Procedură : 2016/2061(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0197/2017

Texte depuse :

A8-0197/2017

Dezbateri :

PV 12/06/2017 - 18
CRE 12/06/2017 - 18

Voturi :

PV 14/06/2017 - 8.6
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0260

RAPORT     
PDF 772kWORD 97k
12.5.2017
PE 589.332v03-00 A8-0197/2017

referitor la necesitatea unei strategii a Uniunii Europene pentru a eradica și a preveni decalajul dintre pensiile bărbaților și cele ale femeilor

(2016/2061(INI))

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

Raportoare: Constance Le Grip

Raportoare pentru aviz (*):

Tania González Peñas, Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 OPINIE MINORITARĂ
 AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND
 VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la necesitatea unei strategii a Uniunii Europene pentru a eradica și a preveni decalajul de pensii dintre bărbați și femei

(2016/2061(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană,

–  având în vedere articolele 8, 151, 153 și 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a UE, în special prevederile referitoare la drepturile sociale și la egalitatea dintre bărbați și femei,

–  având în vedere articolele 22 și 25 din Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Observația generală nr. 16 a Comitetului ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale (CDESC) referitoare la egalitatea de drepturi între bărbați și femei în ceea ce privește drepturile economice, sociale și culturale (articolul 3 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC))(1) și Observația generală nr. 19 a CDESC referitoare la dreptul la securitate socială (articolul 9 din PIDESC),(2)

  având în vedere Comunicarea Comisiei din 3 martie 2010, intitulată „Europa 2020 - O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere articolul 4 alineatele (2) și (3) și articolele 12, 20 și 23 din Carta socială europeană,

–  având în vedere Concluziile Comitetului european pentru drepturile sociale din 5 decembrie 2014(3),

–  având în vedere Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale(4),

–  având în vedere Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă(5),

–  având în vedere Directiva 2004/113/CE a Consiliului din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii(6),

–  având în vedere Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă)(7),

–  având în vedere foaia de parcurs a Comisiei din august 2015 privind un nou început pentru rezolvarea problemelor de echilibru între viața profesională și viața privată pentru familiile cu venituri medii,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei, din 3 decembrie 2015, intitulat „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019” (SWD(2015)0278), și în special Obiectivul 3.2,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2011 referitoare la situația femeilor care se apropie de vârsta de pensionare(8),

–  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2011 privind situația mamelor singure(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 mai 2012 conținând recomandări adresate Comisiei privind aplicarea principiului remunerării egale a bărbaților și femeilor pentru muncă egală sau muncă de valoare egală(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2013 referitoare la impactul crizei economice asupra egalității de gen și a drepturilor femeilor(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 martie 2015 referitoare la egalitatea între femei și bărbați în Uniunea Europeană în 2013(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iunie 2015 referitoare la Strategia UE pentru egalitatea între femei și bărbați post-2015(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 8 octombrie 2015 referitoare la aplicarea Directivei 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă(14),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la crearea unor condiții pe piața forței de muncă favorabile echilibrului dintre viața profesională și cea privată(15),

  având în vedere concluziile Consiliului din 19 iunie 2015 privind „Oportunități egale pentru femei și bărbați în ceea ce privește veniturile: eliminarea disparității de gen în ceea ce privește pensiile”,

  având în vedere Declarația din 7 decembrie 2015 a trioului de președinții ale UE (Țările de Jos, Slovacia și Malta) privind egalitatea de gen,

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de gen (2011-2020) adoptat de Consiliu la 7 martie 2011,

–  având în vedere studiul său intitulat „Disparitatea de gen în ceea ce privește pensiile: diferențe între mame și femeile fără copii” (2016) și studiul Comisiei intitulat „Disparitatea de gen în ceea ce privește pensiile în UE” (2013),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0197/2017),

A.  întrucât în 2014, decalajul de gen la nivelul pensiilor în UE, care poate fi definit ca fiind diferența dintre venitul mediu obținut (înainte de perceperea impozitelor și taxelor) de femei ca pensie în raport cu venitul primit de bărbați, era de 39,4 % pentru grupa de vârstă de cel puțin 65 de ani; întrucât acest decalaj a crescut în jumătate dintre statele membre în ultimii cinci ani; întrucât criza financiară din ultimii ani a avut un impact negativ asupra veniturilor multor femei și, în medie pe termen lung, efectul este mai mare decât asupra veniturilor bărbaților; întrucât în unele state membre, între 11 și 36 % dintre femei nu au deloc acces deloc la niciun fel de pensie;

B.  întrucât egalitatea între femei și bărbați este unul dintre principiile comune și fundamentale consacrate la articolul 2 și la articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, la articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene și la articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene; întrucât egalitatea de gen ar trebui să fie integrată, de asemenea, în toate politicile, inițiativele, programele și acțiunile UE;

C.  întrucât drepturile de care beneficiază femeile în privința cuantumului pensiilor sunt mai reduse decât cele ale bărbaților în majoritatea statelor membre ale UE, iar femeile sunt suprareprezentate în categoriile celor mai săraci pensionari și subreprezentate în categoriile celor mai bogați;

D.  întrucât aceste disparități sunt inacceptabile și ar trebui reduse, iar toate contribuțiile de pensii ar trebui calculate și colectate într-o formă neutră din perspectiva genului în UE, egalitatea de gen fiind unul dintre principiile sale fondatoare, la fel ca și dreptul tuturor oamenilor la o viață demnă ca unul dintre drepturile fundamentale consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE;

E.  întrucât o persoană din patru în UE-28 depinde de pensie ca principală sursă de venit, iar creșterea semnificativă a numărului de persoane care ating vârsta pensionării, ca urmare a creșterii speranței de viață și a îmbătrânirii generale a populației, va conduce la o dublare a acestei categorii până în anul 2060;

F.  întrucât, ca urmare a schimbărilor demografice, pe viitor, din ce în ce mai puțini angajați activi vor trebui să susțină din ce în ce mai mulți pensionari, ceea ce înseamnă că sistemele de pensii ocupaționale pentru limită de vârstă și cele private vor deveni din ce în ce mai importante;

G.  întrucât scopul politicilor în materie de pensii este de a asigura independența economică, care este esențială pentru egalitatea între femei și bărbați, iar sistemele de securitate socială în statele membre oferă tuturor cetățenilor UE o pensie adecvată și decentă și condiții decente de trai și îi protejează împotriva riscului de sărăcie, cauzată de diverși factori sau de excluziune socială, astfel încât să garanteze în mod activ participarea socială, culturală și politică și viață demnă la bătrânețe, pentru a continua să facă parte din societate;

H.  întrucât responsabilitatea individuală din ce în ce mai mare pentru deciziile de economisire care implică diferite riscuri presupune, de asemenea, ca persoanele să fie clar informate cu privire la opțiunile disponibile și la riscurile asociate; întrucât, atât femeile, cât și bărbații, dar, în mod special, femeile trebuie susținute pentru a-și îmbunătăți a nivelului de cunoștințe financiare, pentru a fi în măsură să ia decizii în cunoștință de cauză într-un domeniu din ce în ce mai complex;

I.  întrucât decalajul de pensii are tendința de a agrava situația de vulnerabilitate economică a femeilor și de a le expune la excluziune socială, la sărăcie permanentă și la dependență economică, mai ales de soții lor sau de alți membri ai familiei; întrucât, diferența de remunerare și de pensie este și mai pronunțată pentru femeile cu dezavantaje multiple sau apartenență la minorități rasiale, etnice, religioase și lingvistice, având în vedere că ele ocupă adesea locuri de muncă care necesită mai puține abilități și mai puține responsabilități;

J.  întrucât pensiile legate mai degrabă de drepturi individuale decât de drepturi derivate ar putea contribui la garantarea independenței economice a tuturor indivizilor, la reducerea factorilor care descurajează participare la munca oficială și la reducerea la minimizarea stereotipurilor de gen;

K.  întrucât, ca urmare a unei speranțe de viață mai ridicate, femeile pot avea nevoie, în medie, de un venit din pensie mai ridicat decât bărbații; întrucât aceste venituri suplimentare pot fi puse la dispoziția lor prin mecanisme ale pensiei de urmaș;

L.  întrucât lipsa de date comparabile, complete, fiabile și actualizate periodic, pe baza cărora să se evalueze dimensiunea decalajului dintre pensii și ponderea factorilor care contribuie la acesta, face dificil de hotărât care sunt cela mai eficiente mijloace pentru a combate acest decalaj;

M.  întrucât acest decalaj este mai mare pentru categoria de vârstă 65-74 ani (peste 40 %) față de media pentru categoria de vârstă de peste 65 de ani, în special din cauza transferului de drepturi, cum ar fi pensia de urmaș, care există în unele state membre;

N.  întrucât reducerile și înghețarea pensiilor cresc riscul de sărăcie la bătrânețe, în special în rândul femeilor; întrucât procentajul femeilor vârstnice aflate în pericol de sărăcie și de excluziune socială a fost de 20,2 % în 2014, comparativ cu 14,6 % în rândul bărbaților, și întrucât, până în 2050, proporția persoanelor cu vârsta de peste 75 de ani aflate în pericol de sărăcie ar putea ajunge la 30 % în majoritatea statelor membre;

O.  întrucât persoanele cu vârsta de peste 65 de ani dispun de venituri echivalente cu aproximativ 94 % din venitul mediu al întregii populații; întrucât, cu toate acestea, aproximativ 22 % dintre femeile cu vârsta de peste 65 de ani trăiesc sub pragul de sărăcie;

P.  întrucât decalajul mediu dintre pensii în Uniunea Europeană în 2014 masca discrepanțe semnificative între statele membre; întrucât, prin comparație, cel mai redus decalaj de gen dintre pensii este de 3,7 %, iar cel mai ridicat este de 48,8 %, în timp ce diferența depășește 30 % în 14 state membre;

Q.  întrucât există diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește procentajul populației care primește pensie, acesta fiind de 11 % în Cipru și de 25 % în Belgia în anul 2012, în timp ce în țări precum Spania, Irlanda sau Malta, numai 10 % sau mai puțin dintre femei primesc pensie;

R.  întrucât acest decalaj între pensii, generat de o serie de factori, este rezultatul dezechilibrului de gen în parcursul profesional și în viața de familie, precum și în oportunitățile de a face contribuții la pensie, poziția în structura familială și modul în care este calculat venitul pentru sistemul de pensii; întrucât decalajul de pensii dintre bărbați și femei reflectă totodată segregația de pe piața muncii proporția mai mare de femei care lucrează cu fracțiune de normă, pentru venituri salariale orare mai mici, cu pauze profesionale și mai puțini ani de încadrare în muncă din cauza muncii neremunerate realizate de femei ca mame și ca îngrijitoare în familiile lor; întrucât, prin urmare, decalajul de pensii ar trebui considerat un indicator principal al inegalității de gen pe piața forței de muncă, cu atât mai mult cu cât nivelul actual al decalajului de pensii între femei și bărbați este foarte apropiat de decalajul total al veniturilor dinte femei și bărbați (40,2 %);

S.  întrucât amploarea reală a decalajului dintre pensii - care este rezultatul tuturor dezechilibrelor și inegalităților de gen acumulate (în ceea ce privește, de exemplu, accesul la putere și resursele economice pe parcursul vieții) de-a lungul vieții lor profesionale și care se regăsesc în primul și al doilea pilon de pensii - poate fi mascată prin mecanisme corective;

