Procedură : 2015/0288(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0043/2018

Texte depuse :

A8-0043/2018

Dezbateri :

PV 26/03/2019 - 4
CRE 26/03/2019 - 4

Voturi :

PV 26/03/2019 - 7.13

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0233

RAPORT     ***I
PDF 1021kWORD 150k
27.2.2018
PE 593.817v02-00 A8-0043/2018

referitor la propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzări, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și a Directivei 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(COM(2017)0637 – C8-0379/2017 – 2015/0288(COD))

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor

Raportor: Pascal Arimont

AMENDAMENTE
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea modificată de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzări, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului și a Directivei 2009/22/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivei 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului

(COM(2017)0637 – C8-0379/2017 – 2015/0288(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2015)0635) și propunerea modificată (COM(2017)0637),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0379/2017),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Senatul Franței în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizele Comitetului Economic și Social European din 27 aprilie 2016(1) și 15 februarie 2018(2),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor (A8-0043/2018),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul     1

Propunere de directivă

Considerentul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(1a)  În conformitate cu articolul 169 alineatul (1) și cu articolul 169 alineatul (2) litera (a) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), Uniunea trebuie să contribuie la atingerea unui nivel înalt de protecție a consumatorilor prin măsurile pe care le adoptă în temeiul articolului 114 din TFUE.

Amendamentul    2

Propunere de directivă

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)  Pentru buna funcționare a pieței interne, este necesară armonizarea anumitor aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, luând ca bază un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

(2)  Pentru buna funcționare a pieței interne, este necesară armonizarea anumitor aspecte referitoare la contractele de vânzare de bunuri, luând ca bază un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și de securitate juridică, și în același timp trebuie să se atingă un echilibru între drepturile și obligațiile consumatorilor și cele ale comercianților.

Amendamentul    3

Propunere de directivă

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)  Comerțul electronic este unul dintre principalii factori de creștere pe piața internă. Cu toate acestea, potențialul său de creștere este departe de a fi exploatat în totalitate. Pentru a consolida competitivitatea Uniunii și pentru a stimula creșterea economică, Uniunea trebuie să acționeze rapid și să încurajeze actorii economici să valorifice pe deplin potențialul oferit de piața internă. Întregul potențial al pieței interne poate fi valorificat numai dacă toți participanții de pe piață beneficiază de un acces facil la vânzările transfrontaliere de bunuri, inclusiv la tranzacțiile comerciale electronice. Normele de dreptul contractelor pe baza cărora participanții de pe piață încheie tranzacții se numără printre factorii principali care influențează deciziile întreprinderilor de a oferi bunuri la nivel transfrontalier. Normele respective afectează și disponibilitatea consumatorilor de a accepta și de a avea încredere în acest tip de achiziție.

(3)  Comerțul electronic este un factor esențial de creștere pe piața internă. Cu toate acestea, potențialul său de creștere este departe de a fi exploatat în totalitate. Pentru a consolida competitivitatea Uniunii și pentru a stimula creșterea economică, Uniunea trebuie să creeze un mediu transparent cu o piață internă pe deplin funcțională. Întregul potențial al pieței interne poate fi valorificat numai dacă toți participanții de pe piață beneficiază de un acces facil la vânzările transfrontaliere de bunuri, inclusiv la tranzacțiile comerciale electronice. Normele de dreptul contractelor pe baza cărora participanții de pe piață încheie tranzacții se numără printre factorii principali care influențează deciziile întreprinderilor de a oferi bunuri la nivel transfrontalier. Normele respective afectează și disponibilitatea consumatorilor de a accepta și de a avea încredere în acest tip de achiziție.

Amendamentul    4

Propunere de directivă

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)  Normele Uniunii aplicabile vânzărilor de bunuri sunt încă fragmentate, deși a fost deja realizată o armonizare deplină a normelor referitoare la cerințele de informare precontractuală, a dreptului de retractare în cazul contractelor la distanță și a condițiilor de livrare. Alte elemente contractuale esențiale, cum ar fi criteriile de conformitate, măsurile reparatorii și modalitățile de exercitare a acestora pentru bunurile care nu sunt conforme cu contractul, fac în prezent obiectul unei armonizări minime în Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului46. Statelor membre li s-a permis să prevadă standarde mai restrictiv decât cele ale Uniunii și să introducă norme care să asigure un nivel și mai ridicat de protecție a consumatorilor. În cadrul acestui demers, statele membre au acționat cu privire la diverse aspecte și în grade diferite. Prin urmare, în prezent, dispozițiile naționale de transpunere a Directivei 1999/44/CE diferă în mod semnificativ în ceea ce privește elementele esențiale , cum ar fi absența sau existența unei ierarhii a măsurilor reparatorii, perioada garanției legale, perioada de inversare a sarcinii probei sau notificarea defectului către vânzător.

(4)  Anumite norme ale Uniunii aplicabile vânzărilor de bunuri sunt încă fragmentate, deși a fost deja realizată o armonizare deplină a normelor referitoare la cerințele de informare precontractuală, a dreptului de retractare și a condițiilor de livrare, prin Directiva 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului. Normele aplicabile vânzărilor offline au fost armonizate într-o mai mică măsură, de exemplu normele referitoare la cerințele de informare precontractuală. Alte elemente contractuale esențiale, cum ar fi criteriile de conformitate, măsurile reparatorii și modalitățile de exercitare a acestora pentru bunurile care nu sunt conforme cu contractul, fac în prezent obiectul unei armonizări minime în Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului46. Statelor membre li s-a permis să prevadă standarde mai restrictive decât cele ale Uniunii și să introducă norme care să asigure un nivel și mai ridicat de protecție a consumatorilor. În cadrul acestui demers, statele membre au acționat cu privire la diverse aspecte și în grade diferite. Prin urmare, în prezent, dispozițiile naționale de transpunere a Directivei 1999/44/CE diferă în mod semnificativ în ceea ce privește elementele esențiale , cum ar fi absența sau existența unei ierarhii a măsurilor reparatorii, perioada garanției legale, perioada de inversare a sarcinii probei sau notificarea defectului către comerciant.

__________________

__________________

46 Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe, JO L 171, 7.7.1999, p. 12.

46 Directiva 1999/44/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 mai 1999 privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe, JO L 171, 7.7.1999, p. 12.

Amendamentul    5

Propunere de directivă

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)  Disparitățile existente ar putea avea un efect negativ asupra întreprinderilor și consumatorilor. În conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului47, întreprinderile care își direcționează activitățile către consumatorii din alte state membre trebuie să țină seama de normele de drept obligatorii în materie de contracte de consum din țara de reședință obișnuită a consumatorului. Întrucât aceste norme diferă de la un stat membru la altul, întreprinderile se pot confrunta cu costuri suplimentare. În consecință, multe întreprinderi ar putea prefera să își continue activitatea pe piața internă sau să exporte numai către unul sau două state membre. Această alegere a minimizării expunerii la costurile și riscurile asociate cu comerțul transfrontalier duce la pierderea unor oportunități de expansiune comercială și de economii de scară. În mod special sunt afectate întreprinderile mici și mijlocii.

(5)  Disparitățile existente în ceea ce privește dreptul contractual din diferitele state membre ar putea avea un efect negativ asupra întreprinderilor și consumatorilor, pe lângă alte aspecte esențiale care țin sau nu de reglementare, cum ar fi legislațiile fiscale, problemele privind rețeaua de livrare, sistemele de plăți și barierele lingvistice. Cu toate acestea, principalele dificultăți pe care le întâmpină consumatorii și principala sursă a litigiilor cu comercianții privesc neconformitatea bunurilor cu contractul. Prin urmare, este necesarse îmbunătățească încrederea consumatorilor în piața internă și să se contribuie la crearea unor condiții de concurență echitabile pentru comercianți.

__________________

__________________

47 Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I), JO L 177, 4.7.2008, p. 6.

47 Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabilă obligațiilor contractuale (Roma I), JO L 177, 4.7.2008, p. 6.

Amendamentul    6

Propunere de directivă

Considerentul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(8)  Pentru a remedia problemele legate de fragmentarea normelor naționale, întreprinderile și consumatorii ar trebui să fie în măsură să se bazeze pe un set de norme specifice, complet armonizate pentru vânzările de bunuri. Sunt necesare norme uniforme în ceea ce privește mai multe elemente esențiale ale dreptului în materie de contracte de consum, care, în conformitate cu abordarea actuală bazată pe o armonizare minimă, au condus la disparități și la obstacole în calea comerțului în întreaga Uniune. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să abroge Directiva 1999/44/CE care prevede norme de armonizare minimă și să introducă norme pe deplin armonizate privind contractele de vânzări de bunuri.

(8)  Pentru a remedia problemele legate de fragmentarea normelor naționale și alte probleme, întreprinderile și consumatorii ar trebui să fie în măsură să se bazeze pe un set de norme specifice, armonizate pentru toate vânzările de bunuri. Sunt necesare norme uniforme în ceea ce privește mai multe elemente esențiale ale dreptului în materie de contracte de consum, care, în conformitate cu abordarea actuală bazată pe o armonizare minimă, au condus la disparități și la obstacole în calea comerțului în întreaga Uniune. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să abroge Directiva 1999/44/CE care prevede norme de armonizare minimă și să introducă un nou cadru de norme armonizate privind contractele de vânzări de bunuri. Cu toate acestea, ar trebui să li se permită statelor membre să mențină sau să introducă în dreptul național norme privind măsurile reparatorii pentru „viciile ascunse” sau privind dreptul de a respinge pe termen scurt.

Amendamentul    7

Propunere de directivă

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9)  Existența unor norme de drept, pe deplin armonizate, în materie de contracte de consum le va permite comercianților să își ofere produsele în alte state membre. Întreprinderile vor avea costuri reduse, deoarece nu vor mai trebui să ia în considerare norme obligatorii diferite de protecție a consumatorilor. Acestea vor beneficia de o mai mare certitudine juridică atunci când vând către alte state membre, într-un mediu stabil de drept al contractelor.

(9)  Existența unor norme de drept, armonizate în continuare, în materie de contracte de consum le va permite comercianților să își ofere produsele în alte state membre. Întreprinderile vor avea costuri reduse, deoarece nu vor mai trebui să ia în considerare norme obligatorii diferite de protecție a consumatorilor. Acestea vor beneficia de o mai mare certitudine juridică atunci când vând către alte state membre, într-un mediu stabil de drept al contractelor.

Amendamentul    8

Propunere de directivă

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10)  Creșterea concurenței între comercianții cu amănuntul este probabil să conducă la o gamă mai largă de opțiuni și la prețuri mai competitive oferite consumatorilor. Consumatorii vor beneficia de un nivel ridicat de protecție și de creșterea nivelului de bunăstare grație acestor norme specifice, pe deplin armonizate. Acest lucru, la rândul său, ar spori încrederea consumatorilor în comerțul transfrontalier. Consumatorii vor putea face cumpărături, la nivel transfrontalier, cu mai multă încredere, știind că ar beneficia de aceleași drepturi pe întreg teritoriul Uniunii.

(10)  Creșterea concurenței între comercianții cu amănuntul este probabil să conducă la o gamă mai largă de opțiuni și la prețuri mai competitive oferite consumatorilor. Consumatorii vor beneficia de un nivel ridicat de protecție și de creșterea nivelului de bunăstare grație acestor norme specifice armonizate. Acest lucru ar spori, de asemenea, încrederea consumatorilor în comerțul transfrontalier, inclusiv la distanță și online.

Amendamentul    9

Propunere de directivă

Considerentul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(11)  Prezenta directivă cuprinde norme care se aplică vânzărilor de bunuri numai în ceea ce privește principalele elemente contractuale necesare pentru a depăși obstacolele legate de dreptul contractelor în cadrul pieței interne. În acest scop, normele privind cerințele de conformitate, măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorilor în cazul în care bunurile nu sunt conforme cu contractul și modalitățile de exercitare a acestor măsuri reparatorii ar trebui să fie pe deplin armonizate, iar nivelul de protecție a consumatorilor ar trebui sporit față de cel oferit de Directiva 1999/44/CE.

(11)  Prezenta directivă cuprinde norme care se aplică vânzărilor de bunuri numai în ceea ce privește principalele elemente contractuale necesare pentru a depăși obstacolele legate de dreptul contractelor în cadrul pieței interne. În acest scop, normele privind cerințele de conformitate, măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorilor în cazul în care bunurile nu sunt conforme cu contractul și modalitățile de exercitare a acestor măsuri reparatorii ar trebui să fie armonizate, astfel încât să permită un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

Amendamentul    10

Propunere de directivă

Considerentul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(13)  Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice bunurilor precum DVD-urile și CD-urile care încorporează conținut digital în așa fel încât bunurile funcționează numai ca suport al conținutului digital. Cu toate acestea, prezenta directivă ar trebui să se aplice conținutului digital integrat în bunuri, cum ar fi aparatele de uz casnic sau jucăriile în care conținutul digital este încorporat în așa fel încât funcțiile sale sunt subordonate funcționalităților principale ale bunurilor și funcționează ca parte integrantă a bunurilor.

