dreptul de a obține rectificarea acestora; subliniază dreptul tuturor persoanelor de a stabili modul în care sunt gestionate datele lor cu caracter personal, în special dreptul exclusiv de a stabili utilizarea și difuzarea datelor cu caracter personal; subliniază faptul că Comisia și statele membre ar trebui să pună în aplicare măsuri care să permită fiecărui cetățean să atace în justiție conținuturile potențial dăunătoare demnității sau reputației sale, respectând în același timp libertatea de exprimare și de informare, în conformitate cu legislația și cu jurisprudența relevante; subliniază că, în lipsa unui interes public specific, orice persoană are dreptul de a decide cu privire la datele care pot fi puse la dispoziție, dreptul la ștergerea datelor cu caracter personal și dreptul de a fi uitat, în concordanță cu legislația UE și cu cea națională;

135.  este preocupat de faptul că cetățenii nu sunt pe deplin conștienți de drepturile lor sau de căile judiciare de atac pe care le au la dispoziție; consideră că este esențial ca publicul, și îndeosebi copiii, să fie familiarizați cu privire la importanța protejării datelor cu caracter personal, inclusiv în spațiul virtual, precum și cu privire la riscurile potențiale la care sunt expuși, în special având în vedere evoluțiile tehnologice rapide și înmulțirea atacurilor electronice; invită statele membre să își extindă eforturile în ceea ce privește educația în domeniul noilor mass-media și să facă din aceasta o componentă integrală a programei de învățământ; invită statele membre să ia măsuri împotriva comportamentului agresiv pe internet, mai ales când el afectează grupuri specifice de copii;

136.   subliniază că toate persoanele au dreptul să își exprime și să își difuzeze opiniile în mod liber pe internet în conformitate cu legislația și cu jurisprudența pertinente; subliniază faptul că nimeni nu poate fi dezavantajat pe motivul că nu utilizează serviciile digitale; invită Comisia să adopte măsuri în urma concluziilor consultării publice referitoare la Directiva UE privind serviciile media audiovizuale și să reexamineze directiva, inclusiv în ceea ce privește aspectele referitoare la drepturile fundamentale;

137.   reamintește necesitatea de a examina efectele pe care le pot avea anumite noi tehnologii, precum dronele, asupra drepturilor fundamentale și, în special, asupra dreptului la viața privată; subliniază, de asemenea, provocările reprezentate de implicațiile utilizării pe scară largă a internetului asupra drepturilor fundamentale, în special în ceea ce privește protecția datelor cu caracter personal, combaterea hărțuirii on-line sau a traficului cu ființe umane, în special în scopul exploatării sexuale și prin muncă;

138.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Adunării Parlamentare a Consiliului Europei.

(1)

  Texte adoptate, P7_TA(2014)0126.

(2)

  Texte adoptate, P7_TA(2014)0105.

(3)

JO L 180, 19.7.2000, p. 22.

(4)

JO C 378, 24.12.2013, p. 1.

(5)

JO L 132, 21.5.2016, p. 1.

(6)

JO L 328, 6.12.2008, p. 55

(7)

JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

(8)

JO L 373, 21.12.2004, p. 37.

(9)

JO L 204, 26.7.2006, p. 23.

(10)

JO L 95, 15.4.2010, p. 1.

(11)

JO L 101, 15.4.2011, p. 1.

(12)

JO L 335, 17.12.2011, p. 1.

(13)

JO L 315, 14.11.2012, p. 57.

(14)

  Texte adoptate, P7_TA(2013)0594.

(15)

  Texte adoptate, P7_TA(2014)0062.

(16)

  Texte adoptate, P7_TA(2013)0387.

(17)

  Texte adoptate, P8_TA(2015)0286.

(18)

  Texte adoptate, P8_TA(2016)0102.

(19)

  JO C 124 E, 25.5.2006, p. 405.

(20)

  Texte adoptate, P8_TA(2014)0070.

(21)

  Texte adoptate, P7_TA(2013)0350.

(22)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0095.

(23)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0203.

(24)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0409.

(25)

Acest nou tip de trafic a fost deja introdus prin rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2016 referitoare la situația din Eritreea (Texte adoptate: P8_TA(2016)0090).


AVIZ al Comisiei pentru afaceri constituționale (9.11.2016)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015

(2016/2009(INI))

Raportor pentru aviz: Cristian Dan Preda

SUGESTII

Comisia pentru afaceri constituționale recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reamintește că „valorile respectării demnității umane, libertății, democrației, egalității, statului de drept, precum și [...] respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor care aparțin minorităților” sunt valorile pe care se întemeiază UE, astfel cum sunt consacrate la articolul 2 din TUE; subliniază că este deosebit de important să se asigure, consolideze și promoveze respectarea deplină a acestor valori atât la nivelul Uniunii, cât și la nivelul statelor membre; reamintește că drepturile omului sunt universale și indivizibile;

2.  consideră că concluziile și avizele Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene și jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene constituie o bază adecvată pentru interpretarea articolului 2 din TFUE și a sferei de aplicare a drepturilor consacrate în Carta drepturilor fundamentale;

3.  ia act de obligația, prevăzută în tratate, privind aderarea la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale; subliniază că tratatele recunosc că drepturile fundamentale, garantate de Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și care decurg din tradițiile constituționale comune ale statelor membre, reprezintă principii generale ale dreptului Uniunii;

4.  subliniază că, în cazul amenințărilor sistemice la adresa statului de drept, ar trebui declanșate dispozițiile articolului 7 și procedurile prevăzute în cadrul privind statul de drept în vederea remedierii situației; consideră că este important să se stabilească un nou consens între UE și statele sale membre în ceea ce privește respectarea democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale, pentru a asigura respectul între cetățenii europeni și pentru a preveni orice subminare a acestor valori; orice punere sub semnul întrebării a statului de drept reprezintă o limită strictă pe care o țară nu poate și nu trebuie să o depășească;

5.  subliniază că este important să se asigure respectarea deplină a Cartei drepturilor fundamentale pe parcursul întregului proces legislativ; salută, în acest sens, Acordul privind o mai bună legiferare și atrage atenția asupra rolului semnificativ al evaluării ample a impactului, precum și al cooperării strânse între instituțiile UE și statele membre; reamintește că aplicarea efectivă și corectă a legislației UE este primordială pentru a proteja valorile Uniunii, iar această protecție este esențială pentru credibilitatea întregii UE;

6.  subliniază că scopul politicilor în materie de securitate și justiție este protejarea libertăților și drepturilor fundamentale; subliniază, așadar, că legislația și elaborarea politicilor în aceste domenii trebuie să respecte Carta drepturilor fundamentale;

7.  consideră că ar trebui depuse eforturi suplimentare pentru punerea în aplicare consecventă și uniformă a Cartei, inclusiv prin măsuri de conștientizare a practicienilor și a publicului larg, pentru a garanta respectarea și promovarea statului de drept și a drepturilor fundamentale ale cetățenilor europeni și subliniază că instituțiile europene ar trebui să joace un rol fruntaș în aceste eforturi; subliniază că ar trebui să se depună eforturi semnificative pentru a proteja mai mult libertatea de exprimare, de întrunire și de asociere și libertatea presei, precum și pentru a garanta independența sistemului judiciar;