T.  întrucât acest decalaj dintre pensii reflectă, la un moment dat, condițiile existente în societate și pe piața muncii într-o perioadă care acoperă mai multe decenii; întrucât aceste condiții sunt supuse unor evoluții, uneori importante, care vor avea repercusiuni asupra necesităților diferitelor generații de femei pensionare;

U.  întrucât decalajul dintre pensii prezintă caracteristici diferite în funcție de situația personală, statutul social și starea civilă și/sau familială a pensionarelor respective; întrucât, în acest context, o abordare comună nu ar produce în mod necesar cele mai bune rezultate;

V.  întrucât familiile monoparentale sunt, în mod special, vulnerabile deoarece reprezintă 10 % din totalul familiilor care au în grijă minori, iar 50 % dintre acestea sunt expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială, acest procent fiind de două ori mai mare decât cel al populației totale expuse acestui risc; întrucât există o corelație pozitivă între decalajul dintre pensii și numărul de copii crescuți și întrucât, în cazul femeilor și mamelor căsătorite, decalajul de gen dintre este mai mare decât în cazul femeilor singure fără copii; întrucât, din acest punct de vedere, inegalitățile cu care s-au confruntat mamele singure riscă să se amplifice când se pensionează;

W.  întrucât discriminarea legată de sarcină și concediul pentru creșterea copilului determină mamele - care reprezintă 79,76 % din persoanele care își reduc timpul de lucru pentru a avea grijă de copiii cu vârsta mai mică de opt ani- să se angajeze în locuri de muncă cu salarii mici, cu fracțiune de normă sau nedorite, sau să-și întrerupă cariera pentru a avea grijă de copiii; întrucât concediul de maternitate, concediul de paternitate și concediul pentru creșterea copilului sunt instrumente necesare și vitale pentru o mai bună repartizare a sarcinilor de îngrijire, pentru îmbunătățirea echilibrului între viața profesională și cea privată și pentru a reduce cât mai mult întreruperile de carieră ale femeilor;

X.  întrucât nivelurile de remunerare și, prin urmare, drepturile de pensie ale taților nu sunt afectate de numărul copiilor lor sau, dimpotrivă, pot fi influențate pozitiv;

Y.  întrucât rata șomajului în rândul femeilor este subevaluată, având în vedere că multe femei nu sunt înregistrate ca șomere, în special cele care locuiesc în zone rurale sau izolate, multe dintre ele dedicându-se exclusiv muncii în gospodărie și îngrijirii copiilor; întrucât această situație conduce la o disparitate între pensii;

Z.  întrucât, date fiind modalitățile așa-zis clasice de organizare a muncii, pentru un cuplu în care ambii părinți doresc să lucreze cu normă întreagă, este dificil să găsească un echilibru armonios între viața familială și cea profesională;

AA.  întrucât introducerea, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, a unor contribuții pentru pensie ca recunoaștere a activității de îngrijire a copiilor sau a altor membri de familie ar putea contribui atenuarea efectelor negative pe care le are asupra pensiei întreruperea carierei din motive de îngrijire și întrucât ar fi de dorit ca toate statele membre să își consolideze sau îmbunătățească sistemele de contribuții în acest sens;

AB.  întrucât cotizarea pentru pensie în cazul tuturor formelor de muncă ar putea ajuta toți lucrătorii, de la cei salariați la cel independenți;

AC.  întrucât, deși s-au depus unele eforturi pentru remedierea acestei situații, ratele de angajare a femeilor continuă să fie inferioare obiectivelor Strategiei Europa 2020 și ratelor de angajare a bărbaților; întrucât creșterea participării femeilor pe piața forței de muncă contribuie la eforturile de reducere a decalajului de gen dintre pensii în UE, deoarece există o legătură directă între participarea pe piața muncii și nivelul pensiilor; întrucât ratele de integrare pe piața muncii nu conțin informații cu privire la durata și forma de angajare și, prin urmare, valoarea lor informativă legată de nivelurile de remunerare și ale pensiilor este redusă;

AD.  întrucât numărul de ani lucrați are un efect direct asupra venitului la pensie; întrucât femeile au, în medie, o carieră mai scurtă cu peste 10 ani decât bărbații, iar femeile care au lucrat mai puțin de 14 ani sunt victime ale unui decalaj de pensii de două ori mai important (64 %) decât cel care afectează femeile care au lucrat o perioadă mai mare (32 %);

AE.  întrucât femeile sunt mai susceptibile decât bărbații să-și întrerupă cariera, au contracte precare, adoptă formele atipice de ocupare a forței de muncă, muncesc cu fracțiune de normă (32 % dintre femei, în comparație cu 8,2 % dintre bărbați) sau fără să fie remunerate, în special când îngrijesc copii și rude și au aproape singure responsabilitatea exclusivă pentru îngrijirea și activitățile casnice, datorită persistenței inegalităților de gen sau pentru că angajatorii, de exemplu, se așteaptă ca ele să își asume aceste responsabilități într-o etapă ulterioară a vieții, toate acestea fiind în detrimentul pensiilor pe care le vor avea;

AF.  întrucât investițiile în școli, în învățământul preșcolar, în universități și în îngrijirea persoanelor în vârstă pot contribui la crearea unui echilibru mai bun între viața profesională și cea privată a femeilor și pot avea ca rezultat pe termen lung nu numai crearea de locuri de muncă, ci și obținerea de către femei a unor locuri de muncă de bună calitate, precum și posibilitatea de a rămâne pe piața muncii pentru perioade mai mari, ceea ce va avea pe termen lung un efect pozitiv asupra pensiilor;

AG.  întrucât îngrijirea informală și munca voluntară sunt piloni fundamentali ai societății noastre și sunt într-o mare măsură realizate de femei, iar aceste dezechilibre sunt reflectate în diferența de gen la nivelul pensiilor; întrucât aceste tipuri de muncă invizibilă nu sunt suficient recunoscute și nu sunt întotdeauna luate în considerare, în special atunci când se iau în considerare drepturile la pensie;

AH.  întrucât în UE continuă să existe diferențe mari de remunerare între bărbați și femei; întrucât aceste diferențe, care s-au ridicat la 16,3 % în 2014, sunt determinate în special de fenomene de discriminare și de segregare, care generează o suprareprezentare a femeilor în sectoare în care nivelul de remunerare este mai scăzut decât în alte sectoare dominate mai ales de bărbați; întrucât alți factori, cum ar fi întreruperile de carieră sau munca involuntară cu fracțiune de normă pentru a concilia responsabilitățile profesionale cu cele familiale, stereotipurile, subevaluarea muncii femeilor și diferențele în nivelurile de educație și de experiență profesională contribuie, de asemenea, la disparitățile de gen la nivelul remunerării;

AI.  întrucât politicile care vizează creșterea ratelor de ocupare a forței de muncă de calitate în rândul grupurilor cu rate mai ridicate ale șomajului, precum femeile, tinerii, persoanele cu handicap, persoanele cu vârsta de peste 55 de ani, șomerii de lungă durată sau persoanele imigrante, ar contribui la menținerea sustenabilității sistemului de pensii și la diminuarea ratei dependenței de sistemele publice;

AJ.  întrucât articolul 151 din TFUE prevede că UE are ca obiectiv realizarea unei protecții sociale adecvate; întrucât, prin urmare, UE ar trebui să sprijine statele prin recomandări care să vizeze îmbunătățirea protecției persoanelor vârstnice care, datorită vârstei sau a situației personale, au dreptul de a primi o pensie;

AK.  întrucât la articolul 4 paragraful 1 din Carta socială europeană, privind dreptul la salarizare echitabilă, se prevede că „[î]n vederea asigurării exercitării efective a dreptului la o salarizare echitabilă, părțile se angajează: să recunoască dreptul lucrătorilor la o salarizare suficientă care să le asigure acestora, precum și familiilor acestora, un nivel de trai decent”; întrucât, în Concluziile din 5 decembrie 2014, Comitetul european pentru drepturile sociale a afirmat că „în vederea asigurării unui trai decent în sensul articolului 4 paragraful 1 din Carta din 1961, remunerația trebuie să depășească pragul minim, stabilit la 60 % din salariul mediu net”;

AL.  întrucât pensiile minime universale, acordate în funcție de reședință sau forfetare, indexate raportat la salarii par să fie în mod special favorabile egalității de gen, deoarece pensia de bază integrală este plătită indiferent de statutul profesional anterior și de circumstanțele familiale;

AM.  întrucât consolidarea legăturii dintre contribuții și remunerare, alături de creșterea părții celui de al doilea și al treilea pilon în organizarea sistemelor de pensii, transferă către actori privați riscurile apariției de factori de gen specifici în decalajul de pensii;

AN.  întrucât reformele sistemelor de pensii cuprinse în Cartea albă a pensiilor a Comisiei Europene, din 2012, nu sunt însoțite de evaluări ex-ante și ex-post ale impactului de gen cu privire la pensii; întrucât acest fapt demonstrează lacune ale politicii Uniunii în aplicarea efectivă a principiului egalității de gen în toate domeniile;

AO.  întrucât organizarea sistemelor publice de securitate socială și a sistemelor de pensii ține de competența exclusivă a statelor membre; întrucât UE are, în primul rând, o competență de sprijinire în domeniul sistemelor de pensii, mai ales în temeiul articolului 153 din TFUE,

Observații generale

1.  solicită Comisiei să elaboreze, în strânsă colaborare cu statele membre, o strategie pentru eradicarea decalajului de pensii dintre bărbați și femei în Uniunea Europeană („strategia”);

2.  consideră că această strategie ar trebui să urmărească nu numai abordarea la nivelul statelor membre a impactului decalajului de pensii, în special asupra celor mai vulnerabile grupuri, ci și prevenirea acesteia în viitor prin combaterea cauzelor sale fundamentale, cum ar fi pozițiile inegale ale femeilor și bărbaților pe piața muncii din punctul de vedere al salarizării, avansării în carieră și al oportunităților de a lucra cu normă întreagă, precum și segregarea pe piața forței de muncă; încurajează, în acest sens, dialogul interguvernamental și schimbul de bune practici între statele membre;

3.  subliniază că rata șomajului în rândul femeilor este subevaluată, având în vedere că multe femei nu sunt înregistrate ca șomere, în special cele care locuiesc în zone rurale sau izolate sau care ajută în cadrul întreprinderilor familiale, iar multe dintre acestea se dedică exclusiv muncii în gospodărie și îngrijirii copiilor;

4.  subliniază că este necesară o abordare multilaterală, cu o combinație de acțiuni în cadrul diferitelor politici care vizează îmbunătățirea egalității de gen, pentru a realiza cu succes strategia, care trebuie să cuprindă o abordare a pensiilor din perspectiva întregii vieți profesionale a persoanelor, precum și tratarea diferențelor de gen în nivelul de ocupare a forței de muncă, în carierele și posibilitățile de a plăti contribuțiile la pensie, precum și cele care rezultă din modul în care sunt organizate sistemele de pensii; invită Comisia și statele membre să țină seama de concluziile Consiliului din 18 iunie 2015, intitulate „Oportunități egale pentru femei și bărbați în ceea ce privește veniturile: eliminarea diferențelor de gen la pensie”,

5.  subliniază că principiul subsidiarității trebuie aplicat cu strictețe și în domeniul pensiilor;