(13)  Prezenta directivă nu ar trebui să se aplice conținutului digital încorporat în bunuri, cum ar fi DVD-urile și CD-urile sau bunurile inteligente. În ceea ce privește bunurile cu conținut digital încorporat sau cu servicii digitale încorporate, în temeiul prezentei directive comerciantul ar trebui să fie răspunzător pentru îndeplinirea obligațiilor față de consumator numai în ceea ce privește acele elemente ale bunurilor care nu se referă la conținutul sau la serviciul digital încorporat. Dispozițiile prezentei directive ar trebui să se aplice fără a aduce atingere protecției acordate consumatorilor de dreptul aplicabil al Uniunii cu privire la conținutul digital sau serviciul digital.

Amendamentul    11

Propunere de directivă

Considerentul 13 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(13a)  Date fiind circumstanțele specifice și natura mărfurilor, prezenta directivă nu ar trebui să se aplice vânzărilor de animale vii între comerciant și consumator.

Amendamentul    12

Propunere de directivă

Considerentul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(14)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere legislațiilor contractuale ale statelor membre în domenii care nu sunt reglementate de prezenta directivă. În plus, în anumite domenii reglementate de prezenta directivă, statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă libertatea de a stabili norme cu privire la aspectele care nu sunt reglementate de prezenta directivă: acest lucru se referă la termenele de prescripție pentru exercitarea drepturilor consumatorilor și la garanțiile comerciale. În fine, în ceea ce privește dreptul la o acțiune în regres de care beneficiază vânzătorul, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a prevedea condiții mai detaliate privind exercitarea acestui drept.

(14)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere legislațiilor contractuale ale statelor membre în domenii care nu sunt reglementate de prezenta directivă. În plus, în anumite domenii reglementate de prezenta directivă, statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă libertatea de a stabili norme cu privire la aspectele care nu sunt reglementate de prezenta directivă: acest lucru se referă la termenele de prescripție pentru exercitarea drepturilor consumatorilor. În fine, în ceea ce privește dreptul la o acțiune în regres de care beneficiază comerciantul și la garanțiile comerciale, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a prevedea condiții mai detaliate privind exercitarea acestor drepturi.

Amendamentul    13

Propunere de directivă

Considerentul 16 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(16a)  Definiția consumatorului ar trebui să includă persoanele fizice care acționează în afara activității lor comerciale, industriale, artizanale sau profesionale. Cu toate acestea, în cazul contractelor cu dublu scop, când contractul este încheiat în scopuri parțial circumscrise activității comerciale și parțial aflate în afara acesteia, și dacă scopul comercial este într-atât de limitat, încât nu are o pondere predominantă în contextul general al contractului, respectiva persoană trebuie să fie și ea considerată un consumator. Acest lucru reflectă o abordare de bun-simț a tranzacțiilor de zi cu zi, și de asemenea ar oferi securitate juridică, dată fiind gama variată de bunuri și domeniul de aplicare al propunerii.

Amendamentul    14

Propunere de directivă

Considerentul 17

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(17)  Pentru a conferi claritate și certitudine vânzătorilor și consumatorilor, prezenta directivă ar trebui să definească noțiunea de contract. Respectiva definiție ar trebui să urmeze tradițiile comune tuturor statelor membre care prevăd că pentru ca un contract să existe este necesar un acord cu intenția de a da naștere unor obligații sau altor efecte juridice.

eliminat

Amendamentul    15

Propunere de directivă

Considerentul 18

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(18)  Pentru a găsi un echilibru între cerința securității juridice și un nivel adecvat de flexibilitate a normelor juridice, orice trimitere la ceea ce se poate aștepta de la o persoană sau de către o persoană în prezenta directivă ar trebui înțeleasă ca o trimitere la ceea ce se poate aștepta în mod rezonabil. Standardul privind caracterul rezonabil ar trebui să fie determinat în mod obiectiv, având în vedere natura și scopul contractului, circumstanțele cazului, precum și uzanțele și practicile părților în cauză. În special, termenul rezonabil pentru finalizarea unei reparații sau înlocuiri ar trebui să fie determinat în mod obiectiv, având în vedere natura bunurilor și neconformitatea.

(18)  Pentru a găsi un echilibru între cerința securității juridice și un nivel adecvat de flexibilitate a normelor juridice, orice trimitere la ceea ce se poate aștepta de la o parte la contract sau de către o parte la contract în prezenta directivă ar trebui înțeleasă ca o trimitere la ceea ce se poate aștepta în mod rezonabil. Standardul privind caracterul rezonabil ar trebui să fie determinat în mod obiectiv, având în vedere natura și scopul contractului, circumstanțele cazului, precum și uzanțele și practicile părților la un contract. În special, termenul rezonabil pentru finalizarea unei reparații sau înlocuiri ar trebui să fie determinat în mod obiectiv, având în vedere natura bunurilor și neconformitatea.

Amendamentul    16

Propunere de directivă

Considerentul 19

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(19)  Pentru a oferi claritate cu privire la ceea ce poate aștepta un consumator de la un bun și ceea pentru ce ar fi răspunzător vânzătorul în cazul neonorării livrării conform așteptărilor, este esențială armonizarea pe deplin a normelor în scopul de a determina conformitatea cu contractul. Aplicarea unei combinații de criterii subiective și obiective ar trebui să protejeze interesele legitime ale ambelor părți la un contract de vânzare. Conformitatea cu contractul ar trebui evaluată ținându-se seama nu numai de cerințele care au fost efectiv stabilite în contract – inclusiv în informațiile precontractuale care fac parte integrantă din contract – ci și de anumite cerințe obiective care constituie standardele așteptate în mod normal pentru bunuri, în special în ceea ce privește adecvarea pentru scopul acestora, ambalajul, instrucțiunile de instalare și calitățile și capacitățile de funcționare normale.

(19)  Pentru a oferi claritate cu privire la ceea ce poate aștepta un consumator de la un bun și ceea pentru ce ar fi răspunzător comerciantul în cazul neonorării livrării conform așteptărilor, este esențială armonizarea a normelor în scopul de a determina conformitatea cu contractul. Aplicarea unei combinații de criterii subiective și obiective ar trebui să protejeze interesele legitime ale ambelor părți la un contract de vânzare. Conformitatea cu contractul ar trebui evaluată ținându-se seama nu numai de cerințele care au fost efectiv stabilite în contract – inclusiv în informațiile precontractuale care fac parte integrantă din contract – ci și de anumite cerințe obiective care constituie standardele așteptate în mod normal pentru bunuri, în special în ceea ce privește adecvarea pentru scopul acestora, ambalajul, instrucțiunile de instalare și calitățile și capacitățile de funcționare normale.

Amendamentul    17

Propunere de directivă

Considerentul 19 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(19a)  Unele dintre cerințele de conformitate ale contractului, mai ales cele referitoare la calitate, durabilitate și aspect, sunt susceptibile să se aplice în mod diferit în ceea ce privește vânzarea de bunuri de ocazie. În multe cazuri, așteptările rezonabile ale consumatorilor vor fi mai reduse pentru bunuri de ocazie decât sunt pentru articolele noi. Prin urmare, consumatorii trebuie să exprime mai clar, în comunicarea cu comerciantul, care este scopul prevăzut al respectivelor bunuri. În orice litigiu dintre comerciant și consumator cu privire la neconformitate, acest factor va fi adesea important pentru a se determina dacă a fost sau nu respectată sarcina probei în ceea ce privește pretinsul defect al bunurilor. Cu toate acestea, în cazul în care consumatorul a avut ocazia de a examina personal bunurile înainte de încheierea contractului, statele membre ar putea opta, prin derogare și în funcție de piețele și de sistemele lor juridice specifice, pentru a aplica în continuare prevederea conform căreia un comerciant și un consumator pot conveni în mod expres, în scris sau pe un suport durabil, asupra unei perioade de garanție legală de cel puțin un an și, sau alternativ, pentru o perioadă mai scurtă de inversare a sarcinii probei în favoarea consumatorului, de cel puțin șase luni.

Amendamentul    18

Propunere de directivă

Considerentul 19 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(19b)  În conformitate cu practica consacrată și cu normele specifice referitoare la răspunderea adjudecătorului, pare justificată pentru moment menținerea posibilității ca statele membre să excludă licitațiile publice de bunuri de ocazie, în cazul în care consumatorul a avut posibilitatea de a participa în persoană la licitație. Cu toate acestea, ar trebui prevăzută cerința ca, înainte de licitație, consumatorii să fie informați printr-o declarație clară, în scris sau pe un suport durabil, că aceste norme nu se aplică și să se facă o trimitere expresă la regimul statutar relevant sau la alte drepturi aplicabile. În plus, în conformitate cu Directiva 2011/83/UE, utilizarea de platforme online accesibile consumatorilor și comercianților în vederea desfășurării unei licitații nu ar trebui să fie considerată licitație publică în sensul prezentei directive.

Amendamentul    19

Propunere de directivă

Considerentul 20

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(20)  Un mare număr de bunuri de consum sunt destinate a fi instalate înainte de a putea fi utilizate cu folos de către consumatori. Prin urmare, orice neconformitate datorată unei instalări incorecte a bunurilor ar trebui considerată echivalentă unei neconformități cu contractul în cazul în care instalarea a fost efectuată de vânzător sau sub controlul vânzătorului, precum și în cazul în care bunurile au fost instalate de consumator, dar instalarea incorectă se datorează unor instrucțiuni de instalare incorecte.

(20)  Un mare număr de bunuri de consum sunt destinate a fi instalate înainte de a putea fi utilizate cu folos de către consumatori. Prin urmare, orice neconformitate datorată unei instalări incorecte a bunurilor ar trebui considerată echivalentă unei neconformități cu contractul în cazul în care instalarea a fost efectuată de comerciant sau sub controlul comerciantului, precum și în cazul în care bunurile au fost instalate de consumator, dar instalarea incorectă se datorează unor instrucțiuni de instalare incorecte.

Amendamentul    20

Propunere de directivă

Considerentul 21

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(21)  Conformitatea ar trebui să acopere defectele materiale, precum și viciile juridice. Drepturile terților și alte vicii juridice ar putea împiedica efectiv consumatorul să beneficieze de bunurile respective în conformitate cu contractul atunci când titularul drepturilor obligă pe bună dreptate consumatorul să înceteze încălcarea acestor drepturi. Prin urmare, vânzătorul ar trebui să se asigure că bunurile nu sunt afectate de drepturi ale terților care ar împiedica consumatorii să beneficieze de bunurile respective în conformitate cu contractul.

(21)  Conformitatea ar trebui să acopere defectele materiale, precum și viciile juridice. Drepturile terților și alte vicii juridice ar putea împiedica efectiv consumatorul să beneficieze de bunurile respective în conformitate cu contractul atunci când titularul drepturilor obligă pe bună dreptate consumatorul să înceteze încălcarea acestor drepturi. Prin urmare, comerciantul ar trebui să se asigure că bunurile nu sunt afectate de restricții derivate din drepturi ale terților care ar împiedica consumatorii să beneficieze de bunurile respective în conformitate cu criteriile de conformitate subiective și obiective.

Amendamentul    21

Propunere de directivă

Considerentul 23

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(23)  Asigurarea durabilității pe termen mai lung a produselor de consum este importantă pentru realizarea unor modele de consum mai sustenabile și a unei economii circulare. În mod similar, menținerea în afara pieței Uniunii a produselor neconforme prin consolidarea supravegherii pieței și furnizarea de stimulente adecvate operatorilor economici este esențială pentru a spori încrederea în funcționarea pieței interne. În acest scop, legislația Uniunii specifică anumitor produse este cea mai adecvată abordare pentru a introduce cerințele referitoare la durabilitate și alte cerințe legate de produs în ceea ce privește anumite tipuri sau grupe de produse, utilizând în acest scop criterii adaptate. Prezenta directivă ar trebui, așadar, să fie complementară obiectivelor urmărite într-o astfel de legislație a Uniunii specifică anumitor produse . În măsura în care informațiile specifice legate de durabilitate sunt indicate într-o declarație precontractuală care face parte din contractul de vânzare, consumatorul ar trebui să fie în măsură să se bazeze pe acestea ca parte a criteriilor de conformitate.

