Procedură : 2017/2040(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0389/2017

Texte depuse :

A8-0389/2017

Dezbateri :

PV 15/01/2018 - 15
CRE 15/01/2018 - 15

Voturi :

PV 16/01/2018 - 5.2
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0002

RAPORT     
PDF 702kWORD 81k
1.12.2017
PE 604.868v02-00 A8-0389/2017

referitor la punerea în aplicare a strategiilor macroregionale ale UE

(2017/2040(INI))

Comisia pentru dezvoltare regională

Raportor: Andrea Cozzolino

EXPUNERE DE MOTIVE – REZUMATUL FAPTELOR ȘI CONSTATĂRILOR
 PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

EXPUNERE DE MOTIVE – REZUMATUL FAPTELOR ȘI CONSTATĂRILOR

Context

Strategiile macroregionale (SMR) au devenit mai importante în ultimii ani ca platforme pentru cooperarea transnațională între statele membre, dar și cu țările terțe. Acestea oferă un cadru integrat pentru abordarea provocărilor reciproce și exploatarea potențialului comun. În perioada de programare 2014-2020, SMR au fost incluse în programele fondurilor structurale și de investiții europene (fondurile ESI).

În prezent, patru SMR existente (privind bazinul Mării Baltice, Dunărea, regiunea adriatico-ionică și regiunea alpină) reunesc 19 state membre și 8 țări din afara UE. Unele state membre participă la mai mult de o SMR.

SMR-urile sunt stabilite în limitele principiului „celor trei NU”: nu unor fonduri europene noi, nu unor structuri oficiale europene noi și nu unor noi acte legislative europene.

Sprijinul financiar este acordat sub forma programelor de cooperare transnațională în cadrul cooperării teritoriale europene (CTE) care sunt finanțate de Fondul european de dezvoltare regională (FEDR). Patru astfel de programe sprijină punerea în aplicare a SMR (bugetul total operațional al programului între paranteze):

-  Marea Baltică (333 414 456 EUR)

-  regiunea Dunării (262 989 839 EUR)

-  regiunea adriatico-ionică (117 918 198 EUR)

-  spațiul alpin (139 751 456 EUR)

Țările sunt încurajate să utilizeze diferite surse de finanțare (fondurile ESI și alte instrumente ale UE, IPA, IEV, resursele naționale, regionale și locale, surse private etc.) pentru a contribui la obiectivele comune prezentate în SMR.

Așa cum afirmă Comisia(1), SMR înseamnă mai mult decât finanțare, deoarece „unesc cetățenii din diferite state membre și le îmbunătățesc condițiile de viață din punct de vedere social și economic, prin intermediul cooperării transfrontaliere.”

SMR au structuri de guvernare diferite și se confruntă cu provocări diferite. Unele probleme sunt, într-o măsură diferită, comune, cum ar fi asigurarea unui nivel adecvat de angajament politic și a unor resurse disponibile suficiente.

Comisia are un rol de coordonare în punerea în aplicare a SMR.

În 2010, ca urmare a solicitărilor din partea Consiliului, Comisia a înființat un grup la nivel înalt pentru strategiile macroregionale, a cărui misiune este „să îl sprijine în exercitarea competențelor și a responsabilităților sale în ceea ce privește funcționarea strategiilor macroregionale”, având și o sarcină specifică „de a oferi consultanță Comisiei cu privire la coordonarea și monitorizarea strategiilor macroregionale”(2). Membrii acestuia sunt reprezentanți ai statelor membre și ai țărilor din afara UE care participă la SMR. De asemenea, reprezentanții Comitetului Regiunilor și Băncii Europene de Investiții sunt invitați la reuniuni în calitate de observatori.

Viitorul

Discuțiile privind politica de coeziune post-2020 sunt în plină desfășurare și este momentul potrivit pentru a discuta viitorul SMR în contextul acestei politici.

Ar trebui să se răspundă mai multor întrebări în ceea ce privește viitorul SMR:

-  participarea și angajamentul politic – cum să ne asigurăm că toate țările participante investesc resurse suficiente în SMR?

-  orientarea spre rezultate – există posibilitatea de a face rezultatele SMR mai măsurabile?

-  domeniul de aplicare – există motive pentru a extinde noțiunea de SMR?

Consiliul, recunoscând importanța SMR și reafirmând principiul celor „trei nu”, „își menține disponibilitatea de a examina orice inițiativă matură și stabilită de comun acord din partea statelor membre care se confruntă cu aceleași provocări într-o zonă geografică determinată, vizând crearea unei noi strategii macroregionale”(3).

Comisia REGI va organiza un atelier cu experți în domeniul SMR, în cursul reuniunii sale din 12-13 iulie 2017, în vederea sprijinirii lucrărilor cu privire la acest raport de punere în aplicare. Constatările vor fi reflectate în amendamentele la proiectul de raport.

(1)

Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2015 intitulată „Investiții în locuri de muncă și în creștere – Valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene” (COM(2015)0639 final).

(2)

Registrul grupurilor de experți și al altor entități similare al Comisiei - Grup la nivel înalt pentru strategiile macroregionale http://ec.europa.eu/transparency/regexpert/index.cfm?do=groupDetail.groupDetail&groupID=2455

(3)

Concluziile Consiliului privind punerea în aplicare a strategiilor macroregionale ale UE http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/cooperate/macro_region_strategy/pdf/concl_implementation_macro_region_strategy_en.pdf


PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la punerea în aplicare a strategiilor macroregionale ale UE

(2017/2040(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special titlul XVIII,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (denumit în continuare „RDC”)(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(2),

  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1302/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1082/2006 privind o grupare europeană de cooperare teritorială (GECT) în ceea ce privește clarificarea, simplificarea și îmbunătățirea constituirii și funcționării unor astfel de grupări(3),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 25 aprilie 2017 privind punerea în aplicare a strategiilor macroregionale ale UE,

–  având în vedere Raportul Comisiei din 16 decembrie 2016 privind punerea în aplicare a strategiilor macroregionale ale UE (COM(2016)0805) și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește raportul în cauză (SWD(2016)0443),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 10 iunie 2009 privind Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Baltice (COM(2009)0248),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 8 decembrie 2010 intitulată „Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunăriiˮ (COM(2010)0715),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 17 iunie 2014 privind strategia Uniunii Europene pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (COM(2014)0357),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 28 iulie 2015 privind o strategie a Uniunii Europene pentru regiunea alpină (COM(2015)0366),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 20 mai 2014 privind guvernanța strategiilor macroregionale (COM(2014)0284),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2015 intitulată „Investiții în locuri de muncă și în creștere – Valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene” (COM(2015)0639),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 februarie 2011 referitoare la punerea în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Dunării(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 iulie 2012 referitoare la evoluția strategiilor macroregionale ale UE: practica actuală și perspectivele, în special în regiunea mediteraneeană(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2012 referitoare la strategia UE privind politica de coeziune pentru zona Atlanticului(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 28 octombrie 2015 referitoare la Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la o strategie a UE pentru regiunea alpină(8),

–  având în vedere studiul din ianuarie 2015 intitulat „Noul rol al macroregiunilor în cooperarea teritorială europeană”, publicat de Direcția Generală Politici Interne, Departamentul B: Politici structurale și de coeziune,