Evaluare și conștientizare pentru a combate mai eficient decalajul de pensii

6.  invită statele membre și Comisia să continue analizarea decalajelor de gen la nivelul pensiilor i să colaboreze cu Eurostat și cu Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei (EIGE) pentru elaborarea unor indicatori oficiali și fiabili privind decalajul de gen la pensii, precum și pentru identificarea factorilor diferiți care stau la baza acestuia pentru a-l monitoriza și a stabili obiective clare de reducere, precum și pentru a raporta Parlamentului European; invită statele membre să pună anual la dispoziția Eurostat statistici privind disparitățile salariale de gen și decalajul de pensii dintre bărbați și femei, astfel încât să fie posibilă evaluarea evoluțiilor de pe întreg teritoriul UE și mijloacele de rezolvare a acestei situații;

7.  invită Comisia să realizeze o analiză amănunțită a impactului pe care îl au recomandările specifice fiecărei țări și recomandările din Cartea albă din 2012 cu privire la pensii asupra categoriilor de populație cele mai vulnerabile, în special asupra femeilor, în vederea combaterii cauzelor decalajului de pensii dintre bărbați și femei, precum și să stabilească un indicator oficial cu privire la decalajul de pensii dintre bărbați și femei și să realizeze o monitorizare sistematică; cere o evaluare adecvată și o monitorizare a impactului asupra genului pe care îl au recomandările sau măsurile adoptate până în prezent; invită Comisia să sprijine elaborarea de statistici dezagregate în funcție de gen și cercetări pentru a consolida monitorizarea și evaluarea efectelor pe care le au reformele în materie de pensii asupra prosperității și bunăstării femeilor;

8.  invită statele membre să promoveze combaterea decalajului de pensii dintre bărbați și femei prin politici sociale, sensibilizând actorii decizionali competenți în domeniu și dezvoltând programe pentru a informa femeile cu privire la consecințele fenomenului și a le oferi instrumente care să le permită conceperea unor strategii de finanțare a pensiilor care să fie sustenabile și adaptate nevoilor lor specifice, precum și despre accesul femeilor la pensiile din pilonul al doilea și al treilea, în special în sectoarele feminizate unde participarea la acești piloni poate fi redusă; invită Comisia și statele membre să conștientizeze și mai mult publicul în legătură cu egalitatea de remunerare și decalajul de pensii, precum și cu discriminarea directă și indirectă a femeilor la locul de muncă;

9.  reafirmă că, pentru a compara la nivelul UE noțiuni precum disparitatea salarială de gen, decalajul de pensii dintre bărbați și femei este nevoie de definiții clare și armonizate;

10.  invită statele membre și instituțiile Uniunii să promoveze studiile cu privire la efectele decalajelor de gen asupra pensiilor femeilor și asupra independenței lor financiare, luând în considerare aspecte precum îmbătrânirea populației, diferențele de gen în ceea ce privește starea de sănătate și speranța de viață, evoluția structurilor familiale și creșterea numărului de locuințe unipersonale, precum și diferitele situații personale ale femeilor; solicită, totodată, ca statele membre să elaboreze posibile strategii pentru a pune capăt decalajului de pensii dintre bărbați și femei;

11.  invită statele membre să efectueze plățile compensatorii și plățile aferente încheierii activității imediat după începerea perioadei de pensie, pentru a evita situațiile de dificultate economică, a reduce sarcinile ulterioare în ceea ce privește plățile anticipate ale creditelor și pentru a reduce dependența femeilor de bărbați;

Reducerea inegalităților în ceea ce privește capacitățile de contribuție la regimul de pensii

12.  solicită Comisiei Europene și statelor membre să garanteze o implementare adecvată a legislației europene împotriva discriminărilor dintre bărbați și femei și monitorizarea sistematică a progresului acesteia, cu inițierea procedurilor de constatare a neîndeplinirii în cazul nerespectării obligațiilor și posibila revizuire a acestora pentru a putea asigura egalitatea între bărbați și femei în privința capacităților de contribuție la pensie;

13.  condamnă cu fermitate decalajele de gen în remunerare și componenta lor „inexplicabilă” ce rezultă din discriminarea la locul de muncă și își reiterează apelul pentru revizuirea Directivei 2006/54/CE, care a fost transpusă clar și suficient numai în două state membre, pentru a se asigura o egalitate de gen mai mare în materie de angajare și de remunerare, aplicând principiul egalității de remunerare între femei și bărbați, pentru muncă egală garantat prin tratat de la crearea CEE;

14.  îndeamnă statele membre, angajatorii și sindicatele să elaboreze și să implementeze instrumente utile și specifice de evaluare a locului de muncă pentru a facilita determinarea activității cu valoare egală și a asigura astfel plata egală între femei și bărbați și, prin urmare, pe viitor, pensii egale; încurajează societățile să realizeze audituri anuale privind egalitatea de remunerare, să publice datele cu cea mai mare transparență și să reducă diferența de gen în remunerare;

15.  invită Comisia și statele membre să sprijine combaterea segregării orizontale și verticale pe piața muncii, eliminând inegalitățile de gen și discriminarea pe motive de gen la încadrarea în muncă și încurajând, în special prin educație și prin campanii de conștientizare, fetele și femeile să se orienteze spre studii, meserii și cariere în sectoare cu potențial de inovare și de creștere, care sunt în prezent dominate de bărbați, ca urmare a unor stereotipuri persistente;

16.  invită Comisia și statele membre să le ofere femeilor mai multe stimulente pentru a lucra mai mult timp și cu pauze mai mici, pentru a fi mai independente economic, atât în prezent, cât și în viitor;

17.  reamintește că este important, în contextul creșterii transferului responsabilității regimurilor de pensii către regimuri de finanțare personală, să se asigure că accesul la serviciile financiare acoperite de Directiva 2004/113/CE este nediscriminatoriu și bazat pe criterii actuariale unisex; constată că aplicarea regulii unisex va contribui la reducerea decalajului de gen dintre pensii; invită statele membre și Comisia să crească gradul de transparență, de acces la informații și de certitudine pentru membrii și beneficiarii sistemelor de pensii ocupaționale, ținând seama de principiile UE privind nediscriminarea și egalitatea de gen;

18.  remarcă faptul că sistemele de pensii de serviciu pentru limită de vârstă sunt din ce în ce mai mult gestionate în conformitate cu principiile asigurărilor, iar acest lucru ar putea conduce numeroase disparități în protecția socială(16); subliniază că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit clar că sistemele de pensii de serviciu trebuie considerate remunerație și că, prin urmare, acestora li se aplică, de asemenea, principiul egalității de tratament;

19.  invită statele membre să acorde o atenție specială femeilor migrante care adesea nu dobândesc drepturi de pensii în țara lor de origine și sunt lipsite, așadar, de independență economică, mai ales în caz de divorț;

Reducerea inegalităților de gen în cariera profesională

20.  invită Comisia să își îndeplinească rapid angajamentele pe care le-a asumat în cadrul foii de parcurs, dar și în cadrul angajamentului strategic, pentru a permite tuturor să realizeze un echilibru mai bun între viața profesională și cea privată, inclusiv pentru părinții care lucrează, și să prezinte un pachet ambițios și cuprinzător de măsuri legislative și nelegislative în cadrul programului său de lucru pentru 2017;

21.  îndeamnă statele membre să respecte și să aplice legislația privind drepturile referitoare la maternitate, astfel încât femeile să nu fie dezavantajate la pensie pentru că au devenit mame în timpul perioadei active;

22.  invită statele membre să aibă în vedere posibilitatea ca angajații să poată negocia acorduri voluntare flexibile de muncă, inclusiv „munca inteligentă”, în conformitate cu practicile naționale și independent de vârsta copiilor sau situația familială, permițând astfel femeilor și bărbaților un echilibru mai bun între viața profesională și viața personală, astfel încât să nu fie nevoiți să-l favorizeze pe celălalt părinte când își asumă responsabilități de îngrijire;

23.  încurajează statele membre să introducă „credite de îngrijire” în beneficiul femeilor, dar și al bărbaților, pe baza schimbului de bune practici, pentru a compensa întreruperile de carieră pentru îngrijirea informală a unui membru al familiei și perioade oficiale de concediu de îngrijire, cum ar fi concediul de maternitate, paternitate și de îngrijire a copilului, precum și să le valorifice echitabil la calculul drepturilor de pensie; consideră că aceste „credite de îngrijire” trebuie acordate pentru o perioadă de timp determinată scurtă, pentru a nu adânci și mai mult stereotipurile și inegalitățile;

24.  invită statele membre să elaboreze strategii pentru recunoașterea importanței îngrijirii neoficiale a membrilor familiei și a altor persoane dependente, precum și a muncii voluntare și a împărțirii lor echitabile între femei și bărbați, lipsa acestora reprezentând o cauză potențială pentru întreruperea carierei și pentru munca precară în cazul femeilor, ceea ce le periclitează drepturile lor de pensie; în acest context, subliniază importanța stimulentelor pentru bărbați de a-și folosi concediul pentru creșterea copilului și concediul de paternitate;

25.  solicită statelor membre ca angajații care se întorc la lucru după concediul de maternitate sau parental să își poată relua fostul loc de muncă în aceleași condiții;

26.  reamintește că echilibrul dintre viața personală și cea profesională nu se poate atinge decât dacă există structuri locale, de calitate, accesibile și la prețuri convenabile, pentru îngrijirea copiilor, a persoanelor în vârstă și a altor persoane dependente, și cu încurajarea împărțirii egale a responsabilităților, costurilor și îngrijirilor; invită statele membre să mărească investițiile în servicii pentru copii, subliniază necesitatea existenței unor structuri de îngrijire a copiilor în zonele rurale și îndeamnă Comisia să sprijine statele membre, inclusiv prin furnizarea fondurilor UE disponibile, pentru a crea astfel de structuri într-o formă care să fie accesibilă tuturor; invită statele membre nu numai să îndeplinească obiectivele de la Barcelona cât de curând posibil și nu mai târziu de 2020, ci și să definească obiective specifice similare pentru servicii pe termen lung, oferind totodată familiilor opțiunea de a alege modelul preferat de creștere a copiilor; felicită statele membre care au realizat deja cele două seturi de obiective specifice;

Efectele sistemelor de pensii asupra decalajului de pensii

27.  invită statele membre să evalueze, pe baza unor date fiabile și comparabile, efectele sistemelor lor de pensii asupra decalajului de pensii și a factorilor care stau la baza acestuia, pentru a combate discriminarea și a crea transparență în sistemele de pensii ale statelor membre ale UE;

28.  subliniază că sustenabilitatea sistemelor de pensii trebuie să țină seama de provocările ridicate de schimbările demografice, de îmbătrânirea populației, de rata natalității, precum și de raportul dintre numărul persoanelor active economic și numărul persoanelor aflate la vârsta de pensie; reamintește că situația celor aflați la vârsta de pensie este strâns legată de numărul de ani de activitate și de contribuțiile plătite;

29.  invită statele membre ca, pentru a asigura o securitate socială durabilă, dată fiind speranța de viață în creștere din UE, să opereze urgent modificările structurale necesare ale sistemelor de pensii;

30.  invită Comisia s și statele membre să studieze atent modul în care decalajul de pensii ar putea fi afectat de evoluția sistemelor obligatorii de pensii de stat către mecanismele mai flexibile din cadrul sistemelor ocupaționale și private de contribuții la pensii, în ceea ce privește calcularea duratei de contribuție la regimul de pensii și ieșirea progresivă de pe piața muncii;

