Procedură : 2017/2006(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0045/2018

Texte depuse :

A8-0045/2018

Dezbateri :

PV 12/03/2018 - 21
CRE 12/03/2018 - 21

Voturi :

PV 13/03/2018 - 7.9
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0068

RAPORT     
PDF 856kWORD 98k
27.2.2018
PE 612.062v02-00 A8-0045/2018

referitor la rolul regiunilor și al orașelor din UE în punerea în aplicare a Acordului de la Paris COP 21 privind schimbările climatice

(2017/2006(INI))

Comisia pentru dezvoltare regională

Raportoare: Ángela Vallina

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
   EXPUNERE DE MOTIVE  
 AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la rolul regiunilor și al orașelor din UE în punerea în aplicare a Acordului de la Paris COP 21 privind schimbările climatice

(2017/2006(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

–  având în vedere Acordul de la Paris, Decizia 1/CP.21 și cea de a 21-a Conferință a părților (COP 21) la CCONUSC și cea de a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11), organizată la Paris, Franța, între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015,

–  având în vedere articolul 7 alineatul (2) și articolul 11 alineatul (2) din Acordul de la Paris, care recunosc dimensiunile locale, subnaționale și regionale ale schimbărilor climatice și ale acțiunilor în domeniul climei;

–  având în vedere Rezoluția sa legislativă din 4 octombrie 2016 referitoare la proiectul de decizie a Consiliului privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului de la Paris adoptat în temeiul Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 octombrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Acordului de la Paris și Conferința ONU din 2016 de la Marrakesh, Maroc, privind schimbările climatice (COP 22)(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 octombrie 2017 referitoare la Conferința ONU din 2017 privind schimbările climatice, care va avea loc la Bonn, Germania (COP 23)(3),

–  având în vedere noile obiective de dezvoltare durabilă, în special obiectivul nr. 11, dezvoltarea orașelor și a așezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente și durabile,

–  având în vedere prevederile Pactului de la Amsterdam de stabilire a Agendei urbane a UE,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la dimensiunea urbană a politicilor UE(4),

–  având în vedere rapoartele Agenției Europene de Mediu (AEM) nr. 12/2016 „Adaptarea urbană la schimbările climatice în Europa în 2016” și nr. 1/2017 „Schimbările climatice, impactul și vulnerabilitatea în Europa în 2016”;

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 2 martie 2016 intitulată „Calea de urmat după Acordul de la Paris: evaluarea implicațiilor Acordului de la Paris” (COM(2016)0110),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 16 aprilie 2013 intitulată „O strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice” (COM(2013)0216),

–  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor intitulat „Către o nouă strategie a UE de adaptare la schimbările climatice – o abordare integrată” (CDR 2430/2016 - 08/02/2017),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 18 iulie 2014 intitulată „Dimensiunea urbană a politicilor UE - Principalele caracteristici ale unei agende urbane a UE” (COM(2014)0490),

–  având în vedere articolul 8 din Regulamentul privind dispozițiile comune (RDC) [Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013], care prevede că „[o]biectivele fondurilor ESI sunt urmărite în concordanță cu principiul dezvoltării durabile”(5),

–  având în vedere acordurile de parteneriat și programele în cadrul RDC, care, în temeiul articolului 8 din RDC, au scopul de a promova „utilizarea eficientă a resurselor, atenuarea și adaptarea la schimbările climatice”,

–  având în vedere obiectivele tematice specifice susținute de fiecare fond ESI, inclusiv dezvoltarea tehnologică și inovarea, trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, adaptarea la schimbările climatice și promovarea utilizării eficiente a resurselor,

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 3 martie 2010 intitulată „Europa 2020: O strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020),

–  având în vedere cel de Al cincilea raport de evaluare al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0045/2018),

A.  întrucât creșterea numărului de fenomene meteorologice extreme reprezintă o consecință directă a schimbărilor climatice provocate de om și va continua să aibă un impact negativ asupra multor părți ale Europei, cu o frecvență mai mare, făcând ca ecosistemele sale locuite să devină mai vulnerabile; întrucât, potrivit scenariilor Grupului interguvernamental privind schimbările climatice, temperatura planetei ar putea crește cu 0,9 - 5,8 ºC până în 2100;

B.  întrucât cel de Al șaptelea program de acțiune pentru mediu (PAM), care va orienta politica europeană de mediu până în 2020, identifică o îmbunătățire în ceea ce privește sustenabilitatea orașelor Uniunii ca obiectiv prioritar, împreună cu cele trei obiective orizontale principale de a proteja, de a conserva și de a consolida capitalul natural al Uniunii, precum și de a transforma Uniunea într-o economie eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, verde și competitivă, cu emisii scăzute de dioxid de carbon, și de a proteja cetățenii Uniunii împotriva presiunilor legate de mediul înconjurător și a riscurilor pentru sănătate și bunăstare;

C.  întrucât schimbările climatice ar putea agrava schimbările societale dacă nu se iau măsuri suplimentare; întrucât ar trebui să se țină seama de fluxurile migratorii importante preconizate ca urmare a acestor schimbări climatice la nivel mondial și rezultate în urma mișcărilor populației care vor crea noi exigențe în ceea ce privește infrastructura orașelor;

D.  întrucât, potrivit principalelor constatări din raportul AEM nr. 12/2016, realitatea schimbărilor climatice afectează deja UE sub forma fenomenelor meteorologice extreme și a unor efecte treptate pe termen lung precum uragane, furtuni, deșertificare, secete, coroziunea solurilor și a țărmurilor, ploi abundente, valuri de căldură, inundații, creșterea nivelului mării, penuria de apă, incendii forestiere și răspândirea bolilor tropicale;

E.  întrucât, ca urmare a schimbărilor climatice, crește riscul de dispariție a unor specii de plante și animale și de incidență a bolilor infecțioase cauzate de factori climatici; întrucât anumite teritorii, precum regiunile ultraperiferice și alte regiuni ale UE care ar putea fi vulnerabile din punct de vedere topografic, sunt afectate mai puternic de efectele schimbărilor climatice;

F.  întrucât, mai mult decât atât, studii recente arată că diverse schimbări observate în mediu și în societate, cum ar fi schimbările legate de speciile forestiere, stabilirea unor specii alogene invazive și focarele de boală, au fost cauzate sau amplificate de schimbările climatice globale, ceea ce va accentua vulnerabilitatea oamenilor, naturii și ecosistemelor în care aceștia locuiesc, dacă nu se iau măsuri concrete; întrucât un sprijin integrat al UE pentru a îmbunătăți solidaritatea și schimbul de bune practici între statele membre ar contribui la asigurarea faptului că regiunile cele mai afectate de schimbările climatice sunt capabile să ia măsurile necesare pentru a se adapta;

G.  întrucât schimbările climatice influențează disparitățile sociale, care deja erau în creștere în ultimul deceniu în UE, sporind vulnerabilitatea păturilor cele mai defavorizate ale societății care dispun de mai puține capacități și resurse pentru a face față efectelor acestora; întrucât vulnerabilitatea persoanelor individuale la efectele schimbărilor climatice este determinată în mare măsură de capacitatea acestora de a accesa resurse de bază și întrucât autoritățile publice ar trebui să garanteze accesul la aceste resurse de bază;

H.  întrucât aproape 72,5 % din populația UE, aproximativ 359 de milioane de persoane, locuiește în orașe; întrucât, în plus, UE este responsabilă de producerea a 9 % din emisiile globale, iar zonelor urbane le revine 60-80 % din consumul global de energie și aproximativ același procentaj de emisii de CO2;

I.  întrucât opțiunile de infrastructură urbană vor avea un impact asupra capacității orașelor de a rezista la schimbările climatice; întrucât orașele, întreprinderile și alți actori nestatali au un potențial de atenuare cuprins între 2,5 și 4 miliarde de tone de CO2 până în 2020; întrucât regiunile și orașele pot reduce cu 5 % emisiile globale, pentru a respecta obiectivele din Acordul de la Paris, și întrucât ele au potențialul de a reduce semnificativ emisiile globale;

J.  întrucât obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 11, dezvoltarea orașelor și a așezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente și durabile, prevede creșterea substanțială, până în 2020, a numărului de orașe și de așezări umane care adoptă și pun în aplicare politici și planuri integrate pentru incluziune, eficiența utilizării resurselor, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și reziliența la dezastre, precum și dezvoltarea și implementarea, în conformitate cu Cadrul de Acțiune de la Sendai pentru Reducerea Riscurilor de Dezastre 2015-2030, a unei gestionări holistice a riscului de dezastre, la toate nivelurile;

K.  întrucât autoritățile municipale sunt printre principalii beneficiari ai finanțărilor europene;

L.  întrucât articolul 7 alineatul (2) din Acordul de la Paris recunoaște că „adaptarea este o problemă globală cu care se confruntă toți, care are dimensiuni locale, subnaționale, naționale, regionale și internaționale”; întrucât acțiunile autorităților locale și ale actorilor nestatali sunt esențiale pentru a le permite guvernelor să își îndeplinească angajamentele în cadrul unei acțiuni în domeniul climei la nivel mondial;

