Procedură : 2016/2228(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0032/2017

Texte depuse :

A8-0032/2017

Dezbateri :

PV 15/03/2017 - 17
CRE 15/03/2017 - 17

Voturi :

PV 16/03/2017 - 6.8
CRE 16/03/2017 - 6.8

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0093

RAPORT     
PDF 818kWORD 94k
8.2.2017
PE 589.323v01-00 A8-0032/2017

referitor la o politică integrată a Uniunii Europene pentru regiunea arctică

(2016/2228(INI))

Comisia pentru afaceri externe

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

Raportori: Urmas Paet, Sirpa Pietikäinen

(Procedura reuniunilor comune ale comisiilor – articolul 55 din Regulamentul de procedură)

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru comerț internațional
 AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare regională
 AVIZ al Comisiei pentru pescuit
 REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la o politică integrată a Uniunii Europene pentru regiunea arctică

(2016/2228(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), încheiată la 10 decembrie 1982, în vigoare din 16 noiembrie 1994, Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene, din 13 septembrie 2007(1),

–  având în vedere Acordul de la Paris din 12 decembrie 2015, încheiat cu ocazia celei de-a 21-a Conferințe a părților la CCONUSC (Acordul de la Paris), precum și votul din 4 octombrie 2016 al Parlamentului European privind ratificarea acordului,

–  având în vedere Convenția de la Minamata, Convenția privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanțe lungi, Protocolul de la Göteborg, Convenția de la Stockholm, Convenția de la Århus și Convenția privind diversitatea biologică,

–  având în vedere summitul Organizației Națiunilor Unite privind dezvoltarea durabilă și documentul final adoptat de Adunarea Generală la 25 septembrie 2015, intitulat „Transformarea lumii în care trăim: agenda 2030 pentru dezvoltarea durabilă”(2),

–  având în vedere Convenția UNESCO din 16 noiembrie 1972 privind protecția patrimoniului mondial, cultural și natural,

–  având în vedere Convenția OIM 169 și Declarația privind drepturile popoarelor indigene,

–  având în vedere Declarația de la Ilulissat, anunțată de către cele cinci state de coastă cu deschidere la Oceanul Arctic la 28 mai 2008, la Conferința privind Oceanul Arctic din Ilulissat, Groenlanda,

–  având în vedere Declarația inuiților din regiunea polară privind principiile de dezvoltare a resurselor în Inuit Nunaat(3),

  având în vedere adoptarea de către Adunarea Generală a ONU a Declarației nr. 61/295 privind drepturile popoarelor indigene (UNDRIP), la 13 decembrie 2007,

–  având în vedere Concluziile Consiliului privind chestiunile arctice, în special cele din 20 iunie 2016, 12 mai 2014, 8 decembrie 2009 și 8 decembrie 2008,

  având în vedere Strategia globală a UE pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene din iunie 2016 privind o „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică”, precum și „Raportul PESC - Prioritățile noastre în 2016”, astfel cum a fost aprobat de Consiliu la 17 octombrie 2016,

–  având în vedere comunicarea comună făcută de Comisie și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (ÎR) la 27 aprilie 2016 privind „O politică integrată a Uniunii Europene pentru regiunea arctică”(4), Comunicarea comună a Comisiei și ÎR din 26 iunie 2012(5) privind „ Dezvoltarea unei politici a Uniunii Europene pentru regiunea arctică” și Comunicarea Comisiei din 20 noiembrie 2008 privind „ UE și regiunea arctică”,

–  având în vedere strategiile naționale arctice ale statelor arctice, în special cele ale regatului Danemarcei (2011), ale Suediei (2011) și ale Finlandei (2013), precum și cele ale altor state membre ale UE și ale altor state membre ale SEE,

  având în vedere Decizia 2014/137/UE a Consiliului din 14 martie 2014 privind relațiile dintre Uniunea Europeană, pe de o parte, și Groenlanda și Regatul Danemarcei, pe de altă parte,

–  având în vedere Declarația privind înființarea Consiliului Arctic (CA) și programul actual al CA pentru perioada 2015-2017 stabilit în timpul președinției SUA,

  având în vedere declarația de la cea de-a 20-a aniversare a Cooperării Euro-Arctice la Marea Barents, formulată la Kirkenes, Norvegia, la 3-4 iunie 2013,

–  având în vedere declarațiile Conferinței parlamentarilor din regiunea arctică (CPAR) și Conferința parlamentară din zona Mării Barents (BPC), în special Declarația adoptată în urma celei de a XII-a Conferințe a CPAR din Ulan Ude, Rusia, 14-16 iunie 2016,

  având în vedere declarația comună a celei de-a treia reuniuni ministeriale a Dimensiunii nordice reînnoite, care a avut loc la Bruxelles, la 18 februarie 2013,

  având în vedere declarația adoptată cu ocazia Forumului Parlamentar al Dimensiunii nordice la Reykjavik, Islanda, în mai 2015, la Arhangelsk, Rusia, în noiembrie 2013, la Tromsø, Norvegia, în februarie 2011 și la Bruxelles în septembrie 2009,

–  având în vedere Codul internațional privind navele care acționează în apele polare adoptat de Organizația Maritimă Internațională (OMI),

  având în vedere Convenția internațională pentru prevenirea poluării de către nave (MARPOL),

  având în vedere Convenția privind poluarea cu petrol, Fondul pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu petrol și Fondul suplimentar,

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 noiembrie 2013 referitoare la implementarea politicii de securitate și apărare comune (pe baza Raportului anual al Consiliului către Parlamentul European privind politica externă și de securitate comună)(6), Rezoluția sa din 12 septembrie 2013 referitoare la dimensiunea maritimă a politicii de securitate și apărare comune(7), Rezoluția sa din 22 noiembrie 2012 referitoare la rolul politicii de securitate și apărare comune în cazul crizelor și al dezastrelor naturale generate de climă(8), Rezoluția sa din 12 septembrie 2012 referitoare la Raportul anual al Consiliului înaintat Parlamentului European privind politica externă și de securitate comună(9),

–  având în vedere rezoluțiile sale anterioare privind regiunea arctică, în special Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la strategia Uniunii Europene pentru regiunea arctică(10), Rezoluția sa din 20 ianuarie 2011 referitoare la o politică durabilă a UE pentru nordul îndepărtat(11) și Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la reglementarea regiunii arctice(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2016 referitoare la evaluarea la jumătatea perioadei a strategiei UE în domeniul biodiversității(13) și Rezoluția sa din 12 mai 2016 referitoare la acțiunile subsecvente Agendei 2030 și la evaluarea acesteia(14),

–  având în vedere recomandările relevante ale Delegației pentru relațiile cu Elveția și Norvegia, Comisia parlamentară mixtă UE-Islanda și Comisia parlamentară mixtă a Spațiului Economic European (Delegația SINEAA),

  având în vedere Strategia spațială pentru Europa (COM(2016)0705), publicată de Comisie la 26 octombrie 2016,

  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 2015/1775 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 octombrie 2015 privind comerțul cu produse derivate din focă,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri externe și ale Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizele Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru pescuit (A8-0032/2017),

A.  întrucât UE este un actor la scară mondială; întrucât UE este implicată de multă vreme în regiunea arctică, din motive istorice, geografice, economice și de cercetare; întrucât trei dintre statele sale membre – Danemarca, Finlanda și Suedia – sunt țări arctice; întrucât regiunea arctică este înconjurată de ape internaționale, iar cetățenii și guvernele din toată lumea, inclusiv din Uniunea Europeană, au responsabilitatea de a susține protejarea regiunii arctice;

B.  întrucât implicarea UE în regiunea nordică și în regiunea arctică datează deja de la începutul anilor 1990, prin participarea sa la înființarea Consiliului Statelor de la Marea Baltică (CSMB), a Consiliului Euro-Arctic al Mării Barents (BEAC) și prin calitatea Comisiei de membru cu drepturi depline în aceste consilii;

C.  întrucât politica privind Dimensiunea nordică (DN), cu impact asupra afacerilor interne dar și externe ale UE, a evoluat într-un parteneriat egal între UE, Rusia, Norvegia și Islanda; întrucât, pe lângă partenerii DN, mai multe organizații multilaterale participă la această politică comună, cum ar fi CA, CSMB și BEAC, în timp ce Canada și Statele Unite au statutul de observatori; întrucât politica acoperă o zonă geografică largă și joacă un rol important în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, sănătatea publică și bunăstarea socială, cultura, protecția mediului, transportul și logistica, prin cooperare regională practică;

D.  întrucât UE și-a construit și consolidat treptat politica privind regiunea arctică; întrucât implicarea crescândă și interesele comune ale UE sunt servite cel mai bine de măsuri comune bine coordonate; întrucât provocările legate de regiunea arctică necesită un răspuns comun la nivel regional și internațional;

E.  întrucât regiunea arctică se confruntă cu provocări sociale, economice și de mediu unice;

F.  întrucât regiunea europeană arctică are o populație redusă, distribuită pe un areal vast caracterizat de lipsa legăturilor de transport, de exemplu a drumurilor, a căilor ferate și a zborurilor care să conecteze regiunile estice cu cele vestice; întrucât regiunea europeană arctică suferă din cauza nivelului scăzut al investițiilor;

G.  întrucât regiunii arctice i se aplică un cadru juridic internațional larg;

H.  întrucât CA este principalul forum pentru cooperare în regiunea arctică; întrucât, în cei 20 de ani de la înființare, CA și-a demonstrat abilitatea de a menține cooperarea într-un regim constructiv și pozitiv, de a se adapta noilor provocări și de a își asuma noi responsabilități;

I.  întrucât statele arctice își exercită suveranitatea și jurisdicția asupra teritoriilor și apelor lor; întrucât drepturile locuitorilor din regiunea arctică de a continua utilizarea durabilă a resurselor lor naturale trebuie să fie respectate;

J.  întrucât interesul pentru zona arctică și resursele sale este în creștere datorită mediului în schimbare al acestei zone și a insuficienței resurselor; întrucât importanța geopolitică a regiunii este în creștere; întrucât efectele schimbărilor climatice și competiția crescândă pentru accesul la zona arctică și la resursele sale naturale, precum și intensificarea activităților economice au creat riscuri în regiune, inclusiv provocări la adresa mediului și a securității umane, dar și noi oportunități, cum ar fi cele legate de o bioeconomie sustenabilă foarte dezvoltată; întrucât, ca urmare a schimbărilor climatice, se vor deschide noi căi de navigație și noi zone de pescuit și resurse naturale ar putea conduce la intensificarea activității umane și a provocărilor de mediu în regiune;

K.  întrucât zona arctică constituie de multă vreme o regiune de cooperare internațională constructivă și întrucât este necesar ca aceasta să rămână o zonă cu tensiuni scăzute;

L.  întrucât buna accesibilitate pentru o mai bună conectare a zonelor rurale la restul UE este o condiție prealabilă pentru dezvoltarea economică durabilă și competitivă în centrele de creștere nordice, date fiind interesul în creștere al investitorilor și al părților interesate pentru resursele neexploatate din zonă și rolul lor de puncte focale în preocupările de mediu;

M.  întrucât în 2015, Federația Rusă a înființat cel puțin șase baze noi la nordul Cercului Polar, inclusiv șase porturi de mare adâncime și 13 aerodromuri, și și-a intensificat prezența în regiunea arctică în materie de forțe terestre;