8.  susține activarea de către Comisie pentru prima oară a noului cadru pentru statul de drept; recomandă o evaluare în profunzime a modului său de funcționare și a rezultatelor obținute, în vederea îmbunătățirii eficacității sale;

9.  ia act de primele două dialoguri privind statul de drept, organizate de către Consiliu; așteaptă cu interes evaluarea preconizată a acestui mecanism, care ar trebui să vizeze îmbunătățirea relevanței acestuia, precum și complementaritatea lui cu celelalte instrumente ale UE din domeniul statului de drept;

10.  cere ca Agenția Uniunii Europene pentru Drepturi Fundamentale să fie mandatată să elaboreze un raport bienal privind măsura în care cetățenii cei mai defavorizați din Europa au acces la toate drepturile fundamentale, așa cum se prevede în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

11.  subliniază că aderarea UE la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale contribuie la protejarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ale cetățenilor UE și în statele membre; reiterează ferm apelul adresat Comisiei, ca urmare a Avizului 2/13 al Curții de Justiție a Uniunii Europene, de a identifica etapele necesare în vederea aderării Uniunii Europene la a Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) din TUE.

12.  subliniază că procedura prevăzută la articolul 7 din TUE este un mecanism de ultimă instanță, care este dificil de exploatat la întregul său potențial, din cauza cerinței de unanimitate în cadrul Consiliului European; atrage atenția, în acest context, la Rezoluția sa referitoare la instituirea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale; își reia recomandarea de instituire a unui mecanism cuprinzător al Uniunii pentru monitorizarea efectivă a respectării drepturilor fundamentale și a statului de drept în statele membre; recomandă ca pactul Uniunii privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale să includă elemente de prevenție și de remediere și atrage atenția asupra propunerii de elaborare a unui raport european anual privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, întemeiat mai multe surse, care ar trebui să constituie o bază pentru prevenirea și remedierea oricărei încălcări a valorilor Uniunii;

13.  solicită să se poarte o dezbatere amănunțită privind sarcinile și activitățile Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene; subliniază importanța activității Agenției în ceea ce privește asigurarea de expertiză pentru instituțiile UE și statele membre și recunoaște că Agenția contribuie hotărâtor la sensibilizarea în mai mare măsură a publicului la respectarea drepturilor fundamentale în UE.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

8.11.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

17

3

2

Membri titulari prezenți la votul final

Mercedes Bresso, Richard Corbett, Esteban González Pons, Danuta Maria Hübner, Diane James, Ramón Jáuregui Atondo, Constance Le Grip, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, György Schöpflin, Barbara Spinelli, Claudia Țapardel, Josep-Maria Terricabras, Kazimierz Michał Ujazdowski

Membri supleanți prezenți la votul final

Max Andersson, Gerolf Annemans, Ashley Fox, Charles Goerens, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Jérôme Lavrilleux, Helmut Scholz

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Pilar Ayuso, Gabriel Mato, Wim van de Camp


AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (7.9.2016)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015

(2016/2009(INI))

Raportor pentru aviz: Jordi Sebastià

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare față de femei (CEDAW) din 18 decembrie 1979,

A.  întrucât reîntregirea familiei, deși este un drept de bază al omului, este în prezent în mod sistematic întârziată și chiar încălcată și întrucât femeile și copiii sunt primele victime ale refuzării sau întârzierii acestui drept;

B.  întrucât articolul 21 și articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzic discriminarea pe considerente de gen; întrucât UE și-a asumat angajamentul de a promova egalitatea între femei și bărbați și de a asigura integrarea dimensiunii de gen în toate acțiunile sale;

C.  întrucât femeile rome sunt adesea expuse discriminării multiple și intersecționale pe motive de gen și origine etnică și au un acces limitat la locuri de muncă, educație, îngrijirea sănătății, servicii sociale și la luarea deciziilor; întrucât discriminarea se poate produce în societatea majoritară, în contextul proliferării rasismului îndreptat împotriva romilor, dar și în cadrul comunităților de femei, din motive ce țin de genul acestora;

D.  întrucât violența împotriva femeilor este o încălcare a drepturilor fundamentale care afectează toate nivelurile societății, indiferent de vârstă, educație, venit, poziție socială și țară de origine sau de reședință; întrucât inegalitatea de gen și stereotipurile bazate pe gen măresc riscul de violență și alte forme de exploatare și împiedică participarea deplină a femeilor în toate domeniile vieții;

E.  întrucât, în UE , femeile continuă să se confrunte cu numeroase forme de discriminare și sunt încă subreprezentate în toate domeniile de luare a deciziilor;

F.  întrucât traficul de persoane constituie o încălcare gravă a drepturilor omului, a demnității umane și a principiilor fundamentale ale legii și democrației; întrucât traficarea în scopul exploatării sexuale continuă să fie forma cea mai răspândită; întrucât 76 % dintre victimele înregistrate în UE sunt femei;

G.  întrucât, potrivit sondajului privind persoanele LGBT din UE, lesbienele, bisexualii și persoanele transgen se confruntă cu un risc disproporționat de discriminare din cauza orientării lor sexuale sau a identității lor de gen;

H.  întrucât genul în sine nu creează în mod inerent o vulnerabilitate și există numeroși factori care contribuie la crearea unei situații de vulnerabilitate, inclusiv sărăcia, excluderea socială și discriminarea multiplă;

I.  întrucât, conform celor mai recente estimări ale Eurostat, femeile din UE câștigă în medie cu 16 % mai puțin decât bărbații;

J.  întrucât sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente se bazează pe drepturile fundamentale ale omului și reprezintă elemente esențiale ale demnității umane(1);

1.  regretă că încă s-a ajuns la egalitatea de gen, că, în multe domenii nu s-a înregistrat nicio îmbunătățire și că drepturile fundamentale ale femeilor continuă să fie încălcate; subliniază că femeile suferă în continuare din cauza discriminării și a excluderii sociale, după cum o atestă reprezentarea lor scăzută în știință, tehnologie și inginerie, lumea afacerilor și procesul decizional, atât în ​​sectorul privat și cel public, cât și diferența de gen persistentă în ce privește remunerarea și pensiile, lucru valabil și în privința femeilor care locuiesc în zonele rurale; remarcă faptul că discriminarea și lipsa de reprezentare duc la perpetuarea stereotipurilor de gen, a excluderii sociale și economice și a violenței împotriva femeilor și fetelor;

2.  subliniază necesitatea de a combate rasismul împotriva romilor la toate nivelurile și prin toate mijloacele și subliniază că acest fenomen este o formă deosebit persistentă, violentă, recurentă și banală de rasism; invită statele membre să intensifice în continuare combaterea rasismului împotriva romilor și să sprijine emanciparea femeilor rome în cadrul strategiilor lor naționale de integrare a romilor, promovând cele mai bune practici;

3.  solicită statistici și indicatori privind discriminarea multiplă, ocultată adesea în contextul discriminării în genere, cum ar fi pe motive de sărăcie și rasă; reamintește că dacă există un risc de discriminare, există un risc încă și mai mare ca aceasta să survină pe considerente de gen; invită Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) să publice un raport pe această temă;