(23)  Asigurarea durabilității pe termen mai lung a produselor de consum este importantă pentru realizarea unor modele de consum mai sustenabile și a unei economii circulare. În mod similar, menținerea în afara pieței Uniunii a produselor neconforme prin consolidarea supravegherii pieței și furnizarea de stimulente adecvate operatorilor economici este esențială pentru a spori încrederea în funcționarea pieței interne. În acest scop, legislația Uniunii specifică anumitor produse, cum ar fi Directiva 2009/125/CE a Parlamentului și a Consiliului, sau Directiva 85/374/CEE a Consiliului, este cea mai adecvată abordare pentru a introduce cerințele referitoare la durabilitate și alte cerințe legate de produs în ceea ce privește anumite tipuri sau grupe de produse, utilizând în acest scop criterii adaptate. Prezenta directivă ar trebui, așadar, să fie complementară obiectivelor urmărite într-o astfel de legislație a Uniunii specifică anumitor produse . În măsura în care informațiile specifice legate de durabilitate sunt indicate într-o declarație precontractuală care face parte din contractul de vânzare, consumatorul ar trebui să fie în măsură să se bazeze pe acestea ca parte a criteriilor de conformitate.

Amendamentul    22

Propunere de directivă

Considerentul 23 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(23a)  Durabilitatea ar trebui să fie definită ca fiind abilitatea unui produs de a-și menține capacitățile de funcționare cerute pe o perioadă dată sau pe o perioadă lungă, sub influența unor acțiuni previzibile, presupunând o rată de utilizare normală sau medie. Premisa subiacentă este că respectiva capacitate de funcționare a produsului va fi menținută la un nivel acceptabil, în raport cu capacitatea sa de funcționare inițială, pe toată durata de viață a produsului.

Amendamentul     23

Propunere de directivă

Considerentul 24

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(24)  Creșterea gradului de securitate juridică atât pentru consumatori, cât și pentru vânzători necesită o indicație clară privind momentul în care ar trebui evaluată conformitatea bunurilor cu contractele. Pentru a asigura coerența dintre prezenta directivă și Directiva 2011/83/UE, este oportun să se indice că momentul transferului riscului coincide cu momentul evaluării conformității bunurilor. Cu toate acestea, în cazul în care bunurile trebuie instalate, momentul relevant ar trebui adaptat.

(24)  Creșterea gradului de securitate juridică atât pentru consumatori, cât și pentru vânzători necesită o indicație clară privind momentul în care ar trebui evaluată conformitatea bunurilor cu contractele, sub rezerva normelor naționale privind începerea perioadelor de prescripție în cazurile excepționale. Pentru a asigura coerența dintre prezenta directivă și Directiva 2011/83/UE, este oportun, în general, să se indice că momentul transferului riscului coincide cu momentul evaluării conformității bunurilor. Cu toate acestea, în cazul în care bunurile trebuie instalate, momentul relevant ar trebui adaptat.

Amendamentul    24

Propunere de directivă

Considerentul 26

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(26)  Pentru a permite întreprinderilor să se bazeze pe un singur set de norme în întreaga Uniune, este necesar să se armonizeze pe deplin perioada de timp pe parcursul căreia sarcina probei pentru neconformitate este inversată în favoarea consumatorului. În primii doi ani, pentru a beneficia de prezumția neconformității, consumatorul ar trebui să demonstreze doar faptul că bunul respectiv nu este conform, fără a fi necesar să dovedească și faptul că neconformitatea exista efectiv la momentul relevant pentru stabilirea conformității. Pentru a spori gradul de securitate juridică în ceea ce privește măsurile reparatorii disponibile în caz de neconformitate cu contractul și pentru a elimina unul dintre principalele obstacole care împiedică piața internă , ar trebui prevăzută o armonizare completă a ordinii în care pot fi exercitate măsurile reparatorii. În special, consumatorul ar trebui să aibă posibilitatea de a alege între reparație sau înlocuire ca o primă măsură reparatorie care ar trebui să contribuie la menținerea relației contractuale și a încrederii reciproce. În plus, permițându-le consumatorilor să solicite o reparație ar trebui să se încurajeze un consum sustenabil și s-ar putea contribui la o mai mare durabilitate a produselor.

(26)  Pentru a permite întreprinderilor să se bazeze pe un singur set de norme în întreaga Uniune, este necesar să se armonizeze pe deplin perioada de timp pe parcursul căreia sarcina probei pentru neconformitate este inversată în favoarea consumatorului. În primul an, pentru a beneficia de prezumția neconformității, consumatorul ar trebui să demonstreze doar faptul că bunul respectiv nu este conform, și că neconformitatea a apărut în termen de un an de la livrarea bunurilor, fără a fi necesar să demonstreze și faptul că neconformitatea exista efectiv la momentul relevant pentru stabilirea conformității. Pentru a spori gradul de securitate juridică în ceea ce privește măsurile reparatorii disponibile în caz de neconformitate cu contractul și pentru a elimina unul dintre principalele obstacole care împiedică piața internă , ar trebui prevăzută o armonizare completă a ordinii în care pot fi exercitate măsurile reparatorii.

Amendamentul    25

Propunere de directivă

Considerentul 27

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(27)  Alegerea consumatorului între reparație și înlocuire ar trebui limitată numai în cazul în care opțiunea aleasă ar fi disproporționată în comparație cu cealaltă opțiune disponibilă, ar fi imposibilă sau ilegală. De exemplu, ar putea fi disproporționat să se solicite înlocuirea unor bunuri din cauza unei zgârieturi minore în cazul în care această înlocuire ar crea costuri semnificative, în condițiile în care, totodată, zgârietura ar putea fi reparată cu ușurință.

(27)  Alegerea consumatorului între reparație și înlocuire ar trebui limitată numai în cazul în care opțiunea aleasă ar fi imposibilă sau disproporționată în comparație cu cealaltă opțiune disponibilă. De exemplu, ar putea fi disproporționat să se solicite înlocuirea unor bunuri din cauza unei zgârieturi minore în cazul în care această înlocuire ar crea costuri semnificative pentru comerciant, în condițiile în care, totodată, zgârietura ar putea fi reparată cu ușurință. Cu toate acestea, atunci când nu este disponibilă decât o singură măsură reparatorie, care implică pentru comerciant costuri disproporționate în raport cu valoarea pe care bunurile ar avea-o în absența neconformității și în raport cu importanța neconformității, ar trebui să fie posibil ca dreptul consumatorului la rambursarea cheltuielilor de îndepărtare a bunurilor neconforme și de instalare a bunurilor livrate în schimbul celor neconforme să fie limitat la plata de către comerciant a unei sume proporționale.

Amendamentul    26

Propunere de directivă

Considerentul 28

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(28)  În cazul în care vânzătorul nu a remediat neconformitatea printr-o reparație sau înlocuire, fără vreun inconvenient semnificativ pentru consumator și într-un termen rezonabil, consumatorul ar trebui să aibă dreptul la o reducere de preț sau la rezoluțiunea contractului. În special, orice reparație sau înlocuire ar trebui realizată cu succes în acest interval de timp rezonabil. Ce înseamnă un termen rezonabil ar trebui să se stabilească în mod obiectiv, având în vedere natura bunurilor și neconformitatea. În cazul în care, după trecerea perioadei rezonabile, vânzătorul nu a reușit să remedieze neconformitatea constatată, consumatorul nu ar trebui obligat să accepte orice altă încercare a vânzătorului în raport cu aceeași neconformitate.

(28)  În cazul în care comerciantul nu a remediat neconformitatea printr-o reparație sau înlocuire, fără vreun inconvenient semnificativ pentru consumator și într-un termen de o lună, consumatorul ar trebui să aibă dreptul la o reducere de preț sau la rezoluțiunea contractului.

Amendamentul    27

Propunere de directivă

Considerentul 29

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(29)  Având în vedere că dreptul la rezoluțiunea contractului din cauza neconformității este o măsură reparatorie importantă care se aplică în cazul în care reparația sau înlocuirea nu este fezabilă sau a eșuat, consumatorul ar trebui să beneficieze și de dreptul la rezoluțiunea contractului în cazul în care neconformitatea este minoră. S-ar oferi astfel un stimulent puternic de a remedia, într-un stadiu incipient, toate cazurile de neconformitate. Pentru ca dreptul la rezoluțiunea contractului să devină efectiv pentru consumatori, în cazul în care consumatorul achiziționează mai multe bunuri, unele dintre acestea fiind un accesoriu al articolului principal pe care consumatorul nu le-ar fi achiziționat fără articolul principal, iar neconformitatea se referă la acest articol principal, consumatorul ar trebui să aibă dreptul la rezoluțiunea contractului și în ceea ce privește articolele auxiliare, chiar dacă acestea din urmă sunt în conformitate cu contractul.

(29)  Având în vedere că dreptul la rezoluțiunea contractului din cauza neconformității este o măsură reparatorie importantă care se aplică în cazul în care reparația sau înlocuirea nu este fezabilă sau a eșuat, consumatorul ar trebui să beneficieze de dreptul la rezoluțiunea contractului în cazul în care neconformitatea nu este minoră. Pentru ca dreptul la rezoluțiunea contractului să devină efectiv pentru consumatori, în cazul în care consumatorul achiziționează mai multe bunuri, unele dintre acestea fiind un accesoriu al articolului principal pe care consumatorul nu le-ar fi achiziționat fără articolul principal, iar neconformitatea se referă la acest articol principal, consumatorul ar trebui să aibă dreptul la rezoluțiunea contractului și în ceea ce privește articolele auxiliare, chiar dacă acestea din urmă sunt în conformitate cu contractul.

Amendamentul    28

Propunere de directivă

Considerentul 32

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(32)  Pentru a spori gradul de certitudine juridică pentru vânzători și, în general, încrederea consumatorilor în achizițiile transfrontaliere, se impune o armonizare a perioadei în care vânzătorul este considerat responsabil de orice neconformitate existentă în momentul în care consumatorul intră în posesia fizică a bunurilor. Având în vedere că marea majoritate a statelor membre au prevăzut o perioadă de doi ani pentru punerea în aplicare a Directivei 1999/44 și, în practică, acest lucru este considerat de către participanții de pe piață ca fiind un termen rezonabil, această perioadă ar trebui menținută.

(32)  Pentru a spori gradul de securitate juridică pentru comercianți și, în general, încrederea consumatorilor în achizițiile transfrontaliere, se impune o armonizare a perioadei în care comerciantul este considerat responsabil de orice neconformitate existentă în momentul în care consumatorul intră în posesia fizică a bunurilor. Având în vedere că marea majoritate a statelor membre au prevăzut o perioadă de doi ani pentru punerea în aplicare a Directivei 1999/44 și, în practică, acest lucru este considerat de către participanții de pe piață ca fiind un termen rezonabil, această perioadă ar trebui menținută. Cu toate acestea, pentru a menține nivelul de protecție a consumatorilor pe care aceștia l-au dobândit de-a lungul anilor, ca o consecință a punerii în aplicare a Directive1999/44 CE, statele membre pot menține perioade mai lungi în cursul cărora comerciantul este considerat răspunzător în conformitate cu dreptul național care este deja în vigoare la data intrării în vigoare a acestei Directive. Mai mult, în cursul perioadei de reparare sau de înlocuire a bunurilor, perioada în cursul căreia comerciantul este considerat răspunzător ar trebui suspendată. De asemenea, aceasta ar trebui să înceapă să curgă din nou pentru componentele înlocuite și pentru bunurile primite de consumator pentru a înlocui bunurile defectuoase.

Amendamentul    29

Propunere de directivă

Considerentul 33

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(33)  Pentru a asigura o mai mare sensibilizare a consumatorilor și a facilita asigurarea respectării normelor Uniunii referitoare la drepturile consumatorilor în ceea ce privește bunurile neconforme, prezenta directivă ar trebui să alinieze perioada de timp pe parcursul căreia sarcina probei este inversată în favoarea consumatorului cu perioada în care vânzătorul este considerat responsabil de orice neconformitate.

eliminat

Amendamentul    30

Propunere de directivă

Considerentul 34

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(34)  În vederea asigurării transparenței, ar trebui prevăzute anumite cerințe de transparență pentru garanțiile comerciale. În plus, pentru a îmbunătăți securitatea juridică și a evita inducerea în eroare a consumatorilor, prezenta directivă ar trebui să prevadă că, în cazul în care condițiile privind garanția comercială cuprinse în anunțurile publicitare sau în informațiile precontractuale sunt mai favorabile pentru consumator decât cele incluse în certificatul de garanție, ar trebui să prevaleze condițiile mai avantajoase. În fine, prezenta directivă ar trebui să prevadă norme privind conținutul certificatului de garanție și modul în care acesta ar trebui să fie pus la dispoziția consumatorilor. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a stabili norme privind alte aspecte ale certificatelor de garanție care nu sunt reglementate de prezenta directivă, cu condiția ca aceste norme să nu îi priveze pe consumatori de protecția acordată de dispozițiile pe deplin armonizate ale prezentei directive referitoare la certificatele de garanție.

