Procedură : 2016/2224(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0295/2017

Texte depuse :

A8-0295/2017

Dezbateri :

PV 23/10/2017 - 19
CRE 23/10/2017 - 19

Voturi :

PV 24/10/2017 - 5.17
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0402

RAPORT     
PDF 1042kWORD 139k
10.10.2017
PE 606.289v02-00 A8-0295/2017

referitor la măsurile legitime de protecție a avertizorilor care acționează în interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor și ale organismelor publice

(2016/2224(INI))

Comisia pentru afaceri juridice

Raportoare: Virginie Rozière

Raportoare pentru aviz (*):

Molly Scott Cato, Comisia pentru afaceri economice și monetare

(*)  Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 ANEXĂ: LISTA ENTITĂȚILOR SAU A PERSOANELOR DE LA CARE RAPORTOAREA A PRIMIT CONTRIBUȚII
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice și monetare
 AVIZ al Comisiei pentru control bugetar
 AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
 AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
 AVIZ al Comisiei pentru cultură și educație
 AVIZ al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri constituționale
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la măsurile legitime de protecție a avertizorilor care acționează în interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor și ale organismelor publice

(2016/2224(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, în special articolul 2,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 11,

–  având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO) și, în special, articolul 10,

–  având în vedere Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale,

–  având în vedere Directiva (UE) 2013/30 a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind siguranța activităților petroliere și gaziere offshore și de modificare a Directivei 2004/35/CE,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind abuzul de piață (Regulamentul privind abuzul de piață) și de abrogare a Directivei 2003/6/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivelor 2003/124/CE, 2003/125/CE și 2004/72/CE ale Comisiei,

–  având în vedere Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare(TAXE 2)(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupția și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun(3),

–  având în vedere Rezoluția 1729 (2010) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei referitoare la protecția avertizorilor,

–  având în vedere Rezoluția 2060 (2015) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei referitoare la îmbunătățirea protecției avertizorilor,

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 conținând recomandări adresate Comisiei privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților în Uniune(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 iunie 2011 intitulată „Combaterea corupției în UE” (COM(2011)0308),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 5 iulie 2016 privind măsuri suplimentare de sporire a transparenței și de întărire a luptei împotriva evaziunii fiscale și a evitării obligațiilor fiscale (COM(2016)0451),

–  având în vedere planul de acțiune anticorupție al G20, în special ghidul său referitor la legislația privind protejarea avertizorilor,

–  având în vedere Raportul OCDE din martie 2016 intitulat „Angajamentul pentru o protecție eficace a avertizorilor”,

–  având în vedere Decizia Ombudsmanului European prin care această instituție a închis ancheta din proprie inițiativă OI/1/2014/PMC privind semnalarea neregulilor,

–  având în vedere Recomandarea CM/Rec(2014)7 din 30 aprilie 2014 a Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, referitoare la protecția avertizorilor, precum și ghidul său scurt relevant pentru punerea în aplicare a unui cadru național începând din ianuarie 2015,

–  având în vedere Rezoluția 2171 (2017) a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei din 27 iunie 2017 prin care se solicită parlamentelor naționale să recunoască un drept de avertizare,

–  având în vedere principiul 4 din Recomandarea OCDE privind îmbunătățirea conduitei etice în administrația publică,

–  având în vedere Convenția privind combaterea mituirii funcționarilor publici străini în tranzacțiile comerciale internaționale,

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la rolul denunțătorilor în protecția intereselor financiare ale UE(5),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, al Comisiei pentru control bugetar, al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, al Comisiei pentru cultură și educație, al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și al Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0295/2017),

A.  întrucât Uniunea Europeană are ca obiectiv respectarea democrației și a statului de drept și, în acest sens, garantează libertatea de exprimare a cetățenilor săi; întrucât avertizarea este un aspect fundamental al libertății de exprimare și al libertății de informare, consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, respectarea și aplicarea acestora fiind garantată de UE; întrucât UE promovează protecția lucrătorilor și îmbunătățirea condițiilor de muncă;

B.  întrucât Uniunea Europeană contribuie la consolidarea cooperării internaționale în lupta anticorupție, cu respectarea deplină a principiilor dreptului internațional, a drepturilor omului și a statului de drept, precum și a suveranității fiecărei țări;

C.  întrucât, în conformitate cu articolul 67 alineatul (2) din TFUE, UE are competențe în ceea ce privește politica europeană comună în domeniul dreptului de azil;

D.  întrucât transparența și participarea cetățenilor fac parte din evoluțiile și provocările cu care se confruntă democrațiile în secolul XXI;

E.  întrucât, după criza economică, a datoriilor și financiară, au fost luate o serie de măsuri împotriva evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale internaționale; întrucât este nevoie de o transparență mai mare în domeniul serviciilor financiare pentru a descuraja practicile frauduloase, iar unele state membre au deja experiență în ceea ce privește registrele centrale pentru raportarea încălcărilor reale sau potențiale ale normelor prudențiale financiare; întrucât Organizația Națiunilor Unite a adoptat Convenția împotriva corupției în 2003(6); întrucât Parlamentul a înființat două comisii speciale și o comisie de anchetă în urma acestor dezvăluiri; întrucât Parlamentul a solicitat deja protecția avertizorilor în mai multe rezoluții(7); întrucât inițiativele deja convenite menite să consolideze schimburile de informații la nivel internațional în domeniul fiscal au fost foarte utile, iar diferitele scurgeri de informații în materie fiscală au scos la iveală un mare volum de informații importante privind practici frauduloase care altfel nu ar fi ieșit la suprafață;

F.  întrucât avertizorii joacă un rol important în ceea ce privește semnalarea comportamentelor ilegale sau incorecte care subminează interesul public și funcționarea societăților noastre și, în acest scop, aceștia prezintă angajatorului lor, autorităților publice sau direct publicului informații cu privire la astfel de comportamente care subminează interesul public;

G.  întrucât, astfel, aceștia ajută statele membre, precum și principalele instituții și organismele UE să prevină și să combată, printre altele, orice tentativă de încălcare a principiului integrității și abuzurile de putere care amenință sau contravin sănătății și siguranței publice, integrității financiare, economiei, drepturilor omului, mediului sau statului de drept sau care cresc șomajul, restrâng sau denaturează concurența loială și subminează încrederea cetățenilor în instituțiile și procesele democratice la nivelul Uniunii și la nivel național;

H.  întrucât corupția este o problemă gravă cu care se confruntă în prezent Uniunea Europeană, deoarece poate avea ca rezultat incapacitatea guvernelor de a proteja populația, lucrătorii, statul de drept și economia, deteriorarea instituțiilor și serviciilor publice, a creșterii economice și a competitivității în diverse domenii, precum și pierderea încrederii în transparența și responsabilitatea democratică ale instituțiilor publice și private și industriilor; întrucât costul estimat al corupției pentru economia UE se ridică la 120 miliarde EUR anual, ceea ce reprezintă 1 % din PIB-ul UE;

I.  întrucât, în timp ce eforturile depuse la nivel mondial pentru combaterea corupției s-au concentrat, până în prezent, în mod predominant, pe practicile frauduloase din sectorul public, scurgerile recente de informații au scos în evidență rolul instituțiilor financiare, al consultanților și al altor întreprinderi private în facilitarea corupției;

J.  întrucât mai multe cazuri mediatizate de avertizare în interes public au demonstrat că acțiunea avertizorilor aduce în atenția publicului și a autorităților politice informații de interes public, precum cele legate de un comportament ilegal sau incorect sau de alte deficiențe grave din sectorul public și privat; întrucât unele dintre aceste acte au făcut, prin urmare, obiectul unor măsuri corective;

K.  întrucât protecția confidențialității contribuie la crearea unor canale mai eficiente de raportare a cazurilor de fraudă, de corupție sau a altor infracțiuni; întrucât, având în vedere caracterul sensibil al informațiilor, gestionarea defectuoasă a confidențialității poate conduce la scurgeri de informații nedorite și la o încălcare a interesului public al Uniunii și al statelor membre;

L.  întrucât introducerea unor registre publice ale beneficiarilor reali pentru societățile fiduciare și formele de organizare juridică similare, precum și alte măsuri de asigurare a transparenței pentru instrumentele de plasament pot acționa ca mijloc de descurajare împotriva neregulilor la care fac referire, în general, avertizorii de integritate;

M.  întrucât protecția confidențialității identității avertizorilor și a informațiilor furnizate de aceștia contribuie la crearea unor canale mai eficiente de raportare a cazurilor de fraudă sau de corupție, a neregulilor, a abaterilor profesionale sau a altor infracțiuni grave și întrucât, având în vedere caracterul sensibil al informațiilor, gestionarea defectuoasă a confidențialității poate conduce la scurgeri de informații nedorite și la o încălcare a interesului public în Uniune; întrucât, în sectorul public, protejarea avertizorilor poate facilita depistarea cazurilor de deturnare de fonduri publice, de fraudă și a altor forme de corupție transfrontalieră legate de interesele naționale sau de cele ale UE;

N.  întrucât este regretabil că actualele canale de comunicare pentru a depune plângeri formale împotriva abaterilor profesionale ale întreprinderilor multinaționale duc rareori la pedepse concrete pentru săvârșirea unor nereguli;

O.  întrucât acțiunile avertizorilor s-au dovedit utile în multe domenii, atât din sectorul public, cât și din cel privat, cum ar fi sănătatea publică, fiscalitatea, mediul, protecția consumatorului, combaterea corupției și a discriminării și respectarea drepturilor sociale;

P.  întrucât cazurile trebuie să fie încadrate corect, în funcție de natura funcțiilor exercitate, de gravitatea faptelor sau de riscurile identificate;

Q.  întrucât este esențial să nu se depășească bariera dintre delațiune și avertizare; întrucât nu este necesar să se cunoască toate informațiile despre toată lumea, ci doar să se identifice lipsa de acțiune atunci când democrația este în pericol;

R.  întrucât, în numeroase cazuri, avertizorii sunt supuși unor represalii și intimidări și unor încercări de a pune presiune pentru a-i împiedica sau a-i descuraja să semnaleze o neregulă sau pentru a-i sancționa deoarece au semnalat o neregulă; întrucât o astfel de presiune este exercitată în mod deosebit la locul de muncă unde avertizorii care au descoperit informații de interes public în contextul raportului lor de muncă s-ar putea afla într-o poziție mai slabă față de angajatori;

S.  întrucât au fost adeseori exprimate preocupări profunde cu privire la faptul că avertizorii care acționează în interesul public pot fi supuși ostilității, hărțuirii, intimidării și excluderii la locul de muncă, dificultății de a-și găsi un nou loc de muncă, pierderii mijloacelor de subzistență și, de asemenea, de multe ori, rudele și colegii lor pot fi amenințați; întrucât teama de represalii poate avea un efect de descurajare asupra avertizorilor, punând astfel în pericol interesul public;

T.  întrucât protejarea avertizorilor ar trebui să fie garantată prin lege și consolidată pe întreg teritoriul UE, atât în sectorul public, cât și în cel privat, în măsura în care aceștia acționează pe baza unor motive rezonabile; întrucât aceste mecanisme de protecție ar trebui să fie echilibrate și să garanteze respectarea deplină a drepturilor fundamentale și a drepturilor legale ale persoanelor împotriva cărora are loc o avertizare; întrucât aceste mecanisme de protecție ar trebui să se aplice jurnaliștilor de investigație, care rămân vulnerabili în contextul divulgării de informații sensibile și protejează avertizorii în virtutea confidențialității surselor lor;

U.  întrucât protecția avertizorilor nu este asigurată în mod adecvat în mai multe state membre, în timp ce multe alte state membre au introdus programe avansate pentru protecția acestora, care, însă, nu sunt adeseori suficient de coerente și, prin urmare, nu oferă un grad suficient de protecție; întrucât această situație duce la o protecție fragmentată a avertizorilor în Europa, creându-le dificultăți atunci când încearcă să își cunoască drepturile și să afle care sunt modalitățile de semnalare a neregulilor, precum și la o insecuritate juridică, în special, în cazurile transfrontaliere;

V.  întrucât în unele state membre există o lipsă generalizată de voință în a adopta și pune în aplicare legislația privind protecția drepturilor avertizorilor, deși există obligația de a identifica și sancționa corupția, frauda și alte infracțiuni;

W.  întrucât Ombudsmanul European deține competențe clare în ceea ce privește investigarea plângerilor cetățenilor UE în legătură cu cazurile de administrare defectuoasă existente la nivelul instituțiilor UE, însă nu joacă niciun rol în ceea ce privește protecția avertizorilor;

X.  întrucât, de foarte multe ori, avertizările nu se limitează la chestiuni economice și financiare; întrucât lipsa unei protecții adecvate ar putea să îi descurajeze pe potențialii avertizori să raporteze abaterile profesionale pentru a evita riscul de represalii și/sau răzbunare; întrucât, conform rapoartelor OCDE, în 2015 86 % dintre societăți aveau un mecanism pentru a semnala cazurile de presupuse abateri grave din partea întreprinderilor, dar peste o treime dintre acestea nu dispuneau de o politică scrisă privind protecția avertizorilor împotriva represaliilor sau nu știau dacă există o astfel de politică; întrucât mai mulți avertizori care au dat în vileag nereguli, abateri profesionale sau activități ilegale de natură economică și financiară au fost urmăriți penal; întrucât persoanele care raportează sau divulgă informații în interesul public sunt deseori victime ale represaliilor, la fel întâmplându-se și cu membrii familiilor și colegii acestora, acest lucru ducând, de exemplu, la pierderea carierei; întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului dispune de o jurisprudență deja consacrată cu privire la avertizori, dar protecția acestora ar trebui garantată prin lege; întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene garantează libertatea de exprimare și dreptul la bună administrare;

Y.  întrucât protecția avertizorilor în Uniunea Europeană nu ar trebui să se limiteze la cazurile europene, ci ar trebui să se aplice și cazurilor internaționale,

Z.  întrucât la locul de muncă trebuie cultivat un mediu profesional în care angajații să aibă încredere să își exprime preocupările cu privire la posibilele fapte reprobabile, cum ar fi deficiențele, abaterile, gestionarea defectuoasă, frauda sau acțiunile ilegale; întrucât este extrem de important să se încurajeze o cultură care să le permită angajaților să simtă că pot aduce în discuție anumite aspecte fără a se teme de represalii care ar putea să le afecteze situația profesională în prezent și în viitor;

AA.  întrucât în numeroase jurisdicții și, în special, în sectorul privat, angajații trebuie să respecte obligații referitoare la păstrarea confidențialității în ceea ce privește anumite informații, cu consecința probabilă că avertizorii ar putea face obiectul unor acțiuni disciplinare în cazul în care raportează nereguli în afara raportului lor de muncă;

AB.  întrucât, potrivit unui studiu realizat de OCDE, mai mult de o treime dintre organizațiile care au instituit un mecanism de semnalare a neregulilor nu au o politică scrisă privind protecția avertizorilor împotriva represaliilor sau nu dețin informații cu privire la o astfel de politică;

AC.  întrucât, deși în legislația UE există deja unele norme privind protejarea avertizorilor în cazul anumitor forme de represalii în diferite domenii, Comisia nu a propus încă măsuri legislative adecvate pentru protecția eficace și uniformă a avertizorilor și a drepturilor lor în UE;

AD.  întrucât toate instituțiile UE sunt obligate, începând de la 1 ianuarie 2014, să introducă norme interne de protecție a avertizorilor care sunt funcționari ai instituțiilor Uniunii, în conformitate cu articolele 22a, 22b și 22c din Statutul funcționarilor;

AE.  întrucât Parlamentul European a solicitat în repetate rânduri protecția orizontală a avertizorilor în Uniune;

AF.  întrucât, în Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun, Rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare, Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 conținând recomandări adresate Comisiei privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților în Uniune și Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la rolul denunțătorilor în protejarea intereselor financiare ale UE, Parlamentul European a solicitat Comisiei să prezinte o propunere legislativă pentru a institui un program european eficient și cuprinzător de protecție a avertizorilor, care să protejeze persoanele care raportează posibile fraude sau activități ilegale care afectează interesul public sau interesele financiare ale Uniunii Europene;

AG.  întrucât orice persoană dintr-o țară terță, căreia îi este recunoscută calitatea de avertizor de către Uniunea Europeană sau de către unul dintre membrii săi, trebuie să beneficieze de toate măsurile de protecție aplicabile dacă, în cursul îndeplinirii atribuțiilor sale sau în afara atribuțiilor sale, a aflat și a divulgat informații cu privire la fapte ilegale sau la fapte de spionaj, comise fie de o țară terță, fie de o întreprindere națională sau multinațională, care aduc atingere unui stat, unei națiuni sau cetățenilor Uniunii, punând în pericol, fără știrea lor, integritatea guvernului, securitatea națională sau libertățile colective sau individuale;

AH.  întrucât, de la 1 iulie 2014, aproape toate instituțiile și agențiile europene au introdus, în mod obligatoriu, măsuri de protejare a avertizorilor în regulamentele lor interne de procedură, în conformitate cu articolele 22b și 22c din Statutul funcționarilor Uniunii Europene;

AI.  întrucât deja există principii stabilite de organizații internaționale, cum ar fi Consiliul Europei și OCDE, precum și o jurisprudență constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului,

AJ.  întrucât importanța protejării avertizorilor a fost recunoscută de toate organismele internaționale din domeniul combaterii corupției și întrucât au fost stabilite standarde pentru avertizori în Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC), în Recomandarea Consiliului Europei CM/Rec(2014)7 și în Recomandarea OCDE din 2009 privind combaterea mitei;

AK.  întrucât este esențial să se instituie urgent un cadru orizontal, cuprinzător, care, stabilind drepturi și obligații, să protejeze în mod eficace avertizorii pe întreg teritoriul statelor membre ale UE, precum și în cadrul instituțiilor, autorităților și organizațiilor UE,

