Procedură : 2017/2115(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0014/2018

Texte depuse :

A8-0014/2018

Dezbateri :

PV 28/02/2018 - 26
CRE 28/02/2018 - 26

Voturi :

PV 01/03/2018 - 8.15
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0057

RAPORT     
PDF 733kWORD 91k
8.2.2018
PE 607.976v03-00 A8-0014/2018

referitor la perspectivele și provocările pentru sectorul apicol din UE

(2017/2115(INI))

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală

Raportor: Norbert Erdős

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la perspectivele și provocările pentru sectorul apicol din UE

(2017/2115(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 15 noiembrie 2011 referitoare la sănătatea albinelor și provocările pentru sectorul apicol(1),

–  având în vedere concluziile Consiliului Agricultură și Pescuit (8606/11 ADD 1 REV 1) cu privire la comunicarea Comisiei privind sănătatea albinelor (17608/10),

–  având în vedere lucrările Săptămânii europene a albinelor și a polenizării - EU BeeWeek -, organizată în cadrul Parlamentului European din 2012,

–  având în vedere Raportul EFSA „Collecting and Sharing Data on Bee Health: Towards a European Bee Partnership” din septembrie 2017, care implementează Parteneriatul european pentru albine,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0014/2018),

A.  întrucât sectorul apicol face parte integrantă din agricultura europeană, numărând peste 620 000 de apicultori în UE(2); întrucât apicultura este practicată pe scară largă ca hobby sau pentru consumul propriu, precum și ca activitate profesională;

B.  întrucât valoarea economică reprezentată de albine include polenizarea și producerea de miere, ceară de albine și alte produse apicole, iar ramele din lemn sau stupii, precum și apiturismul, prezintă, de asemenea, o mare importanță;

C.  întrucât sectorul apicol este vital pentru UE și contribuie în mod semnificativ la societate, atât economic, cu aproximativ 14,2 miliarde EUR pe an, cât și ecologic, prin menținerea echilibrului ecologic și a biodiversității, întrucât 84 % dintre speciile de plante și 76 % din producția alimentară din Europa depind de polenizarea efectuată de albinele sălbatice și domestice;

D.  întrucât albinele și alți polenizatori se îngrijesc de polenizare și asigură, astfel, înmulțirea multor plante cultivate și sălbatice, ceea ce asigură gratuit producția alimentară și securitatea alimentară și conservă biodiversitatea în Europa și în lume; întrucât importanța polenizării în UE nu este recunoscută în mod suficient și este adesea subestimată, în timp ce, de exemplu, în Statele Unite se cheltuiesc anual 2 miliarde EUR pentru polenizarea artificială; întrucât Europa adăpostește aproximativ 10 % din diversitatea mondială a albinelor; întrucât, potrivit Institutului național francez pentru cercetare agronomică, mortalitatea albinelor ar costa 150 de miliarde EUR la nivel mondial, echivalentul a 10 % din valoarea de piață a produselor alimentare, lucru care atestă necesitatea de a proteja insectele polenizatoare;

E.  întrucât studiile recente realizate de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) arată că creșterea densității și a varietății insectelor polenizatoare are un impact direct asupra productivității culturilor, precum și că acest lucru îi poate ajuta pe micii agricultori să-și mărească productivitatea la nivel global cu în medie 24 %;

F.  întrucât nu toate țările dispun de un sistem de înregistrare a apicultorilor și a stupilor care să faciliteze monitorizarea evoluțiilor din acest sector, a pieței și a sănătății albinelor;

G.  întrucât, în 2004, Comisia a garantat 32 de milioane EUR pe an pentru programele apicole naționale, exclusiv pentru apicultură, și întrucât până în 2016 această sumă a crescut la 36 de milioane EUR, continuând însă să fie departe de suma necesară (fiind doar 0,0003 % din bugetul PAC);

H.  întrucât, între 2004 și 2016, numărul coloniilor de albine melifere a crescut cu 47,8 % prin aderarea unor noi state membre, dar finanțarea din partea UE a crescut cu doar 12 %, ceea ce înseamnă că fondurile UE disponibile nu sunt suficiente pentru menținerea populației de albine și pentru a ajuta în mod corespunzător apicultorii să-și reînnoiască coloniile de albine în urma scăderii populațiilor în statele membre care se confruntă cu rate ridicate ale mortalității;

I.  întrucât, în ciuda acestei creșteri statistice, mulți apicultori profesioniști și-au încetat activitatea, iar în unele state membre numărul coloniilor de albine a scăzut cu până la 50 % sau mai mult(3) din cauza efectelor schimbărilor climatice (de exemplu, din cauza înghețului de primăvară, a secetei, a incendiilor), a anumitor substanțe chimice active și a perturbărilor din cadrul pieței interne a mierii a UE; întrucât continuă să se înregistreze și în prezent numeroase cazuri de pierderi și tulburări hibernale;

J.  întrucât programele naționale pentru sectorul apicol care primesc cofinanțare din partea UE au un efect global pozitiv; întrucât, cel mai probabil, punerea în aplicare la nivel național este cea care poate genera uneori o lipsă de încredere din partea sectorului și, prin urmare, poate reduce absorbția fondurilor;

K.  întrucât sectorul apicol suferă de pe urma unei probleme deosebit de grave ce ține de demografie și de îmbătrânire, doar o mică parte dintre apicultori având sub 50 de ani, lucru care pune în pericol viitorul sectorului; întrucât apicultura constituie o sursă potențială de muncă și de integrare pentru tineri în zonele rurale, dat fiind că în numeroase regiuni europene accesul la terenuri este limitat;

L.  întrucât buna cunoaștere teoretică, combinată cu o formare practică pot contribui la o mai bună înțelegere a provocărilor viitoare pentru coloniile de albine, precum și la măsurile care trebuie luate în această privință, fiind, prin urmare, importante; întrucât apicultorii ar trebui să își desfășoare activitatea într-un mod responsabil și profesionist și în strânsă cooperare cu agricultorii pentru a aborda viitoarele provocări, cum ar fi schimbările climatice, catastrofele naturale, micșorarea suprafeței terenurilor de unde albinele își pot culege hrana, atacurile animalelor sălbatice și ale speciilor de păsări migratoare în unele regiuni (stupii sunt foarte expuși acestor prădători, dat fiind că apicultura este adesea practicată în aer liber), precum și sarcinile administrative considerabile în unele state membre;

M.  întrucât programele naționale de apicultură cofinanțate de către UE oferă participanților posibilitatea de a întreprinde proiecte de cercetare și de dezvoltare; întrucât proiectele de succes pot contribui în mod semnificativ la consolidarea sectorului și la îmbunătățirea capacității acestuia de a rezista la crizele naturale și la crizele pieței; întrucât transferul de cunoștințe și schimbul de bune practici și de practici inovatoare vor aduce o valoare adăugată sectorului apicol european, în special dacă sunt completate de un program specific, cum ar fi actualul „Erasmus pentru apicultori” în cadrul pilonului II al PAC;

N.  întrucât practica așa-zisei „agriculturi nomade” prezintă multe aspecte pozitive, dar și unele aspecte problematice, în special în ceea ce privește respectarea normelor pentru a evita răspândirea situațiilor de risc; întrucât ar fi necesare, prin urmare, verificări mai atente;

O.  întrucât mortalitatea crescută observată în prezent în rândul albinelor și al polenizatorilor sălbatici din Europa constituie un motiv de îngrijorare, având în vedere impactul său negativ asupra agriculturii, a biodiversității și a ecosistemelor; întrucât există mai mulți factori de stres care cresc mortalitatea albinelor și care variază în funcție de zona geografică, caracteristicile locale și condițiile climatice; întrucât acești factori includ impactul grav al speciilor alogene invazive precum Varroa destructor, gândacul mic de stup (Aethina tumida), viespea asiatică (Vespa velutina) și loca americană, precum și al agenților patogeni de origine animală precum nosemoza, impactul anumitor substanțe active din produsele de protecție a plantelor și al altor biocide, schimbările climatice, degradarea mediului, degradarea habitatelor, precum și dispariția progresivă a plantelor cu flori;întrucât albinele sunt dependente de terenurile agricole, zonele de suprafață și diversitatea culturilor reprezentând principala lor sursă de hrană și, prin urmare, ar fi util atât pentru apicultori, cât și pentru agricultori să se introducă un anumit tip de zone de interes ecologic denumite „suprafețe apicole”, care ar putea fi ulterior utilizate pe scară largă în toate statele membre, în special în perioadele de înflorire redusă;

P.  întrucât apicultorii se află adesea în imposibilitatea de a combate bolile albinelor și paraziții, dat fiind că nu dispun de informații și de formare și nici de mijloace eficace pentru combaterea acestor amenințări, cum ar fi accesul la medicamente pentru tratarea albinelor; întrucât apicultorii primesc sprijin pentru măsurile de protecție împotriva Varroa destructor, deși aceste măsuri nu au încă o rată de succes de 100 %, dat fiind că eforturile de cercetare și dezvoltare continuă să fie inadecvate în ceea ce privește tratamentele împotriva speciilor parazite, impactul alimentației albinelor și expunerea la produse chimice;

Q.  întrucât obligația apicultorilor de a declara bolile și paraziții conduce la distrugerea sistematică a stupilor și ar putea să încurajeze apicultorii să nu le declare; întrucât medicamentele disponibile pe piață pentru a trata bolile care afectează albinele sunt limitate și nu corespund nevoii crescute de medicamente de uz veterinar eficace; întrucât mai multe substanțe naturale au fost testate pentru controlul varroozei, trei dintre ele devenind baza unor tratamente ecologice: acidul formic, acidul oxalic și timolul;

R.  întrucât agricultura bazată pe monoculturi, folosind soiuri de culturi și hibrizi cu producție mai mică de nectar și de polen și cu perioade mai scurte de înflorire, reduce în foarte mare măsură atât biodiversitatea, cât și întinderea suprafețelor de pe care albinele își pot găsi hrana necesară; întrucât oamenii de știință britanici au ajuns recent la concluzia că rasele de albine locale și regionale supraviețuiesc mai bine într-o anumită zonă decât rasele de albine melifere aduse din altă parte(4); întrucât sănătatea și sustenabilitatea pe termen lung a sectorului apicol din Europa se bazează pe asigurarea sănătății și sustenabilității pe termen lung a ecotipurilor locale de albine melifere, având în vedere diversitatea acestora și capacitatea lor de a se adapta la mediul local;

S.  întrucât Platforma interguvernamentală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice (IPBES), în raportul său adoptat la 26 februarie 2016, precum și Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (UICN) în evaluările integrate la nivel mondial privind insecticidele sistemice au avertizat cu privire la declinul polenizatorilor; întrucât albinele sunt un indicator important al calității mediului;

T.  întrucât apicultorii, agricultorii, ecologiștii și cetățenii așteaptă acțiuni bazate pe un consens științific clar cu privire la toate cauzele mortalității albinelor, inclusiv efectele substanțelor active din pesticide (de exemplu, unele substanțe neonicotinoide și alte câteva insecticide sistemice), astfel cum au fost identificate de EFSA;