4.  regretă faptul că femeile continuă să sufere de pe urma condițiilor de muncă discriminatorii, printre care și formele neregulate de ocupare a unui loc de muncă; evidențiază faptul că femeile care lucrează în domeniul serviciilor cu amănuntul sunt deosebit de expuse la prelungirea programului de lucru și la privarea de dreptul lor la o zi de odihnă pe săptămână;

5.  este preocupat de faptul că, în anii din urmă, mișcările care se pronunță împotriva egalității de gen au câștigat teren în rândul publicului din mai multe state membre; subliniază că aceste mișcări contestă realizările existente din domeniul egalității de gen și urmăresc să blocheze legile și politicile care protejează persoanele LGBTI împotriva discriminării și a infracțiunilor motivate de ură;

6.  regretă, în acest context, că nu a fost adoptată nicio strategie UE privind egalitatea de gen pentru perioada 2016-2020 și, reluând concluziile Consiliului privind egalitatea de gen din 16 iunie 2016, invită Comisia să consolideze statutul angajamentului său strategic pentru egalitatea de gen pentru perioada 2016-2019 prin adoptarea sa sub forma unei comunicări;

7.  invită Comisia să își intensifice eforturile de a crește reprezentarea femeilor în procesul decizional din domeniul politic și din cel economic, prin urmărirea unei abordări duale care să îmbine integrarea dimensiunii de gen cu măsuri specifice;

8.  invită Comisia să îmbunătățească colectarea, analiza și difuzarea unor date exhaustive, comparabile, fiabile și actualizate în mod regulat cu privire la participarea femeilor la procesul de luare a deciziilor;

9.  condamnă orice formă de practică implicând mame-surogat, deoarece nu respectă drepturile femeilor;

10.  invită instituțiile UE să încurajeze participarea femeilor la procesul electoral european, prin introducerea de liste echilibrate din punct de vedere al genului în cadrul următoarei revizuiri a legislației electorale europene;

11.  regretă faptul că propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 2012 privind îmbunătățirea echilibrului de gen în rândul directorilor neexecutivi ai societăților cotate la bursă și măsurile asociate sunt încă blocate și invită Consiliul să adopte, în sfârșit, o poziție comună cu privire la această propunere;

12.  subliniază că diferența de gen în ce privește remunerarea, care actualmente este, în medie, de 16 % în UE, constituie o discriminare inadmisibilă și contravine tratatelor UE (articolul 157 din TFUE); reiterează apelul său adresat statelor membre de a-și revizui legislația existentă pentru a elimina diferențele în materie de remunerare și de pensie dintre femei și bărbați; remarcă faptul că măsurile urmărind mărirea transparenței salariale sunt fundamentale pentru eliminarea diferențelor de gen în materie de remunerare; invită statele membre să implementeze recomandarea Comisiei privind transparența salarială;

13.  consideră că este urgent să se elaboreze, ținând seama de jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, o definiție a muncii de valoare egală aplicabilă la nivelul Uniunii, pentru a asigura că sunt luați în considerare factori precum condițiile de muncă, responsabilitatea conferită lucrătorilor și cerințele fizice sau psihice necesare prestării muncii;

14.  solicită implementarea integrală a Directivei 2006/54/CE privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă și revizuirea acesteia impunându-le societăților obligația fermă de a elabora măsuri sau planuri referitoare la egalitatea de gen;

15.  observă că concentrarea femeilor în locuri de muncă precare, care presupune un nivel ridicat al locurilor de muncă cu fracțiune de normă, al locurilor de muncă prost plătite, al contractelor pe perioadă determinată și al contractelor în care nu se menționează numărul de ore, este disproporționată și, adesea, involuntară; ia act de faptul că munca cu fracțiune de normă contribuie la riscul de sărăcie; reamintește, în acest context, că egalitatea dintre femei și bărbați nu poate fi realizată decât prin intermediul unei redistribuiri echitabile a muncii remunerate și neremunerate, precum și a responsabilităților profesionale, familiale și de îngrijire;

16.  subliniază proporția ridicată, în zonele rurale, a persoanelor care lucrează pe cont propriu și care nu beneficiază de o protecție socială corespunzătoare, precum și proporția ridicată a muncii „invizibile”, care afectează în special femeile; invită, prin urmare, statele membre și regiunile cu competențe legislative să îmbunătățească legislația referitoare la egalitatea de gen pe piața forței de muncă, în special în ceea ce privește salariile, drepturile de proprietate și procesul decizional, precum și să asigure protecție socială atât pentru bărbații, cât și pentru femeile care lucrează în zonele rurale;

17.  subliniază rolul esențial al serviciilor publice de calitate în combaterea sărăciei, în special a sărăciei în rândul femeilor, deoarece femeile depind mai mult de astfel de servicii;

18.  invită Comisia să întreprindă o acțiune legislativă exhaustivă, la nivel mondial, în vederea satisfacerii nevoilor mamelor și taților legate de tipurile de concediu, și anume de maternitate, de paternitate, parentale și pentru îngrijire, în special pentru a-i ajuta pe bărbați să joace un rol activ ca tați, pentru a permite o repartizare mai echitabilă a responsabilităților la nivel familial și, astfel, pentru a le oferi, astfel, femeilor șanse egale de a participa la piața muncii;

19.  regretă decizia Comisiei de a retrage directiva privind concediul de maternitate și o invită să prezinte on nouă propunere privind dreptul obligatoriu la concediu de paternitate remunerat;

20.  subliniază că numai o mică proporție dintre bărbați își exercită dreptul la concediu parental; solicită, în consecință, desfășurarea unor acțiuni concrete de trecere către drepturi la concediu parental cât mai individuale și mai netransmisibile cu putință;

21.  salută propunerea de a introduce un concediu pentru îngrijire, în conformitate cu foaia de parcurs a Comisiei privind un nou început, pentru a soluționa problemele legate de echilibrul între viața profesională și cea personală cu care se confruntă familiile care lucrează; invită Comisia să prezinte o propunere legislativă care să includă această prevedere;

22.  salută propunerea de aderare a UE la Convenția de la Istanbul și cere UE să ratifice această convenție cât mai rapid cu putință pentru a proteja, preveni și elimina toate formele de violență împotriva femeilor și violența domestică; le reamintește statelor membre că aderarea la UE nu le exonerează de la semnarea, ratificarea și transpunerea în practică a Convenției de la Istanbul și le îndeamnă să procedeze în consecință; subliniază că Convenția de la Istanbul constituie instrumentul cel mai cuprinzător și mai modern de prevenire, protecție și colectare a datelor referitoare la violența împotriva femeilor (VIF) și regretă că aceasta a fost ratificată, până în prezent, de numai 14 state membre;

23.  condamnă toate formele de violență împotriva femeilor și fetelor, precum crimele de onoare, căsătoriile forțate, traficul de persoane, violența domestică și mutilarea genitală feminină; consideră că aceste practici nu pot fi justificate niciodată și ar trebui incriminate și pedepsite; invită Comisia și statele membre să întreprindă acțiuni hotărâte pentru a combate aceste practici, la nivelul UE și la nivel mondial; subliniază că violența împotriva femeilor (VÎF) constituie un abuz sistematic în materie de drepturi fundamentale, 62 de milioane de femei fiind victime ale violenței în UE.