Rolul avertizorilor și necesitatea protejării acestora

1.  invită Comisia să prezinte, înainte de sfârșitul acestui an și după efectuarea unei evaluări a temeiului juridic adecvat care să permită UE să ia măsuri suplimentare, o propunere legislativă orizontală de instituire a unui cadru comun de reglementare cuprinzător, care va garanta un nivel ridicat de protecție a avertizorilor din UE la toate nivelurile, atât în sectorul public, cât și în cel privat, precum și în instituțiile naționale și europene, inclusiv în organismele, birourile și agențiile naționale și europene competente, ținând seama de contextul național și fără a limita posibilitatea ca statele membre să ia măsuri suplimentare; subliniază faptul că, în prezent, există mai multe temeiuri juridice care permit Uniunii să acționeze în acest domeniu; invită Comisia să le analizeze pentru a propune un instrument amplu, coerent și eficient; reamintește Comisiei doctrina elaborată de CJUE, prin jurisprudența sa constantă, cu privire la conceptul de competențe implicite ale Uniunii, care face posibilă utilizarea mai multor temeiuri juridice;

2.  subliniază că este nerezonabil și îngrijorător că cetățenii și jurnaliștii care dezvăluie informații în interes public fac obiectul urmăririi în justiție în loc să beneficieze de protecție juridică, inclusiv când dezvăluie informații privind presupuse abateri profesionale, nereguli, fraude sau activități ilegale, în special atunci când este vorba despre comportamente care încalcă principiile fundamentale ale Uniunii Europene, cum ar fi evitarea obligațiilor fiscale, evaziunea fiscală și spălarea de bani;

3.  propune ca acordurile internaționale legate de serviciile financiare, fiscalitate și concurență să cuprindă dispoziții privind protecția avertizorilor;

4.  subliniază necesitatea unei securități juridice în ceea ce privește dispozițiile privind protecția acordată avertizorilor, întrucât o lipsă continuă de claritate și o abordare fragmentată împiedică eventualii avertizori să divulge informații; subliniază, prin urmare, că legislația UE aplicabilă ar trebui să stabilească o procedură clară pentru modul în care sunt tratate dezvăluirile și pentru protejarea eficace a avertizorilor;

5.  reamintește că orice viitor cadru normativ ar trebui să ia în considerare normele, drepturile și obligațiile care reglementează și care au un impact asupra ocupării forței de muncă; subliniază, de asemenea, că acest cadru ar trebui elaborat în consultare cu partenerii sociali și în conformitate cu contractele colective de muncă;

6.  solicită o legislație care să asigure că întreprinderile care iau măsuri de represalii ce pot fi pe deplin verificate împotriva avertizorilor nu au dreptul să primească fonduri UE și nici să încheie contracte cu organisme publice;

7.  încurajează statele membre să elaboreze criterii de referință și indicatori cu privire la politicile referitoare la avertizori aplicate atât în sectorul public, cât și în sectorul privat;

8.  invită statele membre să țină seama de articolul 33 din Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, subliniind rolul avertizorilor de integritate în prevenirea și combaterea corupției;

9.  deplânge faptul că numai câteva state membre au introdus sisteme de protecție a avertizorilor suficient de avansate; invită acele state membre care nu au adoptat încă astfel de sisteme sau principii relevante în legislația lor națională să facă acest lucru cât mai curând posibil;

10.  subliniază necesitatea de a acorda mai multă atenție eticii în afaceri în cadrul programelor de învățământ pentru studii economice și alte discipline conexe;

11.  încurajează statele membre și instituțiile UE să promoveze o cultură a recunoașterii rolului important pe care îl au avertizorii pentru societate, inclusiv prin campanii de conștientizare; solicită, în special, Comisiei să prezinte un plan global privind această chestiune; consideră că este necesară încurajarea unei culturi etice în administrația publică și la locul de muncă, astfel încât să se evidențieze importanța acțiunilor de conștientizare în rândul angajaților cu privire la cadrele juridice deja existente în materie de semnalări ale neregulilor, în cooperare cu organizațiile sindicale;

12.  îndeamnă Comisia să monitorizeze dispozițiile statelor membre referitoare la avertizori în vederea facilitării schimbului de bune practici, care să contribuie la realizarea unei protecții mai eficace a avertizorilor la nivel național;

13.  invită Comisia să elaboreze un plan cuprinzător pentru a descuraja transferurile de active către țări din afara UE în care se poate păstra anonimatul persoanelor corupte;

14.  înțelege prin „avertizor” orice persoană care semnalează sau divulgă informații în interes public, inclusiv în interes public european, cum ar fi un fapt ilegal, ilicit sau un act care reprezintă o amenințare sau implică un prejudiciu, care subminează sau pune în pericol interesul public, de obicei, dar nu numai, în contextul relațiilor sale profesionale, fie în sectorul public sau privat, fie în contextul unei relații contractuale, fie în cadrul activității sale sindicale sau asociative; subliniază că sunt incluse persoanele care sunt în afara relației tradiționale angajat-angajator, cum ar fi consultanții, contractanții, stagiarii, voluntarii, studenții lucrători, lucrătorii temporari, foștii angajați care au dovezi cu privire la astfel de acte și motive rezonabile pentru a considera că informațiile semnalate sunt exacte;

15.  consideră că persoanele care se află în afara relației tradiționale angajat-angajator, cum ar fi consultanții, contractanții, stagiarii, voluntarii, studenții lucrători, lucrătorii temporari și foștii angajați, precum și cetățenii ar trebui să aibă, de asemenea, acces la canalele de semnalare și să beneficieze de o protecție adecvată atunci când divulgă informații cu privire la un fapt ilegal, ilicit sau care aduce un prejudiciu interesului public;

16.  afirmă că este nevoie de o soluție clară pentru avertizorii angajați în societăți înregistrate în UE, dar care își au sediul în afara UE;

17.  consideră că informațiile cu privire la un prejudiciu adus interesului public includ, dar nu se limitează la actele de corupție, infracțiunile, încălcările obligațiilor legale, erorile judiciare, abuzul de autoritate, conflictele de interese, utilizarea ilegală a fondurilor publice, utilizarea abuzivă a competențelor, fluxurile financiare ilicite, amenințările la adresa mediului, a sănătății, a siguranței publice, a securității naționale și mondiale, și protecția vieții private și a datelor cu caracter personal, evaziunea fiscală, drepturile consumatorilor, încălcarea drepturilor lucrătorilor și a altor drepturi sociale și încălcarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, precum și a statului de drept, și actele care disimulează oricare dintre aceste încălcări;

18.  consideră că interesul public general ar trebui să primeze asupra valorii private sau economice a informațiilor dezvăluite și că ar trebui să fie posibil să fie dezvăluite informații cu privire la amenințările grave la adresa interesului public chiar și atunci când acestea sunt protejate din punct de vedere juridic; consideră, cu toate acestea, că ar trebui să se aplice proceduri speciale pentru informațiile care implică aspecte legate de etica profesională și pentru informațiile clasificate legate de securitatea și apărarea națională; consideră că, în astfel de cazuri, informațiile ar trebui comunicate unei autorități competente;

19.  subliniază faptul că întotdeauna trebuie asigurată o protecție eficientă a avertizorilor, chiar dacă dezvăluirea nu privește acte ilicite, atunci când sunt dezvăluite informații cu scopul de a se evita producerea unui posibil prejudiciu adus interesului public general;

20.  subliniază necesitatea ca statele membre să respecte recomandările Consiliului Europei privind protecția avertizorilor;

21.  subliniază că rolul avertizorilor în dezvăluirea unor atacuri grave la adresa interesului public și-a dovedit importanța în numeroase ocazii de-a lungul mai multor ani, precum și că avertizorii contribuie la democrație, la transparența în politică și economie și la informarea publică și că ar trebui recunoscut faptul că sunt necesari pentru a preîntâmpina acțiunile ilegale; subliniază că avertizorii s-au dovedit a fi o sursă esențială pentru jurnalismul de investigație, precum și pentru presa independentă; reamintește că asigurarea confidențialității surselor este esențială pentru menținerea libertății presei; invită statele membre să asigure faptul că dreptul jurnaliștilor de a nu dezvălui identitatea unei surse este realmente protejat; este de părere că jurnaliștii sunt, la rândul lor, vulnerabili și că ar trebui, prin urmare, să beneficieze de protecție juridică;

22.  constată că, în ultimii ani, unele state membre au luat măsuri pentru a consolida drepturile avertizorilor; regretă însă faptul că avertizorii fac în continuare obiectul unor proceduri civile și penale în mai multe state membre, îndeosebi acolo unde mijloacele existente pentru apărarea, sprijinirea și protejarea acestora sunt absente, insuficiente sau ineficiente; constată că, în plus, disparitățile dintre statele membre conduc la insecuritate juridică, la căutarea instanței cele mai favorabile și la riscul de tratament inechitabil;

23.  afirmă că protejarea avertizorilor este esențială pentru exercitarea corectă a competențelor Uniunii Europene;

24.  consideră că lipsa unei protecții adecvate a avertizorilor are un impact negativ asupra protecției intereselor financiare ale UE;

25.  consideră că punerea în aplicare a unor reglementări juridice cuprinzătoare privind protecția avertizorilor încurajează o cultură a liberei exprimări și că avertizările ar trebui promovate ca un act de civism; îndeamnă, prin urmare, statele membre și instituțiile UE să promoveze rolul pozitiv al avertizorilor, precum și preocupările serioase cu privire la poziția lor adesea vulnerabilă și lipsită de apărare, mai ales prin campanii de sensibilizare și de protecție și prin eforturi de comunicare și de formare; recomandă, în special Comisiei, să prezinte un plan cuprinzător privind această chestiune; solicită, în acest context, lansarea unui site web în care ar trebui furnizate informații utile privind protecția avertizorilor și, de asemenea, unde să poată fi transmise reclamațiile; subliniază că acest site ar trebui să fie ușor accesibil publicului și să garanteze faptul că datele persoanelor care îl utilizează rămân anonime;

26.  solicită să se ia măsuri pentru a schimba percepția publicului asupra avertizorilor, în special cea a politicienilor, a angajatorilor și a mass-mediei, evidențiind rolul lor pozitiv ca mecanism de alertă timpurie pentru a preveni abuzurile și corupția și ca mecanism de responsabilizare pentru a permite controlul public asupra guvernelor și întreprinderilor;

27.  încurajează statele membre să participe activ la promovarea unei culturi deschise la locul de muncă, atât în mediul public, cât și în cel privat, care permite organizațiilor să își desfășoare activitatea respectând standarde etice înalte și oferă angajaților încrederea de a-și exprima opinia și, prin urmare, permite adoptarea de măsuri pentru a preveni sau remedia orice amenințări sau prejudicii;

28.  încurajează statele membre să evalueze cu regularitate eficiența măsurilor pe care le pun în aplicare, ținând seama de opinia publică privind atitudinile față de avertizarea în interes public și față de avertizori, de rezultatele anchetelor transsectoriale realizate la nivelul cadrelor de conducere desemnate să primească și să gestioneze avertizările și de studiile de cercetare independente privind avertizarea în interes public la locul de muncă;

29.  încurajează statele membre care nu au adoptat încă acte legislative în domeniul avertizărilor în interes public să facă acest lucru în viitorul apropiat și invită Comisia să aibă în vedere crearea unei platforme pentru schimbul de bune practici în acest domeniu între statele membre și, de asemenea, cu țări terțe;

30.  subliniază importanța cercetării și a schimbului de bune practici pentru a încuraja o mai bună protecție a avertizorilor la nivel european;

31.  îndeamnă Curtea de Conturi Europeană și Secretariatul Ombudsmanului European să publice, fiecare, până la sfârșitul anului 2017: 1) rapoarte speciale care să conțină statistici și o evidență clară a cazurilor de avertizare identificate în cadrul instituțiilor europene, al întreprinderilor, al asociațiilor, al organizațiilor și al altor organisme înregistrate în Uniune; 2) monitorizarea instituțiilor în cauză în ceea ce privește cazurile semnalate, pe baza actualelor norme și orientări ale Comisiei; 3) rezultatul fiecărei anchete inițiate ca urmare a informațiilor primite de la avertizori; 4) măsurile de protecție a avertizorilor prevăzute în fiecare dintre cazuri;

Mecanismul de semnalare a neregulilor

32.  observă că lipsa unor mijloace clar identificate de protecție și de semnalare în siguranță a neregulilor, precum și potențiala absență a unor măsuri ulterioare constituie un obstacol în calea activităților avertizorilor, îi pot descuraja de la aceste activități și pot face ca un număr de avertizori să păstreze tăcerea; își exprimă preocuparea cu privire la represaliile și presiunea cu care se confruntă avertizorii atunci când se adresează persoanei sau entității nepotrivite din cadrul propriei organizații;

33.  consideră că este necesar să se instituie un sistem coerent, credibil și fiabil care să permită avertizările în interiorul organizațiilor, către autoritățile competente și în afara organizațiilor; este de părere că un astfel de sistem ar facilita evaluarea credibilității și valabilității unui raport întocmit în cadrul acestuia;

34.  invită Comisia să studieze un sistem care ar permite avertizările atât în interiorul, cât și în afara organizațiilor; insistă că, în acest scop, ar trebui introduse proceduri corecte și echitabile, care să asigure respectarea deplină a drepturilor fundamentale și juridice atât ale avertizorului, cât și ale presupusului făptuitor; consideră că angajatorii ar trebui să fie încurajați să introducă proceduri de avertizare internă și că ar trebui să existe, în cadrul fiecărei organizații, o persoană sau entitate independentă și imparțială responsabilă cu primirea avertizărilor; consideră că reprezentanții lucrătorilor ar trebui să fie implicați în desemnarea acestui responsabil; subliniază că destinatarul avertizării ar trebui să dea curs în mod adecvat fiecărui raport primit și să țină la curent avertizorul cu privire la măsurile respective, într-un termen rezonabil;

35.  consideră că fiecare organizație ar trebui să instituie canale de avertizare clare, care să le permită avertizorilor să denunțe neregulile din interiorul organizației lor; subliniază că toți angajații ar trebui informați cu privire la procedura de avertizare aplicabilă, care ar trebui să garanteze confidențialitatea și tratarea alertei într-un interval de timp rezonabil; subliniază că avertizorul trebuie să poată în continuare să se adreseze autorităților publice competente, organizațiilor neguvernamentale sau mass-mediei, în special în lipsa unui răspuns favorabil din partea organizației sau dacă avertizarea internă sau către autoritățile competente ar compromite în mod evident eficiența alertei, dacă avertizorul se confruntă cu riscuri sau trebuie urgent să raporteze informațiile;

36.  reamintește dreptul publicului de a fi informat cu privire la orice fapt ilegal care aduce un prejudiciu interesului public; subliniază, în acest sens, că avertizorul ar trebui să aibă întotdeauna posibilitatea de a face publice informațiile cu privire la un fapt ilegal, ilicit sau care aduce un prejudiciu interesului public;

37.  reamintește că, în aceeași rezoluție, Parlamentul invită, de asemenea, instituțiile UE să introducă și să adopte, în colaborare cu toate autoritățile naționale relevante, toate măsurile necesare pentru a proteja confidențialitatea surselor de informații și solicită, prin urmare, crearea unui site controlat, unde plângerile să poată fi depuse în mod strict confidențial;

38.  consideră că semnalarea neregulilor în afara organizației, inclusiv direct către public fără a trece mai întâi prin etapa internă, nu poate constitui un motiv pentru invalidarea avertizării, urmărirea în justiție a avertizorului sau refuzul acordării protecției; este de părere că protecția ar trebui acordată indiferent de canalul de raportare ales, pe baza informațiilor dezvăluite și a faptului că avertizorul a avut motive întemeiate să creadă că acestea sunt adevărate;

Protecția acordată în cazul semnalării neregulilor

39.  se declară preocupat de riscurile asumate de avertizori la locul de muncă și, în special, de riscurile de represalii directe sau indirecte din partea angajatorului și a persoanelor care lucrează pentru acesta sau acționează în numele acestuia; subliniază faptul că aceste represalii iau adesea forma excluderii, a încetinirii sau a stopării promovării în carieră sau chiar a concedierii, precum și a situațiilor de hărțuire morală; subliniază că astfel de represalii devin bariere în calea acțiunii avertizorilor; consideră că este necesar să se pună în aplicare măsuri de protecție împotriva represaliilor; este de părere că represaliile ar trebui să facă obiectul unor penalizări și sancțiuni eficace; subliniază că, după ce unei persoane îi este recunoscut statutul de avertizor, ar trebui luate măsuri pentru a o proteja, pentru a pune capăt oricăror represalii aplicate împotriva sa și, de asemenea, pentru a o despăgubi integral pentru prejudiciul și daunele suferite; este de părere că aceste dispoziții ar trebui incluse în propunerea de directivă orizontală a Comisiei privind protecția avertizorilor;

40.  consideră că avertizorii ar trebui să aibă posibilitatea să solicite să li se aplice măsuri provizorii pentru a preveni represaliile, precum concedierea, până la soluționarea oficială a oricărei proceduri administrative, judiciare sau de altă natură;

41.  subliniază faptul că niciun raport de muncă nu ar trebui să limiteze dreptul la liberă exprimare al persoanelor și că nicio persoană nu ar trebui să fie discriminată în cazul în care și-a exercitat dreptul respectiv;

42.  reamintește că orice viitor cadru normativ ar trebui să țină cont de normele, drepturile și obligațiile care reglementează ocuparea forței de muncă și au un impact asupra acesteia; subliniază, de asemenea, că acest cadru trebuie elaborat în consultare cu partenerii sociali și în conformitate cu contractele colective de muncă;

43.  subliniază că avertizorii și membrii familiilor lor, precum și orice persoană care le acordă asistență și a căror viață sau siguranță este în pericol trebuie să aibă dreptul la o protecție adecvată și eficace a integrității lor corporale, morale și sociale și a mijloacelor lor de subzistență, beneficiind de cel mai înalt nivel de confidențialitate posibil;

44.  subliniază că aceste măsuri de protecție se aplică și în cazul în care avertizorul semnalează fapte săvârșite de statele membre;

45.  observă că jurnaliștii de investigație și presa independentă exercită o profesie în care, de multe ori, trebuie să se confrunte singuri cu presiunile multiple la care pot fi supuși și că, prin urmare, este indispensabil să fie protejați de tentativele de intimidare sub orice formă;

46.  sugerează că, în așteptarea soluționării procedurilor civile, ar trebui să fie disponibile măsuri provizorii pentru persoanele care au fost victime ale represaliilor în urma semnalării sau a dezvăluirii de informații în interesul public, în special în cazurile de pierdere a locurilor de muncă;