U.  întrucât diferențele dintre descoperirile științifice pot fi parțial atribuite utilizării unor metode de analiză și protocoale de cercetare diferite; întrucât lipsa de coordonare a cercetării efectuate la nivelul UE cu privire la polenizatori și lipsa unor date accesibile și armonizate între părțile interesate au drept rezultat o proliferare a unor studii divergente sau contradictorii;

V.  întrucât este important să se mențină și să se intensifice dialogul și cooperarea între toate părțile interesate (apicultori, agricultori, oameni de știință, ONG-uri, autorități locale, industrii din domeniul protecției plantelor, sectorul privat, medici veterinari și publicul larg), să se coordoneze activitățile de cercetare și să se pună în comun în timp util toate datele colectate relevante;

W.  întrucât există o cerere generală pentru existența unei baze de date comune și armonizate, inclusiv, inter alia, privind tipul de cultură și practicile agricole, prezența dăunătorilor și a bolilor, condițiile climatice și meteorologice, peisajul și infrastructura, densitatea coloniilor de albine și rata mortalității albinelor pe regiuni, precum și privind tehnologiile și instrumentele digitale relevante care sunt inofensive pentru albine, ca și mass-media, astfel cum a sugerat inițiativa „Parteneriatul european pentru albine” adoptată în iunie 2017; întrucât rezultatele revizuirii științifice cuprinzătoare a EFSA, care a fost deja amânată mai mult de un an, sunt necesare pentru a se permite luarea de decizii pe baza celor mai recente date științifice; întrucât este necesar să se obțină cât se poate de curând rezultate clare cu privire la toți indicatorii privind sănătatea albinelor pentru a opri și reduce mortalitatea albinelor, în special prin teste pe teren; întrucât apicultorii, agricultorii și cetățenii se așteaptă ca Comisia să monitorizeze îndeaproape, împreună cu agențiile relevante ale UE și experții statelor membre, orientările EFSA pentru evaluarea impactului produselor de protecție a plantelor asupra albinelor și se așteaptă ca statele membre să le pună în aplicare în mod corespunzător;

X.  întrucât producția de miere este, de asemenea, afectată de condițiile meteorologice, dat fiind că vremea caldă și umedă promovează producția de miere, în timp ce vremea simultan rece și umedă o împiedică; întrucât pierderile din timpul toamnei și a iernii contribuie la scăderea populației coloniilor de albine și la scăderea producției de miere, reducere care poate ajunge până la 50 % în unele state membre, și chiar la 100 % în unele regiuni;

Y.  întrucât ar trebui să se acorde atenție dimensiunilor variabile ale populației de albine melifere în diverse regiuni agricole, dat fiind faptul că dimensiunea lor este în creștere în unele țări producătoare de miere și în declin în altele;

Z.  întrucât creșterea ratei mortalității albinelor a obligat apicultorii să cumpere mai des colonii noi, fapt care conduce la o creștere a costurilor de producție; întrucât costul unei colonii de albine a crescut de cel puțin patru ori comparativ cu 2002; întrucât înlocuirea unei colonii de albine determină adesea o scădere a producției pe termen scurt și mediu, dat fiind că noile colonii sunt mai puțin productive în etapa inițială de după instalare; întrucât pentru producția de miere apicultorii nu utilizează niciodată numărul de colonii de albine indicat de statistici, întrucât ei refac numărul inițial de colonii în cursul anului, în detrimentul cantităților de miere produse, dat fiind că înlocuirea coloniilor pierdute necesită și ea miere;

AA.  întrucât cantitatea de miere produsă și exportată s-a dublat în unele țări terțe în ultimii 15 ani; întrucât autonomia UE în materie de miere este de doar 60 %, o cifră care rămâne constantă, în timp ce numărul de stupi din Uniune aproape că s-a dublat între 2003 și 2016, iar numărul de apicultori a crescut de la aproximativ 470 000 la aproximativ 620 000 în aceeași perioadă; întrucât, în 2016, principalii trei mari producători europeni de miere sunt România, Spania și Ungaria, urmați de Germania, Italia și Grecia;

AB.  întrucât UE importă în fiecare an aproximativ 40 % din mierea consumată; întrucât, în 2015, mierea importată a fost, în medie, de 2,3 ori mai ieftină decât mierea produsă în UE; întrucât UE importă aproximativ 200 000 de tone de miere pe an, în principal din China, Ucraina, Argentina și Mexic, lucru care creează un dezavantaj concurențial grav pentru apicultorii Uniunii în raport cu producătorii din țări terțe și previne atingerea unui grad mai ridicat de autonomie; întrucât mierea importată adesea nu îndeplinește standardele aplicate apicultorilor din UE;

AC.  întrucât consumatorii cred adesea că consumă miere provenită din Uniune, pe când o parte din aceasta este de fapt un amestec de miere provenită din UE cu miere provenită din țări terțe, iar o mare parte din mierea importată este contrafăcută;

AD.  întrucât, începând cu 2002, cantitatea de miere din principalele regiuni producătoare de miere din lume a stagnat sau a scăzut ca urmare a stării proaste de sănătate a albinelor, în timp ce cantitatea de miere produsă în China s-a dublat (până la aproximativ 450 000 de tone pe an în 2012), reprezentând mai mult decât producția combinată de miere a UE, a Argentinei, a Mexicului, a SUA și a Canadei;

AE.  întrucât, în 2015, mai mult de jumătate din cantitatea de miere importată de UE a provenit din China – circa 100 000 de tone, o cantitate dublă față de 2002 –, chiar dacă numărul coloniilor de albine a scăzut în alte părți ale lumii; întrucât, potrivit asociațiilor de apicultori și a profesioniștilor, o mare parte din mierea importată din China ar putea fi contrafăcută prin introducerea de zahăr exogen din porumb sau trestie de zahăr; întrucât nu toate statele membre sunt în măsură să efectueze analize pentru detectarea neregulilor privind mierea importată la posturile de control la frontierele externe ale UE;

AF.  întrucât mierea este pe locul al treilea între cele mai contrafăcute produse din lume; întrucât contrafacerea aduce prejudicii semnificative apicultorilor europeni și expune consumatorii unor grave riscuri pentru sănătate;

AG.  întrucât, potrivit experților, problema cloramfenicolului din 2002 a fost soluționată de întreprinderile exportatoare de miere din China nu prin respectarea normelor, ci prin folosirea unor filtre de rășină;

AH.  întrucât, în cadrul reuniunii sale din decembrie 2015, Consiliul Agricultură și Pescuit a discutat problemele legate de calitatea mierii importate și de competitivitatea sectorului apicol european; întrucât, în urma acestei reuniuni, Comisia a dispus testarea centralizată a mierii;

AI.  întrucât eșantioanele de miere ale statelor membre au fost testate de către Centrul Comun de Cercetare, care a constatat, printre altele, că 20 % dintre probele prelevate la frontiera externă a UE și la sediile importatorilor nu îndeplineau criteriile privind compoziția mierii și/sau procesele de producție a acesteia, astfel cum sunt definite în Directiva 2001/110/CE privind mierea, și că 14 % dintre probe conțineau adaos de zahăr; întrucât, în pofida acestui fapt, mierea falsificată și cea contrafăcută continuă să pătrundă în Europa;

AJ.  întrucât, în conformitate cu Codex Alimentarius, care este utilizat în UE, mierea este un produs natural la care nu se poate adăuga nicio substanță și din care nu se poate extrage nicio substanță, și care nu ar trebui să fie uscat în afara stupului;

AK.  întrucât dezechilibrul de pe piața europeană a mierii determinat de importurile cu ridicata de miere ieftină contrafăcută a redus la jumătate prețul de achiziție a mierii în principalele țări producătoare ale UE (România, Spania, Ungaria, Bulgaria, Portugalia, Franța, Italia, Grecia și Croația) între 2014 și 2016, iar acest lucru va continua să pună apicultorii europeni într-o poziție dificilă și dăunătoare;

AL.  întrucât considerentul 6 al directivei de modificare prevede că, în conformitate cu Directiva 2001/110/CE, în cazul în care mierea provine din mai multe state membre sau dintr-o țară terță, indicația obligatorie a țărilor de origine poate fi înlocuită cu una dintre următoarele, după caz: „amestec de miere provenită din UE”, „amestec de miere provenită din afara UE”, „amestec de miere provenită din UE și din afara UE”; întrucât ultima etichetă menționată nu este suficient de informativă pentru consumatori;

AM.  întrucât mulți ambalatori și comercianți de miere abuzează în prezent de această modalitate de indicare a originii pentru a ascunde adevărata țară de origine, precum și proporția de miere din amestec pentru diversele țări implicate, iar cumpărătorii sunt din ce în ce mai conștienți de realitate și sunt neîncrezători față de produsele alimentare din anumite țări; întrucât multe țări mari producătoare de miere, cum ar fi SUA, Canada, Argentina sau Mexicul, au cerințe mult mai stricte în ceea ce privește etichetarea mierii decât normele simplificate ale UE, oferind, astfel, garanții mult mai solide decât UE în ceea ce privește transmiterea informațiilor necesare către consumatori;

AN.  întrucât normele actuale nu țin seama de practicile frauduloase care afectează produsele prelucrate, cum ar fi biscuiții, cerealele pentru micul dejun, produsele de cofetărie etc; întrucât eticheta „miere” poate induce în eroare consumatorii în ceea ce privește conținutul real al produsului în cauză, dat fiind că este folosită adesea atunci când un procent mult mai mic decât 50 % din conținutul de zahăr al produsului provine din miere;

AO.  întrucât inițiativa europeană pentru miere la micul dejun lansată în 2014 a avut un mare succes, iar această inițiativă excelentă este deschisă tuturor statelor membre ale UE, scopul fiind de a contribui la educația copiilor în sensul consumului de alimente sănătoase, cum ar fi mierea, precum și de a promova sectorul apicol; întrucât, la 11 mai 2015, Slovenia a propus, în cadrul reuniunii Consiliului Agricultură și Pescuit, ca ziua de 20 mai să fie recunoscută oficial și declarată de ONU ca fiind Ziua Mondială a Albinelor, această idee fiind sprijinită pe scară largă de toate statele membre și aprobată de FAO în cadrul conferinței sale de la Roma din iulie 2017; întrucât s-a convenit că ar trebui acordată o atenție deosebită sectorului apicol din punctul de vedere al agriculturii, al protecției plantelor și al agriculturii sustenabile, deoarece albinele au un impact mare asupra echilibrului ecologic în lume;

AP.  întrucât programele școlare ale UE de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte reprezintă un instrument esențial pentru reapropierea copiilor de agricultură și de diversitatea produselor agricole din UE, în special de cele produse în regiunea lor; întrucât, pe lângă promovarea fructelor și legumelor proaspete și a laptelui de consum, aceste programe permit statelor membre să includă alte specialități locale, regionale sau naționale, cum ar fi mierea;