24.  consideră că toți cei care trăiesc în Europa, trebuie să respecte legea, precum și drepturile și demnitatea femeilor;

25.  regretă actele de hărțuire și viol în spații publice din Europa, precum și nivelul ridicat de impunitate și lipsa justiției pentru victime și consideră că fiecare femeie și fată trebuie să se simtă în siguranță, neexpusă vreunei forme de hărțuire sexuală în orice spațiu public din Europa; invită statele membre să organizeze campanii de sensibilizare pentru combaterea hărțuirii sexuale a femeilor și să ia măsurile necesare pentru a garanta pedepsirea corespunzătoare a acestor acte, traducerea în justiție a făptașilor și protejarea adecvată a victimelor;

26.  îndeamnă UE și statele membre să mobilizeze mijloacele și instrumentele necesare pentru a lupta împotriva traficului și a exploatării sexuale;

27.  subliniază că, pentru a combate cu eficacitate violența pe criterii de gen, este necesară o schimbare a atitudinii față de femei și fete; consideră că ele sunt prea adesea reprezentate în roluri subordonate și că violența împotriva lor este prea adesea tolerată sau minimalizată; invită statele membre să facă mai mult pentru a combate stereotipurile de gen și discriminarea împotriva femeilor și fetelor;

28.  reiterează apelul său adresat Comisiei de a prezenta o propunere de act legislativ privind violența împotriva femeilor și violența de gen și de a prezenta o strategie cuprinzătoare privind acest aspect, inclusiv de a asigura accesul la justiție persoanelor care au căzut victimă violenței;

29.  salută avântul în creștere pe care îl înregistrează în întreaga UE mișcarea urmărind eradicarea mutilării genitale a femeilor; ia act de faptul că statele membre introduc treptat schimbări pozitive în sistemele lor juridice pentru incriminarea atât a mutilării genitale a femeilor, cât și a acțiunii de a duce un copil sau o femeie tânără în afara UE, într-o țară terță, în scopul mutilării genitale; îndeamnă statele membre care încă nu au făcut-o să se asigure că legislația lor penală protejează fetele și femeile împotriva mutilării genitale;

30.  recunoaște faptul că vârsta medie la care se intră în prostituție este de 13-14 ani și că exploatarea sexuală este un aspect cu o accentuată caracteristică de gen și constituie o formă de violență de gen, contrară principiilor drepturilor omului, în cadrul cărora egalitatea de gen ocupă un loc central;

31.  subliniază rolul important al părinților într-un cadru educativ urmărind promovarea egalității de gen;

32.  invită statele membre să implementeze legi și politici care să vizeze în mod direct făptașii, cu scopul de a reduce cererea de exploatare sexuală, concomitent cu dezincriminarea persoanelor aflate în situația de a se prostitua, oferindu-le servicii de sprijin, inclusiv asistență socială, juridică și psihologică de înaltă calitate acelora care doresc să iasă din cercul prostituției;

33.  invită statele membre să implementeze integral Directiva 2012/29/UE privind drepturile, sprijinirea și protejarea victimelor infracționalității și Directiva 2011/99/UE privind ordinul european de protecție, pentru a asigura protecția și asistența corespunzătoare femeilor și fetelor victime ale violenței;

34.  regretă profund faptul că Consiliul nu a adoptat încă propunerea de directivă din 2008 cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală; salută inițiativa Comisiei de a acorda prioritate acestei directive; reiterează poziția sa cu privire la directiva privind egalitatea de tratament și apelul său adresat Consiliului de a adopta cât mai curând această propunere;

35.  condamnă toate formele de discriminare și violență față de persoanele LGBTI; cere să se adopte măsuri suplimentare pentru a întări legislația penală și cea în materie de antidiscriminare în UE cu scopul de a elimina lacunele legislative care continuă să existe în ceea ce privește pedepsirea infracțiunilor motivate de ura față de homofobie, bifobie și transfobie;

36.  este preocupat de intensificarea violenței cibernetice împotriva femeilor și fetelor, precum și de utilizarea TIC și a internetului pentru traficarea femeilor și copiilor, în special în scopul exploatării lor sexuale și prin muncă; invită Comisia și statele membre să adopte măsuri pentru a preveni și a împiedica utilizarea noilor tehnologii ca instrument de recrutare, îndeosebi a femeilor și fetelor victime ale traficului cu ființe umane, ale hărțuirii cibernetice și urmăririi cibernetice;

37.  ia act de raportul Agenției pentru Drepturi Fundamentale a UE privind drepturile fundamentale ale intersexualilor, precum și de documentul referitor la drepturile omului și intersexuali al Comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei; invită Comisia Europeană să încurajeze statele membre să ia măsuri vizând protejarea și respectarea drepturilor fundamentale ale intersexualilor;

38.  invită statele membre să asigure că copiii și tinerii se pot bucura de dreptul lor de a căuta, primi și transmite informații legate de sexualitate, inclusiv de orientarea sexuală, identitatea de gen și de exprimarea genului, în mod adecvat vârstei lor și care să țină seama de gen;

39.  invită statele membre să introducă programe educaționale care să țină cont de egalitatea de gen, precum și să ia măsuri privind drepturile fetelor și ale femeilor, egalitatea de gen, identitatea de gen și relațiile de gen la toate nivelurile sistemelor de învățământ; solicită, de asemenea, ca, în școli, băieții și fetele să beneficieze de la o etapă timpurie de instruire în ceea ce privește pacea, combaterea discriminării și combaterea rasismului,

40.  reiterează faptul că accesul și drepturile la sănătatea sexuală și reproductivă, inclusiv la avortul legal și în condiții de siguranță, ar trebui să fie garantat oricărei femei din UE și invită UE și statele membre să dezincrimineze avortul și acordarea de îngrijiri legate de avortare; subliniază obligativitatea respectării sănătății sexuale și reproductive și a drepturilor tuturor femeilor și fetelor, inclusiv a dreptului asupra corpului și sexualității lor, fără constrângeri, discriminare și violență;

41.  salută eforturile depuse pentru implementarea integrală a Convenției ONU privind drepturile persoanelor cu dizabilități; reamintește că femeile și fetele cu handicap sunt foarte expuse discriminării și, prin urmare, sunt împiedicate să se bucure de drepturile lor fundamentale la fel ca alte persoane;

42.  încurajează comisiile competente din cadrul Parlamentului European să analizeze chestiunea și să propună un raport din proprie inițiativă privind protejarea drepturilor omului în cazul intersexualilor din UE;

43.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare măsuri de protejare a femeilor și a persoanelor LGBTI împotriva hărțuirii la locul de muncă;

44.  invită Comisia Europeană să combată tratamentul nedrept al femeilor și imaginile inegalității de gen din sectorul media prin instituirea de schimburi de bune practici pentru a permite întreprinderilor media să aplice mai bine o abordare bazată pe egalitatea de gen în cadrul difuzării de emisiuni și publicității;

45.  invită statele membre ca, în cooperare cu Comisia, să ia toate măsurile necesare pentru a asigura protecția femeilor și fetelor migrante, a refugiatelor sau a solicitantelor de azil, precum și a refugiatelor și a solicitantelor de azil LGBTI, care să cuprindă consilierea juridică, accesul la îngrijirea sănătății, spații sigure pentru femei și copii, instalații sanitare separate și acces la sănătatea sexuală și reproductivă și la drepturile aferente, inclusiv la avort în condiții de siguranță;