M.  întrucât strategia UE de adaptare la schimbările climatice (COM(2013)0216), precum și regulamentele respective ale UE privind fondurile structurale și de investiții europene (ESI) identifică obiective principale și acțiuni de politică aferente, în special prin introducerea unor mecanisme precum condiționalitățile ex ante și obiectivele tematice relevante pentru climă în cadrul politicii de coeziune pentru perioada 2014-2020, ca de exemplu obiectivul tematic (OT) 4: „Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon în toate sectoarele”, OT 5: „Promovarea adaptării la schimbările climatice, prevenirea și gestionarea riscurilor” și OT6: „Conservarea și protecția mediului și promovarea utilizării eficiente a resurselor”, care au condus la o finanțare mai importantă și mai bine direcționată către acțiunile în domeniul climei, cel puțin în cadrul unora dintre fondurile ESI;

N.  întrucât regiunile și orașele și-au dovedit angajamentul față de procesul CCONUSC prin implicarea în inițiativele Agenda de acțiune Lima-Paris (LPAA) și Zona actorilor nestatali pentru politici climatice (NAZCA),

Contextul general

1.  salută rolul jucat de UE în cadrul Acordului de la Paris/COP 21 și rolul său de lider mondial în lupta împotriva schimbărilor climatice; subliniază că Europa are unul dintre cele mai ambițioase obiective la nivel mondial în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice; îndeamnă ca atenuarea schimbărilor climatice să fie considerată o prioritate importantă în politicile de coeziune ale UE pentru a îndeplini și a menține angajamentele din Acordul de la Paris/COP 21, promovând inovarea în domeniul energiei curate, economia circulară, energia din surse regenerabile și eficiența energetică, fără a aduce atingere măsurilor de adaptare necesare, menținând, în același timp, rolul și obiectivele de bază ale politicii de coeziune, în conformitate cu articolul 174 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE);

2.  salută abordarea combaterii schimbărilor climatice din obiectivele de dezvoltare durabilă (ale ONU) și Pactul de la Amsterdam (Agenda urbană a UE); subliniază că Europa trebuie să devină un adevărat lider mondial în domeniul energiei din surse regenerabile astfel cum a propus Comisia și reamintește că Agenda urbană a UE contribuie la implementarea Agendei de dezvoltare durabilă 2030 a ONU, prin intermediul obiectivului orașe deschise tuturor, sigure și durabile; ține seama, în acest context, de numeroasele diferențe dintre autoritățile locale europene și de potențialul diferit al acestora; solicită o abordare flexibilă și adaptată în aplicarea Agendei urbane, care să furnizeze stimulente și orientări pentru a se exploata complet potențialul orașelor;

3.  reamintește că în Rezoluția sa din 14 octombrie 2015 referitoare la un nou acord internațional de la Paris privind schimbările climatice(6) statele membre sunt invitate să ia în considerare posibilitatea de a-și asuma angajamente complementare privind reducerea gazelor cu efect de seră (GES); subliniază necesitatea unui grad maxim de transparență și control al procesului COP 21;

4.  invită Comisia și statele membre să pună în aplicare obiective ambițioase în materie de atenuare și adaptare, în conformitate cu legislația UE în vigoare privind acțiunile în domeniul climei și ca urmare a solicitării Comitetului Regiunilor din avizul său din 9 februarie 2017 intitulat „Către o nouă strategie a UE de adaptare la schimbările climatice o abordare integrată”;

5.  regretă strategiile iresponsabile care pun în pericol mediul, cum ar fi anumite activități economice și sectoare industriale specifice care generează niveluri ridicate de poluare, și subliniază responsabilitatea tuturor categoriilor sociale de a contribui la măsuri care sunt esențiale pentru a inversa o tendință care pune în pericol viața pe Pământ; subliniază faptul că există o lipsă de informații cu privire la măsurile întreprinse de unele sectoare industriale pentru a combate efectele poluării și pentru a găsi soluții mai puțin poluante; regretă, însă, că anumiți lideri de opinie în domeniul științei, mass-mediei și cel politic continuă să nege evidența schimbărilor climatice;

6.  își exprimă regretul față de intenția declarată a SUA de a se retrage din Acordul de la Paris și salută numărul mare de actori non-federali, în special state și orașe din SUA, care și-au reafirmat angajamentul de a îndeplini obiectivele stabilite de Acordul de la Paris; încurajează autoritățile locale și regionale din Statele Unite ale Americii care doresc să se implice în combaterea schimbărilor climatice să colaboreze și să coopereze cu alți parteneri publici și privați în proiectele lor și să facă schimb de bune practici în acest sens; solicită o nouă guvernanță care ar putea asigura fonduri pentru acțiuni în domeniul climei și o mai bună integrare a regiunilor și orașelor și a organismelor lor reprezentative;

7.  subliniază faptul că orașele trebuie să joace un rol decisiv în lupta împotriva schimbărilor climatice, într-o interdependență coordonată cu autoritățile naționale și cu regiunile din care fac parte; încurajează implicarea în continuare a liderilor subnaționali și a guvernelor naționale la nivel internațional prin intermediul unor platforme precum Prietenii Orașelor; este de opinie că în cazul specific al dezvoltării urbane sustenabile integrate, autoritățile locale ar trebui să fie împuternicite nu doar să selecteze proiecte, ci și să pregătească, să conceapă și să implementeze programe de dezvoltare locală; subliniază posibilele aspecte pozitive pentru creștere și locurile de muncă verzi;

8.  observă că autoritățile locale sunt responsabile de punerea în aplicare a majorității măsurilor de atenuare și adaptare la schimbările climatice și a majorității legislației UE din acest domeniu; subliniază necesitatea de a acționa în ceea ce privește planificarea urbană, mobilitatea, transportul public și infrastructura, performanța energetică a clădirilor, campaniile educaționale, orașele inteligente, rețelele inteligente și subvențiile regionale pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris;

9.  constată că primarii orașelor sunt direct responsabili față de alegătorii lor pentru deciziile pe care le iau și pot acționa mai eficace și mai rapid și adesea cu rezultate imediate, care au un impact major;

10.  solicită guvernelor naționale să ajute orașele și regiunile să pună în aplicare angajamentele internaționale de sprijinire a inițiativelor în materie de climă și energie la nivel local și regional;

11.  reamintește că schimbările climatice interacționează cu factori sociali și economici și, prin urmare, este nevoie de o viziune integratoare, care va fi mai eficace la nivel local și regional;

12.  avertizează cu privire la costurile pe care trebuie să le suporte societatea și la impactul economic cauzat de emisiile de GES, care afectează în prezent infrastructura urbană și sistemele publice de sănătate și de asistență socială care - în anumite momente și în anumite orașe și regiuni - sunt suprasolicitate și se confruntă cu o situație economică precară; constată că aceste sisteme vor fi astfel supuse unor presiuni suplimentare și vor fi trebui să satisfacă nevoi din ce în ce mai mari și mai complexe; salută potențialele avantaje economice ale orașelor care sunt pionieri în materie de infrastructură cu emisii scăzute de dioxid de carbon și investesc în acestea, printre care se numără costuri reduse ale energiei electrice, costuri reduse de întreținere și cheltuieli reduse pentru sănătatea publică, îmbunătățită prin reducerea poluanților;

13.  recunoaște că atenuarea și adaptarea schimbărilor climatice sunt procese pe termen lung, care depășesc atât ciclurile electorale, cât și deciziile de la nivel local și regional și solicită ca atenuarea și adaptarea să fie considerate surse de oportunități în fața altor provocări, cum ar fi ocuparea forței de muncă și acțiunile vizând îmbunătățirea sănătății, a calității vieții și a serviciilor publice; observă că Acordul de la Paris prevede implicarea activă a părților interesate care nu sunt părți prin intermediul proceselor de examinare tehnică privind atenuarea și adaptarea;

14.  recunoaște rolul esențial al regiunilor și orașelor în ceea ce privește promovarea asumării responsabilității pentru tranziția energetică și insistarea asupra unor obiective climatice sau energetice de jos în sus; constată că regiunile și zonele urbane sunt cele mai potrivite pentru testarea și aplicarea unor soluții integrate în domeniul energiei, în cooperare directă cu cetățenii; subliniază că este necesar să se stimuleze tranziția energetică și investițiile locale în măsuri de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea; subliniază faptul că inovațiile în domeniul energiei curate și proiectele la scară mică de energie din surse regenerabile ar putea juca un rol major în atingerea obiectivelor Acordului de la Paris; îndeamnă Comisia și statele membre să demareze un proces pentru a permite accesul la măsuri financiare care să țină seama de caracteristicile specifice și de valoarea pe termen lung a comunităților energetice locale pentru piața energiei, mediu și sănătate și să promoveze rolul prosumatorilor individuali în legătură cu sursele regenerabile de energie, în vederea unei autonomii și a unei producții proprii sporite; invită orașele și regiunile să își asume rolul de lider în promovarea eficienței energetice și a producției de energie din surse regenerabile pentru a reduce emisiile de GES și poluarea aerului;