AQ.  întrucât, deși procesul de convingere a producătorilor locali să se implice în programele din cadrul sistemului de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte în școli impune sarcini administrative și financiare suplimentare, beneficiile potențiale în ceea ce privește sensibilizarea la beneficiile nutriționale ale mierii, importanța apiculturii și încurajarea consumului crescut, precum și implicarea naturală a apicultorilor în principal locali ar putea fi pozitivă pentru sectorul și lanțul mierii în ansamblu; întrucât producătorii locali întâmpină dificultăți în a participa la programele din cadrul acestui sistem al UE din cauza aplicării restrictive a legislației privind aprovizionarea directă cu cantități mici de miere în unele state membre; este absolut necesar să se promoveze producția locală și consumul de alimente produse în aceeași regiune;

AR.  întrucât consumul anual de miere variază foarte mult de la un stat membru la altul: în timp ce în statele membre din Europa de Vest consumul mediu este de 2,5-2,7 kg pe cap de locuitor, cifra pentru statele care au aderat la UE începând cu 2004 este, în unele cazuri, de doar 0,7 kg; întrucât sistemele europene de calitate și, în special, sistemele de indicații geografice au o mare importanță pentru crearea de locuri de muncă și pentru conservarea lor; întrucât s-au înregistrat peste 30 de indicații geografice pentru miere până în prezent; întrucât etichetele „european” și „fabricat în Europa” sunt adesea asociate cu produse cu valoare ridicată;

AS.  întrucât mierea are un impact fiziologic pozitiv, în special în ceea ce privește sănătatea, având în vedere proprietățile sale antiseptice, antiinflamatoare și vindecătoare, care ar putea fi recunoscut într-o măsură și mai mare în viitoarea politică agricolă;

AT.  întrucât numeroase exemple de autoorganizare și de vânzare directă de la apicultori arată că vânzarea de miere, în special de miere ecologică, precum și de alte produse apicole cu lanțuri de aprovizionare scurte și pe piețele locale ale producătorilor înregistrează un mare succes;

AU.  întrucât apicultura urbană a devenit din ce în ce mai populară în ultimii ani și are potențialul de a sensibiliza categorii mai largi de cetățeni, inclusiv copii, cu privire la natură și la avantajele apiculturii; întrucât răsădirea unor plante cu flori în grădinile și zonele urbane de către public și/sau de către autoritățile locale și regionale ajută și ea la îmbogățirea surselor de hrană ale polenizatorilor;

AV.  întrucât alte produse apicole precum polenul, propolisul, ceara de albine, veninul de albine și lăptișorul de matcă contribuie în mod semnificativ la bunăstarea cetățenilor și sunt folosite ca produse alimentare de înaltă calitate, fiind căutate de public ca parte a unui mod de viață natural; întrucât ele joacă, de asemenea, un rol esențial în industria medicală și cea cosmetică, constituind, prin urmare, resurse suplimentare pentru îmbunătățirea situației economice a apicultorilor; întrucât aceste produse nu sunt totuși definite în Directiva 2001/110/CE privind mierea, această omisiune împiedicând punerea în aplicare a unei politici sectoriale eficiente și frânând demersurile bazate pe calitate și lupta împotriva fraudei și a contrafacerii; întrucât orice stat membru poate decide să interzică cultivarea OMG-urilor pe teritoriul lor, pentru a proteja consumatorii europeni de mierea contaminată cu polen modificat genetic;

AW.  întrucât în UE se importă cantități mari de miere, iar acest lucru provoacă, de multe ori, perturbări grave și chiar crize pe piața mierii a UE, contribuind la slăbirea sectorului apicol european; întrucât sectorul apicol merită să fie considerat o prioritate a UE în cadrul negocierilor privind acordurile de liber schimb, iar mierea și alte produse apicole ar trebui să fie clasificate drept „produse sensibile”,

Importanța apiculturii

1.  subliniază că albinele melifere, împreună cu albinele sălbatice și alți polenizatori, îndeplinesc servicii fundamentale de ordin ecosistemic și agricol prin polenizarea florilor, inclusiv a culturilor, servicii fără de care agricultura europeană și, în special, cultivarea plantelor entomofile (plantele polenizate de insecte) nu ar exista; subliniază, în acest sens, importanța unei PAC orientate către dezvoltarea durabilă și consolidarea biodiversității, care este mai benefică nu doar pentru existența continuă a albinelor și repopularea lor, ci și pentru randamentul culturilor;

2.  invită Comisia să asigure scoaterea în evidență a apiculturii în viitoarele propuneri de politică agricolă, în ceea ce privește sprijinul și simplificarea, cercetarea și inovarea, precum și programele de educație privind domeniul apicol;

3.  subliniază că, deși UE poate lua măsuri suplimentare pentru apicultori și albine, este necesar să se recunoască contribuția actualei PAC la sprijinirea apiculturii și, de asemenea, la îmbunătățirea potențială a mediului și biodiversității prin diverse instrumente, cum ar fi măsurile de diversificare a culturilor, zonele de interes ecologic (ZIE), Natura 2000, agricultura ecologică, alte măsuri de agromediu care contribuie la crearea de colonii de albine, măsurile de protecție a climei sau parteneriatul european pentru inovare;

Sprijinul acordat de UE pentru apicultori

4.  subliniază că finanțarea sectorului apicol pentru producția de alimente și în scopuri terapeutice trebuie să fie structurată de o manieră mai precisă și eficace și trebuie mărită în mod adecvat în viitoarea politică agricolă (prevăzută începând cu 2021);

5.  invită Comisia și statele membre să sprijine sectorul apicol din UE prin instrumente de politică puternice și măsuri de finanțare adecvate, care să corespundă stocului de albine actual; propune, prin urmare, o majorare cu 50 % a liniei bugetare a UE alocate programelor apicole naționale, reflectând nivelul actual al populației de albine melifere în UE și importanța sectorului în ansamblu; încurajează ferm fiecare stat membru ca, în conformitate cu articolul 55 din Regulamentul 1308/2013/UE privind OCP unică, să instituie un program național pentru sectorul său apicol;

6.  invită Comisia să examineze cu atenție posibilitatea de a include un nou sistem de sprijin pentru apicultori pentru PAC după 2020, pentru a reflecta în mod adecvat rolul ecologic al albinelor în calitate de polenizatori; subliniază, în acest sens, că trebuie să se ia în considerare nevoile specifice ale microîntreprinderilor și ale întreprinderilor mici și mijlocii, inclusiv ale celor care își exercită activitățile în regiunile ultraperiferice și regiunile muntoase și pe insule; invită, de asemenea, Comisia să analizeze posibilitatea de a introduce măsuri suplimentare, cum ar fi sprijinul pentru achiziționarea de fundații de fagure;

7.  invită apicultorii să se angajeze într-un dialog activ cu autoritățile competente în vederea aplicării mai eficiente a programelor naționale din domeniul apiculturii, cu scopul de a le îmbunătăți și de a corecta eventualele probleme care ar putea apărea;

Gestionarea riscurilor

8.  invită Comisia să lanseze un studiu privind fezabilitatea unui sistem de gestionare a riscurilor din sectorul apicol, ca parte a programelor apicole naționale, pentru a soluționa pierderile de producție suferite de apicultorii profesioniști; sugerează, prin urmare, să se acorde o indemnizație, care să fie calculată în conformitate cu cifra medie de afaceri a întreprinderilor afectate; subliniază că, în mai multe state membre, societățile de asigurare refuză să asigure coloniile de albine, iar apicultorii întâmpină dificultăți în utilizarea instrumentelor de gestionare a riscurilor din pilonul II al PAC; prin urmare, invită Comisia și statele membre să faciliteze accesul apicultorilor la instrumentele de gestionare a riscurilor;

Programe apicole naționale cofinanțate de UE

9.  subliniază nevoia de a se asigura o formare adecvată în apicultură și încurajează statele membre să includă acest lucru ca o condiție prealabilă în cadrul programelor naționale; consideră că cheltuielile suportate pentru achiziționarea de echipamente apicole, în cazul în care sunt eligibile și cofinanțate în cadrul programelor apicole naționale, ar trebui să fie recunoscute pe parcursul întregii perioade de programare de trei ani, nu numai în anul de programare în care a fost suportată cheltuiala;

10.  invită statele membre să ia în considerare posibilitatea de a introduce un sistem de compensare în programele lor apicole naționale pentru mortalitatea coloniilor de albine determinată de calamități naturale, boli sau prădători;

11.  invită Comisia ca, în scopul programelor apicole naționale, să propună o modificare a calendarului anului de programare, în sensul amânării datei de încheiere a anului până la 30 octombrie, ținând cont de faptul că, potrivit regulamentului în vigoare, anul de programare se încheie la 31 iulie, adică în perioada de apogeu a sezonului apicol în unele state membre, ceea ce face ca această dată să nu fie potrivită;

12.  subliniază că răspândirea urșilor bruni și a altor prădători în Europa creează noi provocări pentru apicultori în ceea ce privește siguranța lor personală și activitățile lor economice și solicită Comisiei și statelor membre să conceapă modalități corespunzătoare de soluționare a situației, în special prin acordarea de despăgubiri pentru daunele provocate;

Cercetare, formare și educație

13.  sugerează extinderea și împărtășirea între statele membre a temelor de cercetare din domeniul apiculturii și a concluziilor cercetărilor urmând și modelul consorțiului „Apitherapy project” – în special atunci când acestea sunt finanțate de UE, pentru a se evita suprapunerile; solicită, în acest sens, înființarea unei baze de date digitale comune, armonizate la nivelul UE, pentru schimbul de informații în rândul apicultorilor, cercetătorilor și tuturor părților implicate; solicită, prin urmare, Comisiei să promoveze și să stimuleze proiectele de cercetare ale UE în domeniul apiculturii, cum ar fi programul de cercetare al EFSA, în cadrul proiectului „Collecting and Sharing Data on Bee Health: towards a European Bee Partnership” (Colectarea și împărtășirea datelor privind sănătatea albinelor: către un parteneriat european privind albinele”); consideră că este esențial să se mărească investițiile publice și private în cunoștințele tehnice și științifice, acest lucru trebuind stimulat, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, în special cu privire la aspectele veterinare și genetice și dezvoltarea de medicamente inovatoare în domeniul sănătății albinelor; sprijină activitatea institutelor și laboratoarelor de referință ale UE, care are drept rezultat o mai bună coordonare a activităților de cercetare, printre altele în scopul investigării în continuare a cauzelor mortalității albinelor;

14.  invită statele membre să asigure programe adecvate de formare de bază și profesională a apicultorilor; consideră că, dincolo de aspectele agricole și alte aspecte economice ale apiculturii, materialul didactic ar trebui să cuprindă cunoștințe legate de polenizare și alte practici ecologice, cum ar fi menținerea echilibrului ecologic și conservarea biodiversității, precum și îmbunătățirea condițiilor de supraviețuire a polenizatorilor în peisajele agricole; consideră că ar trebui să se dezvolte, împreună cu apicultorii, și module de formare specifice privind aceste aspecte, destinate producătorilor agricoli care se ocupă cu cultivarea terenurilor; invită Comisia și statele membre să promoveze o mai bună cooperare și schimbul de cunoștințe și informații, inclusiv sisteme avansate de alertă timpurie partajate între agricultori și apicultori, silvicultori, oameni de știință și medici veterinari cu privire la perioadele de pulverizare și alte forme de aplicare a insecticidelor, prevenirea și controlul bolilor, tehnologiile care nu sunt dăunătoare pentru albine, precum și metodele de protecție a plantelor care reduc la minimum mortalitatea polenizatorilor;