–  având în vedere raportul programului Interact din februarie 2017 intitulat „Valoarea adăugată a strategiilor macroregionale – din perspectiva programelor și a proiectelor”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la respectiva decizie,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0389/2017),

A.  întrucât o macroregiune poate fi definită ca o zonă geografică care cuprinde regiuni aparținând mai multor state care se asociază pe baza uneia sau mai multor caracteristici sau provocări comune(9)6;

B.  întrucât strategiile macroregionale (SMR) au fost instituite în zone care reprezintă evoluția firească a UE în ceea ce privește cooperarea transfrontalieră; întrucât aceste strategii sunt importante, deoarece sunt capabile să mobilizeze actori din sectoarele public și privat, din societatea civilă și din mediile academice, precum și resurse, în vederea realizării obiectivelor comune ale politicilor UE;

C.  întrucât SMR oferă o platformă de interacțiune mai profundă și mai extinsă la nivel intersectorial, regional și transfrontalier între statele membre ale UE și țările terțe pentru abordarea provocărilor comune, planificarea în comun și stimularea cooperării între diferiți parteneri și diferite sectoare de politică și îmbunătățirea integrării acestora, inclusiv în domeniile ce țin de protecția mediului și a biodiversității, atenuarea efectelor schimbărilor climatice și strategiile de adaptare, tratarea deșeurilor și aprovizionarea cu apă, amenajarea spațiului maritim și sisteme de management integrat al zonelor de coastă; salută, în acest context, eforturile depuse pentru a promova cooperarea dintre fondurile ESI și IPA;

D.  întrucât macroregiunile participă la punerea în practică a unor activități politice pertinente pe termen lung, interconectate și transversale, deoarece macroregiunile sunt legate de politica de coeziune prin intermediul obiectivelor SMR integrate în programele lor operaționale și creează proiecte prin intermediul unor sinergii inteligente; întrucât macroregiunile contribuie astfel în mod mai eficace la realizarea obiectivelor SMR, atrăgând investiții private, dând dovadă de încredere și participând la dialog, la cooperarea transfrontalieră și la acțiuni de solidaritate;

E.  întrucât SMR se bazează pe principiul celor „trei nu”, adică nu unor finanțări noi, nu unor noi structuri și nu unor noi acte legislative în cadrul politic existent al UE;

F.  întrucât mecanismele de cooperare deja existente la nivelul UE și între statele membre și regiuni facilitează punerea în aplicare a strategiilor macroregionale, în special în fazele incipiente;

G.  întrucât Comisia adoptă, din doi în doi ani, un raport unic privind punerea în aplicare a tuturor celor patru strategii macroregionale existente ale UE, menționând succesele realizate, precum și aspectele care trebuie îmbunătățite, următorul raport fiind prevăzut pentru sfârșitul lui 2018; consideră, în acest context, că este necesară o evaluare a aspectelor legate de mediu, acesta fiind unul dintre pilonii dezvoltării durabile,

Strategiile macroregionale drept platforme de cooperare și coordonare

1.  pertinența SMR a fost scoasă în evidență de procesul de globalizare, care a făcut ca țările să devină interdependente și necesită soluții la problemele transfrontaliere apărute;

2.  recunoaște că, într-o măsură variabilă, elementele de care depinde calitatea punerii în aplicare, cum ar fi angajamentul, asumarea, resursele și guvernanța, rămân greu de depășit pentru atingerea obiectivelor prestabilite;

3.  subliniază că SMR continuă să aducă o contribuție inestimabilă și inovatoare la cooperarea transfrontalieră, intersectorială și pe mai multe niveluri în Europa, al cărei potențial nu a fost încă valorificat în mod suficient, in vederea creșterii conectivității și în vederea consolidării relațiilor economice și a transferului de cunoștințe între regiuni și țări; observă totuși că rămâne problematică utilizarea fondurilor UE pentru proiectele SMR din cauza procesului de aprobare a unor acțiuni comune pe mai multe niveluri și la nivel regional și transfrontalier;

4.  consideră că strategiile macroregionale și programele de mediu conexe reprezintă instrumente utile pentru a face vizibile pentru cetățeni beneficiile cooperării europene și, prin urmare, îndeamnă toate părțile implicate să demonstreze un angajament deplin față de strategii și să-și îndeplinească rolul ce le revine în punerea lor în aplicare;

5.  consideră că guvernanța pe mai multe niveluri, în cadrul căreia regiunilor ar trebui să li se asigure un rol adecvat, ar trebui să reprezinte un element fundamental în toate strategiile macroregionale încă de la concepția acestora, cu implicarea în acest proces a comunităților locale și regionale și a părților interesate din sectoarele public, privat și terțiar; încurajează, așadar, statele membre și regiunile implicate să elaboreze structuri de guvernanță corespunzătoare și mecanisme de lucru pentru a facilita cooperarea, inclusiv planificarea comună, îmbunătățirea oportunităților de finanțare și abordarea de jos în sus;

6.  încurajează o mai bună coordonare și parteneriate mai eficiente, atât verticale, cât și orizontale, între diferiții actori publici și privați, mediul academic și ONG-uri, precum și organizațiile internaționale care desfășoară activități în acest domeniu, și diversele politici de la nivel național, regional și local și de la nivelul UE pentru a facilita și a îmbunătăți punerea în aplicare a SMR și cooperarea transfrontalieră; invită Comisia să încurajeze participarea acestor părți interesate, inclusiv în comitetele de conducere ale SMR, respectând totodată aplicarea generală a principiilor UE;

7.  subliniază importanța disponibilității pentru autoritățile naționale și regionale competente a unor resurse umane și capacități administrative suficiente pentru a se garanta faptul că angajamentul politic este urmat de punerea în aplicare efectivă a strategiilor; subliniază, în acest sens, valoarea Programului de sprijin pentru reforme structurale, care poate oferi asistență pentru consolidarea capacităților și sprijin efectiv pentru elaborarea și finanțarea de proiecte SMR, la cererea unui stat membru; invită, așadar, Comisia și statele membre să promoveze activ difuzarea și aplicarea bunelor practici și experiențe administrative, desprinse din punerea în aplicare reușită a SMR;

8.  subliniază că SMR trebuie să fie suficient de flexibile pentru a putea fi adaptate și pentru a putea să răspundă unor evenimente și nevoi neprevăzute care pot afecta regiunile implicate, statele membre și Uniunea în general; consideră că realizarea strategiilor macroregionale trebuie să țină cont de condițiile specifice de la nivel regional și local; subliniază importanța rolului de coordonare al Comisiei în această privință, inclusiv pentru ajustarea precisă a obiectivelor specifice ale fiecărei strategii;

Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice (EUSBSR)

9.  salută rezultatele obținute de la lansarea strategiei, în 2009, în special în ceea ce privește mecanismele de cooperare, nu numai între regiunile și țările implicate (mai exact, în cadrul reuniunilor ministeriale corespunzătoare ale Consiliului), ci și în cadrul acestora, de exemplu în cadrul parlamentelor sau al guvernelor; ia act de faptul că Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice (EUSBSR) este un cadru de cooperare stabil, care are peste 100 de inițiative emblematice și rețele noi;