15.  reiterează că este necesar ca regiunile să pună în aplicare Directiva 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor și Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică și solicită orientarea sau consolidarea fondurilor structurale pentru promovarea eficienței energetice a clădirilor publice și a autonomiei energetice a localităților prin intermediul energiei regenerabile; solicită ca proiectele de cooperare în materie de energie cetățenească să fie sprijinite din fondurile structurale și prin reducerea sarcinilor administrative la nivel național și regional;

16.  observă că, potrivit celor mai recente statistici, UE generează aproximativ 10 % din emisiile globale de GES și că, prin urmare, fără acțiuni la nivel global, tendințele climatice negative nu pot fi inversate; subliniază, însă, că UE ar putea avea un rol de lider în acest sens, în special prin promovarea de soluții și tehnologii în domeniul energiei curate;

17.  reamintește că Agenda urbană a UE promovează o nouă metodă de lucru, prin care potențialul orașelor este pe deplin utilizat pentru a răspunde provocărilor legate de schimbările climatice la nivel mondial, și aceasta presupune să se acorde o atenție deosebită unei mai bune reglementări, accesului la finanțare și schimbului de cunoștințe;

UE și politica de coeziune

18.  consideră că viitorul cadru financiar multianual (CFM) ar trebui să își crească, acolo unde este cazul, nivelul ambiției de a atinge obiectivele climatice și că ar trebui să se mărească proporția cheltuielilor destinate acestui scop;

19.  reamintește angajamentul de a aloca cel puțin 20 % din bugetul UE pentru perioada 2014-2020 (aproximativ 212 miliarde EUR) acțiunilor în domeniul climei; solicită Comisiei și statelor membre să țină seama în mod corespunzător de Raportul special nr. 31 din 2016 al Curții de Conturi Europene, care avertizează că există un risc semnificativ ca obiectivul de 20 % să nu fie atins dacă nu se iau măsuri suplimentare și solicită Comisiei să țină la curent Parlamentul în legătură cu progresele din acest domeniu important; subliniază că în ceea ce privește Fondul social european, precum și în domeniul agriculturii, al dezvoltării rurale și al pescuitului nu s-a înregistrat nicio tranziție semnificativă către acțiunile în domeniul climei și că nu au fost explorate pe deplin toate posibilitățile de finanțare a acțiunilor în domeniul climei;

20.  subliniază rolul esențial al politicii de coeziune în ceea ce privește abordarea provocărilor legate de schimbările climatice la nivel local și regional; reiterează necesitatea de a majora bugetul politicii de coeziune post-2020; insistă asupra faptului că politica de coeziune ar trebui să acorde o atenție deosebită investițiilor în mediul urban în calitatea aerului, economia circulară, adaptarea climatică, soluțiile pentru dezvoltarea infrastructurii verzi și tranziția energetică și digitală;

21.  sprijină crearea unui instrument costuri-beneficii care să permită administrațiilor publice locale să înțeleagă impactul proiectelor în ceea ce privește reducerea emisiilor de carbon și să le permită să profite pe deplin de oportunitățile de finanțare disponibile la nivelul UE;

22.  consideră că politica de coeziune ar trebui să încorporeze abordările privind atât atenuarea, cât și adaptarea, făcând o diferențiere între acestea, dar ținând seama de faptul că ele trebuie să fie coordonate, și introducând mecanisme de finanțare clare pentru a stimula și încuraja politici și măsuri în fiecare domeniu; consideră că aceste mecanisme ar putea fi puse în aplicare prin planuri de investiții clare și măsurabile cu participarea orașelor și regiunilor (inclusiv a autorităților publice, industriei, părților interesate și a societății civile) și că această participare ar trebui să cuprindă și etapele de implementare și evaluare;

23.  constată că numai 15 state membre au adoptat un plan de acțiune și o strategie de adaptare, cu puține măsuri concrete în practică; consideră că planificarea viitoare a fondurilor ESI ar trebui să fie mai bine integrată în planurile naționale privind energia și clima pentru 2030; insistă asupra faptului că, în viitorul cadru financiar multianual, integrarea obiectivelor climatice ar trebui să fie îmbunătățită în continuare, de exemplu prin corelarea în mai mare măsură a investițiilor politicii de coeziune cu planurile generale ale statelor membre în vederea atingerii obiectivului pentru 2030; subliniază că va trebui, prin urmare, să se țină seama de obiectivele climatice ale UE la evaluarea acordurilor de parteneriat, în timp ce programele operaționale vor trebui să mențină o legătură strânsă cu strategiile și planurile de adaptare ale fiecărui stat membru, cu scopul de a obține coordonare și coerență la toate nivelurile de planificare și gestionare, în special atunci când fondurile UE constituie o proporție ridicată din cheltuielile publice disponibile; observă că, drept urmare, evaluarea programelor operaționale va trebui să ia în considerare cât de eficace contribuie acestea la reducerea emisiilor de GES, urmărind totodată o metodă de măsurare a rezultatelor și un proces de monitorizare comune pentru a evita dezinformarea ecologică;

24.  solicită ca investițiile din cadrul politicii de coeziune să fie în concordanță cu o politică eficace în domeniul climei pentru a garanta sustenabilitatea din punctul de vedere al mediului;

25.  subliniază că politica în domeniul inovării și dimensiunea urbană constituie fundamente adecvate pentru sinergiile dintre obiectivele climatice și obiectivele economice mai ample ale politicii de coeziune; solicită, prin urmare, elaborarea unor dispoziții specifice care să vizeze dezvoltarea urbană sustenabilă și inovarea urbană, consolidând aceste domenii în mod semnificativ din punct de vedere financiar în cadrul politicii de coeziune de după 2020;

26.  invită diversele parteneriate care abordează probleme legate de atenuarea schimbărilor climatice în cadrul Agendei urbane a UE să adopte și să-și prezinte rapid planurile de acțiune; invită, de asemenea, Comisia ca, în viitoarele propuneri legislative, să țină seama de propunerile incluse în aceasta, în special în ceea ce privește o mai bună reglementare, finanțarea și cunoașterea;

27.  subliniază că, pentru a îndeplini obiectivele pe termen mai lung ale Acordului de la Paris, este necesară o mai mare coerență a investițiilor cu o traiectorie de decarbonizare pe termen lung pentru piața regională / a statului / a UE în ansamblu și solicită măsuri prin care să se faciliteze accesul la finanțare pentru a le permite regiunilor și orașelor mai mici să acceseze fonduri; subliniază, în plus, că ar trebui să se pună la dispoziție o finanțare prioritară pentru regiunile dependente de carbon pentru a permite o tranziție lină către o economie cu emisii reduse de carbon și că ar trebui să se acorde prioritate trecerii la locuri de muncă alternative a muncitorilor din industriile cu emisii ridicate de carbon; invită Comisia să propună ca, în cadrul politicii de coeziune post-2020, reducerea emisiilor (împreună cu alte acțiuni, cum ar fi lucrările de recuperare sau activitățile care vizează regenerarea și decontaminarea siturilor dezafectate) să reprezinte un element important în evaluarea performanțelor programelor operaționale;

28.  subliniază importanța utilizării unor instrumente și politici financiare suplimentare, cum ar fi Fondul european pentru investiții strategice, Mecanismul pentru interconectarea Europei și Orizont 2020, pentru a finanța proiecte care vor contribui la atenuarea schimbărilor climatice sau la adaptarea la acestea;

29.  insistă asupra faptului că subvențiile acordate regiunilor și orașelor ar trebui să rămână principala formă de finanțare din partea UE în cadrul politicii de coeziune, în special în ceea ce privește acțiunile în domeniul climei; subliniază, totuși, că, în pofida îmbunătățirii coerenței și a preciziei indicatorilor de impact și de rezultat relevanți pentru climă, aceștia nu sunt suficienți pentru a stabili nivelul contribuției politicii de coeziune la îndeplinirea obiectivelor globale ale UE în materie de climă și consideră că este necesar să se îmbunătățească sistemul de supraveghere și de monitorizare a cheltuielilor în domeniul climei pentru a asigura faptul că cheltuielile UE au o contribuție specifică și măsurabilă la atingerea obiectivelor UE; solicită o foaie de parcurs privind adaptarea care să monitorizeze acțiunile climatice la nivel regional și local și invită Comisia să examineze procentul fondurilor cheltuite de statele membre la nivel local pentru reducerea emisiilor de GES și pentru a asigura adaptarea teritoriului la schimbările climatice;

30.  recunoaște rolul instrumentelor de dezvoltare teritorială integrată, precum investițiile teritoriale integrate (ITI) și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (CLLD), care pot fi utilizate de orașe ca instrumente suplimentare pentru finanțarea strategiilor de dezvoltare urbană sustenabilă sau a zonelor funcționale; solicită abordări și strategii locale integrate ascendente care să asigure o utilizare mai eficientă a resurselor, crearea unei rezistențe sporite și adaptarea la impactul schimbărilor climatice în zonele cele mai afectate;