15.  invită Comisia să adopte recomandări în vederea sprijinirii existenței în UE a unor programe educaționale naționale diferite și de înaltă calitate, la nivel de bază și profesional, în domeniul apiculturii; cere ca programele să încurajeze tinerii să alegă profesia de apicultor, având în vedere necesitatea presantă a reînnoirii generațiilor în sectorul în cauză; consideră că este necesar să se dezvolte în continuare potențialul sectorului apicol în moduri care să fie adaptate la nevoile tuturor apicultorilor; invită Comisia, de asemenea, să colaboreze cu statele membre și cu sectorul pentru a elabora un cod de bune practici în domeniul apiculturii, sprijinit prin accesul la formare de înaltă calitate la nivelul statelor membre; în ceea ce privește învățământul profesional, încurajează facultățile de medicină veterinară din universități să consolideze controlul și participarea în domeniul veterinar; consideră că programe precum Orizont 2020 și Erasmus+ ar trebui să încurajeze cercetarea și formarea în domeniul apiterapiei;

Sănătatea albinelor și aspectele de mediu

16.  își reiterează temerile că mortalitatea sporită în rândul albinelor și al polenizatorilor sălbatici din Europa, însoțită de declinul lor, va avea un impact negativ profund asupra agriculturii, producției și securității alimentare, biodiversității, sustenabilității mediului și ecosistemelor;

17.  subliniază necesitatea ca UE și statele sale membre să ia măsurile necesare și imediate care se impun pentru punerea în aplicare a unei strategii pe termen lung și la scară largă pentru sănătatea albinelor și repopularea acestora, cu scopul de a conserva stocurile de albine sălbatice din UE, care în prezent sunt în declin, inclusiv prin măsuri de agromediu pentru a susține crearea de colonii de albine;

18.  subliniază importanța biodiversității pentru sănătatea și bunăstarea albinelor, care asigură acestora terenurile de unde albinele își pot culege hrana, habitate naturale și seminaturale, precum și pășuni permanente extensive; atrage atenția asupra dispariției treptate a unor plante valoroase care asigură hrana pentru albine - precum albăstrelele, măzărichea, ghimpele și trifoiul alb - ca urmare a utilizării inadecvate a produselor de protecție a plantelor, a utilizării din ce în ce mai rare a pajiștilor pentru pășunat și a utilizării acestora într-o măsură din ce în ce mai mare pentru producția de fân; subliniază că aceasta conduce la un deficit de polen și, astfel, conduce la subnutriția albinelor, lucru care contribuie la degradarea stării de sănătate a albinelor și la creșterea sensibilității lor la patogeni și paraziți; subliniază nevoia de a proteja speciile sălbatice și speciile favorabile insectelor în întreaga Europă; reamintește că „suprafețele apicole” cu un factor de ponderare de 1,5 sunt un tip de zonă de interes ecologic în cadrul înverzirii PAC; invită Comisia, amelioratorii de semințe și agricultorii să promoveze programele de calitate de ameliorare a plantelor care conțin în criteriile lor de selecție o înaltă capacitate meliferă sau poliniferă demonstrată, acordând preferință unei diversități biologice maxime a unor specii și varietăți adaptate la nivel local și din surse locale;

19.  evidențiază necesitatea unor stimulente financiare corespunzătoare pentru apicultorii ecologici, având în vedere cerințele suplimentare pe care aceștia trebuie să le îndeplinească și impactul tot mai mare la nivelul mediului înconjurător;

20.  subliniază necesitatea de a conserva moștenirea genetică extraordinară, diversitatea și capacitatea de adaptare a populațiilor locale, endemice de albine melifere, fiecare adaptată de-a lungul generațiilor la particularitățile mediului lor local; reamintește că această diversitate este importantă în lupta împotriva speciilor invazive, inclusiv a paraziților și bolilor;

21.  observă că agricultura bazată pe monoculturi reduce biodiversitatea și prezintă un risc de polenizare insuficientă și de dispariție a florei melifere; invită statele membre să dezvolte strategii destinate însămânțării de plante nectarifere pe terenurile neutilizate; subliniază, în acest sens, că conservarea resurselor abiotice, în special a solului și a apei, precum și a unei ample diversități a polenului și a hranei sunt esențiale pentru protejarea albinelor;

22.  invită, prin urmare, Comisia și statele membre să asigure stimulentele necesare pentru încurajarea practicilor dezvoltate local în vederea menținerii ecotipurilor de albine melifere și a creșterii acestora pe întreg teritoriul UE;

23.  invită Comisia să întocmească un inventar în vederea evaluării riscurilor sanitare existente și emergente la nivelul UE și la nivel internațional, cu scopul de a defini un plan de acțiune pentru combaterea mortalității albinelor;

24.  îndeamnă Comisia să facă progrese în punerea în aplicare a proiectelor-pilot privind albinele și alți polenizatori ca indicatori ai sănătății mediului și habitatului, deoarece acestea ar putea fi utile pentru dezvoltarea viitoarei politici;

25.  solicită Comisiei să garanteze că ajutoarele pentru agricultură din diversele linii bugetare ale PAC țin seama de practicile benefice pentru albine, cum ar fi crearea de zone de interes ecologic sau cultivarea pe pârloage a unor specii de flori sălbatice care prezintă interes pentru albine;

26.  subliniază necesitatea de a aplica principiul precauției pentru a proteja polenizatorii in general, atât pe cei domestici, cât și pe cei din sălbăticie;

27.  constată că o albină sănătoasă are mai multe șanse să reziste la paraziți, boală și dăunători; consideră că unele specii alogene invazive precum Varroa destructor, gândacul mic de stup (Aethina tumida), viespea asiatică (o specie extrem de agresivă cu celelalte insecte) și loca americană, ca și anumiți patogeni cum ar fi nosemosa, sunt câteva dintre principalele cauze ale mortalității albinelor și cauzează prejudicii economice grave apicultorilor; își reafirmă sprijinul față de proiectul-pilot inițiat de Parlament privind programul de ameliorare și selecție pentru cercetările privind rezistența la Varroa; invită Comisia și statele membre să sprijine cercetarea aplicată la nivelul UE prin intermediul unor programe de ameliorare eficace, care să producă specii de albine rezistente la speciile invazive și la boli și care să posede trăsătura comportamentală VSH (varroa-sensitive hygiene - comportament igienic sensibil la Varroa); având în vedere riscul ca anumite specii străine invazive, cum ar fi Varroa destructor, să poată dezvolta rezistență la unele medicamente de uz veterinar, încurajează statele membre să efectueze teste anuale privind nivelul de rezistență a acarienilor la diversele substanțe active utilizate în medicamentele de uz veterinar; propune menținerea obligativității combaterii Varroa la nivelul UE;

28.  solicită Comisiei să implice toți producătorii de medicamente relevanți în cercetări din domeniul medicamentelor pentru albine, printre altele pentru a combate Varroa destructor și pentru a evita efectele secundare negative pe care aceste medicamente le au asupra sistemelor imunitare ale albinelor, și să înființeze o platformă TI comună pentru împărtășirea celor mai bune soluții și medicamente cu părțile interesate, precum și să îmbunătățească disponibilitatea produselor veterinare vitale pentru apicultură, să consolideze rolul medicilor veterinari în ceea ce privește gestionarea sănătății albinelor și să sensibilizeze apicultorii cu privire la toate soluțiile disponibile; solicită să se desfășoare cercetări publice și private cu privire la metode alternative biologice și fizice care să fie inofensive pentru sănătatea umană și animală, precum și utilizarea de substanțe și compuși naturali pentru controlul varoozei, ținând seama de avantajele specifice ale tratamentelor ecologice;

29.  recunoaște că rezultatele exercițiilor de monitorizare pentru a evalua situația stării de sănătate a albinelor desfășurate de unele state membre sunt importante și ar trebui să fie împărtășite cu celelalte state membre și cu Comisia;

30.  invită statele membre și regiunile să utilizeze toate mijloacele posibile pentru a proteja speciile locale și regionale de albine melifere (subspecii ale albinelor Apis mellifera) de răspândirea nedorită a speciilor străine naturalizate sau invazive care au un impact direct sau indirect asupra polenizatorilor; sprijină repopularea coloniilor pierdute din cauza speciilor invazive alogene cu specii indigene locale; recomandă statelor membre să creeze centre destinate ameliorării și protejării speciilor de albine indigene; subliniază, în acest sens, importanța dezvoltării unor strategii de ameliorare care să crească frecvența trăsăturilor valoroase în populațiile de albine melifere locale; ia act de posibilitățile prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 privind speciile alogene invazive, precum și de cele potențial prevăzute de noile reglementări privind sănătatea animalelor și a plantelor [Regulamentul 429/2016/UE și, respectiv, Regulamentul 2031/2016/UE]; își exprimă îngrijorarea privind faptul că ceara de albine contaminată importată din China poate crea adesea probleme de sănătate pentru albine;

31.  solicită să se adopte o abordare prudentă cu privire la extinderea listei speciilor de plante invazive care ar putea conduce la reducerea diversității pășunilor apicole în UE;

Substanțele chimice periculoase pentru albine

32.  solicită Comisiei să suspende autorizarea substanțelor active din pesticide care, în temeiul concluziilor științifice ale EFSA bazate pe testările pe teren, pun în pericol sănătatea albinelor, până la publicarea evaluării detaliate finale a impactului de către EFSA; reiterează faptul că orice proces decizional trebuie să se bazeze pe evaluări și constatări științifice;

33.  invită Comisia și statele membre să ia măsuri întemeiate pe consensul științific existent și să interzică substanțele active respective din pesticide, inclusiv substanțele neonicotinoide și insecticidele sistemice despre care s-a dovedit în mod științific (pe baza rezultatelor analizelor de laborator și, în special, pe baza testelor pe teren) că sunt periculoase pentru sănătatea albinelor; solicită, în același timp, introducerea unor produse alternative sau metode agronomice sigure (de exemplu, diferite forme eficace de control al dăunătorilor folosind o cantitate redusă de pesticide, controlul biologic și gestionarea integrată a dăunătorilor) pentru a înlocui aceste substanțe active care prezintă riscuri pentru albine;

34.  solicită Comisiei să urmărească îndeaproape, împreună cu agențiile relevante ale UE și experții statelor membre, orientările EFSA pentru a evalua impactul produselor de protecție a plantelor asupra albinelor și invită statele membre să le pună în aplicare;

35.  subliniază că orice produs care conține substanțe despre care s-a confirmat că sunt periculoase pentru albine dacă se folosesc în scopuri agricole ar trebui să fie etichetat ca „periculos pentru albine”;

