Procedură : 2016/2222(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0066/2017

Texte depuse :

A8-0066/2017

Dezbateri :

PV 03/04/2017 - 19
CRE 03/04/2017 - 19

Voturi :

PV 04/04/2017 - 7.3
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0098

RAPORT     
PDF 792kWORD 105k
17.3.2017
PE 593.850v02-00 A8-0066/2017

referitor la uleiul de palmier și defrișarea pădurilor tropicale

(2016/2222(INI))

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

Raportoare: Kateřina Konečná

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare
 AVIZ al Comisiei pentru comerț internațional
 AVIZ al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală
 REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND
 VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la uleiul de palmier și defrișarea pădurilor tropicale

(2016/2222(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite (ODD) pentru perioada 2015-2030,

–  având în vedere Acordul de la Paris încheiat în cadrul celei de a 21-a Conferințe a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (COP 21),

–  având în vedere raportul tehnic 063 al Comisiei din 2013 intitulat „Impactul consumului UE asupra despăduririlor”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 octombrie 2008 intitulată „Abordarea problemelor legate de defrișări și de degradarea pădurilor pentru a combate schimbările climatice și reducerea biodiversității” (COM(2008)0645),  

–  având în vedere Declarația de la Amsterdam din 7 decembrie 2015 întitulată „Către eliminarea defrișărilor din lanțul de distribuție a produselor agricole în țările europene”, care susține un lanț de aprovizionare cu ulei de palmier pe deplin durabil și stoparea defrișărilor ilegale până în 2020,

–  având în vedere promisiunea celor cinci state membre și semnatare ale Declarației de la Amsterdam (Danemarca, Germania, Franța, Regatul Unit și Țările de Jos) privind acordarea unui ajutor guvernamental pentru mecanismul menit să facă industria uleiului de palmier 100 % sustenabilă până în 2020,

–  având în vedere Strategia europeană pentru o mobilitate cu emisii scăzute de dioxid de carbon din iulie 2016 și propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2016 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (reformare),

–  având în vedere studiul comandat și finanțat de Comisie la 4 octombrie 2016 întitulat „Impactul biocombustibililor consumați în UE asupra destinației terenurilor: Cuantificarea impacturilor asupra terenurilor și emisiilor de gaze cu efect de seră”;

–  având în vedere raportul „Globiom: baza politicii post-2020 privind biocombustibilii”,

–  având în vedere Raportul special nr. 18/2016 al Curții de Conturi Europene intitulat „Sistemul UE de certificare a biocarburanților durabili”,

–  având în vedere Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică (CBD),

–  având în vedere Convenția privind comerțul internațional cu specii ale faunei și florei sălbatice pe cale de dispariție (CITES),

–  având în vedere Protocolul de la Nagoya referitor la accesul la resursele genetice și distribuirea corectă și echitabilă a beneficiilor care rezultă din utilizarea acestora la Convenția privind diversitatea biologică , care a fost adoptat la 29 octombrie 2010 la Nagoya, Japonia, și a intrat în vigoare la 12 octombrie 2014;

–  având în vedere Strategia UE în domeniul biodiversității pentru 2020 și evaluarea la jumătatea perioadei aferentă(1);

–  având în vedere Rezoluția sa din 2 februarie 2016 referitoare la evaluarea la jumătatea perioadei a Strategiei UE în domeniul biodiversității(2);

–  având în vedere Congresul mondial pentru conservarea naturii al UICN organizat în Hawai în 2016 și propunerea sa 066 privind atenuarea impactului extinderii industriei uleiului de palmier și al activităților din domeniu asupra biodiversității,

–  având în vedere Declarația Națiunilor Unite privind drepturile popoarelor indigene (UNDRIP),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru dezvoltare, avizul Comisiei pentru comerț internațional și avizul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0066/2017),

A.  întrucât Uniunea Europeană a ratificat Acordul de la Paris și ar trebui să joace un rol crucial în îndeplinirea obiectivelor stabilite în domeniile ce privesc combaterea schimbărilor climatice și asigurarea protecției mediului și a dezvoltării durabile;

B.  întrucât UE a avut un rol decisiv în stabilirea de obiective de dezvoltare durabilă care sunt strâns legate de problema uleiului de palmier (ODD 2, 3, 6, 14, 16, 17 și, în special, 12, 13 și 15);

C.  întrucât UE și-a luat angajamentul, în temeiul Agendei pentru 2030 privind dezvoltarea durabilă, de a promova punerea în practică a unei gestionări sustenabile a tuturor tipurilor de păduri, de a opri defrișarea, de a reface pădurile afectate și de a crește în mod substanțial împădurirea și reîmpădurirea la nivel mondial până în 2020; întrucât UE și-a luat de asemenea angajamentul, în temeiul Agendei pentru 2030, de a asigura aplicarea unor modele de consum și producție sustenabile, de a încuraja companiile să adopte practici sustenabile și să integreze informațiile privind sustenabilitatea în ciclul lor de raportare, precum și de a promova practicile sustenabile de achiziții publice, în conformitate cu politicile naționale și cu prioritățile globale până în 2020;

D.  întrucât există multe cauze ale defrișării la nivel mondial, printre care se numără și producția unor produse agricole precum soia, carnea de vită, porumbul și uleiul de palmier;

E.  întrucât aproape jumătate (49 %) din totalul defrișărilor pădurilor tropicale recente sunt rezultatul unor defrișări ilegale în favoarea agriculturii comerciale, iar aceste distrugeri sunt determinate de cererea de peste mări de produse agricole precum uleiul de palmier, carnea de vită, soia și produsele lemnoase; întrucât se estimează că prin conversia ilegală a pădurilor tropicale în favoarea agriculturii comerciale se produc 1,47 de gigatone de carbon pe an — echivalentul a 25 % din emisiile anuale ale UE datorate combustibililor fosili(3);

F.  întrucât incendiile forestiere din 2015 din Indonezia și Borneo au fost cele mai grave evenimente de acest tip observate în aproape două decenii și întrucât ele au apărut ca urmare a schimbărilor climatice, a schimbărilor legate de utilizarea terenurilor și a defrișărilor; întrucât condițiile meteo extrem de uscate din regiunile în cauză vor deveni, probabil, mai comune în viitor, cu excepția cazului în care se iau măsuri concertate pentru a preîntâmpina incendiile;

G.  întrucât incendiile forestiere din Indonezia și Borneo au expus 69 de milioane de oameni unei poluări nesănătoase a aerului și sunt cauza a mii de decese premature;

H.  întrucât, de regulă, incendiile din Indonezia sunt rezultatul defrișării unor terenuri pentru plantațiile de palmieri pentru ulei și alte activități agricole; întrucât 52 % din incendiile care au avut loc în Indonezia în 2015 s-au petrecut în turbăriile bogate în carbon, transformând Indonezia într-unul dintre principalii responsabili de încălzirea globală pe planetă(4);

I.  întrucât lipsa unor hărți precise a terenurilor concesionate pentru producția de ulei de palmier și a unor registre publice ale terenurilor în multe țări producătoare îngreunează stabilirea responsabilității pentru incendiile forestiere;

J.  întrucât, în temeiul Declarației de la New York privind pădurile, UE a fost de acord să „contribuie la îndeplinirea obiectivului sectorului privat de oprire a defrișărilor datorate producției de produse agricole precum uleiul de palmier, soia, hârtie și produse din carne de vită până în 2020 cel târziu, recunoscând că anumite întreprinderi au scopuri mai ambițioase”;

K.  întrucât, în 2008, UE și-a asumat angajamentul de a reduce defrișările cu cel puțin 50 % până în 2020 și de a opri diminuarea globală a suprafețelor împădurite până în 2030;

L.  întrucât ecosistemele tropicale prețioase, care acoperă doar 7 % din suprafața Terrei, sunt supuse unei presiuni crescânde provocate de defrișări; întrucât înființarea de plantații de palmieri pentru ulei determină incendii forestiere masive, secarea râurilor, eroziunea solului, drenarea turbăriilor, poluarea căilor navigabile și distrugerea generală a biodiversității, lucru care conduce, la rândul său, la pierderea multor servicii ecosistemice și are un impact major asupra climei, a conservării resurselor naturale și a conservării mediului global pentru generațiile prezente și viitoare;

M.  întrucât consumul de ulei de palmier și de produse prelucrate derivate din acesta are un rol important în impactul consumului din UE asupra defrișărilor la nivel mondial;

N.  întrucât cererea de uleiuri vegetale în general va crește(5), iar, potrivit estimărilor, cererea de ulei de palmier se va dubla până în 2050(6); întrucât, din anii ’70 până acum, 90 % din creșterea producției de palmieri pentru ulei este concentrată în Indonezia și Malaysia; întrucât, în plus, cultivarea palmierilor pentru ulei câștigă în importanță și în alte țări din Asia, precum și din Africa și America Latină, unde se introduc în mod constant noi plantații, iar cele existente sunt extinse, o situație care va afecta mediul într-o măsură și mai mare; ia act, totuși, de faptul că pentru înlocuirea uleiului de palmier cu alte uleiuri vegetale sunt necesare suprafețe de teren mai mari;

O.  întrucât utilizarea masivă a uleiului de palmier se datorează în principal costurilor reduse ale acestui produs, posibile ca urmare a creșterii numărului plantațiilor de palmieri pentru ulei create pe suprafețele despădurite; întrucât utilizarea uleiului de palmier în industria alimentară reprezintă răspunsul la un model de producție și de consum în masă nesustenabil, care se opune utilizării și promovării ingredientelor și produselor ecologice, de calitate și care nu implică transport;

P.  întrucât uleiul de palmier este din ce în ce mai des folosit ca biocombustibil și în alimentele prelucrate, aproximativ 50 % din produsele ambalate conținând, în prezent, ulei de palmier;

Q.  întrucât unele întreprinderi care comercializează uleiul de palmier nu prezintă dovezi irefutabile că uleiul de palmier din lanțul lor de aprovizionare nu este legat de defrișări, de drenarea turbăriilor sau de poluarea mediului și că acesta a fost produs prin respectarea deplină a drepturilor fundamentale ale omului și a unor standarde sociale adecvate;

R.  întrucât, în temeiul celui de Al șaptelea program de acțiune pentru mediu (PAM), Comisia are obligația de a evalua impactul asupra mediului, într-un context global, al consumului de produse alimentare și nealimentare din Uniune și, dacă e cazul, de a elabora propuneri de politici care să vizeze abordarea rezultatelor acestor evaluări și să ia în calcul dezvoltarea unui plan de acțiune al Uniunii privind defrișarea și degradarea pădurilor;

S.  întrucât Comisia preconizează studii privind defrișarea și uleiul de palmier;

T.  întrucât nu se cunoaște volumul emisiilor totale de gaze cu efect de seră datorate schimbării utilizării terenurilor din cauza uleiului de palmier; întrucât trebuie îmbunătățite evaluările științifice în acest sens;

U.  întrucât, în țările producătoare, nu există date fiabile referitoare la suprafața de teren alocată cultivării autorizate sau neautorizate a palmierilor pentru ulei; întrucât acest obstacol subminează, de la bun început, măsurile luate pentru a atesta sustenabilitatea uleiului de palmier;

V.  întrucât, în 2014, sectorul energiei a fost răspunzător pentru 60 % din importurile de ulei de palmier din UE, 46 % din uleiul de palmier importat fiind utilizat drept carburant pentru transporturi (de șase ori mai mult decât în 2010) și 15 % pentru producerea energiei electrice și a energiei termice;

W.  întrucât se estimează că, până în 2020, suprafața terenurilor care vor fi transformate la nivel mondial pentru producția de ulei de palmier destinată biomotorinei va fi de 1 milion de hectare, din care 0,57 milioane de hectare vor fi păduri primare din Asia de Sud-Est(7);

X.  întrucât schimbările totale ale destinației date terenurilor determinate de mandatul 2020 privind consumul de biocombustibil în UE se ridică la 8,8 milioane de hectare, din care 2,1 milioane de hectare sunt transformate în Asia de Sud-Est din cauza presiunii exercitate de extinderea plantațiilor de palmieri pentru ulei, jumătate din acestea având loc în defavoarea pădurilor tropicale și a turbăriilor;

Y.  întrucât defrișarea pădurilor tropicale distruge habitatele naturale a mai mult de jumătate din speciile de animale din lume și peste două treimi din speciile de plante și pune în pericol supraviețuirea acestora; întrucât pădurile tropicale sunt habitatul unora dintre cele mai rare și adesea endemice specii, care sunt incluse pe lista roșie a Uniunii Internaționale pentru Conservarea Naturii (UICN) a speciilor critic periclitate în cazul cărora se observă, se estimează, se deduce sau se suspectează că populația s-a redus cu peste 80 % în ultimii 10 ani sau în perioada de viață a 3 generații; întrucât consumatorii UE ar trebui să fie mai bine informați cu privire la eforturile depuse pentru a proteja aceste specii de plante și de animale;

Z.  întrucât multe investigații au descoperit abuzuri la scară largă legate de drepturile fundamentale ale omului în contextul creării și funcționării plantațiilor de palmieri pentru ulei în multe țări, inclusiv evacuări forțate, acte de violență armată, muncă în rândul copiilor, servitute pentru datorii sau discriminarea comunităților indigene;