31.  recunoaște că în orașele din UE se află cea mai mare parte a industriei de cercetare și dezvoltare din Europa axată pe schimbările climatice; invită Comisia să acorde un sprijin sporit orașelor și regiunilor în domeniul formării și sensibilizării, orientării financiare, cunoașterii, comunicării, cercetării și dezvoltării, educației în domeniul protecției climei și al consilierii atât în materie de atenuare, cât și de adaptare, în special prin consolidarea instrumentelor existente, cum ar fi platforma dedicată consilierii în materie de investiții urbane URBIS, URBACT și inițiativa Acțiuni Urbane Inovatoare (UIA); invită Comisia să se asigure că aceste industrii beneficiază pe deplin de cooperarea globală în materie de cercetare și să consolideze aceste instrumente pentru a ajuta administrațiile publice locale să furnizeze proiecte adecvate scopului, precum și să acceseze opțiunile de finanțare pentru a testa soluții inovatoare în ceea ce privește strategiile de dezvoltare urbană; solicită autorităților subnaționale din afara UE să fie în măsură să participe în mod voluntar la inițiativele europene în domeniul științei, al cercetării și al tehnologiei, cum ar fi Orizont 2020, atât în mod formal, cât și informal, pentru a atinge obiectivele colective; consideră că facilitățile financiare, cum ar fi fondurile globale pentru climă, ar trebui să fie accesibile în mod direct autorităților locale; consideră că sinergiile dintre politica de coeziune și politicile în materie de cercetare și inovare ar trebui consolidate pentru a asigura implementarea rapidă a noilor tehnologii cu emisii reduse de carbon;

32.  invită Comisia să se asigure că programul Orizont 2020 acordă o mai mare atenție, precum și finanțare sporită, proiectelor de inovare și cercetare în domeniul economiei circulare și al orașelor sustenabile; încurajează statele membre ca, cu sprijinul Comisiei și al Băncii Europene de Investiții (BEI), să consolideze capacitatea administrativă a regiunilor și orașelor pentru ca acestea să poată profita pe deplin de posibilitățile de finanțare publice și private disponibile la nivelul UE;

33.  invită autoritățile competente să abordeze problema deșeurilor în vederea realizării economiei circulare și a promovării altor modalități de eliminare a deșeurilor care nu pot fi reutilizate sau reciclate decât incinerarea;

34.  consideră că, în perioada de programare următoare, schimbările climatice vor trebui integrate în programarea cooperării teritoriale; subliniază rolul important al cooperării teritoriale, al cooperării transfrontaliere și al strategiilor macroregionale în acțiunile regiunilor și orașelor, atât în interiorul, cât și în afara granițelor UE, și reafirmă necesitatea de a consolida acest instrument din punct de vedere politic și financiar, atât în ceea ce privește atenuarea, cât și în ceea ce privește adaptarea; subliniază că un cadru pentru punerea în aplicare a acțiunilor comune și a schimburilor de politici între actorii naționali, regionali și locali din diferite state membre, precum Interreg, este deosebit de adecvat pentru a aborda schimbările climatice și pentru a întreprinde acțiuni corespunzătoare menite să atenueze efectele acestora; salută, în acest sens, faptul că șapte dintre cele 15 programe transnaționale Interreg din întreaga Europă finanțează strategii, acțiuni-pilot, formarea profesională și instrumente, pentru a ajuta orașele să își consolideze capacitățile pentru a reduce emisiile de CO2 și pentru a atenua schimbările climatice, în vederea atingerii obiectivelor UE;

Orașele și regiunile

35.  salută inițiative precum Convenția globală a primarilor pentru climă și energie rolul jucat de numeroase orașe și regiuni în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice și protecția mediului; îndeamnă orașele și regiunile să coopereze și să includă lupta împotriva schimbărilor climatice în agenda instituțională în măsură și mai mare și de urgență; recomandă autorităților urbane să pună în practică strategii inteligente de planificare urbană pe termen lung și abordări inovatoare, precum inițiativa orașelor inteligente, și să actualizeze acestea periodic; subliniază că este nevoie de proiecte pentru locuințe sustenabile și eficiente din punct de vedere energetic și de clădiri inteligente care să economisească energie, de investiții în energie din surse regenerabile, de sisteme ecologice de transport public, de sprijin suplimentar pentru proiecte care promovează orașe și regiuni cu emisii scăzute de dioxid de carbon și de alianțe de orașe și administrații publice locale și regionale care să coopereze pentru combaterea încălzirii globale;

36.  ia act de importanța punerii în aplicare a unui cadru de raportare bazat pe parametri obiectivi și pe metodologii verificate și a monitorizării acțiunilor în domeniul climei întreprinse de orașe și regiuni pentru a partaja datele privind angajamentele legate de climă și pentru a spori transparența în rândul actorilor în vederea atingerii obiectivelor climatice;

37.  reamintește că sectorul transporturilor este, de asemenea, responsabil atât pentru emisiile de GES, cât și pentru poluanții atmosferici care sunt periculoși pentru sănătate și a căror concentrație în aerul urban este reglementată prin Directiva (UE) 2016/2284 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici; este de opinie că regiunile și orașele au un potențial enorm de a reduce emisiile de GES cauzate de transport și scoate în evidență necesitatea finanțării inițiativelor care facilitează mobilitatea locală și regională cu emisii reduse de carbon; subliniază că este important ca orașele să își asume un rol însemnat în promovarea utilizării transportului public și în promovarea electrificării transportului public și privat și solicită să fie promovate o serie de regiuni-model în scopul cercetării legate de sisteme de transport inteligente și interconectate între zonele urbane și cele rurale;

38.  salută inițiativele orașelor, precum orașele inteligente și rețelele inteligente, care urmăresc reducerea emisiilor de GES și sporirea eficienței în utilizarea resurselor; subliniază că regiunile trebuie să îmbunătățească dispozițiile privind orașele verzi prin promovarea transformării energetice și digitale și că soluțiile precum rețelele inteligente oferă potențialul de furnizare mai eficientă a energiei către locuințe și clădiri; recunoaște că colaborarea dintre întreprinderi și orașe ajută la crearea unor soluții inovatoare și favorabile incluziunii și solicită promovarea acesteia; subliniază necesitatea de a majora investițiile în alte soluții sustenabile, cum ar fi infrastructura verde, și, în special, în înmulțirea suprafețelor cu vegetație lemnoasă în orașe; reamintește că nu doar emisiile trebuie reduse, ci și capacitatea de absorbție a CO2 în sol trebuie sporită și solicită îmbunătățirea protecției pădurilor urbane existente și a celor nou create din regiunile UE;

39.  subliniază că alimentele de sezon produse pe plan local pot reduce emisiile de GES generate de transport, reducând astfel amprenta totală de carbon a alimentelor; invită Comisia să lucreze împreună cu sectorul alimentar pentru a crește producția sustenabilă de alimente pe plan local și regional și salută măsurile voluntare (precum sistemul de etichetare de tip „semafor”) care asigură vizibilitatea impactului asupra climei și a amprentei de carbon în cazul alimentelor și al altor produse; solicită stabilirea unor indicatori comuni la nivelul UE care să permită etichetarea voluntară, dar comparabilă și invită autoritățile locale să desfășoare campanii de informare pentru a sensibiliza publicul cu privire la amprenta de carbon a alimentelor;

40.  subliniază că măsurile de atenuare trebuie să fie planificate pe baza unei distribuiri echitabile a eforturilor și beneficiilor între diferiții actori și că măsurile de adaptare trebuie să se axeze pe protecția celor mai vulnerabile categorii ale populației în ansamblu;

41.  recunoaște diversitatea și specificitatea vulnerabilităților și potențialului regional și subliniază că provocările, resursele și cele mai eficace măsuri pot fi diferite în fiecare teritoriu; reamintește, prin urmare, angajamentul său de a respecta principiul subsidiarității și subliniază că orașele și regiunile trebuie să aibă competența necesară și suficientă autonomie politică, administrativă și financiară pentru planificarea și punerea în aplicare a acțiunilor individuale; subliniază necesitatea ca orașele să-și adapteze planificarea urbană prin investiții în infrastructura verde, mobilitate, transport public și rețele inteligente pentru a îndeplini obiectivele stabilite în Acordul de la Paris; reiterează că autoritățile locale și regionale, care reprezintă nivelurile de guvernanță cele mai apropiate de fiecare cetățean, precum și de impactul asociat provocărilor legate de schimbările climatice, au viziunea cea mai completă asupra multor probleme și subliniază, prin urmare, că este important ca acesta să dispună de capacitatea administrativă și instrumentele financiare necesare pentru a dezvolta soluții individualizate pentru atenuarea schimbărilor climatice;

42.  solicită o guvernanță pe mai multe niveluri care să fie mai eficace și deplin transparentă și care ar putea implica mai bine administrația locală, regiunile și orașele, precum și organele reprezentative ale acestora în procesul decizional al UE și în procesul CCONUSC; solicită să se promoveze și să se garanteze coordonarea tuturor autorităților publice și să se încurajeze participarea cetățenilor, a actorilor sociali și a actorilor economici și invită Comisia să promoveze coordonarea și schimbul de informații și de bune practici între statele membre, regiuni, comunități locale și orașe; subliniază că ar trebui încurajate modelele participative de guvernanță locală;

