Procedură : 2015/2129(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0368/2017

Texte depuse :

A8-0368/2017

Dezbateri :

PV 13/12/2017 - 24
CRE 13/12/2017 - 24

Voturi :

PV 14/12/2017 - 8.7
CRE 14/12/2017 - 8.7
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2017)0501

RAPORT     
PDF 766kWORD 95k
27.11.2017
PE 607.796v03-00 A8-0368/2017

referitor la punerea în aplicare a Directivei 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile

(2015/2129(INI))

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

Raportoare: Anna Maria Corazza Bildt

AMENDAMENTE
EXPUNERE DE MOTIVE - REZUMATUL FAPTELOR ȘI CONSTATĂRILOR
 PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 AVIZ al Comisiei pentru cultură și educație
 AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

EXPUNERE DE MOTIVE - REZUMATUL FAPTELOR ȘI CONSTATĂRILOR

Procedura

În conformitate cu Rezoluția Parlamentului European din 11 martie 2015 referitoare la abuzurile sexuale asupra copiilor pe internet, Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne a solicitat autorizația de a elabora un raport privind punerea în aplicare a Directivei 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile, iar autorizația a fost acordată în mai 2015.

În conformitate cu articolul 28 din Directiva 2011/93/UE, Comisia a fost obligată să prezinte, până la 18 decembrie 2015, Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a măsurii în care statele membre au adoptat măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive și un raport de evaluare a punerii în aplicare a măsurilor menționate la articolul 25.

Ca urmare a întârzierilor în transpunerea directivei de către anumite state membre, Comisia a amânat publicarea acestor rapoarte cu un an și, ulterior, le-a transmis Parlamentului la 16 decembrie 2016.

Directiva 2011/93/UE - context, domeniu de aplicare și transpunere

Abuzul sexual asupra copiilor în mediul online și offline este o tragedie cu o amploare în creștere, victimele fiind inclusiv copii care nu au mai mult de doi ani. Aceasta este o infracțiune transfrontalieră care, pentru a fi abordată, necesită o cooperare transfrontalieră. Rețelele infracționale de abuz sexual asupra copiilor pe internet sunt complexe și autoritățile noastre de aplicare a legii se confruntă cu provocarea de a lucra cu acte legislative care nu sunt întotdeauna adaptate la cerințele viitoare. Directiva 2011/93/UE (denumită în continuare „directiva”) este un instrument juridic cuprinzător, care conține dispoziții privind dreptul penal material și de procedură penală, măsurile administrative și măsurile de politică. Aceasta oferă statelor membre standarde minime clare pentru sancțiuni și măsuri de prevenire a abuzurilor, combaterea impunității și protejarea victimelor.

Cele mai importante îmbunătățiri introduse de directivă includ o definiție mai detaliată a noțiunii de pornografie infantilă, intensificarea sancțiunilor penale, incriminarea deținerii și dobândirii de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor disponibile online, introducerea unei noi infracțiuni de manipulare și acostare a copiilor pe internet în scopuri sexuale (grooming) și dispozițiile referitoare la eliminarea și/sau blocarea paginilor de internet care conțin materiale cu abuzuri sexuale asupra copiilor (CSAM). Statele membre au avut un termen de doi ani pentru transpunerea directivei, care a expirat la 18 decembrie 2013.

Rapoartele de punere în aplicare ale Comisiei au evaluat măsura în care statele membre au transpus directiva în legislația națională, fără a fi totuși în măsură, în acest stadiu, să evalueze punerea în aplicare a dispozițiilor ei în practică. Concluzia generală a Comisiei este că, în ciuda eforturilor majore ale statelor membre de transpunere a acestui instrument juridic complex și a îmbunătățirilor pe care acest proces le-a adus cu privire la protecția copiilor împotriva abuzurilor sexuale, rămân încă multe de făcut pentru ca directiva să își atingă întregul potențial.

Raportoarea identifică domeniile în care statele membre ar trebui să depună mai multe eforturi și clarifică anumite dispoziții în directivă, pentru a facilita punerea în aplicare corectă și completă de către statele membre: cercetarea și urmărirea penală; prevenirea; asistența și protecția victimelor; blocarea și eliminarea CSAM online.

Raportoarea recomandă, de asemenea, statelor membre să meargă dincolo de simpla obligație de a transpune directiva și le încurajează să consolideze capacitatea și asigure schimbul de cele mai bune practici. Raportoarea abordează situația copiilor migranți, îndeosebi a celor neînsoțiți, care sunt deosebit de vulnerabili în fața abuzurilor, a traficului și a exploatării sexuale și invită statele membre să ia măsuri concrete pentru a proteja copiii dispăruți. În proiectul de raport, ea include, de asemenea, noi forme de infracțiuni, cum ar fi pornografia ca act de răzbunare și șantajul sexual, care sunt din ce în ce mai răspândite pe internet și afectează mulți tineri, în special fetele, provocându-le prejudicii grave și conducând uneori chiar la sinucideri.

Cercetarea și urmărirea penală

Directiva 2011/93/UE stabilește o obligație pentru statele membre de a oferi autorităților de aplicare a legii și de urmărire penală instrumente eficace de investigare a infracțiunilor de abuz sexual asupra copiilor și identificarea într-un stadiu incipient a copiilor victime. Directiva prevede, de asemenea, o competență extinsă pentru infracțiunile de abuz sexual asupra copiilor și eliminarea principiului dublei incriminări.

Cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor de abuz sexual asupra copiilor în mediul online încă prezintă provocări pentru autoritățile de aplicare a legii și sistemul judiciar. Experții care au prezentat dovezi în fața Comisiei LIBE au identificat mai mulți factori care reduc eficiența tehnicilor de anchetă online: criptarea comunicațiilor online, discrepanțele dintre normele aplicabile în materie de păstrare a datelor în statele membre, utilizarea din ce în ce mai frecventă a instrumentelor de anonimizare și utilizarea serviciilor de stocare în cloud. În aceste situații, este adesea neclar ce țară are jurisdicție și ce legislație se va aplica la colectarea probelor. În acest sens, cooperarea consolidată la nivel internațional și la nivelul UE este esențială.

Raportoarea solicită, prin urmare, statelor membre să își sporească cooperarea polițienească și judiciară, precum și să utilizeze pe deplin instrumentele de cooperare existente ale UE furnizate de Europol și Eurojust, pentru a asigura succesul investigațiilor și urmăririi în justiție a autorilor infracțiunilor. În acest scop, ea subliniază faptul că Europol și Eurojust ar trebui să dispună de resursele corespunzătoare pentru a-și îndeplini sarcina în acest domeniu.

Raportoarea încurajează, de asemenea, statele membre să facă schimb de cele mai bune practici în ceea ce privește instrumentele de anchetă și metodele de urmărire penală.

Prevenirea

Directiva prevede dispoziții specifice privind măsurile preventive, de la campanii de informare și de sensibilizare, educație și instruire până la decăderea din drepturi ca urmare a unei condamnări și programe preventive de intervenție pentru autorii de infracțiuni, în vederea combaterii recidivei.

Raportul Comisiei și studiul efectuat de EPRS au pus în evidență faptul că dispozițiile privind măsurile preventive sunt cea mai mare provocare pentru statele membre.

Schimbul de informații privind condamnările penale ale autorilor infracțiunilor de abuz sexual asupra copiilor între statele membre s-a dovedit a fi dificil de pus în aplicare, deoarece directiva nu prevede o obligație pentru statele membre de a transmite informații altor state membre care au le-au solicitat și, în anumite state membre, au fost prevăzute în legislația națională condiții suplimentare pentru transmiterea informațiilor. Raportoarea consideră că viitoarele evoluții în acest domeniu sunt necesare și solicită, prin urmare, statelor membre să actualizeze lista cu persoane condamnate și să facă schimb de informații privind condamnările și decăderea din drepturi cu alte state membre cu scopul de a împiedica infractorii să circule neobservați dintr-un stat membru în altul pentru a lucra cu copiii sau a desfășura activități de voluntariat cu copii sau instituțiile pentru copii.

Identificarea victimelor

Abuzul sexual asupra copiilor este o infracțiune a cărei divulgare și semnalare este deosebit de dificilă. Numărul sesizărilor formulate chiar de copii este limitat, deoarece copiii sunt prea mici, prea traumatizați sau dependenți de autorul infracțiunii, factori care îi fac reticenți cu privire la divulgare. În această privință, linia telefonică de urgență pentru copii joacă un rol important, acordând asistență adaptată la nevoile copiilor și ajutându-i să semnaleze infracțiunea. Este, de asemenea, important ca statele membre să înființeze linii telefonice de urgență eficiente pentru copiii dispăruți și să crească gradul de cooperare pentru cazurile transfrontaliere. Identificarea copiilor victime ale abuzului sexual online asupra copiilor depinde în mare măsură de capacitățile investigative ale autorităților de aplicare a legii în ceea ce privește utilizarea noilor tehnologii și a unui personal calificat. Statele membre ar trebui să investească mai mult în dezvoltarea și utilizarea noilor instrumente criminalistice, pentru a le spori eficiența și a salva copiii victime.

Asistența și protecția victimelor

De asemenea, Directiva 2011/93/UE solicită statelor membre să introducă în legislația lor privind procedurile penale măsuri care garantează protecția copiilor victime, pe tot parcursul procedurii penale și, de asemenea, să se asigure că aceștia primesc asistență și sprijin. Raportoarea consideră că statele membre ar trebui să pună pe deplin în aplicare Directiva 2012/29/UE privind drepturile victimelor infracțiunilor și să adopte mai multe măsuri specifice pentru a proteja mai bine copiii victime ale abuzurilor sexuale, inclusiv prin îmbunătățirea rolului liniilor de asistență naționale și schimbul de bune practici.

Eliminarea și/sau blocarea

Articolul 25 din directivă are drept scop prevenirea abuzului și a exploatării sexuale a copiilor și reducerea victimizării secundare, prin blocarea accesului la materialul care conține abuzuri asupra copiilor pe internet. Acesta solicită statelor membre să elimine prompt materiale pe site-urile de internet găzduite pe teritoriul lor și să depună eforturi pentru a obține înlăturarea lor în cazul în care sunt găzduite în altă parte. Statele membre au transpus dispoziția respectivă prin aplicarea măsurilor bazate pe Directiva privind comerțul electronic (procedura de notificare și de retragere) sau prin măsuri de drept penal material găzduite pe teritoriul lor. Statele membre au transpus directiva în ceea ce privește materialele găzduite în afara teritoriului lor, fie prin măsuri care implică înființarea unei linii telefonice directe autorizate să evalueze materialele și să ia legătura cu țara în care sunt găzduite prin intermediul rețelei INHOPE sau prin intermediul Europol sau Interpol.