47.  condamnă practica ordinelor de tip „căluș”, care constau în inițierea unor proceduri judiciare împotriva unui avertizor sau în amenințarea cu începerea acestora și nu au ca scop asigurarea dreptății, ci obligarea la autocenzură sau epuizarea financiară, morală sau psihologică a avertizorului; consideră că astfel de abuzuri de procedură ar trebui să facă obiectul unor sancțiuni penale și măsuri restrictive;

48.  subliniază riscul pe care și-l asumă avertizorii de a fi urmăriți penal și civil; subliniază că aceștia constituie de multe ori partea vulnerabilă în cadrul procesului; consideră, prin urmare, că, în cazul unor presupuse acțiuni represive întreprinse împotriva avertizorului, angajatorul trebuie să dovedească că acestea nu au nicio legătură cu raportul întocmit de avertizor; consideră că protecția avertizorilor ar trebui acordată pe baza informațiilor expuse și nu a intenției avertizorilor; subliniază însă că avertizorul trebuie să fi raportat informații pe care le consideră adevărate; consideră că ar trebui garantată confidențialitatea pe parcursul întregii proceduri și că identitatea avertizorului nu trebuie dezvăluită fără consimțământul acestuia; subliniază că dezvăluirea confidențialității identității fără consimțământul avertizorului ar trebui să facă obiectul unor sancțiuni penale și al unor măsuri restrictive;

49.  consideră că avertizorii nu ar trebui să facă obiectul unor urmăriri penale ori civile sau al unor sancțiuni administrative ori disciplinare din cauza semnalării unor nereguli;

50.  consideră că posibilitatea de a semnala în mod anonim nereguli ar putea încuraja avertizorii să divulge informații pe care, în alte condiții, nu le-ar divulga; subliniază, în acest sens, că ar trebui introduse mijloace de avertizare anonimă clar reglementate, către organismul național sau european independent responsabil cu primirea avertizărilor, cu verificarea credibilității acestora, cu monitorizarea răspunsurilor oferite și cu furnizarea de orientări pentru avertizori, inclusiv în mediul digital, stabilindu-se cu exactitate cazurile în care se aplică mijloacele de avertizare anonimă; subliniază că identitatea avertizorului, precum și orice informații care ar permite identificarea sa nu ar trebui dezvăluite fără consimțământul acestuia; consideră că orice încălcare a anonimatului ar trebui să facă obiectul unor sancțiuni;

51.  subliniază că nicio persoană nu ar trebui să își piardă dreptul la protecție pentru simplul motiv că a săvârșit o eroare de apreciere a faptelor sau dacă amenințarea la adresa interesului public nu s-a materializat, cu condiția ca, la momentul semnalării neregulilor, persoana respectivă să fi avut motive întemeiate de a crede în veridicitatea acestora; reamintește că, în cazul unor acuzații false, cei responsabili ar trebui să fie trași la răspundere și să nu beneficieze de protecția acordată avertizorilor; subliniază că orice persoană care este afectată, în mod direct sau indirect, de raportarea sau divulgarea unor informații inexacte sau înșelătoare ar trebui să beneficieze de dreptul la o cale efectivă de atac împotriva raportărilor abuzive sau răuvoitoare;

52.  reamintește importanța elaborării unor instrumente pentru a interzice orice formă de represalii, indiferent dacă este vorba de concedierea pasivă sau de măsuri pasive; îndeamnă statele membre să se abțină de la incriminarea acțiunilor de dezvăluire a unor informații cu privire la un fapt ilegal, ilicit sau care pune în pericol interesul public ori aduce un prejudiciu interesului public;

53.  reamintește că, în orice caz, legislația UE în vigoare trebuie aplicată corespunzător atât de instituțiile UE, cât și de statele membre și trebuie interpretată astfel încât să se asigure protecția maximă a avertizorilor care acționează în interesul public; subliniază că protecția avertizorilor a fost deja recunoscută ca mecanism important pentru asigurarea aplicării efective a legislației UE; invită, prin urmare, statele membre să nu incrimineze acțiunile avertizorilor care divulgă informații în interesul public;

Orientarea avertizorilor

54.  subliniază rolul autorităților publice, al sindicatelor și al organizațiilor societății civile în a sprijini și a oferi asistență avertizorilor în demersurile lor în cadrul organizației din care fac parte;

55.  subliniază că, pe lângă riscurile profesionale, avertizorii, precum și persoanele care îi sprijină se confruntă, de asemenea, cu riscuri personale, psihologice, sociale și financiare; consideră că, atunci când este cazul, ar trebui să se furnizeze sprijin psihologic, ar trebui acordată asistență juridică avertizorilor care solicită acest lucru și nu dispun de resurse suficiente, ar trebui acordat un sprijin social și financiar acelor avertizori care exprimă o nevoie justificată în acest sens și ca măsură de precauție, în cazul în care avertizorul face obiectul unor proceduri civile sau judiciare, în conformitate cu legislația și practicile naționale; adaugă că ar trebui acordate despăgubiri, indiferent de natura prejudiciului suferit de avertizor ca urmare a semnalării neregulilor;

56.  indică, în acest sens, faptul că Ombudsmanul European a semnalat în cadrul Parlamentului că este dispus să examineze posibilitatea de a crea un astfel de organism în cadrul biroului Ombudsmanului și îndeamnă Comisia să examineze posibilitatea de a încredința aceste sarcini Ombudsmanului European, care are deja competența de a investiga plângerile privind cazurile de neglijență în serviciu constatate în cadrul instituțiilor UE;

57.  invită statele membre și instituțiile UE, în cooperare cu toate autoritățile relevante, să introducă și să ia toate măsurile necesare posibile pentru a proteja confidențialitatea surselor de informație, pentru a preveni orice amenințare sau acțiune discriminatorie, precum și să creeze canale transparente de dezvăluire a informațiilor, să instituie autorități naționale și europene independente care să protejeze avertizorii și să ia în considerare acordarea unor fonduri de sprijin specifice acestor autorități; solicită, de asemenea, înființarea unei autorități centrale europene pentru protecția eficientă a avertizorilor și a persoanelor care îi sprijină în actele lor, pe baza modelului autorităților responsabile cu protecția vieții private;

58.  invită Comisia, pentru ca aceste măsuri să fie eficace, să elaboreze instrumente axate pe asigurarea protecției împotriva procedurilor judiciare nejustificate, a sancțiunilor economice și a discriminării; sugerează să se instituie fonduri naționale sau un fond european, finanțate parțial din sumele recuperate sau din amenzi, pentru a acorda un sprijin financiar adecvat avertizorilor din UE;

59.  invită statele membre să înființeze organisme independente, dotate cu resurse bugetare suficiente, cu competențe adecvate și cu specialiști corespunzători, responsabile cu primirea avertizărilor, verificarea credibilității acestora, monitorizarea răspunsurilor oferite și furnizarea de orientări pentru avertizori, în special în lipsa unui răspuns pozitiv din partea organizației din care fac parte, precum și cu direcționarea lor către ajutorul financiar adecvat, îndeosebi în situații transfrontaliere sau în cazurile în care sunt implicate direct statele membre sau instituțiile UE; sugerează ca acestea din urmă să publice un raport anual privind alertele primite și tratarea acestora, respectând în același timp cerința de confidențialitate a anchetelor care s-ar putea să fie în curs de desfășurare;

60.  subliniază că ar trebui să se acorde atenție accesului gratuit la informații și la servicii de consiliere confidențială pentru persoanele care intenționează să semnaleze sau să dezvăluie în interesul public informații cu privire la fapte ilegale sau ilicite care pun în pericol interesul public sau care aduc un prejudiciu interesului public; ia act de faptul că structurile care pot furniza astfel de informații și consiliere ar trebui să fie identificate, iar datele de contact ale acestora ar trebui să fie puse la dispoziția publicului larg;

61.  subliniază faptul că, pe lângă posibilitatea de a beneficia de toate măsurile de protecție acordate avertizorilor, este esențial ca acestora să li se garanteze, în mod specific, primirea, găzduirea și siguranța în statul membru care nu a încheiat o convenție de extrădare cu țara care a săvârșit neregulile; invită Comisia, în cazul existenței unor acorduri de extrădare între Uniunea Europeană și țările terțe care fac obiectul acuzațiilor și în conformitate cu articolul 67 alineatul (2) din TFUE privind politica europeană în domeniul azilului, să acționeze în limita competențelor sale și să ia toate măsurile de securitate necesare pentru protecția acestor avertizori expuși, în mod deosebit, unor represalii dure în țările în privința cărora au dezvăluit fapte ilegale sau frauduloase;

62.  invită Comisia să propună înființarea unui organism similar la nivel european, care să dispună de resurse bugetare suficiente, de competențe și de personal adecvat, responsabil cu coordonarea acțiunilor statelor membre, în special în cazurile transfrontaliere; consideră că acest organism european ar trebui, de asemenea, să fie în măsură să primească avertizări, să verifice credibilitatea acestora, să emită recomandări obligatorii și să orienteze avertizorii, atunci când răspunsul oferit de statul membru sau de organismele naționale nu este, în mod clar, adecvat; sugerează ca acesta să publice un raport anual privind alertele primite și tratarea acestora, respectând în același timp cerința de confidențialitate a anchetelor care s-ar putea să fie în curs de desfășurare; consideră că mandatul Ombudsmanului European ar putea fi extins pentru a îndeplini această funcție;

63.  consideră că, odată ce o alertă a fost recunoscută ca fiind gravă, aceasta ar trebui să conducă la o anchetă corespunzătoare și să fie urmată de măsuri adecvate; subliniază că, în cursul anchetei, avertizorului ar trebui să i se permită să își clarifice plângerea și să furnizeze informații sau dovezi suplimentare;

64.  încurajează statele membre să elaboreze date, criterii de referință și indicatori cu privire la politicile referitoare la avertizori aplicate în sectorul public și în sectorul privat;

65.  solicită ca, în cadrul următoarei revizuiri a autorităților europene de supraveghere (AES), să se adapteze competențele și procedurile acestora în ceea ce privește protejarea avertizorilor;

66.  invită toate instituțiile UE să răspundă la raportul din proprie inițiativă al Ombudsmanului European din 24 iulie 2014, în conformitate cu articolul 22c din noul Statut al funcționarilor, invitând toate organismele UE să adopte mecanisme de alertă etică și cadre juridice pentru semnalarea de nereguli bazate direct pe normele interne ale biroului Ombudsmanului; își reafirmă hotărârea de a face acest lucru;

67.  consideră că avertizorii ar trebui, de asemenea, să aibă dreptul de a analiza rezultatul investigației referitoare la dezvăluirile lor și de a prezenta observații cu privire la acesta;

68.  invită instituțiile UE și alte organisme ale UE să dea tonul prin puterea exemplului, aplicând, fără întârziere, orientările Ombudsmanului European; invită Comisia să pună pe deplin în aplicare, atât în cazul său, cât și al agențiilor UE, propriile orientări privind protecția avertizorilor, în conformitate cu propriul său statutal funcționarilor din 2012; invită Comisia să coopereze efectiv și să-și coordoneze eforturile cu alte instituții, inclusiv cu Parchetul European, pentru a proteja avertizorii;

69.  precizează că este necesar un sistem mai bun de raportare a practicilor frauduloase din întreprinderi, care să completeze și să încerce să îmbunătățească eficiența actualelor puncte de contact naționale pentru orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale;

70.  subliniază că anchetarea problemelor semnalate de avertizori ar trebui să fie efectuată în mod independent și în cel mai scurt timp posibil, protejându-se și drepturile persoanelor care, potrivit informațiilor divulgate, ar putea fi implicate într-un caz; subliniază că atât avertizorii, cât și toate persoanele care, potrivit informațiilor divulgate, sunt implicate într-un caz ar trebui să poată aduce argumente și probe suplimentare în cursul anchetei și ar trebui să fie informați constant cu privire la modul în care este gestionată divulgarea;

71.  salută faptul că Comisia a introdus, în sfârșit, un canal de comunicare pentru avertizori, care le permite acestora să raporteze sau să divulge informații privind concurența și acordurile de tip cartel, însă subliniază necesitatea de a simplifica procedurile și insistă asupra faptului că nu ar trebui să existe un număr excesiv de canale de comunicare;

72. încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0408.

(2)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0310.

(3)

JO C 208, 10.6.2016, p. 89.

(4)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0457.

(5)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0022.

(6)

https://www.unodc.org/documents/brussels/UN_Convention_Against_Corruption.pdf

(7)

A se vedea, de exemplu, Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare [Texte adoptate, P8_TA(2016)0310] și Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 conținând recomandări adresate Comisiei privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților în Uniune” [Texte adoptate, P8_TA(2015)0457].


EXPUNERE DE MOTIVE

De mai mulți ani, rolul primordial al avertizorilor în dezvăluirea încălcărilor grave ale interesului public a fost evidențiat de o serie de scandaluri, în domenii diverse, cum ar fi protecția sănătății publice, protecția mediului sau evaziunea fiscală. În prezent, protecția avertizorilor pare a fi unul dintre cele mai eficiente mijloace de a proteja interesul public și a promova un comportament etic și responsabil în cadrul instituțiilor publice și private. Protecția oferită, în cazul în care există, este încă foarte insuficientă și prea fragmentată pentru a crea un cadru coerent în Uniunea Europeană, a cărei acțiune se limitează în prezent la măsurile de protecție sectorială.

Raportoarea consideră că Uniunea Europeană ar trebui să acționeze prin intermediul unui instrument legislativ orizontal, în conformitate cu obiectivele sale privind democrația, pluralismul opiniilor și libertatea de exprimare. Comisia are la dispoziție mai multe temeiuri juridice posibile pentru a propune un astfel de instrument. Comisia ar trebui, prin urmare, să acționeze în această direcție în cel mai scurt timp posibil.

Au fost dezvoltate deja numeroase standarde internaționale în ceea ce privește protecția avertizorilor. Legislația europeană ar trebui, așadar, să se bazeze pe acestea. În conformitate cu aceste standarde, definiția avertizorului ar trebui să fie suficient de amplă pentru a acoperi un număr cât mai mare de situații și pentru a proteja, astfel, angajații din sectorul privat și din cel public, precum și consultanții sau lucrătorii care desfășoară o activitate independentă. În plus, avertizările nu ar trebui limitate numai la semnalarea faptelor care contravin legii, ci ar trebui să acopere și dezvăluirile legate de prejudiciile aduse interesului public. Ar trebui să fie instituite mecanisme clare de avertizare în cadrul organizațiilor pentru a permite semnalarea neregulilor în interiorul acestora. Totuși, acestea nu pot fi singurul mijloc disponibil și ar trebui să fie permisă sesizarea unei instituții independente sau avertizarea publicului. La nivel european, ar trebui înființat un organism dedicat în mod specific consilierii, orientării și primirii avertizărilor de integritate.

Pentru a proteja mai bine persoanele care decid să semnaleze nereguli, ar trebui să fie asigurată protecția confidențialității și ar trebui să fie introdusă o inversare a sarcinii probei. În fine, ar trebui introduse dispoziții privind sprijinul financiar, psihologic, precum și privind despăgubirea prejudiciului și, în același timp, ar trebuie introduse sancțiuni eficace împotriva persoanelor care încearcă să împiedice un avertizor să vorbească.


ANEXĂ: LISTA ENTITĂȚILOR SAU A PERSOANELOR DE LA CARE RAPORTOAREA A PRIMIT CONTRIBUȚII

Următoarea listă este elaborată cu titlu pur facultativ, sub responsabilitatea exclusivă a raportoarei. Raportoarea a primit contribuții de la următoarele entități sau persoane în cursul elaborării proiectului de raport:

Entitate și/sau persoană

UNI Europa

FIRST-CISL

Federația Europeană a Jurnaliștilor

Eurocadres

Transparency International Franța

Transparency International

Reprezentanța sindicatelor finlandeze pe lângă UE

CCI Paris-Ile de France

Ascent UE - Consultant în bună guvernanță, anticorupție și statul de drept


CADRES CFDT

EBU

Reprezentanța din Bruxelles a sindicatelor suedeze

Reprezentanța sindicatelor finlandeze pe lângă UE

Blueprint for speech


AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice și monetare (6.9.2017)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la măsurile legitime de protecție a avertizorilor care acționează în interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor și ale organismelor publice

(2016/2224(INI))

Raportoare pentru aviz (*): Molly Scott Cato

(*)  Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru afaceri economice și monetare recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât avertizorii au avut un rol extrem de important în detectarea și raportarea abaterilor profesionale, a neregulilor, a fraudelor sau a activităților ilegale, precum și în identificarea și aducerea în atenția publicului a cazurilor de interes public din domeniul fiscal, inclusiv cu ocazia divulgărilor legate de dosarele LuxLeaks, SwissLeaks și Panama Papers, contribuind astfel în mod semnificativ la intensificarea reformelor pentru combaterea fraudelor financiare și fiscale, a spălării de bani și a corupției, care constituie piedici pentru dezvoltarea economică și statul de drept;

B.  întrucât, după criza economică, a datoriilor și financiară, au fost luate o serie de măsuri împotriva evitării obligațiilor fiscale și a evaziunii fiscale internaționale; întrucât este nevoie de o transparență mai mare în domeniul serviciilor financiare pentru a descuraja practicile frauduloase, iar unele state membre au deja experiență în ceea ce privește registrele centrale pentru raportarea încălcărilor reale sau potențiale ale normelor prudențiale financiare; întrucât Organizația Națiunilor Unite a adoptat Convenția împotriva corupției în 2003(1); întrucât Parlamentul a înființat două comisii speciale și o comisie de anchetă în urma acestor dezvăluiri; întrucât Parlamentul a solicitat deja protecția avertizorilor în mai multe rezoluții(2); întrucât inițiativele deja convenite menite să consolideze schimburile de informații la nivel internațional în domeniul fiscal au fost foarte utile, iar diferitele scurgeri de informații în materie fiscală au scos la iveală un mare volum de informații importante privind practici frauduloase care altfel nu ar fi ieșit la suprafață;

C.  întrucât, în timp ce eforturile depuse la nivel mondial pentru combaterea corupției s-au concentrat, până în prezent, în mod predominant, pe practicile frauduloase din sectorul public, scurgerile recente de informații au scos în evidență rolul instituțiilor financiare, al consultanților și al altor întreprinderi private în facilitarea corupției;