(34)  În vederea asigurării transparenței, ar trebui prevăzute anumite cerințe de transparență pentru garanțiile comerciale. În plus, pentru a îmbunătăți securitatea juridică și a evita inducerea în eroare a consumatorilor, prezenta directivă ar trebui să prevadă că, în cazul în care condițiile privind garanția comercială cuprinse în anunțurile publicitare sau în informațiile precontractuale sunt mai favorabile pentru consumator decât cele incluse în certificatul de garanție, ar trebui să prevaleze condițiile mai avantajoase. În fine, prezenta directivă ar trebui să prevadă norme privind conținutul certificatului de garanție și modul în care acesta ar trebui să fie pus la dispoziția consumatorilor. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a stabili norme privind alte aspecte ale certificatelor de garanție care nu sunt reglementate de prezenta directivă, cu condiția ca aceste norme să nu îi priveze pe consumatori de protecția acordată de dispozițiile pe deplin armonizate ale prezentei directive referitoare la certificatele de garanție. Prin anunțuri publicitare se înțeleg inclusiv afirmațiile prezentate pe site-ul sau pe paginile platformelor de comunicare socială ale comerciantului.

Amendamentul    31

Propunere de directivă

Considerentul 35

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(35)  Având în vedere că vânzătorul este răspunzător față de consumator pentru orice neconformitate a bunurilor rezultată în urma unui act sau a unei omisiuni a vânzătorului sau a unui terț, este justificat ca vânzătorul să aibă posibilitatea de a solicita măsuri reparatorii de la persoana responsabilă într-o etapă anterioară a unei serii de tranzacții. Cu toate acestea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere principiului libertății contractuale dintre vânzător și celelalte părți din seria de tranzacții. Detaliile privind exercitarea acestui drept, în special față de cine și în ce mod urmează a fi solicitate astfel de măsuri reparatorii, ar trebui furnizate de către statele membre.

(35)  Având în vedere că comerciantul este răspunzător față de consumator pentru orice neconformitate a bunurilor rezultată în urma unui act sau a unei omisiuni a comerciantului sau a unui terț, comerciantul ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita măsuri reparatorii de la persoana responsabilă într-o verigă anterioară a lanțului de tranzacții. Detaliile privind exercitarea acestui drept, în special față de cine și în ce mod urmează a fi solicitate astfel de măsuri reparatorii, ar trebui furnizate de către statele membre. Statele membre ar trebui să se asigure că legislația lor națională protejează în mod adecvat comerciantul atunci când se determină persoana împotriva căreia comerciantul poate solicita măsuri reparatorii, perioadele și acțiunile relevante și condițiile de exercitare.

Amendamentul    32

Propunere de directivă

Considerentul 36

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(36)  Persoanele sau organizațiile despre care se consideră, în baza legislației naționale, că ar avea un interes legitim cu privire la protecția drepturilor contractuale ale consumatorilor ar trebui să aibă dreptul să inițieze proceduri, fie în fața unei instanțe judecătorești, fie a unei autorități administrative care are competența de a decide în cazul reclamațiilor sau de a iniția proceduri judiciare corespunzătoare.

(36)  Persoanele sau organizațiile despre care se consideră, în baza legislației naționale, că ar avea un interes legitim cu privire la protecția drepturilor contractuale ale consumatorilor ar trebui să aibă dreptul să inițieze proceduri, fie în fața unei instanțe judecătorești, fie a unei autorități administrative care are competența de a decide în cazul reclamațiilor sau de a iniția proceduri judiciare corespunzătoare. Aceste reclamații sau proceduri ar trebui să fie suficiente ca mijloc de descurajare.

Amendamentul     33

Propunere de directivă

Considerentul 42

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(42)  Deoarece obiectivele prezentei directive, respectiv de a contribui la funcționarea pieței interne prin abordarea coerentă a obstacolelor legate de dreptul contractelor care afectează vânzările online și alte tipuri de vânzare la distanță de bunuri, nu pot fi îndeplinite într-o măsură suficientă de către statele membre, ci, mai degrabă, pot fi realizate mai bine la nivelul UE, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective.

(42)  Deoarece obiectivele prezentei directive, respectiv de a îmbunătăți condițiile pentru instituirea și funcționarea pieței interne, de a asigura un nivel ridicat de protecție a consumatorilor și de încredere, precum și de a contribui la asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru comercianți, nu pot fi îndeplinite într-o măsură suficientă de către statele membre, ci, mai degrabă, pot fi realizate mai bine la nivelul UE, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective.

Amendamentul    34

Propunere de directivă

Considerentul 42 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(42a)  Este oportun ca Comisia să revizuiască această Directivă la cinci ani de la intrarea în vigoare a acesteia. În revizuirea sa, Comisia ar trebui să acorde atenție în special dispozițiilor prezentei directive în ceea ce privește măsurile reparatorii și sarcina probei - și în ceea ce privește bunurile de ocazie, precum și cele vândute în cadrul licitațiilor publice -, garanția comercială și răspunderea producătorului și relația cu Directiva privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale. Revizuirea respectivă ar putea duce la o propunere din partea Comisiei de modificare a prezentei directive.

Amendamentul    35

Propunere de directivă

Articolul 1 – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Obiectul și domeniul de aplicare

Obiect și obiective

Amendamentul    36

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Prezenta directivă stabilește anumite cerințe privind contractele de vânzare încheiate între vânzător și consumator, în special normele privind conformitatea bunurilor, măsurile reparatorii în caz de neconformitate și modalitățile de exercitare a respectivelor măsuri reparatorii.

1.  Scopul prezentei directive este de a contribui, prin asigurarea unui nivel ridicat de protecție a consumatorului, la buna funcționare a pieței interne, inclusiv prin îmbunătățirea încrederii consumatorului și prin contribuirea la crearea unor condiții concurențiale echitabile pentru comercianți, prin stabilirea anumitor cerințe privind contractele de vânzare la distanță încheiate între comerciant și consumator, în special a normelor privind conformitatea bunurilor cu contractul, a măsurilor reparatorii în caz de neconformitate și a modalităților de exercitare a acestor măsuri reparatorii.

Amendamentul    37

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Prezenta directivă nu se aplică contractelor privind prestarea de servicii. Cu toate acestea, în cazul contractelor de vânzare care prevăd atât vânzarea de bunuri, cât și prestarea de servicii, prezenta directivă se aplică părții referitoare la vânzarea de bunuri.

eliminat

Amendamentul    38

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Prezenta directivă nu se aplică suporturilor materiale pe care este stocat un conținut digital atunci când suportul material a fost folosit exclusiv ca mijloc de transport pentru furnizarea de conținut digital consumatorului.

eliminat

Amendamentul    39

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.  Statele membre pot să excludă din domeniul de aplicare al prezentei directive contractele de vânzare de bunuri de ocazie vândute în cadrul unei licitații publice, în cazul în care consumatorii au posibilitatea de a participa personal la vânzare.

eliminat

Amendamentul    40

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

5.  În măsura în care nu sunt reglementate de aceasta, prezenta directivă nu afectează dispozițiile generale de dreptul contractelor prevăzute la nivel național, precum normele privind încheierea, valabilitatea sau efectele contractelor, inclusiv consecințele rezoluțiunii unui contract.

eliminat

Amendamentul    41

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  „contract de vânzare” înseamnă orice contract în temeiul căruia vânzătorul transferă sau se angajează să transfere consumatorului proprietatea asupra unor bunuri, inclusiv a unor bunuri care urmează să fie fabricate sau produse, iar consumatorul plătește sau se angajează să plătească prețul acestora;

(a)  „contract de vânzare” înseamnă orice contract în temeiul căruia comerciantul transferă sau se angajează să transfere consumatorului proprietatea asupra unor bunuri, inclusiv a unor bunuri care urmează să fie fabricate sau produse, iar consumatorul plătește sau se angajează să plătească prețul acestora, inclusiv orice contract care are drept obiect atât bunuri, cât și servicii;

Amendamentul    42

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  „consumator” înseamnă orice persoană fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri care se află în afara activității sale comerciale, industriale, artizanale sau profesionale;

(b)  „consumator” înseamnă orice persoană fizică ce, în cadrul contractelor reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri care se află în afara activității sale comerciale, industriale, artizanale sau profesionale; în cazul în care contractul este încheiat în scopuri care se află parțial în cadrul și parțial în afara activității comerciale, industriale, artizanale sau profesionale a persoanei fizice sau într-un scop echivalent, iar acest scop este suficient de limitat încât să nu fie predominant în contextul general al contractului, persoana respectivă este considerată, de asemenea, a fi un consumator;

Amendamentul    43

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)  „vânzător” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, care acționează, inclusiv prin intermediul unei alte persoane care acționează în numele sau în contul ei, în scopuri ce țin de activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau profesională în legătură cu contractele care intră sub incidența prezentei directive;

(c)  „comerciant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, indiferent dacă este publică sau privată, care acționează, inclusiv prin intermediul unei alte persoane care acționează în numele sau în contul ei sau ca intermediar pentru o persoană fizică, în scopuri ce țin de activitatea sa comercială, industrială, artizanală sau profesională în legătură cu contractele care intră sub incidența prezentei directive;

Amendamentul    44

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – litera d

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(d)  „producător” înseamnă fabricantul bunurilor, importatorul bunurilor în Uniune sau orice persoană care se prezintă ca producător aplicându-și numele, marca sau alt semn distinctiv pe bunurile în cauză;

(d)  „producător” înseamnă fabricantul bunurilor, importatorul bunurilor pe teritoriul Uniunii, producătorul de materii prime sau fabricantul de părți componente, sau orice persoană care se prezintă ca un producător aplicându-și numele, marca sau alt semn distinctiv pe bunurile în cauză;

Amendamentul    45

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – litera ea (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ea)  „conținut digital” înseamnă datele produse și furnizate în format digital;

Amendamentul    46

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – litera eb (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(eb)  „serviciu digital” înseamnă un serviciu care permite consumatorului crearea, prelucrarea sau accesarea datelor în format digital, sau stocarea datelor în format digital, în cazul în care aceste date sunt încărcate sau create de către consumator;

Amendamentul    47

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – litera ec (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ec)  „conținut digital sau serviciu digital încorporat” înseamnă un conținut digital sau un serviciu digital preinstalat în cadrul unui bun;

Amendamentul    48

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – litera ed (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ed)  „suport durabil” înseamnă orice instrument care permite consumatorului sau comerciantului să stocheze informații care îi sunt adresate personal, într-un mod accesibil pentru referințe ulterioare, pentru o perioadă de timp adecvată, în vederea informării, și care permite reproducerea neschimbată a informațiilor stocate;

Amendamentul    49

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – litera f

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(f)  „garanție comercială” înseamnă orice angajament din partea vânzătorului sau a unui producător (denumit în continuare „garantul”) față de consumator, în plus față de obligațiile legale referitoare la garanția de conformitate, de a rambursa prețul plătit sau de a înlocui, a repara sau a întreține bunurile în orice mod, în cazul în care acestea nu corespund specificațiilor sau oricărei alte cerințe care nu este legată de conformitate din certificatul de garanție sau din publicitatea relevantă disponibilă în momentul sau înaintea încheierii contractului;

(f)  „garanție comercială” înseamnă orice angajament din partea comerciantului sau a unui producător (denumit în continuare „garantul”) față de consumator, în plus față de obligațiile legale referitoare la garanția de conformitate, de a rambursa prețul plătit sau de a înlocui, a repara sau a întreține bunurile în orice mod, în cazul în care acestea nu corespund specificațiilor sau oricărei alte cerințe care nu este legată de conformitate din certificatul de garanție sau din publicitatea relevantă disponibilă în momentul sau înaintea încheierii contractului;

Amendamentul    50

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – litera fa (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(fa)  „durabilitate” înseamnă capacitatea unui produs de a-și menține capacitatea de funcționare necesară, pe o anumită perioadă sau pe o perioadă lungă, presupunând o rată medie sau normală de utilizare, sub influența unor acțiuni previzibile;

Amendamentul    51

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – litera g

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(g)  „contract” înseamnă un acord destinat să dea naștere unor obligații sau altor efecte juridice;

eliminat

Amendamentul    52

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – litera i

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(i)  „gratuit” înseamnă fără costurile necesare suportate pentru a pune bunurile în conformitate, în special costul expedierii prin poștă, al forței de muncă și al materialelor.

(i)  „gratuit” înseamnă fără costurile uzuale suportate pentru a pune bunurile în conformitate, în special costul expedierii prin poștă, al forței de muncă și al materialelor.

Amendamentul    53

Propunere de directivă

Articolul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 2 a

 

Domeniul de aplicare

 

1.  Prezenta directivă se aplică tuturor contractelor de vânzare încheiate între un consumator și un comerciant.

 

2.  Prezenta directivă nu se aplică contractelor privind prestarea de servicii. Cu toate acestea, în cazul contractelor care prevăd atât vânzarea de bunuri, cât și prestarea de servicii, prezenta directivă se aplică acelei părți din contracte referitoare la vânzarea de bunuri.