36.  invită Comisia și statele membre să intensifice imediat cercetările științifice, cu un calendar clar, privind toate substanțele susceptibile de a pune în pericol sănătatea albinelor;

37.  subliniază că efectele pe termen lung ale produselor sistemice de protecție a plantelor sunt subestimate; salută recenta adoptare a unui proiect-pilot privind monitorizarea ecologică a utilizării pesticidelor folosind albine melifere;

38.  recunoaște că rezistența albinelor este considerabil slăbită prin expunerea cumulativă la substanțe chimice, ceea ce nu le lasă albinelor posibilitatea să facă față factorilor de stres, cum ar fi anii ploioși, lipsa de nectar, bolile sau paraziții, pe baza unor dovezi științifice independente revizuite inter pares;

39.  reamintește Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor și îndeosebi articolul 14 din aceasta, care prevede obligația ca toți agricultorii să aplice principiile generale de gestionare integrată a dăunătorilor la ferma lor începând din 2014, precum și articolul 9, care prevede o interdicție generală a pulverizării aeriene;

40.  atrage atenția că UE a impus o restricție temporară privind utilizarea a patru insecticide neonicotinoide (clotianidin, tiametoxam, imidacloprid și fipronil) pentru a reduce impactul asupra albinelor;

Combaterea contrafacerii mierii

41.  se așteaptă ca statele membre și Comisia să garanteze că mierea importată și alte produse apicole respectă pe deplin înaltele standarde de calitate ale UE, combătând, astfel, atât producătorii de miere din țările terțe care utilizează metode neloiale, cât și ambalatorii și comercianții din UE care amestecă cu bună știință miere contrafăcută și importată cu miere UE;

42.  invită Comisia să elaboreze proceduri eficiente de analiză de laborator, cum ar fi teste de rezonanță magnetică nucleară, care să poată fi utilizate pentru a detecta peptidele specifice albinelor și alți marcatori specifici albinelor pentru a detecta cazurile de contrafacere a mierii; de asemenea, invită statele membre să prevadă sancțiuni mai severe pentru cei ce încalcă normele; invită Comisia să includă laboratoarele private recunoscute la nivel internațional, cum ar fi EUROFINS din Franța sau QSI din Germania, pentru a desfășura cele mai sofisticate analize; invită Comisia să creeze o bază de date oficială pentru miere, unde să se stabilească categorii cu privire la mierea de diverse origini folosind o metodă de analiză comună;

43.  observă că instalațiile de ambalare a mierii, care amestecă sau procesează miere provenită de la mai mulți producători, fac obiectul unei monitorizări privind siguranța alimentară în UE, astfel cum se prevede în Regulamentul nr. 853/2004/CE; consideră că această prevedere ar trebui să fie extinsă la toate instalațiile de prelucrare a mierii importate; precizează că este necesar să se evite crearea oricărei sarcini administrative sau financiare suplimentare pentru apicultorii Uniunii care își împachetează mierea proprie;

44.  subliniază că măsurile sugerate ar consolida monitorizarea la nivelul UE în cazul ambalatorilor de miere din țările din afara UE, permițând, astfel, auditorilor oficiali să afle dacă s-a folosit miere contrafăcută și asigurând eliminarea sa din lanțul alimentar;

45.  consideră că mierea ar trebui să fie întotdeauna identificabilă de-a lungul întregului lanț de aprovizionare cu alimente și ar trebui să fie clasificabilă în funcție de originea sa vegetală, indiferent dacă este vorba de un produs național sau de un produs de import, cu excepția tranzacțiilor directe între un producător și un consumator; solicită, în acest sens, consolidarea cerințelor de trasabilitate pentru miere; consideră că atât întreprinderile care importă miere străină, cât și marii distribuitori trebuie să respecte reglementările UE și să vândă numai produse apicole care respectă definiția mierii din Codex Alimentarius;

46.  solicită Comisiei să modifice Directiva 2001/110/CE privind mierea cu scopul de a furniza definiții clare și de a stabili principalele caracteristici distinctive ale tuturor produselor apicole, cum ar fi mierea monofloră și polifloră, propolisul, lăptișorul de matcă, ceara de albine, granulele de polen, pâinea albinelor și veninul de albine, așa cum s-a solicitat deja în textele adoptate de Parlament;

47.  solicită Comisiei să examineze temeinic modul de funcționare a pieței UE de hrană, suplimente alimentare și medicamente pentru albine, precum și să ia măsurile necesare pentru raționalizarea pieței și pentru a preveni contrafacerea și comercializarea ilegală a acestor produse;

48.  invită Comisia să stabilească protocoale NAL (de neintervenție), puncte de referință pentru acțiune (valori de referință) sau limite maxime de reziduuri (LMR-uri) pentru miere și alte produse apicole, astfel încât să acopere substanțele care nu pot fi autorizate pentru sectorul apicol al UE și să armonizeze controalele veterinare la frontieră și controalele de pe piața internă, având în vedere faptul că, în ceea ce privește mierea, importurile de calitate redusă, contrafacerea și înlocuitorii sunt elemente perturbatoare ale pieței, care exercită o presiune continuă asupra prețurilor și, în cele din urmă, asupra calității a produselor de pe piața internă, fiind necesar să se asigure condiții de concurență echitabile pentru produsele și producătorii atât din UE, cât și din țările terțe;

49.  este conștient de importanța practică a deținerii unui sistem de avertizare rapidă pentru alimente și furaje și, prin urmare, solicită Comisiei să introducă pe lista RASFF (Sistemul de alertă rapidă pentru alimente și furaje) cazurile în care mierea este în mod clar falsificată;

50.  invită Comisia să interzică distribuirea mierii filtrate cu rășină cât mai curând posibil, având în vedere faptul că acest tip de miere nu conține absolut niciun element cu valoare biologică;

51.  solicită efectuarea unor verificări continue în ceea ce privește calitatea mierii importate din țări terțe a căror legislație permite tratarea cu antibiotice a coloniilor de albine;

52.  solicită Comisiei să elaboreze standarde de fabricație pentru fundațiile de fagure, care ar trebui să includă proporția permisă de parafină, spori de locă și reziduuri acaricide, cu condiția ca conținutul de reziduuri acaricide din ceara folosită pentru fundațiile de fagure să nu fie atât de ridicat încât reziduurile să poată ajunge în miere;

53.  invită Comisia să testeze cu atenție importul la scară largă de miere din China, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1036/2016 și, în special, să ancheteze operațiunile societăților exportatoare de miere din China și să evalueze calitatea, procentul din cantitate și nivelul prețului de vânzare al mierii pe piața mierii a UE;

54.  consideră că, având în vedere cantitățile mari de miere importată din China, care au crescut rapid în ultimii 15 ani, prețul de achiziție a mierii în conformitate cu costurile reale de producție în UE și calitatea slabă a mierii importate „fabricate” (și nu produse), ar trebui să devină evident pentru Comisie că a venit momentul să se înceapă examinarea practicilor unora dintre exportatori chinezi, pentru a se iniția, eventual, o procedură antidumping;

55.  invită Comisia să impună prelevarea de eșantioane și testarea oficială a loturilor de miere din țările terțe la frontierele externe ale UE, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 2017/625 [fostul Regulament (UE) nr. 882/2004)];

56.  ia act de faptul că Directiva 2014/63/UE prevede că țara în care a fost recoltată mierea trebuie să fie indicată pe etichetă, în cazul în care mierea provine dintr-un singur stat membru sau dintr-o țară terță; cu toate acestea, recunoaște că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a combate frauda în domeniul produselor apicole și pentru a aborda concurența neloială care apare în cazul „mierii” contrafăcute;

57.  reamintește Comisiei faptul că consumatorii au dreptul de a cunoaște locul de proveniență al tuturor produselor alimentare; consideră, însă, că etichetele cum ar fi „amestec de miere provenită din UE”, „amestec de miere provenită din afara UE” și, în special, „amestec de miere provenită din UE și din afara UE” ascund complet originea mierii față de consumator și, prin urmare, nu îndeplinesc dispozițiile legislației UE din domeniul protecției consumatorului; invită, prin urmare, Comisia să asigure etichetarea precisă și obligatorie a mierii și a produselor apicole, precum și o mai mare armonizare a producției de miere, în conformitate cu legislația privind sistemele de calitate pentru produsele agricole, pentru a se evita inducerea în eroare a consumatorilor și a se facilita detectarea cazurilor de fraudă; recunoaște succesul vânzărilor directe de miere, care elimină o parte a problemei în ceea ce privește indicarea pe etichetă a originii;

58.  solicită ca mențiunea „amestec de miere provenită din UE și din afara UE” să fie înlocuită cu o indicație exactă a țării sau a țărilor din care provine mierea utilizată în produsul final și ca acestea să fie enumerate în ordinea care corespunde proporțiilor procentuale utilizate în produsul final (menționând, de asemenea, procentele pentru fiecare țară pentru un produs dat);

59.  solicită Comisiei să modifice Directiva privind mierea cu privire la utilizarea termenilor „miere”, „care conține miere” sau „pe bază de miere” din denumirea produselor prelucrate sau de pe orice element grafic sau negrafic care indică faptul că produsul conține miere, astfel încât acești termeni să poată fi utilizați doar dacă cel puțin 50 % din conținutul de zahăr al produsului provine din miere;

60.  sprijină ideea ca statele membre să introducă obligativitatea de a se indica locul de origine a mierii pe miere și alte produse provenite de la albine, așa cum se întâmplă în cazul anumitor produse din carne și produse lactate;

Promovarea produselor apicole și a utilizării terapeutice a mierii

61.  salută Inițiativa europeană pentru miere la micul dejun și încurajează statele membre să informeze copiii cu privire la produsele fabricate la nivel local și la redescoperirea vechilor tradiții de producție; ia act de faptul că mierea are un conținut caloric mare și poate fi utilizată cu moderație pentru a înlocui zahărul rafinat și alți îndulcitori, contribuind, astfel, la sănătatea publică;

62.  subliniază că mierea este unul dintre produsele agricole care ar putea fi incluse în programul de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte în școli; încurajează statele membre să crească participarea producătorilor locali de miere la programele școlare relevante și subliniază importanța măsurilor educative destinate sensibilizării tinerilor cu privire la produsele locale, deschizând, în același timp, lumea agricolă spre copii;

63.  invită Comisia să prezinte o propunere pentru a crește sprijinul anual acordat de UE pentru aceste programe cu 50 % pentru a permite programelor școlare să funcționeze cu eficacitate, organizând concursuri preșcolare apicole și incluzând în mod satisfăcător produsele locale, cum ar fi mierea, măslinele și uleiul de măsline;

64.  invită Comisia să elaboreze un raport privind cantitatea de miere consumată și modelele de consum din statele membre, împreună cu un raport referitor la diversele practici terapeutice care folosesc mierea, polenul, lăptișorul de matcă și veninul de albine în UE; subliniază importanța tot mai mare a apiterapiei ca o alternativă naturală la tratamentul cu medicamente convenționale și, prin urmare, încurajează toate statele membre să promoveze aceste produse în rândul practicienilor medici și paramedici și al publicului în UE;