31.  subliniază că tranziția către un sistem de pensii cu mai mulți piloni generează și mai multe inegalități de gen în materie de pensii(17); insistă asupra faptului că primul dintre cei trei piloni trebuie să rămână în centrul sistemelor de pensii ale statelor membre și trebuie promovat și facilitat în scopul eliminării inegalităților la pensie, în special a celor de gen; insistă, de asemenea, asupra faptului că sistemele de pensii private ar trebui să rămână o opțiune voluntară; remarcă faptul că decalajul de gen la pensie este cel mai mic în primul pilon de pensii și că sistemele din acest pilon s-au dovedit a fi cele mai favorabile incluziunii, cele mai echitabile în ceea ce privește redistribuirea și chiar cea mai eficientă modalitate din punctul de vedere al costurilor pentru combaterea sărăciei la bătrânețe; invită Comisia și statele membre să consolideze sistemele publice de pensii față de alte sisteme care ar putea agrava decalajul de pensii dintre bărbați și femei;

32.  invită statele membre să elimine din sistemele lor de pensii și din reformele adoptate elementele care agravează dezechilibrele de pensii (în special dezechilibrele de gen precum actualul decalaj dintre pensii), ținând seama de impactul de gen al oricărei reforme viitoare a pensiilor, precum și să aplice măsuri de eradicare a acestei discriminări; subliniază că orice modificare de politică privind pensiile ar trebui măsurată în raport cu impactul acesteia asupra disparităților de gen, cu o analiză specifică de comparare a impactului modificărilor propuse asupra femeilor și a bărbaților, și că acest lucru ar trebui să fie o caracteristică a proceselor de planificare, elaborare, implementare și evaluare a politicii publice;

33.  invită Comisia să încurajeze schimburile de bune practici pentru a identifica atât mecanismele corective cele mai eficiente, cât și cele care ar putea contribui la lupta împotriva factorilor care favorizează decalajul de pensii;

34.  invită Comisia și statele membre să introducă tarife de viață unisex în sistemele de pensii și de contribuții, ca recunoaștere a activității de îngrijire, precum și pentru beneficiile derivate, astfel încât femeile să poată primi pensii egale pentru contribuții egale, chiar dacă se așteaptă ca femeile să trăiască mai mult decât bărbații, precum și să se asigure că speranța de viață pentru femei nu este folosită drept pretext pentru discriminare, mai exact în ceea ce privește calcularea pensiilor;

35.  subliniază rolul important pe care pensiile de urmaș îl au în protejarea multor femei în vârstă de riscul de sărăcie și de excluziune socială cu care se confruntă care sete mai ridicat comparativ cu bărbații în vârstă; solicită statelor membre să reformeze, dacă este necesar, sistemele de pensii de urmaș, astfel încât să nu fie penalizate femeile necăsătorite; invită statele membre ca, cu sprijinul Comisiei, să studieze, ținând seama de ratele ridicate de divorț și de numărul mare al cuplurilor necăsătorite, efectele diferitelor sisteme care asigură pensii de urmaș asupra sărăciei în rândul cuplurilor necăsătorite și a excluziunii sociale a femeilor în vârstă și să ia în considerare posibilitatea furnizării de instrumente juridice pentru asigurarea unor drepturi de pensie partajate în caz de divorț;

36.  subliniază că orice persoană are dreptul la o pensie de stat accesibilă tuturor și amintește articolul 25 din Carta drepturilor fundamentale a UE, în care este consacrat dreptul persoanelor vârstnice de a avea o viață demnă și independentă, precum și articolul 34 din Cartă, în care se recunoaște dreptul de a avea acces la prestațiile de securitate socială și la serviciile sociale care garantează protecție în situații precum maternitatea, boala, accidentele de muncă, dizabilitatea, nevoia de îngrijiri pe termen lung sau vârsta înaintată, precum și în cazul pierderii locului de muncă; subliniază importanța sistemelor publice de securitate socială finanțate prin contribuții ca o componentă importantă a asigurării unei pensii adecvate;

37.  reamintește că un venit decent la pensie este esențial pentru a combate sărăcia în rândul oamenilor în vârstă; solicită statelor membre să se asigure că lucrătorii cu fracțiune de normă, lucrătorii care se confruntă cu discontinuități în activitatea profesională, soțiile/soții care oferă asistență și lucrătorii cu întreruperi în carieră sau cu perioade în care au fost lucrate mai puține ore au drept de acces la o pensie decentă, fără nicio formă de discriminare;

38.  cere statelor membre să îndepărteze obstacolele care împiedică accesul la o pensie adecvată - precum creșterea numărului minim de ani de plată a contribuțiilor necesari pentru a putea beneficia de drepturi de pensie sau asocierea drepturilor de pensie cu contribuțiile făcute pe tot parcursul vieții - cu care se confruntă persoanele care și-au întrerupt carierele (majoritatea fiind femei);

39.  invită statele membre ca, atunci când condițiile pentru pensia prevăzută de lege nu sunt îndeplinite, să asigure o pensie de stat minimă adecvată, independentă de vechimea în muncă a beneficiarului, și să asigure că, la calcularea drepturilor de pensie ale acestor persoane, sunt luate în considerare concediile oficiale pentru îngrijirea membrilor de familie; subliniază că este important ca drepturile de pensie și prestațiile sociale să evolueze de la statutul de drept derivat la statutul de drept individual, pentru a evita situațiile de dependență în interiorul familiei; îndeamnă statele membre să înlocuiască modelele unitare gospodărești și drepturile de securitate socială corespunzătoare, astfel încât să asigure garantarea drepturilor individuale și să contracareze statutul de dependență de parteneri sau de stat; subliniază, însă, că raportul dintre pensia de stat minimă și pensia medie care rezultă în urma vieții profesionale trebuie să fie adecvat; invită Comisia să facă o analiză substanțială a celor mai bune practici pentru a asista statele membre în calcularea unor astfel de pensii minime;

40.  își exprimă profunda îngrijorare că înghețările și reducerile pensiilor din anumite state membre îi afectează cel mai mult pe cei cu cariere mai scurte sau întrerupte sau pe cei cu salarii mai mici; regretă faptul că, de cele mai multe ori, persoanele afectate sunt femeile; subliniază că aceste măsuri au condus la o discriminare indirectă în ceea ce privește dreptul la securitate socială; solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că atât bărbații, cât și femeile au șansa de a realiza perioade de contribuție integrale și, de asemenea, să asigure tuturor dreptul la pensie integrală, în vederea eliminării decalajului de pensii prin combaterea discriminării de gen în ocuparea forței de muncă, prin adaptarea educației și a planificării carierei, prin îmbunătățirea echilibrului dintre viața profesională și viața privată și prin creșterea investițiilor în îngrijirea copiilor și a persoanelor în vârstă; consideră, de asemenea, relevante următoarele măsuri: elaborarea de reglementări temeinice privind sănătatea și siguranța la locul de muncă care să țină seama de riscurile profesionale de gen, precum și de riscurile psihosociale, investițiile în serviciile publice de ocupare a forței de muncă care să poată orienta femeile de toate vârstele în căutarea unui loc de muncă și introducerea unor norme flexibile pentru tranziția de la un loc de muncă la pensie;

41.  reamintește că, în Comentariul general nr. 16 (2005) privind egalitatea de drepturi între bărbați și femei în ceea ce privește drepturile economice, sociale și culturale, Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale a semnalat faptul că articolul 3, în raport cu articolul 9, din PIDESC impune, printre altele, ca vârsta de pensionare obligatorie să fie aceeași pentru bărbați și femei și să se garanteze faptul că femeile primesc aceleași prestații din planurile de pensii, atât publice, cât și private;

42.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)

11 august 2005, E/C.12/2005.

(2)

4 februarie 2008, E/C.12/GC/19.

(3)

XX-3/def/GRC/4/1/EN.

(4)

JO L 6, 10.1.1979, p. 24.

(5)

JO L 303, 2.12.2000, p. 16.

(6)

JO L 373, 21.12.2004, p. 37.

(7)

JO L 204, 26.7.2006, p. 23.

(8)

JO C 51 E, 22.2.2013, p. 9.

(9)

JO C 131 E, 8.5.2013, p. 60.

(10)

JO C 264 E, 13.9.2013, p. 75.

(11)

Texte adoptate, P7_TA(2013)0073.

(12)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0050.

(13)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0218.

(14)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0351.

(15)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0338.

(16)

http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/files/conference_sept_2011/dgjustice_oldagepensionspublication3march2011_en.pdf.

(17)

Parlamentul European, Departamentul tematic C, Drepturile cetățenilor și afaceri constituționale (Ludovici: 2016): „Decalajul de pensii dintre femei și bărbați: diferențe între mame și femeile fără copii”, http://www.europarl.europa.eu/committees/ro/supporting-analyses-search.html.


EXPUNERE DE MOTIVE

Decalajul de pensii dintre bărbați și femei („Gender gap in pensions” - GGP) este una dintre multiplele fațete pe care le îmbracă inegalitățile dintre femei și bărbați. Acest decalaj, definit ca fiind diferența dintre remunerația medie obținută (înainte de perceperea impozitelor și taxelor) de femei ca pensie în raport cu cea primită de bărbați, era în 2012 de 38 % pentru grupa de vârstă de cel puțin 65 de ani, ceea ce este inacceptabil.

Miza o reprezintă obținerea unei egalități reale între femei și bărbați, dar și prevenirea situațiilor de sărăcie și vulnerabilitate, care sunt mai susceptibile să afecteze femeile cu pensii mici.

Raportoarea consideră, prin urmare, că, pentru a lupta împotriva GGP, este necesară o strategie globală și generalizată, pentru că acesta este influențat de diverse variabile. Deși impactul acestor variabile diverse asupra rezultatului final nu poate fi cuantificat direct în prezent, în lipsa unor date precise și fiabile, putem estima în mod rezonabil că GGP este rezultatul unei serii de inegalități survenite de-a lungul vieții și al parcursului profesional al femeilor.

În UE continuă să existe diferențe de remunerare între bărbați și femei, acestea ridicându-se la 16,3 % în 2014, ca urmare, în special, a unor fenomene de discriminare, de segregare și de întrerupere a parcursului profesional. Situația socială, starea civilă și/sau familială a pensionarelor influențează de asemenea GGP, văduvele fiind într-o poziție mai fragilă în această privință. În plus, GGP se corelează pozitiv cu numărul de copii: întrucât femeile joacă un rol preponderent în educație copiilor în familie, ele sunt supuse unor întreruperi repetate ale carierei și sunt constrânse adesea să opteze pentru munca cu fracțiune de normă. De exemplu, femeile cu o carieră profesională mai scurtă de 14 ani sunt victime ale unui GGP de două ori mai mare (64 %) decât cel cu care se confruntă femeile creditate cu o carieră mai lungă (32 %). Toate aceste elemente influențează de manieră negativă pensiile femeilor; este necesară, prin urmare, combaterea acestor factori.

Raportoarea prevede, prin urmare, elaborarea unei serii de recomandări, cu o atenție specială acordată respectării repartizării competențelor între Uniune și statele sale membre, în cadrul aplicării principiului subsidiarității. Ea încurajează, de manieră generală, cooperarea și schimburile de bune practici între statele membre.