D.  întrucât introducerea unor registre publice ale beneficiarilor reali pentru societățile fiduciare și formele de organizare juridică similare, și alte măsuri de asigurare a transparenței pentru instrumentele de plasament, pot acționa ca mijloc de descurajare împotriva neregulilor la care fac referire, în general, avertizorii de integritate;

E.  întrucât, de foarte multe ori, avertizările nu se limitează la chestiuni economice și financiare; întrucât lipsa unei protecții adecvate ar putea să îi descurajeze pe potențialii avertizori să raporteze abaterile profesionale pentru a evita riscul de represalii și/sau răzbunare; întrucât, conform rapoartelor OCDE, în 2015 86 % din societăți aveau un mecanism pentru a semnala cazurile de presupuse de abateri grave din partea întreprinderilor, dar peste o treime dintre acestea nu dispuneau de o politică scrisă privind protecția avertizorilor împotriva represaliilor sau nu știau dacă există o astfel de politică; întrucât mai mulți avertizori care au dat în vileag nereguli economice și financiare, abateri profesionale sau activități ilegale au fost urmăriți penal; întrucât persoanele care raportează sau divulgă informații în interesul public sunt deseori victime ale represaliilor, la fel întâmplându-se și cu membrii familiilor și colegii acestora, acest lucru ducând, de exemplu, la pierderea carierei; întrucât Curtea Europeană a Drepturilor Omului dispune de o jurisprudență deja consacrată cu privire la avertizorii de integritate, dar protecția acestora ar trebui garantată prin lege; întrucât Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene garantează libertatea de exprimare și dreptul la bună administrare;

F.  întrucât este regretabil că actualele canale de comunicare pentru a depune plângeri formale împotriva abaterilor întreprinderilor multinaționale duc rareori la pedepse concrete pentru săvârșirea unor nereguli;

G.  întrucât deși protecția avertizorilor la nivelul Uniunii nu a fost pusă în aplicare în toate statele membre, nici armonizată la nivelul UE, majoritatea statelor membre au ratificat Convenția ONU împotriva corupției, care impune obligația de a acorda o protecție adecvată și eficace avertizorilor;

H.  întrucât dreptul UE conține deja anumite dispoziții privind protecția avertizorilor împotriva represaliilor, inclusiv în ceea ce privește spălarea de bani, dar nu prevede încă o legislație orizontală aplicabilă tuturor organismelor publice și private; întrucât dispozițiile fragmentate s-ar putea dovedi neclare și ineficiente; întrucât, prin urmare, Comisia este invitată să realizeze o evaluare riguroasă a temeiurilor juridice pentru eventualele măsuri suplimentare la nivelul UE în acest sens; întrucât asigurarea unei protecții efective a avertizorilor de integritate ar contribui la eficientizarea pieței interne și ar consolida încrederea cetățenilor în UE,

1.  îndeamnă Comisia să realizeze o evaluare riguroasă a posibilului temei juridic pentru luarea unor măsuri suplimentare la nivelul UE și, dacă este cazul, să prezinte o legislație orizontală cuprinzătoare, inclusiv instrumente care să îi sprijine pe avertizori, ajutându-i să își asigure protecția efectivă, cât mai curând posibil, precum și să prezinte o propunere prin care să asigure asistență financiară adecvată pentru avertizori; invită Comisia să evalueze posibilitatea creării unui organism european independent cu competența de a primi plângerile avertizorilor, inclusiv în mod anonim și confidențial, și, atunci când acest lucru este justificat, de a oferi consiliere și protecție; ia act de faptul că protecția avertizorilor ar trebui să acopere sectorul public și sectorul privat, fără a face distincție între ele; solicită o legislație care să asigure că întreprinderile care iau măsuri de represalii ce pot fi pe deplin verificate împotriva avertizorilor nu au dreptul să primească fonduri UE și nici să încheie contracte cu organisme publice; propune ca, în orice caz, Comisia să prezinte un raport anual de evaluare a situației actuale în ceea ce privește protecția avertizorilor în Uniunea Europeană; propune ca acordurile internaționale legate de serviciile financiare, fiscalitate și concurență să cuprindă dispoziții privind protecția avertizorilor; propune crearea unui fond comun paneuropean pentru protecția avertizorilor, cu scopul de a le asigura acestora asistență financiară adecvată;

2.  subliniază faptul nerezonabil și îngrijorător că cetățenii și ziariștii care dezvăluie informații în interes public fac obiectul urmăririi în justiție în loc să beneficieze de protecție juridică, inclusiv când dezvăluie informații privind presupuse abateri profesionale, nereguli, fraude sau activități ilegale, în special atunci când este vorba despre comportamente care încalcă principiile fundamentale ale UE, cum ar fi evitarea obligațiilor fiscale, evaziunea fiscală și spălarea de bani;

3.  invită, de asemenea, statele membre să adopte o definiție juridică largă a avertizorilor, pentru a-i proteja cu adevărat prin intermediul legislației naționale; propune ca avertizorii din sectorul public și din cel privat să se bucure de un nivel egal de protecție și să nu fie supuși niciunei obligații contractuale care să-i împiedice să facă rapoarte sau dezvăluiri în interes public; invită statele membre să se asigure că protecția include derogări de la procedurile legate de divulgarea protejată și de la măsurile disciplinare sau alte forme de represalii;

4.  invită statele membre să țină seama de articolul 33 din Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, subliniind rolul avertizorilor de integritate în prevenirea și combaterea corupției;

5.  reamintește concluziile comisiei sale speciale TAXE și subliniază nevoia de a asigura faptul că avertizorii pot raporta nu numai activități ilegale, ci și nereguli și orice informații sau fapte care reprezintă o amenințare sau un prejudiciu pentru interesul public;

6.  reiterează faptul că avertizorii pot reprezenta adesea singura modalitate de a aduce în atenția publicului activități ilegale, având în vedere natura deseori tehnică a informațiilor în cauză și obstacolele cu care se confruntă funcționarii publici în încercările lor de a avea acces la acestea;

7.  consideră că avertizorii ar trebui să aibă libertatea de a raporta anonim sau de a depune plângeri, cu prioritate, în cadrul mecanismelor interne de raportare ale organizației în cauză sau către autoritățile competente și, de asemenea, că ar trebui să fie protejați, indiferent de canalul de raportare ales;

8.  subliniază cât este de important să li se acorde în mod explicit autorităților competente, organismelor de reglementare și autorităților de asigurare a respectării legii responsabilitatea de a menține canale de raportare, de a primi, a gestiona și a investiga rapoarte privind practicile frauduloase suspectate, protejând în același timp confidențialitatea surselor, dacă este cazul, și drepturile părților afectate;

9.  consideră că toate organizațiile publice și private de la nivelul UE sau de la nivel național ar trebui să aibă proceduri interne privind avertizările pentru angajații lor; subliniază importanța campaniilor de sensibilizare în rândul angajaților și al altor persoane, cu privire la cadrele juridice deja existente legate de avertizări și invită UE și organismele naționale să desfășoare campanii periodice de informare și să ofere informații ușor de înțeles în mai multe limbi cu privire la procedurile de bază privind avertizările;

10.  solicită ca în cadrul următoarei revizuiri a autorităților europene de supraveghere (AES) să se adapteze competențele și procedurile acestora în ceea ce privește protejarea avertizorilor de integritate;

11.  subliniază că în cadrul procedurilor litigioase împotriva avertizorilor sarcina probei ar trebui să îi revină părții care inițiază procedura, care ar trebui să demonstreze că informațiile divulgate nu constituie dovezi de conduită ilegală sau nereguli și nici de amenințare la adresa interesului public; condamnă procedurile juridice desfășurate intenționat cu rea-credință împotriva avertizorilor, cărora ar trebui să li se răspundă cu sancțiuni adecvate; subliniază faptul că o protecție eficace a avertizorilor de integritate este esențială pentru garantarea dreptului la libertatea de exprimare și la libertatea de informare și că normele contradictorii care reglementează aspecte legate de secret și confidențialitate ar trebui reexaminate în conformitate cu jurisprudența europeană din domeniul drepturilor omului, pentru a garanta că astfel de excepții sunt necesare și proporționale;

12.  invită statele membre să se asigure că avertizorii au acces neîngrădit la consiliere independentă și sprijin și că pot solicita despăgubiri pentru hărțuire sau pierderea mijloacelor de subzistență actuale sau viitoare în urma represaliilor aplicate pentru divulgările făcute în cadrul procedurii de protecție a avertizorilor; invită Comisia să verifice dacă există, în acest sens, bune practici care ar putea fi partajate;

13.  invită instituțiile UE și alte organisme ale UE să dea tonul prin puterea exemplului, aplicând, fără întârziere, orientările Ombudsmanului European; invită Comisia să pună pe deplin în aplicare, atât în cazul său, cât și al agențiilor UE, propriile orientări privind protecția avertizorilor, în conformitate cu statutul său al funcționarilor din 2012; invită Comisia să coopereze efectiv și să-și coordoneze eforturile cu alte instituții, inclusiv cu Parchetul European, pentru a proteja avertizorii;

14.  subliniază faptul că trebuie consolidată comunicarea dintre avertizorii de integritate și instituțiile și agențiile UE; consideră că reclamațiile din partea cetățenilor trebuie să fie tratate în mod corect și cu respect și ar trebui să existe un contact continuu între instituția sau agenția UE care se ocupă cu plângerea și avertizorul în cauză, cu actualizări periodice cu privire la cazul respectiv;

15.  îndeamnă Comisia să prezinte un plan de acțiune cuprinzător privind sensibilizarea cu privire la protecția și apărarea avertizorilor de integritate;

16.  arată că este necesar un sistem mai bun de raportare a practicilor frauduloase din întreprinderi, care să completeze și să încerce să îmbunătățească eficiența actualelor puncte de contact naționale pentru orientările OCDE pentru întreprinderile multinaționale;

17.  invită Comisia să elaboreze un plan cuprinzător pentru a descuraja transferurile de active către țări din afara UE în care se poate păstra anonimatul persoanelor corupte;

18.  subliniază necesitatea de a acorda mai multă atenție eticii în afaceri în cadrul programelor de învățământ pentru studii economice și alte discipline conexe.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

4.9.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

36

0

13

Membri titulari prezenți la votul final

Gerolf Annemans, Burkhard Balz, Pervenche Berès, Udo Bullmann, Esther de Lange, Markus Ferber, Jonás Fernández, Neena Gill, Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Danuta Maria Hübner, Cătălin Sorin Ivan, Petr Ježek, Othmar Karas, Wajid Khan, Philippe Lamberts, Werner Langen, Bernd Lucke, Olle Ludvigsson, Fulvio Martusciello, Marisa Matias, Gabriel Mato, Costas Mavrides, Bernard Monot, Luděk Niedermayer, Dimitrios Papadimoulis, Pirkko Ruohonen-Lerner, Anne Sander, Alfred Sant, Molly Scott Cato, Pedro Silva Pereira, Peter Simon, Kay Swinburne, Paul Tang, Ramon Tremosa i Balcells, Marco Valli, Jakob von Weizsäcker, Marco Zanni

Membri supleanți prezenți la votul final

Enrique Calvet Chambon, Matt Carthy, Manuel dos Santos, Ashley Fox, Eva Joly, Paloma López Bermejo, Thomas Mann, Luigi Morgano, Lieve Wierinck

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Elżbieta Katarzyna Łukacijewska

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

36

+

ALDE

Enrique Calvet Chambon, Petr Ježek, Ramon Tremosa i Balcells, Lieve Wierinck

ECR

Bernd Lucke, Pirkko Ruohonen-Lerner

EFDD

Marco Valli

ENF

Gerolf Annemans, Bernard Monot

GUE/NGL

Matt Carthy, Paloma López Bermejo, Marisa Matias, Dimitrios Papadimoulis

PPE

Brian Hayes, Othmar Karas, Werner Langen, Thomas Mann

S&D

Pervenche Berès, Udo Bullmann, Jonás Fernández, Neena Gill, Roberto Gualtieri, Cătălin Sorin Ivan, Wajid Khan, Olle Ludvigsson, Costas Mavrides, Luigi Morgano, Alfred Sant, Pedro Silva Pereira, Peter Simon, Paul Tang, Manuel dos Santos, Jakob von Weizsäcker

Verts/ALE

Eva Joly, Philippe Lamberts, Molly Scott Cato

0

-

13

0

ECR

Ashley Fox, Kay Swinburne

ENF

Marco Zanni

PPE

Burkhard Balz, Markus Ferber, Gunnar Hökmark, Danuta Maria Hübner, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska, Fulvio Martusciello, Gabriel Mato, Luděk Niedermayer, Anne Sander, Esther de Lange

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

https://www.unodc.org/documents/brussels/UN_Convention_Against_Corruption.pdf

(2)

A se vedea, de exemplu, Rezoluția sa din 6 iulie 2016 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare [Texte adoptate, P8_TA(2016)0310] și Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 conținând recomandări adresate Comisiei privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților în Uniune” [Texte adoptate, P8_TA(2015)0457].


AVIZ al Comisiei pentru control bugetar (7.9.2017)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la măsurile legitime de protecție a denunțătorilor care acționează în interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor și ale organismelor publice

(2016/2224(INI))

Raportor pentru aviz: Dennis de Jong

SUGESTII

Comisia pentru control bugetar recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât denunțătorii joacă adesea un rol important și chiar crucial în prevenirea, detectarea și divulgarea neregulilor, a ilegalităților, a fraudei, a actelor de corupție și a altor fapte ilegale sau încălcări ale statului de drept la nivel național și european, atât în sectorul public, cât și în cel privat;

B.  întrucât curajul de care dau dovadă persoanele care, în ciuda riscurilor de natură personală și profesională, fac un serviciu societății raportând sau divulgând informații pentru a apăra interesul public este foarte mare și ar trebui să determine guvernele să ofere garanții juridice și măsuri de protecție corespunzătoare, inclusiv compensații pentru daunele financiare și de altă natură suferite, de exemplu, în cazul în care denunțătorii își pierd locul de muncă ca urmare a denunțării sau divulgării actelor respective;

C.  întrucât activitatea denunțătorilor, care are la bază principiile transparenței și integrității, este esențială pentru a asigura denunțarea neregulilor și, prin urmare, protecția acestor persoane ar trebui să fie garantată prin lege și consolidată la nivelul Uniunii Europene, însă numai în cazul în care persoanele respective acționează cu bună credință cu scopul de a proteja interesul public, așa cum prevede jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului;

D.  întrucât Parlamentul a adoptat recent două documente: o Rezoluție(1) referitoare la rolul denunțătorilor în protecția intereselor financiare ale UE și un Raport(2) privind protejarea intereselor financiare ale UE - combaterea fraudei;

E.  întrucât, de la 1 iulie 2014, aproape toate instituțiile și agențiile europene au introdus, în mod obligatoriu, măsuri de protejare a denunțătorilor în regulamentele lor interne de procedură, în conformitate cu articolele 22(b) și 22(c) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene;

F.  întrucât din ce în ce mai multe investigații privind fraudele economice se pot desfășura la nivel transfrontalier, iar denunțătorii joacă un rol-cheie în dezvăluirea a ceea ce se ascunde în spatele actelor ilegale comise din străinătate și care afectează negativ interesele economice naționale;

G.  întrucât articolul 33 din Convenția ONU împotriva corupției, la care Uniunea Europeană și statele sale membre sunt părți, prevede în mod clar că este necesar să se incorporeze în sistemele juridice interne măsuri corespunzătoare pentru a asigura protecția împotriva oricărui tratament nejustificat al oricărei persoane care semnalează autorităților competente, cu bună credință și în baza unor presupuneri rezonabile, orice fapt privind infracțiunile prevăzute de respectiva convenție,

1.  consideră că lipsa unei protecții adecvate a denunțătorilor are un impact negativ asupra protecției intereselor financiare ale UE;

2.  îndeamnă Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a pune în aplicare, fără întârziere, Rezoluția referitoare la rolul denunțătorilor în protecția intereselor financiare ale UE și, în special, să prezinte o propunere legislativă orizontală având drept scop instituirea unui nivel minim de protecție a denunțătorilor la nivel european și a unui program european eficace și cuprinzător de protecție a denunțătorilor;

3.  ia act de faptul că doar câteva state membre au introdus sisteme suficient de avansate de protecție a denunțătorilor, în pofida nevoii esențiale de a proteja denunțătorii în acțiunile lor de prevenire și combatere a corupției, și în ciuda faptului că protecția denunțătorilor este recomandată la articolul 33 din Convenția ONU împotriva corupției; invită statele care încă nu au adoptat principiile protecției denunțătorilor în dreptul intern să ia această măsură cât mai curând posibil;

4.  ia act de faptul că, deși rezoluția adoptată de Parlamentul European se axează pe rolul denunțătorilor în contextul intereselor financiare ale UE, multe dintre măsurile propuse ar trebui să se aplice, de asemenea, denunțătorilor într-un sens mai larg, inclusiv, printre altele, protecției mediului, drepturilor lucrătorilor, protecției consumatorilor; subliniază contribuția jurnaliștilor de investigație și consideră că aceștia ar trebui să beneficieze de un nivel de protecție similar;

5.  invită, în acest sens, Comisia să interpreteze noțiunea de „interese financiare” în sensul său cel mai larg, astfel încât aceasta să se aplice și situațiilor care afectează în mod indirect interesele financiare ale UE;

6.  solicită introducerea unor modalități eficace de protejare a oricărei persoane care denunță fapte ilegale la locul de muncă, cum ar fi hărțuirea, șantajul la locul de muncă, practicile ilegale în materie de recrutare și concediere, discriminarea salarială și orice altă formă de încălcare a legii;

7  invită Comisia să includă în propunerea sa legislativă măsuri menite să protejeze lucrătorii împotriva represaliilor din partea angajatorului ca urmare a acțiunilor lor de denunțare a neregulilor, inclusiv protejarea anonimatului lor și confidențialitatea informațiilor, și să ofere asistență psihologică, juridică și financiară ori de câte ori este necesar, asigurându-se, în același timp, că sarcina probei în cazurile de victimizare sau represalii incumbă