Articolul 25 alineatul (2) introduce posibilitatea pentru statele membre de a reduce accesul la materiale cu abuzuri sexuale asupra copiilor prin măsuri de blocare. Aproape jumătate dintre statele membre au în vigoare măsuri care transpun această dispoziție. Listele negre de site-uri internet cu materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor sunt utilizate în mod obișnuit pentru a pune în aplicare blocarea. Au fost prevăzute diferite garanții care asigură libertatea de exprimare.

Informațiile colectate în pregătirea prezentului raport au demonstrat că, în practică, blocarea este mai eficientă, deoarece este mult mai rapidă decât eliminarea. În cazul în care sunt puse în aplicare garanții suficiente pentru a proteja libertățile fundamentale, acestea ar trebui să fie utilizate pe scară mai largă de către statele membre.

Cooperarea cu prestatorii de servicii ale societății informaționale este vitală pentru a perturba accesul la materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor pe internet. Fără participarea lor activă, adesea pe bază voluntară, procesul de eliminare și blocare nu va fi posibil. Raportoarea consideră că industria și părțile interesate de pe internet ar trebui să își asume partea lor de responsabilitate și să dezvolte soluții inovatoare pentru a putea combate abuzul sexual al copiilor pe internet.

Surse:

Pe lângă rapoartele de punere în aplicare ale Comisiei, raportoarea a colectat informații de la sursele următoare, printre altele:

-  o audiere a Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne la 25 aprilie 2017;

-  o evaluare a impactului ex-post de către serviciile EPRS, publicată în aprilie 2017;

-  o audiere organizată de grupul politic PPE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor pe internet, la 29 iunie 2016;

-  un studiu al Departamentului tematic C privind drepturile cetățenilor și afacerile constituționale pregătit pentru Comisia LIBE privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor pe internet, publicat în octombrie 2015;

-  o întâlnire cu dl Dawit Benyam Mezmur, președintele Comitetului ONU pentru drepturile copilului.


PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile

(2015/2129(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 3 și 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 82 alineatul (2) și articolul 83 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolele 7, 8, 24, 47, 48 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Convenția ONU din 20 noiembrie 1989 cu privire la drepturile copilului și protocoalele la aceasta,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei din 25 octombrie 2007 privind protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică din 23 noiembrie 2001,

–  având în vedere adoptarea de către Consiliul Europei a Strategiei sale pentru drepturile copilului (2016-2021),

–  având în vedere Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului(1),

–  având în vedere Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 noiembrie 2014 referitoare la cea de a 25-a aniversare a Convenției ONU privind drepturile copilului(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 11 martie 2015 referitoare la abuzul sexual asupra copiilor pe internet(4),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 2 mai 2012, intitulată „Strategia europeană pentru un internet mai bun pentru copii” (COM(2012)0196) și având în vedere raportul Comisiei din 6 iunie 2016, intitulat „Evaluare finală a programului multianual al Uniunii privind protecția copiilor care utilizează internetul și alte tehnologii de comunicare (Safer Internet)” (COM(2016)0364),

–  având în vedere raportul din 16 decembrie 2016 al Comisiei de evaluare a măsurii în care statele membre au luat măsurile necesare pentru a respecta Directiva 2011/93/UE (COM(2016)0871), precum și raportul din 16 decembrie 2016 al Comisiei de evaluare a punerii în aplicare a măsurilor menționate la articolul 25 din Directiva 2011/93/UE (COM(2016)0872),

–  având în vedere raportul Europol din 2016 privind amenințarea pe care o reprezintă criminalitatea organizată online (iOACTA),

–  având în vedere raportul din 27 februarie 2017 al Agenției pentru drepturi fundamentale a Uniunii Europene, intitulat „Justiția în interesul copilului: perspectivele și experiențele copiilor implicați în proceduri judiciare în calitate de victime, martori sau părți în nouă state membre ale UE”,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 12 aprilie 2017 intitulată „Protecția copiilor migranți” (COM(2017)0211),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru cultură și educație, precum și avizul Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A8-0368/2017),

A.  întrucât abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor reprezintă încălcări grave ale drepturilor fundamentale, în special ale drepturilor copiilor la protecția și îngrijirea necesare pentru bunăstarea lor, astfel cum se stipulează în Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1989 cu privire la drepturile copilului și în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

B.  întrucât interesul superior al copilului trebuie să constituie elementul de bază în punerea în aplicare a oricăror măsuri de combatere a acestor infracțiuni, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului;

C.  întrucât Directiva 2011/93/UE este un instrument juridic cuprinzător care conține dispoziții privind dreptul penal material și procedurile penale, măsurile de asistență și protecție a victimelor și de prevenire, inclusiv măsurile administrative, iar punerea sa în aplicare necesită implicarea strânsă a actorilor din diferite sectoare, cum ar fi autoritățile de aplicare a legii, sistemul judiciar, asociațiile de părinți și asociațiile familiale active în domeniul protecției minorilor, organizațiile neguvernamentale, furnizorii de servicii de internet și altele;

D.  întrucât raportul de punere în aplicare al Comisiei nu furnizează nicio statistică în ceea ce privește retragerea și blocarea site-urilor internet care conțin sau diseminează imagini cu abuzuri sexuale asupra copiilor, în special statistici referitoare la viteza de eliminare a conținutului, frecvența cu care autoritățile de aplicare a legii dau curs rapoartelor, întârzierile în retragere din cauza necesității de a evita interferențele cu anchetele în curs de desfășurare sau frecvența cu care orice astfel de date stocate sunt utilizate efectiv de către autoritățile judiciare sau de aplicare a legii;

E.  întrucât una dintre principalele provocări în investigarea abuzurilor sexuale asupra copiilor și urmărirea penală a autorilor este nesemnalarea de către victime; întrucât băieții sunt mai puțin susceptibili de a semnala abuzurile;

F.  întrucât copiii care sunt victime ale abuzului sau ale exploatării sexuale suferă de traume fizice și/sau psihologice multiple și de lungă durată, care îi pot urmări până la vârsta adultă;

G.  întrucât abuzul și exploatarea sexuală a copiilor online constituie un fenomen în evoluție și forme noi de infracțiuni, cum ar fi „pornografia ca act de răzbunare” și șantajul sexual, au fost introduse pe internet și trebuie să fie abordate prin măsuri concrete din partea statelor membre;

H.  întrucât autoritățile de aplicare a legii se confruntă cu provocări reprezentate de rețelele peer-to-peer și private, utilizate pentru schimbul de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor; întrucât este necesar ca băieții și fetele să fie conștientizați cât mai devreme în legătură cu riscurile și importanța respectării demnității și a vieții private a celorlalți în era digitală;

I.  întrucât copiii migranți - în special fetele, dar și un procent semnificativ de băieți(5) - sunt deosebit de expuși la abuzul sexual și la exploatarea sexuală din partea traficanților, contrabandiștilor, traficanților de droguri, cercurilor de prostituție, precum și a altor persoane sau cercuri care le exploatează vulnerabilitatea, de-a lungul călătoriei și odată ce ajung în Europa;

J.  întrucât industria turismului sexual afectează un număr semnificativ de copii, în special fete, dar și un procent semnificativ de băieți;

K.  întrucât, pentru a respecta Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, măsurile luate în conformitate cu considerentul 47 din Directiva 2011/93/UE referitoare la blocarea și eliminarea paginilor de Internet trebuie să respecte garanțiile prevăzute la articolul 25 din directivă;

L.  întrucât analiza sistematică și meta-analiza au constatat că, în comparație cu semenii lor fără dizabilități, copiii cu dizabilități sunt de trei ori mai expuși pericolului de a fi victime ale violenței fizice sau sexuale;

M.  întrucât folosirea termenului „pornografie infantilă” nu este adecvată pentru a defini infracțiunile prevăzute la articolele 5 și 2 litera (c) din Directiva 2011/93/UE și poate fi în detrimentul copiilor victime;

Principalele concluzii și recomandări

1.  condamnă fără echivoc toate formele de abuz sau de exploatare sexuală a copiilor, precum și victimizarea violentă și abuzivă a copiilor la toate nivelurile; salută adoptarea de către Consiliul Europei a Strategiei sale pentru drepturile copilului (2016-2021); invită toate instituțiile UE și statele membre să ia măsuri adecvate pentru a preveni toate formele de violență fizică și psihologică, inclusiv abuzul fizic și sexual și exploatarea sexuală și a proteja copiii de acestea; invită toate instituțiile UE și statele membre să întreprindă o acțiune unită, eficientă pentru a eradica abuzul și exploatarea sexuală și, mai general, toate infracțiunile sexuale comise împotriva copiilor; invită instituțiile UE și statele membre să ia în considerare în mod explicit protecția copiilor ca o prioritate în programarea și punerea în aplicare a politicilor care ar putea avea un impact negativ asupra lor;

2.  consideră că Directiva 2011/93/UE constituie un cadru juridic solid și complet pentru combaterea abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor; regretă faptul că statele membre s-au confruntat cu dificultăți considerabile în ceea ce privește transpunerea și punerea în aplicare a directivei, în special în ceea ce privește dispozițiile referitoare la prevenirea, cercetarea și urmărirea penală, precum și protecția și asistența acordate victimelor, precum și faptul că nu s-a exploatat încă pe deplin întregul potențial al directivei; îndeamnă statele membre să își intensifice eforturile pentru o transpunere completă și corectă a directivei; invită statele membre să se asigure că transpunerea juridică se traduce în punerea efectivă în aplicare, astfel încât să se asigure protecția și sprijinul copiilor victime și toleranța zero în ceea ce privește abuzul sexual asupra copiilor;

3.  regretă faptul că Comisia nu a fost în măsură să își prezinte rapoartele de punere în aplicare în termenul prevăzut la articolul 28 din Directiva 2011/93/UE și că cele două rapoarte de evaluare prezentate de Comisie au documentat doar simpla transpunere în legislația națională de către statele membre și nu au evaluat pe deplin respectarea directivei; solicită statelor membre să coopereze și să transmită Comisiei toate informațiile relevante, inclusiv statistici, privind punerea în aplicare a directivei;

4.  subliniază că termenul „material care conține abuzuri sexuale asupra copiilor” este mai potrivit decât „pornografie infantilă” pentru astfel de infracțiuni comise împotriva copiilor; invită Comisia și statele membre să adopte utilizarea termenului „material care conține abuzuri sexuale asupra copiilor” în locul termenului „pornografie infantilă”; totuși, subliniază că noua terminologie nu limitează în niciun fel infracțiunile enumerate ca „pornografie infantilă” la articolul 5 din Directiva 2011/93/UE în legătură cu articolul 2 litera (c);