43.  salută decizia Grupului interguvernamental privind schimbările climatice de a redacta un raport special privind orașele și clima în 2023, angajament care va duce la intensificarea activităților de cercetare privind importanța orașelor în combaterea schimbărilor climatice; consideră că orașele ar trebui să contribuie la Raportul privind clima mondială din 2018; consideră, de asemenea, că orașele și regiunile pot influența procesul de elaborare a politicilor în urma Acordului de la Paris, punând în aplicare o abordare strategică pentru a acționa împotriva încălzirii globale și pentru a sprijini acțiuni de atenuare și adaptare în zonele urbane, unde trăiește mai mult de jumătate din populația lumii; invită Comisia să promoveze o viziune pe mai multe niveluri a acțiunilor în domeniul climei în acest proces, pentru a încuraja un regim privind clima favorabil incluziunii, care să recunoască acțiunile întreprinse de autoritățile locale și subnaționale;

44.  solicită autorităților naționale să pună în aplicare descentralizarea și să aplice mai bine principiul subsidiarității, consolidând astfel rolul autorităților locale și regionale în ceea ce privește lupta împotriva schimbărilor climatice;

45.  constată că numeroase elemente ale industriei investesc în transformarea ecologică și s-au angajat într-o politică de decarbonizare; recunoaște că colaborarea dintre întreprinderi și orașe creează soluții inovatoare și favorabile incluziunii pentru acțiunile în domeniul climei și ajută UE să-și atingă obiectivele; reamintește că industria joacă un rol esențial în finanțare și în eliminarea decalajelor în materie de investiții în zonele urbane; solicită promovarea parteneriatelor dintre orașe și întreprinderi;

46.  subliniază faptul că o planificare inteligentă și investițiile în infrastructura urbană rezistentă la schimbările climatice și cu emisii scăzute de dioxid carbon pot îmbunătăți mediul și calitatea vieții cetățenilor, pot crea locuri de muncă și pot stimula economia locală și regională;

47.  invită orașele și regiunile să profite de inițiativele UE, cum ar fi Acțiunile Urbane Inovatoare, pentru desfășurarea de proiecte-pilot în domeniul dezvoltării urbane sustenabile;

48.  salută inițiativa „Women4Climate” și implicarea sectorului privat în această inițiativă, care ar trebui să contribuie la o mai mare implicare a femeilor cu funcții de conducere în combaterea schimbărilor climatice, pentru a-și consolida abilitățile de lider și pentru a încuraja următoarea generație de femei cu funcții de conducere să participe la combaterea schimbărilor climatice;

49.  recunoaște responsabilitatea specială a orașelor în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice, având în vedere că acestea generează 70 % din emisiile de CO2 la nivel global, și reiterează angajamentul Parlamentului de a lansa cu succes la nivel mondial Convenția primarilor pentru climă și energie, inclusiv inițiativa privind adaptarea la schimbările climatice (Inițiativa „Primarii se adaptează”), Memorandumul de înțelegere „Sub 2 grade”, Pactul de la Amsterdam și inițiativa „Regiunile se adaptează”; consideră că angajamentele asumate în cadrul Declarației de la Primăria din Paris din 2015 vor fi îndeplinite numai prin participarea la Convenția globală a primarilor pentru climă și energie și încurajează toate orașele din UE și din afara UE să adere la Convenția primarilor fără a aduce atingere participării lor la alte rețele sectoriale sau instituționale care au aceleași obiective și să își asume angajamentul față de acțiuni ambițioase în domeniul climei și să organizeze schimburi de experiență privind bunele practici; ia act de faptul că o serie de planuri de acțiune prezentate de orașe conțin angajamente până în 2020 și, prin urmare, îndeamnă ca aceste orașe să întreprindă activități suplimentare până în 2030; consideră că UE ar trebui să continue să acorde autonomie orașelor cu privire la planificarea strategiilor lor de atenuare a schimbărilor climatice, deoarece acestea au adesea drept rezultat obiective mai ambițioase;

50.  subliniază necesitatea unei trimiteri clare la rolul administrațiilor publice locale și regionale în cadrul Acordului de la Paris pentru a asigura o reacție pe termen lung la schimbările climatice; subliniază că UE trebuie să lucreze pe teren cu orașele și regiunile pentru a le face mai bine conectate și mai sustenabile, pentru a crea municipalități eficiente din punct de vedere energetic și pentru a dezvolta rețele mai inteligente de transport urban;

51.  consideră că transferul de cunoștințe și expertiză ar trebui încurajat la nivel local și regional, având în vedere experiența bogată dobândită de orașele și regiunile individuale, precum și de anumite agenții regionale pentru protecția mediului sau pentru energie;

52.  consideră că organizațiile europene și internaționale sau mondiale și asociațiile sau rețelele de orașe, municipalități și regiuni ar trebui valorificate pentru a asigura o mai bună cooperare atunci când se abordează probleme legate de schimbările climatice la nivel local și regional;

53.  ia act de faptul că, în cadrul COP 22 de la Marrakesh, autoritățile locale și regionale au elaborat „Foaia de parcurs pentru acțiune de la Marrakesh”, care subliniază necesitatea unei implicări mai directe a autorităților locale și care ar trebui recunoscute formal ca parte a discuției oficiale privind schimbările climatice, în loc să fie considerate ca având același statut ca și alți actori nestatali, cum ar fi ONG-urile și sectorul privat;

°

°  °

54.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, Comitetului European al Regiunilor, Comitetului Economic și Social European, statelor membre și parlamentelor naționale și regionale ale statelor membre.

(1)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0363.

(2)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0383.

(3)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0380.

(4)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0307.

(5)

JO L 347, 20.12.2013, p. 342.

(6)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0359.


  EXPUNERE DE MOTIVE  

INTRODUCERE

Schimbările climatice reprezintă o evidență științifică; efectele și consecințele acestora devin din ce în ce mai clare pentru cetățeni și responsabilii politici. Creșterea temperaturii în UE în ultimul deceniu a fost mai rapidă decât în restul planetei(1). Asistăm la o creștere a temperaturilor extreme, la înmulțirea incendiilor forestiere, secetelor, inundațiilor, furtunilor, speciilor alogene invazive și la intensificarea pierderii biodiversității, a concurenței pentru apă(2) și a cererii de energie.

Multe sectoare sunt afectate: sectorul primar, turismul și serviciile publice, cum ar fi sănătatea, distribuția de energie și aprovizionarea cu apă. Costurile economice ale schimbărilor climatice sunt foarte ridicate, chiar și la niveluri moderate ale schimbărilor climatice. Pe de altă parte, regiunea mediteraneeană a Europei este mai vulnerabilă și costurile aferente sunt mai mari, adică schimbările climatice afectează coeziunea teritorială a UE(3).

Schimbările climatice accentuează, în plus, diferențele sociale în cadrul UE; există grupuri sociale mai expuse decât altele (din cauza sănătății precare, a venitului redus, a locuințelor inadecvate, a lipsei mobilității și a inegalității de gen, printre altele). Sărăcia energetică este deja o constantă în viață a multor europeni. De asemenea, Europa are responsabilitatea de a atenua consecințele umanitare ale schimbărilor climatice în afara Europei: foamete, secete, uragane și un model de dezvoltare injust generează un val de refugiați climatici, care ajunge în UE și, în special, în orașele sale în căutarea unei vieți decente.

STRATEGII ȘI ACORDURI

UE contribuie cu 9 % la emisiile la nivel mondial, iar orașele generează 75 % din acestea. În fața acestei provocări, Uniunea a lansat deja, în 2013, o strategie de adaptare la schimbările climatice. Semnarea Acordului de la Paris (COP21) consolidează angajamentul UE în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice(4), face legătura cu ODD (la care UE s-a angajat, de asemenea) și stabilește cadrul potrivit pentru elaborarea politicilor Uniunii, care, apoi trebuie să aibă efecte și la celelalte niveluri: statele membre, autoritățile regionale și locale, sectorul privat și cetățenii.

Adoptarea acestui acord reprezintă, prin urmare, o oportunitate pentru bunăstarea și dezvoltarea globale. Retragerea lipsită de solidaritate a SUA, cel mai mare emițător mondial de gaze cu efect de seră, face ca acest drum să fie mai dificil, dar nu trebuie să ne îndepărteze de el.

UE a făcut deja progrese în acest sens, prin intermediul pachetului privind clima și energia: reducerea cu 40 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030, creșterea cu 27 % a eficienței energetice și garantarea generării a 40 % din energie din surse regenerabile. Îndeplinirea acestor obiective variază mult de la un teritoriu la altul și acordarea de ajutor în special zonelor celor mai vulnerabile reprezintă o provocare pentru următorii ani. În orice caz, pentru a îndeplini obiectivele globale ale Acordului de la Paris, va fi nevoie să se promoveze obiective sectoriale mai ambițioase.

RECOMANDĂRILE RAPORTULUI

Orașele, nivelul optim pentru acest demers

Schimbările climatice reprezintă schimbări sistemice care interacționează cu factori socioeconomici: provocările demografice, segregarea socială, migrația, urbanizarea, schimbările tehnologice și tranziția către o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon. Acest lucru face ca, mai mult decât oricând, să fie nevoie de o viziune integratoare, care să combine măsuri sectoriale și transversale, pe mai multe niveluri, de ordin material și imaterial, publice și private, tehnologice și bazate pe ecosisteme. Această viziune integratoare este mult mai ușor realizabilă și operativă la scară locală. Autoritățile locale sunt întotdeauna nivelul administrativ cel mai apropiat de cetățean(5).