46.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația femeilor și fetelor refugiate care trăiesc în situații precare în UE și la frontierele acesteia, precum și cu privire la cei peste 10 000 de minori neînsoțiți care au dispărut după ce au intrat în UE; relevă faptul că femeile și fetele constituie grupul cel mai numeros și deosebit de vulnerabil din cadrul fluxurilor migratorii și că este nevoie de o evaluare specifică și atentă a nevoilor lor în contextul procedurilor de azil și de primire; reiterează, în acest sens, că, pentru ele, trebuie oferite abordări, programe și măsuri specifice;

47.  subliniază că este nevoie să se deschidă căi legale și sigure de azil pentru a se evita rețelele de trafic ilegal de persoane, precum și pentru a se permite femeilor, copiilor, persoanelor în vârstă și persoanelor cu handicap să solicite statutul de refugiat fără să își riște viețile;

48.  reiterează dreptul fundamental al tuturor femeilor de a avea acces la sisteme publice de îngrijire a sănătății, în special la servicii de îngrijire a sănătății primare, ginecologice și obstetrice, conform definiției Organizației Mondiale a Sănătății;

49.  ia act de faptul că 70 % dintre victimele identificate ale traficului de persoane în UE sunt cetățeni ai UE, majoritatea victimelor identificate fiind resortisanți ai UE de sex feminin din Europa Centrală și de Est(2); invită statele membre să implementeze integral Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de ființe umane, precum și Directiva 2011/92/UE privind combaterea abuzului sexual și a exploatării copiilor, pentru a proteja femeile și fetele de traficul de persoane, de actele de violență și de exploatarea sexuală; invită statele membre să abordeze, de asemenea, în strategiile și planurile lor de acțiune naționale, și componenta de cerere a traficării și exploatării ființelor umane;

50.  subliniază că migrantele fără acte, femei și fete, ar trebui să aibă un acces deplin la drepturile lor fundamentale de bază și că ar trebui create căi de migrație legală;

51.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la situația migranților și a solicitanților de azil introduși ilegal în UE, femeile și copiii confruntându-se cu un risc ridicat de violență sexuală și pe criterii de gen; reamintește faptul că femeile și copiii se pot vedea obligați să întrețină relații sexuale pentru protecție sau asistență de bază pentru a supraviețui și că aceasta este, în unele cazuri, din cauza lipsei de asistență, a eșecurilor sistemelor de înregistrare, a separării familiei sau a lipsei unor mijloace sigure și legale de intrare în UE, precum și a lipsei unor măsuri eficiente împotriva traficanților; subliniază că femeile și copiii care practică sex pentru supraviețuire nu sunt considerați victime ale traficului de ființe umane și, prin urmare, nu pot primi asistența necesară;

52.  relevă faptul că lucrătorii casnici sunt predominant femei și invită statele membre să accelereze procesul de ratificare și implementare a Convenției privind lucrătorii casnici a OIM în urma Deciziei 2014/51/UE a Consiliului, ca instrument esențial de asigurare a unor condiții decente de muncă;

53.  se opune în mod ferm plasării în detenție a refugiaților, inclusiv a femeilor însărcinate, a copiilor și a mamelor care alăptează;

54.  solicită consolidarea dreptului la reîntregirea familiei la nivelul întregii UE, precum și îmbunătățirea punerii sale în aplicare printr-un proces mai rapid și mai puțin costisitor; subliniază necesitatea unor proceduri de reîntregire a familiei care să includă drepturile individuale ale femeilor și fetelor care se alătură familiilor lor în UE, pentru a le asigura independența în ceea ce privește accesul la serviciile de îngrijire a sănătății, la educație sau la locuri de muncă;

55.  își exprimă îngrijorarea cu privire la lipsa de date privind femeile și copiii romi expuși riscului de a fi traficați pentru muncă sau servicii forțate, inclusiv pentru cerșetorie; invită Comisia să furnizeze date privind femeile și copiii romi recunoscuți drept victime ale traficului, inclusiv cifre privind numărul persoanelor care au primit asistență pentru victime și în ce țări au primit asistența;

56.  invită Comisia să introducă integrarea dimensiunii de gen în toate domeniile de elaborare a politicilor pentru o promovare mai activă a egalității de gen, precum și în toate actele legislative propuse, inclusiv în evaluările sistematice ale consecințelor asupra egalității de gen, ca parte a evaluării conformității cu drepturile fundamentale și ca criteriu integrat în dialogul, printre altele, cu țările candidate la aderare;

57.  invită Comisia și statele membre să integreze dimensiunea de gen în procesul bugetar pentru a se asigura că deciziile bugetare țin cont de dimensiunea de gen și abordează efectele diferențiate;

58.  invită Comisia să introducă un pilon referitor la egalitatea între femei și bărbați în strategia Europa 2020 și să asigure o mai mare includere a perspectivei integrării de gen în semestrul european prin introducerea unei dimensiuni de gen în analiza anuală a creșterii și în procesul de formulare a responsabilităților sociale ale întreprinderilor;

59.  recunoaște că adoptarea unor măsuri de austeritate și a unei agende excesive de consolidare fiscală de către UE și statele sale membre, introduse ca răspuns la criza economică, au exacerbat sărăcia și excluderea sociale în Europa, în special în cazul femeilor și al altor grupuri dezavantajate social și că aceste impacturi trebuie luate în considerare în RSI ale întreprinderilor;

60.  regretă faptul că nivelul discriminării pe criterii de gen rămâne ridicat, inclusiv în alte domenii decât ocuparea forței de muncă;

61.  recunoaște faptul că sprijinirea drepturilor fundamentale ale femeilor și fetelor nu poate fi garantată decât printr-o mai mare capacitare, reprezentare și integrare economică, politică și socială;

62.  evidențiază nevoia de politici punctuale care să garanteze drepturile fundamentale ale femeilor vulnerabile din grupuri specific cum sunt refugiatele și solicitantele de azil, femeile rome, femeile care fac parte din minorități etnice, femeile în vârstă sau femeile cu handicap;

63.  invită instituțiile UE să introducă indicatori specifici privind egalitatea de gen, inclusiv Indicele egalității de gen al EIGE, în sistemul de monitorizare și salvgardare a viitorului mecanism al UE privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale;

64.  invită instituțiile UE și statele membre să acționeze în mod activ în domeniile integrării dimensiunii de gen, cartografierii diferențelor în materie de salarii și împărțirii echitabile a concediului pentru creșterea copilului; ia act de faptul că numărul mai mic al femeilor decât cel al bărbaților în câmpul muncii și numărul mai mare al femeilor decât cel al bărbaților care lucrează cu jumătate de normă generează vulnerabilitate socială și o integrare socială insuficientă;

65.  îi solicită UE să adopte o abordare în care drepturile omului, ale lucrătorului, ale consumatorului, precum și drepturile de mediu dirijează comerțul și investițiile transnaționale și naționale, și nu invers;

66.  invită instituțiile UE și statele membre să inițieze o acțiune concertată în vederea creșterii sensibilizării cu privire la formele de protecție deja existente și să asigure o mai bună implementare și punere în aplicare practică a directivelor privind egalitatea;

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

5.9.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

13

4

2

Membri titulari prezenți la votul final

Daniela Aiuto, Maria Arena, Angelika Mlinar, Margot Parker, Marijana Petir, Jordi Sebastià, Anna Záborská, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Stefan Eck, Eleonora Forenza, Arne Gericke, Constance Le Grip, Evelyn Regner, Marc Tarabella

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Sylvia-Yvonne Kaufmann, Olle Ludvigsson, Georgi Pirinski, Josep-Maria Terricabras, Claudiu Ciprian Tănăsescu

(1)

Programul de acțiune al CIPD, articolele 7.2 și 7.3.