5.  consideră regretabil faptul că raportul de punere în aplicare al Comisiei nu menționează dacă a evaluat eficiența sistemului INHOPE la transferarea de rapoarte către omologii din țările terțe;

6.  consideră regretabil faptul că Comisia nu a colectat date cu privire la tipurile de blocare care au fost utilizate; consideră regretabil faptul că nu s-au publicat date privind numărul de site-uri internet aflate pe listele de blocare din fiecare țară; consideră regretabil faptul că nu există nicio evaluare a utilizării metodelor de securitate, cum ar fi criptarea, pentru a se asigura că listele de blocare nu au scurgeri și că nu devin, din acest motiv, extrem de contraproductive; salută faptul că, după ce a promovat blocarea obligatorie în 2011, Comisia a renunțat în mod explicit la această poziție;

Dreptul penal material (articolele 3, 4 și 5 din directivă)

7.  ia act de faptul că dispozițiile de drept penal material din Directiva 2011/93/UE au fost transpuse de către statele membre; este preocupat, cu toate acestea, de faptul că unele state membre nu au transpus integral dispozițiile privind infracțiunile referitoare la exploatarea sexuală (articolul 4), infracțiunile referitoare la abuzul sexual asupra copiilor atunci când se abuzează de o poziție recunoscută de încredere, de autoritate sau de influență [articolul 3 alineatul (5) litera (i)] sau se abuzează de o situație deosebit de vulnerabilă a copilului [articolul 3 alineatul (5) punctul (ii)], precum și în ceea ce privește răspunderea persoanelor juridice (articolul 12);

8.  consideră, în special, că statele membre ar trebui să depună toate eforturile pentru a combate impunitatea autorilor de abuzuri sexuale asupra copiilor, precum și a persoanelor fizice sau juridice care ajută, asistă sau instigă la orice formă de exploatare sexuală a copiilor și la orice infracțiune de abuz sexual; consideră că este extrem de important ca statele membre să asigure răspunderea persoanelor fizice și juridice deopotrivă, atunci când lipsa de supraveghere sau de control a unei persoane, care este membră a respectivei entități juridice, a permis sau facilitat comiterea infracțiunilor;

9.  este preocupat în mod deosebit de amenințările și riscurile pe care dimensiunea online o reprezintă față de copii, în special în ceea ce privește recrutarea online a copiilor, precum și manipularea și acostarea copiilor pe internet în scopuri sexuale și alte forme de incitare; consideră, prin urmare, că trebuie găsite soluții pentru identificarea, semnalarea și investigarea unor asemenea practici periculoase; subliniază necesitatea de a îmbunătăți nivelul de protecție a copiilor în mediul online și totodată de a iniția programe de sensibilizare și informare în legătură cu pericolele existente în mediul online;

10.  este îngrijorătoare creșterea numărului de transmisiuni din mediul online, în direct, în care sunt exploatați sexual copii, agresorii dovedindu-se foarte abili și inovatori în utilizarea progreselor tehnologice; consideră că toate statele membre trebuie, prin urmare, să depună eforturi pentru dezvoltarea de soluții tehnice în vederea depistării și blocării accesului la aceste materiale, introducând totodată restricții la plățile pentru serviciile de acest tip;

11.  subliniază necesitatea de a aborda noi forme de criminalitate, cum ar fi pornografia ca act de răzbunare și șantajul sexual, care afectează mulți tineri, în special adolescentele; invită autoritățile de aplicare a legii din state și autoritățile judiciare să adopte măsuri concrete de combatere a acestei noi forme de criminalitate și invită toată industria internetului, liniile telefonice de urgență, ONG-urile și toate organismele relevante să își asume partea lor de responsabilitate în furnizarea de soluții pentru combaterea acestor infracțiuni, inclusiv o mai bună utilizare a tehnologiilor disponibile și dezvoltarea unor noi tehnologii care să faciliteze identificarea persoanelor care comit infracțiuni online;

12.  reiterează dreptul fiecărui individ de a decide cu privire la soarta datelor sale personale, în special dreptul exclusiv de a controla utilizarea și divulgarea informațiilor cu caracter personal și dreptul de a fi uitat, definit ca posibilitatea de a obține o eliminare rapidă a conținutului care ar putea aduce atingere propriei demnități;

13.  insistă asupra necesității ca statele membre care nu au făcut încă acest lucru, să incrimineze nu numai manipularea și acostarea copiilor pe internet în scopuri sexuale (grooming), dar și urmărirea cibernetică sau ademenirea copiilor pe internet; reamintește că termenul de urmărire cibernetică se referă la o situație în care un adult comunică online cu un minor sau cu o persoană pe care o consideră a fi minoră, în scopul de a comite ulterior o infracțiune în legătură cu această persoană;

14.  consideră regretabil faptul că nu au fost furnizate statistici în ceea ce privește utilizarea unor proceduri de drept penal pentru confiscarea echipamentelor în cazurile relevante;

Cercetarea și urmărirea penală

15.  ia act de faptul că mai multe state membre nu au transpus obligația de a urmări penal infracțiunile într-o perioadă suficient de lungă de timp după ce victima a atins vârsta majoratului; încurajează, prin urmare, statele membre să se asigure că limitele legale în care aceste infracțiuni pot fi semnalate și urmărite penal sunt suficient de lungi și că, cel puțin, acestea încep de la vârsta majoratului copilului victimă în cauză, astfel încât să se asigure posibilitatea urmăririi în justiție a infracțiunii;

16.  subliniază importanța punerii în aplicare a articolului 17 pentru a se asigura că statele membre au competența în cazul infracțiunilor săvârșite prin mijloace ale tehnologiei informației și comunicațiilor accesate de pe teritoriul lor, indiferent dacă acestea se află sau nu pe teritoriul lor; subliniază necesitatea dezvoltării unei baze practice pentru o abordare comună a UE în materie de jurisdicție în spațiul cibernetic, astfel cum a fost exprimată în cadrul reuniunii informale a miniștrilor justiției și afacerilor interne din 26 ianuarie 2016;

17.  regretă faptul că legislația națională a statelor membre nu include toate infracțiunile enumerate în Directiva 2011/92/UE atunci când este vorba despre competența extrateritorială; consideră regretabil faptul că anumite state membre garantează că infracțiunile de abuz sexual comise în străinătate vor fi urmărite penal fără nicio plângere din partea victimei; invită statele membre să abordeze în mod eficient aceste neajunsuri;

18.  invită toate statele membre să aloce resurse financiare și umane adecvate autorităților de aplicare a legii și autorităților judiciare pentru a combate abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a acestora, inclusiv formare specifică pentru forțele polițienești și anchetatori; invită Comisia și statele membre să crească resursele alocate pentru identificarea victimelor și invită cele nouă state membre care nu au transpus încă articolul 15 alineatul (4) din Directiva 2011/93/UE privind identificarea victimelor să facă acest lucru de îndată și să îl pună în aplicare prin crearea unor echipe specializate de anchetă, dotate cu instrumente și resurse corespunzătoare;

19.  consideră regretabil faptul că lipsesc în continuare statistici și date exacte privind numărul de infracțiuni comise în special în domeniul abuzului sexual asupra copiilor și al exploatării sexuale a acestora, din cauza procentului ridicat de cazuri nesemnalate, a noutății infracțiunilor și a diferențelor existente între definițiile și metodologiile utilizate în diferitele state membre;

20.  subliniază că unele dintre dificultățile principale cu care se confruntă autoritățile judiciare și de aplicare a legii în anchetarea și urmărirea penală a infracțiunilor de abuz sexual asupra copiilor pe internet sunt determinate, în special, de caracterul transfrontalier al anchetelor și de dependența de probe electronice; remarcă, în special, nevoia de a îmbunătăți tehnicile de investigație digitale pentru a ține pasul cu ritmul rapid al progresului tehnologic;

21.  invită statele membre să consolideze cooperarea dintre autoritățile lor de aplicare a legii, inclusiv prin utilizarea în mai mare măsură a echipelor a echipelor comune de anchetă; îndeamnă autoritățile să recunoască faptul că dependența excesivă de liniile telefonice de urgență și de industrie poate fi contraproductivă și nu face decât să externalizeze combaterea materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor;

22.  invită statele membre să aplice dispozițiile Directivei 2011/93/UE într-un mod orientat spre viitor; îndeamnă industria și furnizorii de servicii de internet să aplice tehnologia de ultimă oră și să se investească în soluții inovatoare pentru a spori posibilitățile de a identifica și a urmări penal autorii infracțiunilor, să anihileze rețelele infracționale online și să protejeze victimele;

23.  este preocupat de utilizarea tehnologiilor de translatare a adresei de rețea la scară mare (NAT CGN) de către furnizorii de acces la internet, care permit partajarea unei singure adrese IP între mai mulți utilizatori în același moment, compromițând astfel securitatea și capacitatea de a stabili responsabilitatea online; invită statele membre să încurajeze furnizorii de acces la internet și operatorii de rețea să ia măsurile necesare pentru limitarea numărului de utilizatori pentru fiecare adresă IP, să elimine treptat utilizarea tehnologiilor CGN și să realizeze investițiile necesare pentru adoptarea de urgență a următoarei generații de adrese IP (versiunea 6 - IPv6);

24.  prin urmare, solicită statelor membre să își intensifice cooperarea polițienească și judiciară, precum și să utilizeze pe deplin instrumentele de cooperare existente ale UE furnizate de Europol – în special în cadrul Analysis Project Twins și al Centrului european de combatere a criminalității informatice – și Eurojust pentru a asigura anchetarea și urmărirea în justiție cu succes a autorilor infracțiunilor și a eventualilor complici; subliniază faptul că Europol și Eurojust ar trebui să dispună de resursele corespunzătoare pentru a-și îndeplini rolul în această privință și încurajează statele membre să facă schimb de cele mai bune practici;

25.  invită statele membre să își intensifice cooperarea polițienească și judiciară pentru a combate traficul și introducerea ilegală de copii migranți, care sunt deosebit de vulnerabili în fața abuzurilor, traficului și exploatării sexuale, în principal fetele, dar și băieții; solicită intensificarea cooperării și un schimb rapid de informații între autorități pentru a găsi copiii dispăruți și pentru interoperabilitatea bazelor de date; invită statele membre să adopte o abordare holistică, care să implice toate părțile implicate și să intensifice cooperarea cu autoritățile de aplicare a legii, serviciile sociale și societatea civilă; recunoaște rolul important al societății civile în identificarea copiilor vulnerabili, având în vedere lipsa de încredere de care au dat dovadă copiii migranți în relația cu autoritățile de aplicare a legii;