AA.  întrucât există o serie de relatări foarte îngrijorătoare(8) potrivit cărora o parte substanțială din producția mondială de ulei de palmier se realizează prin încălcarea drepturilor fundamentale ale omului și a standardelor sociale adecvate, iar cazurile de muncă în rândul copiilor sunt frecvente și există multe conflicte funciare între comunitățile locale și indigene și deținătorii de concesiuni legate de uleiul de palmier,

Considerații generale

1.  reamintește faptul că agricultura sustenabilă, securitatea alimentară și gestionarea durabilă a pădurilor sunt obiectivele principale ale ODD;

2.  reamintește că pădurile sunt esențiale pentru adaptarea la schimbările climatice și pentru atenuarea acestora;

3.  ia act de complexitatea factorilor care determină defrișările globale, cum ar fi terenurile defrișate pentru animale sau culturi arabile, în special pentru producerea furajelor din soia pentru animalele din UE, precum și uleiul de palmier, extinderea urbană, exploatarea forestieră intensivă și alte activități agricole;

4.  remarcă faptul că 73 % din despăduririle realizate la nivel mondial sunt cauzate de defrișarea terenurilor pentru produse agricole de bază, iar 40 % din toate despăduririle sunt cauzate de conversia la plantații de monoculturi de palmier la scară largă(9);

5.  remarcă faptul că exploatațiile de palmieri pentru ulei nu sunt singura cauză a defrișărilor, extinderea activităților de exploatare forestieră ilegale și presiunile demografice fiind, de asemenea, răspunzătoare pentru existența acestei probleme;

6.  remarcă faptul că alte uleiuri din plante produse din boabe de soia, semințe de rapiță și alte culturi au o amprentă mai mare asupra mediului și implică folosirea unor suprafețe mult mai mari de terenuri decât uleiul de palmier; menționează că alte culturi destinate producției de ulei implică în mod normal utilizarea mai intensă a pesticidelor și îngrășămintelor;

7.  constată cu îngrijorare că, la nivel global, cursa pentru dobândirea de terenuri este determinată de creșterea cererii mondiale de biocarburanți și de materii prime și de specula cu terenuri și cu produse agricole de bază;

8.  reamintește că UE este un importator major de produse rezultate din defrișări, ceea ce are un impact devastator asupra biodiversității;

9.  remarcă că aproape un sfert (ca valoare) din toate produsele agricole de bază provenite din defrișarea ilegală comercializate în cadrul comerțului internațional sunt destinate UE, inclusiv 27 % din toate produsele din soia, 18 % din toate produsele din ulei de palmier, 15 % din toate produsele din carne de vită și 31 % din toate produsele din piele(10);

10.  subliniază că, pentru a combate în mod eficient defrișările legate de consumul de produse agricole de bază, acțiunile UE ar trebui să ia în calcul nu numai producția de ulei de palmier, ci și toate aceste importuri de produse agricole;

11.  reamintește că Malaysia și Indonezia sunt principalii producători de ulei de palmier, cu o producție estimată de 85-90 % din producția mondială, și salută faptul că suprafețele de păduri virgine din Malaysia au crescut din 1990, dar este în continuare preocupat de faptul că nivelurile actuale de defrișare din Indonezia înregistrează o pierdere totală de -0,5 % odată la cinci ani;

12.  reamintește că Indonezia a devenit recent al treilea cel mai mare poluator cu CO2 din lume și se confruntă cu un declin al biodiversității, diverse specii de animale sălbatice amenințate fiind pe cale de dispariție;

13.  reamintește că uleiul de palmier reprezintă aproximativ 40 % din comerțul mondial cu toate uleiurile vegetale și că UE, cu aproximativ 7 milioane de tone pe an, este al doilea importator la nivel mondial;

14.  este alarmat de faptul că aproximativ jumătate din suprafețele împădurite defrișate în mod ilegal sunt utilizate pentru producția de ulei de palmier pentru piața UE;

15.  ia act de faptul că uleiul de palmier este utilizat ca ingredient și/sau substitut în industria agroalimentară datorită productivității și proprietăților sale chimice, de exemplu din cauza ușurinței cu care este stocat, a punctului de topire și a prețului mai mic ca materie primă;

16.  constată, de asemenea, că turtele din sâmburi de fructe de palmier sunt folosite în UE ca hrană pentru animale, în special pentru îngrășarea vitelor de lapte și carne;

17  subliniază, în acest context, că standardele sociale, sanitare și de mediu sunt mai stricte în UE;

18.  este pe deplin conștient de complexitatea problemei legate de uleiul de palmier și subliniază importanța de a dezvolta o soluție globală bazată pe responsabilitatea colectivă a mai multor actori; recomandă cu tărie respectarea acestui principiu de către toate părțile implicate în lanțul său de aprovizionare, inclusiv: UE și alte organizații internaționale, statele membre, instituțiile financiare, guvernele țărilor producătoare, populațiile indigene și comunitățile locale, întreprinderile naționale și multinaționale implicate în procesul de producție, distribuție și prelucrare a uleiului de palmier, asociațiile de consumatori și ONG-urile este convins, de asemenea, că toți acești actori trebuie să joace un rol prin coordonarea eforturilor pe care le depun pentru soluționarea numeroaselor probleme legate de producția și consumul nesustenabile de ulei de palmier;

19.  subliniază existența unei responsabilități globale comune pentru obținerea unei producții de ulei de palmier sustenabile, subliniind, de asemenea, rolul important al industriei alimentare pentru a găsi alternative produse în mod sustenabil;

20.  subliniază că o serie de producători, comercianți, vânzători cu amănuntul și alți intermediari de mărfuri din lanțul de aprovizionare, inclusiv o serie de întreprinderi din Europa, și-au luat angajamentul de a desfășura activități de producție și comerț de mărfuri care să nu implice niciun demers de defrișare sau de transformare a turbăriilor bogate în carbon, dar care să respecte drepturile omului, transparența, trasabilitatea, verificarea părților terțe și practicile de gestionare responsabilă;

21.  recunoaște că demersul de conservare a pădurilor tropicale și biodiversitatea la nivel mondial au un rol extrem de important pentru viitorul planetei și al umanității, dar subliniază că eforturile de conservare ar trebui să fie combinate cu instrumente ale politicii de dezvoltare rurală pentru a preveni sărăcia și a promova ocuparea forței de muncă în rândul comunităților de mici fermieri din zona în cauză;

22.  consideră că eforturile de oprire a defrișărilor trebuie să includă consolidarea capacității locale, asistența tehnologică și schimbul de cele mai bune practici între comunități, precum și sprijinul acordat micilor agricultori pentru a utiliza în cel mai eficient mod terenurile lor cultivate existente, fără a recurge la alte conversii forestiere; subliniază, în acest context, potențialul solid al practicilor agroecologice de dezvoltare la maximum a funcțiilor ecosistemice prin tehnici mixte de plantare, de agrosilvicultură și permacultură de mare diversitate, evitând dependența de mijloacele de producție sau de monoculturi;

23.  ia act de faptul că cultivarea de palmieri pentru ulei poate avea contribuții pozitive la dezvoltarea economică a țărilor și poate oferi oportunități economice viabile agricultorilor, cu condiția ca acest lucru să se desfășoare de o manieră responsabilă și sustenabilă și să se stabilească condiții stricte privind cultivarea sustenabilă;

24.  ia act de existența unor tipuri diferite de sisteme de certificare voluntară, inclusiv RSPO, ISPO și MSPO, și salută rolul pe care-l joacă în promovarea cultivării sustenabile a uleiului de palmier; remarcă, totuși, că criteriile de sustenabilitate ale acestor norme fac obiectul unor critici în special cu privire la integritatea ecologică și socială; subliniază că existența unor sisteme diferite produce confuzie în rândul consumatorilor și că obiectivul final ar trebui să fie dezvoltarea unui sistem unic de certificare, lucru care ar crește vizibilitatea uleiului de palmier produs în mod sustenabil pentru consumatori; solicită Comisiei să asigure că un asemenea sistem de certificare va garanta că pe piața UE poate pătrunde doar ulei de palmier produs sustenabil;

25.  observă că și partenerii noștri din afara UE trebuie să fie ajutați să devină mai conștienți de rolul ce le revine pentru a aborda chestiunile ce țin de sustenabilitate și despădurire, inclusiv în practicile lor de aprovizionare;

Recomandări

26.  invită Comisia să onoreze angajamentele internaționale ale UE, printre care cele asumate în cadrul COP 21, Forumului Națiunilor Unite pentru păduri(11), Convenției Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică (UNCBD)(12), Declarației de la New York privind pădurile și obiectivului de dezvoltare durabilă de oprire a despăduririlor până în 2020(13);

27.  ia act de potențialul unor inițiative precum Declarația de la New York privind pădurile(14), care urmărește să contribuie la îndeplinirea obiectivelor din sectorul privat de eliminare a despăduririlor determinate de obținerea de produse agricole de bază, cum ar fi uleiul de palmier, soia, hârtia și carnea de vită până în 2020; ia act de faptul că unele întreprinderi au obiective mai ambițioase dar, deși 60 % din societățile care activează în sectorul uleiului de palmier s-au angajat să respecte astfel de inițiative, în prezent, doar 2 % dintre ele sunt capabile să traseze uleiul de palmier pe care îl comercializează până la sursă(15);

28.  remarcă eforturile depuse de sectorul producției alimentare pentru a se aproviziona cu UPSC; face un apel către toate ramurile industriale care folosesc ulei de palmier să își intensifice eforturile de a se aproviziona cu UPSC;

29.  solicită Comisiei și tuturor statelor membre ale UE care nu au făcut încă acest lucru să își demonstreze angajamentul de a colabora în ceea ce privește instituirea unui angajament național la nivelul UE de a se aproviziona 100 % cu ulei de palmier sustenabil certificat până în 2020, printre altele prin semnarea și aplicarea Declarației de la Amsterdam întitulată „Către eliminarea defrișărilor din lanțul de distribuție a produselor agricole în țările europene”, precum și să conlucreze spre asumarea unui angajament de către industrie, printre altele prin semnarea și punerea în aplicare a Declarației de la Amsterdam „în sprijinul unui lanț de aprovizionare cu ulei de palmier pe deplin sustenabil până în 2020”;

30.  solicită întreprinderilor cultivatoare de palmieri pentru ulei să adere la Acordul de la Bangkok privind abordarea unificată față de îndeplinirea angajamentelor de zero defrișare a pădurilor și să se folosească de abordarea bazată pe cantități ridicate de carbon (High Carbon Stock - HCS), care ajută la determinarea zonelor potrivite pentru plantarea cu palmieri pentru ulei, de exemplu terenuri degradate cu un nivel redus de stocare a dioxidului de carbon sau cu valoare de mediu redusă;

31.  solicită UE să își mențină angajamentele, să accelereze negocierile în curs privind acordurile de parteneriat voluntar FLEGT și să garanteze că acordurile finale acoperă lemnul provenit din conversia forestieră legată de dezvoltarea de plantații de palmieri pentru ulei; subliniază necesitatea de a asigura concordanța acestor acorduri cu dreptul internațional și angajamentele privind protecția mediului, drepturile omului și dezvoltarea durabilă; subliniază, de asemenea, că aceste acorduri determină luarea unor măsuri adecvate pentru conservarea și gospodărirea sustenabilă a pădurilor, inclusiv protecția drepturilor comunităților locale și populațiilor indigene; observă că o abordare similară ar putea fi adoptată și pentru a asigura lanțuri de aprovizionare responsabile pentru uleiul de palmier; sugerează ca politicile UE în sectorul uleiului de palmier să se inspire din principiile FLEGT, și anume desfășurarea unui dialog cu participarea mai multor părți interesate și tratarea problemelor de guvernanță adânc înrădăcinate în țările producătoare, precum și instituirea unor politicile de import ale UE care să susțină acest comerț; observă că aceste măsuri pot duce la îmbunătățirea controalelor în industria palmierului din țările de destinație;

32.  constată că un element important implică colaborarea cu țările producătoare prin schimbul de informații privind evoluțiile și practicile comerciale sustenabile și viabile din punct de vedere economic; sprijină țările producătoare în eforturile lor de dezvoltare a unor practici durabile care să poată contribui la o îmbunătățire a traiului și a economiei în aceste țări;

33.  invită Comisia să încurajeze schimbul de bune practici cu privire la transparență și cooperare între guvernele și întreprinderile care utilizează uleiul de palmier și, împreună cu statele membre, să coopereze cu țările terțe pentru a elabora și a pune în aplicare acte legislative la nivel național și să respecte drepturile cutumiare asupra terenurilor ale comunităților, care garantează că pădurile, populația din zonele forestiere și mijloacele lor de subzistență sunt protejate;

34.  invită Comisia să evalueze necesitatea de a institui mecanisme de soluționare a problemei transformării pădurilor în scopuri legate de agricultura comercială în cadrul planului de acțiune FLEGT, care prevede acorduri de parteneriat voluntar (APV), și să acorde, în același timp, un rol mai important organizațiilor societății civile, comunităților locale și proprietarilor de terenuri;