(2)

Raportul Europol privind situația din Europa: „Trafficking in human beings in the EU” (Traficul de persoane în UE), februarie 2016


AVIZ al Comisiei pentru petiții (12.10.2016)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la situația drepturilor fundamentale în Uniunea Europeană în 2015

(2016/2009(INI))

Raportoare pentru aviz: Jude Kirton-Darling

SUGESTII

Comisia pentru petiții recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât petițiile adresate Parlamentului constituie un instrument important pe care cetățenii îl pot folosi pentru a informa despre presupuse încălcări ale drepturilor fundamentale pe care le-ar fi putut suferi în statele membre în care își au reședința;

B.  întrucât includerea Cartei drepturilor fundamentale, ca element de bază cu caracter obligatoriu, în domeniul de aplicare al Tratatului de la Lisabona a generat mari așteptări în rândul cetățenilor UE cu privire la un nivel ridicat de protecție civică și socială;

C.  întrucât circa o sută de petiții primite de Parlament în 2015 aveau ca obiect direct presupuse încălcări ale drepturilor fundamentale prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât în timpul prelucrării petițiilor pot apărea și probleme suplimentare legate de protecția efectivă asigurată de Cartă;

D.  întrucât încălcările drepturilor fundamentale nu au loc întotdeauna în mod direct, ci, uneori, sunt comise într-o manieră contextuală, prin degradarea mediului; întrucât articolul 37 din Cartă prevede dreptul la protecția mediului; întrucât o proporție semnificativă a petițiilor primite vizează agresiuni împotriva mediului reale sau potențiale;

E.  întrucât dreptul de a alege și de a fi ales în Parlamentul European și în cadrul alegerilor locale și în statul de reședință este recunoscut la articolele 39 și 40 din Cartă; întrucât exercitarea dreptului la liberă circulație nu ar trebui să împiedice exercitarea acestui drept;

F.  întrucât articolul 34 din Cartă stabilește dreptul fundamental la securitate socială și asistență socială; întrucât asigurarea de sănătate universală, publică și de calitate constituie un pilon esențial al securității sociale; întrucât locuințele sociale pentru o existență decentă intră în domeniul de aplicare al acestuia articol; întrucât accesul la aprovizionarea cu energie la prețuri accesibile reprezintă o parte esențială a unei vieți demne;

G.  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului (ECHR),

H.  întrucât continuă să existe un decalaj de gen în ceea ce privește exercitarea pe deplin a drepturilor fundamentale, în comparație cu bărbații, în special atunci când este vorba despre punerea efectivă în aplicare a dispozițiilor Cartei prevăzute la titlurile privind „Egalitatea” și „Solidaritatea” în viața cotidiană a femeilor și bărbaților;

I.  întrucât articolul 24 din Cartă prevede drepturile fundamentale ale copilului; întrucât în 2015 s-au primit sute de petiții privind chestiuni legate de custodia copiilor, în cele mai multe cazuri cu implicații transfrontaliere; întrucât a fost creat un grup de lucru specific pentru a gestiona mai eficient majoritatea acestor chestiuni;

J.  întrucât raportul comun al Comisiei PE pentru petiții și al Comisiei PE pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne privind raportul special al Ombudsmanului European din cadrul anchetei din proprie inițiativă OI/5/2012/BEH-MHZ referitoare la Frontex a recunoscut eforturile agenției de a consolida respectarea drepturilor fundamentale și a făcut apel la agenție să se ocupe de plângerile individuale referitoare la încălcări ale drepturilor fundamentale în cursul operațiunilor sale; întrucât această include instituirea unui sistem de raportare a incidentelor și elaborarea unor coduri de conduită, dar nu se limitează la acestea; întrucât obligația de a respecta și garanta drepturile fundamentale se aplică tuturor instituțiilor, agențiilor și organismelor UE;

K.  întrucât actuala interpretare restrictivă a articolului 51 din Cartă reprezintă un obstacol real pentru eficiența dispozițiilor sale anterioare, care pot să nu corespundă așteptărilor și în cele din urmă pot conduce la o creștere a nemulțumirii cetățenilor; întrucât Comisia pentru petiții a organizat recent o audiere specifică pentru a dezbate necesitatea extinderii domeniului de aplicare al Cartei;

L.  întrucât Uniunea nu poate să permită cazuri de suprimare sau de subminare a drepturilor civile fundamentale, cum ar fi libertatea de informare, nici să tolereze abuzul de putere și rasismul și xenofobia instituționale în interiorul granițelor sale, după cum subliniază unele petiții,

1.  consideră că cetățenii se așteaptă ca textul Cartei să asigure protecția drepturilor lor fundamentale de către instituțiile și organismele Uniunii și statele membre la punerea în aplicare a legislației Uniunii; subliniază că lipsa protecției și a conștientizării drepturilor lor în temeiul Cartei poate agrava dezamăgirea cetățenilor față de proiectul european; ia act de faptul că publicul larg are o înțelegere limitată a domeniului de aplicare al Cartei; consideră că Comisia și statele membre ar putea să facă mai mult pentru a promova cunoașterea Cartei, în special a efectelor articolului 51 din aceasta, prin campanii specifice, care folosesc atât mass-media tradițională, cât și mass-media online, precum și a căilor de atac, atunci când sunt încălcate drepturile fundamentale ale cetățenilor; invită Comisia și statele membre să fie vigilente la implementarea deplină și consecventă a Cartei de către statele membre; consideră că ar trebui să se ia în considerare extinderea interpretării articolul 51 dincolo de competențele exclusive ale Uniunii și că pertinența articolului ar trebui reevaluată într-o viitoare revizuire a tratatului;

2.  consideră că o reformă reală a Inițiativei cetățenești europene și funcționarea eficientă acestui instrument ar putea contribui considerabil la îmbunătățirea imaginii Uniunii;

3.  își exprimă convingerea profundă că măsurile de austeritate au condus la deteriorarea continuă a protecției drepturilor fundamentale în UE, provocând, printre altele, rate alarmante ale șomajului în rândul tinerilor, o creștere foarte mare a numărului lucrătorilor săraci și niveluri mai ridicate de sărăcie și marginalizare socială; solicită oprirea imediată a tuturor măsurilor de austeritate și invită UE și statele sale membre să propună politici specifice care să vizeze asigurarea locurilor de muncă de înaltă calitate și decente, precum și a măsurilor de protecție socială, concentrându-se cu precădere asupra cetățenilor care se confruntă cu sărăcia și excluziunea socială;