Măsurare și conștientizare pentru a combate mai eficient GGP

Mai întâi, pare a fi esențial să se dezvolte instrumente statistice care să permită diferențierea factorilor care conduc la creșterea GGP. Trebuie depus un efort real pentru înțelegerea cât mai clară a acestui fenomen. Aceste instrumente vor permite diferiților actori, începând cu Comisia Europeană, să înțeleagă mai bine această problematică, iar statele membre vor putea include aceste date în politicile lor sociale și vor putea sensibiliza actorii decizionali competenți în domeniu.

Reducerea inegalităților dintre capacitățile contributive

Într-o primă fază, acțiunea trebuie să se orienteze spre capacitățile contributive. Deoarece marea majoritate a regimurilor de pensii se bazează pe acumularea de drepturi și venituri dobândite de-a lungul carierei, inegalitățile din acest domeniu sunt susceptibile să se reflecte la nivelul cuantumului pensiei.

Din acest punct de vedere, raportoarea amintește că există deja numeroase instrumente legislative și că ar fi de dorit să se asigure o aplicare efectivă a acestora, prin identificarea lacunelor din dispozițiile existente de punere în aplicare și, eventual, prin evoluții ale reglementărilor din aceste domenii.

Reducerea inegalităților de parcurs profesional dintre bărbați și femei

De asemenea, ar fi de dorit ca parcursul profesional al femeilor să fie mai puțin afectat de dificultățile cu care acestea se confruntă din cauza nivelului disproporționat de muncă și responsabilitate care le revine în cadrul familiei...

Astfel, în concordanță cu rezoluția adoptată la 13 septembrie 2016 referitoare la crearea unor condiții pe piața forței de muncă favorabile echilibrului dintre viața profesională și cea privată, raportoarea invită Comisia să își îndeplinească angajamentele în conformitate cu foaia de parcurs și angajamentul strategic.

Efectele sistemelor de pensii asupra GGP

Raportoarea dorește, de asemenea, să invite statele membre să măsoare repercusiunile modului de organizare a regimurilor lor de pensie asupra GGP și să instituie mecanisme pentru corectarea inegalităților care ar putea apărea în GGP, în special în beneficiul persoanelor celor mai vulnerabile.

În fine, raportoarea invită Comisia să studieze efectul asupra GGP al unei evoluții a sistemelor de pensii către mecanisme mai flexibile de contribuție și de instituire a drepturilor și veniturilor din pensii, atât în ceea ce privește calcularea duratei de contribuție la regimul de pensii, cât și în ceea ce privește o ieșire progresivă de pe piața muncii;


OPINIE MINORITARĂ

depusă în conformitate cu articolul 52a alineatul (4) din Regulamentul de procedură

Beatrix von Storch

Guvernanța socială a valorilor și normelor și imixtiunea UE în probleme fundamentale ale vieții de familie se perpetuează prin acest raport. Însă UE nu deține competențe legate de politica națională în domeniul pensiilor. Acest lucru este menționat chiar și la considerente.

Din nou Parlamentul luptă cu morile de vânt. Nu există indicatori general valabili pentru „disparitatea de gen în ceea ce privește pensiile”. Și acest lucru este menționat în raport.

UE le refuză mamelor și taților dreptul la alegere. UE urmărește doar punerea în aplicare a obiectivelor de la Barcelona privind implicarea statului în creșterea copiilor. UE nu permite în mod conștient libertatea de alegere familiilor care preferă un alt model de creștere a copiilor.

Familia este o sursă a coeziunii sociale și este recunoscută ca element de bază al întregii societăți. Însă femeile și mamele, precum și bărbații și tații, care lucrează și pentru viitorul societății prin creșterea și îngrijirea copiilor lor, nu au parte de recunoaștere.

Ceea ce este scandalos nu este o eventuală diferență de remunerare sau o „disparitate de gen în ceea ce privește pensiile”, ci nerecunoașterea activităților casnice, de creștere a copiilor, de îngrijire și din gospodărie întreprinse în mod egal de femei și bărbați, precum și lipsa unor oportunități de a concilia viața profesională cu cea de familie și de a alege liber între cele două, ceea ce afectează în egală măsură femeile și bărbații. Aceste aspecte trebuie să fie reglementate de partenerii sociali din statele membre.


AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (9.12.2016)

destinat Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

referitor la necesitatea unei strategii a Uniunii Europene pentru a eradica și a preveni decalajul de pensii dintre bărbați și femei

(2016/2061(INI))

Raportoare pentru aviz(*): Tania González Peñas

(*)  Procedura comisiilor asociate - articolul 54 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

–  având în vedere articolele 22 și 25 din Declarația universală a drepturilor omului,

–  având în vedere Observația generală nr. 16 a Comitetului ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale (CDESC) referitoare la egalitatea de drepturi între bărbați și femei în ceea ce privește drepturile economice, sociale și culturale [articolul 3 din Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale (PIDESC)], 11 august 2005, E/C.12/2005/, și Observația generală nr. 19 a CDESC referitoare la dreptul la securitate socială (articolul 9 din PIDESC), 4 februarie 2008, E/C.12/GC/19,

–  având în vedere articolul 4 alineatele (2) și (3) și articolele 12, 20 și 23 din Carta socială europeană,

–  având în vedere Concluziile Comitetului european pentru drepturile sociale din 5 decembrie 2014 (XX-3/def/GRC/4/1/EN),

–  având în vedere articolul 2 și articolul 3 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE), în care este consacrat principiul fundamental al egalității între femei și bărbați,

–  având în vedere articolul 8 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) și articolul 23 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în care este consacrat principiul egalității între femei și bărbați,

–  având în vedere articolele 151 și 153 din TFUE,

–  având în vedere concluziile adoptate de Consiliul Ocuparea Forței de Muncă, Politică Socială, Sănătate și Consumatori (Consiliul EPSCO) în iunie 2015, intitulate „Oportunități egale pentru femei și bărbați în ceea ce privește veniturile: eliminarea disparității de gen în ceea ce privește pensiile”,

–  având în vedere articolul 34 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Pactul european pentru egalitatea de șanse între femei și bărbați (2011-2020) adoptat de Consiliu la 7 martie 2011,

–  având în vedere „Angajamentul strategic pentru egalitatea de gen 2016-2019”, în special obiectivul 3.2,

–  având în vedere studiul său intitulat „Disparitatea de gen în ceea ce privește pensiile: diferențe între mame și femeile fără copii” (2016) și studiul Comisiei intitulat „Disparitatea de gen în ceea ce privește pensiile în UE” (2013),

–  având în vedere articolele 3 și 9 din PIDESC,

A.  întrucât decalajul de pensii dintre femei și bărbați în UE a fost estimat la 39 % în 2014, variind considerabil între diferitele state membre, de la 3,7 % în Estonia până la 48,8 % în Cipru; întrucât procentajul femeilor vârstnice aflate în pericol de sărăcie și de excluziune socială a fost de 20,2 % în 2014, comparativ cu 14,6 % în rândul bărbaților, și întrucât, până în 2050, proporția persoanelor cu vârsta de peste 75 de ani aflate în pericol de sărăcie ar putea ajunge la 30 % în majoritatea statelor membre; întrucât, în 2015, femeile continuau să câștige, în medie, cu 16 % mai puțin pe oră decât bărbații pentru aceeași activitate; întrucât disparitățile de gen în materie de remunerare duc adesea la primirea unor pensii mai mici de către femei comparativ cu bărbații și la o mai mare probabilitate ca femeile să fie afectate de sărăcie după pensionare; întrucât familiile monoparentale sunt, în mod special, vulnerabile deoarece reprezintă 10 % din totalul familiilor care au în grijă minori, iar 50 % dintre acestea sunt expuse riscului de sărăcie și de excluziune socială, acest procent fiind de două ori mai mare decât cel al populației totale expuse acestui risc;

B.  întrucât există divergențe semnificative între statele membre în ceea ce privește procentajul populației care primește pensie pentru limită de vârstă, acesta fiind de 11 % în Cipru și de 25 % în Belgia în anul 2012, și întrucât, cu toate acestea, în țări precum Spania, Irlanda sau Malta, doar 10 % sau un procentaj mai mic de femei primesc pensie pentru limită de vârstă;

C.  întrucât reducerile și înghețarea pensiilor cresc riscul de sărăcie la bătrânețe, în special în rândul femeilor; întrucât procentajul femeilor vârstnice aflate în pericol de sărăcie și de excluziune socială a fost de 20,2 % în 2014, comparativ cu 14,6 % în rândul bărbaților, și întrucât, până în 2050, proporția persoanelor cu vârsta de peste 75 de ani aflate în pericol de sărăcie ar putea ajunge la 30 % în majoritatea statelor membre;

D.  întrucât persoanele cu vârsta de peste 65 de ani dispun de venituri echivalente cu aproximativ 94 % din venitul mediu al întregii populații; întrucât, cu toate acestea, aproximativ 22 % dintre femeile cu vârsta de peste 65 de ani se situează sub pragul de sărăcie;

E.  întrucât, în prezent, accesul la o pensie decentă este condiționat de mai mulți factori, cum ar fi, printre altele, veniturile pe tot parcursul vieții, tipul contractului de muncă, natura temporară a încadrării în muncă, segregarea pieței muncii, participarea și accesul la piața muncii, întreruperile în carieră pentru a oferi îngrijire și speranța de viață, și întrucât acești factori afectează mai mult femeile decât bărbații;

F.  întrucât pensiile pentru limită de vârstă legate mai degrabă de drepturi individuale decât de drepturi derivate ar putea contribui la garantarea independenței economice a tuturor indivizilor, la reducerea stimulentelor cu efect de descurajare a participării la munca oficială și la reducerea la minimum a stereotipurilor de gen;

G.  întrucât introducerea, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, a unor contribuții pentru pensie ca recunoaștere a activității de îngrijire a copiilor sau a altor membri de familie ar putea ajuta la împiedicarea efectelor negative pe care le are asupra pensiei întreruperea carierei din motive de îngrijire, de formare sau de șomaj și întrucât este de dorit ca toate statele membre să își consolideze sau îmbunătățească sistemele de cotizare în acest sens;

H.  întrucât cotizarea pentru pensie în cazul tuturor formelor de muncă ar putea ajuta toți lucrătorii, de la cei salariați la cel independenți;

I.  întrucât pensiile minime universale, acordate în funcție de reședință sau forfetare indexate raportat la salarii par să fie în mod special favorabile egalității de gen, deoarece pensia de bază integrală este plătită indiferent de statutul profesional anterior și de condițiile familiale;

J.  întrucât multe persoane cu contracte de muncă cu timp parțial, în majoritate femei (32 %, comparativ cu 8,2 % dintre bărbați), se pot afla în această situație în mod involuntar sau din motive de conciliere a vieții profesionale cu viața de familie și cu responsabilitățile de îngrijire și întrucât, în multe cazuri, acest fapt are drept rezultat o pensie mai mică;

K.   întrucât locurile de muncă precare și segregarea pieței muncii sunt obstacole în calea atingerii obiectivului egalității și solidarității sociale la bătrânețe;

L.  întrucât ratele ridicate ale șomajului au condamnat multe familii la a depinde de un singur venit în familie, acesta fiind adesea pensia pentru limită de vârstă a persoanelor vârstnice, în principal a bunicilor de sex feminin, ca unic mijloc de subzistență pentru trei generații;

M.  întrucât politicile care vizează creșterea ratelor de ocupare a forței de muncă de calitate în rândul grupurilor cu rate mai ridicate ale șomajului, precum femeile, tinerii, persoanele cu handicap, persoanele cu vârsta de peste 55 de ani, șomerii de lungă durată sau persoanele imigrante, ar contribui la menținerea sustenabilității sistemului de pensii și la diminuarea ratei dependenței de sistemele publice;