35.  solicită UE să creeze, ca element suplimentar al acordurilor de parteneriat voluntar, acte legislative pe baza acestor acorduri privind uleiul de palmier, în spiritul Regulamentului UE privind lemnul, care să aibă drept obiect atât întreprinderile, cât și instituțiile finanțatoare; ia act de faptul că UE a reglementat lanțurile de aprovizionare cu lemn, pește și minereuri provenite din zonele de conflict, dar nu a reglementat încă niciun lanț de aprovizionare cu produse agricole de bază ce pun în pericol pădurile; îndeamnă Comisia și statele membre să depună mai multe eforturi pentru punerea în aplicare a Regulamentului privind lemnul cu scopul de a evalua eficacitatea sa și de a stabili dacă și în ce măsură poate fi luat drept model pentru elaborarea unui nou act legislativ al Uniunii menit să prevină vânzarea în cadrul UE a uleiului de palmier nesustenabil;

36.  invită Comisia ca, în cooperare cu toate părțile implicate relevante, atât din sectorul public, cât și din cel privat, să lanseze campanii de informare și să ofere consumatorilor informații cuprinzătoare privind consecințele pozitive ecologice, sociale și politice ale producției sustenabile de ulei de palmier; invită Comisia să se asigure că se furnizează consumatorilor informații care confirmă că un produs este sustenabil prin intermediul unui semn care să poată fi recunoscut imediat pentru toate produsele care conțin ulei de palmier și recomandă insistent ca acest semn să fie inclus pe produs sau pe ambalaj sau să fie ușor accesibil prin intermediul dispozitivelor tehnologice;

37.  solicită Comisiei să coopereze îndeaproape cu alți consumatori semnificativi de ulei de palmier, precum China, India și țările producătoare, pentru a le face să devină mai conștiente de problema despăduririlor tropicale și a degradării pădurilor și a căuta soluții comune;

38.  așteaptă cu interes studiile Comisiei privind defrișările și uleiul de palmier, care vor fi probabil prezentate de îndată ce vor fi finalizate;

39.  invită Comisia să furnizeze informații complete privind utilizarea și consumul de ulei de palmier în Europa și importul acestuia în UE;

40.  invită Comisia să accelereze cercetarea pentru a aduna informații privind impactul consumului și investițiilor europene asupra procesului de despădurire, a problemelor sociale, a speciilor pe cale de dispariție și a poluării mediului în țările terțe și să facă apel la partenerii comerciali din afara UE să adopte aceeași strategie;

41.  invită Comisia să dezvolte tehnologii și să prezinte un plan de acțiune concret, care să includă campanii de informare, pentru a reduce impactul consumului și investițiilor europene asupra defrișărilor în țările terțe;

42.  recunoaște contribuția pozitivă a sistemelor de certificare existente, dar constată cu regret că RSPO, ISPO, MSPO și restul principalelor sisteme de certificare recunoscute nu interzic efectiv membrilor lor să convertească pădurile tropicale sau turbăriile în plantații de palmier; consideră, prin urmare, că aceste sisteme de certificare majore nu reușesc să limiteze efectiv emisiile de gaze cu efect de seră în procesul de creare și funcționare a plantațiilor și, prin urmare, nu au fost în măsură să împiedice incendiile masive în păduri și turbării; invită Comisia să asigure auditarea și monitorizarea independentă a acestor sisteme de certificare pentru a garanta că uleiul de palmier introdus pe piața UE îndeplinește toate normele necesare și este sustenabil; remarcă faptul că problema sustenabilității în sectorul uleiului de palmier nu poate fi abordată doar prin măsuri și politici voluntare, iar întreprinderile producătoare de ulei de palmier ar trebui să se supună și ele unor norme obligatorii și unui sistem de certificare obligatoriu;

43.  solicită UE să introducă criterii minime de sustenabilitate pentru uleiul de palmier și produsele care conțin ulei de palmier care intră pe piața UE, pentru a se asigura că uleiul de palmier în UE:

-   nu a condus la o degradare a ecosistemelor, cum ar fi defrișarea unor păduri primare și secundare și distrugerea sau degradarea turbăriilor sau a altor habitate valoroase din punct de vedere ecologic, în mod direct sau indirect, și nu provoacă o pierdere a biodiversității, în primul rând în ceea ce privește toate speciile de animale și plante pe cale de dispariție,

-   nu a generat schimbări ale practicilor de amenajare a teritoriului care au efecte negative asupra mediului,

-   nu a condus la apariția unor probleme sau conflicte economice, sociale, și de mediu, inclusiv și în special munca copiilor, munca forțată, acapararea terenurilor sau strămutarea comunităților indigene sau locale,

-   respectă pe deplin drepturile fundamentale ale omului și cele sociale și este în deplină conformitate cu standarde sociale și de muncă adecvate, concepute pentru a garanta siguranța și bunăstarea lucrătorilor,

-  permite cultivatorilor de ulei de palmier la scară mică să fie incluși în sistemul de certificare și garantează că aceștia beneficiază de o cotă echitabilă din profituri,

-   este cultivat pe plantații care sunt gestionate utilizând tehnici agro-ecologice moderne pentru a sprijini conversia la practici agricole durabile, astfel încât să se reducă la minimum efectele negative sociale și de mediu;

44.  constată că sunt deja disponibile standarde bine definite pentru producția responsabilă de ulei de palmier, inclusiv cele elaborate de Grupul pentru inovare în materie de ulei de palmier (POIG), dar că ele nu au fost încă adoptate pe scară largă de întreprinderi și sistemele de certificare, cu excepția RSPO Next;

45.  subliniază că este important ca toți actorii din lanțul de aprovizionare să poată face distincția între uleiul de palmier provenit din culturi sustenabile și cel provenit din culturi nesustenabile și reziduurile și produsele secundare ale acestuia; specifică faptul că trasabilitatea mărfurilor și transparența în toate etapele lanțului de aprovizionare joacă un rol important;

46.  invită UE să stabilească un cadru de reglementare cu caracter obligatoriu care să asigure trasabilitatea în cadrul tuturor lanțurilor de aprovizionare ale importatorilor de produse agricole de bază până la originea materiilor prime;

47.  invită Comisia să îmbunătățească trasabilitatea uleiului de palmier importat în UE și, până în momentul aplicării sistemului unic de certificare, să examineze posibilitatea de a aplica sisteme diferite de taxe vamale care să reflecte cu mai multă acuratețe costurile reale legate de efectele asupra mediului; solicită Comisiei să analizeze, de asemenea, posibilitatea de a se introduce și aplica bariere tarifare și netarifare nediscriminatorii pe baza amprentei de carbon a uleiului de palmier; cere să se aplice pe deplin principiul „poluatorul plătește” în raport cu despăduririle;

48.  invită Comisia să definească în mod clar sancțiunile în cazul nerespectării, menținând totodată relațiile comerciale cu țările terțe;

49.  invită Comisia, în acest sens, să inițieze o reformă a nomenclaturii Sistemului armonizat (SA) în cadrul Organizației Mondiale a Vămilor care ar permite realizarea unei distincții între uleiul de palmier certificat sustenabil și cel nesustenabil, precum și între derivații acestuia;

50.  invită Comisia să includă, fără întârziere, angajamente obligatorii din punct de vedere juridic în capitolele privind dezvoltarea durabilă din acordurile sale comerciale și de cooperare în materie de dezvoltare, cu scopul de a preveni defrișările, inclusiv, în special, o garanție împotriva defrișării în acordurile comerciale cu țările producătoare, cu scopul de a se prevedea măsuri stricte, a căror aplicare poate fi asigurată, pentru a combate practicile nesustenabile din domeniul silviculturii în țările producătoare;

51.  invită Comisia și statele membre să se concentreze pe dezvoltarea de instrumente care să faciliteze o mai bună integrare a aspectelor legate de conservare în cooperarea pentru dezvoltare; ia act de faptul că o astfel de abordare va contribui la asigurarea faptului că activitățile de dezvoltare nu conduc la probleme de mediu nedorite, ci că sunt în sinergie cu activitățile de conservare;

52.  constată că sistemele cadastrale deficitare din țările producătoare constituie un obstacol major în calea controlării expansiunii plantațiilor de ulei de palmier, limitând, totodată, posibilitățile micilor fermieri de a accesa creditele de care au nevoie pentru a îmbunătăți condițiile de sustenabilitate de pe plantații; constată faptul că întărirea guvernanței și a instituțiilor silvice la nivel local și național este o precondiție pentru o politică de mediu eficientă; îi cere Comisiei să ofere asistență tehnică și financiară țărilor producătoare pentru ca acestea să-și îmbunătățească sistemele cadastrale și să crească sustenabilitatea ecologică a plantațiilor de palmieri de ulei; subliniază că cartografierea în țările producătoare, inclusiv cea efectuată prin satelit și tehnologiile geospațiale, este singura cale prin care se pot monitoriza concesiunile de palmieri de ulei și institui strategii specifice pentru împădurire, reîmpădurire și crearea de coridoare ecologice; solicită Comisiei să sprijine țările producătoare să implementeze sisteme de prevenire a incendiilor;

53.  sprijină moratoriul recent introdus de guvernul Indoneziei cu privire la turbării, care ar trebui sa prevină extinderea plantațiilor pe turbării împădurite; susține crearea unei Agenții de refacere a turbăriilor, al cărui scop să fie refacerea a 2 milioane de hectare de turbării afectate de incendii;

54.  invită Comisia și statele membre să promoveze, ca parte a dialogului cu aceste țări, necesitatea de a se bloca suprafața alocată cultivării palmierilor pentru ulei, inclusiv prin introducerea unui moratoriu privind noile concesiuni, cu scopul de a proteja pădurile tropicale rămase;

55.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că tranzacțiile funciare pot încălca principiul consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză al comunităților locale, stabilit prin Convenția nr. 169 a OIM; invită UE și statele sale membre să garanteze că investitorii europeni respectă în totalitate standardele internaționale privind investițiile responsabile și durabile în agricultură, în special orientările FAO-OCDE pentru lanțuri de aprovizionare agricole responsabile, orientările facultative ale FAO privind proprietatea funciară, principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și orientările OECD privind întreprinderile multinaționale; subliniază necesitatea de a se adopta măsuri pentru a se asigura că victimele abuzurilor întreprinderilor au acces la căi de atac;

56.  invită, prin urmare autoritățile competente din țările de origine să respecte drepturile omului, inclusiv drepturile funciare ale locuitorilor din zonele forestiere, și să consolideze angajamentele în materie de mediu, sănătate și securitate socială, ținând seama de orientările voluntare ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) privind proprietatea funciară(16);

57.  îndeamnă UE să sprijine microîntreprinderile, întreprinderile mici și familiale locale, din mediul rural, și să promoveze înregistrarea legală la nivel local și național a proprietății sau a posesiei de terenuri;

58.  subliniază ratele scăzute de defrișare a terenurilor indigene care fac parte din sisteme cutumiare și sigure de proprietate funciară și gestionare a resurselor, fapt ce prezintă un potențial crescut pentru reducerea eficientă din punctul de vedere al costurilor a emisiilor și asigurarea serviciilor ecosistemice globale; solicită utilizarea fondurilor internaționale pentru dezvoltare și climă pentru a proteja terenurile indigene și comunitare și pentru a sprijini populațiile și comunitățile indigene care investesc în protejarea terenurilor lor;

59.  reamintește că femeile sărace din mediul rural sunt deosebit de dependente de resursele forestiere pentru a se putea întreține; subliniază necesitatea de a integra considerentele legate de gen în politicile forestiere și instituțiile silvice naționale, astfel încât să se promoveze, de exemplu, accesul egal al femeilor la proprietatea asupra terenului și asupra altor resurse;

60.  reamintește Comisiei comunicarea ei intitulată „Abordarea problemelor legate de defrișări și de degradarea pădurilor pentru a combate schimbările climatice și reducerea biodiversității”(17), care insistă asupra unei abordări holistice a defrișării pădurilor tropicale, care să țină seama de toate cauzele defrișării, inclusiv de producția de ulei de palmier; reamintește Comisiei de obiectivul negocierilor COP 21 privind oprirea reducerii, la nivel mondial, a suprafețelor împădurite până cel târziu în 2030 și reducerea până în 2020 a defrișărilor brute ale pădurilor tropicale cu cel puțin 50 % față de nivelurile actuale;

61.  invită Comisia să depună eforturi suplimentare pentru a dezvolta un plan de acțiune al UE privind defrișarea și degradarea pădurilor care să includă o serie de măsuri de reglementare concrete prin care să se garanteze că niciun lanț de aprovizionare și nicio tranzacție financiară legată de UE nu duc la defrișare sau la degradarea pădurilor, în conformitate cu Al șaptelea program de acțiune pentru mediu, precum și un plan de acțiune al UE privind uleiul de palmier; invită Comisia să adopte o definiție unitară a conceptului de „zero defrișări”;

62.  îndeamnă statele membre și Comisia să conceapă o definiție a pădurilor care să includă diversitatea biologică, socială și culturală, astfel încât să prevină acapararea terenurilor și distrugerea pădurilor tropicale cauzată de monoculturile extinse de palmieri folosiți pentru producerea de ulei de palmier, întrucât acest lucru ar pune în pericol angajamentele UE privind schimbările climatice; subliniază nevoia de a acorda prioritate speciilor indigene, asigurând astfel protecția ecosistemelor, a habitatelor și a comunităților locale;

63.  invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune al UE privind comportamentul responsabil în afaceri.