N.  întrucât ecosisteme robuste, sănătoase și durabile ale regiunii arctice, locuite de comunități viabile, sunt de o importanță strategică pentru stabilitatea politică și economică a Europei și a lumii; întrucât regiunea arctică cuprinde mai mult de jumătate dintre zonele umede din lume și joacă un rol esențial în purificarea apei; întrucât această regiune contribuie la atingerea obiectivelor privind starea bună a apelor din Uniunea Europeană în temeiul Directivei-cadru privind apa; întrucât costurile inacțiunii în ceea ce privește conservarea socio-ecosistemelor regiunii arctice cresc exponențial;

O.  întrucât calota de gheață din regiunea arctică s-a diminuat în mod semnificativ din 1981, zonele sub permafrost descresc (cu riscul de eliberare accidentală a unor cantități enorme de dioxid de carbon(15) și metan în atmosferă), stratul de zăpadă continuă să se reducă și ghețarii care se topesc contribuie la creșterea nivelului apei mărilor; întrucât s-a observat că gheața marină dispare într-un ritm și mai rapid decât cel prevăzut în modele și că volumul acesteia pe durata verii a scăzut cu peste 40 % în 35 de ani; întrucât schimbările climatice avansează într-un ritm de două ori mai rapid - și în tendință de accelerare - în regiunile polare, determinând modificări necunoscute și imprevizibile asupra ecosistemelor din lume;

P.  întrucât trei state membre (Danemarca, Finlanda și Suedia) și una dintre țările și teritoriile de peste mări (Groenlanda) sunt membre ale CA, format din opt membri, iar alte șapte state membre (Franța, Germania, Italia, Țările de Jos, Polonia, Spania și Regatul Unit) au statut de observator; întrucât UE așteaptă cu interes definitivarea statutului său oficial de observator în CA;

Q.  întrucât protecția mediului și dezvoltarea durabilă sunt cele două principii fundamentale ale declarației de la Ottawa care a pus bazele CA în 1996;

R.  întrucât aproximativ patru milioane de persoane trăiesc în regiunea arctică, dintre care 10 % sunt comunități indigene; întrucât mediul arctic vulnerabil și drepturile fundamentale ale popoarelor indigene trebuie respectate și protejate cu garanții mai stricte; întrucât drepturile popoarelor indigene și locale de a aproba și a participa la procesul decizional care afectează extragerea de resurse naturale trebuie să fie garantate; întrucât prezența din ce în ce mai mare a poluanților și a metalelor grele în zona arctică are un impact negativ asupra lanțului alimentar, prin faptul că acestea se regăsesc în floră și în faună, în special în pește, și constituie o problemă semnificativă pentru sănătatea locuitorilor și a consumatorilor de produse pescărești din alte regiuni;

S.  întrucât ecosistemele arctice, inclusiv flora și fauna, sunt deosebit de vulnerabile la perturbări, având nevoie de perioade de recuperare relativ îndelungate; întrucât consecințele negative asupra mediului sunt deseori cumulative și ireversibile și au adesea un impact geografic și ecologic extern (de exemplu, daune aduse ecosistemelor oceanice);

T.  întrucât, în ultimele decenii, temperaturile din regiunea arctică au crescut de aproximativ două ori mai rapid decât media globală;

U.  întrucât cantitățile crescute de emisii de gaze cu efect de seră și poluarea aerului în atmosferă contribuie la schimbarea climei în regiunea arctică; întrucât poluarea din clima arctică provine în principal de la emițători asiatici, nord-americani și europeni, astfel încât măsurile de reducere a emisiilor din UE joacă un rol important în combaterea schimbărilor climatice din regiunea arctică;

V.  întrucât riscurile reprezentate de utilizarea păcurii grele în transportul maritim din regiunea arctică sunt multiple: în cazul deversărilor, acest combustibil deosebit de dens se emulsionează, se scufundă și poate fi transportat pe distanțe lungi dacă este prins în gheață; păcura grea deversată reprezintă un risc enorm pentru securitatea alimentelor consumate de comunitățile indigene din zona arctică, a căror subzistență depinde de pescuit și de vânătoare; arderea păcurii grele produce oxizi de sulf și metale grele, precum și cantități mari de negru de fum care, odată depuse pe gheața din zona arctică, stimulează absorbția căldurii în masa de gheață, accelerând procesul de topire și efectele schimbărilor climatice; întrucât transportul și utilizarea păcurii grele sunt interzise de OMI în apele din jurul regiunii antarctice;

W.  întrucât UE trebuie să joace un rol important în discuțiile și negocierile care au loc în cadrul forurilor internaționale, pentru ca toți actorii implicați să-și asume responsabilitatea în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sau de poluanți, precum și pentru a face față provocărilor tot mai mari legate de gestionarea durabilă a resurselor;

X.  întrucât riscurile derivate din utilizarea energiei nucleare în spărgătoarele de gheață și în instalațiile de coastă ar trebui luate în considerare și reduse la minimum în toate activitățile legate de pregătire și intervenție;

Y.  întrucât depozitarea oricărui tip de deșeuri în permafrostul arctic nu reprezintă sub nicio formă o soluție durabilă de gestionare a deșeurilor, astfel cum au demonstrat rezultatele recente din Camp Century, Groenlanda;

Z.  întrucât politica UE din regiunea arctică ar trebui să reflecte mai îndeaproape obiectivele de dezvoltare durabilă pe care UE s-a angajat să le atingă până în 2030;

AA.  întrucât un proces decizional bazat pe date științifice, inclusiv pe cunoștințele comunităților locale și ale comunităților indigene, este esențial pentru conservarea ecosistemelor fragile din regiunea arctică, pentru reducerea riscurilor, pentru a permite adaptarea comunităților locale și promovarea dezvoltării durabile; întrucât UE este cel mai mare finanțator mondial al cercetării în domeniul arctic și promovează liberul schimb al rezultatelor;

AB.  întrucât o combinație echilibrată între expertiza și specializarea industrială din zona arctică, pe de o parte, și angajamentul în direcția unor obiective ecologice și de dezvoltare durabilă, pe de altă parte, are potențialul de a încuraja inovarea ecologică, simbioze industriale și o gestionare eficace a deșeurilor în regiunea arctică, menținând astfel atât mediul său imaculat, cât și potențialul său pentru oportunități de afaceri noi și emergente și pentru creșterea numărului de locuri de muncă, în procesul care contribuie la ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și remedierea problemei îmbătrânirii populației;

AC.  întrucât capacitățile tehnice în materie de comunicații prin satelit existente în cadrul Uniunii Europene, precum serviciile și infrastructura oferite de programele Copernicus și Galileo, ar putea satisface nevoile utilizatorilor din regiunea arctică;

AD.  întrucât implicarea comunităților locale este esențială pentru succesul gestionării resurselor naturale și pentru consolidarea ecosistemelor fragile;

AE.  întrucât recunoaște importanța luării în considerare a cunoștințelor tradiționale și locale în procesele decizionale din zona arctică;

AF.  întrucât culturile sami, neneță, hanti, evenkă, ciukci, aleută, yupikă și inuită trebuie să fie protejate în conformitate cu UNDRIP; întrucât populațiile indigene din regiunea arctică au dreptul de a folosi resursele naturale din zona în care locuiesc și ar trebui, așadar, să fie implicate în elaborarea oricăror planuri viitoare privind pescuitul comercial;

AG.  întrucât orice activitate de pescuit în regiunea arctică trebuie să fie realizată în conformitate cu acordurile internaționale existente care reglementează zona, inclusiv Tratatul privind Spitsbergen din 1920 și, în mod specific, cu toate drepturile statelor părți la acest tratat și, de asemenea, în conformitate cu toate drepturile istorice de pescuit;

1.  salută comunicarea comună, ca un pas pozitiv către o politică integrată a UE privind chestiunile arctice, care identifică domenii specifice de acțiune, și către dezvoltarea unui cadru mai coerent de măsuri al UE, cu accent pe regiunea arctică europeană; subliniază nevoia de coerență între politica internă și cea externă a Uniunii cu privire la chestiunile arctice; îndeamnă Comisia să instituie măsuri concrete de punere în aplicare a comunicării sale și de monitorizare a acesteia; reafirmă apelul său pentru o strategie vastă și un plan concret de măsuri privind implicarea UE în regiunea arctică, care ar trebui să pornească de la chestiunea conservării ecosistemului arctic vulnerabil;

2.  salută cele trei domenii prioritare ale comunicării, și anume schimbările climatice, dezvoltarea durabilă și cooperarea internațională;

3.  subliniază importanța UNCLOS în asigurarea cadrului juridic multilateral esențial pentru toate activitățile oceanice, inclusiv în regiunea arctică, pentru delimitarea platformei continentale arctice și rezolvarea problemelor de suveranitate intra-arctice în ceea ce privește mările teritoriale; ia act de faptul că există foarte puține probleme nerezolvate de jurisdicție în regiunea arctică; consideră că respectarea legislației internaționale în regiunea arctică este esențială; subliniază faptul că apele din jurul Polului Nord sunt, majoritar, ape internaționale; susține un rol puternic al UE în promovarea unor acorduri multilaterale eficiente și a unei ordini mondiale bazate pe reguli, prin consolidarea și implementarea coerentă a acordurilor și cadrelor internaționale, regionale și bilaterale relevante; subliniază că UE ar trebui să joace un rol pozitiv în promovarea și susținerea acordurilor care consolidează gestionarea biodiversității și a mediului în afara jurisdicțiilor naționale din Oceanul Arctic; ia act de faptul că aceasta nu privește nici navigația, nici modurile de viață tradiționale; îndeamnă UE să colaboreze îndeaproape cu statele membre pentru a sprijini conservarea și protecția mediului din regiune; subliniază rolul important pe care îl deține CA în menținerea cooperării constructive, a unui nivel scăzut al tensiunilor, a păcii și a stabilității în regiunea arctică;

4.  salută ratificarea Acordului de la Paris de către Uniunea Europeană și intrarea sa în vigoare la 4 noiembrie 2016; solicită punerea sa în aplicare rapidă și eficace de către toate părțile implicate; încurajează statele membre să ratifice Acordul de la Paris pentru a progresa în realizarea obiectivelor ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și adoptarea de măsuri în sectoarele comercializării certificatelor de emisii și partajării eforturilor, având în vedere obiectivul de limitare a creșterii temperaturii cu 1,5 °C până în 2100;

5.  invită Comisia și statele membre să-și asume un rol mai mare în implementarea efectivă a convențiilor internaționale, cum ar fi Acordul de la Paris, Convenția de la Minamata, Convenția asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, Protocolul de la Göteborg, Convenția de la Stockholm, Codul internațional privind navele care acționează în apele polare (Codul polar) și Convenția privind diversitatea biologică (CBD); solicită Comisiei să acorde o atenție specială efortului internațional actual al Comitetului de examinare a poluanților organici persistenți de a elimina treptat utilizarea poluanților organici persistenți și a negrului de fum; invită țările partenere ale UE să facă același lucru;

6.  susține dezvoltarea unei rețele a ariilor de conservare din regiunea arctică și protejarea zonei maritime internaționale din jurul Polului Nord, aflată în afara zonelor economice ale statelor de coastă;

7.  solicită ca dezvoltarea pescuitului comercial în regiunea arctică să se realizeze într-un mod pe deplin compatibil cu natura sensibilă și specifică a regiunii; insistă asupra faptului că, înainte de inițierea oricăror alte activități comerciale de pescuit în regiunea arctică, trebuie să se efectueze evaluări științifice preventive fiabile ale stocurilor, pentru a se stabili nivelurile de pescuit care permit conservarea stocurilor de pește vizate peste niveluri care pot să asigure producția maximă durabilă și care nu conduc la dispariția celorlalte specii sau la deteriorarea gravă a mediului marin; subliniază că toate activitățile de pescuit în larg trebuie reglementate de o organizație regională de gestionare a pescuitului care respectă datele științifice și poate asigura un control ferm și un program de supraveghere care să verifice respectarea măsurilor de gestionare; atrage atenția că pescuitul în interiorul zonelor economice exclusive trebuie să respecte aceleași standarde; solicită un moratoriu privind pescuitul la scară industrială, inclusiv pescuitul cu traule de fund, în apele arctice în care nu s-a mai pescuit până în prezent;