N.  întrucât responsabilitatea individuală în creștere pentru deciziile de economisire care implică diferite riscuri înseamnă, de asemenea, că persoanele trebuie să fie clar informate cu privire la opțiunile disponibile și la riscurile asociate; întrucât criza a demonstrat că fondurile de pensii private depind de evoluția piețelor financiare, ceea ce, în multe cazuri, pune în pericol pensiile persoanelor vârstnice, uneori insuficient informate cu privire la implicațiile contractării respectivelor fonduri; întrucât, atât femeile, cât și bărbații, dar, în mod special, femeile trebuie susținute în vederea îmbunătățirii, în mod gratuit, a nivelului lor de alfabetizare financiară, pentru a putea lua decizii în cunoștință de cauză într-o chestiune tot mai complexă;

O.  întrucât reformele sistemelor de pensii cuprinse în Cartea albă a pensiilor a Comisiei Europene, din 2012, nu sunt însoțite de evaluări ex-ante și ex-post ale impactului de gen cu privire la pensii; întrucât acest fapt demonstrează lacune ale politicii Uniunii în aplicarea efectivă a principiului egalității de șanse între femei și bărbați în toate domeniile;

P.  întrucât sindicatele și negocierile colective pot avea un rol esențial în asigurarea protecției drepturilor persoanelor în vârstă;

Q.  întrucât investiții mai mari în sectorul asistenței medicale publice universale, o rețea publică de servicii sociale și infrastructuri care să permită o bună îngrijire a persoanelor aflate în întreținere ar contribui la asigurarea dreptului cetățenilor la o bătrânețe demnă;

R.  întrucât la articolul 4 primul paragraf din Carta socială europeană, privind dreptul la salarizare echitabilă, se prevede că „[î]n vederea asigurării exercitării efective a dreptului la o salarizare echitabilă, părțile se angajează: să recunoască dreptul lucrătorilor la o salarizare suficientă care să le asigure acestora, precum și familiilor acestora, un nivel de trai decent”; întrucât, în Concluziile din 5 decembrie 2014 (XX-3/def/GRC/4/1/EN), Comitetul european pentru drepturile sociale a afirmat că „în vederea asigurării unui trai decent în sensul articolului 4 alineatul (1) din Carta din 1961, remunerația trebuie să depășească pragul minim, stabilit la 60 % din salariul mediu net”;

S.  întrucât articolul 151 din TFUE recunoaște că UE are ca obiectiv realizarea unei protecții sociale adecvate; întrucât, prin urmare, UE ar trebui să sprijine statele prin recomandări care să urmărească îmbunătățirea protecției persoanelor vârstnice care, datorită vârstei sau a situației personale, au dreptul de a primi o pensie;

T.  întrucât reformele recente ale sistemelor de pensii din statele membre au mărit vârsta de pensionare, au redus nivelurile de indexare pentru actualizarea pensiilor, au impus condiții de afiliere mai stricte, crescând, de exemplu, durata și continuitatea perioadelor de cotizare necesare pentru a avea dreptul la prestații și au promovat rolul sistemelor de pensii private, contribuind astfel la creșterea diferenței dintre pensiile bărbaților și cele ale femeilor;

U.  întrucât disparitățile de gen specifice în materie de ocupare a forței de muncă, remunerare și pensii, suprareprezentarea femeilor în locuri de muncă precare(1) și munca involuntară cu fracțiune de normă și întreruperea carierei de către femei pentru a avea grijă de copii sau de alte persoane aflate în întreținere contribuie la situația în care femeile sunt în mod deosebit afectate de sărăcie sau se confruntă cu riscul de sărăcie;

V.  întrucât Uniunea Europeană are, în primul rând, o competență de sprijinire în domeniul sistemelor de pensii, mai ales în temeiul articolului 153 din TFUE,

1.  subliniază că egalitatea de gen trebuie asigurată în toate domeniile; subliniază că creșterea nivelului de ocupare a forței de muncă în rândul femeilor este o condiție-cheie pentru eliminarea decalajului de pensii dintre bărbați și femei, care rezultă din dezavantajele acumulate cu care se confruntă femeile pe piața forței de muncă pe tot parcursul vieții lor; recunoaște, de asemenea, în această privință, că cheia prevenirii și atenuării decalajului de pensii dintre bărbați și femei constă în accesul femeilor pe piața forței de muncă, cu locuri de muncă de calitate, sprijinirea evoluției în carieră, un echilibru îmbunătățit între viața profesională și cea privată, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, precum și abordarea segregării de gen în sectorul educației și al ocupării forței de muncă; constată, în plus, că, în prezent, pe piața muncii intră tot mai multe femei tinere, care sunt mai bine instruite;

2.  atrage atenția asupra rolului important jucat de partenerii sociali în dezbaterea chestiunilor legate de salariul minim, respectându-se astfel principiul subsidiarității; subliniază rolul important al sindicatelor și al acordurilor colective pentru ca persoanele vârstnice să aibă acces la pensii de stat în conformitate cu principiile solidarității dintre generații și egalității între femei și bărbați; semnalează că este important să se țină seama în mod corespunzător de partenerii sociali atunci când se adoptă decizii politice care modifică aspecte juridice semnificative ale condițiilor de eligibilitate pentru dreptul la pensie; invită UE și statele membre ca, în cooperare cu partenerii sociali și cu organizațiile pentru egalitatea de gen, să creeze și să aplice politici în vederea eliminării disparităților de gen în materie de remunerare; recomandă statelor membre să ia în considerare realizarea în mod regulat a unor analize comparative ale salariilor, ca o completare a acestor eforturi;

3.  regretă că decalajul de pensii dintre bărbați și femei în UE este de 39 %, adică mai mult decât dublul disparității de gen în materie de remunerare (de 16 %), ceea ce reflectă impactul și consecințele de-a lungul întregii vieți ale inegalității de pe piața forței de muncă asupra drepturilor femeilor, precum și diferențele în ceea ce privește evoluțiile din carieră și responsabilitățile de îngrijire; reamintește că, în conformitate cu articolul 157 din TFUE „fiecare stat membru asigură aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare” și că aplicarea și promovarea acestui principiu sunt fundamentale pentru reducerea decalajelor de remunerare și de pensie dintre bărbați și femei și pentru eliminarea riscului de sărăcie; invită statele membre și Comisia să ia măsuri în vederea combaterii tuturor formelor de discriminare multiplă pe motive de gen, să asigure aplicarea principiului nediscriminării și egalității pe piața forței de muncă și în ceea ce privește accesul la locuri de muncă și, în special, să adopte măsuri de protecție socială pentru a asigura că remunerarea și prestațiile sociale acordate femeilor, inclusiv pensiile, respectă principiul egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare; solicită statelor membre să stabilească măsuri adecvate în vederea reducerii încălcărilor principiului remunerației egale a femeilor și bărbaților pentru aceeași muncă și pentru o muncă de valoare egală; consideră că egalitatea de gen, prin creșterea bunăstării economice și sociale, aduce beneficii nu numai femeilor, ci și societății în ansamblu;

4.  regretă faptul că, în multe state membre, nu există servicii de îngrijire a copiilor și servicii de îngrijire pe termen lung disponibile, accesibile financiar și de calitate, iar multe femei trebuie să își reducă timpul de lucru pentru a avea grijă de copii, de persoane cu handicap și de alte persoane aflate în întreținere; subliniază nevoia de a se asigura că femeile și bărbații beneficiază de câștiguri egale și de cariere egale prin eliminarea inegalităților de gen pentru munca plătită și neplătită, precum și necesitatea de a se promova împărțirea egală a responsabilităților, a costurilor și a îngrijirilor acordate; indică, în această privință, nevoia de a se asigura accesul universal la servicii (sociale) de interes general de calitate, precum și nevoia de propuneri specifice pentru o mai bună conciliere între viața profesională și cea privată;

5.  subliniază că decalajul de pensii dintre bărbați și femei este un fenomen complex, care depășește structurile sistemelor de pensii; subliniază că punerea în aplicare necorespunzătoare de către statele membre a obiectivelor de la Barcelona privind structurile de îngrijire a copilului reduce semnificativ oportunitățile femeilor de a-și realiza pe deplin potențialul profesional și conduce astfel la inegalități în materie de pensii; invită Comisia și statele membre să ia măsuri eficiente pentru îndeplinirea până în 2020 a obiectivelor de la Barcelona, să promoveze cadrul din 2014 privind calitatea educației și îngrijirii copiilor mici și să acționeze asupra cauzelor de bază ale decalajului de pensii dintre bărbați și femei, asigurându-le femeilor sprijin pentru a fi active pe piața forței de muncă, să investească mai mult în sisteme de îngrijire a copiilor, a vârstnicilor și a altor persoane aflate în întreținere care să fie convenabile financiar și accesibile și să includă perioadele de îngrijire în calcularea drepturilor de protecție socială;

6.  remarcă faptul că politicile privind pensiile ar trebui combinate cu politici adecvate privind munca și îmbătrânirea activă pentru a reduce disparitățile de gen în materie de remunerare și de pensii; subliniază, în această privință, poziția vulnerabilă a femeilor care aparțin minorităților rasiale, etnice, religioase și lingvistice ; subliniază importanța combaterii stereotipurilor de gen în ocuparea forței de muncă; solicită statelor membre să pună pe deplin în aplicare Directiva 2006/54/CE, adăugând cerința ca întreprinderile să elaboreze măsuri privind egalitatea de șanse dintre bărbați și femei pentru a evita discriminarea în ceea ce privește formarea și promovarea profesională a femeilor, inclusiv să întreprindă acțiuni privind eliminarea segregării, să dezvolte sisteme de remunerare și să ia măsuri pentru sprijinirea carierei femeilor; invită statele membre să pună în aplicare recomandările Comisiei privind transparența salariilor, descrierile și clasificarea locurilor de muncă neutre din punctul de vedere al genului, inversarea sarcinii probei când vine vorba de contestarea discriminării de gen la locul de muncă;

7.  regretă că parcursurile profesionale devin tot mai instabile și mai nesigure din cauza muncii temporare, a creșterii numărului contractelor involuntare pe perioade determinate, a slabei ocupări a forței de muncă și a șomajului; constată că femeile sunt mult mai adesea dezavantajate financiar comparativ cu bărbații, pentru că tind să aibă cariere întrerupte, precum și că femeile depun mai des eforturi pentru a strânge suficiente contribuții atât în sistemul de pensii privat, cât și în cel public, ca rezultat al participării mai reduse pe piața forței de muncă, al disparităților de remunerare, al întreruperilor carierei, al predominanței locurilor de muncă cu fracțiune de normă, al segregării profesionale și al contractelor atipice, al desfășurării de activități de îngrijire neplătite și al excluderii de pe piața forței de muncă pentru perioade lungi pe parcursul vieții lor; subliniază importanța combaterii discriminării indirecte în sistemele de pensii, nu doar în sistemele de pensii de serviciu, ci și în practicile sistemelor de pensii obligatorii; solicită acordarea unei atenții deosebite nevoii de a combate disparitățile de gen în materie de remunerare și segregarea profesională în sectoarele slab plătite; consideră că creșterea salariilor în sectoarele slab plătite în care femeile sunt majoritare ar trebui să constituie un instrument recomandat pentru atingerea acestui obiectiv; invită statele membre să adopte măsuri pentru a le garanta lucrătorilor cu contract de muncă atipic un regim de pensii comparabil cu cel al celorlalți lucrători;