 

3.  Prezenta directivă nu se aplică conținutului digital încorporat sau serviciilor digitale încorporate.

 

4.  Prezenta directivă nu se aplică vânzărilor de animale vii între comerciant și consumator.

 

5.  Statele membre pot exclude din domeniul de aplicare a prezentei directive contractele de vânzare-cumpărare de bunuri de ocazie vândute prin licitație publică la care consumatorii au posibilitatea de a participa personal la vânzare, în cazul în care sunt informați printr-o declarație clară, în scris sau pe un suport durabil înainte de licitație că drepturile care decurg din prezenta directivă nu se aplică, și sunt informați, de asemenea, cu privire la drepturile relevante aplicabile. În plus, utilizarea de platforme online accesibile consumatorilor și comercianților în vederea desfășurării unei licitații nu este considerată licitație publică în sensul prezentei directive.

 

6.  În cazul în care o dispoziție a prezentei directive intră în contradicție cu o dispoziție a unui alt act al Uniunii care reglementează un sector sau subiect specific, dispozițiile acestuia din urmă prevalează și se aplică sectoarelor specifice în cauză.

 

7.  Prezenta directivă nu afectează normele generale de drept al contractelor prevăzute la nivel național, precum normele privind limitările sau perioadele de prescriere, încheierea, valabilitatea sau efectele contractelor, inclusiv consecințele rezilierii unui contract, în măsura în care acestea nu sunt reglementate de prezenta directivă.

Amendamentul    54

Propunere de directivă

Articolul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 3

Articolul 3

Nivelul de armonizare

Nivelul de armonizare

Statele membre nu mențin și nici nu introduc în legislația lor internă dispoziții diferite de cele stabilite în prezenta directivă, inclusiv dispoziții mai restrictive sau mai permisive, pentru a asigura un nivel diferit de protecție a consumatorilor.

1.  Statele membre pot menține în vigoare sau introduce dispoziții mai stricte în legislația lor națională, compatibile cu prevederile din tratat, în domeniul reglementat de prezenta directivă, pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecție a consumatorului.

 

2.  Fără a aduce atingere alineatului (1), statele membre nu mențin și nici nu introduc în legislația lor internă dispoziții diferite de cele stabilite la articolele 3a, 4, 5, 6, 7, 8, 8a, 9, 9a, 10, 12, 13, 15 și 18, cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezenta directivă.

 

3.  Fără a aduce atingere alineatului (2), statele membre pot menține sau introduce în legislația lor națională dispoziții privind măsurile reparatorii pentru „viciile ascunse” sau privind dreptul pe termen scurt de retragere, pentru a asigura un nivel mai ridicat de protecție a consumatorilor. În cazul articolului 8 alineatul (2a), statele membre pot menține dispozițiile mai stricte în legislația lor națională care sunt deja în vigoare la data intrării în vigoare a prezentei directive.

Amendamentul    55

Propunere de directivă

Articolul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 3 a

 

Conformitatea bunurilor

 

Comerciantul trebuie să furnizeze consumatorului bunuri care să îndeplinească cerințele prevăzute la articolele 4, 5, 6 și 7, după caz.

Amendamentul    56

Propunere de directivă

Articolul 4 – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Conformitatea cu contractul

Cerințe subiective de conformitate

Amendamentul    57

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Vânzătorul se asigură că, pentru a fi în conformitate cu contractul, bunurile, în măsura în care este relevant:

1.  Vânzătorul se asigură că, pentru a fi în conformitate cu contractul, bunurile, mai ales în măsura în care este cazul:

Amendamentul    58

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  respectă cantitatea, calitatea și descrierea prevăzute de contract, ceea ce presupune că, în cazul în care vânzătorul îi prezintă consumatorului un eșantion sau un model, bunurile posedă calitatea eșantionului sau a modelului respectiv și corespund descrierii acestuia;

(a)  respectă cantitatea, calitatea și descrierea prevăzute de contract. În cazul în care un contract este încheiat prin referire la un eșantion sau model al bunurilor văzut sau examinat de către consumator, bunurile posedă calitatea eșantionului sau a modelului respectiv și corespund descrierii acestuia, cu excepția cazului în care diferențele dintre eșantion sau model și bunuri au fost aduse în atenția consumatorului înainte de încheierea contractului;

Amendamentul    59

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  sunt corespunzătoare scopului special pentru care consumatorul le solicită, pe care consumatorul l-a adus la cunoștința vânzătorului la încheierea contractului și pe care vânzătorul l-a acceptat și

(b)  sunt corespunzătoare scopului special pentru care consumatorul le solicită, pe care consumatorul l-a adus la cunoștința comerciantului cel târziu la încheierea contractului și pe care comerciantul l-a acceptat sau reprezintă un scop rezonabil în circumstanțele date;

Amendamentul    60

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 1 – litera ba (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ba)  sunt furnizate împreună cu toate accesoriile și instrucțiunile, inclusiv de instalare și serviciile de asistență pentru clienți, astfel cum se stipulează în contract; și

Amendamentul    61

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Pentru a fi în conformitate cu contractul, bunurile îndeplinesc și cerințele prevăzute la articolele 5, 6 și 7.

eliminat

Amendamentul    62

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Orice acord de excludere, derogare sau modificare a efectelor articolelor 5 și 6 în detrimentul consumatorului este valabil numai în cazul în care, la încheierea contractului, consumatorul cunoștea condițiile specifice ale bunurilor și a acceptat în mod expres aceste condiții specifice în momentul încheierii contractului.

eliminat

Amendamentul    63

Propunere de directivă

Articolul 5 – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Cerințele de conformitate a bunurilor

Cerințe obiective de conformitate

Amendamentul    64

Propunere de directivă

Articolul 5 – paragraful 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În măsura în care este relevant, bunurile:

1.  Pe lângă respectarea cerințelor de conformitate stipulate în contract, bunurile, atunci când este cazul:

Amendamentul    65

Propunere de directivă

Articolul 5 – paragraful 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  corespund tuturor scopurilor pentru care în mod normal ar fi utilizate bunuri cu aceeași descriere;

(a)  corespund tuturor scopurilor pentru care în mod normal ar fi utilizate bunuri de același tip, respectându-se, după caz, orice tip de acte legislative naționale și de la nivelul Uniunii în vigoare, standarde tehnice sau, în absența unor astfel de standarde tehnice, coduri de conduită aplicabile în domeniu;

Amendamentul    66

Propunere de directivă

Articolul 5 – paragraful 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  sunt livrate împreună cu accesoriile, inclusiv ambalajul, instrucțiunile de instalare sau alte instrucțiuni pe care consumatorul se poate aștepta să le primească și

(b)  sunt livrate împreună cu toate accesoriile, inclusiv ambalajul, instrucțiunile de instalare sau orice alte instrucțiuni pe care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil să le primească; și

Amendamentul    67

Propunere de directivă

Articolul 5 – paragraful 1 – litera c – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)  dețin calitățile și capacitățile de funcționare care sunt normale pentru bunurile de același tip și la care consumatorul se poate aștepta, având în vedere natura bunurilor și ținându-se seama de orice declarație publică a vânzătorului sau în numele acestuia ori al altor persoane din etapele anterioare ale seriei de tranzacții, inclusiv producătorul, cu excepția cazului în care vânzătorul demonstrează că:

(c)  sunt în cantitățile și dețin calitățile și capacitățile de funcționare (inclusiv în materie de aparență, durabilitate, funcționalitate și securitate) care sunt satisfăcătoare și de obicei tipice pentru bunurile de același tip și la care consumatorul se poate aștepta în mod rezonabil, având în vedere natura bunurilor și ținându-se seama de orice declarație publică a comerciantului sau a producătorului sau în numele acestuia, mai ales în reclame sau pe etichetă, cu excepția cazului în care comerciantul poate demonstra că:

Amendamentul    68

Propunere de directivă

Articolul 5 – paragraful 1 – litera c – punctul i

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(i)  nu cunoștea și nu ar fi putut, în mod rezonabil, să cunoască declarația în cauză;

(Nu privește versiunea în limba română.)  

Amendamentul    69

Propunere de directivă

Articolul 5 – paragraful 1 – litera c – punctul ii

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(ii)  declarația a fost rectificată înainte de încheierea contractului sau

(ii)  declarația a fost rectificată înainte de încheierea contractului, iar consumatorul nu putea în mod rezonabil să nu cunoască rectificarea respectivă; sau

Amendamentul    70

Propunere de directivă

Articolul 5 – paragraful 1 – litera c – punctul iii

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(iii)  decizia de a achiziționa bunurile nu ar fi putut fi influențată de declarație.

(Nu privește versiunea în limba română.)  

Amendamentul    71

Propunere de directivă

Articolul 5 – paragraful 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a.  Nu se consideră a fi o neconformitate în sensul alineatului (1) dacă, la momentul încheierii contractului, consumatorul a fost informat în mod explicit că o anumită caracteristică a bunurilor se abate de la cerințele de conformitate stipulate la alineatul (1) și a acceptat în mod expres și separat această abatere în momentul încheierii contractului.

Amendamentul    72

Propunere de directivă

Articolul 6 – paragraful 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  bunurile au fost instalate de vânzător sau sub răspunderea vânzătorului sau

(a)  bunurile au fost instalate de comerciant sau sub răspunderea sa; sau

Amendamentul    73

Propunere de directivă

Articolul 7 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

La momentul relevant pentru stabilirea conformității cu contractul, astfel cum este determinat la articolul 8, bunurile sunt libere de orice drept al unui terț, inclusiv de drepturi bazate pe proprietate intelectuală, astfel încât bunurilepoată fi utilizate în conformitate cu contractul.

La momentul relevant pentru stabilirea conformității cu contractul, astfel cum este determinat la articolul 8, bunurile sunt libere de orice restricție ce ar determina un drept al unui terț, mai ales drepturi de proprietate intelectuală, careîmpiedice utilizarea bunurilor în conformitate cu articolele 4 și 5.

Amendamentul    74

Propunere de directivă

Articolul 8 – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Momentul relevant pentru stabilirea conformității cu contractul

Răspunderea comerciantului

Amendamentul    75

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Vânzătorul răspunde de orice neconformitate cu contractul care există în momentul în care:

1.  Comerciantul răspunde de orice neconformitate cu contractul care există în momentul în care:

(a)  consumatorul sau un terț indicat de consumator, altul decât transportatorul, intră în posesia fizică a bunurilor sau

(a)  consumatorul sau un terț desemnat de consumator, altul decât transportatorul, intră în posesia fizică a bunurilor; sau

(b)  bunurile sunt preluate de către transportatorul ales de consumator, în cazul în care transportatorul în cauză nu a fost propus de către vânzător sau în cazul în care vânzătorul nu propune niciun mijloc de transport.

(b)  bunurile sunt preluate de către transportatorul ales de consumator, în cazul în care transportatorul în cauză nu a fost propus de către vânzător sau în cazul în care vânzătorul nu propune niciun mijloc de transport, fără a aduce atingere drepturilor consumatorului împotriva transportatorului,

 

și care devine manifestă în termen de doi ani de la momentul stabilit mai sus, fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (3).

Amendamentul    76

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  În cazurile în care bunurile au fost instalate de vânzător sau sub răspunderea vânzătorului, momentul în care instalarea este completă se consideră ca fiind cel în care consumatorul a intrat în posesia fizică a bunurilor. În cazul în care bunurile erau destinate a fi instalate de consumator, momentul în care se încheie un interval rezonabil de timp de care consumatorul a beneficiat pentru instalare, dar, în orice caz, nu mai târziu de 30 de zile de la data prevăzută la alineatul (1) este considerat ca fiind cel în care consumatorul a intrat în posesia fizică a bunurilor.

2.  În cazurile în care bunurile au fost instalate de comerciant sau sub răspunderea sa conform articolului 6 litera (a), momentul în care instalarea este completă se consideră ca fiind cel în care consumatorul a intrat în posesia fizică a bunurilor. În cazul în care bunurile erau destinate a fi instalate de consumator conform articolului 6 litera (b), momentul în care se încheie un interval rezonabil de timp de care consumatorul a beneficiat pentru instalare, dar, în orice caz, nu mai târziu de 30 de zile de la data prevăzută la alineatul (1) este considerat ca fiind cel în care consumatorul a intrat în posesia fizică a bunurilor.

Amendamentul    77

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.  În ceea ce privește perioada prevăzută la alineatul (1), statele membre pot menține dispozițiile mai stricte din legislația lor națională care sunt deja în vigoare la data de... [a se introduce data intrării în vigoare a prezentei directive].

 

Amendamentul    78

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 2 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2b.  În cazul vânzării de bunuri de ocazie pe care consumatorul a avut ocazia să le examineze personal înainte de încheierea contractului, statele membre pot menține dispozițiile care permit o perioadă mai scurtă decât cea stabilită la alineatul (1), atunci când comerciantul și consumatorul în cauză au convenit în mod expres, în scris sau pe un suport durabil, o astfel de perioadă mai scurtă, care nu poate fi mai scurtă de un an.