10.  atrage atenția asupra provocărilor rămase, în special asupra celor legate de mediu și conectivitate; îndeamnă țările participante să-și intensifice eforturile de combatere a poluării din Marea Baltică (mai exact, calitatea apei și a aerului, dar și eutrofizarea), deoarece aceasta este una dintre cele mai poluate mări din lume; ia act de faptul că atingerea unei stări ecologice bune până în 2020 reprezintă unul dintre obiectivele principale ale măsurilor de politică în regiunea Mării Baltice;

11.  acordă importanță posibilității conectării regiunii baltice la rețelele energetice pentru a reduce și elimina sărăcia energetică și pentru a crește securitatea energetică și securitatea aprovizionării;

Strategia UE pentru regiunea Dunării (EUSDR)

12.  subliniază impactul pozitiv pe care l-a avut strategia asupra cooperării dintre țările și regiunile participante, prin îmbunătățirea mobilității și a interconexiunilor pe toate modurile de transport, promovarea energiei ecologice, a culturii și a turismului sustenabil și, mai ales, prin întărirea contactelor directe dintre oameni și realizarea unui grad mai mare de coeziune dintre regiunile și țările care participă la strategie;

13.  consideră că proiectul „Euro acces”, inițiativa „Păstrați Dunărea curată” și Dialogul pentru finanțare în regiunea Dunării reprezintă exemple pozitive clare ale unei modalități de a depăși obstacolele cu care se confruntă adesea proiectele de importanță transnațională și transfrontalieră în ceea ce privește finanțarea; consideră că, prin acest dialog, ar putea fi reduse și mai mult diferențele dintre nivelurile de dezvoltare ale regiunilor din bazinul Dunării; consideră, de asemenea, că redeschiderea unui Centru de strategie pentru regiunea Dunării ar putea contribui la o mai bună punere în aplicare a strategiei;

14.  subliniază că evitarea daunelor cauzate de inundațiile de mari proporții rămâne una dintre marile provocări legate de mediu pentru țările din macroregiunea dunăreană; subliniază că ar trebui avute în vedere măsuri comune suplimentare pentru prevenirea poluării transfrontaliere;

15.  reamintește nevoia de proiecte strategice și subliniază că este esențial să se mențină un grad ridicat de sprijin politic și să se sporească resursele și capacitatea autorităților statale competente pentru a rezolva restul problemelor; subliniază, prin urmare, că este necesar să se mențină avântul politic al Strategiei UE pentru regiunea Dunării (EUSDR) și să se garanteze caracterul productiv al activității grupului de coordonare a EUSDR;

16.  având în vedere legătura naturală dintre Dunăre și Marea Neagră, invită țările participante să consolideze coordonarea dintre EUSDR și Cooperarea transfrontalieră în bazinul Mării Negre și să colaboreze strâns pentru a depăși provocările comune de natură socioeconomică, de mediu și cele legate de transport;

17.  subliniază că o abordare mai integrată a mobilității și a soluțiilor multimodale în regiunea Dunării ar aduce, de asemenea, beneficii mediului;

Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (EUSAIR)

18.  subliniază caracterul diferit al Strategiei UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (EUSAIR), având în vedere numărul de țări candidate și potențial candidate care participă la această strategie și consideră că acest format de cooperare poate reprezenta o oportunitate excepțională pentru întreaga regiune; consideră că EUSAIR ar putea da un impuls procesului de extindere și de integrare;

19.  constată cu preocupare problemele persistente legate de lipsa unor legături efective între resursele disponibile, guvernanță și asumare, ceea ce împiedică realizarea integrală a obiectivelor strategiei EUSAIR; invită țările participante să le ofere autorităților competente sprijin și măsuri adaptate pentru punerea în practică a strategiei;

20.  subliniază că regiunea a fost în prima linie a crizei migrației din ultimii ani; consideră că EUSAIR ar putea contribui la soluționarea acestor provocări cu ajutorul instrumentelor și resurselor necesare; salută în acest context efortul Comisiei de a găsi soluții pentru mobilizarea resurselor financiare destinate activităților legate de migrație, inclusiv cooperarea cu țări terțe;

21.  consideră că pilonul referitor la turismul sustenabil al Strategiei pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice este un instrument pozitiv pentru a genera o creștere economică sustenabilă în regiune și pentru a sensibiliza publicul cu privire la provocările legate de mediu și la SMR;

22.  invită țările vizate să acorde prioritate activităților de consolidare a capacităților care să vizeze principalele entități responsabile cu punerea în aplicare a EUSAIR și autoritățile responsabile cu programele operaționale pertinente pentru EUSAIR;

Strategia UE pentru regiunea alpină (EUSALP)

23.  consideră că EUSALP reprezintă dovada că noțiunea de macroregiune poate fi, de asemenea, aplicată cu succes regiunilor mai dezvoltate; invită părțile interesate vizate de această strategie să promoveze investiții legate de mediu care să fie îndreptate către stăpânirea consecințelor schimbărilor climatice; subliniază, de asemenea, că regiunea alpină reprezintă un important nod de transport regional și, în același timp, una dintre cele mai mari zone naturale și de recreere, care trebuie conservată; subliniază, așadar, că trebuie urmărite strategii pentru transportul sustenabil și interconectat;

24.  salută structura de guvernanță a strategiei, care se află în curs de instituire, deoarece primele etape ale punerii în practică a strategiei s-au dovedit dificile, fiind guvernate de structuri, cadre și calendare diferite; invită, așadar, țările participante să-și mențină devotamentul și sprijinul față de membrii Grupului de acțiune al EUSALP;

25.  subliniază că EUSALP poate fi un bun exemplu de model de strategie pentru coeziunea teritorială, întrucât cuprinde simultan diferite zone specifice, sectoare de producție, zone muntoase și rurale și unele dintre cele mai importante și dezvoltate orașe ale UE și oferă o platformă pentru soluționarea în comun a dificultăților cu care se confruntă acestea (schimbările climatice, demografia, biodiversitatea, migrația, globalizarea, turismul și agricultura sustenabile, aprovizionarea cu energie, transportul și mobilitatea, precum și decalajul digital); invită țările și regiunile participante să aibă în vedere utilizarea programului Spațiul alpin al inițiativei Interreg și a altor fonduri specifice atunci când tratează priorități comune;

26.  subliniază că regiunea alpină este delimitată de multe frontiere și că eliminarea acestor bariere este o condiție prealabilă pentru o cooperare eficace, îndeosebi pentru piața forței de muncă și pentru activitățile economice legate de IMM-uri; atrage atenția asupra faptului că EUSALP poate oferi, de asemenea, o oportunitate în sensul întăririi cooperării transfrontaliere transnaționale dintre regiunile, orașele și comunitățile locale învecinate și în sensul dezvoltării de legături și rețele între persoane, precum și în ceea ce privește interconexiunile de transport și acoperirea digitală; atrage atenția, de asemenea, asupra fragilității ecologice a acestei regiuni;

Strategiile macroregionale în Europa după 2020?