8.  reamintește că un venit decent la pensie este esențial pentru a combate sărăcia în rândul oamenilor în vârstă; subliniază că feminizarea sărăciei este rezultatul mai multor factori, care includ disparitatea de gen în materie de remunerare, decalajul de pensii, responsabilitățile de îngrijire și întreruperile de carieră asociate, precum și susținerea insuficientă și sistemele de impozitare care afectează gospodăriile al căror cap de familie sunt mamele singure; solicită statelor membre să se asigure că lucrătorii cu fracțiune de normă, lucrătorii care se confruntă cu discontinuități în activitatea profesională, soțiile/soții care oferă asistență și lucrătorii cu întreruperi în carieră sau cu perioade în care au lucrat mai puține ore au drept de acces la o schemă de pensie decentă, fără nicio formă de discriminare;

9.  remarcă faptul că sistemele de pensii de serviciu pentru limită de vârstă sunt tot mai mult gestionate în conformitate cu principiile asigurărilor, iar acest lucru ar putea conduce la multe disparități în materie de protecție socială(2); subliniază că Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit clar că sistemele de pensii de serviciu trebuie considerate remunerație și că, prin urmare, acestora li se aplică, de asemenea, principiul egalității de tratament;

10.  subliniază că tranziția către un sistem de pensii cu mai mulți piloni generează mai multe inegalități de gen în materie de pensii(3); insistă asupra faptului că primul dintre cei trei piloni trebuie să rămână în centrul sistemelor de pensii ale statelor membre și trebuie promovat și facilitat în scopul eliminării inegalităților în materie de pensie, în special a celor de gen; insistă, de asemenea, asupra faptului că practica sistemelor de pensii private ar trebui să rămână o opțiune voluntară; remarcă faptul că decalajul de pensii dintre bărbați și femei este cel mai mic în primul pilon de pensii și că sistemele din cadrul acestui pilon s-au dovedit a fi cele mai favorabile incluziunii, cele mai echitabile în ceea ce privește redistribuirea și chiar cel mai eficient mod din punctul de vedere al costurilor pentru combaterea sărăciei la bătrânețe; solicită Comisiei și statelor membre să consolideze sistemele publice de pensii în locul altor sisteme care ar putea agrava decalajul de pensii dintre bărbați și femei;

11.  subliniază că orice persoană are dreptul la o pensie de stat accesibilă tuturor și amintește articolul 25 din Carta drepturilor fundamentale a UE, în care este consacrat dreptul persoanelor vârstnice de a avea o viață demnă și independentă, precum și articolul 34, în care se recunoaște dreptul de a avea acces la prestațiile de securitate socială și la serviciile sociale care garantează protecție în situații precum maternitatea, boala, accidentele de muncă, dizabilitatea, nevoia de îngrijiri pe termen lung sau vârsta înaintată, precum și în cazul pierderii locului de muncă; subliniază importanța sistemelor publice de securitate socială finanțate prin contribuții ca o componentă importantă a asigurării unei pensii adecvate;

12.  subliniază că schimbările demografice nu ar trebui să fie invocate ca justificare pentru desființarea drepturilor și a serviciilor sociale;

13.  subliniază rolul important pe care pensiile de urmaș îl au în protejarea multor femei în vârstă de riscul ridicat de sărăcie și de excluziune socială cu care se confruntă în comparație cu bărbații în vârstă; solicită statelor membre să reformeze, atunci când este necesar, sistemele de pensii de urmaș, astfel încât să nu fie defavorizate femeile necăsătorite; invită statele membre ca, cu sprijinul Comisiei, să studieze, ținând seama de ratele ridicate de divorț și de numărul mare al cuplurilor necăsătorite, efectele diferitelor sisteme care asigură pensii de urmaș asupra sărăciei și a excluziunii sociale a femeilor în vârstă și să ia în considerare posibilitatea furnizării de instrumente juridice pentru asigurarea unor drepturi de pensie partajate în caz de divorț;

14.  reiterează solicitarea adresată statelor membre de a lua în considerare introducerea sau, după caz, consolidarea, prin legislația privind munca și securitatea socială, a contribuțiilor ca recunoaștere a activității de îngrijire, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, echivalente cu perioade de lucru, în momentul calculării drepturilor la pensie ale acestor persoane, în vederea protejării celor care își întrerup activitatea profesională pentru a furniza servicii de îngrijire informale unei persoane aflate în întreținere sau unui membru al familiei, indiferent de statutul familial și/sau de starea civilă; reamintește solicitarea adresată Comisiei de a prezenta o propunere de Directivă privind concediul de îngrijire care să le asigure îngrijitorilor o remunerare și protecție socială adecvate, precum și de a elabora bune practici în materie de proiectare a unor sisteme de contribuții la pensie în toate statele membre, în vederea modernizării și extinderii acestui instrument în întreaga UE, stimulând astfel reducerea decalajului de pensii dintre bărbați și femei;

15.  invită statele membre ca, atunci când condițiile pentru pensia prevăzută de lege nu sunt îndeplinite, să asigure o pensie de stat minimă adecvată, independentă de vechimea în muncă a beneficiarului, și să asigure că, la calcularea drepturilor de pensie ale acestor persoane, sunt luate în considerare concediile oficiale pentru îngrijirea membrilor de familie; subliniază că este important ca drepturile de pensie și prestațiile sociale să evolueze de la statutul de drept derivat la statutul de drept individual, în vederea evitării situațiilor de dependență în interiorul familiei; îndeamnă statele membre să înlocuiască modelele unitare gospodărești și drepturile de securitate socială corespunzătoare, astfel încât să asigure garantarea drepturilor individuale și să contracareze statutul de dependență de parteneri sau de stat; subliniază totuși că raportul dintre pensia de stat minimă și pensia medie care rezultă în urma vieții profesionale trebuie să fie adecvat;

16.  invită Comisia să deruleze o analiză substanțială a celor mai bune practici pentru a asista statele membre în calcularea unor astfel de pensii minime;

17.  își exprimă profunda îngrijorare că înghețările și reducerile pensiilor din anumite state membre îi afectează cel mai tare pe cei cu cariere mai scurte sau întrerupte sau pe cei cu salarii mai mici; regretă faptul că, de cele mai multe ori, persoanele afectate sunt femeile; subliniază că aceste măsuri au condus la o discriminare indirectă în ceea ce privește dreptul la securitate socială; solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că atât bărbații, cât și femeile au șansa de a realiza perioade de contribuție integrale și, de asemenea, să asigure tuturor dreptul la pensie integrală, în vederea eliminării decalajului de pensii prin combaterea discriminării de gen în ocuparea forței de muncă, prin adaptarea educației și a planificării carierei, prin îmbunătățirea echilibrului dintre viața profesională și viața privată și prin creșterea investițiilor în îngrijirea copiilor și a persoanelor în vârstă; consideră, de asemenea, relevante următoarele măsuri: elaborarea de reglementări temeinice privind sănătatea și siguranța la locul de muncă care să țină seama de riscurile profesionale de gen, precum și de riscurile psihosociale, investițiile în serviciile publice de ocupare a forței de muncă care să poată orienta femeile de toate vârstele în căutarea unui loc de muncă și introducerea unor norme flexibile pentru tranziția de la un loc de muncă la pensie;

18.  consideră că sunt necesare schimbări la nivelul politicii economice, al politicii în domeniul ocupării forței de muncă și al politicii sociale, prin consolidarea politicilor de investiții și de îmbunătățire salarială, pentru a genera creștere economică în activitățile utile din punct de vedere social, ecologice, care creează locuri de muncă, în scopul depășirii crizei economice și a ocupării forței de muncă;

19.  subliniază că ratele ridicate de șomaj, alături de impactul crizei financiare și al celei economice, au condamnat multe familii la a depinde de un singur venit, în multe cazuri acesta constând în pensia persoanelor vârstnice; este convins că o societate care respectă demnitatea umană trebuie să se bazeze neapărat pe principiul solidarității între generații; definește echitatea între generații ca distribuția egală între generații a beneficiilor și a obligațiilor; consideră că o colaborare funcțională între generații se bazează pe solidaritate și trebuie să se caracterizeze prin respect reciproc, responsabilitate și devotament, fără a prejudicia responsabilitatea finală și principală care trebuie să le revină statelor membre;

20.  subliniază că principiul subsidiarității trebuie să fie aplicat cu strictețe și în domeniul pensiilor;

21.  invită statele membre să mărească investițiile pentru serviciile destinate copiilor; invită statele membre să asigure înființarea de servicii publice de înaltă calitate accesibile ca preț, adecvate și suficiente; avertizează cu privire la riscurile la adresa egalității de gen reprezentate de trecerea de la pensiile de securitate socială la pensii finanțate personal, din moment ce pensiile personale au la bază contribuții individuale și nu compensează timpul petrecut având grijă de copii și de alte persoane aflate în întreținere sau perioadele de șomaj, de concediu medical sau de dizabilități; subliniază că reformele sistemelor de pensii care asociază beneficiile sociale cu creșterea și cu situația piețelor muncii și a piețelor financiare se concentrează numai asupra aspectelor macroeconomice, neglijând scopul social al pensiilor;

22.  subliniază că sustenabilitatea sistemelor de pensii poate fi consolidată prin asigurarea accesului egal al femeilor la toți pilonii de pensii; încurajează, în această privință, statele membre să elaboreze campanii de informare și de sensibilizare în vederea încurajării și facilitării accesului femeilor la pensiile din pilonul al doilea și al treilea, în special în sectoarele feminizate unde aderarea la acești piloni poate fi redusă;

23.  insistă asupra faptului că sustenabilitatea sistemelor de pensii poate fi obținută dacă se acordă prioritate consolidării sistemelor de protecție socială și combaterii stricte a fraudei și a evaziunii fiscale din întreprinderi;

24.  subliniază că sustenabilitatea sistemelor de pensii trebuie să țină seama de provocările ridicate de schimbările demografice, de îmbătrânirea populației, de rata natalității, de raportul dintre numărul persoanelor active din punct de vedere economic și numărul persoanelor aflate la vârsta la care pot primi retribuții prin pensii, iar sistemele de pensii trebuie să fie strâns legate de numărul de ani de activitate și de contribuțiile plătite;

25.  insistă asupra faptului că diferențele dintre speranța medie de viață pentru bărbați și speranța medie de viață pentru femei pot conduce, de asemenea, în mod direct sau indirect, la situații defavorabile din punctul de vedere al prestațiilor, în special în cazul pensiilor; ia act de tendința generală de a solicita o creștere progresivă a vârstei de pensionare în statele membre, care nu mai permite realizarea schimbului de generații sau atingerea unui echilibru între viața privată și cea profesională, cu atât mai mult cu cât locurile de muncă slab remunerate sunt cel mai adesea ocupate de femei; invită Comisia și statele membre să introducă tarife de viață unisex în cadrul sistemelor de pensii și de contribuții ca recunoaștere a activității de îngrijire, precum și pentru beneficiile derivate, astfel încât femeile să poată primi pensii egale pentru contribuții egale, chiar dacă se așteaptă ca femeile să trăiască mai mult decât bărbații, precum și să se asigure că speranța de viață pentru femei nu este folosită drept pretext pentru discriminare, mai exact în ceea ce privește calcularea pensiilor; subliniază că utilizarea factorului de sustenabilitate - care asociază evoluția pensiilor cu speranța de viață și îmbătrânirea populației -, care poate cauza o creștere a presiunii financiare asupra sistemelor publice de securitate socială, ar putea fi depășită, printre altele, printr-o politică economică ce promovează dezvoltarea și ocuparea forței de muncă, prin intermediul unor noi investiții publice și a unei mai bune redistribuiri a venitului;