8.  salută negocierile în desfășurare pentru un acord internațional între statele arctice de coastă și actorii internaționali în scopul de a preveni pescuitul nereglementat în apele internaționale din zona arctică și solicită Comisiei și statelor membre să semneze această declarație și să pledeze ca aceasta să devină obligatorie pentru părțile semnatare;

9.  solicită Comisiei să sprijine și să încurajeze țările din regiunea arctică să-și continue eforturile de extindere a informațiilor și analizelor disponibile privind toate stocurile de pește din regiune;

10.  invită Comisia și statele membre să-și accentueze eforturile în cadrul legislativ al UE, punându-se de acord cu privire la obiectivele ambițioase de reducere, în negocierile cu privire la Directiva privind pragurile de emisii naționale, diminuând nivelurile de poluare locale, prin pachetul de politici pentru un aer curat pentru reducerea poluării pe distanță lungă și, în special, a cantității de funingine și prin negocierea unor obiective ambițioase de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și a unor măsuri în sectoarele comercializării certificatelor de emisii și partajării eforturilor, având în vedere obiectivul de limitare a creșterii temperaturii cu 1,5 °C până în 2100;

11.  solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că noul acord ONU privind protecția biodiversității marine în zonele din afara jurisdicțiilor naționale (BBNJ), aflat în curs de negociere, este puternic și eficace și poate asigura un proces robust pentru identificarea, desemnarea, administrarea și respectarea zonelor marine protejate, inclusiv a zonelor maritime în care pescuitul este interzis;

12.  încurajează Comisia și statele membre să-și afirme rolul în cadrul punerii în aplicare eficiente a CBD și a acordurilor internaționale aferente; consideră că este important ca planul strategic privind identificarea și tratarea cu prioritate a speciilor alogene dăunătoare care amenință ecosistemele, precum și căile de expansiune ale acestora, convenit în conformitate cu articolul 10 din Protocolul de la Nagoya, să fie realizat astfel încât cele mai dăunătoare specii invazive să fie controlate sau eliminate, iar căile de expansiune ale acestora să fie vizate pentru a elimina transferul și invazia acestor specii, inclusiv în zonele arctice;

13.  solicită statelor membre să interzică subvențiile pentru combustibili fosili, care scad costul producerii de energie din combustibili fosili, în scopul de a descuraja exploatarea și utilizarea combustibililor fosili; îndeamnă Comisia și statele membre să colaboreze în cadrul forumurilor internaționale în vederea unei viitoare interziceri complete a extracției de petrol și gaze în regiunea arctică, pentru a realiza obiectivul unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon;

14.  solicită UE să promoveze norme de reglementare stricte de precauție în domeniul protecției mediului și siguranței privind explorarea, prospectarea și producția petrolului pe plan internațional; solicită impunerea unei interdicții de efectuare a forajelor petroliere în apele arctice înghețate ale UE și ale SEE și promovarea de către UE a unor standarde de precauție comparabile în Consiliul Arctic și pentru statele de coastă din regiunea arctică;

15.  subliniază că este important ca UE să încurajeze ratificarea rapidă a Convenției de la Minamata în scopul prevenirii și reducerii emisiilor de mercur;

16.  salută intenția Comisiei de a direcționa fondurile structurale și de investiții europene către măsuri de integrare în contextul arctic a acțiunilor în materie de climă, ținând cont de circumstanțele locale și de natura deosebită a regiunilor arctice;

17.  subliniază că utilizarea din ce în ce mai intensă a resurselor naturale din regiunea arctică ar trebui să se desfășoare în spiritul respectului pentru populațiile locale și într-o manieră avantajoasă pentru aceasta, precum și cu deplina asumare a responsabilității de mediu pentru mediul arctic fragil; consideră că această alegere strategică face parte integrantă din asigurarea legitimității și a sprijinului local pentru implicarea UE în regiunea arctică;

18.  invită Comisia și statele membre care au calitatea de membru sau observator în cadrul CA să sprijine activitatea în curs a CA privind evaluările de impact asupra mediului arctic (EIA) în vederea conservării ecosistemelor vulnerabile din regiunea arctică, în conformitate cu orientările Convenției de la Espoo; accentuează importanța vitală a acestor evaluări de impact asupra mediului pentru asigurarea unei dezvoltări durabile a activităților economice și protejarea ecosistemelor și comunităților deosebit de vulnerabile ale regiunii arctice; atrage atenția asupra următoarelor criterii neexhaustive prezentate de Consiliul inuit din regiunea polară (Inuit Circumpolar Council - ICC) pentru evaluarea proiectelor care se desfășoară în regiunea arctică:

  Toate eventualele efecte de mediu, socioeconomice și culturale atât în timpul, cât și după încheierea proiectului, inclusiv efectele cumulate ale proiectelor în curs și ale celor viitoare, trebuie luate în considerare.

  Principiul precauției și principiul „poluatorul plătește” trebuie aplicate în toate etapele de planificare, evaluare, implementare și reabilitare ale proiectului.

  Reabilitarea și recuperarea habitatului și a terenurilor afectate trebuie să fie planificate în detaliu și finanțate complet în avans.

  Propunerile de proiect privind capacitățile de intervenție în cazul scurgerilor de petrol trebuie să includă o demonstrație dovedită a abilității industriei de a recupera petrolul deversat în gheață, în condiții de congelare, spargere și reînghețare a gheții.

  Trebuie instituit un regim internațional de răspundere și compensare pentru contaminarea terenurilor, apelor și zonelor marine, ca urmare a explorării și exploatării offshore a petrolului;

19.  subliniază importanța găsirii unor mecanisme care să integreze responsabilitatea socială a întreprinderilor (RSI) în activitatea întreprinderilor care activează în regiunea arctică, mai ales prin cooperarea cu reprezentanții sectorului de afaceri, precum Consiliul Economic Arctic; recomandă ca potențialul mecanismelor voluntare să fie explorat pentru a încuraja adoptarea unor standarde industriale înalte în ceea ce privește performanțele sociale și de mediu, precum evidențierea „celor mai bune rezultate” într-un index al responsabilității întreprinderilor din zona arctică bazat, de exemplu, pe Protocolul de investiții de afaceri în zona arctică și pe inițiativa „Global Compact” a ONU;

20.  invită Comisia și statele membre să sprijine toate eforturile depuse în cadrul OMI în direcția obținerii unui acord mondial privind reducerea emisiilor generate de transportul maritim;

21.  recunoaște importanța finanțării continue și suficiente a regiunilor nordice slab populate pentru a reduce dezavantajele permanente, precum populația redusă, condițiile climatice dificile și distanțele mari;

22.  încurajează o cooperare strânsă între instituțiile UE și statele membre relevante cu privire la chestiunile arctice; invită statele membre care sunt membre ale CA să informeze permanent alte state membre și ÎR cu privire la orice chestiune de interes comun în CA, în conformitate cu articolul 34 alineatul (2) din TUE;

23.  subliniază necesitatea ca UE să se implice cu toți partenerii arctici în dialogul privind politicile și solicită o intensificare a cooperării între UE, CA în cadrul Dimensiunii nordice, Consiliului Euro-arctic al Mării Barents și al altor organisme implicate în cooperarea din nordul îndepărtat; subliniază rolul important al observatorilor în CA, care dispun de o vastă experiență și de un angajament îndelungat în materie de cooperare științifică și politică în regiunea arctică; salută, în acest sens, dialogul în curs între observatori și președinția CA;

24.  sprijină ferm acordarea statutului de observator permanent Uniunii Europene în cadrul CA; este convins că deplina exercitare a statutului de observator oficial de care dispune UE ar contribui în mod pozitiv și ar consolida rolul politic și instituțional al CA în rezolvarea chestiunilor arctice;

25.  salută coordonarea îmbunătățită între Comisie și SEAE cu privire la chestiunile arctice; sugerează crearea unei unități pentru politici nordice în cadrul SEAE și consolidarea cooperării inter-departamentale SEAE-Comisie pentru a asigura o abordare politică coerentă, coordonată și integrată în toate domeniile de politică relevante;

26.  ia act de capacitatea UE de a contribui la rezolvarea problemelor potențiale de securitate; invită UE să contribuie, în parteneriat cu statele sale membre și în colaborare cu statele arctice, la eforturile de creare a unor mecanisme de securitate civilă, precum și la consolidarea capacităților de gestionare atât a crizelor provocate de oameni, cât și a dezastrelor naturale, precum și a infrastructurilor de căutare și salvare;

27.  atrage atenția asupra faptului că securitatea energetică are o legătură strânsă cu schimbările climatice; consideră că securitatea energetică trebuie îmbunătățită prin reducerea dependenței UE față de combustibilii fosili; subliniază faptul că transformarea regiunii arctice constituie un efect major al schimbărilor climatice asupra securității UE; evidențiază necesitatea abordării acestui factor multiplicator al riscurilor printr-o strategie consolidată a UE pentru regiunea arctică și printr-o politică mai solidă în materie de energii regenerabile generate în UE și de eficiență energetică, care să reducă în mod semnificativ dependența Uniunii față de surse externe, îmbunătățind astfel statutul acesteia în materie de securitate;

28.  solicită elaborarea de planuri de reacție în cazul unor deversări de petrol care afectează fauna sălbatică, în conformitate cu bunele practici stabilite, în toate statele arctice, inclusiv o evaluare eficace a speciilor vulnerabile expuse riscurilor, precum și strategii viabile de prevenire și răspuns pentru a le garanta protecția;

29.  subliniază cooperarea transfrontalieră constructivă și pragmatică care se manifestă în prezent în cadrul DN, al parteneriatelor acesteia, precum și în cadrul cooperării pentru Marea Barents;

30.  subliniază importanța angajamentului și dialogului continuu cu Rusia în cadrul cooperării regionale din regiunea arctică, în special a cooperării transfrontaliere UE-Rusia, în ciuda creșterii trupelor staționate ale armatei rusești în regiune, construirii și redeschiderii bazelor și creării unei zone militare arctice a Rusiei; subliniază necesitatea afirmării în continuare a intereselor UE față de Rusia prin utilizarea implicării selective și urmărirea progreselor în privința chestiunilor de preocupare comună, atunci când pot fi găsite soluții globale la provocările și amenințările comune; solicită includerea acestei chestiuni în strategia UE privind zona arctică; subliniază că regiunea arctică constituie o parte integrantă a sferei politice, economice și de mediu a relațiilor internaționale;

31.  consideră că politica DN reprezintă un model de succes de stabilitate, parteneriat și angajament în comun în materie de cooperare privind chestiunile arctice; subliniază importanța parteneriatelor sectoriale ale DN, îndeosebi în materie de mediu, infrastructură și logistică;

32.  ia act de faptul că s-au format rute de migrație arctică înspre UE; subliniază că ar trebui luate în considerare rutele de migrație și intensificarea transportului la elaborarea strategiei UE privind regiunea arctică;

33.  reiterează apelul adresat UE și statelor sale membre de a respecta în mod activ principiile libertății navigației și traversării inofensive;

34.  salută planurile de a crea un forum european-arctic al factorilor interesați; subliniază că este necesară consolidarea sinergiilor între instrumentele actuale de finanțare, pentru a preveni eventualele suprapuneri și a intensifica la maximum interacțiunile între programele interne și externe ale UE; ia act de faptul că Finlanda s-a oferit să găzduiască primul forum, în anul 2017;