Peste 70 % dintre europeni și 73 % dintre locurile de muncă se află în zonele urbane: orașele au o mare responsabilitate în ceea ce privește încălzirea globală și, totodată, au un potențial semnificativ în ceea ce privește soluțiile. Principalele domenii de acțiune sunt: mobilitatea și transporturile, performanța energetică a clădirilor, producția, distribuția și consumul de bunuri și servicii (inclusiv alimente, care constituie un factor important), gestionarea deșeurilor, calitatea aerului, amenajarea teritoriului și planificarea urbană. Toate aceste aspecte figurează deja ca priorități în Agenda urbană a UE (Pactul de la Amsterdam).

Pentru a adopta soluții la schimbările climatice, orașele au semnalat în mod repetat necesitatea sprijinului din partea UE în următoarele domenii: un cadru juridic prescriptiv, crearea de capacități, sensibilizarea și formarea, o bază de cunoștințe tehnice și științifice și finanțarea.

Acordarea de prioritate atenuării efectelor schimbărilor climatice, fără a uita adaptarea la acestea

Soluțiile posibile se structurează în jurul a două axe: adaptarea și atenuarea. Ambele axe au la bază, la rândul lor, trei posibile abordări(6):

•  spontană: adaptarea ca răspuns la schimbările climatice și la efectele sale resimțite, fără o planificare explicită sau fără a se axa în mod conștient pe schimbările climatice;

•  graduală: adaptarea al cărei obiectiv central este de a menține esența și integritatea unui sistem;

•  transformațională: adaptarea care modifică caracteristicile fundamentale ale unui sistem ca răspuns la schimbările climatice, în vederea atenuării efectelor acesteia.

Abordarea spontană și cea graduală se bazează pe tehnologii și experiențe verificate, mențin nivelul curent de servicii și nu pun în discuție modul actual de viață. Este necesar ca aceste abordări să fie combinate cu soluții transformatoare, care să facă față caracterului sistemic al schimbărilor climatice, încercând să răspundă cauzelor profunde.

Cu toate acestea, până în prezent, acțiunile orașelor s-au orientat în primul rând spre adaptare și în special prin abordarea spontană. S-au luat măsuri de adaptare, deși nu sunt calificate ca atare și nici nu fac parte dintr-o strategie globală (reducerea dezastrelor naturale, gestionarea apei, crearea de spații verzi urbane etc.); cu toate acestea, ele pot fi foarte eficiente: pentru fiecare euro investit în prevenirea inundațiilor, se economisesc 6 EUR pentru daune pe termen lung. Abordarea spontană și cea graduală sunt, cu toate acestea, limitate în ceea ce privește capacitatea tehnologică și bilanțul final al gazelor cu efect de seră. În plus, scandaluri precum „Dieselgate” contribuie la creșterea scepticismului publicului cu privire la aceste metode.

Îngrijorător este faptul că peste 75 % dintre orașele europene nu au luat măsuri de amploare pentru a se adapta la schimbările climatice. Se observă, în plus, o clară diviziune geografică între orașele din nordul și vestul Europei și cele din sud și din est. Cu alte cuvinte, tocmai orașele situate în regiunile cele mai vulnerabile la schimbările climatice sunt cele care au dificultăți mai mari în a se adapta la acestea.

Principalele obstacole identificate sunt: lipsa conștientizării în rândul oamenilor politici și al factorilor de decizie, lipsa de cunoștințe tehnice și accesul dificil la finanțare(7). În acest context, rolul autorităților statale și regionale este ambivalent: nu sprijină activ măsuri mai inovatoare, de obicei din motive juridice sau sectoriale; există obstacole netehnologice în calea adoptării de noi modele de urbanism, de mobilitate sau privind energia din surse regenerabile.

Mai mult decât adaptarea, atenuarea schimbărilor climatice trebuie să reprezinte o prioritate. În acest scop, este necesară o schimbare de mentalitate, inclusiv a modului în care ne organizăm viața și munca. Fiind vorba de o schimbare transversală și multidisciplinară, atenuarea este un proces pe termen lung, care începe cu planificarea orașelor, merge dincolo de ciclurile electorale și termenele prevăzute pentru deciziile la nivel local, precum și dincolo de limitele orașului, creând legătura cu regiunea din care face parte.

Asocierea atenuării schimbărilor climatice cu alte provocări mai apropiate de cetățeni (cum ar fi îmbunătățirea sănătății sau căutarea de noi oportunități economice) poate fi foarte utilă pentru a asigura implicarea pe termen scurt și mediu a întregului țesut social al orașului. În acest scop, sensibilizarea și educarea sunt esențiale.

O guvernanță proactivă și care dispune de instrumentele necesare, care să cuprindă o gamă largă de actori și să își asume angajamente verticale și orizontale, este o condiție de bază pentru planificarea și buna desfășurare a proceselor de adaptare și atenuare. O astfel de guvernanță acordă un rol important orașelor în elaborarea politicilor care urmează să se aplice în mod obligatoriu; „Convenția primarilor pentru climă și energie” reprezintă un exemplu care trebuie încurajat în ceea ce privește o astfel de guvernanță.

Recunoașterea caracterului multidimensional al problemei

Trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon necesită schimbări în ceea ce privește tehnologia, energia, economia, finanțele și societatea. Acest lucru implică o creștere a eforturilor de abordare a relației dintre schimbările climatice, resursele naturale, prosperitate, stabilitate și migrație.

Prin urmare, toate politicile UE ar trebui să fie aliniate în acest sens. Prezentul raport se referă în special la schimbările în ceea ce privește politica de coeziune, dar și alte politici (PAC, Orizont 2020, energie, mediu) sunt esențiale pentru atingerea, la toate nivelurile teritoriale, a obiectivelor Acordului de la Paris.

La nivel local, este esențial ca adaptările să fie transversale și să nu se limiteze la domeniul „mediu”: orașele trebuie să asigure legătura dintre schimbările climatice și alte politici urbane, cum ar fi dezvoltarea economică, regenerarea urbană și îmbunătățirea calității vieții. Este esențial să existe capacitățile necesare pentru a face față naturii multisectoriale a combaterii schimbărilor climatice, pentru a îmbunătăți guvernanța în acest domeniu prin implicarea activă a tuturor actorilor locali (inclusiv a cetățenilor și a sectorului privat) și pentru a asigura o utilizare mai bună a resurselor alocate.

Asigurarea coerenței, îmbunătățirea și facilitarea accesului la finanțare

Cu toate acestea, unele dintre instrumentele financiare ale UE ar putea contribui mai mult la combaterea schimbărilor climatice, astfel cum a constatat deja CCE(8) în cazul FSE sau FEPAM. În ceea ce privește alte instrumente de creditare sau de asigurare, este esențială o mai bună informare a orașelor cu privire la modalitățile de accesare și de combinare a diferitelor fonduri. Ar trebui întreprinse acțiuni pentru a promova tarifarea emisiilor de dioxid carbon, a reduce subvențiile pentru combustibilii fosili, a stimula energia din surse regenerabile și eficiența energetică, ținând tot timpul cont de ocuparea forței de muncă, astfel încât tranziția energetică spre o dezvoltare sustenabilă din punctul de vedere al mediului să fie sustenabilă și din punct de vedere social.

Creșterea, îmbunătățirea și diseminarea bazei de cunoștințe

Crearea de metode și cunoștințe este esențială pentru a se identifica punctul de plecare al orașelor în ceea ce privește schimbările climatice și pentru a se verifica eficacitatea măsurilor și oportunitatea transpunerii acestora.

Trebuie salutată activitatea desfășurată prin intermediul mecanismelor europene cum ar fi platforma ADAPT, AEM, CCC sau ESPON. Datorită acesteia, există un bun nivel al informațiilor la scara UE, dar lipsesc informații și indicatori corespunzători la nivelul orașelor, atât în ceea ce privește efectele schimbărilor climatice, cât și riscurile acestora: previziuni și indicatori regionali ai efectelor, aspecte vulnerabile și rezultate, calcule privind costurile și beneficiile adaptării, în combinație cu o strategie de comunicare eficace pentru a disemina cele mai bune practici și rezultatele.

(1)

O strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice, COM(2013)0216.

(2)

Schimbările climatice, impactul și vulnerabilitatea în Europa 2016, constatările principale. AEM, 2016.

(3)

COM(2013)0216.

(4)

Calea de urmat după Acordul de la Paris: evaluarea implicațiilor Acordului de la Paris... (COM(2016)0110).

(5)

Urban Agenda for the EU, „Pact of Amsterdam” (Agenda urbană a UE, „Pactul de la Amsterdam”), 2016.

(6)

Urban adaptation to climate change in Europe 2016, transforming cities in a changing climate (Adaptarea urbană la schimbările climatice în Europa în 2016, transformarea orașelor în contextul unei clime în schimbare), Agenția Europeană de Mediu, 2016.