27.  subliniază că SMR dau roade dacă se bazează pe o perspectivă politică pe termen lung și sunt organizate astfel încât toate autoritățile publice, îndeosebi cele de la nivel regional și local, precum și actorii privați și societatea civilă sunt reprezentați în mod efectiv de la început, ceea ce necesită un schimb efectiv de informații, bune practici, know-how și experiențe între macroregiuni și autoritățile regionale și locale din cadrul acestora; consideră că este necesar să se consolideze guvernanța pe mai multe niveluri a SMR, care trebuie să fie transparentă, cu mecanisme de coordonare și comunicare cu publicul mai eficiente, pentru a face SMR cunoscute și acceptate de comunitățile locale și regionale;

28.  consideră că punerea în aplicare a strategiilor poate avea succes numai dacă se bazează pe o viziune pe termen lung și pe structuri de cooperare și coordonare eficiente, care să dispună de capacitatea administrativă necesară, precum și pe un angajament politic comun pe termen lung la nivelurile instituționale în cauză, și dacă este susținută prin finanțare adecvată; subliniază, prin urmare, că trebuie sporită eficacitatea investițiilor prin alinierea, realizarea de sinergii și asigurarea unui caracter complementar al finanțării regionale și naționale cu instrumentele de finanțare ale UE existente, care, pe lângă faptul că consolidează programele de cooperare teritorială europeană, promovează proiecte transfrontaliere în cadrul fondurilor ESI și al FEIS, precum și prin finanțare directă;

29.  consideră că eficacitatea fondurilor ar putea fi îmbunătățită dacă acestea, precum și procedurile de utilizare a fondurilor în cadrul SMR ar fi simplificate;

30.  propune ca țările participante să își asume încă de la început angajamente clare în ceea ce privește resursele financiare și umane necesare pentru punerea în practică a SMR; invită Comisia să acorde asistență la îmbunătățirea coordonării în cadrul SMR, să promoveze bune practici și să creeze măsuri de stimulare prin care să fie încurajată participarea activă și coordonarea tuturor părților, inclusiv pentru a se întări legătura dintre politicile UE și punerea în practică a SMR; încurajează, de asemenea, SMR să recurgă la achizițiile publice ecologice pentru a impulsiona inovarea ecologică, bioeconomia, crearea de noi modele de afaceri și utilizarea materiilor prime reciclate, de exemplu în economia circulară, în vederea intensificării protecției mediului și a sănătății și a cultivării unor legături strânse între producători și consumatori;

31.  subliniază că se impune o mai mare orientare către rezultate, iar provocările concrete trebuie depășite, inclusiv în domeniul protecției mediului, pentru ca planurile elaborate să aibă un impact real asupra teritoriului, iar resursele investite să fie justificate și să fie pe măsura obiectivelor stabilite și să aibă legătură cu adevăratele nevoi ale teritoriilor vizate;

32.  solicită ca toate chestiunile legate de SMR, cum ar fi aderarea la aceste strategii și stimulentele politice necesare, să fie tratate în conformitate cu un protocol convenit în prealabil de toate regiunile în cauză;

33.  consideră că trebuie consolidate vizibilitatea activităților macroregiunilor și sensibilizarea cetățenilor din regiunile vizate cu privire la acestea, precum și cu privire la rezultatele obținute, prin derularea unor campanii de informare și schimburi de bune practici, inclusiv prin intermediul unor platforme on-line și rețele de socializare, ceea ce le va face ușor accesibile publicului larg;

34.  subliniază că următoarea revizuire a cadrului financiar multianual (CFM) oferă ocazia de a fi revizuite în același timp obiectivele SMR, pentru a se consolida legătura acestora cu prioritățile UE și a se întări angajamentele financiare aferente;

35.  invită Comisia să prezinte, în cadrul următoarei revizuiri a normelor politicii de coeziune, propuneri de promovare a unei mai bune puneri în aplicare a SMR;

36.  solicită Comisiei ca, în cadrul următorului raport privind punerea în aplicare a SMR, care urmează să fie prezentat în 2018, să efectueze o analiză mai aprofundată, în special cu privire la:

a.  eficacitatea programelor transnaționale de cooperare teritorială europeană în ceea ce privește acordarea de finanțare și asigurarea unui impuls strategic pentru SMR;

b.  indicatorii care ar putea fi integrați în fiecare SMR, pentru a permite o mai bună orientare către obținerea de rezultate și o mai bună monitorizare și evaluare;

c.  măsurile menite să consolideze legătura cu prioritățile UE;

d.  simplificarea punerii în aplicare și a integrării schemelor de finanțare;

e.  calitatea implicării autorităților regionale și locale în punerea în aplicare a SMR;

37.  subliniază că apelul de a se elabora noi strategii, cum ar fi cele pentru regiunile carpatică, atlantică, mediteraneeană sau iberică, nu ar trebui să deturneze atenția de la obiectivul principal, și anume punerea în practică mai calitativă și mai aprofundată a SMR existente;

38.  sprijină principiul celor „trei nu” aplicat SMR (nu unor noi acte legislative ale UE, nu unor finanțări noi din partea UE și nu unor noi structuri ale UE); propune, totuși, ca, în cadrul următorului său raport privind punerea în aplicare a SMR, Comisia să evalueze impactul acestor „nu” asupra programelor din cadrul fondurilor ESI;

39.  atrage atenția asupra nevoii să existe o abordare teritorială față de activitățile de cooperare, examinate de la caz la caz, întrucât SMR sunt concepute pentru a trata dificultățile teritoriale care pot fi soluționate în mod mai eficace prin cooperare; subliniază importanța creării unor sinergii și a unei convergențe între diferitele elemente ale cooperării teritoriale din cadrul programelor de cooperare teritorială europeană și al macroregiunilor, pentru a consolida impactul programelor transnaționale, a pune în comun resurse, a simplifica finanțarea SMR și a îmbunătăți rezultatele punerii lor în practică și eficiența resurselor investite;

40.  reiterează angajamentul UE față de punerea în practică a ODD; subliniază importanța alinierii obiectivelor SMR la inițiativele emblematice ale UE, cum ar fi uniunea energetică, Acordul de la Paris privind schimbările climatice și creșterea albastră în macroregiunile marine; atrage atenția asupra gestionării riscurilor de mediu, cum ar fi conservarea naturii, a biodiversității și a efectivelor de pește și combaterea deșeurilor marine, precum și dezvoltarea turismului sustenabil și ecologic; încurajează cooperarea în domeniul surselor regenerabile de energie; încurajează, în acest context, utilizarea strategiilor de specializare inteligentă (S3), consolidarea IMM-urilor și crearea de locuri de muncă de calitate;

41.  subliniază că Parlamentul a susținut macroregiunile chiar de la început, prin proiecte-pilot și acțiuni pregătitoare; subliniază, de asemenea, experiența dobândită în regiunea Mării Baltice, care arată că la baza cooperării macroregionale trebuie să se afle și în continuare o gândire pe termen lung;

42.  solicită Comisiei să invite Parlamentul să participe în calitate de observator la lucrările Grupului la nivel înalt privind strategiile macroregionale;

o

o    o

43.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului European al Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, precum și guvernelor și parlamentelor naționale și regionale ale statelor membre și ale țărilor terțe participante la strategiile macroregionale.

(1)

JO L 347, 20.12.2013, p. 320.

(2)

JO L 347, 20.12.2013, p. 259.

(3)

JO L 347, 20.12.2013, p. 303.