35.  evidențiază importanța includerii cunoștințelor tradiționale și locale în procesul decizional din regiunea arctică;

36.  reafirmă sprijinul pe care UE îl acordă UNDRIP; reamintește în special articolul 19 al acesteia care prevede că statele comunică și cooperează cu bună-credință cu popoarele indigene respective, prin instituțiile reprezentative ale acestora, pentru a obține în prealabil consimțământul lor liber și informat înainte de a adopta și executa măsuri legislative sau administrative care pot produce efecte asupra acestor popoare; solicită o implicare mai bună și timpurie a popoarelor indigene în formularea unei politici arctice cu accentul pe cetățeni și pe activitatea CA; evidențiază faptul că comunităților locale în procesul decizional va facilita gestionarea durabilă a resurselor naturale din regiunea arctică; subliniază necesitatea de a le apăra și promova drepturile, culturile și limbile; subliniază necesitatea dezvoltării de resurse de energie din surse regenerabile în regiunea arctică într-un mod durabil, care respectă mediul fragil și presupune implicarea deplină a popoarelor indigene;

37.  acordă o atenție specială obiectivului de dezvoltare durabilă 4.5, care include asigurarea accesului egal al popoarelor indigene și, de asemenea, în limbile acestora, la toate nivelurile de educație și formare profesională;

38.  subliniază că turismul accesibil, interconectat, sigur și durabil în zonele rurale slab populate din regiunea arctică poate contribui la creșterea activităților antreprenoriale, care, la rândul lor, pot mări numărul de locuri de muncă în întreprinderile mici și mijlocii și pot contribui la dezvoltarea generală pozitivă a regiunilor; evidențiază, așadar, că turismul în zonă ar trebui să fie promovat, date fiind implicațiile sale sociale și de mediu pentru infrastructură și cercetare, educație și formare;

39.  subliniază rolul popoarelor indigene și al comunităților locale în menținerea viabilității și sustenabilității regiunii arctice; invită Comisia să se concentreze asupra furnizării de acces pentru aceste comunități la toate informațiile relevante privind cerințele pieței unice a UE, cele mai bune practici și instrumente de finanțare; subliniază rolul rețelelor fluide de transport, comunicații și electricitate, precum și rolul tehnologiilor spațiale de geolocalizare și telecomunicații, în crearea unei activități economice în regiune; reamintește Comisiei obligațiile care îi revin în temeiul Regulamentului 2015/1775/UE în ceea ce privește raportarea și informarea publicului și a autorităților competente cu privire la prevederile regulamentului în cauză; subliniază necesitatea includerii cunoștințelor indigene și locale și a asigurării unei implicări, acceptări și angajări sporite a comunităților indigene și locale în procesele decizionale; subliniază că este util să se asigure sprijinul și finanțarea necesare; sugerează, în acest context, ca la Bruxelles să existe o reprezentanță a popoarelor indigene din regiunea arctică, pentru a face mai vizibilă participarea acestora; este de părere că UE ar trebui să sprijine utilizarea de tehnologii inovatoare în regiunea arctică, dezvoltând surse regenerabile de energie specifice acestei regiuni;

40.  evidențiază faptul că menținerea unor comunități dezvoltate în mod durabil, care beneficiază de ultimele tehnologii ale informațiilor în regiunea arctică, cu un standard ridicat de calitate a vieții prezintă o importanță covârșitoare și că UE poate juca un rol esențial în acest sens; reamintește dreptul populațiilor din regiunea arctică de a decide asupra propriilor mijloace de subzistență și recunoaște dorința acestora de dezvoltare durabilă în regiune; solicită SEAS și Comisiei să intensifice dialogul cu acestea și să analizeze posibilitatea de a acorda fonduri acestor asociații și de a se asigura că vocile acestora sunt luate în considerare în cursul dezbaterilor UE cu privire la regiunea arctică; salută activitatea Raportorului special al ONU privind situația drepturilor omului și a libertăților fundamentale ale popoarelor indigene, precum și activitatea Mecanismului experților ONU privind drepturile popoarelor indigene;

41.  subliniază faptul că apele arctice sunt vulnerabile la activitățile de foraj în larg pentru obținerea de combustibili fosili, a căror utilizare va contribui la schimbările climatice și le va accelera, amenințând regiunea; este de părere că UE trebuie să coopereze cu partenerii internaționali în vederea sistării forajului în larg în apele arctice;

42.  subliniază că știința ar trebui să reprezintă baza elaborării de politici în regiunea arctică în ceea ce privește protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice;

43.  subliniază rolul esențial al fondurilor structurale și de investiții europene (ESI) în dezvoltarea zonei arctice europene și în generarea de creștere economică durabilă și de locuri de muncă de calitate care vizează sectoarele orientate spre viitor; subliniază, de asemene, necesitatea dezvoltării responsabile și a respectării resurselor naturale ale regiunii arctice; atrage atenția asupra handicapurilor permanente care trebuie compensate (articolul 174 din TFUE); subliniază importanța pe termen lung a strategiei în diferite domenii, precum agenda digitală, schimbările climatice, creșterea albastră etc.;

44.  evidențiază importanța pe care o are o bună accesibilitate a regiunii arctice la rețeaua TEN-T, extinderea planificată a coridorului rețelei centrale, a coridoarelor Marea Nordului - Marea Baltică și scandinav-mediteraneean, precum și rutele de acces de al doilea nivel, ca structură-cheie de transport care să permită mobilitatea sustenabilă a persoanelor și bunurilor; reamintește potențialul finanțării UE, cum ar fi Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) și Fondul European pentru Investiții Strategice (FEIS) în finanțarea proiectelor de infrastructură în regiunea arctică europeană; evidențiază rolul proeminent al Băncii Europene de Investiții (BEI) în acest sens; sugerează Comisiei să exploreze potențialul unei ample cooperări financiare internaționale privind dezvoltarea de infrastructuri și conectivitate, inclusiv sisteme TIC;

45.  salută angajamentul Comisiei de a menține cel puțin nivelul de finanțare pentru cercetarea arctică în cadrul inițiativei Orizont 2020 și îndeosebi intenția sa de a sprijini utilizarea de tehnologii inovatoare; solicită Comisiei să crească finanțarea din partea UE pentru cercetarea în domeniul arctic în cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada de după 2020; solicită Comisiei să continue și să consolideze utilizarea programului Orizont 2020 și a altor programe de finanțare pentru studierea Arcticii;

46.  ia act de faptul că ecosistemele marine arctice sunt esențiale pentru conservarea biodiversității la nivel mondial; observă că reducerea banchizei și alte schimbări de mediu în regiunea arctică, împreună cu o cunoaștere științifică limitată a resurselor marine din această regiune, necesită o abordare precaută care vizează să stabilească măsurile internaționale corespunzătoare care să asigure conservarea pe termen lung și utilizarea durabilă a resurselor din marea liberă arctică;

47.  încurajează promovarea și facilitarea cooperării internaționale științifice și în materie de cercetare între toți factorii interesați activi în domeniul cercetării arctice și crearea de infrastructuri de cercetare, recunoașterea faptului că sunt necesare cunoștințe mai bune despre regiunea arctică pentru a răspunde adecvat tuturor provocărilor; sprijină cooperarea dintre instituțiile de cercetare arctică de prim rang cu scopul de a dezvolta un program de cercetare polară integrată la nivel european, în cadrul inițiativei UE-PolarNet care include cunoștințele tradiționale și locale; ia act de faptul că Comisia a fost invitată la o conferință științifică internațională privind chestiuni arctice, care urmează să aibă loc în Europa în anul 2018; subliniază importanța cooperării cu succes cu Canada și cu Statele Unite prin Alianța transatlantică pentru cercetare oceanică;

48.  solicită din nou Comisiei să creeze Centrul de informare UE Arctica în regiunea arctică, cu fonduri suficiente pentru a asigura accesul eficient la informații și cunoștințe în domeniul arctic și pentru a genera turism; evidențiază că un astfel de Centru de informare UE-Arctica ar putea avea legături cu actualele centre sau cu alte instituții arctice, ca o modalitate de a reduce substanțial costurile;

49.  solicită colectarea mai sistematică și pe termen lung a datelor provenind din proiectele de cercetare arctică; regretă că realizările proiectelor individuale dispar deseori când se trece de la o perioadă de finanțare la alta; invită Comisia să aibă în vedere continuitatea atunci când planifică cadrul post-2020 de cercetare arctică;

50.  salută sprijinul Comisiei pentru crearea unor zone maritime protejate în regiunea arctică; reamintește Comisiei și statelor membre de obiectivul de protecție a cel puțin 10% din zonele de coastă și marine, ca parte a obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD); observă, totuși, că orice nouă propunere în acest sens ar trebui să fie coerentă cu rezultatul dezbaterilor dintre statele arctice și CA; subliniază că zonele marine protejate prezintă o importanță vitală pentru conservarea ecosistemelor arctice; reamintește că este necesar ca comunitățile locale să fie implicate pe deplin în planificarea, realizarea și administrarea acestor zone protejate;

51.  subliniază importanța tehnologiilor spațiale și a activităților spațiale conexe, care sunt esențiale pentru siguranța operațiunilor de transport maritim, monitorizarea mediului și observarea schimbărilor climatice în regiunea arctică; încurajează Comisia, având în vedere schimbările în regiunea arctică recunoscute în Comunicarea sa privind Strategia spațială pentru Europa (COM2016(705)), să exploreze posibilitățile de a intensifica utilizarea în regiune a programelor prin satelit viitoare și actuale a UE, în cooperare cu membrii Consiliului Arctic, și de a lua în considerare nevoile utilizatorilor în cadrul inițiativei GOVSATCOM; invită toate părțile interesate, în acest context, să utilizeze la maximum potențialul programului de navigație prin satelit Galileo și programele de observare a Pământului Copernicus;

52.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze și să susțină crearea unei zone marine protejate în marea liberă a Arcticii sub mandatul Comisiei OSPAR (Convenția privind protecția mediului marin al Atlanticului de nord-est), unde să fie interzise toate activitățile extractive, inclusiv pescuitul, în apele internaționale din jurul Polului Nord aflate sub incidența OSPAR;

53.  solicită Comisiei să sprijine inițiativele de a interzice pescuitul cu traule de fund în zonele marine semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic și în marea liberă a Arcticii;

54.  solicită ca baza pentru toate activitățile de pescuit comercial în regiune să fie obiectivele de conservare ale noii politici comune în domeniul pescuitului și obiectivul cantitativ de a restabili și a menține stocurile peste nivelurile care permit obținerea producției maxime durabile;

55.  solicită UE să devină lider în domeniul prevenirii pescuitului nereglementat în regiunea arctică; este de părere că acest rol ar fi unul legitim, dat fiind că statele membre sunt implicate la toate nivelurile de guvernanță ale regiunii arctice;

56.  subliniază faptul că flotele de pescuit ale UE nu trebuie să amenințe biodiversitatea din regiune; salută identificarea zonelor semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic din regiunea arctică în temeiul CBD, acesta fiind un proces important pentru a asigura conservarea eficace a biodiversității regiunii arctice, și subliniază importanța implementării unei abordări de gestionare bazate pe ecosistem (EBM) în mediul de coastă, marin și terestru al regiunii arctice, astfel cum a subliniat grupul de experți EBM al Consiliului Arctic; invită statele să îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul CBD și al UNCLOS, prin crearea unei rețele de zone marine protejate și de rezervații marine în Oceanul Arctic;