65.  solicită Comisiei să analizeze posibilitatea de a se introduce voluntar marca „miere din UE”, care să desemneze mierea care provine 100 % și exclusiv din statele membre ale UE; invită, de asemenea, Comisia să depună toate eforturile pentru a se asigura că Organizația Națiunilor Unite va declara ziua de 20 mai drept Ziua Mondială a Albinelor;

66.  invită Comisia să aloce o sumă specifică din bugetul UE destinat promoțiilor pentru a promova produsele din miere UE pentru consum și scopuri medicale, incluzând măsuri cum ar fi promovarea vânzărilor directe de miere pe piețele locale, acțiunile publice de gustare a mierii, atelierele și alte evenimente; încurajează statele membre să stimuleze, cu toate mijloacele de care dispun, vânzările locale și regionale de miere, în special de miere ecologică, îndeosebi prin acordarea unui sprijin susținut lanțurilor scurte de aprovizionare prin programele lor de dezvoltare rurală, precum și prin promovarea produselor de înaltă calitate, bazate pe sisteme de indicații geografice; recunoaște că consumul de miere produsă la nivel local reprezintă un mijloc de a consolida rezistența la alergenii locali; invită Comisia să includă ceara de albine printre produsele care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului nr. 1151/2012 privind sistemele din domeniul calității produselor agricole și alimentare, având în vedere atât interesul din ce în ce mai mare din partea consumatorilor și a producătorilor, cât și tradiția îndelungată de producție a acesteia în unele state membre;

67.  propune statelor membre să încurajeze, prin toate mijloacele de care dispun, utilizarea produselor apicole - cum ar fi polenul, propolisul sau lăptișorul de matcă - în industria farmaceutică;

68.  invită Comisia să promoveze o armonizare a legislației statelor membre privind producția de miere ecologică pentru a depăși eventualele discrepanțe care i-ar împiedica pe apicultorii ecologici europeni să aibă acces la piață în conformitate cu regulile respective;

69.  solicită Comisiei să se asigure că mierea și alte produse apicole sunt considerate „produse sensibile” în negocierile prezente sau viitoare privind acordurile de liber schimb, dat fiind că concurența directă ar putea expune sectorul apicol al UE la o presiune excesivă sau nesustenabilă; invită, prin urmare, Comisia să le excludă eventual din domeniul de aplicare al negocierilor privind acordurile de liber schimb;

70.  solicită Comisiei și statelor membre să elaboreze, în colaborare cu sectorul agricol și cel apicol, o etichetă care să pună în valoare introducerea unui sistem de producție responsabil cu privire la albine;

71.  salută tendința actuală a „apiculturii urbane” și solicită în același timp o integrare strânsă și obligatorie a asociațiilor regionale de apicultori și a autorităților, precum și introducerea unor standarde minime pentru a stopa practicile zootehnice abuzive și pentru a preveni răspândirea intenționată a bolilor și afecțiunilor în rândul populațiilor de albine;

72.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale.

(1)

Texte adoptate, P7_TA(2011)0493.

(2)

https://ec.europa.eu/agriculture/honey_ro

(3)

Aceasta conduce la pierderi ale productivității din cauza faptului că apicultorii trebuie să crească stocurile de albine pentru a produce cantități de miere echivalente.

(4)

„Honey bee genotypes and the environment” (Genotipurile albinelor melifere și mediul), în Journal of Agricultural Research 53 (2), pp. 183-187 (2014)


EXPUNERE DE MOTIVE

Sectorul apicol face parte integrantă din agricultura europeană, fiind sursa principală sau una dintre sursele adiționale de venit pentru peste 620 000 de cetățeni ai UE. Importanța acestui sector este mult mai mare decât s-ar putea deduce din contribuția sa la valoarea brută a producției în economie, având în vedere că 84 % dintre speciile de plante și 76 % din producția alimentară din Europa depind de polenizarea efectuată de albine, astfel încât valoarea economică produsă, estimată la 14,2 miliarde EUR pe an în UE, este mult mai mare decât valoarea mierii produse. Semnificația mierii pentru menținerea echilibrului ecologic și a biodiversității este, de asemenea, ușor de văzut. Cred că importanța polenizării nu este apreciată în mod corespunzător și este subestimată în UE, în timp ce în SUA se cheltuie anual 2 miliarde EUR pe polenizarea artificială. Apicultura și apicultorii trebuie, prin urmare, să fie în centrul politicii agricole comune. Viitoarea politică agricolă trebuie să mărească vizibilitatea și finanțarea apiculturii peste nivelul său actual.

Situația apicultorilor activi în prezent în UE este departe de a fi ușoară, existând mulți factori care le îngreunează viața.

1. Problema cea mai mare este, de departe, răspândirea mierii contrafăcute pe piața internă, care este responsabilă pentru înjumătățirea prețului de achiziție al mierii în 2016 comparativ cu 2014, în special în principalele țări producătoare de miere, cum ar fi România, Bulgaria, Spania, Portugalia, Franța, Croația și Ungaria. Acest lucru pune apicultorii europeni într-o poziție fără ieșire. Mierea este al treilea cel mai contrafăcut produs din lume, ceea ce înseamnă că trebuie să luptăm nu doar pentru a proteja apicultorii UE, ci și din motive legate de protecția consumatorilor și a sănătății oamenilor. Contrafacerea este un fenomen care afectează aproape totalitatea mierii importate în UE, în special produsele originare din China. Potrivit statisticilor, China produce 450 000 de tone de miere pe an, ceea ce este mai mult decât producția combinată a celor mai mari producători mondiali - UE, Argentina, Mexic, SUA și Canada. Experții spun că o astfel de cantitate pur și simplu nu poate fi rezultatul activității apicole. În temeiul unei inițiative formulate la solicitarea Ungariei în cadrul reuniunii din decembrie 2015 a Consiliului Agricultură și Pescuit, Comisia a dispus testarea centralizată a mierii. Acest lucru a fost realizat de către Centrul Comun de Cercetare, care a constatat, printre altele, că 20 % din probele prelevate la frontiera externă a UE și la sediile importatorilor constau din miere contrafăcută. Din punctul de vedere al sănătății, este deosebit de îngrijorător că, în opinia experților, producătorii de miere din China au rezolvat problema din 2002 cu cloramfenicolul nu respectând normele, ci folosind filtre de rășină; având în vedere, totuși, faptul că această „miere” nu conține absolut niciun element cu valoare biologică, ea ar trebui să nu fie denumită miere, ci un tip de sirop. Unii ambalatori și comercianți frauduloși de miere ameliorează aceste substanțe prin amestecarea lor cu miere europeană de înaltă calitate, aplicând pe produsul rezultat eticheta de „amestec de miere provenită din UE și din afara UE”, astfel cum sunt autorizați prin Directiva 2001/110/CE; acest lucru este la fel de util pentru consumatori ca o etichetă pe care ar scrie „miere care nu provine de pe planeta Marte” - cu alte cuvinte, deloc.

Pentru a găsi o soluție satisfăcătoare la această situație nesustenabilă, mă aștept ca statele membre și Comisia să oblige producătorii de miere din țările din afara UE care utilizează metode neloiale (în principal anumiți producători chinezi) și ambalatorii și comercianții din UE care amestecă cu bună știință miere contrafăcută și importată cu miere europeană de înaltă calitate să respecte legislația UE. Aș recomanda îndeosebi dezvoltarea de metode analitice de laborator care să poată filtra contrafacerile mai sofisticate (de exemplu, testarea prin rezonanță magnetică nucleară), obligarea instalațiilor de ambalare a mierii care prelucrează și miere importată să se supună monitorizării pentru asigurarea siguranței alimentare (Regulamentul 853/2004/CE) și asigurarea faptului că mierea este identificabilă începând cu momentul în care părăsește stupul și clasificabilă în funcție de originea sa vegetală. Aș dori, de asemenea, ca caracteristicile tipurilor de miere monofloră să fie stabilite la nivelul UE, ca mierea care este în mod clar contrafăcută să fie introdusă pe lista RASFF, ca tehnologia filtrării cu rășină să fie interzisă și ca din fiecare lot de miere care ajunge la frontierele externe ale UE din țări terțe să se preleveze eșantioane, care să fie testate. Pentru a rezolva această situație este crucial ca eticheta vagă și fără semnificație „amestec de miere provenită din CE și din spațiul extracomunitar” să fie înlocuită cu o descriere care să indice exact țara sau țările din care provin tipurile de miere utilizate în produsele finale și ca acestea să fie enumerate în ordinea care corespunde proporțiilor utilizate în produsul final.

2. În plus, o serie de boli ale animalelor cauzează probleme grave pentru apicultori. Anumite specii alogene invazive precum Varroa destructor, gândacul mic de stup (Aethina tumida), viespea asiatică și loca americană au efecte distructive pe scară largă în rândul populațiilor de albine din Europa și aduc grave prejudicii apicultorilor, situație care a condus la falimentul multor producători. Încă nu s-a reușit să se combată cu succes Varroa destructor, dat fiind că nu există medicamente care să distrugă efectiv parazitul, iar eforturile în materie de cercetare și dezvoltare depuse în acest domeniu sunt inadecvate. În plus, rezultatele testelor de monitorizare regionale sau ale statelor membre care evaluează starea de sănătate a albinelor ascund o mulțime de informații importante față de celelalte state membre, Comisie și agențiile UE relevante, cum ar fi Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară.

Prin urmare, aș sugera ca statele membre să pună în comun rezultatele testelor de monitorizare, atât între ele, cât și cu Comisia. Ca o modalitate de a încuraja cercetarea și dezvoltarea farmaceutică, fac apel la Comisie să îi implice în eforturile de cercetare pe toți producătorii de medicamente relevanți și să înființeze o platformă TI comună pentru a împărtăși cele mai bune soluții și medicamente cu părțile interesate. În sfârșit, apicultorii, producătorii agricoli și ecologiștii se așteaptă, de asemenea, să existe un consens științific clar în UE privind toate substanțele și alți factori care prezintă un pericol pentru sănătatea albinelor. Prin urmare, propun ca Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară să fie solicitată să efectueze activități de cercetare, în conformitate cu un calendar clar determinat și împreună cu alte agenții ale UE implicate (de exemplu, Agenția Europeană pentru Produse Chimice), cu privire la toate substanțele și alți factori care pun în pericol sănătatea albinelor.

3. Sprijinul UE pentru apicultori trebuie să fie și el revizuit. În timp ce populația de albine din UE a crescut cu 47,8 % între 2004 și 2016, bugetul programelor naționale din sectorul apicol a crescut cu doar 12 %, de la 32 la 36 milioane EUR pe an. Aceasta reprezintă un total general de trei la mie din bugetul PAC! Bugetul UE pentru aceste programe trebuie, așadar, să fie majorat cu 50 %, ceea ce reprezintă 54 de milioane EUR pe an. Acest lucru este ușor de realizat. Ar trebui să se aibă în vedere, de asemenea, includerea în politica agricolă de după 2020 a unei noi subvenții directe în apicultură, bazate pe numărul de colonii de albine. În plus, cercetarea și dezvoltarea în domeniul apiculturii, educația și formarea continuă a apicultorilor, precum și stimulentele fiscale (de exemplu, scutirile fiscale pentru activitățile apicole) ar ajuta apicultorii să prospere.