(4)

JO C 188 E, 28.6.2012, p. 30.

(5)

JO C 349 E, 29.11.2013, p. 1.

(6)

JO C 353 E, 3.12.2013, p. 122.

(7)

JO C 355, 20.10.2017, p. 23.

(8)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0336.

(9)

6 Schmitt et al. (2009), „EU macro-regions and macro-regional strategies – A scoping study” (Macroregiuni și strategii macroregionale ale UE – Un studiu de fezabilitate), documentul de lucru electronic 2009:4 al Nordregio.


AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (28.9.2017)

destinat Comisiei pentru dezvoltare regională

referitor la punerea în aplicare a strategiilor macroregionale ale UE

(2017/2040(INI))

Raportoare pentru aviz: Biljana Borzan

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  recunoaște importanța strategiilor macroregionale ale UE, și anume Strategia UE pentru regiunea Mării Baltice (EUSBSR) din 2009, Strategia UE pentru regiunea Dunării (EUSDR) din 2011, Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (EUSAIR) din 2014 și Strategia UE pentru regiunea alpină (EUSALP) din 2015; ia act de faptul că strategiile macroregionale sunt integrate în mod sistematic în planificarea politicilor la nivelul UE, dar mai sporadic la nivel național și regional; salută raportul Comisiei, dar consideră că era nevoie de o evaluare suplimentară cu privire la punerea în aplicare a strategiilor macroregionale existente și în special a aspectelor care țin de mediu, ca unul dintre pilonii dezvoltării sustenabile; îndeamnă Comisia să se concentreze în viitoarele rapoarte în special pe rezultatele proiectelor din cadrul strategiilor macroregionale;

2.  recunoaște importanța strategiilor macroregionale în a asigura un cadru integrat unic și a promova acțiunile coordonate pentru a aborda provocările comune cu care se confruntă diferiți actori dintr-o anumită zonă geografică cuprinzând state membre și țări terțe, care beneficiază astfel de o cooperare consolidată care contribuie la realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale; invită Comisia și țările participante și regiunile acestora să dezvolte sinergii și să integreze și mai mult strategiile macroregionale în politicile sectoriale ale UE, în special în domeniul protecției mediului și a biodiversității, al atenuării schimbărilor climatice și al adaptării la acestea;

3.  subliniază beneficiile potențiale ale acțiunii colective în cadrul strategiilor macroregionale în ceea ce privește aspectele de mediu, inclusiv, dar nu numai cele de natură transfrontalieră, cum ar fi reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a emisiilor poluante, protecția mediului și a biodiversității, precum și strategiile de adaptare la schimbările climatice bazate pe ecosisteme; consideră că strategiile ar putea fi gestionate și mai eficient în ceea ce privește dezvoltarea sustenabilă, schimbările climatice, sursele regenerabile de energie și economia albastră; consideră că coordonarea politicilor între regiuni reprezintă o abordarea eficientă pentru găsirea unor soluții durabile la provocările în materie de mediu; solicită includerea conceptului de integrare a mediului în elaborarea și punerea în aplicare a mai multor politici transsectoriale pentru actualele și viitoarele macroregiuni;

4.  încurajează expansiunea zonelor de conservare pentru a proteja mediul și pentru a stopa pierderea biodiversității, în special prin consolidarea rețelelor Natura 2000 și Emerald, precum și a programului LIFE;

5.  consideră că strategiile macroregionale și programele de mediu asociate sunt un instrument util pentru a face ca beneficiile cooperării europene să fie vizibile pentru cetățeni și, prin urmare, îndeamnă toate părțile implicate să demonstreze un angajament deplin în ceea ce privește strategiile și să joace un rol în punerea lor în aplicare;

6.  solicită adoptarea în timp util a strategiilor de amenajare a spațiului maritim și de management integrat al zonelor costiere de către statele membre și de țările cu litoral candidate și potențial candidate;

7.  subliniază că în zonele rurale natura reprezintă baza economică pentru mulți locuitori și că programele de mediu nu pot avea succes decât dacă sunt susținute de populația locală; subliniază, prin urmare, că pentru a realiza obiectivele în materie de protecție a mediului, astfel de proiecte trebuie să țină pe deplin seama de interesele economice pe termen lung ale localnicilor;

8.  îndeamnă toate părțile interesate să aplice politici de combatere a schimbărilor climatice care să includă modele de producție și consum compatibile cu economia circulară, cu protecția mediului și a sănătății și cu cicluri mai scurte în lanțul de aprovizionare cu alimente și să pună accentul pe utilizarea și reutilizarea rațională a materialelor și a resurselor naturale locale, asigurând cicluri de materiale netoxice, inclusiv în ceea ce privește apele reziduale și deșeurile agricole, precum și să promoveze relații strânse între producători și consumatori la nivel local; încurajează toate strategiile macroregionale să aplice o politică de achiziții publice ecologice pentru a stimula ecoinovarea și dezvoltarea unor noi modele de afaceri;

9.  solicită consolidarea unei rețelei marine NATURA 2000 și o rețea coerentă și reprezentativă de zone marine protejate, în temeiul Directivei-cadru privind strategia pentru mediul marin, până în 2020;

10.  subliniază importanța dialogului cu părțile interesate și a comunicării publice în ceea ce privește strategiile macroregionale, pentru a le face cunoscute și acceptate de comunitățile locale; consideră că acest lucru este un element cheie pentru ca strategiile macroregionale să aibă succes;

11.  solicită o sincronizare specifică și o mai bună utilizare coordonată a fondurilor existente la toate nivelurile pentru a realiza obiectivele macroregionale și pentru a valorifica potențialul strategiilor macroregionale; recomandă ca experiența dobândită cu strategiile macroregionale să fie folosită pentru a îmbunătăți eficacitatea instrumentelor financiare relevante ale Uniunii; ia act de faptul că finanțarea din partea Uniunii este de obicei legată de proiecte specifice, în timp ce provocările legate de mediu necesită o abordare pe termen lung; subliniază necesitatea ca Comisia, statele membre și autoritățile competente să ia în considerare această perspectivă pe termen lung la finanțarea proiectelor și la elaborarea viitoarelor programe de finanțare și să coordoneze mai eficient resursele disponibile pentru finanțarea obiectivelor de mediu specifice ale macroregiunilor și să adapteze utilizarea lor pentru prioritățile politice;

12.  subliniază importanța dezvoltării de instrumente de monitorizare și evaluare pentru mai mulți indicatori pentru a măsura mai bine atingerea obiectivelor de mediu, fără a crea sarcini administrative inutile pentru partenerii la proiect și părțile interesate;

13.  invită părțile interesate din macroregiuni să folosească fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) și alte finanțări din partea Uniunii pentru a promova investiții legate de mediu care au printre obiective atenuarea schimbărilor climatice;

14.  invită părțile interesate din macroregiuni să aibă în vedere, pe lângă fondurile relevante pentru strategiile macroregionale și instrumentele de finanțare a unor anumite obiective de mediu, și utilizarea Fondului european pentru investiții strategice;