4.  remarcă creșterea numărului de petiții referitoare la criza economică și socială din Europa, care a avut drept rezultat numeroase încălcări ale drepturilor fundamentale;

5.  subliniază faptul că toate instituțiile Uniunii, inclusiv toate agențiile, organismele și statele sale membre, sunt obligate să respecte dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale;

6.  subliniază că, deși dreptul la liberă circulație și ședere este un drept fundamental conferit cetățenilor în cadrul pieței interne și de către Cartă, mulți cetățeni încă se confruntă cu probleme în afirmarea acestui drept, care include portabilitatea prestațiilor de asigurări sociale, a pensiilor, a asistenței medicale și recunoașterea calificărilor profesionale și a actelor de stare civilă; invită statele membre să acționeze în conformitate cu Carta pentru a se asigura că cetățenii beneficiază de un acces universal la asistență medicală de calitate (inclusiv la medicamente și tratamente), justiție, educație, asistență socială și la locuințe sociale;

7.  subliniază necesitatea de a garanta drepturile fundamentale ale femeilor în toate domeniile vieții publice, în special cu privire la participarea socială și politică; invită Comisia și statele membre să pună în aplicare politici pentru a apăra în mod activ aceste drepturi, în conformitate cu Rezoluția Adunării Generale a ONU nr. 66/130 din 19 decembrie 2011 privind femeile și participarea politică;

8.  subliniază dreptul persoanelor cu handicap de a beneficia de măsuri menite să le asigure independența, integrarea socială și profesională, precum și participarea la viața comunității, în conformitate cu articolul 26 din Cartă; invită Comisia, statele membre și autoritățile locale și regionale să se asigure că aceste drepturi, în special drepturile consacrate în Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap și Tratatul de la Marrakesh, sunt respectate, aplicate și monitorizate în mod corespunzător și transparent; consideră că fondurile UE nu ar trebui să meargă către proiecte care încalcă aceste drepturi fundamentale, cum ar fi proiectele care au ca rezultat segregarea persoanelor cu handicap de comunitate;

9.  invită UE să ratifice Protocolul opțional la Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap și să realizeze, cât mai curând posibil, o revizuire transversală și cuprinzătoare a legislației UE în vigoare, cu scopul de a asigura armonizarea deplină cu dispozițiile consacrate în convenție, declanșând un proces cu adevărat democratic și participativ, pentru a garanta o implicare directă și deplină a organizațiilor care reprezintă persoanele cu handicap;

10.  subliniază că, în observațiile sale finale cu privire la raportul inițial al Uniunii Europene, Comitetul ONU pentru drepturile persoanelor cu handicap a observat în mod critic că măsurile de austeritate adoptate de UE și statele sale membre au înrăutățit nivelul de trai al persoanelor cu handicap și au subminat exercitarea drepturilor fundamentale;

11.  subliniază faptul că solicitanților de azil care intră în contact cu Frontex ar trebui să li se respecte drepturile fundamentale și ar trebui să beneficieze de căi de atac pentru a-și apăra aceste drepturi prin intermediul unui mecanism consacrat de soluționare a plângerilor; salută includerea unui mecanism independent de depunere a plângerilor în Regulamentul privind Paza europeană de frontieră și de coastă pentru a monitoriza și a asigura respectarea drepturilor fundamentale în toate activitățile agenției;

12.  salută ancheta Ombudsmanului European care a condus la crearea acestui mecanism și activitatea sa în derulare pentru a asigura respectarea drepturilor fundamentale de către instituțiile UE; salută faptul că aceasta investighează măsura în care este respectată Carta drepturilor fundamentale atunci când statele membre cheltuiesc banii din Fondul de coeziune al UE pentru proiecte care instituționalizează persoanele cu handicap, în loc să le integreze în societate;

13.  subliniază că este important ca UE și statele membre să protejeze comunitățile indigene etnice, naționale, lingvistice și religioase, precum și limbile pe cale de dispariție;

14.  deplânge toate cazurile de discriminare; invită UE și statele membre să acorde o atenție specială discriminării împotriva minorităților și a migranților și restricțiilor legate de libertatea mass-mediei, care sunt denunțate în mod regulat în petiții și de către organizații internaționale precum Reporteri fără frontiere, și să abordeze în mod eficace aceste chestiuni; invită UE și statele membre să ia măsurile adecvate pentru a îmbunătăți situația existentă în sectorul mass-mediei cu scopul de a asigura pe deplin libertatea și pluralismul mass-mediei, consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; reamintește că diversitatea lingvistică și culturală constituie o trăsătură distinctivă a Uniunii Europene și că drepturile minorităților culturale și lingvistice sunt protejate în temeiul Cartei; solicită deblocarea în Consiliu a Directivei cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, handicap, vârstă sau orientare sexuală;

15.  invită statele membre și autoritățile locale și regionale să garanteze pe teritoriul UE drepturile fundamentale, inclusiv dreptul de a munci în conformitate cu legislația aplicabilă a UE și națională, ale tuturor resortisanților țărilor din afara UE și să faciliteze integrarea lor socială; își exprimă îngrijorarea față de încălcarea drepturilor fundamentale în centrele de primire și de reținere a migranților;

16.  subliniază faptul că, în anumite state membre, mecanismele de gestionare și de finanțare utilizate în prezent de centrele de primire pentru migranți ar putea duce la ilegalități grave, acte de corupție, abuzuri și încălcări ale drepturilor fundamentale;

17.  solicită Comisiei să acționeze fără ezitare și să își folosească pe deplin competențele și prerogativele pentru a sancționa statele membre care nu reușesc să respecte dreptul fundamental la libertate de exprimare, informare, întrunire și de asociere, sau care practică forme de abuz de putere, cum ar fi rasismul instituțional și xenofobia;

18.  consideră că UE și statele membre trebuie să respecte în mod consecvent principiul solidarității și să depună eforturile necesare pentru partajarea responsabilităților cu scopul de a asigura protecția deplină a vieții migranților și refugiaților și de a combate criminalitatea transfrontalieră, în conformitate cu principiul nereturnării și cu drepturile fundamentale;

19.  constată recurența frecventă a petițiilor privind problemele întâmpinate în exercitarea drepturilor lor de soții sau soțiile cetățenilor UE proveniți din țări terțe și de rezidenții permanenți din afara UE, în special de persoanele apatride;

20.  consideră că introducerea unei legislații naționale care subminează climatul de investiții în domeniul energiilor din surse regenerabile constituie, în unele cazuri, nu numai un atac la adresa securității juridice, după cum se arată în anumite petiții primite, dar poate fi considerată și o încălcare a Cartei în cazul în care aceste state nu reușesc să transpună sau să pună în aplicare legislația referitoare la strategia energetică și climatică a Uniunii;

21.  subliniază problemele care decurg din nerecunoașterea documentelor oficiale în diferite state membre, în special a certificatelor de căsătorie și de adopție și care fac imposibilă garantarea „interesului superior al copilului”;