(7)

Adaptation Strategies for European Cities (Strategii de adaptare pentru orașele europene), CE – Direcția Generală Politici Climatice, 2013.

(8)

Cel puțin un euro din cinci din bugetul UE ar trebui să fie cheltuit pentru acțiuni în domeniul climatic: există activități ambițioase în curs de desfășurare în acest sens, dar există un risc serios de a nu se reuși atingerea acestui obiectiv, CCE, Luxemburg, 2016.


AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (24.11.2017)

destinat Comisiei pentru dezvoltare regională

referitor la rolul regiunilor și orașelor în punerea în aplicare a Acordului de la Paris COP 21 privind schimbările climatice

(2017/2006(INI))

Raportor pentru aviz: Gilles Pargneaux

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  constată că regiunile și orașele și-au dovedit deja angajamentul față de combaterea schimbărilor climatice în calitatea lor de principali contribuitori la inițiativele Agenda de acțiune Lima-Paris (LPAA) și Zona actorilor nestatali pentru combaterea acțiuni climatice (NAZCA); salută inițiativele precum Convenția primarilor pentru climă și energie, inclusiv inițiativa privind adaptarea la schimbările climatice (Inițiativa primarilor privind adaptarea), Memorandumul de înțelegere „Sub 2 grade” și inițiativa RegionsAdapt; încurajează mai multe orașe ale UE să se alăture acestor inițiative și să se angajeze să adopte măsuri ambițioase de combatere a schimbărilor climatice; consideră că contribuția unor astfel de inițiative ar trebui să fie recunoscută și încurajată de guvernele naționale și regionale, precum și de organizațiile interguvernamentale;

2.  observă că autoritățile locale sunt responsabile de punerea în aplicarea a majorității măsurilor de atenuare și adaptare la schimbările climatice și a majorității legislației UE din acest domeniu; subliniază necesitatea de a acționa în ceea ce privește planificarea urbană, mobilitatea, transportul public și infrastructura, performanța energetică a clădirilor, campaniile educaționale, orașele inteligente, rețelele inteligente și subvențiile regionale pentru punerea în aplicare a Acordului de la Paris;

3.  constată că, în prezent, majoritatea europenilor trăiește în orașe; constată, de asemenea, că opțiunile de infrastructură urbană alese de responsabilii orașelor vor avea un impact asupra capacității orașelor de a rezista la schimbările climatice, deoarece ploile mai frecvente, inundațiile și valurile de căldură se vor număra, foarte probabil, printre provocările cu care se vor confrunta orașele europene ca urmare a schimbărilor climatice;

4.  subliniază faptul că orașele, întreprinderile și alți actori nestatali au un potențial de atenuare cuprins între 2,5 și 4 miliarde de tone de CO2 până în 2020(1), mai mult decât emite India într-un an, și că această cantitate este similară ca amploare cu reducerea cuprinsă între 4 și 6 miliarde de tone preconizată de ONU a fi realizată, până în 2030, un deceniu mai târziu, prin intermediul contribuțiilor preconizate stabilite la nivel național (CPSN) adoptate la Paris;

5.  subliniază faptul că regiunile și orașele joacă un rol esențial în combaterea schimbărilor climatice și pot reduce pe cont propriu 5 % din emisiile la nivel mondial, pentru a respecta Acordul de la Paris, și, în comun cu alte niveluri ale administrației și cu sectorul privat, au potențialul de a reduce emisiile globale cu 46 %(2);

6.  reamintește că sectorul transporturilor este responsabil atât pentru emisiile de gaze cu efect de seră, cât și pentru poluanții atmosferici care sunt periculoși pentru sănătate și a căror concentrație în aerul urban este reglementată prin Directiva (UE) 2016/2284 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici(3);

7.  reamintește că articolul 7 alineatul (2) din Acordul de la Paris recunoaște că „adaptarea este o problemă globală cu care se confruntă toți, care are dimensiuni locale, subnaționale, naționale, regionale și internaționale”;

8.  recunoaște că acțiunile autorităților locale sunt esențiale pentru a le permite guvernelor să își îndeplinească angajamentele în cadrul unei acțiuni în domeniul climei la nivel mondial;

9.  subliniază faptul că actorii nestatali devin un element esențial al regimului climatic de după Acordul de la Paris și al procesului Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC); subliniază faptul că aceștia ar putea aduce contribuții valoroase la dialogul de facilitare și la bilanțurile la nivel mondial și ar putea contribui la un proces de reexaminare mai eficace în temeiul Acordului de la Paris;

10.  solicită intensificarea acțiunilor individuale și coordonate la nivelul UE și la nivel regional și local vizând adaptarea la impactul schimbărilor climatice;

11.  subliniază faptul că orașele conduc procesul de elaborare a politicilor urbane, având capacitatea de a conecta inițiativele cu planurile naționale de acțiune și de a se concentra asupra inițiativelor cu cel mai mare impact; solicită o implicare mai profundă a administrațiilor locale în procesul decizional de la nivelul UE;

12.  constată că primarii orașelor sunt direct responsabili față de alegătorii lor pentru deciziile pe care le iau și pot acționa mai eficace și mai rapid și adesea cu rezultate imediate și de impact;

13.  solicită o nouă administrare care ar putea asigura fonduri pentru acțiuni de combatere a schimbărilor climatice și o mai bună integrare a regiunilor și orașelor și a organismelor lor reprezentative, cum ar fi Comitetul Regiunilor la nivelul UE, în procesul CCONUSC, cu scopul de a institui un dialog direct permanent între diferitele niveluri, pornind de la nivelul local și regional; constată că anunțul SUA privind retragerea sa din Acordul de la Paris a determinat numeroase state și orașe americane să își reitereze angajamentul față de respectarea contribuției SUA stabilite la nivel național (CSN), pentru a reduce, până în 2025, emisiile SUA cu 26-28 % comparativ cu nivelul din 2005, precum și că, dat fiind contextul special, autoritățile locale și subnaționale ar trebui să facă parte integrantă din procesul CCONUSC, astfel încât pozițiile lor să fie reprezentate în cadrul acestui proces și să se faciliteze diseminarea celor mai bune practici locale în ceea ce privește atenuarea și adaptarea la schimbările climatice;

14.  subliniază necesitatea unei trimiteri clare la rolul guvernelor locale și regionale în cadrul Acordului de la Paris pentru a asigura o reacție pe termen lung la schimbările climatice; subliniază că UE trebuie să lucreze pe teren cu orașele și regiunile pentru a le face mai bine conectate și mai durabile, pentru a crea municipalități eficiente din punct de vedere energetic și pentru a dezvolta rețele mai inteligente de transport urban;

15.  subliniază faptul că, până în 2030, aproape 60 % din populația mondială va trăi în mediul urban; observă că obiectivul de dezvoltare durabilă (ODD) nr. 11, dezvoltarea orașelor și a așezărilor umane pentru ca ele să fie deschise tuturor, sigure, reziliente și durabile, prevede creșterea substanțială, până în 2020, a numărului de orașe și de așezări umane care adoptă și pun în aplicare politici și planuri integrate pentru incluziune, eficiența utilizării resurselor, atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea și reziliența la dezastre, precum și dezvoltarea și implementarea, în conformitate cu Cadrul de Acțiune de la Sendai pentru Reducerea Riscurilor de Dezastre 2015-2030, a unei gestionări holistice a riscului de dezastre, la toate nivelurile; observă că, conform World Urbanisation Prospects (ONU, 2014), 54 % din populația mondială locuia în 2014 în mediul urban, în timp ce în 1950 procentul era de 30 %; se estimează că acest procent va ajunge la 66 % în 2050;

16.  solicită ca noua structură la nivel mondial să implice în mod oficial autoritățile locale și regionale în pregătirea și punerea în aplicare a unui plan clar de acțiune privind clima pentru Acordul de la Paris; consideră că această structură trebuie să monitorizeze obiectivele obligatorii, să monitorizeze progresul prin intermediul unor mecanisme de evaluare și să furnizeze instrumente financiare adaptate pentru a transforma angajamentele în rezultate tangibile;

17.  solicită să se promoveze și să se garanteze coordonarea tuturor autorităților publice și să se încurajeze participarea cetățenilor, a actorilor sociali și a actorilor economici;

18.  solicită o foaie de parcurs privind adaptarea care să monitorizeze acțiunile climatice la nivel regional și local și să includă cele mai recente date privind acțiunile de adaptare în UE, inclusiv pentru raportarea privind CSN din UE;