26.  încurajează statele membre să își intensifice eforturile de combatere a turismului sexual cu copii și să îi urmărească în justiție pe autorii infracțiunilor și pe complicii acestora, ținând seama de răspunderea tuturor actorilor implicați;

27.  consideră că statele membre ar trebui încurajate să dezvolte o rețea internațională specializată în combaterea turismului sexual, însoțită de politici promovate de stat, cum ar fi introducerea unor programe de finanțare axate pe ajutorul acordat familiilor și copiilor care se află în zona de risc;

Prevenirea (articolele 22, 23 și 24 din directivă)

28.  invită statele membre să pună în aplicare programe eficace de prevenire și intervenție, inclusiv programe de formare periodice, pentru toți funcționarii, educatorii și părțile implicate care intră în contact cu copiii, pentru a evalua mai bine riscul de a comite infracțiuni;

29.  îndeamnă toate statele membre să pună în aplicare măsuri adecvate, cum ar fi campanii de sensibilizare, de prevenire, programe de formare și de educare adresate autorităților, părinților, profesorilor, copiilor și minorilor - în colaborare și cu asociațiile de părinți active în domeniul protecției copiilor și a minorilor, precum și cu organizațiile relevante ale societății civile - în scopul de a promova importanța valorilor familiale (de exemplu responsabilitatea, respectul și îngrijirea reciproce), demnitatea umană, stima de sine, nonviolența și, în general, dreptul copiilor de a fi protejați împotriva tuturor formelor de abuz sexual și de exploatare sexuală;

30.  invită instituțiile UE și statele membre să instituie un sistem în mai multe etape de protecție a copilului, bazat pe interesul superior al acestuia și pe respectarea deplină a drepturilor sale fundamentale, cu scopul de a transmite un mesaj clar că toate formele de abuz fizic, sexual și emoțional împotriva copiilor sunt inacceptabile și pedepsite prin lege; 

31.  încurajează statele membre să facă schimb de bune practici privind materialele educaționale și programele de formare pentru toți actorii implicați, cum ar fi profesorii, părinții, educatorii, autoritățile de aplicare a legii, pentru a sensibiliza publicul cu privire la manipularea și acostarea copiilor pe internet în scopuri sexuale („grooming”) și alte forme de risc la adresa siguranței copiilor în mediul online; încurajează statele membre să elaboreze programe ambițioase de învățământ, adresate atât părinților, cât și tinerilor, pentru a-i autonomiza, făcându-i conștienți de pericolele de pe Internet și încurajându-i să semnaleze incidente la care au fost martori sau cărora le-au fost victime, special prin intermediul liniilor telefonice înființate special pentru copii; consideră foarte important să se ofere îndrumări părinților pentru a evalua riscurile cu care se pot confrunta copiii lor și pentru a detecta semnele timpurii ale potențialului abuz sexual online; invită prestatorii de servicii să-și intensifice eforturile de sensibilizare cu privire la riscurile inerente activităților online, în special pentru copii, prin elaborarea de instrumente interactive și de materiale informative;

32.  îndeamnă statele membre să introducă în legislația lor verificări obligatorii ale antecedentelor penale pentru persoanele care candidează sau efectuează voluntariat pentru activități care implică acces la copii sau autoritate asupra acestora și să facă schimb sistematic de informații cu privire la persoanele care prezintă un risc pentru copii;

33.  îndeamnă statele membre să facă schimb de informații cu privire la infractorii care comit abuzuri sexuale asupra copiilor, pentru a-i împiedica să circule neobservați dintr-un stat membru în altul pentru a lucra cu copiii sau a desfășura activități de voluntariat cu copii sau instituțiile pentru copii; încurajează statele membre să intensifice schimbul de informații privind condamnările penale și decăderile din drepturi și să asigure colectarea sistematică și coerentă de date în registrele naționale de recensare a autorilor infracțiunilor; îndeamnă statele membre să își îndeplinească obligațiile care le revin în temeiul articolul 22 din Directiva 2011/93/UE și să furnizeze programe și măsuri de intervenție eficace analizate de mediul academic pentru persoanele care se tem că ar putea săvârși infracțiuni de abuz sexual asupra copiilor și în cazul altor infracțiuni menționate la articolele 3-7 din directivă;

34.  constată că unele state membre au dezvoltat sisteme operaționale dedicate și capacități criminalistice care vizează investigarea abuzului sexual asupra copiilor; ia act totuși de faptul că cele mai multe state membre nu au servicii de investigație specializate și nici mijloacele financiare pentru achiziționarea de materiale criminalistice, cum ar fi software specific pentru facilitarea investigațiilor online; prin urmare, recomandă ca Uniunea să sprijine aceste servicii prin furnizarea de fonduri relevante, în cazul în care este nevoie;

35.  ia act de faptul că cele mai multe cazuri de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor nu sunt semnalate serviciilor de aplicare a legii; îndeamnă Comisia și statele membre să ia măsurile necesare pentru îmbunătățirea și consolidarea procedurii de semnalare a acestor infracțiuni și să ia în considerare crearea unor mecanisme sistematice de semnalare directă;

36.  solicită statelor membre să dezvolte sau să consolideze liniile telefonice de asistență pentru copii care să ofere ajutor și sprijin copiilor care sunt victime ale abuzurilor sexuale sau ale exploatării sexuale și care să respecte dreptul fundamental al copiilor de a fi ascultați; solicită statelor membre să asigure disponibilitatea permanentă a acestor linii telefonice de asistență, accesibilitatea lor prin diferite mijloace de comunicare, confidențialitatea și gratuitatea lor pentru copii, iar, pentru liniile telefonice respective, poziționarea lor clară în cadrul sistemelor naționale de protecție a copilului și garantarea unor fonduri structurale și pe termen lung pentru acestea;

Asistența și protecția victimelor (articolele 18, 19 și 20 din directivă)

37.  invită statele membre să implementeze integral Directiva 2012/29/UE privind drepturile victimelor criminalității, să adopte măsuri specifice de protecție a victimelor copii și să facă schimb de bune practici pentru a garanta că toți copiii beneficiază de asistență adecvată și sprijin pe tot parcursul procedurilor penale și după această dată;

38.  salută cele mai bune practici adoptate în unele state membre pentru protecția copiilor, cum ar fi „Barnhuset” în Suedia, printre altele; invită statele membre să depună eforturi pentru a se asigura furnizarea de asistență juridică, sprijin psihologic și asistență și pentru a se evita victimizarea secundară a copiilor; încurajează statele membre să lanseze campanii de sensibilizare atât la nivel regional, cât și la nivel național, pentru a promova sprijinul pentru copiii victime și o schimbare culturală în opinia publică, pentru a evita orice atitudine de învinuire a victimei, care poate conduce la traume suplimentare pentru copiii victime ale abuzului; 

Eliminarea și blocarea (articolul 25)

39.  salută faptul că statele membre au pus în aplicare legislație și măsuri de eliminare a paginilor web care conțin materiale cu abuzuri sexuale asupra copiilor găzduite pe teritoriul lor; invită statele membre să pună pe deplin în aplicare articolul 25 din Directiva 2011/93/UE și să acorde prioritate eliminării rapide la sursă a materialelor conținând abuzuri sexuale asupra copiilor și cu garanțiile relevante în vigoare; regretă faptul că doar jumătate din statele membre au inclus în legislația lor internă dispoziții care să facă posibilă blocarea accesului la astfel de pagini pentru utilizatorii de pe teritoriul lor; reamintește că, în lupta împotriva diseminării de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, măsurile de eliminare sunt mai eficiente decât blocarea, deoarece aceasta din urmă nu șterge conținutul;

40.  regretă și este îngrijorat de faptul că, deși Comisia a menționat că anumite state membre nu au proceduri funcționale de „notificare și de retragere”, la șaisprezece ani de la intrarea în vigoare a Directivei 2000/31/CE (Directiva privind comerțul electronic), nu a indicat dacă se va lua vreo măsură pentru a solicita statelor membre respective să respecte legislația UE;

41.  invită Comisia să depună eforturi suplimentare în scopul de a colecta informațiile necesare pentru a stabili ce proceduri sunt utilizate în statele membre unde nu există proceduri funcționale de notificare și de retragere și nici sancțiuni penale și pentru a deschide proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva statelor membre dacă se constată că nu respectă obligațiile prevăzute în Directiva 2000/31/CE în această privință;

42.  regretă faptul că Comisia nici nu a evaluat securitatea listelor de blocare, tehnologiile utilizate pentru blocare în acele țări care au implementat măsurile, implementarea măsurilor de securitate, cum ar fi criptarea, pentru stocarea și comunicarea listelor de blocare, nici nu a efectuat vreo analiză semnificativă a eficienței acestei măsuri;

43.  constată că Directiva 2011/92/UE nu impune blocarea obligatorie; recunoaște că blocarea nu este nici singura tehnologie, nici una de încredere; recomandă eliminarea la sursă a materialelor care conțin abuzuri asupra copiilor, exploatarea copiilor și abuzuri sexuale asupra copiilor, în cadrul unor acțiuni judiciare și de aplicare a legii eficiente;

44.  invită statele membre să accelereze, în cooperare cu industria internetului, procedurile de notificare și de retragere, care sunt încă prea lungi și să stabilească parteneriate cu industria online, Europol și Eurojust pentru a împiedica rețelele și sistemele să fie piratate și folosite în mod abuziv pentru a distribui materiale conținând abuzuri sexuale asupra copiilor;

45.  invită statele membre, în cazurile în care conținutul este pus la dispoziție de țările terțe, să intensifice cooperarea cu țările terțe în cauză și cu Interpolul pentru a asigura eliminarea promptă a conținutului în cauză;

46.  recomandă ca autoritățile naționale să actualizeze în mod regulat listele negre de site-uri internet care conțin materiale cu abuzuri sexuale asupra copiilor, pe care să le comunice furnizorilor de servicii de internet pentru a evita, de exemplu, blocarea excesivă și pentru a asigura proporționalitatea; recomandă partajarea acestor liste negre de site-uri internet între statele membre cu Europol și Centrul său european de combatere a criminalității informatice, precum și cu Interpol; consideră, în acest sens, că ar putea fi aplicată tehnologia de „hashing” nou-dezvoltată, care implică detectarea și recunoașterea automată a imaginilor; consideră, în acest sens, că orice tehnologie implementată ar trebui să fie testată riguros pentru a elimina sau cel puțin reduce la minimum posibilitatea de piratare, abuz sau efecte contraproductive;