8.  salută faptul că Comisia a introdus, în sfârșit, un canal de comunicare pentru denunțători, care le permite acestora să raporteze sau să divulge informații privind concurența și acordurile de tip cartel, însă subliniază necesitatea de a simplifica procedurile și insistă asupra faptului că nu ar trebui să existe un număr excesiv de canale de comunicare;

9.  subliniază totuși că denunțătorii pot utiliza un canal neinstituțional, cum ar fi mass-media, și că acest lucru nu ar trebui să împiedice instituțiile UE să proceseze în mod proactiv și oficial informațiile divulgate care afectează interesele UE; anchetele ar trebui să fie sistematice atunci când sunt divulgate informații care afectează interesele UE, indiferent

10.  invită, prin urmare, Comisia să se bazeze pe recomandarea din rezoluție pentru a înființa un organism independent al UE care să poată fi consultat, să ofere consiliere și să primească informațiile divulgate de denunțători, cu birouri în statele membre, în măsură să primească rapoarte privind neregulile, care să dispună de resurse bugetare suficiente, de competențe adecvate și de specialiști competenți, cu scopul de a ajuta denunțătorii interni și externi să utilizeze canalele corespunzătoare pentru a divulga informații privind posibile nereguli care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, protejându-le, în același timp, confidențialitatea și oferindu-le sprijinul și consilierea necesare; într-o primă fază, activitatea acestui organism ar urma să vizeze în principal verificarea fiabilității informațiilor primite;

11.  face referire, în acest sens, la faptul că Ombudsmanul European a semnalat în cadrul Parlamentului că este dispus să examineze posibilitatea de a crea un astfel de organism în cadrul biroului Ombudsmanului și îndeamnă Comisia să examineze posibilitatea de a încredința aceste sarcini Ombudsmanului European, care are deja competența de a investiga plângerile privind cazurile de neglijență în serviciu constatate în cadrul instituțiilor UE;

12.  reamintește că, în aceeași rezoluție, Parlamentul invită, de asemenea, instituțiile UE să introducă și să adopte, în colaborare cu toate autoritățile naționale relevante, toate măsurile necesare pentru a proteja confidențialitatea surselor de informații și solicită, prin urmare, crearea unui site controlat, unde plângerile să poată fi depuse în mod strict confidențial;

13.  regretă faptul că nu toate agențiile UE au pus în aplicare norme interne de protecție a denunțătorilor și invită aceste agenții să pună în aplicare normele interne în conformitate cu articolele 22a, 22b și 22c din Statutul funcționarilor;

14.  consideră că legislația sectorială specifică, de exemplu în domeniul protecției intereselor financiare ale UE, nu ar trebui în niciun fel să înlocuiască sau să întârzie adoptarea unor dispozițiilor generale cu standarde minime uniforme pentru protecția juridică a denunțătorilor; invită, prin urmare, Comisia să prezinte fără întârziere o propunere legislativă orizontală privind protecția denunțătorilor.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

4.9.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

19

0

3

Membri titulari prezenți la votul final

Jonathan Arnott, Inés Ayala Sender, Zigmantas Balčytis, Dennis de Jong, Tamás Deutsch, Martina Dlabajová, Raffaele Fitto, Luke Ming Flanagan, Ingeborg Gräßle, Cătălin Sorin Ivan, Jean-François Jalkh, Arndt Kohn, Claudia Schmidt, Bart Staes, Hannu Takkula, Indrek Tarand, Marco Valli, Derek Vaughan, Joachim Zeller

Membri supleanți prezenți la votul final

Caterina Chinnici, Brian Hayes, Julia Pitera

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

19

+

ALDE

ECR

EFDD

GUE/NGL

PPE

S&D

Verts/ALE

Martina Dlabajová, Hannu Takkula

Raffaele Fitto

Marco Valli

Luke Ming Flanagan, Dennis de Jong

Tamás Deutsch, Ingeborg Gräßle, Brian Hayes, Julia Pitera, Claudia Schmidt, Joachim Zeller

Inés Ayala Sender, Zigmantas Balčytis, Caterina Chinnici, Cătălin Sorin Ivan, Arndt Kohn, Derek Vaughan

Bart Staes

0

-

 

 

3

0

EFDD

ENF

Verts/ALE

Jonathan Arnott

Jean-François Jalkh

Indrek Tarand

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0022.

(2)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0206.


AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (13.7.2017)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la măsurile legitime de protejare a avertizorilor care acționează în interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor și ale organismelor publice

(2016/2224(INI))

Raportor pentru aviz: David Casa

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât rolul avertizorilor, atât din sectorul public, cât și din cel privat, este de a contribui la sesizarea, descurajarea și prevenirea faptelor reprobabile, cum ar fi gestionarea defectuoasă, frauda și corupția, participând astfel la promovarea drepturilor omului, a statului de drept, a libertății de exprimare, a transparenței și a responsabilității democratice, precum și a drepturilor lucrătorilor; întrucât, adesea, avertizorii sunt angajați care trebuie să respecte un raport de muncă și depind de salariul lor, ca mijloc de subzistență;

B.  întrucât importanța protejării avertizorilor a fost recunoscută în toate instrumentele internaționale majore privind corupția și întrucât au fost stabilite standarde pentru avertizori în Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției (UNCAC), în Recomandarea Consiliului Europei CM/Rec(2014)7 și în Recomandarea OCDE din 2009 privind combaterea mitei;

C.  întrucât recentele scurgeri de informații masive care au scos la iveală fapte de corupție, cum ar fi scandalul „Panama Papers” și scandalul „Swiss Leaks”, precum și dezvăluirea unor cazuri de eludare și de încălcare a normelor de drept al muncii care au condus, în unele situații, la precarizarea locurilor de muncă, confirmă importanța rolului pe care îl joacă avertizorii în apărarea interesului public; întrucât, în prezent, în Europa, avertizorii sunt insuficient recunoscuți și protejați;

D.  întrucât au fost adeseori exprimate preocupări profunde cu privire la faptul că avertizorii care acționează în interesul public pot fi supuși ostilității, hărțuirii, intimidării și excluderii la locul de muncă, dificultății de a-și găsi un nou loc de muncă, pierderii mijloacelor de subzistență și, de asemenea, de multe ori, rudele și colegii lor pot fi amenințați; întrucât teama de represalii poate avea un efect de descurajare asupra avertizorilor, punând astfel în pericol interesul public;

E.  întrucât la locul de muncă trebuie cultivat un mediu profesional în care angajații să aibă încredere să își exprime preocupările cu privire la posibilele fapte reprobabile, cum ar fi deficiențele, abaterile, gestionarea defectuoasă, frauda sau acțiunile ilegale; întrucât este extrem de important să se încurajeze o cultură care să le permită angajaților să simtă că pot aduce în discuție anumite aspecte fără a se teme de represalii care ar putea să le afecteze situația profesională în prezent și în viitor;

F.  întrucât obiectivul avertizării ar trebui să fie raportarea actelor care periclitează interesul public sau reprezintă o încălcare a legii sau orice altă faptă reprobabilă sau abatere;

G.  întrucât unele state membre au deja legi care protejează avertizorii, dar altele nu, ceea ce duce la o protecție limitată sau inegală a avertizorilor în cadrul UE; întrucât acest lucru este deosebit de important atunci când există implicații de natură transfrontalieră sau la nivelul întregii Uniuni; întrucât această situație creează insecuritate juridică;

H.  întrucât, dat fiind că existența unui cadru juridic național de protecție a avertizorilor nu garantează întotdeauna eficacitatea și punerea în aplicare adecvată a protecției avertizorilor, este esențial ca statele membre să asigure conformitatea cu legislația națională existentă pentru a proteja avertizorii;

I.  întrucât corupția este o problemă gravă cu care se confruntă în prezent Uniunea Europeană, deoarece poate avea ca rezultat incapacitatea guvernelor de a proteja populația, lucrătorii, statul de drept și economia, deteriorarea instituțiilor și serviciilor publice, a creșterii economice și a competitivității în diverse domenii, precum și pierderea încrederii în transparența și responsabilitatea democratică ale instituțiilor publice și private și industriilor; întrucât costul estimat al corupției pentru economia UE se ridică la 120 miliarde EUR anual, ceea ce reprezintă 1 % din PIB-ul UE;

J.  întrucât colectarea informațiilor economice poate avea un caracter transfrontalier, iar avertizorii joacă un rol major în identificarea actelor ilegale comise din străinătate împotriva intereselor economice naționale;

K.  întrucât avertizorii au, de asemenea, o importanță crucială în identificarea într-un stadiu precoce a erorilor, provocărilor sau problemelor din cadrul unei organizații; întrucât, dacă această practică este respectată, se poate instaura o cultură organizațională bazată pe învățarea din greșeli; întrucât această practică a dus, în unele organizații și state membre, la sprijinirea semnalării erorilor și, prin urmare, la producerea unei schimbări la nivel organizațional,

1.  solicită să se ia măsuri pentru a schimba percepția publicului asupra avertizorilor, în special cea a politicienilor, a angajatorilor și a mass-mediei, evidențiind rolul lor pozitiv ca mecanism de alertă timpurie pentru a preveni abuzurile și corupția și ca mecanism de responsabilizare pentru a permite controlul public asupra guvernelor și companiilor;

2.  salută recomandarea Consiliului Europei privind domeniul de aplicare al unui cadru european pentru protejarea avertizorilor, care ar trebui să vizeze toate persoanele care lucrează fie în sectorul public, fie în cel privat, indiferent de natura raportului lor de muncă și indiferent dacă sunt remunerate sau nu;

3.  invită Comisia ca, după evaluarea temeiului juridic și după consultarea partenerilor sociali și în conformitate cu principiul subsidiarității, să redacteze o propunere legislativă sau juridică privind avertizorii; solicită luarea unor măsuri eficace de protecție împotriva tratamentelor inechitabile la locul de muncă, a represaliilor și a angajării responsabilității penale și civile a avertizorilor care identifică și semnalează cu bună-credință fapte reprobabile în interesul public; subliniază importanța garantării anonimatului avertizorilor și confidențialitatea procesului;

4.  atrage atenția asupra riscului ca lucrătorii avertizori ce au acționat în interesul public să fie împiedicați să avanseze în carieră, să își piardă locul de muncă sau să sufere represalii din partea colegilor și a superiorilor, precum și asupra efectului disuasiv, de amenințare și psihologic dăunător pe termen lung pe care aceste acțiuni le pot avea asupra celor care descoperă fapte reprobabile; subliniază că avertizorii se expun unor riscuri personale și profesionale ridicate atunci când divulgă informații și, de obicei, plătesc un preț personal și profesional pentru acest lucru; evidențiază, prin urmare, că definiția „avertizorului” ar trebui să se aplice la cât mai multe tipuri de lucrători cu putință, inclusiv foștilor și actualilor lucrători, precum și stagiarilor, ucenicilor și altor categorii;

5.  reamintește că este important să se conceapă instrumente care să sancționeze și să interzică orice formă de represalii, cum ar fi hărțuirea sau alte tratamente discriminatorii sau punitive, inclusiv acțiunile întreprinse împotriva colegilor sau a membrilor de familie ca urmare a divulgării de informații;

6.  subliniază că, în cazul în care viața sau siguranța avertizorilor și a membrilor familiilor lor sunt în pericol, acestora trebuie să li se garanteze protecția eficace și corespunzătoare și trebuie să se întreprindă demersurile necesare în instanțe ori de câte ori este necesar;

7.  subliniază că avertizorii reprezintă o sursă importantă de informații pentru jurnaliștii de investigație și invită statele membre să asigure că drepturile jurnaliștilor și identitatea avertizorilor care acționează cu bună-credință sunt protejate de lege și în mod eficace atunci când acuzațiile se dovedesc a fi adevărate; subliniază că și jurnaliștii ar trebui să fie protejați în cazul în care constituie ei înșiși sursa de informații și că, în ambele situații, autoritățile ar trebui să se abțină să recurgă la supraveghere;

8.  consideră că sarcina probei îi revine angajatorului, care trebuie să demonstreze clar că orice eventuale măsuri luate împotriva angajatului nu au în niciun caz legătură cu informațiile divulgate de avertizor;

9.  îndeamnă angajatorii, reprezentanții lucrătorilor și autoritățile să instaureze canale eficace de raportare și divulgare a faptelor reprobabile, să acționeze rapid cu privire la informațiile care le-au fost comunicate, după o verificare riguroasă, și să informeze de urgență toate părțile interesate, agențiile și instituțiile necesare cu privire la orice ilegalitate sau faptă reprobabilă;

10.  reamintește că este nevoie să li se asigure protecția și securitatea juridică necesare în întreaga Uniune celor care raportează cu privire la fapte reprobabile verificate, atât în sectorul public, cât și în cel privat;

11.  reamintește că orice viitor cadru normativ ar trebui să țină cont de normele, drepturile și obligațiile care reglementează și au un impact asupra ocupării forței de muncă; subliniază, de asemenea, că acest cadru trebuie elaborat în consultare cu partenerii sociali și în conformitate cu contractele colective de muncă;

12.  reamintește că, dacă se dovedește, în urma unei verificări detaliate, că acuzațiile sunt în mod intenționat false și au fost făcute cu rea-credință, cei responsabili ar trebui trași la răspundere;

13.  îndeamnă autoritățile competente să prevadă obligația de mijloace în legătură cu organizarea primirii și gestionării alertelor, atât la nivelul angajatorilor, cât și al autorităților respective.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

12.7.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

50

0

2

Membri titulari prezenți la votul final

Guillaume Balas, Tiziana Beghin, Brando Benifei, Enrique Calvet Chambon, David Casa, Ole Christensen, Martina Dlabajová, Lampros Fountoulis, Elena Gentile, Arne Gericke, Marian Harkin, Czesław Hoc, Danuta Jazłowiecka, Agnes Jongerius, Rina Ronja Kari, Jan Keller, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Jean Lambert, Jérôme Lavrilleux, Patrick Le Hyaric, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Javi López, Thomas Mann, Dominique Martin, Anthea McIntyre, Joëlle Mélin, Elisabeth Morin-Chartier, Marek Plura, Terry Reintke, Robert Rochefort, Claude Rolin, Sven Schulze, Siôn Simon, Romana Tomc, Yana Toom, Marita Ulvskog, Renate Weber, Tatjana Ždanoka, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Maria Arena, Lynn Boylan, Tania González Peñas, Marju Lauristin, Paloma López Bermejo, Anne Sander, Joachim Schuster, Csaba Sógor, Helga Stevens, Flavio Zanonato

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Andrejs Mamikins

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

50

+

ALDE

ECR

EFDD

GUE/NGL

NI

PPE

S&D

VERTS/ALE

Enrique Calvet Chambon, Martina Dlabajová, Marian Harkin, Robert Rochefort, Yana Toom, Renate Weber

Arne Gericke, Czesław Hoc, Anthea McIntyre, Helga Stevens, Jana Žitňanská

Tiziana Beghin

Lynn Boylan, Tania González Peñas, Rina Ronja Kari, Patrick Le Hyaric, Paloma López Bermejo

Lampros Fountoulis

David Casa, Danuta Jazłowiecka, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Ádám Kósa, Jérôme Lavrilleux, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Thomas Mann, Elisabeth Morin-Chartier, Marek Plura, Claude Rolin, Anne Sander, Sven Schulze, Csaba Sógor, Romana Tomc

Maria Arena, Guillaume Balas, Brando Benifei, Ole Christensen, Elena Gentile, Agnes Jongerius, Jan Keller, Marju Lauristin, Javi López, Andrejs Mamikins, Joachim Schuster, Siôn Simon, Marita Ulvskog, Flavio Zanonato

Jean Lambert, Terry Reintke, Tatjana Ždanoka

0

-

 

 

2

0

ENF

Dominique Martin, Joëlle Mélin

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (13.7.2017)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la măsurile legitime de protecție a avertizorilor care acționează în interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor și ale organismelor publice

(2016/2224(INI))

Raportor pentru aviz: Luke Ming Flanagan

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că lipsa unei protecții adecvate a avertizorilor are un impact negativ asupra dezvoltării și aplicării politicii UE privind protecția mediului, sănătatea publică și siguranța alimentară, întrucât teama de represalii poate avea un efect de descurajare asupra avertizorilor, punând astfel în pericol interesul public;

2.  consideră că, deși importanța și valoarea avertizării în materie de sănătate publică, mediu și siguranță alimentară sunt recunoscute din ce în ce mai mult în statele membre, sunt necesare la nivel național și european campanii de informare și promovare cu privire la avertizori, în vederea schimbării atitudinii și mentalității față de aceștia;

3.  este convins că avertizorii joacă un rol indispensabil în reducerea riscurilor pentru sănătatea publică, mediu și siguranța alimentară, domenii în care anumite riscuri sunt dificil de controlat la nivel extern, precum și în descurajarea și prevenirea faptelor ilegale și a corupției; consideră că o mai mare protecție a avertizorilor va încuraja și mai mult divulgarea în interes public a riscurilor și a amenințărilor la adresa sănătății publice și a mediului și va îmbunătăți siguranța alimentară, va promova o cultură a responsabilității și integrității publice atât în instituțiile publice, cât și în cele private, și, de asemenea, va salva inclusiv vieți; pot fi menționate aici publicarea studiului privind SRAS (Sindromul respirator sever acut) și alte boli periculoase care au amenințat milioane de persoane din China, precum și alte studii care au contribuit la evitarea unor pericole pentru mediu în SUA;

4.  reamintește cazuri recente cu impact ridicat, precum Dieselgate, Nestle și scandalurile legate de carnea de cal, în care au fost descoperite riscuri pentru mediu, sănătatea publică sau siguranța alimentară și în care dezvăluirile avertizorilor au contribuit la depistarea riscului sau în care un nivel mai ridicat de protecție a avertizorilor ar fi putut conduce la depistarea mai timpurie a riscurilor și la limitarea daunelor într-o măsură mai mare;

5.  subliniază faptul că progresele esențiale în domeniul sănătății publice, în special în ceea ce privește controlul tutunului, pot fi urmărite în definitiv până la origine, și anume până la eliberarea documentelor interne de către avertizori;

6.   atrage atenția asupra faptului că riscurile legate de mediu, sănătatea publică și siguranța alimentară se opresc rareori la frontiere, ceea ce înseamnă că o protecție inadecvată sau inexistentă a avertizorilor într-un stat membru, care poate împiedica detectarea în timp util a unor astfel de riscuri, pune în pericol sănătatea și siguranța tuturor cetățenilor UE, precum și capacitatea acestora de a proteja mediul;