64.  insistă ca instituțiile financiare active în domeniul dezvoltării să se asigure că politicile lor de protecție socială și a mediului sunt obligatorii și complet aliniate la legislația internațională privind drepturile omului; solicită o mai mare transparență în ceea ce privește finanțarea instituțiilor financiare private și a organismelor financiare publice;

65.  cere statelor membre să introducă cerințe obligatorii care să favorizeze uleiul de palmier din surse sustenabile în toate procedurile naționale de achiziții publice;

66.  constată cu îngrijorare că agricultura comercială rămâne un factor important al defrișării la nivel global și că aproximativ jumătate din toate defrișările de păduri tropicale începând din anul 2000 s-au produs din cauza transformării ilegale a pădurilor în scopuri legate de agricultura comercială, care poate atrage după sine un risc de conflict; solicită o coordonare mai bună a politicilor forestiere, a politicilor din domeniul agriculturii comerciale, precum și a celor privind amenajarea teritoriului și dezvoltarea rurală în vederea îndeplinirii ODD și a angajamentelor privind schimbările climatice; subliniază nevoia de coerență a politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) și în acest sector, inclusiv în ceea ce privește politica UE în domeniul energiei din surse regenerabile;

67.  atrage atenția asupra problemelor privind procesele de concentrare a terenurilor și schimbarea utilizării terenurilor, care apar atunci când sunt create monoculturi de tipul plantațiilor pentru producerea uleiului de palmier;

68.  invită Comisia să susțină noi cercetări privind efectele schimbării destinației terenurilor, inclusiv despăduriri și producția de bioenergie, asupra emisiilor GES;

69.  invită Comisia să dea un exemplu altor țări prin instituirea în legislația UE a unor norme de contabilizare pentru emisiile de gaze cu efect de seră din zonele umede gestionate și pentru schimbările utilizării terenurilor din zonele umede;

70.  ia act de efectele marilor monoculturi de ulei de palmier, care măresc prezența dăunătorilor, poluarea apei cauzată de produse agrochimice și eroziunea solului și afectează capacitatea absorbanților de carbon și a ecologiei din întreaga regiune, împiedicând migrarea speciilor de animale;

71.  remarcă faptul că din ultimele cercetări reiese că policulturile agroforestiere aplicate în cazul plantațiilor de palmieri pentru ulei pot oferi avantaje combinate în materie de biodiversitate, productivitate și rezultate de natură socială pozitive;

72.  invită Comisia să asigure coerența politicii agricole comune (PAC) și a altor politici ale UE, precum și să asigure sinergiile dintre acestea, și să se asigure că punerea lor în aplicare se desfășoară într-un mod compatibil cu programele de combatere a despăduririlor în țările în curs de dezvoltare, cum ar fi REDD; solicită Comisiei să se asigure că reforma PAC nu duce, direct sau indirect, la intensificarea fenomenului de despădurire și că aceasta susține obiectivul de a pune capăt defrișărilor globale; solicită, de asemenea, Comisiei și statelor membre să se asigure că problemele de mediu legate de despăduririle apărute din cauza cultivării palmierilor pentru ulei sunt examinate și în lumina obiectivelor care au fost stabilite în strategia Uniunii Europene în domeniul biodiversității pentru 2020, care ar trebui să fie o parte integrantă a acțiunii externe a Uniunii în acest domeniu;

73.  invită Comisia să ofere sprijin organizațiilor care se axează în principal pe conservarea in situ dar și ex situ a tuturor speciilor de animale afectate de pierderea habitatelor din cauza despădurii legate de cultivarea de palmieri pentru ulei;

74.  solicită intensificarea cercetării la nivelul UE în domeniul hranei durabile pentru animale, cu scopul de a dezvolta alternative la produsele din ulei de palmier pentru agricultura europeană.

75.  remarcă faptul că 70 % din biocombustibilii consumați în UE sunt cultivați/produși în UE, iar dintre biocombustibilii importați în UE, 23 % reprezintă uleiul de palmier din Indonezia, în principal, iar 6 % soia(18);

76.  remarcă efectele indirecte ale cererii de biocombustibili în UE asociate cu distrugerea pădurilor tropicale;

77.  constată faptul că, odată ce se ține seama de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor (ILUC), biocarburanții obținuți din culturi pot avea drept rezultat, în unele cazuri, chiar o creștere netă a emisiilor de gaze cu efect de seră, de exemplu incendierea habitatelor cu stoc ridicat de carbon, precum pădurile tropicale și turbăriile; este preocupat de faptul că impactul pe care îl are ILUC nu este inclus de Comisie în evaluarea schemelor voluntare;

78.  invită instituțiile UE să includă, în cadrul reformării Directivei privind energia din surse regenerabile și în sistemul voluntar prevăzut de aceasta, proceduri specifice de verificare privind conflictele legate de proprietatea funciară, munca copiilor/munca forțată, condițiile precare de muncă ale fermierilor și pericolele pentru sănătate și siguranță; invită, de asemenea, UE să țină seama de impactul ILUC și să includă cerințe de responsabilitate socială în cadrul reformei Directivei privind energia din surse regenerabile;

79.  solicită includerea în politica UE privind biocombustibilii a unor criterii eficiente de sustenabilitate care să protejeze terenurile bogate în biodiversitate, cu stocuri ridicate de carbon și turbăriile și care includ criterii sociale;

80.  ia la cunoștință ultimul raport(19) al Curții de Conturi Europene care, analizând sistemele de certificare actuale pentru biocombustibili, a constatat că sunt aspecte importante ale sustenabilității neluate în calcul de aceste sisteme, precum efectele indirecte ale cererii și lipsa verificărilor, așa că nu se poate garanta că biocombustibilii certificați nu provoacă despăduriri sau efecte socioeconomice conexe negative; este conștient de preocupările legate de transparența evaluării sistemelor de certificare; invită Comisia să îmbunătățească transparența sistemelor de asigurare a sustenabilității, inclusiv prin redactarea unei liste corespunzătoare a aspectelor care ar trebui verificate, cum ar fi rapoartele anuale și posibilitatea de a solicita audituri, care să fie efectuate de terțe părți independente; cere să i se confere Comisiei competențe lărgite pentru verificarea și monitorizarea sistemelor, rapoartelor și activităților;

81.  solicită ca recomandările curții să fie puse în aplicare, astfel cum au fost convenite de către Comisie;

82.  ia act cu îngrijorare de faptul că 46 % din uleiul de palmier importat de UE este utilizat pentru producția de biocombustibili, ceea ce presupune utilizarea a aproximativ un milion de hectare de terenuri tropicale; invită Comisia să ia măsuri pentru a elimina treptat utilizarea de uleiuri vegetale care conduce la despădurire, inclusiv a uleiului de palmier, ca o componentă a biocombustibililor, de preferință până în 2020;

83.  constată că simpla interzicere sau eliminare treptată a uleiului de palmier poate duce la înlocuirea lui cu alte uleiuri vegetale tropicale pentru producția de biocombustibili, care ar fi foarte probabil produse în aceleași regiuni sensibile din punct de vedere ecologic ca și uleiul de palmier și care pot avea un impact mult mai mare asupra biodiversității, utilizării terenurilor și emisiilor de gaze cu efect de seră chiar decât uleiul de palmier; recomandă găsirea și promovarea unor alternative mai sustenabile la utilizarea de biocombustibili, precum uleiurile obținute în țările europene din semințe de rapiță sau floarea soarelui;

84.  invită Comisia și statele membre să sprijine concomitent dezvoltarea în continuare a biocombustibililor de a doua și a treia generație pentru a reduce riscul de schimbare indirectă a destinației terenurilor în Uniune și a stimula tranziția către biocombustibili avansați în conformitate cu Directiva (UE) 2015/1513 și cu ambițiile Uniunii în materie de economie circulară, eficiență a folosirii resurselor și mobilitate cu emisii reduse;

85.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)

  Comunicarea Comisiei întitulată „Asigurarea noastră de viață, capitalul nostru natural: o strategie a UE în domeniul biodiversității pentru 2020” (COM(2011)0244).

(2)

  Texte adoptate, P8_TA(2016)0034.

(3)

  Sursa: Forest Trends: Consumer Goods and Deforestation: An Analysis of the Extent and Nature of Illegality in Forest Conversion for Agriculture and Timber Plantations (http://www.forest-trends.org/documents/files/doc_4718.pdf)

(4)

  Sursa: World Resources Institute (http://www.wri.org/blog/2015/10/indonesia%E2%80%99s-fire-outbreaks-producing-more-daily-emissions-entire-us-economy)

(5)

  http://www.fao.org/docrep/016/ap106e/ap106e.pdf (FAO, Agricultura mondială în perspectiva perioadei 2030/2050: revizuirea din 2012).

(6)

  http://wwf.panda.org/what_we_do/footprint/agriculture/palm_oil/ (WWF)

(7)

  Sursa: Globiom report (https://ec.europa.eu/energy/sites/ener/files/documents/Final%20Report_GLOBIOM_publication.pdf )

(8)

  De exemplu: Amnesty International - The Great Palm Oil Scandal (Marele scandal legat de uleiul de palmier, https://www.amnesty.org/en/documents/asa21/5243/2016/en/ ) și Rainforest Action Network - The Human Cost of Conflict Palm Oil (Costul uman al uleiului de palmier conflictual, https://d3n8a8pro7vhmx.cloudfront.net/rainforestactionnetwork/pages/15889/attachments/original/1467043668/The_Human_Cost_of_Conflict_Palm_Oil_RAN.pdf?1467043668)

(9)

  Impactul consumului din UE asupra defrișărilor: Analiză cuprinzătoare privind impactul consumului UE asupra defrișărilor, 2013, Comisia Europeană, http://ec.europa.eu/environment/forests/pdf/1.%20Report%20analysis%20of%20impact.pdf (p. 56)

(10)

  Sursă: FERN: Stolen Goods The EU’s complicity in illegal tropical deforestation (Produse furate - Complicitatea UE în defrișarea ilegală a pădurilor tropicale, http://www.fern.org/sites/fern.org/files/Stolen%20Goods_EN_0.pdf)

(11)

  Concluziile Forumului Națiunilor Unite pentru păduri.

(12)

  Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică, obiectivele Aichi: https://www.cbd.int/sp/targets/

(13)

  Obiectivele de dezvoltare durabilă, articolul 15 alineatul (2), obiectivul de oprire a despăduririlor https://sustainabledevelopment.un.org/sdg15

(14)

  Summitul ONU privind clima 2014

(15)

  http://forestdeclaration.org/wp-content/uploads/2015/09/2016-NYDF-Goal-2-Assessment-Report.pdf

(16)

  Orientările voluntare privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a locurilor de pescuit și a pădurilor în contextul securității alimentare la nivel național ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, Roma, 2012, http://www.fao.org/docrep/016/i2801e/i2801e.pdf;

(17)

  Comunicarea Comisiei din 17 octombrie 2008 (COM(2008)0645)

(18)

  EUROSTAT - Furnizarea, transformarea și consumul de energie din surse regenerabile; date anuale (nrg_107a), studiul Globiom „Impactul schimbării destinației terenurilor pentru biocarburanții consumați în UE”, 2015, http://www.fediol.be/

(19)

  Sursa: Curtea de Conturi Europeană: Certifying biofuels: weaknesses in recognition and supervision of the system (Certificarea biocarburanților: există deficiențe la nivelul sistemului de recunoaștere și de supraveghere) (http://www.eca.europa.eu/ro/Pages/NewsItem.aspx?nid=7171)


EXPUNERE DE MOTIVE

Pe tema dezvoltării durabile, Comisia afirmă că: „Dezvoltarea durabilă înseamnă satisfacerea nevoilor generațiilor actuale fără a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a-și satisface propriile necesități.” Viziunea dezvoltării progresive și pe termen lung a societății umane este una dintre pietrele de temelie ale UE și, prin urmare, trebuie să fie, de asemenea, un aspect al procesului nostru decizional în cazuri cum ar fi problematica uleiului de palmier.

Nu au trecut 20 de ani de când uleiul de palmier a devenit uleiul cel mai folosit în lume, devenind, de asemenea, în acest timp, una din cauzele devastării pe scară largă a diverselor ecosisteme din regiunea tropicelor. Din cauza acestui produs, cazul insulelor Sumatra și Borneo din Indonezia au intrat în istorie ca exemple ale celei mai rapide despăduriri din istoria omenirii. Din păcate, din cauza rapidității fără precedent cu care această industrie s-a extins, nu au fost înțelese pe deplin toate pericolele asociate cu implementarea masivă monoculturilor. Timpul a arătat că riscurile au fost subestimate, iar conotațiile negative referitoare la cultivarea aproape nereglementată a acestui tip de cultură sunt acum evidente.

Ecosistemele tropicale, în special pădurile tropicale, care reprezintă doar 7 % din producția mondială de vegetație, se confruntă cu cea mai mare provocare a lor de la apariția omenirii. Nu este vorba doar de pierderea unei vegetații de o valoare imensă, dar și de pierderea unui număr mare de specii de animale, inclusiv a unora care nici măcar nu au fost descoperite. Impactul cultivării uleiului de palmier nu se limitează la pădurile tropicale. Ecosistemele marine adiacente se află, de asemenea, sub o presiune din ce în ce mai mare. Se constată pierderea apelor subterane, care sunt de neînlocuit, și secarea râurilor. Au loc incendii masive în turbării și păduri, iar clima se schimbă în regiunile afectate, contribuind la schimbările climatice la nivel mondial. Aceste modificări nu afectează numai flora și fauna tropicale, ci și locuitorii din această zonă, ale căror mijloace de subzistență sunt strâns legate de aceste ecosisteme. Uleiul de palmier devine astfel originea a numeroase conflicte sociale și economice. Viteza cu care aceste schimbări au loc este alarmantă, și, prin urmare, solicită un răspuns imediat.