Amendamentul    79

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Orice neconformitate cu contractul care apare în termen de doi ani de la data indicată la alineatele (1) și (2) este prezumată a fi existat deja la momentul indicat la alineatele (1) și (2), cu excepția cazului în care aceasta este incompatibilă cu natura bunurilor sau cu natura neconformității.

eliminat

Amendamentul    80

Propunere de directivă

Articolul 8 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 8 a

 

Sarcina probei

 

1.  Orice neconformitate cu contractul care apare în termen de un an de la data relevantă pentru stabilirea conformității cu contractul în temeiul articolului 8 alineatele (1) sau (2) este prezumată a fi existat deja la momentul respectiv, cu excepția cazului în care aceasta este incompatibilă cu natura bunurilor sau cu natura neconformității.

 

2.  În cazul vânzării de bunuri de ocazie pe care consumatorul a avut ocazia de a le examina personal înainte de încheierea contractului, statele membre pot menține dispozițiile care permit o perioadă mai scurtă decât cea stabilită la alineatul (1), atunci când comerciantul și consumatorul în cauză au convenit în mod expres, în scris sau pe un suport durabil, o astfel de perioadă mai scurtă, care nu poate fi mai scurtă de șase luni.

Amendamentul    81

Propunere de directivă

Articolul 9 – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Măsurile reparatorii aflate la dispoziția consumatorului în cazul neconformității cu contractul

Măsurile reparatorii în caz de neconformitate cu contractul

Amendamentul    82

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  În cazul neconformității cu contractul, consumatorul are dreptul ca bunurile să fie aduse în conformitate de către vânzător, gratuit, prin reparație sau înlocuire, în conformitate cu articolul 11.

1.  În cazul neconformității cu contractul, consumatorul are dreptul ca bunurile să fie aduse în conformitate de către vânzător, gratuit, prin reparație sau înlocuire, să beneficieze de o reducere de preț sau să rezilieze contractul în condițiile prevăzute în prezentul articol.

Amendamentul    83

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a.  Consumatorul poate opta liber între reparare și înlocuire, cu excepția cazului în care opțiunea aleasă ar fi imposibilă sau ar impune asupra comerciantului costuri disproporționate, luând în considerare toate circumstanțele cazului, inclusiv:

 

(a)  valoarea bunurilor în cazul în care nu ar fi existat neconformitatea;

 

(b)  importanța neconformității și

 

(c)  dacă o altă măsură de remediere a neconformității ar putea fi executată fără vreun inconvenient semnificativ pentru consumator.

 

În special, se consideră că înlocuirea bunului este disproporționată pentru comerciant în cazul în care costurile de reparații ar fi mai mici sau egale cu costurile de înlocuire.

Amendamentul    84

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 1 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1b.  În cursul perioadei de reparare sau de înlocuire a bunului, perioada prevăzută la articolul 8 este suspendată până la momentul în care consumatorul primește bunul înlocuit sau reparat.

Amendamentul    85

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 1 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1c.  În cazul în care, ca parte a procesului de reparare a unui produs, o componentă este înlocuită cu o piesă de schimb nouă, sau în cazul în care un bun defectuos a fost înlocuit cu un altul nou, comerciantul este răspunzător pentru orice defectare a componentelor înlocuite sau a bunului înlocuit, manifestată în termen de doi ani de la recepționarea bunului reparat sau înlocuit, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolele 8 și 8a.

Amendamentul    86

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Orice reparație sau înlocuire se efectuează într-un termen rezonabil și fără vreun inconvenient semnificativ pentru consumator, ținând seama de natura bunurilor și de scopul pentru care consumatorul a solicitat bunurile în cauză.

eliminat

Amendamentul    87

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 3 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Consumatorul are dreptul la o reducere proporțională a prețului în conformitate cu articolul 12 sau la rezoluțiunea contractului în conformitate cu articolul 13, în cazul în care:

3.  Fără a aduce atingere articolului 3 alineatul (3), consumatorul are dreptul la o reducere proporțională a prețului în conformitate cu articolul 12 sau la rezoluțiunea contractului în conformitate cu articolul 13, în oricare din cazurile în care:

Amendamentul    88

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 3 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  reparația sau înlocuirea este imposibilă sau ilegală;

(a)  reparația sau înlocuirea este imposibilă sau disproporționată în temeiul alineatului (1a);

Amendamentul    89

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 3 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  vânzătorul nu a finalizat reparația sau înlocuirea într-un termen rezonabil;

(b)  comerciantul nu a finalizat reparația sau înlocuirea, în conformitate cu articolele 9a și, respectiv, 10;

Amendamentul    90

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 3 – litera ba (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ba)  se constată o neconformitate, în pofida eforturilor comerciantului de a o remedia,

Amendamentul    91

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 3 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)  o reparație sau înlocuire ar cauza consumatorului un inconvenient semnificativ sau

eliminat

Amendamentul    92

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 3 – litera ca (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ca)  neconformitatea este de o asemenea gravitate încât justifică o reducere de preț sau o reziliere a contractului imediată; sau

Amendamentul    93

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 3 – litera d

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(d)  vânzătorul a declarat sau este evident din circumstanțele cazului că vânzătorul nu va pune bunurile în conformitate cu dispozițiile contractului într-un termen rezonabil.

(d)  comerciantul a declarat sau este evident din circumstanțele cazului că comerciantul nu va pune bunurile în conformitate prin înlocuire sau reparare în termen rezonabil sau fără inconveniente semnificative pentru consumator.

Amendamentul    94

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.  Consumatorul are dreptul de a refuza plata unei părți restante din prețul bunurilor, până în momentul în care vânzătorul pune bunurile în conformitate cu contractul.

4.  Consumatorul are dreptul de a refuza plata unei părți restante din prețul bunurilor, până în momentul în care comerciantul pune bunurile în conformitate cu contractul.

Amendamentul    95

Propunere de directivă

Articolul 9 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 9 a

 

Repararea bunurilor

 

1.  Conform articolului 9 alineatul (1a), orice reparație se efectuează în termen de o lună și fără vreun inconvenient semnificativ pentru consumator, ținând seama de natura bunurilor și de scopul pentru care consumatorul a solicitat bunurile în cauză. Comerciantul suportă riscul de distrugere sau de daune suplimentare aduse bunului pe perioada reparațiilor sau a transportului către consumator.

 

2.  Consumatorul are dreptul de a refuza plata unei părți restante din prețul bunurilor, până în momentul în care comerciantul repară bunul.

Amendamentul    96

Propunere de directivă

Articolul 10 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  În cazul în care vânzătorul nu remediază neconformitatea cu contractul prin înlocuire, vânzătorul ia înapoi bunurile înlocuite pe cheltuiala sa, cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel după ce consumatorul a adus la cunoștința vânzătorului neconformitatea cu contractul.

1.  În cazul în care comerciantul remediază neconformitatea cu contractul prin înlocuire, el ia înapoi bunurile înlocuite pe cheltuiala sa, cu excepția cazului în care părțile au convenit altfel după ce consumatorul a adus la cunoștința comerciantului neconformitatea cu contractul.

Amendamentul    97

Propunere de directivă

Articolul 10 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

3a.  Orice înlocuire se efectuează în termen de o lună de la momentul în care comerciantul a intrat în posesia fizică a bunurilor și fără vreun inconvenient semnificativ pentru consumator, ținând seama de natura bunurilor și de scopul pentru care consumatorul a solicitat bunurile în cauză.

Amendamentul    98

Propunere de directivă

Articolul 10 – alineatul 3 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

3b.  Consumatorul are dreptul de a refuza plata unei părți restante din prețul bunurilor, până în momentul în care comerciantul înlocuiește bunul.

Amendamentul    99

Propunere de directivă

Articolul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 11

eliminat

Dreptul consumatorului de a opta între reparație și înlocuire

 

Consumatorul poate opta între reparație și înlocuire, cu excepția cazului în care opțiunea aleasă ar fi imposibilă, ilegală sau, în comparație cu cealaltă opțiune disponibilă, ar impune asupra vânzătorului costuri care ar fi disproporționate, luând în considerare toate circumstanțele, inclusiv:

 

(a)  valoarea pe care bunurile ar avea-o în cazul în care nu ar exista neconformitatea cu contractul;

 

(b)  însemnătatea neconformității cu contractul;

 

(c)  dacă măsura reparatorie alternativă ar putea fi executată fără vreun inconvenient semnificativ pentru consumator.

 

Amendamentul    100

Propunere de directivă

Articolul 12 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Reducerea de preț este proporțională cu diminuarea valorii bunurilor primite de consumator în comparație cu valoarea pe care bunurile ar avea-o dacă ar fi în conformitate cu contractul.

Consumatorul își exercită dreptul la o reducere proporțională a prețului printr-o declarație fără echivoc, comunicată comerciantului. Reducerea de preț este proporțională cu diminuarea valorii bunurilor primite de consumator în comparație cu valoarea pe care bunurile ar avea-o dacă ar fi în conformitate cu contractul.

Amendamentul    101

Propunere de directivă

Articolul 13 – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Dreptul consumatorului la rezoluțiunea contractului

Rezilierea contractului în caz de neconformitate

Amendamentul    102

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Consumatorul își exercită dreptul la rezoluțiunea contractului notificând vânzătorul prin orice mijloc.

1.  Consumatorul își exercită dreptul de reziliere a contractului printr-o declarație fără echivoc în acest sens, comunicată comerciantului. În cazul contractelor încheiate prin mijloace digitale, comerciantul oferă consumatorului o modalitate digitală simplă de a rezilia contractul. Rezilierea intră în vigoare în termen de 14 zile de la notificare sau la o dată ulterioară indicată de consumator.

Amendamentul    103

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  În cazul în care neconformitatea cu contractul se referă doar la unele dintre bunurile livrate în temeiul contractului și există un motiv de rezoluțiune a unui contract în temeiul articolului 9, consumatorul poate obține rezoluțiunea contractului numai în raport cu bunurile respective, precum și cu orice alte bunuri pe care consumatorul le-a achiziționat ca accesoriu al bunurilor neconforme.

2.  În cazul în care neconformitatea cu contractul se referă doar la unele dintre bunurile livrate în temeiul contractului, care sunt separabile de celelalte bunuri, și există un motiv de rezoluțiune a unui contract în temeiul articolului 9 în relație cu aceste bunuri neconforme, consumatorul poate obține rezoluțiunea contractului numai în raport cu bunurile separabile respective, precum și cu orice alte bunuri pe care consumatorul le-a achiziționat ca accesoriu al bunurilor neconforme sau împreună cu acestea, cu excepția cazului în care nu se poate aștepta din partea consumatorului să accepte executarea părții din contract care se referă la bunurile conforme.

Amendamentul    104

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 3 – litera -a (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(-a)  în primă instanță, consumatorul returnează comerciantului bunurile, pe cheltuiala acestuia din urmă, fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de cel mult 14 zile de la rezilierea efectivă a contractului;

Amendamentul    105

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 3 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  vânzătorul rambursează consumatorului prețul plătit, fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de cel mult 14 de zile de la data primirii notificării și suportă costurile de returnare;

(a)  ulterior, comerciantul rambursează consumatorului toate sumele plătite în temeiul contractului, fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de cel mult 14 zile de la data primirii bunurilor returnate; Comerciantul efectuează rambursarea folosind aceleași mijloace de plată utilizate de consumator pentru a plăti pentru bunurile respective, cu excepția cazului în care consumatorul este de acord în mod explicit cu o altă modalitate. Comerciantul nu îi impune consumatorului niciun fel de taxe legate de rambursare.

Amendamentul    106

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 3 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  consumatorul returnează vânzătorului, pe cheltuiala acestuia din urmă, bunurile neconforme, fără întârzieri nejustificate și, în orice caz, în termen de cel mult 14 zile de la trimiterea notificării privind rezoluțiunea contractului;

eliminat

Amendamentul    107

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 3 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)  în cazul în care bunurile nu pot fi returnate din cauza distrugerii sau pierderii, consumatorul plătește vânzătorului valoarea monetară pe care bunurile neconforme ar fi avut-o la data la care returnarea ar fi urmat să aibă loc, în cazul în care acestea ar fi fost păstrate de către consumator fără să fi fost distruse sau pierdute până la acea dată, cu excepția cazului în care distrugerea sau pierderea a fost cauzată de o neconformitate a bunurilor cu contractul și

(c)  în cazul în care bunurile nu pot fi returnate din cauza distrugerii sau pierderii, consumatorul plătește comerciantului valoarea monetară pe care bunurile neconforme ar fi avut-o la data la care returnarea ar fi urmat să aibă loc, în cazul în care acestea ar fi fost păstrate de către consumator fără să fi fost distruse sau pierdute până la acea dată, cu excepția cazului în care distrugerea sau pierderea a fost cauzată de o neconformitate a bunurilor cu contractul; și

Amendamentul     108

Propunere de directivă

Articolul 13 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 13a

 

Dreptul la despăgubiri

 

1.  Furnizorul este responsabil față de consumator pentru orice daună economică provocată de o situație de neconformitate cu contractul sau de nefurnizare a bunului. În măsura în care este posibil, despăgubirea repune consumatorul în situația în care s-ar fi aflat în cazul în care bunul ar fi fost conform cu contractul.