57.  solicită Comisiei să studieze și să facă propuneri privind consolidarea infrastructurii arctice de telecomunicații, inclusiv a sateliților, în vederea sprijinirii cercetării științifice și a monitorizării climei, precum și pentru a genera dezvoltare locală, navigare și siguranță pe mare;

58.  reiterează solicitarea sa din 2014 adresată Comisiei și statelor membre să ia toate măsurile necesare pentru a facilita în mod activ interdicția de utilizare a păcurii grele și transportul acesteia ca combustibil naval la bordul vaselor care navighează în apele Arcticii, prin intermediul Convenției internaționale pentru prevenirea poluării de către nave (Convenția MARPOL) și/sau prin controlul de stat al porturilor, potrivit reglementărilor referitoare la apele din jurul Antarcticii; invită Comisia să includă riscurile pe care le implică utilizarea păcurii grele pentru mediu și climă în studiile sale privind riscurile pe care le-ar implica intensificarea navigației pe ruta maritimă nordică; solicită Comisiei, în lipsa unor măsuri internaționale corespunzătoare, să înainteze propuneri privind normele pentru vasele care abordează în porturi ale UE înainte sau după realizarea de călătorii în apele arctice, în vederea interzicerii utilizării și transportării păcurii grele;

59.  așteaptă cu interes intrarea în vigoare în 2017 și în 2018 a Codului polar al OMI, care va îmbunătăți siguranța navigației în regiunea arctică; accentuează importanța dezvoltării unui sistem unic de evacuare și salvare pentru personalul din larg, care să poată fi aplicat pe platformele și navele din regiunea arctică;

60.  reamintește că, în conformitate cu Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), Islanda și Norvegia s-au angajat să păstreze calitatea mediului și să asigure utilizarea sustenabilă a resurselor naturale, în conformitate cu reglementările pertinente ale legislației UE;

61.  subliniază interesul în creștere al Chinei pentru regiunea arctică, în special în ceea ce privește accesul la rutele de transport și accesibilitatea resurselor energetice; ia act de încheierea unui acord de liber schimb între Islanda și China și solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape efectele pe care acesta le-ar putea avea nu numai asupra dezvoltării economice durabile a părții islandeze a regiunii arctice, ci și asupra economiei și pieței interne a UE;

62.  reamintește că, în conformitate cu Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului UE-Groenlanda din 2007, UE acordă sprijin financiar Groenlandei pentru a asigura pescuitul responsabil și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în zona economică exclusivă groenlandeză;

63.  solicită ratificarea rapidă de către statele membre a Protocolului din 2010 la Convenția internațională privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive (Convenția SPN) și aderarea rapidă la acesta;

64.  are în vedere implicarea parlamentară și cooperarea strânsă interparlamentară în chestiuni arctice, în special cu parlamentele naționale ale statelor membre UE relevante, esențiale în punerea în aplicare a politicilor arctice;

65.  invită ÎR și Comisia să monitorizeze îndeaproape evoluțiile climei, protecției mediului, maritime, socioeconomice și de securitate în regiunea arctică și să prezinte rapoarte periodice Parlamentului și Consiliului, inclusiv cu privire la aplicarea politicii UE privind regiunea arctică;

66.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și guvernelor și parlamentelor statelor din regiunea arctică.

(1)

UNGA 61/295/2007.

(2)

Rezoluția Adunării Generale a ONU A/RES/70/1.

(3)

http://www.inuitcircumpolar.com/uploads/3/0/5/4/30542564/declaration_on_resource_development_a3_final.pdf .

(4)

JOIN (2016)0021.

(5)

JOIN (2012)0019.

(6)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0513.

(7)

Texte adoptate, P7_TA (2013)0380.

(8)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0458.

(9)

Texte adoptate, P7_TA(2012)0334.

(10)

Texte adoptate, P7_TA(2014)0236.

(11)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0024.

(12)

Texte adoptate, P6_TA(2008)0474.

(13)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0034.

(14)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0224.

(15)

Se estimează că un miliard și jumătate de tone de CO2 sunt depozitate în zona arctică.


EXPUNERE DE MOTIVE

Geopolitica, cooperarea internațională, provocările de securitate și chestiunile legate de guvernanță în zona arctică

Importanța geopolitică a regiunii arctice este în creștere. Efectele schimbărilor climatice și competiția crescândă pentru accesul la resursele naturale ale regiunii arctice și activitățile economice în creștere au adus oportunități, dar și riscuri în regiune, inclusiv provocări la adresa securității. Transformarea regiunii arctice va deschide noi potențiale căi de navigație și noi zone de pescuit și resurse naturale vor deveni disponibile, ceea ce va duce la intensificarea activității umane în regiune.

Regiunea arctică constituie de multă vreme o zonă de cooperare internațională constructivă și a rămas o regiune de cooperare cu puține tensiuni la nivel mondial. Este extrem de important ca regiunea arctică să rămână o zonă cu tensiuni scăzute. Există un cadru internațional juridic cuprinzător care se aplică regiunii arctice și Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS), ca un cadru complementar multilateral juridic pentru rezolvarea problemelor de suveranitate intra-arctice, este foarte importantă.

UE este implicată de multă vreme în regiunea arctică, din motive istorice, geografice, economice și de cercetare. Trei state membre (Danemarca, Finlanda și Suedia) sunt membre depline ale Consiliului Arctic format din opt membri, iar alte șapte țări (Franța, Germania, Italia, Țările de Jos, Polonia, Spania și Regatul Unit) au statut de observator.

UE așteaptă să obțină statutul de observator în Consiliul Arctic. Având în vedere faptul că UE este principalul finanțator din zona arctică, este normal să-și consolideze poziția în Consiliul Arctic pentru a deveni observator.

UE și-a construit și consolidat treptat politica privind regiunea arctică. Comunicarea comună a Comisiei este un pas pozitiv către o politică mai integrată a UE privind chestiunile arctice. Strategia globală a UE pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene din iunie 2016 privind o „Viziune comună, acțiuni comune: o Europă mai puternică” abordează, de asemenea, aspectele de securitate din zona arctică, spre deosebire de comunicarea comună a Comisiei. Trebuie reamintit faptul că evoluțiile geopolitice din zona arctică afectează, de asemenea, situația securității în Europa de nord și la nivel mondial. Trebuie evitată militarizarea regiunii arctice. Raportul prevede necesitatea unei politici UE interne și externe mai coerente, a unei strategii arctice și a unui plan de măsuri concrete privind implicarea UE în regiunea arctică, luând în considerare toate aspectele. Aceasta derivă și din faptul că statele membre arctice ale UE și alte câteva state își au propriile strategii naționale arctice.

UE are capacitatea de a contribui în diverse moduri la rezolvarea eventualelor provocări de securitate și la prevenirea conflictelor, iar UE ar trebui să contribuie, în parteneriat cu statele sale membre, la construirea unor mecanisme de securitate civilă și la consolidarea capacităților de gestionare a crizelor și a dezastrelor, precum și a infrastructurii de căutare și salvare.

Raportul solicită o politică arctică durabilă și atrage atenția asupra faptului că UE consideră esențială respectarea dreptului internațional în regiunea arctică și se exprimă în favoarea unui rol puternic al UE în promovarea unor acorduri multilaterale eficiente și a unei ordini mondiale bazate pe reguli. Raportul propune, de asemenea, consolidarea guvernanței multilaterale prin intermediul întăririi și punerii consecvente în aplicare a acordurilor, cadrelor și mecanismelor internaționale, regionale și bilaterale relevante.

O politică arctică sustenabilă, comunitățile locale, provocările de mediu și necesitatea politicilor climatice

Regiunea arctică este intactă și deosebit de sensibilă. Scopul ultim al comunității mondiale este de a conserva și consolida capacitatea ecosistemului zonei arctice. Această capacitate se află sub presiune din partea mai multor surse. Regiunea arctică este o regiune cu comunități locale care urmăresc creșterea economică durabilă, țări de coastă care explorează resursele naturale din zonă, întreprinderi mondiale interesate în rute logistice mai rapide și oameni de știință care cercetează mediul în schimbare al regiunii arctice. Toate aceste interese sunt strâns legate, scopul ultim fiind ca toate politicile arctice să fie durabile din punct de vedere ecologic, social și cultural și să urmărească atenuarea efectelor schimbărilor climatice, prin reducerea amprentei umane de carbon. UE s-a angajat să îndeplinească obiectivele de dezvoltare durabilă până în 2030. Dezvoltarea durabilă este singurul mod fezabil de dezvoltare în regiune arctică și, prin urmare, politica UE privind această regiune ar trebui să reflecte mai bine cerințele obiectivelor individuale de dezvoltare durabilă în contextul arctic, cu accent deosebit asupra conservării ecosistemelor. Obiectivele de dezvoltare durabilă oferă un cadru util pentru examinarea holistică a capacității ecosistemului care se află sub presiunea acumulării efectelor negative de mediu, accelerate de schimbările climatice.

Contribuția antropogenă la schimbările climatice este indiscutabilă. Schimbările de mediu din regiunea arctică au loc într-un ritm mai rapid decât oriunde altundeva în lume. Concentrația crescută de dioxid de carbon din atmosferă din ultimii 50 de ani a crescut temperatura de la suprafață în regiunea arctică cu 2°C mai mult decât în alte regiuni. Calota de gheață din zona arctică s-a diminuat cu 13,4% pe deceniu din 1981, iar stratul de zăpadă continuă să se reducă în fiecare an.

Temperatura în creștere și gheața care se topește afectează ecosistemele din toată lumea, sub forma nivelurilor ridicate ale apelor mărilor, schimbarea compoziției masei marine și nașterea unor fenomene meteorologice imprevizibile. Fără acțiuni eficiente, ritmul schimbărilor climatice s-ar putea accelera mai mult în viitor, afectat de topirea permafrostului din regiunea arctică. Zonele în care scade permafrostul provoacă riscul unei eliberări accidentale a unor cantități enorme de dioxid de carbon și metan în atmosferă.

Soluțiile pentru politicile climatice eficiente se află nu numai în posesia țărilor arctice, ci și a tuturor statelor situate la latitudine medie. Poluarea din clima arctică provine în principal de la emițători asiatici, nord-americani și europeni, astfel încât măsurile de reducere a emisiilor din UE joacă un rol important în combaterea schimbărilor climatice din regiunea arctică.

Raportul invită Comisia și statele membre să-și asume un rol mai mare în implementarea efectivă a convențiilor internaționale, cum ar fi Acordul de la Paris, Convenția de la Minimata, Convenția asupra poluării atmosferice transfrontaliere pe distanțe lungi, Protocolul de la Göteborg, Convenția de la Stockholm, Convenția de la Århus și Convenția privind diversitatea biologică. Comisia ar trebui să-și utilizeze rolul de sprijin în negocierile curente în cadrul Organizației Maritime Internaționale pentru a interzice utilizarea păcurii grele și a transportului ca combustibil naval la bordul vaselor care navighează în mările arctice, prin intermediul MARPOL al OMI.

Sunt necesare măsuri rapide. Costurile inacțiunii cresc pe măsură ce trece timpul. Pentru a atinge obiectivul stabilit în Acordul de la Paris, sunt necesare reduceri imediate și semnificative ale emisiilor. În plus, efectele negative asupra mediului din zona arctică sunt deseori acumulate și ireversibile. Ecosistemul arctic, inclusiv flora și fauna, este deosebit de vulnerabil la schimbări bruște.