UE este a treia cea mai mare piață pentru ulei de palmier, jucând astfel un rol semnificativ în ceea ce se întâmplă în țările tropicale cultivatoare de ulei de palmier. În plus, instituțiile financiare europene se numără printre cei mai mari investitori în acest sector. Prin urmare, acestea sunt responsabile pentru modul în care se folosesc banii lor. Trebuie subliniat că mulți actori joacă un rol în crearea acestor probleme, deci responsabilitatea pe care o poartă este partajată. UE și statele sale membre, în calitate de actori în această situație, ar trebui să accepte responsabilitatea care le revine și să adopte măsuri pentru a îmbunătăți situația actuală foarte critică.

ONU a stabilit Agenda pentru dezvoltare durabilă 2030, care cuprinde 17 obiective principale, care ar trebui să fie atinse în acest interval. Problema uleiului de palmier se referă la toate aceste 17 obiective, însă este cel mai strâns legată de obiectivele 2, 3, 6, 14, 16 și 17 și în special de obiectivele 12, 13 și 15. Acest lucru ilustrează gravitatea problemelor legate de cultivarea uleiului de palmier și de ce este esențial să examinăm imediat această problemă și să căutăm o soluție pe termen lung.


AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (2.3.2017)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la uleiul de palmier și defrișarea pădurilor tropicale

(2016/2222(INI))

Raportoare pentru aviz: Heidi Hautala

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reamintește că agricultura durabilă, securitatea alimentară și gestionarea durabilă a pădurilor sunt obiectivele principale de dezvoltare durabilă (ODD); constată cu îngrijorare că uleiul de palmier este una dintre cauzele principale ale defrișărilor, în special în Malaysia, Indonezia, Papua-Noua Guinee, Liberia, Camerun, Republica Congo, Columbia și Peru; reamintește că pădurile sunt esențiale pentru adaptarea la schimbările climatice și pentru atenuarea acestora;

2.  subliniază ratele scăzute de defrișare a terenurilor indigene care fac parte din sisteme cutumiare și sigure de proprietate funciară și gestionare a resurselor, fapt ce prezintă un potențial crescut pentru reducerea eficientă din punctul de vedere al costurilor a emisiilor și asigurarea serviciilor ecosistemice globale; solicită utilizarea fondurilor internaționale pentru dezvoltare și climă pentru a proteja terenurile indigene și comunitare și pentru a sprijini populațiile și comunitățile indigene care investesc în protejarea terenurilor lor;

3.  reamintește că femeile sărace din mediul rural sunt deosebit de dependente de resursele forestiere pentru a se putea întreține; subliniază necesitatea de a integra considerentele legate de gen în politicile forestiere și instituțiile silvice naționale, astfel încât să se promoveze, de exemplu, accesul egal al femeilor la proprietatea asupra terenului și asupra altor resurse;

4.  constată cu îngrijorare că agricultura comercială rămâne un factor important al defrișării la nivel global și că aproximativ jumătate din toate defrișările de păduri tropicale începând din anul 2000 s-au produs din cauza transformării ilegale a pădurilor în scopuri legate de agricultura comercială, care poate atrage după sine un risc de conflict; solicită o coordonare mai bună a politicilor forestiere, în domeniul agriculturii comerciale, de utilizare a terenurilor și de dezvoltare rurală în vederea îndeplinirii ODD și a angajamentelor privind schimbările climatice; subliniază nevoia de coerență a politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) și în acest sector, inclusiv în ceea ce privește politica UE în domeniul energiei din surse regenerabile;

5.  constată cu îngrijorare că, la nivel global, cursa pentru dobândirea de terenuri este determinată de creșterea cererii mondiale de biocarburanți și de materii prime și de specula cu terenuri și cu produse agricole de bază; subliniază concluzia Raportului special nr. 18/2016 al Curții de Conturi Europene, potrivit căreia sistemul UE de certificare a durabilității biocarburanților nu este pe deplin fiabil; invită instituțiile UE să includă, în cadrul reformării Directivei privind energia din surse regenerabile și în sistemul voluntar prevăzut de aceasta, proceduri specifice de verificare privind conflictele legate de proprietatea funciară, munca copiilor/munca forțată, condițiile precare de muncă ale fermierilor și pericolele pentru sănătate și siguranță; invită, de asemenea, UE să ia în considerare impactul schimbării indirecte a utilizării terenurilor (ILUC) și să includă cerințe în materie de responsabilitate socială în reformarea Directivei privind energia din surse regenerabile;

6.  subliniază rolul-cheie pe care îl joacă producția de ulei de palmier în economiile țărilor producătoare de ulei de palmier aflate în curs de dezvoltare, atât ca o sursă valoroasă de venit, cât și de locuri de muncă;

7.  reamintește Comisiei comunicarea sa din 17 octombrie 2008 intitulată „Abordarea problemelor legate de defrișări și de degradarea pădurilor pentru a combate schimbările climatice și reducerea biodiversității” (COM(2008)0645), care insistă asupra unei abordări holistice față de defrișarea pădurilor tropicale, care să țină seama de toate cauzele defrișării, inclusiv de producția de ulei de palmier; reamintește Comisiei obiectivul său în negocierile Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) de oprire a reducerii, la nivel mondial, a suprafețelor împădurite până cel târziu în 2030 și de reducere a defrișărilor brute de păduri tropicale cu cel puțin 50 % față de nivelurile actuale, până în 2020;

8.  solicită sprijinirea țărilor producătoare de ulei de palmier în elaborarea și aplicarea de politici și reglementări interne relevante care să reducă la minimum impactul industriei asupra defrișărilor, a ecosistemelor și a patrimoniului natural;

9.  invită UE să stabilească un cadru de reglementare cu caracter obligatoriu care să asigure trasabilitatea în cadrul tuturor lanțurilor de aprovizionare ale importatorilor de produse agricole de bază până la originea materiilor prime;

10.  reamintește că Malaysia și Indonezia sunt principalii producători de ulei de palmier, cu o producție estimată de 85-90 % din producția mondială, și salută faptul că suprafețele de păduri virgine din Malaysia au crescut din 1990, dar este în continuare preocupat de faptul că nivelurile actuale de defrișare din Indonezia înregistrează o pierdere totală de -0,5 % odată la cinci ani;

11.  reamintește că UE este un importator major de produse rezultate din defrișări, ceea ce are un impact devastator asupra biodiversității; solicită să se înceteze acordarea de subvenții ale UE pentru biocarburanți obținuți din culturi alimentare și eliminarea treptată a unor astfel de carburanți, care nu ar trebui să fie eligibili pentru îndeplinirea tuturor obiectivele UE în materie de climă și energie pentru anul 2030, în special a biomotorinei, care a creat o cerere nesustenabilă de ulei de palmier; subliniază necesitatea de a îmbunătăți fiabilitatea sistemelor voluntare de certificare, cum ar fi Masa rotundă privind producția durabilă a uleiului de palmier (Round Table on Sustainable Palm Oil – RSPO), în scopul de a aborda mai eficient acaparările de terenuri și de apă și încălcările drepturilor omului; își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la faptul că numeroase anchete indică faptul că, în multe țări, se comit la scară largă încălcări ale drepturilor fundamentale ale omului la înființarea și în gestionarea plantațiilor de palmieri pentru producția de ulei, inclusiv evacuări forțate, acte de violență armată, muncă în rândul copiilor, servitute pentru datorii sau discriminarea comunităților indigene;

12.  invită Comisia să adopte reglementări obligatorii privind lanțurile de aprovizionare ale importatorilor de produse agricole de bază, pentru a asigura un lanț de aprovizionare cu ulei de palmier pe deplin durabil până în 2020, în conformitate cu Declarația de la Amsterdam privind uleiul de palmier; solicită, în special, un cadru corespunzător și obligatoriu privind obligația de diligență și mecanisme de trasabilitate pe tot parcursul lanțului de aprovizionare, care să fie aliniate la cele mai bune standarde adoptate la nivel mondial și care să țină cont de riscul de conflict asociat produselor obținute din ulei de palmier; încurajează UE să implice actori importanți precum India și China în consolidarea producției responsabile și durabile de ulei de palmier;

13.  subliniază importanța îmbunătățirii condițiilor de producție a uleiului de palmier prin sprijinirea sistemelor de certificare existente, asigurând faptul că acestea sunt ușor accesibile pentru IMM-uri și inteligibile pentru consumatori și confirmând faptul că uleiul de palmier în cauză a fost produs în conformitate cu orientările privind durabilitatea, inclusiv cu cerința ca produsul să poată fi urmărit în mod eficient și transparent de-a lungul întregului lanț de aprovizionare;

14.  atrage atenția asupra faptului că industria alimentară utilizează o parte semnificativă a uleiului de palmier produs, alături de industria biocarburanților; invită UE să creeze stimulente care să acționeze în vederea utilizării în proporție de 100 % a uleiului de palmier în Europa până în 2020;

15.  invită Comisia să coopereze cu țările producătoare de ulei de palmier pentru a mări biodiversitatea în zonele plantațiilor, mai ales prin măsuri cum ar fi crearea de coridoare pentru fauna sălbatică;

16.  reamintește faptul că între 30 % și 50 % din incendiile din Indonezia din 2015, care au fost, de regulă, rezultatul defrișării terenurilor pentru plantații pentru producerea de ulei de palmier și alte activități agricole, au avut loc în turbăriile bogate în cărbune, transformând Indonezia în unul dintre principalii responsabili de încălzirea globală pe planetă;

17.  invită Comisia să evalueze necesitatea de a institui mecanisme de soluționare a problemei transformării pădurilor în scopuri legate de agricultura comercială în cadrul planului de acțiune FLEGT, care prevede acorduri de parteneriat voluntar (APV), și să acorde, în același timp, mai multă putere organizațiilor societății civile, comunităților locale și proprietarilor de terenuri; invită UE să acorde un sprijin financiar și tehnic mai mare țărilor producătoare și autorităților locale ale acestora pentru combaterea corupției, îmbunătățirea guvernanței și transparenței și promovarea metodelor de producție durabilă; recunoaște meritele planului de acțiune FLEGT, însă constată că este nevoie în continuare de eforturi pentru diminuarea amprentei asupra pădurii a UE; invită Comisia prezinte de urgență un plan de acțiune al UE privind defrișarea și degradarea pădurilor;

18.  ia act de faptul uleiul de palmier poate fi produs în mod responsabil și poate contribui în mod real la dezvoltarea economică a unei țări, oferind oportunități economice viabile agricultorilor, comunităților locale și comunităților producătoare de ulei de palmier, cu condiția să nu aibă loc defrișări, să nu se creeze plantații pe turbării, ca plantațiile să fie gestionate prin utilizarea unor tehnici agroecologice de reducere la minimum a efectelor negative asupra mediului și asupra societății și ca drepturile legate de terenuri, inclusiv drepturile femeilor și ale comunităților indigene, precum și drepturile omului și ale lucrătorilor să fie respectate și consolidate;

19.  invită Comisia să dea un exemplu altor țări prin instituirea în legislația UE a unor norme de contabilizare a emisiilor de gaze cu efect de seră din zonele umede gestionate și a schimbărilor utilizării terenurilor din zonele umede;

20.  îndeamnă UE să sprijine microîntreprinderile, întreprinderile mici și familiale locale, din mediul rural, și să promoveze înregistrarea legală la nivel local și național a proprietății sau a posesiei de terenuri;

21.  remarcă faptul că din ultimele cercetări reiese că policulturile agroforestiere aplicate în cazul plantațiilor de palmieri destinați producției de ulei de palmier pot oferi avantaje combinate în materie de biodiversitate, productivitate și rezultate pozitive de natură socială;

22.  reamintește necesitatea de a ajuta țările în curs de dezvoltare în îmbunătățirea capacităților umane;

23.  își exprimă îngrijorarea cu privire la impactul negativ al producției iresponsabile de ulei de palmier asupra schimbărilor climatice, a utilizării terenului, a fertilității solului, a biodiversității, a degradării pădurilor și a drepturilor omului în cazul populațiilor indigene, al comunităților locale și al micilor agricultori, inclusiv asupra sistemelor lor cutumiare de proprietate funciară și de gestionare a resurselor, care pun în pericol mijloacele de subzistență ale populațiilor a căror supraviețuire depinde de hrana pe care le-o asigură pădurile; invită guvernele țărilor producătoare de ulei de palmier să garanteze dreptul la hrană și nutriție (ceea ce presupune respectarea principiilor adecvării, disponibilității, accesibilității și durabilității) și să se angajeze să respecte și să aplice standardele fundamentale de muncă ale OIM și Agenda privind munca decentă; solicită eliminarea tuturor formelor de muncă forțată sau obligatorie, inclusiv munca copiilor, îmbunătățirea statutului lucrătorilor migranți, libertatea de asociere și instituirea unui mecanism de reclamații care să fie legitim, accesibil și transparent, în conformitate cu cele mai bune practici internaționale;

24.  îndeamnă statele membre și Comisia să conceapă o definiție a pădurilor care să includă diversitatea biologică, socială și culturală, astfel încât să prevină acapararea terenurilor și distrugerea pădurilor tropicale cauzată de monoculturile extinse de palmieri folosiți pentru producerea de ulei de palmier, întrucât acest lucru ar pune în pericol angajamentele UE privind schimbările climatice; subliniază nevoia de a acorda prioritate speciilor indigene, asigurând astfel protecția ecosistemelor, a habitatelor și a comunităților locale;

25.  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că tranzacțiile funciare pot încălca principiul consimțământului liber, prealabil și în cunoștință de cauză al comunităților locale, stabilit prin Convenția nr. 169 a OIM; invită UE și statele sale membre să garanteze că investitorii europeni respectă în totalitate standardele internaționale privind investițiile responsabile și durabile în agricultură, în special orientările FAO-OCDE pentru lanțuri de aprovizionare agricole responsabile, orientările facultative ale FAO privind proprietatea funciară, principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului și orientările OECD privind întreprinderile multinaționale; subliniază necesitatea de a adopta măsuri pentru a se asigura că victimele abuzurilor întreprinderilor au acces la căi de atac;

26.  insistă ca instituțiile financiare active în domeniul dezvoltării să se asigure că politicile lor de protecție socială și a mediului sunt obligatorii și complet aliniate la legislația internațională privind drepturile omului; solicită o mai mare transparență în ceea ce privește finanțarea instituțiilor financiare private și a organismelor financiare publice;

27.  atrage atenția asupra problemelor privind procesele de concentrare a terenurilor și schimbarea utilizării terenurilor, care apar atunci când sunt create monoculturi de tipul plantațiilor pentru producerea uleiului de palmier;

28.  invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune al UE privind comportamentul responsabil în afaceri.