15.  subliniază că marea în regiunile adriatică și ionică este amenințată de mai multe surse de poluare, inclusiv de deșeuri netratate, deșeuri marine, ape reziduale netratate și eutrofizare din cauza scurgerilor agricole și a fermelor piscicole; invită, prin urmare, țările participante să-și accelereze în continuare eforturile de combatere a acestor provocări legate de mediu; subliniază importanța introducerii în acest scop a unui sistem adecvat pentru tratarea deșeurilor și a apei reziduale și protejarea surselor de apă;

16.  subliniază că Marea Adriatică, din cauza faptului că este o mare semi-închisă, este deosebit de vulnerabilă la poluare și prezintă caracteristici hidrografice neobișnuite: adâncimea și lungimea liniei sale de coastă variază considerabil între nordul și sudul regiunii; salută faptul că toți cei patru piloni ai strategiei pentru regiunea Mării Adriatice și Mării Ionice sunt concepuți astfel încât să contribuie la obiectivele de sustenabilitate;

17.  consideră că finalizarea infrastructurilor rutiere și de transport și măsurile de valorificare a imensului potențialul neexploatat al surselor regenerabile de energie sunt condiții esențiale pentru realizarea obiectivelor de sustenabilitate a mediului în această macroregiune;

18.  subliniază necesitatea asigurării sustenabilității mediului în macroregiunea Mării Adriatice și Mării Ionice prin intermediul unor măsuri specifice de protecție a mediului, inclusiv a unor proiecte pentru demararea unor studii și prevenirea alunecărilor de teren;

19.  reamintește poziția sa anterioară, astfel cum a fost prezentată în rezoluția sa din 3 iulie 2012 referitoare la evoluția strategiilor macroregionale ale UE: practica actuală și perspectivele, în special în regiunea mediteraneeană; subliniază că spațiul mediteraneean este un tot coerent, formând un singur bazin cultural și ecologic și împărtășind numeroase caracteristici și priorități comune „climatului mediteraneean”: aceleași culturi agricole, surse regenerabile de energie abundente, în special energia solară, importanța turismului, aceleași riscuri de catastrofe naturale (incendii, inundații, cutremure, deficit de apă) și riscuri rezultate în urma activității umane, în special poluarea marină; își reafirmă încă o dată sprijinul pentru punerea în aplicare a unei strategii macroregionale pentru bazinul mediteraneean pentru a oferi un plan de acțiune care să abordeze provocările comune și problematice cu care se confruntă țările și regiunile din zona Mării Mediterane și pentru a structura acest spațiu esențial pentru dezvoltarea și integrarea Europei și invită Consiliul și Comisia să ia rapid măsuri în această privință;

20.  invită Comisia să se asigure că țările terțe implicate în proiecte în macroregiune respectă acquis-ul relevant al Uniunii, pentru a garanta exploatarea sustenabilă a resurselor Uniunii, în special Directiva-cadru privind strategia pentru mediul marin, Directiva-cadru privind apa, Directiva privind tratarea apelor urbane reziduale, Directiva privind nitrații, Directiva privind deșeurile, Directiva privind păsările și Directiva privind habitatele, precum și strategia privind infrastructura ecologică; recomandă folosirea acordurilor și convențiilor pentru a implica țările din afara UE în proiecte de mediu ale UE;

21.  consideră pilonul referitor la turismul sustenabil al strategiei pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice un instrument pozitiv pentru a crea o creștere economică sustenabilă în regiune și pentru a sensibiliza publicul cu privire la provocările legate de mediu și la strategiile macroregionale;

22.  atrage atenția asupra faptului că biodiversitatea bogată a zonelor marine și litorale din regiunea adriatico-ionică este un important element de atractivitate pentru turism și activitățile de agrement și pescuit și contribuie la patrimoniul cultural al macroregiunii; prin urmare, consideră regretabilă lipsa unor hărți ale habitatelor; invită țările participante să inițieze activități de cartografiere în cadrul EUSAIR;

23.  subliniază că este nevoie de o abordare bazată pe ecosistem a coordonării activităților în cadrul managementului integrat al zonelor costiere și al amenajării spațiului maritim, pentru a asigura utilizarea sustenabilă a resurselor, întrucât ambele cadre sunt importante stimulente pentru colaborarea transfrontalieră și cooperarea între părțile interesate din diferite sectoare de activitate maritimă și costieră și au potențialul de a reuni serviciile ecosistemice și oportunitățile de creștere albastră într-un mod sustenabil;

24.  solicită instituirea unui sistem de monitorizare și a unei baze de date coordonate privind deșeurile marine și poluarea marină, inclusiv identificarea surselor și tipurilor de deșeuri și poluare, precum și o bază de date pentru un sistem de informații geografice privind amplasarea și sursele deșeurilor marine;

25.  solicită elaborarea și punerea în aplicare a unui plan comun de urgență în cazul deversărilor de petrol și al altor evenimente care implică poluare la scară largă, pornind de la activitatea legată de planul de urgență subregional elaborat de Comisia mixtă pentru protecția Mării Adriatice și a zonelor sale costiere, precum și de la protocoalele la Convenția de la Barcelona;

26.  invită țările implicate să acorde prioritate activităților de consolidare a capacităților care vizează principalele entități responsabile cu punerea în aplicare a EUSAIR și autoritățile responsabile cu programele operaționale relevante ale EUSAIR;

27.  subliniază că prevenirea daunelor cauzate de inundațiile de mari proporții rămâne una dintre marile provocări legate de mediu pentru țările din macroregiunea dunăreană; subliniază că ar trebui avute în vedere măsuri comune suplimentare pentru prevenirea poluării transfrontaliere;

28.  ia act cu satisfacție de punerea în aplicare a unor proiecte precum DANUBEPARKS 2.0, STURGEON 2020, SEERISK, CC-WARE și clusterul Danube Air Nexus pentru a contribui la atingerea obiectivelor de mediu ale EUSDR;

29.  salută proiectul „EuroAccess” pentru regiunea Dunării ca instrument pentru a face mai accesibile fondurile disponibile și încurajează alte macroregiuni să considere acest proiect un exemplu de bună practică;

30.  invită Comisia să înceapă lucrările pentru înființarea unei macroregiuni a Peninsulei Iberice, care să răspundă provocărilor legate de aplicarea unei politici forestiere planificate în mod corespunzător, în conformitate cu cerințele legate de schimbările climatice, pentru a încerca să remedieze problemele legate de depopularea zonelor rurale, deșertificare și eroziune a solului, printr-o bună gestionare ecologică și diversificare a pădurilor, prin plantarea de arbori de foioase indigeni care sunt mai rezistenți la foc, care să permită remedierea daunelor masive suferite de păduri în urma incendiilor în fiecare an în Portugalia și Spania;

31.  salută înființarea Programului transnațional Interreg pentru regiunea Dunării ca instrument pentru sprijinirea guvernanței acesteia și subliniază contribuția sa directă la punerea în aplicare a strategiei ca fiind unul dintre cele mai vizibile rezultate ale EUSDR;

32.  subliniază că o abordare mai integrată a mobilității și a multimodalității în regiunea Dunării ar aduce, de asemenea, beneficii mediului;