 

Statele membre stabilesc norme detaliate pentru exercitarea dreptului la despăgubiri.

Amendamentul    109

Propunere de directivă

Articolul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 14

eliminat

Termene

 

Consumatorul are dreptul la o măsură reparatorie pentru neconformitatea cu contractul a bunurilor în cazul în care neconformitatea apare în termen de doi ani de la momentul relevant pentru stabilirea conformității. În cazul în care, în temeiul legislației interne, drepturile prevăzute la articolul 9 sunt supuse unui termen de prescripție, acest termen este de minimum doi ani de la momentul relevant pentru stabilirea conformității cu contractul.

 

Amendamentul    110

Propunere de directivă

Articolul 15 – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Garanții comerciale

Garanții comerciale și răspunderea producătorilor

Amendamentul    111

Propunere de directivă

Articolul 15 – alineatul 2 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Certificatul de garanție se pune la dispoziție pe un suport durabil și se redactează într-un limbaj simplu și inteligibil. Acesta conține următoarele elemente:

2.  Certificatul de garanție se pune la dispoziție pe un suport durabil și se redactează în scris într-un limbaj simplu și inteligibil. La solicitarea consumatorului, acesta se pune la dispoziție pe hârtie, cu titlu gratuit. Certificatul de garanție conține următoarele elemente:

Amendamentul    112

Propunere de directivă

Articolul 15 – alineatul 2 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  o declarație clară privind drepturile juridice ale consumatorului, astfel cum se prevede în prezenta directivă, și o declarație clară prin care se indică faptul că acele drepturi nu sunt afectate de garanția comercială și

(a)  o declarație clară privind drepturile juridice ale consumatorului, astfel cum se prevede în prezenta directivă, și o declarație clară prin care se indică faptul că acele drepturi trebuie respectate necondiționat și că nu sunt afectate de garanția comercială; și

Amendamentul    113

Propunere de directivă

Articolul 15 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  În sensul prezentului articol, „suport durabil” înseamnă orice instrument care permite părților să stocheze informații care le sunt adresate personal într-un mod care asigură consultarea lor ulterioară pentru o perioadă de timp adecvată în vederea informării și care permite reproducerea nealterată a informațiilor stocate.

eliminat

Amendamentul    114

Propunere de directivă

Articolul 15 – alineatul 5 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

5a.  Fără a aduce atingere drepturilor prevăzute la prezentul articol sau oricăror alte dispoziții aplicabile din legislația Uniunii sau din legislațiile naționale, un producător care oferă o garanție de durabilitate pentru o perioadă de doi ani sau mai mult pentru anumite bunuri, de asemenea în conformitate cu condițiile prevăzute la articolele 3, 8 și 8a și dispozițiile conexe:

 

(a)  este direct răspunzător față de consumator pentru repararea sau înlocuirea bunurilor în caz de neconformitate;

 

(b)  repară sau înlocuiește bunurile respective, într-un termen rezonabil și, în orice caz, în termen de o lună de la momentul în care a intrat în posesia bunurilor sau are acces la acestea în scopul reparării sau înlocuirii lor.

Amendamentul    115

Propunere de directivă

Articolul 15 – alineatul 5 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

5b.  Producătorul de bunuri vizat de domeniul de aplicare al alineatului (5a) trebuie să furnizeze în scris informații clare și inteligibile cu privire la drepturile asociate, în materialele sau ambalajele care însoțesc bunurile, inclusiv o declarație potrivit căreia drepturile consumatorului nu sunt afectate în ceea ce privește răspunderea operatorilor economici de la care a achiziționat respectivele bunuri;

Amendamentul    116

Propunere de directivă

Articolul 16 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În cazul în care vânzătorul este răspunzător față de consumator pentru o neconformitate cu contractul care rezultă dintr-un act sau o omisiune a unei persoane în etapele anterioare ale seriei de tranzacții, vânzătorul are dreptul să solicite măsuri reparatorii din partea persoanei sau a persoanelor responsabile din seria de tranzacții. Persoana căreia vânzătorul îi poate solicita măsuri reparatorii, acțiunile relevante și condițiile de exercitare se stabilesc de legislația națională.

În cazul în care comerciantul este răspunzător față de consumator pentru o neconformitate cu contractul care rezultă dintr-un act sau o omisiune a unei persoane în etapele anterioare ale seriei de tranzacții, comerciantul are dreptul să solicite măsuri reparatorii din partea persoanei sau a persoanelor responsabile din seria de tranzacții. Persoana căreia comerciantul îi poate solicita măsuri reparatorii, acțiunile relevante și condițiile de exercitare se stabilesc de legislația națională. Cu toate acestea, comerciantul are dreptul de a solicita măsuri reparatorii pentru o perioadă mai scurtă decât cea menționată la articolul 8.

Amendamentul    117

Propunere de directivă

Articolul 16 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 16 a

 

Informații cu privire la piesele de schimb

 

Statele membre încurajează comercianții și producătorii să informeze consumatorul într-un mod clar și inteligibil cu privire la disponibilitatea oricăror piese de schimb sau accesorii pe piață și necesare pentru utilizarea bunurilor vândute.

Amendamentul    118

Propunere de directivă

Articolul 17 – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Asigurarea respectării prezentei directive

Asigurarea respectării prezentei directive și informarea

Amendamentul    119

Propunere de directivă

Articolul 17 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că există mijloace adecvate și eficace pentru a garanta respectarea prezentei directive.

1.  Statele membre se asigură că există mijloace adecvate și eficace pentru a garanta respectarea prezentei directive, ținând seama în special de nevoia consumatorilor de a fi informați cu privire la drepturile lor și de a li se permite exercitarea lor în practică.

Amendamentul    120

Propunere de directivă

Articolul 17 – alineatul 2 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Mijloacele menționate la alineatul (1) cuprind dispoziții care permit unuia sau mai multora dintre următoarele organisme, astfel cum se prevede în legislația națională, să introducă o acțiune în fața unei instanțe judecătorești sau a organelor administrative competente, în temeiul legislației naționale, pentru a se asigura aplicarea dispozițiilor de drept intern de transpunere a prezentei directive:

2.  Mijloacele menționate la alineatul (1) cuprind dispoziții care permit unuia sau mai multora dintre următoarele organisme, în conformitate cu criterii justificate și adecvate, astfel cum se prevede în legislația națională, să introducă o acțiune în fața unei instanțe judecătorești sau a organelor administrative competente, în temeiul legislației naționale, pentru a se asigura aplicarea dispozițiilor de drept intern de transpunere a prezentei directive. Printre aceste organisme se pot număra:

Amendamentul    121

Propunere de directivă

Articolul 18 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Orice acord contractual care, în detrimentul consumatorului, exclude aplicarea măsurilor naționale de transpunere a prezentei directive, derogă de la acestea sau modifică efectele acestora înainte ca neconformitatea bunurilor cu contractul să fie adusă în atenția vânzătorului de către consumator nu este obligatorie pentru consumator, cu excepția cazului în care părțile contractante exclud cerințele prevăzute la articolele 5 și 6, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3), derogă de la acestea sau modifică efectele cerințelor în cauză.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezenta directivă, niciun acord contractual care, în detrimentul consumatorului, exclude aplicarea măsurilor naționale de transpunere a prezentei directive, derogă de la acestea sau le modifică efectele înainte ca neconformitatea cu contractul să fie adusă la cunoștința comerciantului de către consumator, nu este obligatoriu pentru consumator.

Amendamentul    122

Propunere de directivă

Articolul 20 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 20 a

 

Revizuire

 

Cel târziu la [data împlinirii a cinci ani de la intrarea în vigoare], Comisia revizuiește și întocmește un raport privind aplicarea prezentei directive, pe care îl transmite Parlamentului European și Consiliului. Acest proces include consultarea semnificativă și detaliată și implicarea statelor membre și a organizațiilor de consumatori, juridice și comerciale la nivelul Uniunii. Raportul include mai ales o evaluare a dispozițiilor prezentei directive în ceea ce privește măsurile reparatorii și sarcina probei — și în ceea ce privește bunurile de ocazie, precum și cele vândute în cadrul licitațiilor publice –, garanția comercială și răspunderea producătorului și relația cu Directiva privind anumite aspecte referitoare la contractele de furnizare de conținut digital și de servicii digitale. Raportul este însoțit, atunci când este cazul, de propuneri legislative.

(1)

JO C 264, 20.7.2016, p. 57.

(2)

...


EXPUNERE DE MOTIVE

I. Introducere

Pentru a elimina obstacolele juridice existente în calea comerțului electronic transfrontalier (un sector al cărui potențial este foarte puțin valorificat), Comisia Europeană a publicat la 9 decembrie 2015 propunerea sa de directivă privind anumite aspecte referitoare la contractele de vânzare online și la alte tipuri de contracte de vânzare la distanță de bunuri (denumită în continuare propunerea privind bunurile). Raportorul salută această nouă încercare de a armoniza și mai mult normele de drept în materie de contracte de consum deoarece acest lucru nu doar va încuraja consumatorii și vânzătorii să recurgă într-o mai mare măsură la vânzările transfrontaliere, ci și va permite tuturor părților interesate să profite de beneficiile pe care o adevărată piață unică (digitală) le poate aduce.

În urma unei consultări largi și deschise cu multe părți interesate, care reprezintă atât consumatorii, cât și întreprinderile, precum și interesele europene și naționale, raportorul trage următoarele concluzii principale, însă preliminare:

1.  O armonizare deplină este esențială pentru a elimina obstacolele juridice restante, care împiedică finalizarea pieței unice (digitale);

2.  Având în vedere acquis-ul deja complex și pe mai multe niveluri din domeniul protecției consumatorilor, existența unui singur set de norme pentru vânzările la distanță și vânzările „față în față” ar reduce și simplifica în mod semnificativ normele de drept în materie de contracte de consum;

3.  Nu există nicio indicație clară cum că drepturile consumatorului în vigoare, astfel cum sunt aplicate de majoritatea statelor membre ale UE, ar fi ineficiente din punctul de vedere al amplitudinii sau al profunzimii acestora și că ar fi necesară, așadar, o consolidare a acestora. Din acest motiv, raportorul nu a introdus nicio modificare importantă în acest sens.

Raportorul a redactat prezentul raport plecând de la constatarea de mai sus.

Înainte de a prezenta principalele modificări pe care le-a adus la propunerea Comisiei, raportorul consideră că s-ar cuveni să atragă atenția cititorului asupra motivelor care explică necesitatea unei abordări care vizează armonizarea deplină.

II. O pledoarie în favoarea unei armonizări depline

Propunerea Comisiei privind bunurile se bazează pe argumentul familiar că diferențele existente în ceea ce privește legislația referitoare la bunurile de consum (ca urmare a unei armonizări minime) creează încă bariere importante pe piața internă, afectând în mod negativ întreprinderile și consumatorii. În acest context, Comisia propune o armonizare deplină, deși specifică, a principalelor elemente contractuale ale vânzărilor de bunuri între întreprinderi și consumatori. Acest nou cadru juridic nu este menit doar să sporească încrederea în rândul consumatorilor (care ar beneficia de stimulente suplimentare pentru a face cumpărături online transfrontaliere), ci și să reducă costurile tranzacțiilor și să consolideze securitatea juridică, ceea ce simplifică realizarea de către întreprinderi, în special de către IMM-uri, a unor vânzări în întreaga UE.

Dacă ne uităm la modul în care cadrul juridic actual - în primul și primul rând Directiva 1999/44/CE privind anumite aspecte ale vânzării de bunuri de consum și garanțiile conexe (denumită în continuare DVBG) - a fost pus în aplicare, nu putem nega faptul că există încă o importantă fragmentare a acestuia. Protecția consumatorului în UE prezintă următoarele principale divergențe și variațiuni:

4 tipuri de ierarhii ale măsurilor reparatorii: În temeiul DVBG, în cazul unei neconformități, consumatorul poate solicita vânzătorului, în primă instanță, să repare sau să înlocuiască bunul neconform; dacă această cerere nu este adecvată, sau dacă repararea sau înlocuirea nu are loc într-un termen rezonabil sau cauzează un inconvenient semnificativ consumatorului, atunci, într-o a doua fază, consumatorul are dreptul la o reducere de preț sau la rezilierea contractului. În vreme ce 16 state membre(1) au urmat această abordare, șase state membre(2) au mers dincolo de această cerință minimă și au oferit consumatorului, de la început, posibilitatea de a alege în mod liber între reparație, înlocuire, reducerea prețului sau reziliere. Zece state membre(3) au oferit posibilitatea unei alegeri libere a măsurilor reparatorii, care, în patru dintre acestea(4), sunt limitate de dreptul vânzătorului de a pune bunurile în conformitate sau de alți factori, fapt care conduce la un efect aproape similar ierarhiei măsurilor reparatorii. În fine, două state membre, și anume Regatul Unit și Irlanda, au adoptat ierarhia măsurilor reparatorii, dar au adăugat o măsură reparatorie suplimentară, care constă în dreptul de a respinge bunurile neconforme într-un termen scurt.