47.  încurajează rețeaua INHOPE să lucreze cu membrii săi pentru a crea un mecanism sigur de semnalare anonimă pe rețelele de web invizibil, cum ar fi rețelele Dark Net regăsite în rețeaua TOR, care oferă același standard ridicat de anonimat ca cel oferit de organizațiile de presă denunțătorilor, în scopul de a le oferi posibilitatea celor care utilizează astfel de rețele de a prezenta informații sau semnalări despre materialele care conțin abuzuri sexuale asupra minorilor;

48.  îndeamnă statele membre să oblige furnizorii de servicii internet (ISP) să semnaleze proactiv autorităților de aplicare a legii materialele detectate în infrastructura lor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, precum și să dezvolte linii telefonice de urgență naționale; invită Comisia să își continue finanțarea în cadrul Mecanismului pentru interconectarea Europei (MIE), pentru a oferi liniilor telefonice de urgență resursele adecvate în vederea îndeplinirii mandatului de combatere a conținutului ilegal online;

49.  recunoaște rolul activ și de sprijin în lupta împotriva materialelor conținând abuzuri sexuale asupra copiilor pe internet pe care îl au organizațiile societății civile, cum ar fi rețeaua de linii de urgență INHOPE, inclusiv organizația Internet Watch Foundation (Fundația pentru supravegherea internetului) în Marea Britanie; îndeamnă Comisia ca, în cooperare cu INHOPE, să identifice și să pună în aplicare cele mai bune practici, în special în ceea ce privește raportarea statistică și interacțiunea eficientă cu organele de aplicare a legii; îndeamnă statele membre care încă nu au făcut acest lucru să înființeze astfel de linii telefonice de urgență și consideră că ar trebui să li se permită să caute în mod proactiv materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor în mediul online;

50.  îndeamnă statele membre care încă nu au făcut acest lucru să creeze în cel mai scurt timp posibil, mecanisme de raportare și consiliere sigure și adaptate copiilor, cum ar fi linii de urgență, telefonice sau prin intermediul computerelor, precum adrese de e-mail sau aplicații pentru tablete sau telefoane inteligente, la care utilizatorii de internet să poată semnala - chiar și anonim - materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor pe care le găsesc online și care să fie capabile să evalueze rapid acest conținut semnalat în vederea aplicării procedurilor prompte de notificare și retragere și a eliminării conținutului găzduit în afara teritoriului lor; solicită recunoașterea clară și consolidarea acestor linii telefonice de urgență și încurajează statele membre să le doteze în mod corespunzător cu resurse, inclusiv bugete adecvate și profesioniști instruiți, cu experiență; consideră că, pe lângă primirea unor sesizări din partea publicului, aceste linii telefonice de urgență ar trebui să poată căuta în mod proactiv materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor în mediul online;

51.  subliniază necesitatea de a promova și de a susține, la nivelul Uniunii, programe de informare a cetățenilor, prin care aceștia să aibă posibilitatea de a sesiza autoritățile competente, despre conținutul unor site-uri web, care este ilegal sau dăunător copiilor;

52.  invită Comisia să informeze în continuare în mod regulat Parlamentul cu privire la situația actuală în ceea ce privește respectarea directivei de către statele membre, furnizând date dezagregate și comparabile cu privire la performanța statelor membre în prevenirea și combaterea abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a acestora în mediul offline și online; invită Comisia să prezinte un raport mai cuprinzător privind aplicarea directivei, care ar trebui să includă și alte informații și statistici privind eliminarea și blocarea paginilor de internet care conțin materiale cu abuzuri sexuale asupra copiilor, statistici privind viteza de eliminare a conținutului ilegal după o perioadă de 72 de ore și la acțiunile și privind măsurile luate de autoritățile de aplicare a legii în urma semnalării infracțiunilor, întârzierile din cauza necesității de a evita interferențele cu anchetele în curs, informații privind utilizarea datelor stocate de către autoritățile judiciare și de aplicare a legii și cu privire la acțiunile întreprinse de linii telefonice de urgență, după informarea autorităților de aplicare a legii în vederea contactării furnizorilor de servicii de găzduire; încredințează comisiei competente în fond sarcina de a organiza o audiere privind situația actuală în ceea ce privește punerea în aplicare și, eventual, să aibă în vedere adoptarea unui raport suplimentar cu privire la modul de monitorizare a punerii în aplicare a directivei;

°

°  °

53.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor și guvernelor statelor membre.

(1)

JO L 335, 17.12.2011, p. 1.

(2)

JO L 315, 14.11.2012, p. 57.

(3)

JO C 289, 9.8.2016, p. 57.

(4)

JO C 316, 30.8.2016, p. 109.

(5)

Studiile demonstrează că mai ales băieții se pot simți inhibați când este vorba de dezvăluirea abuzurilor sexuale, inclusiv din motive legate de stereotipurile societății referitoare la bărbați. A se vedea, de exemplu, studiul realizat de Unitatea de evaluare a impactului ex post a Serviciului de Cercetare al Parlamentului European, PE 598.614, p. 16 și Schaefer, R.G.A., Mundt, I.A, Ahlers, C. J. și Bahls, C, „Child sexual abuse and psychological impairment in victims: results of an online study initiated by victims” (Abuzul sexual asupra copiilor și efectele negative psihologice asupra victimelor: rezultatele unui studiu online inițiat de victime), Journal of Child Sex Abuse, Vol. 21, No 3, 2012, pp. 343-360.


AVIZ al Comisiei pentru cultură și educație (4.7.2017)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la punerea în aplicare a Directivei 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile

(2015/2129(INI))

Raportoare pentru aviz: Sabine Verheyen

SUGESTII

Comisia pentru cultură și educație recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reamintește că lupta împotriva abuzului sexual asupra copiilor și minorilor și pornografiei infantile ar trebui să fie o prioritate pentru statele membre și, ca atare, necesită o abordare cuprinzătoare, multidisciplinară și cu toleranță zero; reamintește insistent, din acest motiv, că măsurile precum sensibilizarea opiniei publice, campaniile de prevenire, formarea și educația autorităților, a părinților, a profesorilor, a copiilor și a minorilor - în cooperare, în special, cu asociațiile părinților active în domeniul protecției copiilor și a minorilor, precum și cu organizațiile relevante ale societății civile - sunt la fel de esențiale în combaterea acestor infracțiuni ca asistența acordată victimelor și familiilor acestora, anchetarea infracțiunilor, eliminarea materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și urmărirea penală a infractorilor;

2.  ia act de rapoartele Comisiei privind punerea în aplicare a Directivei 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile(1), și este de acord cu faptul că, în ciuda recentelor evoluții, se mai pot face încă îmbunătățiri până când directiva își va atinge întregul potențial în toate statele membre; reafirmă că interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial în punerea în aplicare a directivei; îndeamnă Comisia să sprijine statele membre în transpunerea și punerea în aplicare corectă și completă a directivei în întreaga UE, astfel încât copiii să poată beneficia de întreaga sa valoare adăugată;

3.  invită Comisia și statele membre să acorde prioritate prevenirii abuzului sexual și a exploatării sexuale a copiilor și să își consolideze cooperarea cu instituțiile educaționale și de formare, centrele de asistență în materie de abuzuri sexuale, organizațiile internaționale, neguvernamentale, organizațiile societății civile și întreprinderile private, pentru a stabili politici de prevenire eficiente și inovatoare, inclusiv prin elaborarea de materiale didactice și de formare cu privire la acest subiect;

4.  constată cu îngrijorare că principalele provocări cu care se confruntă statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei 2011/93/UE sunt legate de dispozițiile privind măsurile preventive și de intervenție și asistența, sprijinul și protecția acordate copiilor victime; încurajează Comisia, în raportul său de punere în aplicare, să furnizeze informații privind cele mai bune practici în materie de măsuri concrete adoptate în diferite state membre și impactul acestora în combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a imaginilor prezentând abuzuri sexuale asupra copiilor;

5.  raportează faptul că abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a acestora, online și offline, inclusiv materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, continuă să reprezinte o preocupare majoră și o infracțiune gravă, precum și o încălcare a drepturilor fundamentale ale victimelor; subliniază că aceste infracțiuni provoacă daune fizice, psihologice și sociale copiilor, pe termen scurt și lung, victimele fiind expuse unui risc permanent de revictimizare și stigmatizare prin intermediul mediului online;

6.  subliniază nevoia urgentă a unei reacții politice cuprinzătoare împotriva noilor forme de exploatare sexuală a copiilor și de abuz sexual asupra copiilor pe internet, cum ar fi „prada” cibernetică, șantajul sexual, difuzarea pe internet în scopuri comerciale, pornografia în scopul răzbunării, acte de voyeurism și ademenirea, fiind necesară și consolidarea eforturilor și a resurselor dedicate identificării victimelor și a serviciilor axate pe victime; recomandă Comisiei, în acest sens, să evalueze în continuare dacă obiectivele Directivei 2011/93/UE au fost îndeplinite în mod eficient și dacă directiva răspunde în mod adecvat noilor provocări și amenințări digitale și tehnologice;

7.  îndeamnă statele membre care nu au pus încă în aplicare pe deplin articolele 22, 23, 24 și articolele 18, 19 și 20 ale directivei să facă acest lucru fără întârziere și, în special, să adopte măsuri preventive în ceea ce privește formarea sistematică a funcționarilor care pot intra în contact cu copiii și minorii;

8.  îndeamnă statele membre să pună în aplicare dispoziții privind măsurile de asistență, sprijin și protecție pentru copiii și minorii care sunt victime ale infracțiunilor sexuale (articolele 18, 19 și 20), să își intensifice eforturile pentru a identifica prompt victimele și a le oferi sprijin psihologic; invită statele membre - ținând seama de interesul superior al copilului - să se asigure că copiii victime ale infracțiunilor sexuale sunt considerați victime deosebit de vulnerabile, în conformitate cu Directiva privind drepturile victimelor(2) , prin adoptarea de măsuri speciale de asistență și de protecție, cum ar fi posibilitatea de a depune mărturie fără ca victimele să fie obligate să răspundă la întrebări în cadrul unei audieri publice și posibilitatea de a primi asistență numai din partea unor persoane care au fost formate în acest scop;

9.  invită statele membre, în conformitate cu articolul 23, să asigure formare adecvată și să dezvolte competențe pentru a face față noilor amenințări din mediul online și utilizării pe scară largă a tehnologiilor mobile și a internetului, precum și accesul la acestea, în special în cadrul unităților de poliție și judiciare, pentru a le oferi sprijin acestora în anchetarea și urmărirea penală în mod adecvat a autorilor infracțiunilor și în acordarea de asistență victimelor;