4. Mierea ar trebui, de asemenea, să fie promovată în rândul copiilor, în cadrul sistemului public de învățământ, drept un produs alimentar sănătos. Un exemplu excelent în acest sens îl reprezintă „Inițiativa europeană pentru miere la micul dejun” organizată de Slovenia și introdusă ulterior în diverse alte state membre; aceasta ar putea fi transformată în mod util într-o acțiune la nivelul întregului UE. Programele școlare sunt, de asemenea, un for ideal pentru integrarea mierii în perspectivele de dezvoltare ale copiilor. Prin urmare, sprijin creșterea bugetului UE pentru programele școlare.

5. Promovarea mierii în UE este, de asemenea, importantă, dat fiind că consumul anual nu este satisfăcător: media de 2,5-2,7 kg pe cap de locuitor pe an în statele membre din Europa de Vest este mai mult sau mai puțin acceptabilă, însă cifra pentru Ungaria, de exemplu, este de numai 0,7 kg pe an, deci consumul este prea mic. Comisia ar trebui invitată să elaboreze un raport privind cantitatea de miere consumată și modelele de consum din UE. Aș dori, de asemenea, să încurajez statele membre să folosească toate mijloacele disponibile, în special asistența intensivă pentru lanțurile de aprovizionare scurte în cadrul programelor de dezvoltare rurală, pentru a promova vânzarea locală și regională de miere, în special de miere ecologică. În sfârșit, sectorul apicol merită o atenție specială din partea UE în vederea protejării sale în cadrul negocierilor privind acordurile de liber schimb, iar mierea și alte produse apicole ar trebui să fie clasificate ca „produse sensibile”.


AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (24.10.2017)

destinat Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală

referitor la perspectivele și provocările pentru sectorul apicol din UE

(2017/2115(INI))

Raportoare pentru aviz: Mireille D’Ornano

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază că apicultura ca activitate economică și socială joacă un rol crucial în dezvoltarea sustenabilă a zonelor rurale, creează locuri de muncă și oferă un serviciu ecosistemic important prin intermediul polenizării, care contribuie la îmbunătățirea biodiversității prin păstrarea diversității genetice a plantelor;

2.  consideră că agricultura și apicultura împart același teritoriu și își aduc beneficii reciproce, de aceea este necesar să se intensifice cooperarea între cele două sectoare, pentru a promova sinergiile și pentru a reduce riscurile;

3.  subliniază importanța polenizării pentru securitatea alimentară în Europa și în lume, datorită impactului albinelor și al polenizatorilor (domestici și sălbatici) asupra agriculturii, producției agricole, biodiversității și sustenabilității mediului;

4.  reamintește studiile recente realizate de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) care arată că creșterea densității și a varietății insectelor polenizatoare are un impact direct asupra productivității culturilor, precum și că acest lucru îi poate ajuta pe micii agricultori să-și mărească productivitatea medie cu 24 %;

5.  recunoaște că, deși polenizatorii de culturi, inclusiv albinele, polenizează peste 80 % din totalitatea culturilor și plantelor sălbatice și contribuie cu cel puțin 22 de miliarde de euro anual la susținerea industriei agricole din Europa, populațiile de albine scad într-un ritm alarmant;

6.  atrage atenția asupra faptului ca dimensiunile populației de albine melifere din diferitele zone agricole sunt inegale: în unele țări producătoare de miere, populația înregistrează creșteri, în timp ce în altele cunoaște un declin;

7.  este extrem de preocupat de faptul că mortalitatea efectivelor de albine în unele țări a atins niveluri ce depășesc 50 % și avertizează că scăderea productivității de miere în stupi poate fi disimulată de o creștere statistică a populațiilor de albine în ultimele decenii;

8.  consideră că înrăutățirea condițiilor de mediu, din cauza antropizării în creștere, a răspândirii agriculturii intensive, a schimbărilor climatice și a utilizării pe scară tot mai largă a produselor fitofarmaceutice, reprezintă cauza unei mortalități ridicate în rândul albinelor și a unei reduceri drastice a numărului de colonii;

9.  subliniază că multe dintre consecințele preconizate ale schimbărilor climatice, precum creșterea temperaturii, modificarea tiparului precipitațiilor și fenomenele meteorologice extreme sau mai neregulate produc un impact asupra populațiilor de polenizatori;

10.  atrage atenția asupra faptului că nu sunt disponibile suficiente cunoștințe și date precise cu privire la situația polenizatorilor la nivel mondial, respectiv la numărul și la diversitatea acestora;

11.  regretă lipsa unor programe regionale sau internaționale pentru monitorizarea statutului curent și a tendințelor agenților polenizatori;

12.  subliniază importanța conservării diversității patrimoniului genetic al albinelor, care constituie o resursă esențială pentru asigurarea capacității de adaptare a populațiilor de albine la schimbările de mediu și la amenințările la adresa sănătății acestora;

13.  recunoaște că rezistența albinelor este considerabil slăbită prin expunerea cumulativă la substanțe chimice, împiedicând albinele să facă față factorilor de stres, cum ar fi anii ploioși, lipsa nectarului, bolile și paraziții;

14.  subliniază că utilizarea produselor de protecție a plantelor în agricultură ar trebui să fie considerată ca factor-cheie care afectează sănătatea albinelor;

15.  subliniază că efectele pe termen lung ale produselor sistemice de protecție a plantelor sunt subestimate; consideră că utilizarea produselor de protecție a plantelor ar trebui luată în considerare pentru a clarifica în ce măsură acestea joacă un rol în sănătatea albinelor; salută recenta adoptare a unui proiect-pilot privind monitorizarea ecologică a utilizării pesticidelor folosind albine;

16.  invită UE să adopte în mod oficial orientările Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA) privind evaluarea impactului produselor de protecție a plantelor asupra albinelor, în vederea stabilirii nivelului de „risc acceptabil” impus de Regulamentul (CE) nr. 1107/2009;

17.  subliniază necesitatea de a aplica principiul precauției pentru a proteja polenizatorii in general, atât pe cei domestici, cât și pe cei din sălbăticie;

18.  reamintește Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor și îndeosebi articolul 14 din aceasta, care prevede obligația ca toți agricultorii să aplice principiile generale de gestionare integrată a dăunătorilor la ferma lor începând din 2014, și articolul 9, care prevede o interdicție generală a pulverizării aeriene;

19.  subliniază că trebuie acordată o atenție specială utilizării produselor de protecție a plantelor din familia neonicotinoidelor (clotianidin, tiacloprid, imidacloprid, tiametoxam), a celor pe bază de fenilpirazol (fipronil), a piretroidelor și a substanțelor active, precum clorpirifos și dimetoat, cu efecte letale (mortalitate cauzată de toxicitatea acută sau cronică a substanțelor active din produsele de protecție a plantelor) sau efecte subletale (efecte asupra sistemului imunitar sau asupra comportamentului albinelor), în mod direct sau prin intermediul apei contaminate, al gutației, al nectarului și polenului, care ar putea cauza dereglări digestive și hormonale;

20.  susține că pesticidele pe bază de neonicotinoide sunt responsabile, în mod special, pentru declinul îngrijorător al populațiilor de albine din întreaga Europă, astfel cum reiese din numeroasele studii internaționale, care au servit drept bază pentru petițiile cetățenilor care au adunat sute de mii de semnături în Europa;

21.  reamintește faptul că un număr tot mai mare de studii științifice leagă moartea coloniilor de albine de utilizarea pesticidelor neonicotinoide;

22.  atrage atenția că UE a impus o restricție temporară privind utilizarea a patru insecticide neonicotinoide (clotianidin, tiametoxam, imidacloprid și fipronil) pentru a reduce impactul asupra albinelor;

23.  solicită interzicerea definitivă pe piața europeană a tuturor insecticidelor neonicotinoide;

24.  solicită Comisiei Europene să propună o legislație care să interzică producerea, vânzarea și utilizarea tuturor pesticidelor pe bază de neonicotinoide, fără derogare și ca măsură prioritară, în întreaga Uniune, pentru a proteja populațiile de albine;

25.  salută, prin urmare, propunerea Comisiei privind interzicerea completă a clotianidinului, a imidaclopridului și a tiametoxamului și invită statele membre să sprijine pe deplin, să pună în aplicare și să mențină această interdicție;

26.  solicită Comisiei și statelor membre să accelereze evaluarea, autorizarea, înregistrarea și monitorizarea utilizării produselor de protecție a plantelor de origine biologică cu risc scăzut, menținând totodată evaluarea riscului la un nivel înalt pentru a oferi fermierilor o gamă și mai largă de alternative;

27.  sugerează că, pentru a proteja drepturile consumatorilor și pentru a contribui la combaterea practicilor frauduloase, țara sau țările de origine a mierii ar trebui să fie indicate în mod clar pe etichetă;

28.  ia act de faptul că Directiva 2014/63/CE prevede că țara de origine în care a fost recoltată mierea trebuie să fie indicată pe etichetă, în cazul în care mierea provine dintr-un stat membru sau dintr-o țară terță; cu toate acestea, recunoaște că sunt necesare măsuri suplimentare pentru a combate frauda în domeniul produselor apicole și pentru a aborda concurența neloială care apare în cazul mierii contrafăcute;

29.  solicită efectuarea unor verificări continue în ceea ce privește calitatea mierii importate din țări terțe a căror legislație permite tratarea cu antibiotice a coloniilor de albine;

30.  remarcă importanța unei alocări bugetare solide pentru programele apicole naționale și, având în vedere importanța sectorului pentru agricultură în ansamblu, invită Comisia să acorde importanța cuvenită acestui aspect în viitoarele negocieri în materie de politică agricolă în ceea ce privește programele de sprijin, de cercetare și inovare și de educație pentru sectorul apicol;

31.  consideră că politicile agricole europene și, în primul rând, Politica Agricolă Comună (PAC) trebuie să incorporeze dovezile științifice cele mai recente privind beneficiile și amenințările la adresa populațiilor de albine și, respectiv, a polenizatorilor sălbatici;

32.  solicită acordarea unui sprijin financiar mai mare pentru îmbunătățirea cunoștințelor apicultorilor în domeniul bolilor care afectează albinele și în domeniul creșterii albinelor, pentru a se asigura că apicultura face în continuare parte din producția agricolă și pentru a proteja peisajul pe viitor;

33.  subliniază că suma anuală de 36 milioane de euro alocată apicultorilor constituie un buget redus în raport cu provocările din sector și nu reprezintă în niciun caz o rezolvare eficace și durabilă a dificultăților cu care se confruntă aceștia;