22.  solicită să se acorde o atenție deosebită drepturilor copiilor, în special în contextul litigiilor transfrontaliere privind custodia, adopțiilor fără consimțământul părinților și al drepturilor de vizitare, așa cum a subliniat avizul Comisiei pentru petiții referitor la aspectele transfrontaliere ale adopțiilor; solicită Comisiei să ofere orientări clare cu privire la conceptul de „interes superior al copilului”, în contextul revizuirii Regulamentului Bruxelles IIA; consideră că disparitățile existente pe teritoriul Uniunii în privința custodiei și a responsabilității parentale fac imposibilă garantarea „interesului superior al copilului” și a dreptului copiilor de a menține legătura cu ambii părinți;

23.  solicită adoptarea unei noi legislații care să vizeze combaterea sărăciei energetice și salută inițiativele anterioare de la orice nivel administrativ pentru garantarea accesului universal la energie; consideră că luarea de măsuri specifice pentru a asigura energie la prețuri accesibile pentru fiecare gospodărie intră în domeniul de aplicare al securității sociale și asistenței sociale prevăzut în articolul 34 din Cartă; critică deciziile care ar putea împiedica protejarea acestui drept, exclusiv din cauza disputelor între autorități privind competența;

24.  regretă faptul că sărăcia în rândul copiilor rămâne la un nivel foarte ridicat, iar copiii continuă să fie expuși unui risc mai mare de sărăcie decât adulții; invită UE și statele membre să își consolideze acțiunile de adoptare a unei strategii globale care vizează abordarea cu succes a tuturor cauzelor profunde ale sărăciei în rândul copiilor;

25.  subliniază necesitatea de a consolida rolul Comisiei pentru petiții în respectarea drepturilor fundamentale protejate de Cartă;

26.  salută progresele înregistrate în ceea ce privește drepturile LGBTI în 2015; își exprimă în continuare îngrijorarea în legătură cu discriminarea pe motive de orientare sexuală și identitate de gen și cu limitările impuse libertății de exprimare, de întrunire și de asociere a persoanelor LGBTI; remarcă faptul că problema discriminării împotriva familiilor LGBTI trebuie abordată imediat și îndeamnă statele membre să recunoască statutul juridic al acestora, asigurându-le, astfel, libertatea de circulație pe teritoriul UE;

27.  subliniază că un numeroase persoane apatride sunt private de dreptul de vot la alegerile pentru Parlamentul European, deși sunt alocate locuri în numele lor; invită Comisia să analizeze această chestiune;

28.  remarcă încălcarea drepturilor fundamentale ale persoanelor intersexuale în Uniunea Europeană, care se bucură doar de drepturi limitate, chiar și la propria identitate;

29.  încurajează Comisia să abordeze cât mai eficace cu putință chestiunea drepturilor de vot naționale, în special în cazurile în care cetățenii sunt privați de dreptul de vot la alegerile naționale atunci când aceștia își exercită dreptul la liberă circulație și ședere, precum și în cazurile în care persoanele sunt private de dreptul de vot la alegerile europene sau locale sau le este interzisă calitatea de membru al unui partid politic;

30.  reamintește că, în conformitate cu articolul 46 alineatul (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), înaltele părți contractante și-au asumat un angajament solemn și obligatoriu, în spiritul statului de drept, „să se conformeze hotărârilor definitive ale Curții în litigiile în care ele sunt părți”; regretă întârzierile în punerea în aplicare și lipsa voinței politice de a pune în aplicare o serie de hotărâri ale Curții în anumite circumstanțe; încurajează adoptarea unor măsuri mai severe în cazurile de neexecutare a sentințelor ce au scop de tergiversare sau prezintă un caracter continuu;

31.  invită instituțiile și organismele Uniunii și din statele membre să asigure un nivel ridicat de protecție a mediului și să adere la principiul dezvoltării durabile atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii; regretă supradezvoltarea care are loc în anumite părți ale UE, care are efecte negative asupra mediului și a vieții cetățenilor și rezidenților europeni care locuiesc în zonele afectate;

32.  subliniază dreptul fundamental la bună administrare; invită statele membre să dea un exemplu asigurând, printre altele, procese administrative deschise, responsabile, echitabile, transparente și proporționale.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

11.10.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

26

4

0

Membri titulari prezenți la votul final

Marina Albiol Guzmán, Margrete Auken, Heinz K. Becker, Soledad Cabezón Ruiz, Pál Csáky, Miriam Dalli, Rosa Estaràs Ferragut, Eleonora Evi, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Sylvie Goddyn, Rikke Karlsson, Jude Kirton-Darling, Svetoslav Hristov Malinov, Notis Marias, Edouard Martin, Roberta Metsola, Marlene Mizzi, Julia Pitera, Gabriele Preuß, Laurențiu Rebega, Sofia Sakorafa, Yana Toom, Ángela Vallina, Cecilia Wikström, Tatjana Ždanoka

Membri supleanți prezenți la votul final

Carlos Iturgaiz, Urszula Krupa, Miltiadis Kyrkos, Josep-Maria Terricabras, Axel Voss


REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

17.11.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

41

4

4

Membri titulari prezenți la votul final

Heinz K. Becker, Malin Björk, Michał Boni, Caterina Chinnici, Ignazio Corrao, Frank Engel, Tanja Fajon, Lorenzo Fontana, Mariya Gabriel, Ana Gomes, Nathalie Griesbeck, Sylvie Guillaume, Jussi Halla-aho, Monika Hohlmeier, Filiz Hyusmenova, Sophia in ‘t Veld, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Cécile Kashetu Kyenge, Marju Lauristin, Juan Fernando López Aguilar, Monica Macovei, Claude Moraes, József Nagy, Péter Niedermüller, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Branislav Škripek, Csaba Sógor, Helga Stevens, Traian Ungureanu, Bodil Valero, Harald Vilimsky, Josef Weidenholzer, Kristina Winberg, Tomáš Zdechovský

Membri supleanți prezenți la votul final

Daniel Dalton, Anna Hedh, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Ska Keller, Jeroen Lenaers, Andrejs Mamikins, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Christine Revault D’Allonnes Bonnefoy, Barbara Spinelli

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Lynn Boylan, Verónica Lope Fontagné, Mylène Troszczynski, Tom Vandenkendelaere, Rainer Wieland


VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

41

+

ALDE

Nathalie Griesbeck, Filiz Hyusmenova, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Sophia in 't Veld

ECR

Monica Macovei

EFDD

Ignazio Corrao

GUE/NGL

Malin Björk, Lynn Boylan, Barbara Spinelli

PPE

Heinz K. Becker, Michał Boni, Frank Engel, Mariya Gabriel, Monika Hohlmeier, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, József Nagy, Csaba Sógor, Traian Ungureanu, Tom Vandenkendelaere, Rainer Wieland, Tomáš Zdechovský

S&D

Caterina Chinnici, Tanja Fajon, Ana Gomes, Sylvie Guillaume, Anna Hedh, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Cécile Kashetu Kyenge, Marju Lauristin, Juan Fernando López Aguilar, Andrejs Mamikins, Claude Moraes, Péter Niedermüller, Christine Revault D'Allonnes Bonnefoy, Birgit Sippel, Josef Weidenholzer

Verts/ALE

Ska Keller, Judith Sargentini, Bodil Valero

4

-

EFDD

Kristina Winberg

ENF

Lorenzo Fontana, Mylène Troszczynski, Harald Vilimsky

4

0

ECR

Daniel Dalton, Jussi Halla-aho, Helga Stevens, Branislav Škripek

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Notă juridică