3 perioade diferite pentru inversarea sarcinii probei: Cu excepția cazului în care vânzătorul dovedește altfel, se presupune că o neconformitate care devine manifestă în termen de șase luni de la livrarea bunurilor a existat la momentul livrării, cu excepția cazului în care acest lucru este incompatibil cu natura bunurilor sau cu natura neconformității. 25 de state au optat pentru această perioadă de șase luni, însă trei alte state membre au prelungit-o (Polonia la un an, Franța și Portugalia la doi ani).

4 variații ale perioadelor de garanție legală: Pentru defectele existente în momentul livrării, vânzătorul poate fi considerat răspunzător timp de cel puțin 2 ani. În vreme ce 23 de state membre au adoptat această perioadă de doi ani, Suedia a introdus o perioadă de garanție legală de trei ani, iar în Finlanda și Țările de Jos garanțiile naționale se bazează pe durata de viață preconizată a produselor. În Irlanda și Regatul Unit nu există nicio perioadă de garanție legală specifică, însă drepturile consumatorului sunt limitate de un termen de prescripție.

8 obligații de notificare de către consumator divergente: Statele membre au dreptul să impună consumatorilor, pentru ca aceștia să poată beneficia de drepturile care le sunt conferite, obligația de a informa vânzătorul în legătură cu un defect în termen de două luni de la descoperirea acestuia. În absența acestei notificări, consumatorii își pierd dreptul la măsurile reparatorii. În vreme ce șapte state membre(5) nu au impus această obligație de notificare, 14 state membre(6) au obligat consumatorul să notifice defectul în termen de două luni. Un alt grup de state membre au impus consumatorului perioade diferite, de exemplu, „în termen rezonabil”(7), „fără întârzieri nejustificate”(8), „cu promptitudine”(9), „imediat”(10), sau „în termen de șase luni”(11).

Acesta este contextul în care raportorul consideră că armonizarea deplină, consacrată la articolul 3 din propunerea privind bunurile, este abordarea normativă corectă în cadrul pieței interne. Raportorul este bineînțeles conștient de faptul că această abordare nu este contestată doar în Consiliu, ci întâmpină, de asemenea, opoziție atât în interiorul, cât și în afara comisiei IMCO. Deși este de departe preferabilă, o decizie finală privind posibilitatea de a obține o armonizare deplină trebuie luată după ce se ajunge la un acord referitor la normele de fond. În orice caz, raportorul intenționează să asigure un echilibru adecvat între un nivel ridicat de protecție a consumatorului și un set de norme comune de drept în materie de contracte de consum atât în cadrul proiectului său de raport, cât și în cadrul negocierilor viitoare cu membrii comisiei IMCO, care ar trebui să permită obținerea unui acord privind armonizarea deplină.

III. Modificări specifice

1. Extinderea domeniului de aplicare, articolul 1

Raportorul propune extinderea domeniului de aplicare la vânzările offline deoarece consideră că diferențierea între vânzările online și cele tradiționale ar determina o fragmentare suplimentară a acquis-ului. O astfel de fragmentare nu doar ar crește costurile de tranzacție pentru întreprinderi, ci și ar provoca confuzie în rândul consumatorilor, ale căror drepturi ar varia în funcție de modul online sau offline de cumpărare. Această extindere a domeniului de aplicare a fost promovată de membrii comisiei IMCO în toate grupurile politice și, în plus, beneficiază de sprijinul rezultatelor exercițiului REFIT privind DVBG. Prin urmare, Directiva 1999/44/CE trebuie abrogată (articolul 19a), iar modificările aduse acestei directive la articolul 19 trebuie eliminate.

2. Legătura cu acquis-ul din domeniul dreptului consumatorului

Raportorul recunoaște că această propunere este o nouă etapă marcantă în ceea ce privește dezvoltarea acquis-ului din domeniul dreptului consumatorului, precum și faptul că normele în vigoare ale acestuia, inclusiv Directiva 2011/83/UE privind drepturile consumatorului, continuă să se aplice. S-a convenit cu coraportorii pentru propunerea privind contractele de furnizare de conținut digital să se alinieze cât se poate de mult cele două propuneri, respectându-se în același timp diferențele care decurg din subiectele diferite pe care acestea le tratează. De exemplu, noul articol 2a alineatul (3) și considerentul 13 precizează acum faptul că bunurile tangibile cu conținut digital încorporat intră în domeniul de aplicare al propunerii privind conținutul digital.

3. Conformitatea cu contractul, articolele 3a-5

O nouă regulă generală de la articolul 3a precizează că bunurile trebuie să respecte cerințe de conformitate subiective și obiective, care sunt stabilite la articolele 4 și 5. Raportorul nu propune nicio modificare semnificativă la nivelul normelor privind conformitatea.

4. Momentul relevant pentru stabilirea conformității, articolul 8

Raportorul salută faptul că propunerea Comisiei abordează și problema momentului relevant pentru stabilirea conformității în cazurile de instalare. A fost însă necesar să se facă o distincție clară între modalitățile de instalare stabilite la articolele 6 și 8 pentru a se evita confuzia privind momentul relevant exact.

5. Sarcina probei, articolul 8a

În ceea ce privește sarcina probei neconformității, raportorul propune să se mențină sistemul actual prevăzut în DVBG, însă cu o armonizare deplină. Raportorul este conștient de diferitele opinii existente în cadrul comisiei IMCO cu privire la această chestiune și așteaptă discuțiile și amendamentele viitoare pentru a formula un compromis care să servească atât intereselor consumatorilor, cât și intereselor vânzătorilor. La considerentul 26, se face o clarificare suplimentară pentru a se ține cont de hotărârea din cauza Faber(12).

6. Măsurile reparatorii în favoarea consumatorului, articolele 9-13b

a. Măsurile reparatorii în favoarea consumatorului, articolul 9

Raportorul sprijină ierarhia măsurilor reparatorii propusă de Comisie și, la alineatul (3), clarifică faptul că, atunci când neconformitatea nu este minoră, consumatorul are dreptul la rezilierea contractului. Acest din urmă aspect este preluat de la articolul 3 alineatul (6) din DVBG. În plus, unele părți ale articolului 2 alineatul (3) din DVBG sunt reintroduse la articolul 8 alineatul (5). S-ar putea afirma că această modificare ar putea conduce la o suprapunere cu articolul 4 alineatul (3). Însă, în vreme ce acest ultim articol se referă la posibilitatea de a deroga în mod contractual de la, de exemplu, cerințele de conformitate obiective, articolul 9 alineatul (5) se referă la condițiile în care consumatorii nu au dreptul la măsuri reparatorii. Acest lucru este important în special pentru cazurile care fac obiectul articolului 10 alineatul (2).

b. Înlocuirea bunurilor, articolul 10

Modificările propuse la articolul 10 sunt, de fapt, clarificări privind jurisprudența Curții de Justiție a UE. De exemplu, articolul 10 alineatul (2) codifică anumite părți din jurisprudența cauzei Weber/Putz(13).A fost necesar să se clarifice în acest context faptul că vânzătorul poate alege modalitatea de a înlocui bunuri care au fost deja instalate, dar care nu sunt conforme prevederilor contractului, repararea lor nefiind posibilă. În plus, la considerentul 27 se explică acum că, în cazul unor costuri disproporționate, dreptul consumatorului la restituirea cheltuielilor de îndepărtare a bunurilor neconforme și de instalare a bunurilor livrate în schimbul celor neconforme poate fi limitat la plata de către vânzător a unei sume proporționale

c. Rezilierea, articolele 13-13b

Normele privind rezilierea au aceeași structură ca și normele privind conformitatea, iar articolul 13 introduce o normă generală. Noul articol 13a se referă la obligațiile vânzătorului în cazul rezilierii contractului și derivă din fostul articol 13 alineatul (3) litera (a). Noul articol 13a alineatul (2) este necesar pentru a preciza, de asemenea, obligațiile vânzătorului în cazul rezilierii parțiale a contractului, astfel cum se prevede la fostul articol 13 alineatul (2). Noul articol 13b este mutat fără nicio modificare de la fostul articol 13 alineatul (3) literele (b)-(d).

7. Termene, articolul 14

În fine, pentru bunurile de ocazie, raportorul reintroduce în prezenta propunere logica privind termenele de la articolul 7 alineatul (1) paragraful al doilea din DVBG.

(1)

Austria, Belgia, Bulgaria, Cipru, Republica Cehă, Finlanda, Franța, Germania, Italia, Letonia, Malta, Țările de Jos, România, Slovacia, Spania, Suedia.

(2)

Croația, Ungaria, Grecia, Lituania, Portugalia și Slovenia.

(3)

Croația, Danemarca, Estonia, Grecia, Ungaria, Lituania, Luxemburg, Polonia, Portugalia, Slovenia.

(4)

Danemarca, Estonia, Luxemburg, Polonia.

(5)

Austria, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Polonia și Regatul Unit.

(6)

Bulgaria, Belgia, Croația, Cipru, Estonia, Finlanda, Italia, Letonia, Luxemburg, Malta, Portugalia, România, Slovenia și Spania.

(7)

Danemarca, Lituania și Suedia.

(8)

Republica Cehă.

(9)

Țările de Jos.

(10)

Ungaria.

(11)

Slovacia.

(12)

Hotărârea din cauza Faber/Autobedrijf Hazet Octhen BV, C-497/13, ECLI:EU:C:2015:357, punctul 71.

(13)

Hotărârile din cauzele Gebr. Weber et al. v J. Wittmer et al., C-65/09 și C-87/09, EU:C:2011:396, punctul 74.


PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE

Titlu

Contracte de vânzare online și alte tipuri de contracte de vânzare la distanță de bunuri

Referințe

COM(2017)0637 – C8-0379/2017 – COM(2015)0635 – C8-0391/2015 – 2015/0288(COD)

Data prezentării la PE

31.10.2017

 

 

 

Comisie competentă

       Data anunțului în plen

IMCO

21.1.2016

 

 

 

Comisii sesizate pentru aviz

       Data anunțului în plen

CULT

21.1.2016

JURI

21.1.2016

 

 

Avize care nu au fost emise

       Data deciziei

CULT

25.1.2016

 

 

 

Comisii asociate

       Data anunțului în plen

JURI

28.4.2016

 

 

 

Raportori

       Data numirii

Pascal Arimont

2.2.2016

 

 

 

Examinare în comisie

27.4.2016

14.7.2016

29.11.2016

21.3.2017

 

28.9.2017

 

 

 

Data adoptării

22.2.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

29

4

4

Membri titulari prezenți la votul final

John Stuart Agnew, Pascal Arimont, Carlos Coelho, Anna Maria Corazza Bildt, Daniel Dalton, Nicola Danti, Dennis de Jong, Pascal Durand, Evelyne Gebhardt, Maria Grapini, Robert Jarosław Iwaszkiewicz, Liisa Jaakonsaari, Antonio López-Istúriz White, Morten Løkkegaard, Marlene Mizzi, Nosheena Mobarik, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Olga Sehnalová, Jasenko Selimovic, Igor Šoltes, Catherine Stihler, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Mylène Troszczynski, Mihai Ţurcanu, Marco Zullo

Membri supleanți prezenți la votul final

Lucy Anderson, Birgit Collin-Langen, Edward Czesak, Kaja Kallas, Arndt Kohn, Adam Szejnfeld, Ulrike Trebesius, Lambert van Nistelrooij

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Cornelia Ernst, Flavio Zanonato, Jaromír Štětina

Data depunerii

27.2.2018


VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

29

+

ALDE

Kaja Kallas, Morten Løkkegaard, Jasenko Selimovic

ECR

Edward Czesak, Daniel Dalton, Nosheena Mobarik, Ulrike Trebesius

EFDD

Marco Zullo

PPE

Pascal Arimont, Birgit Collin-Langen, Anna Maria Corazza Bildt, Antonio López-Istúriz White, Andreas Schwab, Adam Szejnfeld, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Lambert van Nistelrooij, Jaromír Štětina, Mihai Ţurcanu

S&D

Lucy Anderson, Nicola Danti, Evelyne Gebhardt, Maria Grapini, Liisa Jaakonsaari, Arndt Kohn, Marlene Mizzi, Christel Schaldemose, Olga Sehnalová, Catherine Stihler, Flavio Zanonato

4

-

EFDD

John Stuart Agnew

PPE

Carlos Coelho

Verts/ALE

Pascal Durand, Igor Šoltes

4

0

EFDD

Robert Jarosław Iwaszkiewicz

ENL

Mylène Troszczynski

GUE/NGL

Cornelia Ernst, Dennis de Jong

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 13 martie 2018Notă juridică