33.  subliniază faptul că Comisia ar trebui să inițieze rapid studii privind înființarea unei macroregiuni iberice având în vedere provocările transfrontaliere majore apărute în legătură cu schimbările climatice, protecția mediului, prevenirea și gestionarea riscurilor, utilizarea eficientă a resurselor, conservarea naturii, biodiversitatea, punerea în comun a resurselor de apă și explorarea potențialului economiei albastre și a surselor regenerabile de energie;

34.  salută înființarea Centrului de strategie pentru regiunea Dunării ca un nou organism pentru a facilita punerea în aplicare a EUSDR și încurajează implicarea tuturor părților în cauză și a actorilor care ar putea fi interesați;

35.  ia act cu îngrijorare de faptul că, în comparație cu primii săi ani de activitate, se pare că EUSDR i s-a acordat acum un grad mai mic de prioritate în contextul politic la nivel național în țările implicate; subliniază necesitatea de a menține elanul politic, întrucât angajarea țărilor în cauză afectează direct disponibilitatea resurselor umane în administrațiile naționale și regionale, iar acest lucru este esențial pentru buna funcționare a strategiei și pentru a acționa în direcția unei consolidări a progreselor înregistrate și a rezultatelor obținute până în prezent;

36.  invită țările participante să garanteze o participare adecvată a reprezentanților naționali la reuniunile grupului de coordonare al EUSDR privind domeniile prioritare și să aibă în vedere reducerea numărului și domeniului de aplicare al actualelor domenii prioritare dacă nu sunt alocate resurse suficiente în termene bine definite;

37.  subliniază problema numărului mare de nave scufundate în Dunăre care reprezintă un pericol ecologic și pentru navigație, în special atunci când nivelul apei este scăzut; subliniază că epavele scufundate conțin cantități importate de combustibil și de alte substanțe care poluează în mod constant apele, în vreme ce metalul ruginit din nave provoacă o poluare permanentă, care are consecințe grave; solicită mobilizarea fondurilor UE pentru soluționarea acestei probleme, precum și o mai mare cooperare în cadrul EUSDR;

38.  invită părțile interesate din macroregiunea alpină să folosească fondurile ESI și alte finanțări din partea Uniunii pentru a promova investiții legate de mediu care au printre obiective atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea; salută în special abordarea integrată din regiune vizând alinierea conservării mediului și a ecosistemelor la asigurarea prosperității economice și sociale;

39.  subliniază că politica de mediu are un caracter transversal și că opțiunile din diferitele sectoare ale strategiei pentru regiunea alpină trebuie să reconcilieze sustenabilitatea ecologică și dezvoltarea economică; subliniază că regiunea alpină reprezintă un important nod de transport regional și, în același timp, una dintre cele mai mari zone naturale și de recreere și una dintre cele mai atractive regiuni turistice din Europa; observă, cu toate acestea, că, din cauza condițiilor naturale și geografice specifice, accesul în anumite părți din regiune reprezintă o provocare; consideră că, pentru a menține regiunea Alpilor ca zonă naturală unică, este vital să se creeze strategii de transport sustenabile și interconectate și să se țină seama de politicile de atenuare a schimbărilor climatice și de conservare a biodiversității, cum ar fi conectivitatea habitatelor, pentru a permite migrarea speciilor;

40.  este preocupat de faptul că schimbările climatice pot avea ca efect o instabilitate hidrogeologică și pot amenința biodiversitatea în regiunea alpină; subliniază că temperaturile în creștere reprezintă o amenințare gravă pentru supraviețuirea populațiilor de specii care trăiesc la altitudini mari și că topirea ghețarilor reprezintă un alt motiv de îngrijorare, dat fiind impactul său major asupra rezervelor de apă subterană;

41.  subliniază că sectorul turismului și cel agricol din regiunea alpină sunt părți interesate esențiale pentru dezvoltarea regională sustenabilă și, prin urmare, ar trebui să fie integrate în toate etapele punerii în aplicare a proiectelor de mediu;

42.  ia act de faptul că primele etape ale punerii în aplicare a strategiei EUSALP au arătat că integrarea sa în programele existente s-a dovedit dificilă, deoarece acestea sunt reglementate de structuri, cadre și calendare care sunt de multe ori incompatibile cu nevoile pe care le implică o strategie macroregională;

43.  invită țările participante să consolideze angajamentul asumat, continuitatea, stabilitatea, capacitarea și sprijinul în ceea ce privește membrii Grupului de acțiune al EUSALP care le vor reprezenta și să se asigure că toate grupurile de acțiune sunt reprezentate în mod adecvat;

44.  salută punerea în aplicare a proiectelor benefice mediului din regiunea baltică, cum ar fi BLASTIC vizând reducerea generării de deșeuri marine, Platforma pentru dialog privind schimbările climatice vizând consolidarea unui răspuns integrat la provocările schimbărilor climatice și PRESTO vizând îmbunătățirea calității apei; consideră, cu toate acestea, că sunt necesare mai multe eforturi pentru abordarea provocărilor legate de mediu cu care se confruntă macroregiunea baltică, în special în ceea ce privește eutrofizarea, o mai bună protecție a mării în sine, calitatea aerului și poluarea;

45.  subliniază că starea ecologică a Mării Baltice a rămas principalul aspect al EUSBSR de la lansarea sa în 2009;

46.  reamintește faptul că Marea Baltică este una dintre cele mai poluate mări din lume; subliniază importanța cooperării pentru îmbunătățirea stării Mării Baltice; solicită ca programele de vecinătate să continue pe cuprinsul întregului bazin hidrografic al Mării Baltice și să includă finanțări prin intermediul cărora starea ecologică să poată fi îmbunătățită în întregul bazin hidrografic;

47.  ia act de faptul că atingerea unei stări ecologice bune până în 2020, reprezintă unul dintre obiectivele principale ale măsurilor de politică în regiunea Mării Baltice;

48.  consideră că este regretabil din punctul de vedere al macroregiunilor marine faptul că navele pot evacua apele reziduale netratate în mare dacă se află la peste 12 mile marine (aproximativ 22 km) de coastă și că apele reziduale tratate pot fi deversate în apă chiar la trei mile marine (aproximativ 5,5 km) de coastă; solicită acordarea de finanțare pentru creșterea capacității de primire a apelor reziduale în porturi, astfel încât toate navele de pasageri să își poată trata apele reziduale, astfel cum se prevede în anexa IV revizuită la Convenția MARPOL;

49.  invită toate părțile interesate să organizez mai frecvent și cu regularitate discuții politice cu privire la EUSBSR la nivel național în parlament sau guvern și, de asemenea, în cadrul Consiliului cu ocazia reuniunilor ministeriale relevante;

50.  salută, din perspectiva macroregiunii Mării Baltice, Directiva privind conținutul de sulf adoptată de UE și decizia Comitetului pentru protecția mediului marin din cadrul Organizației Maritime Internaționale (OMI) din 27 octombrie 2016 de a desemna Marea Baltică și Marea Nordului ca zonă de control al emisiilor de NOx (NECA); reamintește că combustibilii neecologici folosiți de nave generează în continuare emisii de azot și sulf în atmosferă în cantități mari, de unde ajung în mare;

51.  ia act de faptul că EUSBSR este un cadru de cooperare stabil cu peste 100 de inițiative emblematice și rețele noi; cu toate acestea, îndeamnă părțile interesate să mențină dinamica și să amelioreze coordonarea politicilor și a conținutului prin valorificarea rezultatelor proiectelor;