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

28.2.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

20

1

2

Membri titulari prezenți la votul final

Nirj Deva, Raymond Finch, Doru-Claudian Frunzulică, Enrique Guerrero Salom, Heidi Hautala, Maria Heubuch, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Stelios Kouloglou, Arne Lietz, Linda McAvan, Norbert Neuser, Vincent Peillon, Maurice Ponga, Cristian Dan Preda, Lola Sánchez Caldentey, Elly Schlein, Eleftherios Synadinos, Eleni Theocharous, Bogdan Brunon Wenta, Anna Záborská, Željana Zovko

Membri supleanți prezenți la votul final

Ádám Kósa, Paul Rübig


AVIZ al Comisiei pentru comerț internațional (24.1.2017)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la uleiul de palmier și defrișarea pădurilor tropicale

(2016/2222(INI))

Raportoare pentru aviz: Tiziana Beghin

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reamintește că uleiul de palmier reprezintă aproximativ 40% din comerțul mondial cu toate uleiurile vegetale și că UE, cu aproximativ 7 milioane de tone pe an, este al doilea importator la nivel mondial; invită Comisia, în cooperare cu statele membre, să reducă și să controleze mai bine volumul de ulei de palmier produs în mod nesustenabil importat din țări terțe, prin aplicarea unor sisteme diferite de taxe vamale pentru produsele sustenabile certificate din ulei vegetal, inclusiv pentru produsele din ulei de palmier, mergând dincolo de sistemele de certificare precum masa rotundă privind uleiul de palmier durabil (RSPO) și RSPO-Next, în conformitate cu cerințele de durabilitate stabilite de Grupul de inovare privind uleiul de palmier (POIG); solicită, de asemenea, Comisiei să ofere asistență țărilor producătoare de ulei de palmier în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor relevante de stimulare și a cadrelor comerciale de reglementare care să contribuie la reducerea la minimum a impactului industriei asupra defrișării, declinului biodiversității, exploatării nesustenabile a terenurilor, folosirii intense a produselor chimice și schimbărilor climatice;

2.  este alarmat de faptul că aproximativ jumătate din suprafețele împădurite defrișate în mod ilegal este utilizată pentru producția de ulei de palmier pentru piața UE, iar 18% din cantitatea de ulei de palmier produsă în mod ilegal intră pe piața UE; remarcă faptul că problema sustenabilității în sectorul uleiului de palmier nu poate fi abordată doar prin măsuri și politici voluntare, ci sunt necesare, de asemenea, norme și sisteme de certificare obligatorii pentru întreprinderile producătoare de ulei de palmier; invită Comisia să prezinte o propunere legislativă similară Regulamentului FLEGT și Regulamentului privind minereurile din zone de conflict;

3.  invită Comisia, în acest sens, să inițieze o reformă a nomenclaturii Sistemului armonizat (SA) în cadrul Organizației Mondiale a Vămilor care ar permite realizarea unei distincții între uleiul de palmier certificat sustenabil și cel nesustenabil, precum și între derivații acestuia;

4.  reamintește faptul că Malaysia și Indonezia sunt principalii producători de ulei de palmier, cu o cotă estimată de 85-90% din producția mondială și că creșterea cererii pentru acest produs exercită presiune asupra utilizării terenurilor și are efecte semnificative asupra comunităților locale, sănătății și schimbărilor climatice; subliniază, în acest context, că în negocierile pentru acordurile de liber schimb UE-Indonezia, UE - Malaysia, precum și în alte acorduri de liber schimb ar trebui să se abordeze preocupările cu privire la uleiurile vegetale produse în mod nesustenabil, inclusiv uleiul de palmier și derivații acestuia; aceste acorduri ar trebui să conțină capitole obligatorii și aplicabile privind dezvoltarea sustenabilă, despădurirea, mediul, încălcările drepturilor omului, munca copiilor și munca forțată, în special în cazul femeilor, evacuările forțate și discriminarea comunităților indigene, convențiile de bază ale OIM și punerea lor în aplicare; în acest sens, subliniază faptul că cultivarea multor înlocuitori ai uleiului de palmier ar putea genera emisii mai mari de gaze cu efect de seră și ar putea provoca grăbirea și continuarea procesului de despădurire;

5.  reamintește faptul că Indonezia a devenit recent al treilea cel mai mare poluator cu dioxid de carbon din lume și se confruntă cu un declin al biodiversității, diverse specii de animale sălbatice amenințate fiind pe cale de dispariție;

6.  salută faptul că suprafețele pădurilor primare din Malaysia au crescut din 1990, dar rămâne îngrijorat de faptul că nivelurile actuale de despădurire în Indonezia produc o pierdere totală de -0,5% la fiecare cinci ani;

7.  în plus, subliniază importanța și necesitatea imperioasă a continuării acțiunilor complementare multipartite și a inițiativelor multilaterale, la nivelul UE sau la nivel național, care vizează eliminarea treptată a comerțului cu ulei de palmier nesustenabil, în conformitate cu normele și reglementările OMC; reiterează faptul că, pentru a asigura cel mai ridicat nivel de eficiență, respectivele inițiative ar trebui să ia în considerare diferitele sisteme de producție și factorii specifici fiecărei țări în evaluarea amplorii problemelor socioeconomice și de mediu;

8.  îndeamnă, așadar, sectorul financiar să țină seama de aspectele referitoare la sustenabilitate în operațiunile lor de investiții și de creditare;

9.  subliniază importanța îmbunătățirii situației printr-o certificare adecvată, ușor accesibilă pentru micii fermieri și IMM-uri și nediscriminatorie față de aceștia și ușor de înțeles de către consumatori, care să confirme că uleiul de palmier în cauză a fost într-adevăr produs conform orientărilor privind sustenabilitatea și celor mai bune standarde și practici adoptate la nivel mondial, fără a aduce prejudicii mediului, biodiversității, comunităților locale, populațiilor indigene și societății și că trasabilitatea produsului este efectivă și transparentă de-a lungul întregului lanț de aprovizionare; își exprimă convingerea că sistemele voluntare de certificare ar putea funcționa mai bine, dacă sunt consolidate în continuare, folosind criterii mai stricte decât standardele actuale, incluse în obligația de diligență a părților interesate relevante, dacă sunt luate măsuri judiciare împotriva practicilor ilegale și dacă este îmbunătățită în mod substanțial informarea consumatorilor; invită Comisia să lanseze campanii de informare și să ofere consumatorilor informații complete privind consecințele producției nesustenabile a uleiului de palmier;

10.  subliniază faptul că, pentru a evita un efect perturbator asupra comerțului internațional, respectivele sisteme de certificare ar trebui să fie elaborate printr-un proces de participare favorabil incluziunii, care să implice toți actorii relevanți din cadrul lanțului de aprovizionare, din toate țările implicate;

11.  în acest sens, salută cu entuziasm RSPO, printre alte inițiative, însă subliniază necesitatea consolidării în continuare a acesteia, prin extinderea reprezentării părților interesate printr-o mai bună incluziune a IMM-urilor și printr-o consolidare a capacității de audit și de punere în aplicare, dar și prin alte măsuri;

12.  invită Comisia și statele membre să continue cercetările în vederea găsirii de alternative adecvate pentru biomotorina provenită din ulei de palmier;

13.  consideră că sustenabilitatea uleiului de palmier este definită din punct de vedere juridic în Directiva privind energia din surse regenerabile pentru biolichide și în Directiva privind calitatea carburanților pentru biocarburanți, în timp ce pentru uleiul de palmier și pentru alte uleiuri vegetale, inclusiv uleiul de rapiță și de floarea soarelui, utilizate în industria alimentară nu există criterii juridice; prin urmare, solicită definirea unor astfel de criterii și solicită Comisiei să studieze posibilitatea de a extinde criteriile de sustenabilitate la alte utilizări ale aceluiași tip de cultură, în conformitate cu normele și reglementările OMC și cu orientările OCDE;

14.  subliniază că este necesar ca sistemele de certificare să asigure un ulei de palmier cu adevărat sustenabil, prin adoptarea unor protocoale eficiente în ceea ce privește protejarea biodiversității și a condițiilor de muncă, contribuind, de asemenea, la menținerea unui nivel al despăduririlor aproape de zero;

15.  subliniază că, în temeiul Regulamentului privind aplicarea reglementărilor forestiere, guvernare și schimburi comerciale și al acordurilor de parteneriat voluntar dintre UE și țările producătoare de lemn, începând cu 15 noiembrie 2016, se aplică, în relația cu Indonezia, primul sistem de licențiere pe deplin operațional; solicită ca UE să își păstreze angajamentul față de acordurile de parteneriat voluntare FLEGT și să se asigure că acestea includ lemnul rezultat din transformarea forestieră în vederea dezvoltării producției de ulei de palmier; sugerează ca politicile UE pentru sectorul uleiului de palmier să se inspire din principiile FLEGT ale dialogului cu participarea mai multor părți interesate, să trateze problemele de guvernanță adânc înrădăcinate în țările producătoare și să promoveze politici favorabile de import ale UE; solicită UE să continue să inițieze acorduri de parteneriat voluntare, cum ar fi FLEGT; ia act de faptul că o abordare similară ar putea fi adoptată, de asemenea, în ceea ce privește uleiul de palmier și că aceasta ar putea conduce la un control mai bun al sectorului uleiului de palmier în țările de destinație;

16.  consideră că respectivele inițiative sunt foarte benefice și solicită promovarea și extinderea lor în continuare și în cazul celorlalte mărfuri.

REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

24.1.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

35

4

2

Membri titulari prezenți la votul final

Laima Liucija Andrikienė, Maria Arena, Tiziana Beghin, David Borrelli, David Campbell Bannerman, Salvatore Cicu, Marielle de Sarnez, Santiago Fisas Ayxelà, Christofer Fjellner, Eleonora Forenza, Karoline Graswander-Hainz, Heidi Hautala, Yannick Jadot, Bernd Lange, David Martin, Emmanuel Maurel, Anne-Marie Mineur, Sorin Moisă, Alessia Maria Mosca, Franz Obermayr, Artis Pabriks, Franck Proust, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Inmaculada Rodríguez-Piñero Fernández, Tokia Saïfi, Matteo Salvini, Marietje Schaake, Helmut Scholz, Joachim Schuster, Joachim Starbatty, Adam Szejnfeld, Hannu Takkula, Iuliu Winkler, Jan Zahradil

Membri supleanți prezenți la votul final

Eric Andrieu, Bendt Bendtsen, Edouard Ferrand, Syed Kamall, Seán Kelly, Ramon Tremosa i Balcells

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Laura Agea


AVIZ al Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (2.3.2017)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la uleiul de palmier și defrișarea pădurilor tropicale

(2016/2222(INI))

Raportor pentru aviz: Florent Marcellesi

SUGESTII

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  ia act de creșterea gradului de utilizare a uleiului de palmier atât ca biocombustibil, cât și în alimentele prelucrate, unde utilizarea sa a crescut comparativ cu alte uleiuri vegetale, aproximativ 50 % din produsele ambalate conținând în prezent ulei de palmier;

2.  constată că uleiul de palmier reprezintă aproximativ o treime din consumul total la nivel mondial de ulei vegetal și aproximativ 60 % din comerțul mondial cu uleiuri vegetale;

3.  este preocupat de riscurile potențiale pentru mediu și societate legate de triplarea estimată a cererii de ulei de palmier la nivel mondial în următoarele decenii;

Utilizarea altor grăsimi și uleiuri

4.  ia act de faptul că uleiul de palmier este utilizat ca ingredient și/sau substitut în industria agroalimentară datorită productivității și proprietăților sale chimice, de exemplu ușurința cu care este stocat, punctul de topire și prețul mai mic ca materie primă;

5.  constată că turtele din sâmburi de fructe de palmier sunt folosite în UE ca hrană pentru animale, în special pentru îngrășarea vitelor de lapte și carne;