7.  subliniază faptul că traficul cu specii sălbatice de faună a devenit una dintre cele mai profitabile forme ale criminalității organizate din lume și constată rolul esențial jucat de avertizorii care raportează traficul, exploatarea forestieră și pescuitul ilegale și alte infracțiuni împotriva faunei sălbatice;

8.  subliniază faptul că dovada încălcării legislației UE privind protecția animalelor și siguranța alimentară în exploatațiile agricole și abatoare se bazează aproape exclusiv pe avertizori, întrucât aceste spații nu sunt accesibile publicului larg, iar controalele oficiale sunt, în general, anunțate în prealabil;

9.  recunoaște că ambarcațiunile de pescuit sunt extrem de izolate atunci când operează pe mare și că o protecție solidă a avertizorilor este esențială pentru a le permite să furnizeze dovezi privind pescuitul ilegal și alte încălcări ale legislației UE;

10.  regretă faptul că autoritățile de reglementare, inclusiv cele care monitorizează lanțul alimentar, nu dispun de resurse suficiente și, prin urmare, depind de avertizori pentru obținerea de informații; subliniază, așadar, că sunt esențiale atât finanțarea sporită a autorităților de reglementare, cât și protecția eficace a avertizorilor;

11.  subliniază că o legislație rapidă și solidă privind protejarea avertizorilor, precum și un consens politic care să permită punerea în aplicare a unor măsuri eficiente la nivel național și european vor contribui, de asemenea, la restabilirea încrederii în instituțiile democratice, la facilitarea expertizei științifice și la dezbaterea și demonstrarea valorii adăugate a măsurilor UE pentru cetățeni; subliniază că legislația privind avertizorii îi încurajează în special pe cei care dețin cunoștințe științifice și tehnice să comunice fapte care, altfel, ar rămâne ascunse;

12.  regretă lacunele și deficiențele juridice semnificative ale protecției avertizorilor din statele membre și faptul că prea puține state membre au creat mecanisme de protecție pentru avertizori; insistă asupra faptului că este nevoie de o protecție la nivelul UE în vederea asigurării deplinei protecții juridice a avertizorilor, egală în toate statele membre și, de asemenea, o continuare adecvată și independentă a acestui proces, ulterioară sesizării, cu condiția ca avertizorii să fi acționat cu bună-credință și numai în scopul protejării interesului public general;

13.  ia act de faptul că în legislația UE există deja unele dispoziții privind protecția avertizorilor, însă aceste dispoziții sunt deseori limitate sau răspândite în diferite legi, lăsând loc deficiențelor și lacunelor;

14.  solicită sprijinul Comisiei în vederea încurajării statelor membre în crearea de mecanisme eficiente și eficace de protecție a avertizorilor;

15.  îndeamnă Comisia să realizeze un bilanț al rezultatelor consultării sale publice, să realizeze progrese în elaborarea unui proiect legislativ în următoarele luni și să prezinte fără întârziere o propunere de instrument juridic orizontal, în conformitate cu principiul subsidiarității, care să instituie standarde minime comune solide în UE privind protecția avertizorilor și care să se bazeze pe dispozițiile din tratat referitoare la protecția mediului, a sănătății publice și a consumatorilor; subliniază inadvertențele și nereușitele abordărilor sectoriale în acest scop, precum cele adoptate în Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și dezvăluirii ilegale; încurajează statele membre să dezvolte instrumente legislative care să îi protejeze pe cei care raportează autorităților publice încălcări ale normelor de conduită; sugerează agențiilor UE să adopte o politică scrisă cu privire la protecția împotriva măsurilor de retorsiune a persoanelor care raportează nereguli, precum și a avertizorilor de integritate;

16.  atrage atenția că, în majoritatea cazurilor, munca avertizorilor este bazată pe principiile transparenței și integrității; prin urmare, protecția denunțătorilor ar trebui să fie garantată prin lege și consolidată în întreaga Uniune, însă numai în cazul în care persoanele respective acționează cu bună credință cu scopul de a proteja interesul public, astfel cum prevede jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului;

17.  îndeamnă Comisia să monitorizeze dispozițiile statelor membre referitoare la avertizori în vederea facilitării schimbului de bune practici, care să contribuie la realizarea unei protecții mai eficiente a avertizorilor la nivel național;

18.  subliniază că raportarea sau dezvăluirea de informații legate de riscuri, abuzul în serviciu și infracțiuni, precum și orice încercare de a le ascunde, ceea ce poate provoca daune asupra mediului și probleme de integritate și siguranță în ceea ce privește sănătatea și alimentația, inclusiv în raport cu tehnologiile emergente, ale căror consecințe pe termen lung asupra mediului și sănătății sunt încă necunoscute, precum și alte forme de fapte reprobabile, precum gestionarea necorespunzătoare a organismelor publice, a terenurilor și a proprietății publice, ar trebui să intre toate în domeniul de aplicare al oricărui instrument UE de protecție a avertizorilor, indiferent dacă acestea reprezintă o încălcare a legii, plecând de la convingerea rezonabilă că dezvăluirea este realizată în interes public; subliniază că protecția avertizorilor ar trebui să beneficieze de instrumente de protecție în aceste domenii pe întreg teritoriul Uniunii deoarece problemele de mediu sunt, prin natura lor, transnaționale, iar acest lucru ar trebui reflectat în actele legislative relevante; protecția avertizorilor ar trebui să fie acordată la nivelul întregii Uniuni, indiferent de locul de reședință al acestora și de locul în care au fost comise infracțiunile;

19.  subliniază importanța culturilor organizaționale deschise și a existenței mai multor canale protejate pentru raportarea voluntară de informații, atât pe plan intern, cât și pe plan extern, pentru a preveni daunele aduse mediului, sănătății umane și lanțului alimentar, ceea ce este, de asemenea, și în interesul organizațiilor în sine;

20.  evidențiază că legislația UE de protecție a avertizorilor trebuie să fie cuprinzătoare, cu un domeniu de aplicare larg și rapid aplicabilă și trebuie să protejeze persoana care raportează neregulile și, atunci când este cazul, colegii săi și rudele sale afectate de orice fel de represalii, hărțuire, intimidare și excludere de la locul lor de muncă sau din viața lor privată, precum și de procedurile civile, penale sau administrative care rezultă din dezvăluire; subliniază faptul că o protecție eficace a avertizorilor este esențială pentru garantarea dreptului la libertatea de exprimare și la libertatea de informare și că normele contradictorii care reglementează aspecte legate de secret și confidențialitate ar trebui revizuite în conformitate cu jurisprudența europeană din domeniul drepturilor omului, pentru a se asigura faptul că astfel de excepții sunt necesare și proporționale; subliniază faptul că protecția nu este necesară doar pentru dezvăluirile interne efectuate prin intermediul canalelor desemnate de la locul de muncă sau pentru dezvăluirile către autoritățile publice sau organele de supraveghere, ci, ținând cont de jurisprudența relevantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, și pentru dezvăluirile externe către publicul general, prin intermediul mijloacelor de informare în masă sau în alt mod; indică faptul că instituțiile UE, în cooperare cu toate autoritățile naționale competente, ar trebui să introducă și să pună în aplicare toate măsurile necesare pentru a proteja confidențialitatea surselor de informații, cu scopul de a preveni orice amenințări sau acțiuni cu caracter discriminatoriu; invită Comisia să se asigure că toți avertizorii, inclusiv avertizorii care suferă represalii în urma unui raport sau a unei dezvăluiri de interes public și, în consecință, depun o plângere valabilă în instanță, au acces la consiliere juridică independentă, sprijin financiar și psihologic, precum și, după caz, măsuri de ajutor;

21.  invită statele membre și Comisia să stabilească un cadru juridic strict care să le permită întreprinderilor să pună în aplicare sisteme de avertizare interne, definind în mod efectiv noțiunea de termen rezonabil de răspuns din partea întreprinderii și asigurând conformitatea acestor sisteme cu dreptul social și cu protecția dreptului privind datele cu caracter personal;

22.  subliniază necesitatea unei securități juridice în ceea ce privește dispozițiile de protecție acordate avertizorilor, întrucât o lipsă continuă de claritate și o abordare fragmentată împiedică eventualii avertizori să prezinte informații și acest lucru este în detrimentul angajatorilor lor, în special în cazul întreprinderilor care desfășoară activități în mai multe jurisdicții sau sectoare;

23.  subliniază rolul important pe care îl are jurnalismul de investigație și solicită Comisiei să se asigure că propunerea sa oferă același nivel de protecție atât jurnaliștilor de investigație, cât și avertizorilor de integritate;

24.  atrage atenția că definiția avertizorului nu ar trebui restrânsă sau limitată la anumite domenii, la statutul contractelor de muncă sau la caracterul juridic al faptelor sau al informațiilor raportate ori dezvăluite, iar persoanele care raportează nereguli în sectorul public și în sectorul privat ar trebui să beneficieze de protecție egală și să nu se supună niciunei obligații contractuale care împiedică raportarea sau dezvăluirea informațiilor atunci când acest lucru este în interes public, fără a aduce atingere niciunei restricții necesare, precum cele prevăzute în principiile globale privind securitatea națională și dreptul la informare;

25.  încurajează statele membre să elaboreze criterii de referință și indicatori cu privire la politicile referitoare la avertizori aplicate atât în sectorul public, cât și în sectorul privat;

26.  subliniază că legislația UE ar trebui să stabilească o procedură clară pentru modul în care sunt tratate dezvăluirile de la lansarea lor și până la finalizare, pentru a asigura o urmărire atentă a acțiunilor întreprinse de avertizori de la prezentarea raportului și analiza sa, până la garanția protecției lor, precum și mecanisme de protecție a avertizorilor mai eficiente; subliniază importanța de a se acorda în mod explicit autorităților competente, organismelor de reglementare și autorităților de aplicare a legii sarcina de a menține canale de raportare, de a primi, a gestiona și a investiga greșelile profesionale suspectate, protejând în același timp confidențialitatea sursei, dacă este cazul, și drepturile părților afectate; încurajează Comisia și statele membre să asigure accesul la servicii de consiliere confidențială pentru persoanele care au în vedere posibilitatea de a realiza un raport sau o dezvăluire de interes public și care, prin urmare, căută informații precum cele legate de drepturile și responsabilitățile avertizorilor, de canalele adecvate și de eventualele consecințe ale deciziei lor;

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

11.7.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

67

1

0

Membri titulari prezenți la votul final

Margrete Auken, Pilar Ayuso, Zoltán Balczó, Catherine Bearder, Ivo Belet, Biljana Borzan, Lynn Boylan, Paul Brannen, Nessa Childers, Birgit Collin-Langen, Mireille D’Ornano, Miriam Dalli, Seb Dance, Angélique Delahaye, Stefan Eck, Bas Eickhout, José Inácio Faria, Karl-Heinz Florenz, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Arne Gericke, Jens Gieseke, Julie Girling, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Jytte Guteland, Anneli Jäätteenmäki, Jean-François Jalkh, Benedek Jávor, Kateřina Konečná, Urszula Krupa, Giovanni La Via, Jo Leinen, Peter Liese, Norbert Lins, Rupert Matthews, Valentinas Mazuronis, Susanne Melior, Miroslav Mikolášik, Gilles Pargneaux, Piernicola Pedicini, Bolesław G. Piecha, Pavel Poc, Julia Reid, Frédérique Ries, Michèle Rivasi, Daciana Octavia Sârbu, Annie Schreijer-Pierik, Davor Škrlec, Renate Sommer, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Ivica Tolić, Estefanía Torres Martínez, Adina-Ioana Vălean, Jadwiga Wiśniewska, Damiano Zoffoli

Membri supleanți prezenți la votul final

Luke Ming Flanagan, Elena Gentile, Esther Herranz García, Krzysztof Hetman, Ulrike Müller, James Nicholson, Christel Schaldemose, Bart Staes, Tiemo Wölken

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Siôn Simon, Derek Vaughan

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

67

+

ALDE

Catherine Bearder, Gerben-Jan Gerbrandy, Anneli Jäätteenmäki, Valentinas Mazuronis, Ulrike Müller, Frédérique Ries

ECR

Arne Gericke, Julie Girling, Urszula Krupa, Rupert Matthews, James Nicholson, Bolesław G. Piecha, Jadwiga Wiśniewska

EFDD

Piernicola Pedicini

ENF

Mireille D’Ornano, Jean-François Jalkh

GUE/NGL

Lynn Boylan, Stefan Eck, Luke Ming Flanagan, Kateřina Konečná, Estefanía Torres Martínez

NI

Zoltán Balczó

PPE

Pilar Ayuso, Ivo Belet, Birgit Collin-Langen, Angélique Delahaye, José Inácio Faria, Karl-Heinz Florenz, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Jens Gieseke, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Esther Herranz García, Krzysztof Hetman, Giovanni La Via, Peter Liese, Norbert Lins, Miroslav Mikolášik, Annie Schreijer-Pierik, Renate Sommer, Ivica Tolić, Adina-Ioana Vălean

S&D

Biljana Borzan, Paul Brannen, Nessa Childers, Miriam Dalli, Seb Dance, Elena Gentile, Jytte Guteland, Jo Leinen, Susanne Melior, Gilles Pargneaux, Pavel Poc, Christel Schaldemose, Peter Simon, Daciana Octavia Sârbu, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Derek Vaughan, Tiemo Wölken, Damiano Zoffoli

VERTS/ALE

Margrete Auken, Bas Eickhout, Benedek Jávor, Michèle Rivasi, Davor Škrlec, Bart Staes

1

-

EFDD

Julia Reid

0

0

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


AVIZ al Comisiei pentru cultură și educație (31.5.2017)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la măsurile legitime de protejare a avertizorilor care acționează în interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor și ale organismelor publice

(2016/2224(INI))

Raportor pentru aviz: Zdzisław Krasnodębski

SUGESTII

Comisia pentru cultură și educație recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că avertizarea în interes public reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de detectare și prevenire a abuzului în serviciu, a faptelor sau activităților ilegale, în special a fraudei și a corupției din administrația publică și din întreprinderile private, a crimei organizate, a cazurilor de evaziune fiscale și de evitare a sarcinilor fiscale; consideră că avertizorii au un rol esențial pentru protejarea interesului public, economisirea fondurilor publice și asigurarea transparenței și integrității în viața publică; ia act de faptul că avertizorii au dezvăluit scandaluri care au afectat mai multe state membre și subliniază faptul că avertizorii reprezintă un pilon esențial al strategiei UE împotriva corupției și pentru a garanta că întreprinderile și guvernele sunt trase la răspundere;

2.  consideră că diferențele culturale nu invalidează necesitatea protecției juridice a avertizorilor din statele membre;

3.  subliniază că percepțiile negative ale actului de avertizare în interes public și ale avertizorilor încetinesc progresele multor țări în ceea ce privește adoptarea/aplicarea de acte legislative privind avertizorii, reducând, de asemenea, disponibilitatea cetățenilor de a raporta neregulile chiar și atunci când există deja în vigoare mecanisme de protecție juridică;

4.  consideră că protecția avertizorilor este esențială pentru libertatea de exprimare, pluralismul de opinii, democrație și libertate;

5.  subliniază că este necesară protecția juridică a avertizorilor în Uniunea Europeană; reafirmă că statul de drept este benefic pentru o cultură a libertății de exprimare;

6.  reafirmă că punerea în aplicare a unor instrumente juridice care să ofere avertizorilor un mediu sigur încurajează o cultură a liberei exprimări și ajută cetățenii UE să-și exercite dreptul de a acționa împotriva faptelor ilegale; ia act de faptul că avertizarea în interes public ar trebui promovată ca implicare civică și act de civism și sprijinită prin eforturi eficiente de sensibilizare, de comunicare, de învățare, educaționale și de formare, asigurând totodată existența unor mecanisme de siguranță suficiente pentru protejarea informațiilor sensibile din punct de vedere comercial ale întreprinderilor, precum secretele comerciale;

7.  încurajează statele membre să participe activ la promovarea unei culturi deschise la locul de muncă, atât în mediul public, cât și în cel privat, care permite organizațiilor să își desfășoare activitatea respectând standarde etice înalte și oferă angajaților încrederea de a-și exprima opinia și, prin urmare, permite adoptarea de măsuri pentru a preveni sau remedia orice amenințări sau prejudicii;

8.  încurajează statele membre să evalueze cu regularitate eficiența măsurilor pe care le pun în aplicare, ținând seama de opinia publică privind atitudinile față de avertizarea în interes public și față de avertizori, de studiile transsectoriale ale cadrelor de conducere desemnate să primească și să gestioneze rapoarte și de studiile de cercetare independente privind avertizarea în interes public de la nivelul locurilor de muncă;

9.  reafirmă faptul că instituțiile publice și organizațiile private trebuie să stabilească, în strânsă cooperare cu toți reprezentanții personalului, inclusiv lucrătorii acolo unde este posibil, proceduri interne de avertizare în interes public pentru angajați, inclusiv pentru stagiari și ucenici, creând canale confidențiale clare pentru dezvăluirea de informații, inclusiv pentru divulgarea externă, informându-i pe aceștia cu privire la drepturile lor de a fi protejați împotriva represaliilor atunci când raportează abuzuri în serviciu și furnizându-le, după caz, consiliere juridică în condiții de confidențialitate și cursuri și sesiuni de formare relevante; insistă ca aceste politici să nu înlocuiască legislația privind protejarea avertizorilor;

10. ia act de faptul că, având în vedere garanțiile juridice inadecvate și lacunele importante în ceea ce privește protecția avertizorilor împotriva represaliilor, intimidării și izolării, obligația de a utiliza canalele interne de comunicare poate fi riscantă și cu efect disuasiv, restricționând atât libertatea de expresie, cât și dreptul opiniei publice de a accesa informații; subliniază faptul că procedurile interne de notificare nu trebuie să fie utilizate ca un instrument prin care să se interzică informarea opiniei publice cu privire la activitățile ilegale și activitățile care dăunează grav interesului public; subliniază că acest lucru trebuie să se aplice în egală măsură utilizării procedurilor externe de avertizare în interes public și că, în consecință, așa cum se prevede la articolul 5 din Convenția OIM nr. 158 din 22 iunie 1983, depunerea unei reclamații, participarea la proceduri împotriva unui angajator sau furnizarea de informații unei autorități competente nu constituie motive valide pentru încetarea raporturilor de muncă;