10.  reafirmă faptul că sunt necesare fonduri, resurse umane, competențe și instrumente de investigare suficiente, inclusiv dezvoltarea unor capacități tehnologice de înaltă performanță, pentru a împiedica răspândirea conținuturilor ilegale online, a asigura o mai bună și mai rapidă identificare a victimelor și a infractorilor și pentru a reacționa la noile fenomene și tendințe în creștere din mediul online, inclusiv la noile modele de distribuție și tranzacție de materiale care conțin abuzuri asupra copiilor;

11.  invită Comisia să promoveze și să sprijine schimbul de bune practici și de experiență la nivelul statelor membre; subliniază că inițiativele voluntare din partea părților interesate relevante pot oferi un sprijin util în lupta împotriva unor astfel de infracțiuni, dar nu pot înlocui dispozițiile legislative eficiente;

12.  convine asupra faptului că trebuie promovate, la nivelul cel mai apropiat de cetățean, materiale, canale și campanii de sensibilizare, atât pentru copii, cât și pentru adulți, în special pentru părinți și cei care intră în contact cu copii, pentru a-i ajuta să înțeleagă și să prevină riscurile din mediul online, pentru a oferi un mediu online sigur și pentru a promova experiențe online pozitive pentru copii;

13.  subliniază faptul că măsurile preventive ar trebui să acopere, în special, aspectele legate de tehnologie în vederea garantării unui internet mai sigur și a alfabetizării digitale; încurajează, prin urmare, statele membre să aibă în vedere introducerea unor inițiative în materie de formare și educație în programele lor de învățământ și prin mijloace adaptate vârstei, în scopul promovării educației în domeniul mass-mediei și a siguranței online și a-i învăța pe copii și minori prevenirea abuzului sexual, de la o vârstă fragedă, inclusiv modalitățile de identificare a pericolului pe care-l pot reprezenta materialele online și de protejare de acesta, cum se pot detecta semnele de comportament neadecvat și modul în care poate fi semnalat acesta; solicită, prin urmare, statelor membre să adopte dispoziții care să permită aplicarea unor măsuri tehnice stricte, cum ar fi setările de confidențialitate adaptate vârstei, criptarea și controlul parental ca opțiune implicită, pentru a asigura protecția maximă a copiilor și a minorilor;

14.  subliniază că, având în vedere natura foarte schimbătoare a criminalității informatice și ritmul în care evoluează tehnologia, este nevoie de o abordare care să se adapteze în mod constant la cercetarea și dezvoltarea mecanismelor și a tehnicilor avansate, inclusiv la dezvoltarea de programe informatice, care ar permite detectarea, blocarea și eliminarea conținutului ilegal, cum ar fi materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor; solicită, prin urmare, statelor membre să își consolideze acțiunile și să își adapteze în mod constant planurile și politicile de prevenire a abuzurilor sexuale asupra copiilor, pentru a combate abuzurile sexuale asupra copiilor, exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă din mediul online și invită Comisia să sprijine eforturile acestora;

15.  invită Comisia să continue să monitorizeze îndeaproape măsurile de transpunere adoptate de statele membre și să inițieze prompt o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor în cazul în care aceste măsuri nu sunt conforme cu directiva;

16.  subliniază rolul părinților în prevenirea exploatării sexuale a copiilor și a minorilor, prin stabilirea de orientări, prin monitorizarea utilizării de către copii și minori a internetului și a platformelor sociale de comunicare și prin informarea copiilor și a minorilor cu privire la pericolele pornografiei infantile;

17.  încurajează Comisia și statele membre să faciliteze accesul ONG-urilor la fondurile publice pentru a desfășura activități educaționale și de prevenire în ceea ce privește exploatarea sexuală online a copiilor și a minorilor și pornografia infantilă și să acorde mai multă atenție publică acestei probleme;

18.  reamintește faptul că exploatarea sexuală online a copiilor este un fenomen înspăimântător, în continuă evoluție, având consecințe recurente pe termen lung asupra victimelor sale, înregistrând o dezvoltare paralelă cu cea a tehnologiei și că, potrivit Asociației Internaționale a Liniilor Directe Internet (INHOPE), vârsta medie a victimelor materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor este în continuă descreștere; subliniază faptul că rețelele peer-to-peer și Deep Web, precum și Darknet permit un grad ridicat de anonimitate pentru infractori și, prin urmare, sunt utilizate pentru schimbul de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor;

19.  încurajează sectoarele mass-mediei și publicității să protejeze, în producțiile lor, demnitatea și inocența copiilor și a minorilor, prin mecanisme de coreglementare, coduri de conduită și alte acțiuni voluntare;

20.  recomandă ca listele negre de site-uri web care conțin pornografie infantilă, elaborate de autoritățile naționale și care sunt comunicate furnizorilor de servicii de internet, prin canale sigure, cu scopul eliminării conținuturilor ilegale, să se bazeze pe criterii clare și transparente, care să asigure un nivel adecvat de securitate juridică și să respecte prezenta directivă, Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (CDFUE); subliniază ca, din moment ce aceasta reprezintă o chestiune globală care depășește granițele naționale, este necesară partajarea acestor liste negre de site-uri web între statele membre - prin cooperarea consolidată cu Interpol, Europol și Centrul său european de combatere a criminalității informatice, precum și cu țările terțe; recomandă ca aceste liste să fie, de asemenea, specifice și actualizate în mod periodic;

21.  îndeamnă statele membre, în conformitate cu articolul 24 alineatul (4), să se asigure că infractorii condamnați fac obiectul unei evaluări cu privire la pericolul și riscul de recidivă pe care îl reprezintă; sprijină schimbul periodic al acestor evaluări și informații privind cazierele judiciare ale infractorilor care comit abuzuri sexuale asupra copiilor, între autoritățile de aplicare a legii, pentru a-i împiedica pe aceștia să circule neobservați dintr-un stat membru în altul, în special în cazul în care lucrează sau desfășoară activități voluntare cu copiii și minorii sau instituțiile pentru copii; invită statele membre să intensifice schimbul de informații privind condamnările penale și decăderile din drepturi și să îmbunătățească colectarea de date în registrele naționale de recensare a autorilor infracțiunilor;

22.  subliniază faptul că distribuirea de informații concrete și colectarea periodică a datelor în legătură cu nivelurile și metodele actuale privind abuzul sexual asupra copiilor și exploatare sexuală a copiilor, precum și punerea la dispoziția copiilor, a părinților și a persoanelor care lucrează cu copii, a cunoștințelor și a instrumentelor necesare sunt esențiale pentru reducerea și prevenirea acestei amenințări;

23.  invită Comisia să ia în considerare deciziile Consiliului Europei, în special în ceea ce privește Recomandarea Adunării Parlamentare (APCE) 2092 (2016) privind combaterea hipersexualizării copiilor;

24.  îndeamnă statele membre, în colaborare cu liniile directe naționale, să oblige furnizorii de servicii internet (ISP) să semnaleze autorităților de aplicare a legii și liniilor directe naționale materialele detectate în infrastructura lor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și pornografie infantilă și să le elimine, și invită ISP să păstreze dovezile, pe baza unui proces juridic corespunzător și în conformitate cu CDFUE și cu Convenția ONU cu privire la drepturile copilului; subliniază rolul important al tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) și al ISP pentru a asigura eliminarea rapidă și eficientă a conținuturilor ilegale online, la cererea autorităților de aplicare a legii responsabile;

25.  îndeamnă statele membre care încă nu au făcut acest lucru să creeze fără întârziere mecanisme de raportare și consiliere sigure și adaptate copiilor, cum ar fi linii de asistență telefonică sau de asistență online cu adresă electronică sau aplicații pe tablete și telefoane inteligente, la care utilizatorii de internet să poată semnala - chiar și anonim- materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor pe care le găsesc online și care să fie capabile să evalueze rapid conținutul semnalat în vederea aplicării prompte a procedurilor de notificare și retragere și să elimine conținuturi găzduite în afara teritoriului lor; consideră că aceste linii telefonice de urgență ar trebui să fie autorizate să efectueze căutări proactive de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, astfel cum este cazul organizației Internet Watch Foundation (IWF) în Marea Britanie; invită statele membre să realizeze o mai bună cooperare între liniile de asistență telefonică și liniile telefonice de urgență, pentru a asigura protecția copiilor și minorilor care sunt victime ale exploatării și ale abuzurilor sexuale;

26.  îndeamnă statele membre să introducă în legislația lor verificări obligatorii ale antecedentelor pentru persoanele care candidează sau efectuează voluntariat pentru activități, locuri de muncă legate de copii sau locuri de muncă care au legătură directă cu combaterea materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și să facă schimb sistematic de informații cu privire la persoanele care prezintă un risc pentru copii;

27.  salută faptul că aproximativ jumătate din statele membre au ales să aplice, pe lângă măsurile care vizează retragerea promptă a paginilor web conținând abuzuri sexuale asupra copiilor, în conformitate cu articolul 25 alineatul (1), măsuri care sunt opționale în temeiul articolului 25 alineatul (2) al directivei, pentru a bloca accesul la site-urile web care conțin sau diseminează pornografie infantilă; încurajează statele membre care nu au introdus încă astfel de măsuri să facă acest lucru; invită Comisia, în contextul unei eventuale viitoare revizuiri, să ia în considerare obligativitatea măsurilor facultative prevăzute la articolul 25 alineatul (2) și încurajează utilizarea fondurilor UE, inclusiv în domeniul cercetării, pentru a identifica noi soluții tehnologice cu potențial ridicat în acest domeniu; constată că eliminarea conținutului ilegal reprezintă o modalitate eficace de combatere a exploatării sexuale a copiilor, a minorilor și a pornografiei infantile;

28.  ia act cu îngrijorare de rezultatele raportului anual al IWF, publicat la începutul lunii aprilie 2017, potrivit căruia domeniile de internet cu sediul în Europa găzduiesc în prezent 60 % din paginile web care conțin imagini cu abuzuri sexuale asupra copiilor, ceea ce echivalează cu o creștere cu 19 puncte procentuale din 2015, și că în unele state membre există o creștere accentuată a URL-urilor care conțin abuzuri sexuale; invită statele membre să-și consolideze cooperarea, schimbul de informații și să împărtășească bunele practici, pentru a reduce disponibilitatea online a materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor;

29.  subliniază că, atunci când statele membre impun măsuri care limitează drepturile fundamentale pe internet când aplică articolul 25, trebuie protejate principiile transparenței, necesității și proporționalității, în conformitate cu legislația UE și a statelor membre, iar statele membre trebuie să prezinte motivele restricției, precum și posibilitatea unei căi de atac;