6.  ia act de faptul că turtele din semințe de rapiță și produsele secundare pot fi utilizate ca hrană de animale bogată în proteine, care pot reduce dependența de importurile de boabe de soia la nivel mondial;

7.  subliniază, în acest context, că standardele sociale, sanitare și de mediu sunt mai stricte în UE;

8.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare politici pentru a se utiliza în mai mare măsură cantitățile mari de materii grase din unt produse în UE, pentru a reduce dependența de ulei de palmier importat din țări terțe;

Etichetare

9.  apreciază dispoziția din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare care prevăd obligația de a menționa tipurile de uleiuri vegetale, inclusiv uleiul de palmier, în lista de ingrediente a produselor alimentare ambalate;

10.  insistă asupra punerii în aplicare a acestei etichetări obligatorii de către statele membre și întreprinderile prelucrătoare, pentru a permite trasabilitatea și luarea de decizii de cumpărare în cunoștință de cauză;

11.  ia act de potențialul major de a utiliza mijloace digitale pentru a oferi consumatorilor informații cu privire la sustenabilitatea uleiului de palmier conținut în produsele prelucrate, de exemplu prin aplicații de scanare a codurilor de bare;

12.  invită Comisia să furnizeze informații complete privind utilizarea și consumul de ulei de palmier în Europa și importul acestuia în UE;

Sănătate

13.  atrage atenția asupra constatărilor din studiul Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA)(1) și alte studii care arată că uleiurile vegetale procesate, în special uleiul de palmier, conțin contaminanți genotoxici și cancerigeni formați în timpul procesului de rafinare sau la temperaturi mari, cu posibile implicații asupra sănătății;

14.  îndeamnă statele membre să continue să asigure respectarea legislației privind siguranța alimentară și etichetarea produselor care sunt fabricate utilizând grăsimi vegetale, inclusiv uleiul de palmier;

15.  constată cu îngrijorare că în anumite state membre uleiul de palmier continuă să fie utilizat în fabricarea produselor lactate, cum ar fi brânza, fără ca acest lucru să fie indicat pe produs, ceea ce induce consumatorii în eroare;

16.  invită Comisia și statele membre să efectueze campanii de informare a consumatorilor cu privire la caracteristicile specifice ale uleiului de palmier, pentru a le proteja sănătatea și a încuraja consumul în cunoștință de cauză;

Cauzale defrișărilor și scara/amploarea geografică

17.  ia act de faptul că producția de ulei de palmier este o cauză importantă a defrișărilor la o scară alarmantă în zonele tropicale;

18.  remarcă faptul că 73 % din despăduririlor la nivel mondial sunt cauzate de defrișarea terenurilor pentru produse agricole de bază, iar 40 % din toate despăduririle sunt cauzate de conversia la plantații de monoculturi de palmier la scară largă(2);

19.  constată că cea mai mare parte a producției de ulei de palmier se realizează în Malaiezia și Indonezia, care reprezintă împreună aproximativ 85 % din producția mondială, cu o producție, de asemenea, semnificativă sau în creștere în Papua Noua Guinee, Liberia, Republica Democratică Congo, Columbia și Peru;

20.  ia act, de asemenea, că schimbarea se amplifică rapid și accelerează, cu suprafețe transformate în culturi de ulei de palmier care s-au dublat sau triplat în unu sau două decenii în cele șapte țări principale exportatoare, cu pierderi ale suprafeței împădurite de până la 15 % doar într-un deceniu;

21.  ia act de complexitatea factorilor care determină defrișările globale, cum ar fi terenurile defrișate pentru animale sau culturi arabile, în special pentru producerea hranei din soia pentru animalele din UE, precum și uleiul de palmier, extinderea urbană, exploatarea forestieră intensivă și alte activități agricole;

22.  recunoaște că este necesară o abordare cuprinzătoare, care ține seama de toate cauzele despăduririlor, cu luarea de măsuri și colaborare atât în țările producătoare, cât și în țările consumatoare;

Efectele asupra mediului

23.  recunoaște importanța conservării pădurilor tropicale și a biodiversității; este profund îngrijorat de conversia pădurilor tropicale extrem de bogate în biodiversitate în plantații de monoculturi de ulei de palmier în detrimentul habitatelor și a ecosistemelor naturale de neînlocuit, care conțin numeroase specii endemice și pe cale de dispariție;

24.  ia act de efectele marilor monoculturi de ulei de palmier, care măresc prezența dăunătorilor, poluarea apei cauzată de produse agrochimice și eroziunea solului și afectează capacitatea absorbanților de carbon și a ecologiei din întreaga regiune, împiedicând migrarea speciilor de animale;

25.  constată că arderea pădurilor tropicale și a solurilor turboase, printre altele pentru a converti terenuri pentru materiile prime din sectorul agroalimentar și sistemele energetice, este asociată cu importante daune ecologice, inclusiv eliberarea de cantități mari de gaze cu efect de seră;

Efecte asupra comunităților locale, acapararea terenurilor și micii agricultori

26.  ia act de efectele deosebit de negative ale conversiei la plantații de monoculturi de ulei de palmier asupra locuitorilor din zonele forestiere, inclusiv micii agricultori, care sunt din ce în ce mai des deposedați de terenurile pe care le dețin sau mutați în zone cu cel mai scăzut grad de fertilitate;

27.  ia act cu îngrijorare de prevalența exploatării forestiere intensive, acapararea terenurilor și achizițiile ilegale sau forțate de terenuri destinate plantațiilor; constată, de asemenea, că distrugerea pădurilor tropicale, distruge, de asemenea, mijloacele de subzistență ale comunităților dependente de acestea;

28.  ia act de nedreptatea socială și de condițiile de lucru precare care predomină pe unele plantații;

29.  invită, prin urmare autoritățile competente din țările de origine să respecte drepturile omului, inclusiv drepturile funciare ale locuitorilor din zonele forestiere, și să consolideze angajamentele în materie de mediu, sănătate și securitate socială, ținând seama de orientările voluntare ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) privind proprietatea funciară(3);

Dezvoltarea rurală și practicile agroecologice

30.  consideră că protejarea pădurilor tropicale ar trebui să fie combinată cu dezvoltarea rurală sustenabilă pentru a combate sărăcia și a promova ocuparea forței de muncă în zonele în cauză și solicită Comisiei și statelor membre să contribuie la dezvoltarea socioeconomică regională în acest mod;

31.  recunoaște rolul uleiului de palmier ca parte a diverselor sisteme de culturi intercalate în ceea ce privește asigurarea de venituri prețioase pentru micii agricultori;

32.  consideră că eforturile de oprire a defrișărilor trebuie să includă consolidarea capacității locale, asistența tehnologică și schimbul de cele mai bune practici între comunități, precum și sprijinul acordat micilor agricultori pentru a utiliza în cel mai eficient mod terenurile lor cultivate existente, fără a recurge la alte conversii forestiere; subliniază, în acest context, potențialul solid al practicilor agroecologice de dezvoltare la maximum a funcțiilor ecosistemice prin tehnici mixte de plantare, de agrosilvicultură și permacultură de mare diversitate, evitând dependența de mijloacele de producție sau de monoculturi;

Biocombustibili

Creșterea producției de ulei de palmier ca biocombustibil

33.  constată că, în Europa, cererea de ulei de palmier se datorează în mare măsură utilizării sale ca biocombustibil;

34.  remarcă faptul că 70 % din biocombustibilii consumați în UE sunt cultivați/produși în UE, iar dintre biocombustibilii importați în UE, 23 % reprezintă uleiul de palmier din Indonezia, în principal, iar 6 % soia(4);

35.  remarcă, deși utilizarea sa variază în statele membre, creșterea remarcabilă a uleiului de palmier ca biomotorină de primă generație, acesta crescând cu 2,6 milioane de tone între 2010 și 2014, ceea ce înseamnă o creștere de 606 %, în timp ce cota totală a uleiului de palmier în consumul de biomotorină din UE a crescut de la 6 % în 2010 la aproape o treime în 2014 (31 %), aproape jumătate din uleiul de palmier în UE fiind utilizat drept carburant în sectorul transporturilor(5);

Efecte indirecte, inclusiv schimbarea indirectă a utilizării terenurilor (ILUC)

36.  remarcă efectele indirecte ale cererii de biocombustibili în UE asociate cu distrugerea pădurilor tropicale;

37.  remarcă faptul că unele metode de producție a biocombustibililor cresc emisiile globale de gaze cu efect de seră, atunci când sunt luate în considerare emisiile cauzate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor (ILUC)(6), biomotorina de ulei de palmier fiind biocarburantul cu cel mai ridicat nivel de emisii(7);

38.  solicită, prin urmare, ca costul energetic total al culturilor destinate producției de biocombustibili să fie luat în considerare în analiza biomotorinei ca combustibil alternativ și ca emisiile cauzate de schimbarea indirectă a utilizării terenurilor pentru producția de biocombustibili să fie pe deplin luate în considerare în Directiva privind energia din surse regenerabile;

39.  consideră că, în conformitate cu principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării, că biocombustibilii nu ar trebui să ducă la despăduriri și nici să afecteze securitatea alimentară și dreptul la hrană în țările terțe, având ca obiectiv eliminarea treptată a sprijinului public pentru biocombustibilii produși pe bază de ulei de palmier;

Biocombustibili de prima și a doua generație

40.  remarcă dominanța biocombustibililor de primă generație și lipsa accesibilității comerciale a biocombustibililor de a doua generație; invită Comisia și statele membre să sprijine dezvoltarea în continuare a generației următoare de biocombustibili cu scopul de a evita despăduririle;

41.  solicită eliminarea treptată și rapidă a tuturor măsurilor de stimulare a biocombustibililor din ulei de palmier, care creează concurență pentru utilizarea terenurilor în detrimentul producției de alimente, conduc la despăduriri și contribuie în mod semnificativ la emisiile de gaze cu efect de seră;

42.  face trimitere la studiul GLOBIOM, care arată nivelul surprinzător de ridicat de emisii de gaze cu efect de seră care pot fi atribuite uleiului de palmier;

43.  solicită un sistem obligatoriu de etichetare a originii pentru componenții biocombustibililor;

Transparența lanțului de aprovizionare 

44.  consideră că trasabilitatea în cadrul lanțului alimentar este esențială pentru importatori și consumatori, în special pentru a permite să facă distincția între uleiul de palmier și produsele sale secundare obținute legal și ilegal sau din surse sustenabile sau nesustenabile;

45.  remarcă faptul că transparența lanțului de aprovizionare permite accesarea informațiilor privind uleiul de palmier provenit din zonele cu risc sporit;

Certificare

46.  recunoaște rolul important și potențial al diverselor tipuri de sisteme de certificare voluntare de asigurare a sustenabilității pentru produsele din ulei de palmier și consideră că trebuie să se țină seama de impactul social și de mediu ale producerii acestora;

47.  ia act de faptul că Curtea de Conturi Europeană a concluzionat(8) că anumite sisteme de certificare nu garantează că uleiul de palmier este produs cu adevărat în mod sustenabil și deci nu asigură în mod eficient existența standardelor relevante și respectarea acestora;

48.  constată, în special, că Curtea de Conturi a constatat că unele sisteme nu erau suficient de transparente sau aveau structuri de guvernanță părtinitoare care prezentau riscul de conflicte de interese și de comunicare ineficientă, a criticat standardele criteriilor de sustenabilitate, inclusiv conflictele legate de proprietatea funciară, munca forțată sau munca copiilor, condițiile precare de muncă pentru fermieri și a mai constatat că aceste deficiențe au condus la supraestimarea volumelor de biocombustibili certificați ca fiind sustenabili;

49.  este, de asemenea, preocupat de faptul că sistemul de certificare al UE pentru sustenabilitatea biocombustibililor nu este pe deplin fiabil și consideră că sistemele de certificare ar trebui să fie extinse, dezvoltate și îmbunătățite în continuare pentru a se asigura o producție de ulei de palmier cu adevărat sustenabilă și respectarea efectivă a standardelor relevante;

50.  solicită ca recomandările Curții să fie puse în aplicare, astfel cum au fost convenite de către Comisie;

51.  invită Comisia să asigure standarde de încredere și să acționeze pentru instituirea unor cadre solide și obligatorii pentru a garanta sustenabilitatea uleiului de palmier;

52.  solicită ca și produsele secundare ale uleiului de palmier (făina sau turtele din sâmburi de fructe de palmier) utilizate în UE să facă obiectul schemelor de certificare;

Inițiative

53.  salută orice inițiativă multilaterală care vizează instituirea și punerea în aplicare a unor standarde ambițioase pentru producția durabilă de ulei de palmier, inclusiv asigurarea respectării drepturilor omului, a drepturilor funciare și a drepturilor lucrătorilor;

54.  sprijină obiectivele prevăzute în Inițiativa pentru producția durabilă de ulei de palmier a ONU și Declarația de la Amsterdam pentru un lanț de aprovizionare fără despădurire și fără conflict până în 2020;

55.  ia act de potențialul unor inițiative precum Declarația de la New York privind pădurile(9), care urmărește să contribuie la îndeplinirea obiectivelor din sectorul privat de eliminare a despăduririlor determinate de obținerea de produse agricole de bază, cum ar fi uleiul de palmier, soia, hârtia și carnea de vită până în 2020; ia act de faptul că unele companii au obiective mai ambițioase dar, deși 60 % din societățile care activează în sectorul uleiului de palmier s-au angajat să respecte astfel de inițiative, în prezent, doar 2 % dintre ele sunt capabile să urmărească uleiul de palmier pe care îl comercializează până la sursă(10);