Dezvoltarea durabilă din regiunea arctică constă din combinarea comunităților locale viabile și a unui ecosistem sănătos. Propunerea Comisiei de a crea un forum al factorilor interesați, cu accent asupra actorilor locali, este o inițiativă foarte binevenită și după ce va fi pusă în funcțiune, ar trebui să evolueze spre o structură permanentă. Forumul are potențialul de a crește gradul de conștientizare cu privire la oportunitățile pe care le poate furniza UE în zonă, de exemplu pentru întreprinderile mici și mijlocii, pentru îmbunătățirea rețelelor de transport, de comunicații și de electricitate și pentru inovarea unor soluții de tehnologie curată în condiții de temperaturi scăzute.

Un alt mod de a stabili garanții mai stricte pentru mediul vulnerabil, precum și pentru respectarea drepturilor fundamentale ale popoarelor indigene, este efectuarea unei evaluări specifice a impactului asupra mediului arctic, înainte de derularea unor proiecte în regiunea arctică.


AVIZ al Comisiei pentru comerț internațional (7.12.2016)

destinat Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la o politică integrată a Uniunii Europene pentru regiunea arctică

(2016/2228(INI))

Raportor pentru aviz: David Martin

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competente în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  constată că trei state membre ale UE (Danemarca, Finlanda și Suedia) și una dintre țările și teritoriile de peste mări (Groenlanda) fac parte din cei opt membri ai Consiliul Arcticii, alte șapte state (Franța, Germania, Italia, Olanda, Polonia, Spania și Regatul Unit) sunt observatori, iar UE încearcă să-și consolideze situația în Consiliul Arcticii;

2.  constată că regiunea arctică este de multă vreme o zonă de cooperare internațională constructivă și că ar trebui să rămână o zonă de tensiune scăzută; este conștient de faptul că interesul pentru zona arctică este în creștere având în vedere deficitul de resurse și mediul în schimbare;

3.  recunoaște că schimbările climatice creează noi posibilități de dezvoltare economică a regiunii arctice prin potențiala exploatare a resurselor energetice, precum petrolul și gazele naturale, încă nedescoperite în totalitate, de creare a unor noi rute de transport maritim și de intensificare a activităților turistice, care, pe termen lung, ar stimula comerțul și investițiile în această zonă; în acest sens, subliniază importanța politicii comerciale a UE ca instrument de promovare a dezvoltării durabile și a obiectivelor de mediu;

4.  solicită să se intensifice colaborarea în domeniul dezvoltării durabile și al adaptării la schimbările climatice în regiunea arctică;

5.  recomandă să se consolideze siguranța mediului și cooperarea economică durabilă între statele, regiunile și comunitățile locale din regiunea arctică pentru a crește nivelul de ocupare a forței de muncă, prosperitatea și calitatea vieții, aplicând în același timp cele mai înalte standarde de mediu;

6.  reamintește faptul că toate statele membre ale Consiliului Arcticii recunosc drept scop principal în regiune protecția mediului; constată că interesele comerciale și economice ale UE nu ar trebui să pună în pericol măsurile de protecție a mediului în regiune;

7.  reamintește rezoluția sa din 20 ianuarie 2011 referitoare la o politica durabilă a UE pentru nordul îndepărtat, subliniind impactul global al schimbărilor din regiunea arctică și rolul important pe care UE și alte puteri industriale vor trebui să îl joace alături de națiunile din zona circumpolară în reducerea poluării în regiunea arctică, cauzată de creșterea numărului de activități din această zonă; atrage atenția asupra faptului că schimbările climatice produse în regiunea arctică vor avea un impact major asupra zonelor de coastă la nivel global, inclusiv asupra zonelor de coastă din Uniunea Europeană, dar și asupra sectoarelor dependente de climă din Europa, precum agricultura și pescuitul, energia, creșterea renilor, vânătoarea, turismul și transporturile;

8.  consideră că orice activitate economică desfășurată în prezent sau nouă ar trebui să fie durabilă, pentru a nu deteriora ecosistemul fragil și patrimoniul natural al regiunii arctice, în special din cauza pericolelor reprezentate de potențiala intensificare a exploatării combustibililor fosili, și cu respectarea deplină a popoarelor și comunităților locale arctice indigene;

9.  consideră că UE este un partener strategic central în susținerea dezvoltării economice durabile în regiunea arctică; consideră că este esențial ca politica UE pentru regiunea arctică să reflecte obiectivele de dezvoltare durabilă, pe care UE s-a angajat să le atingă până în 2030;

10.  subliniază necesitatea de a implica comunitățile locale din regiunea arctică în dezvoltarea și punerea în aplicare a politicii europene pentru regiunea arctică, în activitățile economice durabile și în procesele de luare a deciziilor, pentru a găsi un echilibru între conservarea zonei arctice, satisfacerea nevoilor de dezvoltare economică și evitarea schimbărilor radicale în standardele de viață ale comunităților locale;

11.  ia act de consultările Comisiei cu Serviciul European de Acțiune Externă, care sugerează că regiunea arctică europeană este afectată de investițiile insuficiente;

12.  salută faptul că guvernul rus a anunțat în septembrie 2016 un moratoriu de zece ani privind noile licențe de foraj offshore pentru extracția de petrol și gaze naturale pe platforma continentală arctică a țării;

13.  reamintește că, pentru a sprijini dezvoltarea durabilă, este nevoie de investiții în domenii precum mediul, adaptarea la schimbările climatice, energia din surse regenerabile, rutele de transport și infrastructura corespunzătoare, cooperarea în domeniul meteorologiei și turismul durabil; în acest scop, invită Comisia să analizeze instrumentele internaționale mai ample de cooperare financiară și să monitorizeze efectele noilor activități economice asupra mediului;

14.  salută decizia extrem de importantă a Comitetului pentru protecția mediului marin (MEPC) al Organizației Maritime Internaționale (OMI), luată în cadrul celei de-a 70-a sesiuni a acesteia, care a avut loc la Londra, la 24-28 octombrie 2016, atât pentru mediu cât și pentru sănătatea umană, de a confirma data de 1 ianuarie 2020 ca dată de punere în aplicare a unei reduceri semnificative a conținutului de sulf din păcura utilizată de navele de transport maritim internațional la valoarea maximă de 0,50 % m/m (masă/masă); invită guvernele din regiunea arctică să facă tot posibilul pentru a asigura punerea în aplicare a acestei decizii pentru toate tipurile de transport ce folosesc rutele din regiunea arctică, în conformitate cu angajamentul clar al OMI de a se asigura că transportul maritim respectă obligațiile privind mediul înconjurător;

15.  invită Comisia, statele membre ale UE și ceilalți membri ai Consiliului Arcticii să depună eforturi pentru a se ajunge la un acord internațional care să interzică utilizarea rutelor din regiunea arctică de navele alimentate cu combustibili periculoși, precum și utilizarea rutelor din regiunea arctică pentru comerțul internațional cu mărfuri periculoase;

16.  ia act de angajamentele asumate de Canada în capitolului privind comerțul și mediul din Acordul economic și comercial cuprinzător (CETA), în special în ceea ce privește gestionarea durabilă a pescuitului și comerțul cu produse forestiere; atrage atenția asupra capitolelor din CETA privind serviciile de transport maritim internațional și achizițiile publice, care vor determina o participare mai mare a întreprinderilor europene pe piețele de achiziții publice din Canada, în special în domeniul construcției de spărgătoare de gheață; subliniază faptul că UE și Canada și-au reafirmat angajamentele de a-și consolida cooperarea în regiunea arctică prin declarația comună a celei de-a XVI-a Reuniuni la nivel înalt Canada - UE din 30 octombrie 2016;

17.  subliniază faptul că flotele de pescuit ale UE nu trebuie să amenințe biodiversitatea din regiune; salută identificarea zonelor semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic din regiunea arctică în temeiul Convenției privind diversitatea biologică (CBD), acesta fiind un proces important pentru a se asigura conservarea eficientă a biodiversității regiunii arctice, și atrage atenția asupra importanței punerii în aplicare a unei abordări de gestionare bazată pe ecosisteme (EBM) în mediul de coastă, marin și terestru al regiunii arctice, astfel cum a subliniat grupul de experți în domeniul EBM al Consiliului Arcticii; invită statele să îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul CBD și al Convenției Națiunilor Unite asupra dreptului mării, prin crearea unei rețele de zone marine protejate și de rezervații marine în Oceanul Arctic;

18.  reamintește că, în urma contestării la OMC de către Canada și Norvegia a interdicției impuse de UE asupra produselor derivate din focă, măsura a fost întărită pentru a se respecta hotărârea organului de apel al OMC din 2014, și că legitimitatea sa nu mai poate fi pusă în discuție; subliniază faptul că interdicții comerciale similare sunt în vigoare, în special în Statele Unite și în Rusia, și că aceste măsuri vor contribui la protejarea faunei și florei din regiunea arctică, întrucât focile sunt parte integrantă din ecosistemul local;

19.  invită Comisia să includă dispoziții concrete referitoare la comerț și mediu în Parteneriatul transatlantic pentru comerț și investiții (TTIP), atunci când negocierile vor fi reluate, dispoziții care pot contribui la conservarea mediului natural din Alaska și din regiunea arctică europeană, inclusiv în ceea ce privește pescuitul și silvicultura; consideră că includerea unor astfel de dispoziții ar trebui să devină parte integrantă a oricărui viitor acord de liber schimb (ALS) pe care UE îl va încheia cu partenerii săi din regiunea arctică care nu fac parte din UE;

20.  reamintește că, în conformitate cu Acordul privind Spațiul Economic European (SEE), Islanda și Norvegia s-au angajat să păstreze calitatea mediului și să utilizeze resursele naturale în mod durabil, în conformitate cu reglementările pertinente ale legislației UE;

21.  subliniază interesul în creștere al Chinei pentru regiunea arctică, în special în ceea ce privește accesul la rutele de transport și resursele sale energetice; ia act de încheierea unui acord de liber schimb între Islanda și China și solicită Comisiei să monitorizeze îndeaproape efectele pe care acesta le-ar putea avea asupra dezvoltării economice durabile, nu numai în partea islandeză a regiunii arctice, ci și asupra economiei și pieței interne a UE;

22.  reamintește că niciun acord de liber schimb nu a fost încheiat între UE și Rusia și că, prin urmare, UE nu dispune de niciun instrument bilateral eficient cu ajutorul căruia să influențeze comerțul și investițiile în zona rusă a regiunii arctice; subliniază, totuși, că dialogul privind regiunea arctică din cadrul acordului de parteneriat și cooperare (APC) dintre UE și Rusia este încă deschis în ceea ce privește managementul de mediu și cooperarea științifică;

23.  solicită din nou Comisiei să creeze Centrul UE de informare privind Arctica și să aloce fonduri suficiente pentru acesta, pentru a asigura accesul eficient la informații și cunoștințe cu privire la Arctica; evidențiază că un astfel de Centru UE de informare privind Arctica ar putea avea legături cu centrele privind Arctica existente sau cu alte instituții pentru regiunea arctică, cu scopul de a reduce costurile;

24.  reamintește că, în conformitate cu Acordul de parteneriat în domeniul pescuitului UE-Groenlanda din 2007, UE acordă sprijin financiar Groenlandei pentru a asigura pescuitul responsabil și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în zona economică exclusivă groenlandeză;

25.  subliniază că întreprinderile care își desfășoară activitatea în zona arctică ar trebui să respecte standarde obligatorii privind responsabilitatea socială a întreprinderilor, care ar putea fi elaborate în colaborare cu Consiliul economic arctic și care ar trebuie să se bazeze, printre altele, pe Protocolul privind investițiile în zona arctică și pe Pactul global al ONU;

26.  reamintește că transportul maritim în regiunea arctică este supus unor cerințe specifice stabilite de OMI și salută intrarea în vigoare a Codului Polar, prevăzută să aibă loc la 1 ianuarie 2017.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