11.  constată că divulgările protejate referitoare la prejudicieri sau amenințări la adresa interesului public care au avut loc, au loc la momentul divulgării sau este probabil să aibă loc pot fi făcute intern, în cadrul locului de muncă sau extern, în mod alternativ sau cumulat, autorităților competente sau deputaților și agențiilor de supraveghere, precum și sindicatelor și asociațiilor patronale sau publicului prin intermediul mijloacelor media, inclusiv al platformelor de comunicare socială sau al organizațiilor neguvernamentale;

12. reamintește faptul că avertizarea în interes public este legată de libertatea presei și este esențială pentru aducerea la lumină a activităților ilegale sau a activităților care dăunează interesului public; subliniază că avertizorii reprezintă o sursă importantă de informații pentru jurnalismul de investigație și invită statele membre să se asigure că dreptul jurnaliștilor de a nu divulga identitatea unei surse, inclusiv în cazuri în care jurnaliștii sunt ei înșiși sursa de informație, este protejat eficient și juridic și că autoritățile nu recurg la supraveghere pentru a determina sursele acestora; observă, în acest context, că Curtea Europeană a Drepturilor Omului susține în jurisprudența sa că protejarea surselor jurnaliștilor nu constituie un privilegiu, ci o componentă esențială a presei libere(1);

13.  consideră că instituțiile UE ar trebui să reprezinte un model de urmat în ceea ce privește politica în domeniul avertizărilor în interes public; își exprimă preocuparea cu privire la faptul că un număr mare de agenții ale UE încă nu au pus în aplicare orientările din 2012 privind avertizările în interes public și că, potrivit concluziilor unui studiu realizat în 2015, normele nu sunt bine cunoscute de către personalul Comisiei; invită Comisia să asigure punerea în aplicare a orientărilor în cadrul agențiilor și familiarizarea suficientă a personalului din instituțiile și organele UE cu acestea; încurajează Comisia să introducă o clauză standard în contracte și în acordurile de granturi prin care să li se impună beneficiarilor și persoanelor care lucrează pentru beneficiari să raporteze Oficiului European de Luptă Antifraudă (OLAF) neregulile grave;

14.  invită instituțiile UE ca, în cooperare cu toate autoritățile naționale competente, să introducă și să ia toate măsurile necesare pentru a proteja anonimatul și confidențialitatea surselor de informații, cu scopul de a preveni orice acțiuni cu caracter discriminatoriu sau amenințări;

15.  încurajează statele membre care nu au adoptat încă acte legislative în domeniul avertizărilor în interes public să facă acest lucru în viitorul apropiat și invită Comisia să aibă în vedere crearea unei platforme pentru schimbul de bune practici în acest domeniu între statele membre și, de asemenea, cu țări terțe;

ANEXĂ: LISTA ENTITĂȚILOR SAU A PERSOANELOR DE LA CARE A PRIMIT CONTRIBUȚII RAPORTORUL PENTRU AVIZ

Următoarea listă este elaborată în mod absolut voluntar, sub responsabilitatea exclusivă a raportorului pentru aviz. Raportorul pentru aviz a primit contribuții de la următoarele entități sau persoane în pregătirea avizului referitor la măsurile legitime de protejare a avertizorilor care acționează în interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor și ale organismelor publice PE601.025 – 2016/2224(INI) (Raportor pentru aviz: Zdzisław Krasnodębski).

Entitate și/sau persoană

OLAF, Comisia Europeană

Oficiul de investigație și de disciplină al Comisiei, DG Resurse Umane și Securitate, Comisia Europeană

Agenții, Școli Europene & Afaceri Internaționale, DG Resurse Umane și Securitate, Comisia Europeană

Reprezentanța permanentă a Poloniei pe lângă Uniunea Europeană

Transparency International

Journalismfund.eu

Programul pentru integritate publică, Fundația Stefan Batory (Fundacja Batorego)

Institutul de afaceri publice (Instytut Spraw Publicznych)

Institutul Sobieski (Instytut Sobieskiego)

Forumul sindicatelor (Forum Związków Zawodowych)

Ethics Line (Linia Etyki)

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

30.5.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

15

9

2

Membri titulari prezenţi la votul final

Andrea Bocskor, Nikolaos Chountis, Silvia Costa, María Teresa Giménez Barbat, Giorgos Grammatikakis, Petra Kammerevert, Svetoslav Hristov Malinov, Luigi Morgano, Momchil Nekov, John Procter, Michaela Šojdrová, Helga Trüpel, Sabine Verheyen, Bogdan Brunon Wenta, Theodoros Zagorakis, Bogdan Andrzej Zdrojewski, Milan Zver, Krystyna Łybacka

Membri supleanți prezenți la votul final

Santiago Fisas Ayxelà, Dietmar Köster, Zdzisław Krasnodębski, Morten Løkkegaard, Martina Michels, Remo Sernagiotto

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Josep-Maria Terricabras, Kazimierz Michał Ujazdowski

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

15

+

ALDE

María Teresa Giménez Barbat, Morten Løkkegaard

ECR

Zdzisław Krasnodębski, John Procter, Remo Sernagiotto, Kazimierz Michał Ujazdowski

PPE

Andrea Bocskor, Santiago Fisas Ayxelà, Svetoslav Hristov Malinov, Michaela Šojdrová, Sabine Verheyen, Bogdan Brunon Wenta, Theodoros Zagorakis, Bogdan Andrzej Zdrojewski, Milan Zver

9

-

S&D

Silvia Costa, Giorgos Grammatikakis, Petra Kammerevert, Dietmar Köster, Krystyna Łybacka, Luigi Morgano, Momchil Nekov

VERTS/ALE

Josep-Maria Terricabras, Helga Trüpel

2

0

GUE/NGL

Nikolaos Chountis, Martina Michels

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

Curtea Europeană a Drepturilor Omului, hotărârea din 27.11.2007, 20477/05, Tillack/Belgia.


AVIZ al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (8.9.2017)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la măsurile legitime de protecție a avertizorilor care acționează în interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor și ale organismelor publice

(2016/2224(INI))

Raportoare pentru aviz: Maite Pagazaurtundúa Ruiz

SUGESTII

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât Comisia a declarat în comunicarea sa din 5 iulie 2016 că protecția avertizorilor, atât în sectorul public, cât și în cel privat, contribuie la abordarea gestionării defectuoase și a neregulilor, inclusiv a corupției transfrontaliere, evaziunii fiscale transnaționale și practicilor comerciale neloiale, toate acestea având loc în primul rând din cauza decalajelor legislative dintre legislațiile statelor membre;

B.  întrucât avertizarea de integritate reprezintă o sursă esențială de informații pentru combaterea criminalității organizate, anchetarea cazurilor de corupție din sectorul public și cel privat și detectarea metodelor de evitare a obligațiilor fiscale aplicate de întreprinderi și întrucât protecția avertizorilor este așadar un factor esențial de promovare a unei culturi a răspunderii publice și a integrității și de protejare a bunului public și a intereselor financiare ale Uniunii Europene; întrucât avertizorii care acționează în interes public cu scopul de a denunța abateri profesionale, nereguli, fraude sau activități ilegale nu se simt cu adevărat protejați și își asumă adeseori un risc personal foarte ridicat, deoarece pot fi concediați, dați în judecată, boicotați, arestați, amenințați sau victimizați și discriminați în numeroase alte feluri;

C.  întrucât democrația, statul de drept și respectarea drepturilor omului sunt valori fundamentale ale UE, astfel cum sunt definite la articolul 2 din TUE;

D.  întrucât protecția confidențialității identității avertizorilor și a informațiilor furnizate de aceștia contribuie la crearea unor canale mai eficiente de raportare a cazurilor de fraudă sau de corupție, a neregulilor, a abaterilor profesionale sau a altor infracțiuni grave și întrucât, având în vedere caracterul sensibil al informațiilor, gestionarea defectuoasă a confidențialității poate conduce la scurgeri de informații nedorite și la o încălcare a interesului public în Uniune; întrucât, în sectorul public, protejarea avertizorilor poate facilita depistarea cazurilor de deturnare de fonduri publice, de fraudă și a altor forme de corupție transfrontalieră legate de interesele naționale sau de cele ale UE;

E.  întrucât raportarea de către avertizori a informațiilor care ar putea amenința sau prejudicia interesul public se face în temeiul libertății lor de exprimare și de informare, aceste două drepturi fiind consacrate în Carta drepturilor fundamentale a UE, în special în articolul 11 din aceasta, și cu un puternic simț al responsabilității și moralității civice,

F.  întrucât, în Rezoluția sa din 23 octombrie 2013 referitoare la crima organizată, corupție și spălarea de bani: recomandări cu privire la acțiunile și inițiativele care se impun, Rezoluția sa din 25 noiembrie 2015 referitoare la deciziile fiscale și alte măsuri similare sau cu efecte similare, Rezoluția sa din 16 decembrie 2015 privind favorizarea transparenței, a coordonării și a convergenței în politicile de impozitare a societăților și Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la rolul denunțătorilor în protejarea intereselor financiare ale UE, Parlamentul a solicitat Comisiei să prezinte o propunere legislativă pentru a institui un program european eficient și cuprinzător de protecție a avertizorilor, care să protejeze persoanele care raportează posibile fraude sau activități ilegale care afectează interesul public sau interesele financiare ale Uniunii Europene;

G.  întrucât diferențele între statele membre în ceea ce privește tratamentul și protecția avertizorilor pot să îi descurajeze pe aceștia să divulge informații, în special informații relevante pentru mai multe state membre, și întrucât protecția avertizorilor nu poate fi realizată doar prin măsuri juridice, ci trebuie realizată, de asemenea, prin promovarea unei schimbări culturale în societățile europene în ceea ce privește modul în care este percepută avertizarea de integritate, în special în legătură cu drepturile fundamentale;

H.  întrucât protecția avertizorilor în Uniunea Europeană nu ar trebui să se limiteze la cazurile europene, ci ar trebui să se aplice și cazurilor internaționale,

1.  subliniază că în statele democratice și deschise întemeiate pe statul de drept, cetățenii au dreptul de a fi informați în legătură cu încălcarea drepturilor lor fundamentale, precum și dreptul de a denunța aceste încălcări, inclusiv atunci când este implicat propriul lor guvern;

2.  recunoaște că avertizarea de integritate joacă un rol crucial în combaterea fraudei, fraudei fiscale, evaziunii fiscale, gestionării defectuoase, abaterilor profesionale, neregulilor, activităților care afectează interesul public sau a activităților infracționale sau ilegale; ia act de faptul că datorită recentelor cazuri de avertizare de integritate a devenit evident că avertizorii joacă un rol crucial în divulgarea încălcărilor grave ale drepturilor fundamentale și în protejarea interesului public și menținerea responsabilității și integrității, atât în sectorul public, cât și în cel privat; subliniază că protecția avertizorilor nu ar trebui limitată doar la cazurile în care sunt divulgate activități ilegale, ci ar trebui extinsă la toate cazurile în care sunt dezvăluite abateri profesionale sau nereguli; subliniază că legislația în vigoare privind protecția avertizorilor este disparată și că protecția avertizorilor la nivelul statelor membre nu este uniformă, fapt ce ar putea avea un impact negativ asupra politicilor UE;

3.  solicită o definiție comună și cuprinzătoare a avertizării și avertizorilor de integritate, pentru a asigura protecția juridică a tuturor avertizorilor, inclusiv a celor care dezvăluie informații cu convingerea rezonabilă că informațiile sunt adevărate la momentul divulgării, dar divulgă informații inexacte cu bună-credință;

4.  subliniază că persoanele care transmit cu bună știință informații incorecte sau înșelătoare către autoritățile competente nu ar trebui să fie considerate avertizori și, prin urmare, nu ar trebui să beneficieze de mecanismele de protecție;

5.  subliniază faptul că trebuie să se asigure protecția împotriva condamnărilor ulterioare pentru defăimare sau încălcarea secretului profesional;

6.  subliniază că protecția avertizorilor ar trebui armonizată la nivelul UE; consideră că un instrument juridic orizontal al UE, prin care să se ofere protecție jurnaliștilor de investigație și avertizorilor din sectorul public și cel privat, completat de norme sectoriale ar fi abordarea cea mai eficientă pentru a asigura o protecție cuprinzătoare și reală a avertizorilor; își reiterează, în acest context, solicitarea adresată Comisiei de a prezenta până la sfârșitul anului 2017 o propunere legislativă care să instituie un program european eficient și cuprinzător de protecție a avertizorilor, în conformitate cu principiile proporționalității și subsidiarității; propunerea ar trebui să includă mecanisme pentru întreprinderi, organisme publice și organizații non-profit;

7.  subliniază că instituțiile Uniunii trebuie să își manifeste interesul și să își demonstreze voința fermă de a susține rolul avertizorilor și avantajele pe care le aduc aceștia în ceea ce privește îndreptarea neregulilor; reamintește că nu există acțiuni subsecvente și o soluționare corespunzătoare a cazurilor de avertizare de integritate la acest nivel; consideră că este urgent necesar ca, înainte de adoptarea unei directive privind protecția avertizorilor, să se pună în aplicare în mod corespunzător Orientările Comisiei privind protecția avertizorilor în cadrul instituțiilor UE și îndeamnă toate instituțiile, inclusiv agențiile acestora, să stabilească norme clare de protecție a avertizorilor, precum și să adopte măsuri împotriva cazurilor de „uși turnante”;

8.  recunoaște că orice persoană care transmite informații unei autorități competente sau care dezvăluie o încălcare într-un alt mod adecvat trebuie să aibă dreptul la protecție juridică;

9.  îndeamnă Curtea de Conturi Europeană și Secretariatul Ombudsmanului European să publice, fiecare, până la sfârșitul anului 2017: 1) rapoarte speciale care să conțină statistici și o evidență clară a cazurilor de avertizare de integritate identificate în cadrul instituțiilor europene, al întreprinderilor, al asociațiilor, al organizațiilor și al altor organisme înregistrate în Uniune; 2) monitorizarea instituțiilor în cauză în ceea ce privește cazurile semnalate, pe baza actualelor norme și orientări ale Comisiei; 3) rezultatul fiecărei anchete inițiate ca urmare a informațiilor primite de la avertizori; 4) măsurile de protecție a avertizorilor prevăzute în fiecare dintre cazuri;

10.  își exprimă preocuparea cu privire la vulnerabilitatea avertizorilor în fața represaliilor în viața privată și profesională și la posibilitatea inițierii de proceduri judiciare penale și civile împotriva avertizorilor; solicită ca acest cadru juridic orizontal să includă definiții, protecția împotriva diferitelor forme de represalii și derogări de la procedurile civile și penale, în conformitate cu anumite criterii care urmează a fi stabilite; subliniază faptul că avertizorii ar trebui să poată transmite informații în mod confidențial sau anonim, pentru a-și păstra identitatea secretă și a avea posibilitatea, atunci când acest lucru este compatibil cu sistemul juridic național, să solicite să li se aplice măsuri provizorii sau ordonanțe pentru a nu fi concediați până la soluționarea cazului de avertizare; este ferm convins că acest lucru va consolida încrederea cetățenilor în organismele naționale și ale Uniunii;

11.  subliniază faptul că niciun raport de muncă nu ar trebui să limiteze dreptul la liberă exprimare al persoanelor și că nicio persoană nu ar trebui să fie discriminată în cazul în care și-a exercitat dreptul respectiv;

12.  subliniază că protecția avertizorilor se aplică și în cazul în care suspiciunea exprimată nu se confirmă în final, dacă persoana respectivă a acționat cu bună-credință;

13.  solicită crearea unor canale legale, confidențiale, securizate, sigure și accesibile de dezvăluire a informațiilor la nivel național și european pentru a facilita raportarea către autoritățile competente a informațiilor privind amenințările la adresa interesului public; își reiterează, în acest sens, apelul la înființarea unui organism independent de culegere a informațiilor, consultativ și de sesizare al UE, cu birouri în statele membre; subliniază, în acest sens, rolul care ar putea fi jucat de Secretariatul Ombudsmanului European; susține că avertizorii ar trebui să poată raporta atât la nivel intern, la locul de muncă, cât și la nivel extern, către autoritățile competente; subliniază că avertizorilor care au fost inițial anonimi ar trebui să li se acorde protecție în cazul în care decid să renunțe la anonimat și solicită o astfel de protecție;

14.  subliniază că autoritățile care gestionează aceste canale ar trebui să investigheze în mod profesional dezvăluirile și, de asemenea, să le ofere avertizorilor informații detaliate cu privire la drepturile și responsabilitățile lor, să îi sprijine împotriva oricăror represalii îndreptate către ei sau către familiile lor și să asigure accesul la asistență juridică independentă, cu sprijin financiar atunci când este cazul, pe lângă orice asistență psihologică și tratamente necesare, precum și să analizeze cererile de despăgubire pentru orice formă de hărțuire suferită sau pierderea mijloacelor de subzistență actuale sau viitoare, în cazul în care prejudiciul s-a produs în urma represaliilor pentru o divulgare protejată;

15.  subliniază faptul că, în conformitate cu articolele 22a, 22b și 22c din Statutul funcționarilor, toate instituțiile UE ar fi trebuit să pună în aplicare norme interne riguroase și cuprinzătoare privind protecția avertizorilor;

16.  invită Comisia să țină seama pe deplin de opiniile părților interesate pe această temă colectate în timpul consultării publice din luna mai 2017;

17.  subliniază că avertizorii reprezintă o sursă importantă de informații pentru jurnalismul de investigație; subliniază rolul important al mass-mediei în demascarea faptelor ilegale sau a abaterilor profesionale, mai ales atunci când acestea încalcă drepturile fundamentale ale cetățenilor; invită statele membre să asigure faptul că dreptul jurnaliștilor de a nu dezvălui identitatea unei surse este realmente protejat și din punct de vedere juridic; subliniază că jurnaliștii ar trebui să fie protejați în cazul în care sunt ei înșiși sursa de informații și că, în ambele situații, autoritățile ar trebui să nu recurgă la supraveghere; reamintește, în acest sens, că Directiva (UE) 2016/943 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și dezvăluirii ilegale nu ar trebui interpretată astfel încât să determine reducerea protecției acordate avertizorilor și jurnalismului de investigație; subliniază că jurnaliștii de investigație reprezintă un grup profesional expus, plătind adesea cu locul lor de muncă, viața sau libertatea, divulgările privind nereguli majore și solicită includerea unor măsuri speciale de protecție a jurnaliștilor de investigație într-un instrument juridic orizontal al UE pentru protecția avertizorilor;