30.  subliniază necesitatea sensibilizării opiniei publice cu privire la pericolele și riscurile expunerii copiilor pe platformele de comunicare socială;

31.  consideră că datele cu caracter personal ale copiilor trebuie protejate în mod corespunzător, iar copiii și părinții trebuie informați cu privire la riscurile și consecințele aferente utilizării datelor cu caracter personal ale copiilor în mediul online;

32.  este de acord cu faptul că implicarea părților interesate și cooperarea dintre sectorul privat și cel public, inclusiv societatea civilă, serviciile de aplicare a legii, agențiile care lucrează cu copii, serviciile sociale, părțile interesate din industria privată, cum ar fi industria tehnologiei, sunt esențiale pentru detectarea și combaterea în mod eficient a materialelor ilegale și a difuzării online a materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor;

33.  subliniază, de asemenea, necesitatea cooperării internaționale și a investigațiilor transnaționale cu partenerii strategici ai UE și cu autoritățile de aplicare a legii, pentru combaterea abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor din mediul online;

34.  reafirmă faptul că lipsesc în continuare statistici și date exacte privind numărul de infracțiuni comise în special în domeniul abuzului sexual asupra copiilor, din cauza procentului ridicat de cazuri nesemnalate, a noutății infracțiunilor și a diferențelor existente între definițiile și metodologiile utilizate în diferite state membre;

35.  invită statele membre să accelereze, în colaborare cu furnizorii de conținut și de servicii — pe baza unor proceduri judiciare corespunzătoare și în conformitate cu CDFUE și Convenția Organizației Națiunilor Unite privind drepturile copilului — proceduri de notificare și de retragere a conținutului care implică abuzul și exploatarea sexuală a copiilor, inclusiv pornografia infantilă, în scopul de a oferi garanții adecvate, în special pentru a se asigura că o ingerință este limitată la ceea ce este necesar și proporțional și să includă posibilitatea unei căi de atac judiciare; invită Comisia să faciliteze și să consolideze schimbul de bune practici în acest domeniu și invită, de asemenea, statele membre să-și consolideze cooperarea pentru a aborda în mod eficient aceste chestiuni;

36.  subliniază faptul că există o amenințare din ce în ce mai mare la adresa copiilor afectați de criza refugiaților, aceasta expunându-i la un risc crescut de exploatare sexuală și abuz sexual, în special în ceea ce îi privește pe copiii minori neînsoțiți, întrucât mulți dintre aceștia sunt dați dispăruți după sosirea lor; îndeamnă Comisia și statele membre să abordeze acest fenomen și să adopte măsuri eficiente de îmbunătățire a situației și de consolidare a protecției copiilor;

37.  îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze inițiative de sensibilizare a cetățenilor cu privire la abuzul sexual asupra copiilor și a minorilor, la exploatarea sexuală a acestora și la pornografia infantilă, promovând și participând pe deplin la inițiative și campanii de informare, cum ar fi Ziua europeană privind protecția copiilor împotriva exploatării și a abuzurilor sexuale, instituită de Consiliul Europei;

38.  încurajează statele membre care nu au făcut încă acest lucru să instituie servicii de asistență, inclusiv servicii online, pentru a oferi sprijin, informații și formare privind recunoașterea semnelor de abuz sexual și exploatare sexuală și modul de reacție când se observă un comportament îngrijorător care nu este încă abuziv;

39.  invită statele membre să garanteze nu doar eliminarea rapidă a conținutului ilegal, ci și faptul că acest conținut nu mai este republicat online;

40.  sprijină o abordare bazată pe drepturi în ceea ce privește protecția copiilor, ținând seama de ordinea juridică internațională; reamintește, în acest context, că Agenda UE pentru drepturile copilului din 2011 consideră că tratatele, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului (CDC) constituie o „bază comună a tuturor acțiunilor UE care au un impact asupra copiilor”.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

29.6.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

22

1

0

Membri titulari prezenți la votul final

Isabella Adinolfi, Silvia Costa, Angel Dzhambazki, María Teresa Giménez Barbat, Giorgos Grammatikakis, Petra Kammerevert, Svetoslav Hristov Malinov, Luigi Morgano, Momchil Nekov, Michaela Šojdrová, Helga Trüpel, Sabine Verheyen, Bogdan Brunon Wenta, Bogdan Andrzej Zdrojewski, Milan Zver, Krystyna Łybacka

Membri supleanți prezenți la votul final

Santiago Fisas Ayxelà, Morten Løkkegaard, Michel Reimon, Remo Sernagiotto

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Lefteris Christoforou, Andrejs Mamikins, Jana Žitňanská

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

22

+

ALDE

María Teresa Giménez Barbat, Morten Løkkegaard

ECR

Angel Dzhambazki, Remo Sernagiotto, Jana Žitňanská

EFDD

Isabella Adinolfi

PPE

Lefteris Christoforou, Santiago Fisas Ayxelà, Svetoslav Hristov Malinov, Michaela Šojdrová, Sabine Verheyen, Bogdan Brunon Wenta, Bogdan Andrzej Zdrojewski, Milan Zver

S&D

Silvia Costa, Giorgos Grammatikakis, Krystyna Łybacka, Andrejs Mamikins, Luigi Morgano, Momchil Nekov

Verts/ALE

Michel Reimon, Helga Trüpel

1

-

S&D

Petra Kammerevert

0

0

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

JO L 335, 17.12.2011, p. 1.

(2)

Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității și de înlocuire a Deciziei-cadru 2001/220/JAI a Consiliului, JO L 315, 14.11.2012, p. 57.


AVIZ al Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (4.7.2017)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la punerea în aplicare a Directivei 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile

(2015/2129(INI))

Raportoare pentru aviz: Clare Moody

SUGESTII

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, competentă în fond, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât studiile indică faptul că abuzul sexual asupra copiilor afectează mai multe fete decât băieți (ratele de prevalență fiind de 13,4 % pentru fete și 5,7 % pentru băieți) și este comis în mod predominant de bărbați; întrucât aspectul de gen trebuie să se reflecte în prevenirea abuzului sexual împotriva copiilor și protecția împotriva acestuia;

B.  întrucât expunerea la pornografie poate mări vulnerabilitatea copiilor și a tinerilor la exploatare și abuzuri sexuale; întrucât datele statistice relevă faptul că 12 % dintre site-urile de internet sunt site-uri pornografice, în care uneori pot fi ascunse chiar și materiale video de pornografie infantilă; întrucât orice persoană, indiferent de vârstă, poate avea acces liber aceste site-uri și poate încărca materialele video pe care le dorește;

C.  întrucât victimele abuzurilor sexuale sunt supuse unor riscuri fizice și psihologice grave care le pot afecta viața privată și socială;

D.  întrucât fetele care fug din zonele de conflict și de persecuții se confruntă cu riscuri mai ridicate de viol, exploatare și abuzuri sexuale și căsătorie forțată și întrucât cercetările indică faptul că, din cauza barierelor lingvistice, a tabuurilor culturale, a faptului că se tem că nu vor ajunge la destinația finală, dar și din alte motive, unii copii refugiați victime nu denunță autorităților cazurile,

1.  este îngrijorat de faptul că distribuția neconsensuală a materialelor erotice sau pornografice, inclusiv online și prin platformele de comunicare socială, cum ar fi fenomenul așa-numitei „răzbunări prin pornografie” (o formă de abuz și persecuție din ce în ce mai frecventă) afectează într-o măsură mult mai mare femeile și fetele, unele dintre ele neavând încă vârsta legală pentru consimțământ; invită statele membre să monitorizeze internetul pentru a reduce fenomenul „răzbunării prin pornografie” în mod prompt și eficient și să introducă o serie de politici legislative pentru a preveni și sancționa acest nou tip de infracțiune; invită industria internetului să își asume o parte a responsabilității pentru acest fenomen; subliniază nevoia de educare și de sensibilizare a tuturor persoanelor, în special a fetelor și băieților, cu privire la posibilele consecințe ale înregistrării imaginilor intime, cum ar fi fotografii și materiale video cu ei înșiși, și ale punerii acestora la dispoziția altor persoane; subliniază necesitatea unor acțiuni de conștientizare și de formare pentru cei care lucrează în educație, cu tinerii și cu comunitățile și pentru voluntari privind acest aspect, precum și consolidarea capacității agențiilor de aplicare a legii de a combate aceste riscuri într-un mod care ia în considerare dimensiunea de gen;

2.   încurajează autoritățile competente din statele membre să includă educația fetelor și băieților cu privire la relațiile bazate pe consimțământ, respect și reciprocitate în cadrul programelor lor cuprinzătoare de educație sexuală și educația pentru relații (ESR), având în vedere că cercetările au arătat că o ESR cuprinzătoare bazată pe drepturi este un mijloc adecvat și eficace de protejare a copiilor și tinerilor împotriva riscurilor de abuz și exploatare sexuală;

3.  invită statele membre în care ESR nu este obligatorie (Bulgaria, Croația, Ungaria, Italia, Lituania, România, Slovacia și Spania) să introducă obligativitatea acestor cursuri; invită toate statele membre să ceară să se pună accentul pe consimțământul sexual și respect în ESR;

4.  subliniază importanța alfabetizării digitale și a programelor de siguranță online în școli, acestea fiind indispensabile pentru copii, dar și pentru părinți și persoanele care intră în contact cu copii; încurajează statele membre să lanseze campanii de informare privind siguranța cibernetică și principiile comportamentului etic pe internet în ceea ce privește propria viața privată și viața privată a celorlalți; remarcă faptul că programele de educație și conținutul lor care abordează aceste aspecte trebuie să se concentreze, de asemenea, pe băieți și pe bărbați pentru a înlătura stereotipurile de gen și a combate sexismul și comportamentele care conduc la hărțuirea online;

5.  invită statele membre, în cooperare cu autoritățile judiciare și cu poliția, să îmbunătățească sistemul de „control parental“, prin folosirea noilor tehnologii, inclusiv a aplicațiilor pentru telefoanele inteligente, pentru a proteja mai bine copiii;

6.  subliniază că băieții și fetele trebuie conștientizați cât mai devreme în legătură cu siguranța lor online și cu importanța respectării demnității și a vieții private a celorlalți în era digitală; încurajează statele membre să facă schimb de bune practici privind materialele educaționale și programele de formare privind ademenirea (grooming) și alte forme de amenințări la adresa siguranței online a copiilor, în special a fetelor, cu toți actorii implicați, inclusiv profesori, educatori și autoritățile de aplicare a legii; reamintește că acțiunile de conștientizare a părinților și a altor rude sunt la fel de importante ca și cele de conștientizare a copiilor;

7.  consideră că eliminarea conținutului trebuie să rămână o prioritate, dar recunoaște că aceasta poate fi o procedură de lungă durată; consideră, prin urmare, că ar trebui instituite mecanisme rapide de retragere și accelerate procedurile de eliminare;

8.  cere statelor membre să țină cont de dimensiunea puternică de gen înregistrată în procentele celor care raportează abuzurile, băieții și bărbații denunțând abuzurile mai puțin frecvent decât fetele și femeile, care, la rândul lor, denunță mai târziu faptul că au fost supuse abuzului;

9.  recomandă ca, atunci când se transpune articolul 15 sau se modifică dispozițiile legislative referitoare la termenele de prescripție privind auto-raportarea infracțiunilor de natură sexuală săvârșite împotriva minorilor, toate termenele de prescripție să înceapă de la data majoratului, și nu de la data la care s-a comis delictul;

10.  îndeamnă cele nouă state membre care nu au transpus încă articolul 15 alineatul (4) privind identificarea victimelor, să facă acest lucru fără întârziere și să îl aplice, de exemplu prin crearea unor echipe specializate de anchetă, prin investiții în instrumentele criminalistice și prin participarea la anchetele transfrontaliere;

11.  invită statele membre să intensifice cooperarea și să facă schimb de date pentru a identifica copiii victime ale abuzului sexual, inclusiv copiii dispăruți, în special fetele, care sunt deosebit de vulnerabile la traficul de persoane și exploatarea sexuală.