5.12.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

20

3

5

Membri titulari prezenți la votul final

Laima Liucija Andrikienė, Maria Arena, Tiziana Beghin, Karoline Graswander-Hainz, Jude Kirton-Darling, Bernd Lange, Marine Le Pen, David Martin, Anne-Marie Mineur, Sorin Moisă, Alessia Maria Mosca, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Viviane Reding, Inmaculada Rodríguez-Piñero Fernández, Tokia Saïfi, Marietje Schaake, Helmut Scholz, Joachim Schuster, Joachim Starbatty

Membri supleanți prezenți la votul final

Bendt Bendtsen, Reimer Böge, Klaus Buchner, Edouard Ferrand, Agnes Jongerius, Sander Loones

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Mairead McGuinness, Molly Scott Cato, Ramón Luis Valcárcel Siso


AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare regională (7.12.2016)

destinat Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la o politică integrată a Uniunii Europene pentru regiunea arctică

(2016/2228(INI))

Raportor pentru aviz: Jens Nilsson

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare regională recomandă Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competente în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază că cooperarea teritorială europeană, inclusiv cooperarea dincolo de frontierele externe ale UE, este importantă pentru regiunile arctice; subliniază că finanțarea UE pentru sprijinirea cooperării creează valoare adăugată și ar trebui să fie menținută după 2020; constată că, pe lângă impactul pe care îl are la nivel regional, această cooperare are implicații importante din punct de vedere geopolitic și al securității; solicită, prin urmare, Comisiei să elaboreze o strategie a UE privind zona arctică pe deplin funcțională, ținând seama de toate aspectele cooperării;

2.  solicită ca UE să i se acorde statut de observator deplin în cadrul Consiliului Arctic, cu sprijinul actualelor state membre ale UE, pentru a consolida cooperarea arctică și a răspunde provocărilor recurente care afectează regiunea arctică; în acest context, invită Rusia și Canada, în calitate de state arctice implicate în problemele regiunilor lor arctice și care depind de acestea din urmă, printre altele, din motive economice și strategice, să fie mai dispuse să ajute UE să obțină statutul de observator deplin; solicită ca Parlamentul să fie informat în totalitate cu privire la acest proces;

3.  subliniază rolul esențial al fondurilor structurale și de investiții europene (ESI) în dezvoltarea zonei arctice europene și în generarea de creștere economică durabilă și de locuri de muncă de calitate care vizează sectoarele orientate spre viitor și necesitatea dezvoltării responsabile și a respectării resurselor naturale ale regiunii arctice; atrage atenția asupra handicapurilor permanente care trebuie compensate (articolul 174 din TFUE); subliniază importanța pe termen lung a strategiei în diferite domenii, precum agenda digitală, schimbările climatice, creșterea albastră etc.

4.  subliniază că o cooperare strânsă cu regiunile și subregiunile, inclusiv țările și teritoriile de peste mări, din zona arctică europeană este esențială pentru dezvoltarea politicii UE-Arctica și a finanțării UE pentru regiune, având în vedere faptul că regiunile, comunitățile locale și inclusiv populațiile indigene, care sunt beneficiarii finali ai politicilor legate de zona arctică, au cunoștințe specializate serioase în domeniile principale; consideră, prin urmare, că părerile și opiniile lor ar trebui să fie ascultate și luate în considerare;

5.  este de părere că ar trebui înființat un forum al părților interesate din regiunea arctică europeană pentru a consolida colaborarea, coordonarea, complementaritatea și sinergiile dintre diferitele programe de finanțare ale UE și sprijină eforturile suplimentare în acest sens care ar putea servi drept exemplu și pentru alte regiuni din cadrul sau din afara UE; solicită Comisiei să includă în acest forum toate organizațiile regionale relevante responsabile cu acordarea și monitorizarea acordării fondurilor ESI; îndeamnă, de asemenea, Comisia să se asigure că activitatea forumului părților interesate din regiunea arctică respectă termenele și bugetul;

6.  constată că, în regiunea arctică, UE cooperează în domenii sensibile precum protecția mediului, energia, transportul și pescuitul; subliniază, în același timp că, în ciuda provocărilor importante, există, de asemenea, oportunități și active valoroase în regiunea arctică și, prin urmare, aceasta ar trebui privită drept un loc pentru cercetare, ecoturism, industrie sustenabilă, tehnologii ecologice și cunoștințe specializate, domenii de al căror potențial pot să beneficieze multe întreprinderi — în special IMM-uri — care prosperă grație unor modele de afaceri inovatoare și unor tehnologii inovatoare; ia act de aceste oportunități, provocări și riscuri atunci când se investește în dezvoltarea socio-economică actuală și potențială a acestei regiuni;

7  subliniază că provocările comune în ceea ce privește regiunea arctică, în special mediul sensibil al regiunii arctice și impactul schimbărilor climatice, pot să fie abordate numai în cadrul cooperării dintre toate nivelurile de guvernare, inclusiv cel internațional, și prin implicarea părților interesate relevante, în special societatea civilă; reamintește angajamentul asumat de Uniune în ceea ce privește accelerarea eforturilor de combatere a schimbărilor climatice; consideră astfel că regiunea arctică ar trebui să contribuie la dezvoltarea durabilă și, în special, la atenuarea schimbărilor climatice; subliniază că fondurile ESI ar trebui utilizate în acest scop, luând în considerare necesitatea unei tranziții mai rapide către un model de dezvoltare mai durabil; reamintește efectele pe care încălzirea globală le are asupra acestei regiuni, precum și impactul modificărilor ecosistemului său, care se va resimți nu doar la nivel local, ci și la nivel mondial; subliniază că este nevoie să se monitorizeze îndeaproape efectele schimbărilor climatice din regiune;

8.  subliniază importanța cooperării în domeniul cercetării în regiunea arctică, aceasta jucând un rol-cheie, nu numai datorită contribuției sale la o înțelegere mai bună a proceselor și fenomenelor care au loc, ci și datorită faptului că reprezintă, în primul rând, o bază pentru elaborarea de propuneri în vederea adaptării la noua situație; sugerează, în acest context, să se exploreze posibilitățile dezvoltării unei conexiuni cibernetice în cadrul regiunii arctice și reamintește că ar trebui intensificate parteneriatele pentru cercetare și inovare cu regiunile din zona arctică; constată că - pe lângă fondurile ESI - instrumentele de finanțare precum FEIS, InnovFin, TEN-T sau Rețeaua întreprinderilor europene pot să contribuie la identificarea priorităților în domeniul investițiilor și al cercetării din regiune;

9.  subliniază că, pentru locuitorii regiunii, este important să se protejeze cultura și ecosistemul fragil al Arcticii; atrage atenția cu privire la impactul actual direct al factorilor care provin din cadrul și din afara regiunii; solicită Comisiei să accepte propunerea de a crea un sanctuar în apele internaționale ale Arcticii, cu scopul de a evita exacerbarea într-o mai mare măsură a problemelor legate de mediu și de a proteja biodiversitatea și ecosistemele amenințate din regiunea arctică;

10.  ia act de propunerea de a înființa Centrul UE de informare privind regiunea arctică, cu sediul permanent la Rovaniemi, Finlanda, cu scopul de a face informațiile cu privire la Arctica mai accesibile și mai disponibile în toate statele membre, și își reafirmă sprijinul față de această propunere; invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a înființa centrul.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

29.11.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

33

5

0

Membri titulari prezenți la votul final

Pascal Arimont, Franc Bogovič, Steeve Briois, Rosa D’Amato, Michela Giuffrida, Krzysztof Hetman, Ivan Jakovčić, Marc Joulaud, Constanze Krehl, Andrew Lewer, Louis-Joseph Manscour, Martina Michels, Iskra Mihaylova, Younous Omarjee, Konstantinos Papadakis, Mirosław Piotrowski, Stanislav Polčák, Julia Reid, Terry Reintke, Liliana Rodrigues, Fernando Ruas, Maria Spyraki, Olaf Stuger, Ruža Tomašić, Ramón Luis Valcárcel Siso, Matthijs van Miltenburg, Lambert van Nistelrooij, Derek Vaughan, Kerstin Westphal

Membri supleanți prezenți la votul final

Daniel Buda, James Carver, Elena Gentile, Ivana Maletić, Dan Nica, James Nicholson, Bronis Ropė

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Vladimir Urutchev, Boris Zala


AVIZ al Comisiei pentru pescuit (7.12.2016)

destinat Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la o politică integrată a Uniunii Europene pentru regiunea arctică

(2016/2228(INI))

Raportor pentru aviz: Jarosław Wałęsa

SUGESTII

Comisia pentru pescuit recomandă Comisiei pentru afaceri externe și Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competente în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (UNCLOS) creează un regim instituit prin tratat pentru reglementarea activităților desfășurate pe oceanele lumii; întrucât dezvoltarea unui cadru privind biodiversitatea marină dincolo de zonele ce țin de jurisdicția națională în temeiul UNCLOS ar trebui să includă și ar include regiunea arctică;

B.  întrucât culturile sami, neneță, hanti, evenkă, ciukci, aleută, yupikă și inuită trebuie să fie protejate în conformitate cu Declarația Organizației Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene; întrucât populația indigenă din regiunea arctică are dreptul de a folosi resursele naturale din zona în care locuiește și ar trebui, așadar, să fie implicată în elaborarea oricăror planuri viitoare privind pescuitul comercial;

C.  întrucât schimbările climatice vor face ca, în următorii ani, regiunea arctică să devină accesibilă pentru pescuitul comercial, care, având în vedere natura foarte sensibilă a acestei regiuni unice, trebuie să fie dezvoltat cu cea mai mare grijă;

D.  întrucât este important să se facă diferența dintre marea liberă a Arcticii, unde, în prezent, nu se desfășoară activități de pescuit comercial, și regiunea arctică adiacentă, unde au fost deja stabilite foruri de negociere pentru gestionarea pescuitului;

E.  întrucât în Oceanul Arctic și mările alăturate se găsesc 633 de specii de pește, dintre care, din cauza constrângerilor de mediu, sunt exploatate doar 58, însă s-ar putea ca, în viitorul apropiat, numărul speciilor de pește exploatate să crească, ceea ce ar duce la o presiune mai mare asupra mediului;

F.  întrucât flora și fauna Arcticii constituie bunuri comune;

G.  întrucât aplicarea și respectarea normelor și obiectivelor politicii comune în domeniul pescuitului ar trebui să constituie unul dintre obiectivele cele mai importante pentru statele membre ale UE care au teritorii în regiunea arctică; întrucât, în plus, obiectivul cantitativ de a restabili și a menține stocurile peste nivelurile care pot să asigure producția maximă durabilă ar trebui să facă parte din orice evaluare a mediului marin și a pescuitului din regiune;

H.  întrucât orice activitate de pescuit în regiunea arctică trebuie să fie realizată în conformitate cu acordurile internaționale existente care reglementează zona, inclusiv Tratatul privind Spitsbergen din 1920 și, în mod specific, cu toate drepturile statelor părți la acest tratat și, de asemenea, în conformitate cu toate drepturile istorice de pescuit;

I.  întrucât, dat fiind caracterul specific al regiunii arctice, este extrem de important ca dezvoltarea pescuitului comercial să se bazeze pe cele mai bune avize științifice disponibile și ca monitorizarea și urmărirea să fie efectuate într-un mod care este compatibil cu acest scop;

J.  întrucât regiunea arctică are un ecosistem cu o biodiversitate deosebită și o mare varietate de habitate, pe care nu le putem înțelege pe deplin fără analize și studii suplimentare; întrucât există specii care au fost studiate prea puțin pentru a putea înțelege pe deplin cum se adaptează stocurile lor la schimbările climatice și cum se refac în vederea pescuitul comercial;