56.  solicită Comisiei, statelor membre și industriei să sprijine inițiative precum abordarea bazată pe cantități ridicate de carbon, ceea ce face stabilește zonele potrivite pentru plantarea cu palmieri pentru ulei, de exemplu terenuri degradate cu un nivel redus de stocare a dioxidului de carbon și de valoare de mediu, promovând astfel un ulei de palmier obținut în mod cu adevărat sustenabil, care poate fi produs fără convertirea pădurilor sau fără a interfera cu ecosisteme cu o mare valoare de conservare;

Dialogul pentru o mai bună guvernanță în țările producătoare

57.  îndeamnă Comisia să intensifice dialogul, atunci când este cazul, cu guvernele țărilor și companiilor producătoare de ulei de palmier, inclusiv prin acorduri bilaterale cu țările producătoare, pentru a încuraja adoptarea unei legislații de mediu eficiente care să prevină schimbări dăunătoare în utilizarea terenurilor și pentru a îmbunătăți standardele de mediu, conservarea biodiversității, drepturile omului și drepturile sociale și funciare, precum și dreptul muncii, transparența în ceea ce privește proprietatea funciară și proprietatea întreprinderilor și consultarea comunităților locale pentru a evita acapararea terenurilor;

Cadrul juridic al UE, inclusiv apeluri adresate Comisiei

58.  are în vedere faptul că UE este al treilea mare importator la nivel global de ulei de palmier și de sâmburi de fructe de palmier și insistă asupra necesității de a introduce unele reglementări care să asigure o veritabilă sustenabilitate a producției de ulei de palmier;

59.  invită Comisia și statele membre să consolideze instrumentele de control existente și să utilizeze toate mijloacele necesare pentru a preveni importurile de ulei de palmier în UE produs în urma despăduririi, să instituie un cadru de reglementare de măsuri ferme și executorii, pentru a garanta că toți actorii de la nivelul lanțului de aprovizionare, inclusiv instituțiile financiare europene și investițiile și împrumuturile pe care le furnizează, sunt implicate doar în producția cu adevărat sustenabilă a uleiului de palmier, care asigură protecția pădurilor, a populațiilor din zonele forestiere și a biodiversității;

60.  invită Comisia să definească în mod clar sancțiunile în cazul nerespectării, menținând totodată relațiile comerciale cu țările terțe;

Precedente și legislația existentă

61.  consideră că modelul sectorului producției de cacao poate fi urmat pentru a stabili standarde internaționale pentru producția sustenabilă de ulei de palmier și constată că mecanisme similare la Regulamentul UE privind lemnul pot contribui la a garanta că numai produsele fabricate în mod legal sunt introduse pe piața UE;

62.  solicită includerea în politica UE privind biocombustibilii a unor criterii eficiente de sustenabilitate care să protejeze terenurile bogate în biodiversitate, cu stocuri ridicate de carbon și turbăriile și care includ criterii sociale;

Utilizarea acordurilor bilaterale și comerțul

63.  constată că mecanisme precum acordurile de parteneriat voluntar pot contribui la a clarifica problemele de legalitate legate de acapararea terenurilor și de conversie a pădurilor prin declanșarea reformelor funciare naționale și transparența privind proprietatea funciară;

64.  solicită ca acordurile bilaterale să fie utilizate ca un catalizator pentru protecția eficientă a mediului, inclusiv prin aplicarea de scheme tarifare diferențiate în funcție de sustenabilitatea uleiului de palmier sau prin excluderea uleiului de palmier și a derivaților săi produși în mod nesustenabil din acordurile de liber schimb;

65.  invită Comisia să includă o garanție „a interzicerii despăduririlor” și necesitatea de a respecta drepturile comunităților în negocierile privind acordurile comerciale cu țările producătoare de ulei de palmier;

Asistență și dezvoltarea capacităților

66.  insistă asupra importanței sprijinirii țărilor în curs de dezvoltare cu mijloacele necesare pentru îmbunătățirea guvernanței, a punerii în aplicare și a procedurilor judiciare la nivel local, regional și național, pentru a proteja pădurile și turbăriile și a extinde practicile agricole agroecologice;

67.  invită Comisia să încurajeze schimbul de bune practici cu privire la transparență și cooperare între guvernele și întreprinderile care utilizează uleiul de palmier și, împreună cu statele membre, să coopereze cu țările terțe pentru a elabora și a pune în aplicare legislația națională și pentru a respecta drepturile cutumiare asupra terenurilor ale comunităților, care garantează că pădurile, populația din zonele forestiere și mijloacele sale de subzistență sunt protejate;

Angajamentele actuale ale UE și planul de acțiune

68.  invită Comisia să onoreze angajamentele internaționale ale UE, printre care cele asumate în cadrul Conferinței de la Paris privind schimbările climatice (COP 21), Forumului Națiunilor Unite pentru păduri(11), Convenției Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică (UNCBD)(12), Declarației de la New York privind pădurile, obiectivului de dezvoltare durabilă de oprire a despăduririlor până în 2020(13) și planului de acțiune FLEGT, și să-și intensifice eforturile în direcția creării la nivelul UE a unui plan de acțiune detaliat pentru protejarea pădurilor și a drepturilor locuitorilor lor într-o manieră vizibilă și accentuată, precum și să prezinte propuneri concrete pentru oprirea despăduririlor și a degradării pădurilor care să includă dispoziții privind comerțul cu produse agricole, în special uleiul de palmier, și prevenirea clasificării plantațiilor de monoculturi drept reîmpădurire;

69.  subliniază necesitatea de a plasa criteriile sociale și de mediu, inclusiv dreptul de acces la terenuri, mai presus de simpla logică a profitului financiar în evaluarea diferitelor strategii de dezvoltare forestieră;

70.  solicită intensificarea cercetării la nivelul UE în domeniul hranei durabile pentru animale, cu scopul de a dezvolta alternative la produsele din ulei de palmier pentru agricultura europeană.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

28.2.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

34

3

3

Membri titulari prezenți la votul final

John Stuart Agnew, Clara Eugenia Aguilera García, Eric Andrieu, Daniel Buda, Nicola Caputo, Matt Carthy, Viorica Dăncilă, Michel Dantin, Paolo De Castro, Jean-Paul Denanot, Albert Deß, Herbert Dorfmann, Luke Ming Flanagan, Beata Gosiewska, Martin Häusling, Anja Hazekamp, Esther Herranz García, Jan Huitema, Peter Jahr, Ivan Jakovčić, Jarosław Kalinowski, Elisabeth Köstinger, Zbigniew Kuźmiuk, Mairead McGuinness, Ulrike Müller, James Nicholson, Marijana Petir, Laurenţiu Rebega, Bronis Ropė, Maria Lidia Senra Rodríguez, Czesław Adam Siekierski, Tibor Szanyi, Marc Tarabella, Marco Zullo

Membri supleanți prezenți la votul final

Franc Bogovič, Michela Giuffrida, Florent Marcellesi, Anthea McIntyre, Susanne Melior, Sofia Ribeiro

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

34

+

ALDE

Jan Huitema, Ivan Jakovčić, Ulrike Müller

ECR

Beata Gosiewska, Zbigniew Kuźmiuk, Anthea McIntyre, James Nicholson

EPP

Franc Bogovič, Daniel Buda, Michel Dantin, Albert Deß, Herbert Dorfmann, Esther Herranz García, Peter Jahr, Jarosław Kalinowski, Elisabeth Köstinger, Mairead McGuinness, Marijana Petir, Sofia Ribeiro, Czesław Adam Siekierski

EUL/NGL

Matt Carthy

Greens/EFA

Martin Häusling, Florent Marcellesi, Bronis Ropė

S&D

Clara Eugenia Aguilera García, Eric Andrieu, Nicola Caputo, Viorica Dăncilă, Paolo De Castro, Jean-Paul Denanot, Michela Giuffrida, Susanne Melior, Tibor Szanyi, Marc Tarabella

3

-

EFDD

Marco Zullo

EUL/NGL

Luke Ming Flanagan, Anja Hazekamp

3

0

EFDD

John Stuart Agnew

ENF

Laurenţiu Rebega

EUL/NGL

Maria Lidia Senra Rodríguez

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

EFSA Journal 2016;14(5):4426 [159 pp.], https://www.efsa.europa.eu/en/efsajournal/pub/4426

(2)

Impactul consumului din UE asupra defrișărilor: Analiza cuprinzătoare privind impactul consumului UE asupra defrișărilor, 2013, Comisia Europeană, http://ec.europa.eu/environment/forests/pdf/1.%20Report%20analysis%20of%20impact.pdf (p. 56)

(3)

Orientările voluntare privind guvernanța responsabilă a proprietății funciare, a locurilor de pescuit și a pădurilor în contextul securității alimentare la nivel național ale Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură, Roma, 2012, http://www.fao.org/docrep/016/i2801e/i2801e.pdf;

(4)

EUROSTAT - Furnizarea, transformarea și consumul de energie din surse regenerabile; date anuale (nrg_107a), studiul Globiom „Impactul schimbării destinației terenurilor pentru biocarburanții consumați în UE”, 2015, http://www.fediol.be/

(5)

Ibidem.

(6)

Raportul Comisiei privind progresele înregistrate în domeniul energiei din surse regenerabile (SWD(2015)0117).

(7)

Studiul Globiom „Impactul biocombustibililor consumați în UE asupra destinației terenurilor”, 2015.

(8)

Raportul special nr. 18/2016 al Curții de Conturi Europene (descărcarea de gestiune pentru 2015): Sistemul UE de certificare a biocarburanților durabili: http://www.eca.europa.eu/Lists/ECADocuments/SR16_18/SR_BIOFUELS_RO.pdf

(9)

Summitul ONU privind schimbările climatice 2014

(10)

http://forestdeclaration.org/wp-content/uploads/2015/09/2016-NYDF-Goal-2-Assessment-Report.pdf

(11)

Concluziile Forumului Națiunilor Unite pentru păduri.

(12)

Convenția Organizației Națiunilor Unite privind diversitatea biologică, obiectivele Aichi: https://www.cbd.int/sp/targets/

(13)

Obiectivele de dezvoltare durabilă, articolul 15 alineatul (2), obiectivul de oprire a despăduririlor: https://sustainabledevelopment.un.org/sdg15


REZULTATUL VOTULUI FINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

9.3.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

56

1

0

Membri titulari prezenţi la votul final

Marco Affronte, Margrete Auken, Zoltán Balczó, Ivo Belet, Simona Bonafè, Biljana Borzan, Lynn Boylan, Paul Brannen, Soledad Cabezón Ruiz, Nessa Childers, Alberto Cirio, Mireille D’Ornano, Seb Dance, Angélique Delahaye, Mark Demesmaeker, Ian Duncan, Stefan Eck, Bas Eickhout, José Inácio Faria, Francesc Gambús, Gerben-Jan Gerbrandy, Arne Gericke, Jens Gieseke, Sylvie Goddyn, Françoise Grossetête, Jytte Guteland, Benedek Jávor, Karin Kadenbach, Kateřina Konečná, Urszula Krupa, Peter Liese, Valentinas Mazuronis, Gilles Pargneaux, Bolesław G. Piecha, Pavel Poc, Julia Reid, Frédérique Ries, Annie Schreijer-Pierik, Davor Škrlec, Renate Sommer, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Ivica Tolić, Estefanía Torres Martínez, Nils Torvalds, Adina-Ioana Vălean

Membri supleanți prezenți la votul final

Clara Eugenia Aguilera García, Nicola Caputo, Albert Deß, Eleonora Evi, Merja Kyllönen, James Nicholson, Gabriele Preuß, Christel Schaldemose, Bart Staes, Carlos Zorrinho

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Edouard Martin, Lieve Wierinck


VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

56

+

ALDE

Gerben-Jan Gerbrandy, Valentinas Mazuronis, Frédérique Ries, Nils Torvalds, Lieve Wierinck

ECR

Mark Demesmaeker, Ian Duncan, Arne Gericke, Urszula Krupa, James Nicholson, Bolesław G. Piecha

EFDD

Eleonora Evi

ENF

Mireille D’Ornano, Sylvie Goddyn

GUE/NGL

Lynn Boylan, Stefan Eck, Kateřina Konečná, Merja Kyllönen, Estefanía Torres Martínez

NI

Zoltán Balczó

PPE

Ivo Belet, Alberto Cirio, Angélique Delahaye, Albert Deß, José Inácio Faria, Francesc Gambús, Jens Gieseke, Françoise Grossetête, Peter Liese, Annie Schreijer-Pierik, Renate Sommer, Ivica Tolić, Adina-Ioana Vălean

S&D

Clara Eugenia Aguilera García, Simona Bonafè, Biljana Borzan, Paul Brannen, Soledad Cabezón Ruiz, Nicola Caputo, Nessa Childers, Seb Dance, Jytte Guteland, Karin Kadenbach, Edouard Martin, Gilles Pargneaux, Pavel Poc, Gabriele Preuß, Christel Schaldemose, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Carlos Zorrinho

VERTS/ALE

Marco Affronte, Margrete Auken, Bas Eickhout, Benedek Jávor, Bart Staes, Davor Škrlec

1

-

EFDD

Julia Reid

0

0

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Notă juridică