12.  invită Comisia să continue să investească în programe continue transnaționale de identificare a copiilor victime, acordând asistență statelor membre în capacitățile lor criminalistice și cooperând în acest domeniu, inclusiv în dezvoltarea de resurse umane și echipamente specializate;

13.  invită statele membre ca, atunci când identifică potențiale victime, să acorde o mai mare atenție grupurilor vulnerabile de copii, cum ar fi copiii romi, copiii cu dizabilități mintale și copiii refugiați, în special minorii neînsoțiți și copiii care solicită azil aflați în centre de cazare, care sunt expuși riscului de exploatare și abuzuri sexuale în instituții, tabere de refugiați sau centre de azil; subliniază, prin urmare, importanța unor măsuri precum realizarea de verificări ale antecedentelor personalului, lucrătorilor sociali și voluntarilor care au contact cu copiii, instituirea unor sisteme de raportare și acordarea de asistență victimelor; reamintește, în acest sens, că măsurile de sprijin pentru victime sunt importante nu numai în timpul anchetei privind abuzul sau exploatarea sexuală, ci și într-o etapă ulterioară, cu scopul de a le ajuta pe victime să depășească stresul post-traumatic și să primească sfaturi medicale și psihologice adecvate și asistență juridică; invită statele membre să îmbunătățească capacitățile de comunicare ale judecătorilor, procurorilor și polițiștilor atunci când investighează exploatarea sau abuzurile sexuale ale copiilor, punând accent pe comunicarea cu copiii cu nevoi speciale, precum și să promoveze alte măsuri axate pe prevenirea victimizării secundare;

14.  invită statele membre să adopte mai multe măsuri de protejare a copiilor victime ale abuzului sexual și să îmbunătățească rolul liniilor de asistență naționale, adoptând o abordare care ține cont de problematica genului;

15.  insistă cu privire la importanța transpunerii adecvate a articolului 20 alineatul (3) litera (a) și îndeamnă statele membre să interpreteze în mod prudent sintagma „întârziere nejustificată” atunci când desfășoară audieri ale victimelor copii; ia act de bunele practici în Suedia, unde copilul este audiat în termen de două săptămâni de la raportarea infracțiunii; solicită, în plus, statelor membre să adopte măsurile necesare pentru a transpune în mod corespunzător dispoziția care stabilește condițiile procedurale necesare pentru protejarea copiilor împotriva victimizării secundare;

16.  constată cu îngrijorare că traficul de ființe umane și industria turismului sexual afectează un număr semnificativ de fete minore; încurajează Comisia și statele membre să-și intensifice eforturile de combatere a turismului sexual împotriva copiilor și a traficului de ființe umane și să se concentreze asupra organizațiilor de turism și a autorităților, pentru a-i sensibiliza în legătură cu gravitatea acestor infracțiuni pe cei care călătoresc;

17.  invită statele membre și Comisia să adopte o legislație care să permită condamnarea turiștilor găsiți vinovați care pleacă spre o țară terță în scopuri sexuale în care sunt implicați minori și apoi se întorc în UE;

18.  invită Comisia și statele membre să adopte acte legislative care să permită condamnarea operatorilor de turism care se fac vinovați de promovarea turismului sexual în care sunt implicați minori;

19.  invită statele membre să ofere mai multe resurse pentru educarea copiilor cu privire la modul în care pot solicita ajutor și recunoaște posibilii abuzatori, educând în același timp adulții în ceea ce privește modul în care pot detecta abuzul și sprijini copiii în mod individual, precum și resurse pentru experții implicați în anchete, care ar trebui să fie conștienți de diferențele de gen existente în modul în care fetele și băieții reacționează la abuzul sexual. subliniază, de asemenea, necesitatea de a combate stereotipurile de gen persistente și sexualizarea din ce în ce mai accentuată a copiilor a în mass-media;

20.  subliniază că acțiunile de prevenție sunt reduse pe întreg teritoriul UE și invită statele membre să aplice articolul 22 din directivă, organizând programe de intervenție pentru persoanele care se tem că ar putea săvârși infracțiuni; îndeamnă Comisia să organizeze schimburi de bune practici periodice la nivel transfrontalier privind programele de prevenție; invită statele membre, în conformitate cu articolul 24 alineatul (1), să instituie programe de intervenție obligatorie pentru toți infractorii condamnați pentru a preveni recidivele;

21.  încurajează schimburile de opinii între responsabilii cu protecția copiilor, pediatri, instituții de învățământ și organizații de tineret și de copii în cadrul anchetelor privind cazurile de abuz asupra copiilor, astfel încât să poată juca un rol activ în mai buna conștientizare a acestor aspecte;

22.  recunoaște realizările INHOPE, o rețea de colaborare a 46 de linii telefonice de urgență, angajate în eliminarea abuzurilor sexuale asupra copiilor pe internet; invită Comisia să sprijine statele membre să asigure existența unor astfel de linii telefonice în fiecare stat membru și să armonizeze protocoalele relevante;

23.  încurajează Comisia și statele membre să folosească studii și statistici care integrează dimensiunea de gen privind abuzul sexual și exploatarea sexuală a copiilor pentru a promova schimbul de bune practici în elaborarea politicilor și implementarea programelor;

24.  constată lipsa studiilor privind abuzurile cu care se confruntă tinerii LGBTI; subliniază că sunt necesare mai multe studii în acest domeniu, care să ia în considerare violența și hărțuirea sexuală cu care se confruntă persoanele LGBTI și vulnerabilitatea tinerilor fără adăpost, mulți dintre aceștia fiind persoane LGBTI care au fugit de acasă.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

26.6.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

18

0

5

Membri titulari prezenți la votul final

Maria Arena, Vilija Blinkevičiūtė, Mary Honeyball, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Florent Marcellesi, Maria Noichl, Marijana Petir, João Pimenta Lopes, Ernest Urtasun, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Catherine Bearder, Stefan Eck, Eleonora Forenza, Edouard Martin, Clare Moody, Mylène Troszczynski, Julie Ward, Marco Zullo

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

James Carver, Claudia Schmidt, Molly Scott Cato, Axel Voss, Branislav Škripek

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

18

+

EPP

Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Claudia Schmidt, Axel Voss

S&D

Maria Arena, Vilija Blinkevičiūtė, Mary Honeyball, Edouard Martin, Clare Moody, Maria Noichl, Julie Ward

VERTS/ALE

Florent Marcellesi, Molly Scott Cato, Ernest Urtasun

ALDE

Catherine Bearder

GUE/NGL

Stefan Eck, Eleonora Forenza, João Pimenta Lopes

EFDD

Marco Zullo

0

-

5

0

EPP

Marijana Petir

ECR

Branislav Škripek, Jana Žitňanská

EFDD

James Carver

ENF

Mylène Troszczynski

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

13.11.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

46

1

1

Membri titulari prezenți la votul final

Asim Ademov, Jan Philipp Albrecht, Monika Beňová, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Frank Engel, Cornelia Ernst, Laura Ferrara, Lorenzo Fontana, Kinga Gál, Ana Gomes, Nathalie Griesbeck, Jussi Halla-aho, Monika Hohlmeier, Brice Hortefeux, Filiz Hyusmenova, Sophia in ‘t Veld, Dietmar Köster, Barbara Kudrycka, Cécile Kashetu Kyenge, Juan Fernando López Aguilar, Roberta Metsola, Claude Moraes, Soraya Post, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Sergei Stanishev, Helga Stevens, Traian Ungureanu, Bodil Valero, Harald Vilimsky, Josef Weidenholzer, Kristina Winberg, Tomáš Zdechovský, Auke Zijlstra

Membri supleanți prezenți la votul final

Carlos Coelho, Anna Maria Corazza Bildt, Miriam Dalli, Gérard Deprez, Maria Grapini, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Marek Jurek, Miltiadis Kyrkos, Jeroen Lenaers, Andrejs Mamikins, Emilian Pavel, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Othmar Karas, Iuliu Winkler


VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

46

+

ALDE

Gérard Deprez, Nathalie Griesbeck, Filiz Hyusmenova, Sophia in 't Veld

ECR

Jussi Halla-aho, Marek Jurek, Helga Stevens

EFDD

Laura Ferrara, Kristina Winberg

ENF

Lorenzo Fontana, Harald Vilimsky

PPE

Asim Ahmedov Ademov, Carlos Coelho, Anna Maria Corazza Bildt, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Frank Engel, Kinga Gál, Monika Hohlmeier, Brice Hortefeux, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Othmar Karas, Barbara Kudrycka, Jeroen Lenaers, Roberta Metsola, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Traian Ungureanu, Iuliu Winkler, Tomáš Zdechovský

S&D

Monika Beňová, Miriam Dalli, Ana Gomes, Maria Grapini, Dietmar Köster, Cécile Kashetu Kyenge, Miltiadis Kyrkos, Juan Fernando López Aguilar, Andrejs Mamikins, Claude Moraes, Emilian Pavel, Soraya Post, Birgit Sippel, Sergei Stanishev, Josef Weidenholzer

VERTS/ALE

Jan Philipp Albrecht, Judith Sargentini, Bodil Valero

1

-

ENF

Auke Zijlstra

1

0

GUE/NGL

Cornelia Ernst

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Notă juridică