34.  salută faptul că măsurile de ecologizare obligatorii prevăzute în noul Regulament modificat privind plățile directe [Regulamentul (UE) nr. 1307/2013], în special diversificarea culturilor și zonele de interes ecologic, ar putea să contribuie la un mediu mai bun pentru albine; cu toate acestea, subliniază că albinele și alți polenizatori trebuie să se afle în centrul sistemului de producție de alimente al UE și sunt necesare măsuri suplimentare pentru a pune bazele unor sisteme agricole care să răspundă nevoilor polenizatorilor, garantând totodată producția de alimente care contribuie la bunăstarea cetățenilor UE; adaugă, în acest sens, că ecologizarea PAC nu este suficientă în măsura în care nu modifică obiectivele generale ale PAC;

35.  invită Comisia ca, în cadrul revizuirii PAC care urmează să aibă loc după 2020, să acorde prioritate măsurilor menite să asigure o integritate de mediu conformă cu necesitatea de a asigura starea optimă de sănătate a albinelor;

36.  solicită Comisiei și statelor membre să utilizeze albinele ca indicator ai calității mediului și ca instrument de evaluare a eficacității punerii în aplicare a obiectivelor PAC, în special prin analiza reziduurilor și diversitatea botanică a polenului prelevat din stupi și din alte matrice/produse apicole;

37.  îndeamnă Comisia să facă progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a proiectelor-pilot privind albinele și alți polenizatori, ca indicatori ai sănătății mediului și habitatului;

38.  salută succesul programelor actuale ale UE precum SmartBees (Sustainable Management of Resilient Bee Populations) și îndeamnă la asumarea unui angajament continuu în vederea protejării biodiversității albinelor sălbatice și a raselor locale, pentru a combate concentrarea unilaterală pe rasele principale actuale Carnica, Ligustica și Buckfast;

39.  solicită Comisiei ca ajutoarele pentru agricultură pe diferitele linii ale PAC să țină seama de practicile benefice pentru albine, de exemplu, luarea în considerare a suprafețelor de interes ecologic sau cultivarea unor specii sălbatice de interes apicol pe durata existenței pârloagelor;

40.  solicită o procedură prudentă de extindere a listei speciilor de plante invazive în UE care ar putea conduce la reducerea diversității pășunilor apicole;

41.  solicită Comisiei să instituie un program al UE de supraveghere și control al sănătății albinelor, coordonat de statele membre, în vederea cunoașterii și monitorizării pe termen lung a factorilor care afectează sănătatea albinelor;

42.  recunoaște că nu toate țările dispun de un sistem de înregistrare a apicultorilor și a stupilor care să faciliteze monitorizarea evoluțiilor din acest sector, a pieței și a sănătății stupilor;

43.  solicită extinderea și utilizarea sporită a tehnologiilor informației de ultimă generație, care ar putea contribui la identificarea mai facilă a bolilor la nivelul coloniilor de albine;

44.  subliniază, în special, rolul cercetărilor cu privire la cauzele reducerii pe scară largă a imunității coloniilor de albine, care este un fenomen îngrijorător, precum și rolul acțiunilor comune în căutarea unor tratamente și măsuri adecvate împotriva paraziților albinelor (în special a parazitului Varroa destructor); solicită cercetarea impactului importării de mătci vii din țările terțe;

45.  solicită Comisiei să crească nivelul de susținere a cercetării în domeniul sănătății albinelor în noul cadru financiar multianual (CFM) și să concentreze cercetarea asupra progreselor tehnologice, în special asupra impactului factorilor de mediu asupra sistemului imunitar al coloniilor de albine și interacțiunii acestora cu bolile, instituirii unor practici agricole sustenabile, promovării unor alternative nechimice (de pildă, practicile agronomice preventive, cum ar fi rotația culturilor și utilizarea controlului biologic) și, în general, asupra încurajării în continuare a tehnicilor de combatere integrată a dăunătorilor;

46.  consideră că medicamentele autorizate pentru albine sunt prea puține; constată că este dificil să se cunoască moleculele autorizate în fiecare stat membru și că puține produse noi sunt în curs de dezvoltare;

47.  observă că nu există standarde comune ale UE pentru apicultori;

48.  solicită Comisiei și statelor membre ca, în colaborare cu sectoarele agricol și apicol, să elaboreze ghiduri de bune practici menite să promoveze sinergiile dintre activități și să încurajeze utilizarea celor mai bune tehnici disponibile;

49.  invită Comisia să promoveze practici agricole sustenabile în cadrul PAC, să încurajeze toți agricultorii să utilizeze practici agronomice simple, în conformitate cu Directiva 2009/128/CE, și să consolideze măsurile agroecologice specifice sectorului apicol, în spiritul noii strategii a UE pentru biodiversitate; invită statele membre să stabilească măsuri agroecologice destinate sectorului apicol în cadrul programelor lor de dezvoltare rurală și să încurajeze agricultorii să aplice măsuri agroecologice care sprijină pajiștile propice albinelor la marginea câmpurilor, precum și să utilizeze un nivel ridicat de producție integrată, având o abordare globală în ceea ce privește agricultura și folosind controlul biologic cu risc scăzut atunci când este posibil;

50.  solicită Comisiei și statelor membre ca, împreună cu sectoarele agricol și apicol, să elaboreze o etichetă care să pună în valoare introducerea unui sistem de producție responsabil față de albine;

51.  solicită majorarea finanțării publice și private pentru cercetarea și dezvoltarea unor practici îmbunătățite în domeniul agriculturii ecologice;

52.  salută tendința actuală a „stupilor urbani” și solicită în același timp o integrare strânsă și obligatorie a asociațiilor regionale de apicultori și a autorităților, precum și standarde minime pentru a stopa practicile abuzive de creștere a animalelor și răspândirea intenționată de epidemii și boli în rândul populațiilor de albine;

53.  solicită sprijinirea și promovarea activităților naționale și internaționale pentru tinerii apicultori, având în vedere media ridicată de vârstă a apicultorilor din UE.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

19.10.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

38

12

9

Membri titulari prezenți la votul final

Margrete Auken, Pilar Ayuso, Zoltán Balczó, Ivo Belet, Simona Bonafè, Biljana Borzan, Lynn Boylan, Paul Brannen, Soledad Cabezón Ruiz, Birgit Collin-Langen, Miriam Dalli, Angélique Delahaye, Mark Demesmaeker, Stefan Eck, Bas Eickhout, José Inácio Faria, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Julie Girling, Sylvie Goddyn, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, György Hölvényi, Anneli Jäätteenmäki, Jean-François Jalkh, Benedek Jávor, Karin Kadenbach, Kateřina Konečná, Urszula Krupa, Jo Leinen, Norbert Lins, Rupert Matthews, Joëlle Mélin, Miroslav Mikolášik, Gilles Pargneaux, Pavel Poc, Frédérique Ries, Daciana Octavia Sârbu, Annie Schreijer-Pierik, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Nils Torvalds, Adina-Ioana Vălean, Damiano Zoffoli

Membri supleanți prezenți la votul final

Mireille D’Ornano, Herbert Dorfmann, Eleonora Evi, Anja Hazekamp, Jan Huitema, Gesine Meissner, Ulrike Müller, Younous Omarjee, Gabriele Preuß, Christel Schaldemose, Bart Staes, Keith Taylor, Claude Turmes, Tiemo Wölken, Carlos Zorrinho

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Olle Ludvigsson

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

38

+

ALDE

Frédérique Ries

ECR

Mark Demesmaeker

EFDD

Mireille D’Ornano, Eleonora Evi

ENF

Sylvie Goddyn, Jean-François Jalkh, Joëlle Mélin

GUE/NGL

Lynn Boylan, Stefan Eck, Anja Hazekamp, Kateřina Konečná, Younous Omarjee

NI

Zoltán Balczó

PPE

Herbert Dorfmann, José Inácio Faria

S&D

Simona Bonafè, Biljana Borzan, Paul Brannen, Soledad Cabezón Ruiz, Miriam Dalli, Karin Kadenbach, Jo Leinen, Olle Ludvigsson, Gilles Pargneaux, Pavel Poc, Gabriele Preuß, Christel Schaldemose, Daciana Octavia Sârbu, Claudiu Ciprian Tănăsescu, Tiemo Wölken, Damiano Zoffoli, Carlos Zorrinho

VERTS/ALE

Margrete Auken, Bas Eickhout, Benedek Jávor, Bart Staes, Keith Taylor, Claude Turmes

12

-

ALDE

Jan Huitema, Anneli Jäätteenmäki, Gesine Meissner, Ulrike Müller, Nils Torvalds

PPE

Ivo Belet, Birgit Collin-Langen, Angélique Delahaye, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Norbert Lins, Annie Schreijer-Pierik

9

0

ECR

Julie Girling, Urszula Krupa, Rupert Matthews

PPE

Pilar Ayuso, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, György Hölvényi, Miroslav Mikolášik, Adina-Ioana Vălean

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

23.1.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

38

1

0

Membri titulari prezenţi la votul final

John Stuart Agnew, Clara Eugenia Aguilera García, Eric Andrieu, Richard Ashworth, José Bové, Daniel Buda, Nicola Caputo, Paolo De Castro, Jean-Paul Denanot, Albert Deß, Jørn Dohrmann, Herbert Dorfmann, Norbert Erdős, Luke Ming Flanagan, Martin Häusling, Esther Herranz García, Peter Jahr, Ivan Jakovčić, Jarosław Kalinowski, Zbigniew Kuźmiuk, Philippe Loiseau, Mairead McGuinness, Ulrike Müller, James Nicholson, Maria Noichl, Marijana Petir, Laurenţiu Rebega, Bronis Ropė, Ricardo Serrão Santos, Czesław Adam Siekierski, Tibor Szanyi, Marc Tarabella, Marco Zullo

Membri supleanți prezenți la votul final

Franc Bogovič, Stefan Eck, Jens Gieseke, Maria Heubuch, Karin Kadenbach, Momchil Nekov, Sofia Ribeiro, Annie Schreijer-Pierik, Hannu Takkula, Tom Vandenkendelaere, Thomas Waitz

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Stanisław Ożóg


VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

38

+

ALDE

Ivan Jakovčić, Ulrike Müller, Hannu Takkula

ECR

Richard Ashworth, Jørn Dohrmann, Zbigniew Kuźmiuk, James Nicholson, Stanisław Ożóg

EFDD

Marco Zullo

ENF

Philippe Loiseau, Laurenţiu Rebega

GUE/NGL

Stefan Eck, Luke Ming Flanagan

PPE

Franc Bogovič, Daniel Buda, Albert Deß, Herbert Dorfmann, Norbert Erdős, Jens Gieseke, Esther Herranz García, Mairead McGuinness, Marijana Petir. Sofia Ribeiro, Annie Schreijer-Pierik, Tom Vandenkendelaere

S&D

Clara Eugenia Aguilera García, Eric Andrieu, Nicola Caputo, Paolo De Castro, Jean-Paul Denanot, Momchil Nekov, Maria Noichl, Ricardo Serrão Santos, Tibor Szanyi, Marc Tarabella

Verts/ALE

José Bové, Martin Häusling, Bronis Ropė

1

-

EFDD

John Stuart Agnew

0

0

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 19 februarie 2018Notă juridică