K.  întrucât deschiderea pescuitului comercial într-o nouă regiune, cum ar fi regiunea arctică, ar putea crea oportunități de intrare în UE a produselor pescărești cu o etichetare incorectă sau o declarație de origine incorectă, fie în mod direct, fie în temeiul unor acorduri de liber schimb cu părți terțe;

L.  întrucât Planul Strategic pentru Biodiversitate 2011-2020 (în special ținta 11), adoptat de părțile la Convenția privind diversitatea biologică (CBD), și obiectivul 14 din Agenda 2016 pentru dezvoltare durabilă a Organizației Națiunilor Unite urmăresc conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, a mărilor și a resurselor marine, inclusiv protejarea a 10 % din zonele marine până în 2020; întrucât părțile la Convenția privind diversitatea biologică au recunoscut 77 de zone marine semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic (EBSA) și 13 zone deosebit de semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic ce necesită o gestionare foarte atentă;

M.  întrucât exploatarea într-o regiune ca regiunea arctică ar trebui realizată într-un mod sustenabil bazat pe o abordare precaută;

N.  întrucât țările din regiunea arctică ar trebui să ia în considerare pe viitor înființarea unei organizații regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) specifice și a unor zone marine protejate, urmând modelele deja existente;

O.  întrucât Declarația de la Galway privind cooperarea pentru Oceanul Atlantic constituie un angajament comun al UE, Canadei și Statelor Unite ale Americii de, printre altele, a consolida capacitatea de a înțelege și prevedea procese importante pentru zona atlantică și arctică, precum și schimbările și riscurile pe care acestea le pot genera în legătură cu activitățile umane și schimbările climatice;

P.  întrucât instituții precum Consiliul Marin European (European Marine Board), Consiliul Polar European și EurOcean studiază și diseminează în mod constant informații despre regiunea arctică;

Q.  întrucât articolele 4 și 5 din Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (Acordul de la Paris) le solicită părților semnatare să gestioneze în mod sustenabil absorbanții și rezervoarele de gaze cu efect de seră, precum oceanele, și să adopte măsuri pentru a le conserva,

1.  reamintește că schimbările din regiunea arctică au efecte la nivel global, mai ales din perspectiva faptului că efectele adverse ale încălzirii globale apar într-un ritm mult mai rapid în acest mediu vulnerabil;

2.  solicită ca dezvoltarea pescuitului comercial în regiunea arctică să se realizeze într-un mod pe deplin compatibil cu natura sensibilă și specifică a regiunii; insistă asupra faptului că, înainte de inițierea oricăror alte activități comerciale de pescuit în regiunea arctică, trebuie să se efectueze evaluări științifice preventive fiabile ale stocurilor, spre a se stabili nivelurile de pescuit care permit conservarea stocurilor de pește vizate peste niveluri care pot să asigure producția maximă durabilă și care nu conduc la dispariția celorlalte specii sau la deteriorarea gravă a mediului marin; subliniază că toate activitățile de pescuit în larg trebuie reglementate de o organizație regională de gestionare a pescuitului care respectă datele științifice și poate asigura un control ferm și un program de supraveghere care să verifice respectarea măsurilor de gestionare; atrage atenția că pescuitul în interiorul zonelor economice exclusive trebuie să respecte aceleași standarde; solicită un moratoriu privind pescuitul la scară industrială, inclusiv pescuitul cu traule de fund, în apele arctice în care nu s-a mai pescuit până în prezent;

3.  salută negocierile în desfășurare pentru un acord internațional între statele arctice de coastă și actorii internaționali în scopul de a preveni pescuitul nereglementat în apele internaționale din zona arctică și solicită Comisiei și statelor membre să semneze această declarație și să pledeze ca aceasta să devină obligatorie pentru părțile semnatare;

4.  solicită Comisiei să sprijine și să încurajeze țările din regiunea arctică să-și continue eforturile de extindere a informațiilor și analizelor disponibile privind toate stocurile de pește din regiune;

5.  reamintește că dreptul la pământ și la resurse naturale reprezintă o parte importantă din cultura popoarelor indigene din regiunea arctică, precum și elemente esențiale pentru supraviețuirea acestora și pentru protejarea modului lor tradițional de viață;

6.  solicită Comisiei și statelor membre să promoveze și să susțină crearea unei zone marine protejate în marea liberă a Arcticii sub mandatul Comisiei OSPAR, unde să fie interzise toate activitățile extractive, inclusiv pescuitul, în apele internaționale din jurul Polului Nord aflate sub incidența OSPAR;

7.  solicită Comisiei să sprijine inițiativele de a interzice pescuitul cu traule de fund în zonele marine semnificative din punct de vedere ecologic sau biologic și în marea liberă a Arcticii;

8.  solicită ca baza pentru toate activitățile de pescuit comercial în regiune să fie obiectivele de conservare ale noii politici comune în domeniul pescuitului și obiectivul cantitativ de a restabili și a menține stocurile peste nivelurile care permit obținerea producției maxime durabile;

9.  ia act de faptul că ecosistemele marine arctice sunt esențiale pentru conservarea biodiversității la nivel mondial; consideră că, date fiind topirea banchizei arctice și alte schimbări de mediu în regiunea arctică, precum și cunoștințele științifice limitate despre resursele marine din această zonă, este nevoie de o abordare preventivă pentru a stabili măsurile internaționale adecvate pentru asigurarea conservării pe termen lung și utilizării în mod sustenabil a resurselor din marea liberă a Arcticii;

10.  susține cu fermitate că dezvoltarea în continuare a pescuitului comercial în regiunea arctică trebuie realizată în conformitate cu acordurile internaționale privind această zonă, inclusiv Tratatul privind Spitsbergen din 1920, cu drepturile tuturor statelor părți la aceste acorduri și cu drepturile istorice de pescuit existente;

11.  solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că noul acord ONU privind protecția biodiversității marine în zonele din afara jurisdicțiilor naționale (BBNJ) este puternic și eficace și poate asigura un proces stabil pentru identificarea, desemnarea, administrarea și respectarea zonelor marine protejate, inclusiv a zonelor maritime în care pescuitul este interzis;

12.  solicită UE să devină lider în domeniul prevenirii pescuitului nereglementat în regiunea arctică; este de părere că acest rol ar fi unul legitim, dat fiind că statele membre sunt implicate la toate nivelurile de guvernanță ale regiunii arctice;

13.  subliniază că zonele marine protejate sunt extrem de importante pentru conservarea ecosistemelor arctice; reamintește că este necesar ca comunitățile locale să fie implicate pe deplin în planificarea, realizarea și administrarea acestor zone protejate;

14.  susține poziția potrivit căreia orice dezvoltare a pescuitului comercial trebuie să se realizeze în conformitate cu toate acordurile internaționale, inclusiv Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării și Acordul Organizației Națiunilor Unite privind stocurile de pește;

15.  solicită Comisiei să continue și să consolideze utilizarea programului Orizont 2020 și a altor programe de finanțare pentru studierea Arcticii;

16.  invită Comisia să se asigure că sunt disponibile suficiente avize științifice pentru a sprijini măsurile de dezvoltare a pescuitului comercial în regiunea arctică și că se pun în aplicare măsurile necesare de monitorizare și de urmărire;

17.  subliniază importanța declarației din iulie 2015 privind pescuitul în regiunea arctică, semnată de cele cinci state arctice de coastă;

18.  invită Comisia să monitorizeze îndeaproape orice produse pescărești care provin din regiunea arctică și sunt puse la dispoziție pe piața internă, pentru a se asigura că acestea sunt în deplină conformitate cu legislația europeană existentă, mai ales cea în materie de etichetare;

19.  subliniază importanța politicii de coeziune și necesitatea unor fonduri UE mai eficace în aceste domenii.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

5.12.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

22

1

0

Membri titulari prezenți la votul final

Marco Affronte, Clara Eugenia Aguilera García, Renata Briano, Richard Corbett, Linnéa Engström, Carlos Iturgaiz, António Marinho e Pinto, Gabriel Mato, Ulrike Rodust, Remo Sernagiotto, Isabelle Thomas, Ruža Tomašić, Peter van Dalen, Jarosław Wałęsa

Membri supleanți prezenți la votul final

Izaskun Bilbao Barandica, José Blanco López, Ole Christensen, Ian Duncan, Anja Hazekamp, Maria Heubuch, Mike Hookem, Verónica Lope Fontagné, Francisco José Millán Mon, Piernicola Pedicini, Maria Lidia Senra Rodríguez


REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

31.1.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

111

8

1

Membri titulari prezenți la votul final

Louis Aliot, Francisco Assis, Margrete Auken, Petras Auštrevičius, Amjad Bashir, Bas Belder, Ivo Belet, Goffredo Maria Bettini, Simona Bonafè, Mario Borghezio, Biljana Borzan, Victor Boștinaru, Paul Brannen, Elmar Brok, Klaus Buchner, Soledad Cabezón Ruiz, Nessa Childers, Birgit Collin-Langen, Javier Couso Permuy, Andi Cristea, Mireille D’Ornano, Miriam Dalli, Arnaud Danjean, Angélique Delahaye, Ian Duncan, Stefan Eck, Bas Eickhout, Georgios Epitideios, José Inácio Faria, Knut Fleckenstein, Karl-Heinz Florenz, Anna Elżbieta Fotyga, Eugen Freund, Michael Gahler, Francesc Gambús, Gerben-Jan Gerbrandy, Jens Gieseke, Julie Girling, Sylvie Goddyn, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, György Hölvényi, Anneli Jäätteenmäki, Benedek Jávor, Karin Kadenbach, Sandra Kalniete, Manolis Kefalogiannis, Tunne Kelam, Afzal Khan, Kateřina Konečná, Janusz Korwin-Mikke, Andrey Kovatchev, Urszula Krupa, Eduard Kukan, Giovanni La Via, Ryszard Antoni Legutko, Jo Leinen, Peter Liese, Norbert Lins, Barbara Lochbihler, Andrejs Mamikins, Ramona Nicole Mănescu, Alex Mayer, Valentinas Mazuronis, David McAllister, Susanne Melior, Tamás Meszerics, Francisco José Millán Mon, Demetris Papadakis, Ioan Mircea Pașcu, Tonino Picula, Pavel Poc, Cristian Dan Preda, Jozo Radoš, Julia Reid, Michèle Rivasi, Sofia Sakorafa, Daciana Octavia Sârbu, Alyn Smith, Jordi Solé, Jaromír Štětina, Dubravka Šuica, Claudiu Ciprian Tănăsescu, László Tőkés, Ivica Tolić, Estefanía Torres Martínez, Ivo Vajgl, Adina-Ioana Vălean, Hilde Vautmans, Anders Primdahl Vistisen, Damiano Zoffoli

Membri supleanți prezenți la votul final

Nedzhmi Ali, Zigmantas Balčytis, Jørn Dohrmann, Fredrick Federley, Neena Gill, Takis Hadjigeorgiou, Mike Hookem, Liisa Jaakonsaari, Peter Jahr, Merja Kyllönen, Javi López, Antonio López-Istúriz White, Gesine Meissner, Norica Nicolai, Urmas Paet, Miroslav Poche, Soraya Post, Gabriele Preuß, Christel Schaldemose, György Schöpflin, Igor Šoltes, Bart Staes, Bodil Valero, Tiemo Wölken, Janusz Zemke, Željana Zovko

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Jiří Maštálka, Jens Nilsson, Jasenko Selimovic

Notă juridică