26.  invită statele membre ca, pentru a asigura o securitate socială durabilă, dată fiind speranța de viață în creștere din UE, să pună în aplicare urgent modificările structurale necesare ale sistemelor de pensii;

27.  solicită statelor membre să îndepărteze obstacolele care împiedică accesul la o pensie adecvată - precum creșterea numărului minim de ani de plată a contribuțiilor necesari pentru a putea beneficia de drepturi de pensie sau asocierea drepturilor de pensie cu contribuțiile făcute pe tot parcursul vieții - cu care se confruntă persoanele care și-au întrerupt carierele (majoritatea femei);

28.  îndeamnă Comisia să adopte măsuri urgente pentru a elimina factorii care împiedică accesul la o pensie decentă și care afectează în special femeile, tinerii și persoanele imigrante;

29.  reamintește că, în Comentariul general nr. 16 (2005) privind egalitatea de drepturi între bărbați și femei în ceea ce privește drepturile economice, sociale și culturale, Comitetul ONU pentru drepturile economice, sociale și culturale a semnalat faptul că articolul 3, în raport cu articolul 9, din PIDESC impune, printre altele, ca vârsta de pensionare obligatorie să fie aceeași pentru bărbați și femei și să se garanteze faptul că femeile primesc aceleași prestații din planurile de pensii, atât publice, cât și private;

30.  subliniază că decalajul de pensii dintre bărbați și femei este o consecință a mai multor factori și invită statele membre și Comisia să investigheze în continuare această disparitate și să obțină date comparabile pentru a elabora politici în mai bună cunoștință de cauză; invită Comisia și statele membre să țină seama de concluziile Consiliului din 18 iunie 2015, intitulate „Oportunități egale pentru femei și bărbați în ceea ce privește veniturile: eliminarea disparității de gen în ceea ce privește pensiile”, inclusiv de solicitarea de a include perioadele de îngrijire în calcularea drepturilor de protecție socială, de a investi în sisteme accesibile și convenabile financiar, de a elabora indicatori privind decalajul de pensii dintre bărbați și femei și de a promova o cercetare suplimentară cu privire la cauzele acestuia;

31.  invită statele membre să pună în aplicare măsuri respectuoase și de prevenire a sărăciei pentru lucrătorii a căror sănătate nu le permite să lucreze până la vârsta legală de pensionare; susține menținerea pensionării anticipate pentru lucrătorii care se expun unor condiții de muncă dificile sau riscante; consideră că creșterea ratelor ocupării forței de muncă prin locuri de muncă de calitate ar putea contribui la reducerea considerabilă a creșterii pe viitor a numărului de persoane care nu pot lucra până la vârsta legală de pensionare și, prin urmare, la atenuarea sarcinii financiare a îmbătrânirii;

32.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la impactul recomandărilor de austeritate specifice fiecărei țări asupra sistemelor de pensii și asupra sustenabilității lor și a accesului la pensii bazate pe contribuții într-un număr din ce în ce mai mare de state membre, precum și cu privire la efectele negative ale recomandărilor specifice fiecărei țări asupra nivelurilor veniturilor și asupra transferurilor sociale necesare pentru eradicarea sărăciei și a excluziunii sociale;

33.  invită Comisia să realizeze o analiză amănunțită a impactului pe care îl au recomandările specifice fiecărei țări și recomandările din Cartea albă din 2012 cu privire la pensii asupra categoriilor de populație cele mai vulnerabile, în special asupra femeilor, în vederea combaterii cauzelor decalajului de pensii dintre bărbați și femei, precum și să stabilească un indicator oficial cu privire la decalajul de pensii dintre bărbați și femei și să realizeze o monitorizare sistematică; solicită o evaluare adecvată și o monitorizare a impactului pe care îl au recomandările sau măsurile adoptate până în prezent asupra elementelor legate de gen; invită Comisia să includă un indicator pentru decalajul de pensii dintre bărbați și femei printre indicatorii din tabloul de bord și să susțină elaborarea de statistici dezagregate în funcție de gen și cercetarea pentru a consolida monitorizarea și evaluarea efectelor reformelor în materie de pensii asupra prosperității și bunăstării femeilor;

34  solicită Comisiei să introducă în recomandările specifice pentru fiecare țară referitoare la reformarea sistemelor de pensii ale statelor membre recomandări concrete privind necesitatea de a pune în aplicare măsuri legate de participarea femeilor pe piața muncii, privind concilierea vieții profesionale cu viața de familie, privind echilibrul rolurilor bărbaților și femeilor în sarcinile casnice și de îngrijire a copiilor și a persoanelor care au nevoie de asistență, precum și recomandări privind elaborarea sistemelor publice de pensii și reglementarea sistemelor de pensii private și de serviciu, care să reducă decalajul de pensii și de remunerare dintre bărbați și femei;

35.  solicită cu fermitate statelor membre să colecteze un volum mai mare de date de mai bună calitate cu privire la dezechilibrele de gen pentru a înțelege mai bine problema și a putea adopta astfel soluții adecvate; invită Comisia să sprijine statele membre în procesul de colectare a datelor, astfel încât acestea să fie comparabile la nivelul întregii UE; solicită statelor membre să elimine din sistemele lor de pensii și din reformele puse în aplicare elementele care agravează dezechilibrele în materie de pensii (în special dezechilibrele de gen precum actualul decalaj de pensii), ținând seama de impactul de gen al oricărei reforme viitoare a pensiilor, precum și să pună în aplicare măsuri de eradicare a acestei discriminări; subliniază că orice modificare de politică privind pensiile ar trebui măsurată în raport cu impactul acesteia asupra disparităților de gen, cu o analiză specifică de comparare a impactului modificărilor propuse asupra femeilor și a bărbaților, și că acest lucru ar trebui să fie o caracteristică a proceselor de planificare, elaborare, punere în aplicare și evaluare a politicii publice;

36  îndeamnă Comisia și statele membre să examineze schemele de protecție a maternității și paternității și să treacă la un sistem de concediu pentru creșterea copilului la alegerea cuplului, care să elimine din grija unuia dintre membrii cuplului sarcina exclusivă de a sprijini copiii, care, în cele mai multe cazuri, le revine femeilor; constată totuși că o schemă de acest gen nu poate înlocui concediul exclusiv pentru tați și mame, care ar trebui să coexiste;

37.  subliniază importanța autorităților locale și regionale în domeniul securității sociale și al serviciilor sociale; invită Comisia și statele membre să intensifice sensibilizarea, în rândul factorilor de decizie politică, al întreprinderilor și al societății civile, cu privire la problema globală a decalajului de pensii dintre bărbați și femei, precum și să furnizeze în continuare asistență sub forma serviciilor de alfabetizare financiară personalizată, de informare și de consiliere, atât pentru femei, cât și pentru bărbați, dar, în special, pentru femei, pentru a le ajuta să ia cele mai bune decizii în materie de investiții; constată că, până în prezent, decalajul de pensii dintre bărbați și femei nu s-a aflat în centrul dezbaterii publice; invită Comisia și statele membre să desfășoare campanii de informare și să îmbunătățească constant informarea cu privire la pensii în rândul femeilor și al bărbaților; îndeamnă Comisia să dezvolte și să aloce fonduri suficiente pentru punerea în aplicare a unei strategii a Uniunii pentru a elimina și a preveni decalajul de pensii dintre bărbați și femei.

REZULTATUL VOTULUI FINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

8.12.2016

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

26

21

5

Membri titulari prezenți la votul final

Laura Agea, Brando Benifei, Mara Bizzotto, Enrique Calvet Chambon, David Casa, Ole Christensen, Martina Dlabajová, Elena Gentile, Czesław Hoc, Agnes Jongerius, Rina Ronja Kari, Jan Keller, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Jean Lambert, Patrick Le Hyaric, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Javi López, Thomas Mann, Dominique Martin, Anthea McIntyre, Joëlle Mélin, João Pimenta Lopes, Georgi Pirinski, Marek Plura, Terry Reintke, Sofia Ribeiro, Maria João Rodrigues, Claude Rolin, Anne Sander, Sven Schulze, Romana Tomc, Yana Toom, Ulrike Trebesius, Marita Ulvskog, Renate Weber, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Daniela Aiuto, Georges Bach, Deirdre Clune, Karima Delli, Tania González Peñas, Edouard Martin, Alex Mayer, Joachim Schuster, Tom Vandenkendelaere, Flavio Zanonato, Gabriele Zimmer

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

John Stuart Agnew, Adam Gierek, Hannu Takkula

(1)

Rezoluția Parlamentului European din 19 octombrie 2010 referitoare la femeile cu locuri de muncă precare (JO C 70E, 8.3.2012, p. 1).

(2)

http://ec.europa.eu/justice/gender-equality/files/conference_sept_2011/dgjustice_oldagepensionspublication3march2011_en.pdf.

(3)

Parlamentul European, Departamentul tematic C, Drepturile cetățenilor și afaceri constituționale (Ludovici: 2016): „Decalajul de pensii dintre femei și bărbați: diferențe între mame și femeile fără copii”, http://www.europarl.europa.eu/committees/ro/supporting-analyses-search.html.


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

3.5.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

17

5

13

Membri titulari prezenți la votul final

Malin Björk, Vilija Blinkevičiūtė, Arne Gericke, Anna Hedh, Filiz Hyusmenova, Florent Marcellesi, Angelika Mlinar, Angelika Niebler, Maria Noichl, Marijana Petir, Pina Picierno, João Pimenta Lopes, Terry Reintke, Liliana Rodrigues, Michaela Šojdrová, Ernest Urtasun, Beatrix von Storch, Elissavet Vozemberg-Vrionidi, Jadwiga Wiśniewska, Anna Záborská, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Biljana Borzan, Stefan Eck, Constance Le Grip, Edouard Martin, Clare Moody, Julie Ward

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Joëlle Bergeron, Angélique Delahaye, Marian Harkin, Maurice Ponga, Julia Reid, Sven Schulze, Sabine Verheyen, Lambert van Nistelrooij


VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

17

+

ALDE

Marian Harkin, Filiz Hyusmenova, Angelika Mlinar

ECR

Arne Gericke, Jadwiga Wiśniewska, Jana Žitňanská

EFDD

Joëlle Bergeron

PPE

Angélique Delahaye, Constance Le Grip, Angelika Niebler, Marijana Petir, Maurice Ponga, Sven Schulze, Michaela Šojdrová, Sabine Verheyen, Elissavet Vozemberg-Vrionidi, Lambert van Nistelrooij

5

-

EFDD

Julia Reid, Beatrix von Storch

GUE/NGL

Malin Björk, Stefan Eck, João Pimenta Lopes

13

0

PPE

Anna Záborská

S&D

Vilija Blinkevičiūtė, Biljana Borzan, Anna Hedh, Edouard Martin, Clare Moody, Maria Noichl, Pina Picierno, Liliana Rodrigues, Julie Ward

VERTS/ALE

Florent Marcellesi, Terry Reintke, Ernest Urtasun

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Notă juridică