52.  consideră că este important să se revizuiască permisiunea acordată utilizatorilor de instalații de filtrare a sulfului cu circuit deschis de a deversa apa rezultată în urma procesului de filtrare înapoi în mare; observă că apelor reziduale provenite de la instalații de filtrare a sulfului cu circuit închis trebuie să li se asigure tratarea, dar apele reziduale provenite de la instalații de filtrare cu circuit deschis sunt evacuate direct în mare, creând un model operațional de „ecologie de fațadă”, în care sulful este eliminat din aer, dar ajunge în mare;

53.  reamintește importanța siguranței pe mare, în special în Marea Baltică; subliniază importanța cooperării între țările din regiunea baltică pentru a face față provocărilor care decurg din intensificarea activității de transport maritim, în special de transport de petrol și de substanțe periculoase;

54.  reamintește că creșterea albastră în macroregiunile maritime se bazează pe valorificarea sustenabilă a potențialului mărilor, ceea ce înseamnă că aspectele legate de mediu trebuie luate în considerare în toate activitățile; reamintește că, în cadrul bioeconomiei albastre, este posibil să se creeze noi produse și servicii și să se dezvolte și să se cultive know-how-ul bazat pe acestea pentru a promova ocuparea forței de muncă; subliniază faptul că utilizarea sustenabilă a resurselor naturale și o bună stare ecologică a mediului acvatic și marin creează o bază solidă pentru bioeconomia albastră;

55.  subliniază trecerea semnificativă la bioeconomie și la economia circulară în gândirea economică, în modurile de acțiune și în metodele utilizate, fapt care poate contribui la combaterea problemelor de mediu în regiunea baltică; reamintește oportunitățile de exploatare a energiei din surse regenerabile și de îmbunătățire a eficienței energetice în regiunea baltică;

56.  acordă importanță posibilității conectării regiunii baltice la rețelele energetice pentru a reduce și elimina sărăcia energetică și pentru a crește securitatea energetică și securitatea aprovizionării.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

28.9.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

59

1

2

Membri titulari prezenți la votul final

Marco Affronte, Margrete Auken, Pilar Ayuso, Zoltán Balczó, Ivo Belet, Simona Bonafè, Biljana Borzan, Paul Brannen, Birgit Collin-Langen, Mireille D’Ornano, Seb Dance, Angélique Delahaye, Bas Eickhout, Arne Gericke, Jens Gieseke, Julie Girling, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Jytte Guteland, Anneli Jäätteenmäki, Jean-François Jalkh, Benedek Jávor, Josu Juaristi Abaunz, Karin Kadenbach, Kateřina Konečná, Urszula Krupa, Jo Leinen, Peter Liese, Norbert Lins, Rupert Matthews, Valentinas Mazuronis, Gilles Pargneaux, Piernicola Pedicini, Bolesław G. Piecha, Pavel Poc, Frédérique Ries, Michèle Rivasi, Annie Schreijer-Pierik, Davor Škrlec, Renate Sommer, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Ivica Tolić, Nils Torvalds, Adina-Ioana Vălean, Jadwiga Wiśniewska, Damiano Zoffoli

Membri supleanți prezenți la votul final

Guillaume Balas, Jørn Dohrmann, Eleonora Evi, Christofer Fjellner, Elena Gentile, Anja Hazekamp, Merja Kyllönen, Ulrike Müller, Stanislav Polčák, Gabriele Preuß, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Matt Carthy, Olle Ludvigsson, Bernard Monot, Jens Nilsson, Marita Ulvskog

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

59

+

ALDE

Anneli Jäätteenmäki, Valentinas Mazuronis, Ulrike Müller, Frédérique Ries, Nils Torvalds

ECR

Jørn Dohrmann, Arne Gericke, Julie Girling, Urszula Krupa, Rupert Matthews, Bolesław G. Piecha, Jadwiga Wiśniewska

EFDD

Eleonora Evi, Piernicola Pedicini

GUE/NGL

Matt Carthy, Anja Hazekamp, Josu Juaristi Abaunz, Kateřina Konečná, Merja Kyllönen

NI

Zoltán Balczó

PPE

Pilar Ayuso, Ivo Belet, Birgit Collin-Langen, Angélique Delahaye, Christofer Fjellner, Jens Gieseke, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Peter Liese, Norbert Lins, Elżbieta Katarzyna Łukacijewska, Stanislav Polčák, Annie Schreijer-Pierik, Renate Sommer, Ivica Tolić, Adina-Ioana Vălean

S&D

Guillaume Balas, Simona Bonafè, Biljana Borzan, Paul Brannen, Seb Dance, Elena Gentile, Jytte Guteland, Karin Kadenbach, Jo Leinen, Olle Ludvigsson, Jens Nilsson, Gilles Pargneaux, Pavel Poc, Gabriele Preuß, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Marita Ulvskog, Damiano Zoffoli

VERTS/ALE

Marco Affronte, Margrete Auken, Bas Eickhout, Benedek Jávor, Michèle Rivasi, Davor Škrlec

1

-

ENF

Mireille D’Ornano

2

0

ENF

Jean-François Jalkh, Bernard Monot

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

23.11.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

34

1

1

Membri titulari prezenți la votul final

Pascal Arimont, Franc Bogovič, Mercedes Bresso, Rosa D’Amato, John Flack, Iratxe García Pérez, Michela Giuffrida, Krzysztof Hetman, Ivan Jakovčić, Marc Joulaud, Constanze Krehl, Sławomir Kłosowski, Martina Michels, Iskra Mihaylova, Andrey Novakov, Younous Omarjee, Konstantinos Papadakis, Stanislav Polčák, Monika Smolková, Maria Spyraki, Ruža Tomašić, Monika Vana, Matthijs van Miltenburg, Lambert van Nistelrooij

Membri supleanți prezenți la votul final

Daniel Buda, Viorica Dăncilă, Raffaele Fitto, Elena Gentile, John Howarth, Ivana Maletić, Demetris Papadakis, Dimitrios Papadimoulis, Bronis Ropė, Damiano Zoffoli, Milan Zver

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Olle Ludvigsson


VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

34

+

ALDE

Ivan Jakovčić, Iskra Mihaylova, Matthijs van Miltenburg

ECR

Raffaele Fitto, Sławomir Kłosowski, Ruža Tomašić

EFDD

Rosa D'Amato

GUE/NGL

Martina Michels, Younous Omarjee, Dimitrios Papadimoulis

PPE

Pascal Arimont, Franc Bogovič, Daniel Buda, Krzysztof Hetman, Marc Joulaud, Ivana Maletić, Andrey Novakov, Stanislav Polčák, Maria Spyraki, Milan Zver, Lambert van Nistelrooij

S&D

Mercedes Bresso, Viorica Dăncilă, Iratxe García Pérez, Elena Gentile, Michela Giuffrida, John Howarth, Constanze Krehl, Olle Ludvigsson, Demetris Papadakis, Monika Smolková, Damiano Zoffoli,

VERTS/ALE

Bronis Ropė, Monika Vana

1

-

NI

Konstantinos Papadakis

1

0

ECR

John Flack

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Notă juridică