18.  subliniază că anchetarea problemelor semnalate de avertizori ar trebui să fie efectuată în mod independent și în cel mai scurt timp posibil, protejându-se și drepturile persoanelor care, potrivit informațiilor divulgate, ar putea fi implicate într-un caz; subliniază că atât avertizorii, cât și toate persoanele care, potrivit informațiilor divulgate, sunt implicate într-un caz ar trebui să poată aduce argumente și probe suplimentare în cursul anchetei și ar trebui să fie informați constant cu privire la modul în care este gestionată divulgarea;

19.  solicită să se înființeze, în cadrul Secretariatului Ombudsmanului European, o unitate independentă care să ofere consiliere și să poată fi sesizată, în măsură să primească raportări, plângeri, să colecteze informații și să ofere consiliere adecvată cu privire la protecția avertizorilor;

20.  solicită instituțiilor UE ca, în cooperare cu toate autoritățile naționale competente, să introducă și să adopte toate măsurile necesare pentru a proteja anonimatul și confidențialitatea surselor de informații, cu scopul de a preveni orice amenințări sau acțiuni cu caracter discriminatoriu;

21.  subliniază faptul că organizațiile neguvernamentale nu sunt ocolite de tentativele de gestionare defectuoasă, fraudă, utilizare abuzivă a fondurilor și de alte nereguli și consideră că normele privind avertizorii din sectorul public și din cel privat ar trebui să se aplice și ONG-urilor;

22.  afirmă că este nevoie de o soluție clară pentru avertizorii angajați în societăți înregistrate în UE, dar care își au sediul în afara UE;

23.  invită instituțiile UE să acorde un premiu european pentru avertizare de integritate, pentru a încuraja o schimbare de percepție față de avertizare și de raportul acesteia cu drepturile fundamentale și a demonstra că avertizarea de integritate reprezintă un act de civism;

24.  subliniază faptul că dreptul cetățenilor de a raporta nereguli reprezintă o extindere naturală a dreptului la libertatea de exprimare și de informare, astfel cum sunt consacrate la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și că este esențial să se asigure respectarea principiilor transparenței și integrității, precum și protecția interesului public;

25.  subliniază necesitatea ca statele membre să respecte Recomandarea Consiliului Europei privind protecția avertizorilor.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

7.9.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

32

5

12

Membri titulari prezenți la votul final

Jan Philipp Albrecht, Martina Anderson, Monika Beňová, Caterina Chinnici, Rachida Dati, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Frank Engel, Cornelia Ernst, Raymond Finch, Ana Gomes, Nathalie Griesbeck, Sylvie Guillaume, Jussi Halla-aho, Monika Hohlmeier, Filiz Hyusmenova, Sophia in ‘t Veld, Eva Joly, Barbara Kudrycka, Cécile Kashetu Kyenge, Juan Fernando López Aguilar, Roberta Metsola, Claude Moraes, Péter Niedermüller, Soraya Post, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Branislav Škripek, Sergei Stanishev, Helga Stevens, Traian Ungureanu, Bodil Valero, Marie-Christine Vergiat, Udo Voigt, Josef Weidenholzer, Kristina Winberg, Auke Zijlstra

Membri supleanți prezenți la votul final

Andrea Bocskor, Pál Csáky, Dennis de Jong, Gérard Deprez, Andrejs Mamikins, Nuno Melo, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Christine Revault d’Allonnes Bonnefoy, Elissavet Vozemberg-Vrionidi

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Salvatore Cicu, André Elissen, Krzysztof Hetman, Elisabeth Köstinger

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

32

+

ALDE

Gérard Deprez, Nathalie Griesbeck, Filiz Hyusmenova, Sophia in ‘t Veld, Maite Pagazaurtundúa Ruiz

ECR

Jussi Halla-aho, Helga Stevens, Branislav Škripek

GUE/NGL

Martina Anderson, Cornelia Ernst, Dennis de Jong, Marie-Christine Vergiat

NI

Udo Voigt

PPE

Elisabeth Köstinger

S&D

Monika Beňová, Caterina Chinnici, Ana Gomes, Sylvie Guillaume, Cécile Kashetu Kyenge, Juan Fernando López Aguilar, Andrejs Mamikins, Claude Moraes, Péter Niedermüller, Soraya Post, Christine Revault D’Allonnes Bonnefoy, Birgit Sippel, Sergei Stanishev, Josef Weidenholzer

Verts/ALE

Jan Philipp Albrecht, Eva Joly, Judith Sargentini, Bodil Valero

5

-

EFDD

Raymond Finch

ENF

André Elissen, Auke Zijlstra

PPE

Frank Engel, Traian Ungureanu

12

0

EFDD

Kristina Winberg

PPE

Andrea Bocskor, Salvatore Cicu, Pál Csáky, Rachida Dati, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Krzysztof Hetman, Monika Hohlmeier, Barbara Kudrycka, Nuno Melo, Roberta Metsola, Elissavet Vozemberg-Vrionidi

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


AVIZ al Comisiei pentru afaceri constituționale (11.9.2017)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la măsurile legitime de protecție a avertizorilor care acționează în interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor sau organismelor publice

(2016/2224(INI))

Raportor pentru aviz: Fabio Massimo Castaldo

SUGESTII

Comisia pentru afaceri constituționale recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât respectul pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale sunt valori fondatoare esențiale ale UE, consacrate la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, și întrucât libertatea de exprimare și dreptul la bună administrare sunt protejate explicit la articolele 11 și, respectiv, 41 din Cartă;

B.  întrucât, de la 1 ianuarie 2014, toate instituțiile UE au obligația de a introduce norme interne de protecție a avertizorilor care sunt funcționari ai UE, în conformitate cu articolele 22a, 22b și 22c din Statutul funcționarilor;

C.  întrucât avertizorii aduc un serviciu fundamental întregii comunități, au un rol foarte important și valoros pentru protecția democrației și a interesului general, au avut o contribuție capitală în revelarea unor cazuri precum LuxLeaks, SwissLeaks, WikiLeaks și Panama Papers și constituie o sursă esențială de informații în combaterea criminalității, a corupției și a altor încălcări ale legii din sectorul public și privat, fapt recunoscut în mod repetat de Parlament și de organizații internaționale precum Consiliul Europei, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și ONU; întrucât toate aceste organizații au evidențiat necesitatea protecției avertizorilor; întrucât o protecție eficace a avertizorilor ar contribui și la creșterea eficienței pieței interne, ar crește încrederea cetățenilor în UE și ar contribui semnificativ la o cultură a responsabilității și integrității publice în instituțiile publice și private;

D.  întrucât în prezent avertizorii se confruntă frecvent cu consecințe negative și represalii din cauza divulgărilor pe care le fac, sunt excluși social și stigmatizați, împreună cu familiile lor, și adesea își pierd locul de muncă; întrucât, potrivit OCDE, peste o treime dintre organizațiile care dispun de mecanisme de semnalare a neregulilor nu au o politică scrisă de protecție a celor care le semnalează împotriva retorsiunii; întrucât în numeroase jurisdicții, în special în sectorul privat, angajații au obligații de confidențialitate cu privire la anumite informații, ceea ce înseamnă că avertizorii pot fi supuși unor măsuri disciplinare dacă le comunică în afara organizațiilor din care fac parte;

E.  întrucât actuala protecție a avertizorilor în UE este clar inadecvată, sectorială și diferită de la un stat membru la altul, iar în unele cazuri lipsește în totalitate, acest lucru având consecințe negative asupra politicilor și intereselor financiare ale Uniunii, printre altele; întrucât dreptul UE, care stabilește norme specifice privind securitatea națională și lupta împotriva terorismului și a crimei organizate, conține deja anumite dispoziții de protecție a avertizorilor împotriva retorsiunii, dar nu conține încă acte legislative orizontale care să se aplice tuturor organismelor publice și private, astfel încât se dovedește adesea ineficient și are drept rezultat apariția discriminărilor și a lacunelor; observă că majoritatea statelor membre ale UE au ratificat Convenția ONU împotriva corupției, care impune obligația de a asigura o protecție corespunzătoare și efectivă a avertizorilor;

F.  întrucât protecția avertizorilor ar trebui garantată prin lege și consolidată în întreaga UE, cu condiția ca persoanele respective să acționeze cu bună credință și în vederea protecției interesului public, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului;

G.  întrucât biroul Ombudsmanului European dispune de competențe clare în ceea ce privește investigarea plângerilor cetățenilor UE pentru cazuri de administrare defectuoasă la nivelul instituțiilor UE, însă nu are niciun rol în protecția avertizorilor;

1.  constată că numai câteva state membre au introdus sisteme de protecție a avertizorilor suficient de avansate; invită statele membre care nu au inclus încă principiile protecției avertizorilor în legislația lor națională să facă acest lucru cât mai rapid;

2.  subliniază că atât avertizorii, cât și organismul sau instituția privată sau publică implicată ar trebui să asigure protecția juridică a drepturilor garantate de Carta drepturilor fundamentale a UE și de dispozițiile juridice naționale;

3.  consideră că, ținând seama de rolul central al avertizorilor care acționează în interesul public, este imperativ ca cei care divulgă informații (confidențiale sau nu), referitoare la nereguli, fapte ilegale sau amenințări suspectate la adresa interesului public, să beneficieze de o protecție adecvată, atât în ceea ce privește integritatea fizică și psihologică, cât și în privința mijloacelor lor de subzistență și a carierei, care să-i apere împotriva retorsiunii, inclusiv a acțiunilor administrative, civile sau penale în instanță și să le garanteze accesul la asistență juridică și psihologică atunci când este cazul; subliniază că, dacă avertizorul este angajat al organizației în cauză sau dacă este în pericol să sufere un prejudiciu ca urmare a acțiunilor părții denunțate, măsurile de protecție trebuie să fie mai stricte, întrucât avertizorul se poate regăsi într-o poziție vulnerabilă și dificilă, impunându-se uneori crearea unor noi instrumente juridice și financiare; consideră că sarcina probei ar trebui inversată, astfel încât angajatorul să fie cel obligat să demonstreze că modificările sau retorsiunile nu sunt legate de divulgarea informațiilor protejate;

4.  invită Comisia și statele membre să acorde avertizorilor un nivel maxim de confidențialitate, inclusiv în mediul digital și să le ofere acces la o procedură standard, garantându-le totodată dreptul de a raporta direct prin canale externe în caz de nereguli grave sau în cazul în care canalele interne sunt ineficace ori contraproductive;

5.  solicită Comisiei să studieze cele mai bune practici de protecție a avertizorilor la nivel global și, pe baza acestora, să prezinte rapid, într-o perspectivă holistică și în conformitate cu principiul subsidiarității, o propunere legislativă pentru un cadru de reglementare comun care să garanteze un nivel ridicat de protecție atât în sectorul public, cât și în cel privat, lăsând însă statelor membre libertatea de a stabili prin lege un nivel superior; își reiterează solicitarea pentru prezentarea unor propuneri orizontale până la sfârșitul anului 2017; invită Comisia să țină seama de modelul de protecție a avertizorilor în care autoritățile publice nu au dreptul de a încerca să afle identitatea avertizorilor;

6.  reamintește că în tratate există mai multe temeiuri juridice care ar trebui explorate pentru a permite Uniunii să acționeze în acest domeniu, cum ar fi articolul 114 din TFUE privind apropierea legislațiilor naționale în ceea ce privește funcționarea pieței interne și articolul 153 alineatul (2) litera (b) privind protecția condițiilor de muncă, pentru a introduce o directivă orizontală completă privind condițiile minime armonizate pentru protecția avertizorilor;

7.  subliniază că ar trebui inclusă în cadrul de reglementare comun o definiție juridică largă și clară a „avertizorului”, care să acopere o sferă extinsă a relațiilor de muncă și a divulgării de informații cu privire la un act ilegal, la o abatere sau la o acțiune care subminează interesul public; subliniază, de asemenea, că ar trebui găsite o serie de modalități de a asigura protecția împotriva procedurilor judiciare nejustificate și a represaliilor, precum și stimulente pentru a încuraja avertizorii să semnaleze neregulile; insistă asupra faptului că protecția nu ar trebui extinsă la cei care acționează împotriva interesului general, de exemplu prin divulgarea unor informații în vederea obținerii unor câștiguri personale sau pentru spionaj, complot, subminarea puterii de stat, război hibrid, subversiune sau orice altă formă de criminalitate organizată; remarcă, cu toate acestea, că ar trebui asigurată și protecția persoanelor acuzate de astfel de presupuse nereguli, în sectorul public sau privat, incluzând, de exemplu, protecția drepturilor procedurale împotriva calomniei și a defăimării; subliniază că informațiile transmise de avertizori trebuie investigate rapid și atent, precum și că atât avertizorilor, cât și tuturor persoanelor vizate de aceste informații trebuie să li se dea posibilitatea de a aduce argumente și probe suplimentare pe parcursul investigației;

8.  reamintește că, între timp, legislația UE în vigoare trebuie aplicată corespunzător atât de instituțiile UE, cât și de statele membre, și trebuie interpretată astfel încât să se asigure protecția maximă a avertizorilor care acționează în interesul public; subliniază că protecția avertizorilor a fost deja recunoscută ca mecanism important pentru asigurarea aplicării efective a legislației UE; invită, prin urmare, statele membre să nu incrimineze acțiunile avertizorilor care divulgă informații în interesul public;

9.  invită toate instituțiile și organismele UE să dea un exemplu, însușindu-și integral și efectiv raportul din proprie inițiativă al Ombudsmanului din 24 iulie 2014, pe baza articolului 22 din Statutul funcționarilor, care prevede introducerea unor măsuri interne de protecție a avertizorilor care acționează în interesul public;

10.  invită statele membre să stabilească canale transparente și bine definite de dezvăluire a informațiilor, cu protocoale clare și sigure de semnalare, care să garanteze confidențialitatea, precum și să instituie autorități naționale independente pentru protecția avertizorilor care acționează în interesul public, și să le aloce fonduri speciale de sprijin; consideră că înființarea unui organism independent ar putea ajuta statele membre să-și coordoneze acțiunile și ar fi deosebit de util în tratarea cazurilor transfrontaliere;

11.  încurajează statele membre și instituțiile UE să promoveze o cultură a recunoașterii rolului important pe care îl au avertizorii pentru societate, inclusiv prin campanii de conștientizare; solicită în special Comisiei să prezinte un plan global privind această chestiune; consideră că este necesară încurajarea unei culturi etice în administrația publică și la locul de muncă, astfel încât să se evidențieze importanța acțiunilor de conștientizare în rândul angajaților cu privire la cadrele juridice deja existente în materie de semnalări ale neregulilor, în cooperare cu organizațiile sindicale;

12.  invită Comisia să organizeze o consultare publică pentru a cunoaște opiniile actorilor implicați cu privire la modalitățile de semnalare și să examineze eventualele deficiențe ale procedurilor la nivel național; consideră că rezultatele consultării publice vor constitui pentru Comisie un material de valoare pentru o viitoare propunere privind protecția avertizorilor. 

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

11.9.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

15

0

7

Membri titulari prezenți la votul final

Mercedes Bresso, Fabio Massimo Castaldo, Esteban González Pons, Danuta Maria Hübner, Diane James, Ramón Jáuregui Atondo, Alain Lamassoure, Jo Leinen, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Markus Pieper, Paulo Rangel, Helmut Scholz, György Schöpflin, Pedro Silva Pereira, Barbara Spinelli, Kazimierz Michał Ujazdowski

Membri supleanți prezenți la votul final

Martina Anderson, Max Andersson, Gerolf Annemans, Sven Giegold, Jérôme Lavrilleux, Mairead McGuinness, Jasenko Selimovic, Rainer Wieland

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

15

+

ALDE

Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Jasenko Selimovic

ECR

Kazimierz Michał Ujazdowski

EFDD

Fabio Massimo Castaldo

GUE/NGL

Helmut Scholz, Barbara Spinelli

NI

Diane James

PPE

Alain Lamassoure, Paulo Rangel, Rainer Wieland

S&D

Mercedes Bresso, Ramón Jáuregui Atondo, Pedro Silva Pereira

VERTS/ALE

Max Andersson, Sven Giegold

0

-

 

 

7

0

ENF

Gerolf Annemans

PPE

Esteban González Pons, Danuta Maria Hübner, Jérôme Lavrilleux, Markus Pieper, György Schöpflin

S&D

Jo Leinen

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ ÎN FOND

Data adoptării

2.10.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

17

1

5

Membri titulari prezenți la votul final

Max Andersson, Joëlle Bergeron, Marie-Christine Boutonnet, Jean-Marie Cavada, Rosa Estaràs Ferragut, Laura Ferrara, Mary Honeyball, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Gilles Lebreton, Jiří Maštálka, Emil Radev, Julia Reda, Evelyn Regner, Pavel Svoboda, József Szájer, Axel Voss, Tadeusz Zwiefka

Membri supleanți prezenți la votul final

Pascal Durand, Angel Dzhambazki, Jens Rohde, Virginie Rozière, Tiemo Wölken

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Kateřina Konečná, Jens Nilsson


VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

17

+

ALDE

EFDD

ENF

GUE/NGL

PPE

S&D

VERTS/ALE

Jean-Marie Cavada, Jens Rohde

Joëlle Bergeron, Laura Ferrara

Marie-Christine Boutonnet, Gilles Lebreton

Katerina Konecná, Jiri Mastálka

Tadeusz Zwiefka

Mary Honeyball, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Jens Nilsson, Evelyn Regner, Virginie Rozière, Tiemo Wölken

Durand Pascal, Julia Reda

1

-

ECR

Angel Dzhambazki

5

0

PPE

Rosa Estaràs Ferragut, Emil Radev, Pavel Svoboda, József Szájer, Axel Voss

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Notă juridică