19.  este preocupat de faptul că intensificarea fenomenelor meteorologice extreme, cum ar fi valurile de căldură, furtunile violente, inundațiile și seceta, este o consecință directă a schimbărilor climatice provocate de om și va continua să afecteze negativ numeroase părți ale Europei, cu o frecvență mai mare, ceea ce va accentua vulnerabilitatea populațiilor, naturii și ecosistemelor în care acestea locuiesc, dacă nu se iau măsuri concrete și dacă nu se restabilește ciclul apei; subliniază necesitatea de a intensifica investițiile în infrastructura ecologică care poate ajuta orașele să se răcorească sau să ofere protecție și ajutor în timpul fenomenelor meteorologice extreme; menționează că orașele și regiunile sunt interconectate și depind de alte orașe și regiuni în ceea ce privește furnizarea unor servicii esențiale, cum ar fi alimentele, apa și energia, precum și infrastructura pentru punerea la dispoziție a acestora; subliniază faptul că planificarea și dezvoltarea adaptării eficace necesită informații solide despre viitoarele riscuri climatice cu care se confruntă un oraș și despre modul în care acestea se traduc în vulnerabilități fizice și economice; reamintește că există în continuare orașe care nu dispun de informații cu privire la riscurile climatice specifice cu care se confruntă, care să contribuie la procesul de luare a deciziilor privind planificarea și dezvoltarea la nivel local și că, pentru a realiza acest lucru, este nevoie de o abordare comună și cuprinzătoare care să îmbine dialogul și parteneriatele ce intersectează sectoare și niveluri de guvernare; solicită un sprijin integrat al UE pentru a îmbunătăți solidaritatea și schimbul de bune practici între statele membre și pentru a asigura că regiunile cele mai afectate de schimbările climatice sunt capabile să ia măsurile necesare pentru a se adapta;

20.  îndeamnă regiunile, municipiile și orașele să întocmească planuri specifice de adaptare, pentru a asigura reducerea vulnerabilității în fața schimbărilor climatice;

21.  subliniază necesitatea de a majora investițiile în infrastructura ecologică care poate ajuta orașele să reducă temperatura și să ofere protecție și ajutor în timpul fenomenelor meteorologice extreme;

22.  constată că, în special, înmulțirea suprafețelor cu vegetație lemnoasă în orașe, cu o selecție atentă a speciilor adecvate pentru o zonă dată, scade fluxul de căldură sensibilă și temperatura aerului, îmbunătățind efectiv microclimatul orașelor și confortul termic al oamenilor; este de părere că această considerație ar trebui să reprezinte baza pentru amenajarea teritoriului și pentru proiectele urbane ale orașelor din UE;

23.  subliniază că este necesar ca regiunile să pună în aplicare și să actualizeze periodic programe regionale care conțin măsuri de facilitare a adaptării adecvate, pentru a combate efectele schimbărilor climatice, și că toate regiunile trebuie să coopereze la elaborarea planurilor de adaptare la impactul schimbărilor climatice și la elaborarea unor planuri integrate pentru managementul zonelor costiere și al resurselor de apă;

24.  reamintește că Strategia europeană de adaptare la schimbările climatice (COM(2013)0216) identifică trei principale obiective și acțiunile corespunzătoare: 1) promovarea acțiunii statelor membre; 2) încurajarea statelor membre să adopte strategii de adaptare cuprinzătoare și 3) disponibilizarea de fonduri LIFE în sprijinul creării de capacități și intensificarea măsurilor de adaptare în Europa (2013-2020);

25.  reamintește că, pentru îndeplinirea angajamentelor asumate prin Acordul de la Paris, este necesară nu numai reducerea emisiilor, ci și creșterea capacității de absorbție a CO2 în sol, astfel încât, în cea de a doua jumătate a acestui secol, să aibă loc eliminarea netă a emisiilor de CO2 din atmosferă;

26.  solicită îmbunătățirea protecției pădurilor urbane existente și a celor nou create din regiunile UE, având în vedere rolul semnificativ pe care acestea îl au în timpul liber al populației locale și, în anumite zone, în asigurarea și conservarea surselor de apă potabilă; consideră că localitățile ar trebui să acorde tot sprijinul necesar pentru menținerea acestor ecosisteme și a serviciilor lor și pentru prevenirea oricăror activități care ar cauza deteriorarea lor;

27.  subliniază că creșterea rezilienței societății și a zonelor locuite de oameni, pentru a face față efectelor inevitabile ale schimbărilor climatice, necesită, printre alte măsuri, creșterea eficienței și raționalității utilizării apei (printre măsurile de adaptare, trebuie să se acorde prioritate măsurilor din domeniul apei în același mod în care măsurile de atenuare sunt direcționate deja spre domeniul carbonului) și acțiuni în zonele de coastă; dezvoltarea unor strategii bazate pe o planificare urbană ecologică, acordându-se o atenție deosebită apărării împotriva inundațiilor; mobilizarea cunoștințelor și resurselor pentru adaptarea culturilor și gestionarea pădurilor pentru a aborda problemele legate de secetă și incendii și sporirea conectivității dintre ecosisteme pentru a încuraja speciile să migreze;

28.  recunoaște că sunt necesare măsuri de adaptare pentru a se obține coordonarea și coerența la toate nivelurile planificării și gestionării, precum și că este important să se asigure abordări comune și coerență deplină între strategiile naționale de adaptare și planurile locale de management al riscurilor;

29.  atrage atenția că vulnerabilitatea persoanelor în fața efectelor schimbărilor climatice, în special a așa-numitelor fenomene extreme, este în mare măsură determinată de capacitatea acestora de a accesa resurse de bază, cum ar fi energia și apa; invită autoritățile publice ca, ținând cont de acest lucru, să garanteze accesul la cele două resurse de bază;

30.  constată că numai 15 state membre au adoptat un plan de acțiune și o strategie de adaptare, cu câteva măsuri concrete în practică; subliniază necesitatea de a monitoriza și de a evalua toate strategiile de adaptare și planurile de acțiune privind prevenirea riscurilor, gestionarea inundațiilor și gospodărirea apelor;

31.  recunoaște că o gestionare eficientă a resurselor este fundamentală pentru atenuare și adaptare, în scopul de a identifica prioritățile comune; solicită elaborarea unor strategii locale integrate care să asigure o utilizare mai eficientă a resurselor și crearea unei rezistențe sporite și adaptarea la impactul schimbărilor climatice în zonele cele mai afectate;

32.  este de părere că autoritățile locale și regionale ar trebui să întreprindă acțiuni integrate și pe termen lung privind atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la nivel local;

33.  consideră că autoritățile locale și regionale ar trebui să poată să își definească în mod clar angajamentele privind atenuarea și adaptarea, așa cum au făcut autoritățile naționale prin intermediul contribuțiilor stabilite la nivel național, pentru a asigura contribuții solide și transparente, pornind de la procese ferme de monitorizare, raportare și verificare (MRV), prin inițiative cum ar fi Convenția globală a primarilor pentru climă și energie; solicită crearea unui sistem de contribuții stabilite la nivel local care să fie pus în aplicare în legătură directă și în mod complementar cu contribuțiile stabilite la nivel național; consideră că aceste contribuții, fie naționale, subnaționale, regionale sau locale, ar trebui să adere la modalități, proceduri și orientări comune, după caz, pentru a asigura transparența acțiunii și asistență;

33.  consideră că autoritățile locale și subnaționale ar trebui să poată să își definească în mod clar angajamentele privind atenuarea și adaptarea, așa cum au făcut autoritățile naționale prin intermediul contribuțiilor stabilite la nivel național, pentru a asigura contribuții solide și transparente, pornind de la procesele ferme de monitorizare, raportare și verificare (MRV), prin inițiative cum ar fi Convenția globală a primarilor pentru climă și energie; solicită crearea unui sistem de contribuții stabilite la nivel local care să fie pus în aplicare în legătură directă și în mod complementar cu contribuțiile stabilite la nivel național; consideră că aceste contribuții, fie naționale, subnaționale, regionale sau locale, ar trebui să adere la modalități, proceduri și orientări comune, după caz, pentru a asigura transparența acțiunii și asistență;

34.  reamintește că cel puțin 20 % din bugetul UE pentru perioada 2014-2020 (circa 212 miliarde EUR) ar trebui cheltuit pentru acțiuni în domeniul climei; constată că, în Raportul său special nr. 31/2016, Curtea de Conturi Europeană consideră că există un risc semnificativ de a nu se reuși să se atingă obiectivul de 20 % dacă nu se depun eforturi mai mari de combatere a schimbărilor climatice, recunoscând totuși că adoptarea obiectivului a condus la o finanțare mai importantă și mai bine direcționată a acțiunilor în domeniul climei în cadrul unora dintre fondurile structurale și de investiții europene, și anume Fondul european de dezvoltare regională și Fondul de coeziune, dar că totuși, în alte domenii, cum ar fi Fondul social european, agricultura, dezvoltarea rurală și pescuitul, se menține, în mare măsură, situația de statu-quo (adică nu a existat o schimbare semnificativă către acțiuni climatice);

35.  salută includerea obiectivelor tematice TO4, TO5 și TO6 printre criteriile de alocare a fondurilor de coeziune; reamintește că, conform Curții de Conturi Europene, angajamentul de a asigura că cel puțin 20 % din CFM este cheltuit pentru acțiuni de combatere a schimbărilor climatice în perioada 2014-2020 ar putea să nu fie realizat în lipsa unor măsuri suplimentare;

36.  subliniază lipsa unui sistem de raportare a proporției din fondurile structurale și de coeziune alocate acțiunilor administrațiilor descentralizate de atenuare a schimbărilor climatice și de adaptare la acestea;

37.  solicită Comisiei să impună statelor membre obligația de a indica procentul din fondurile europene cheltuite la nivel local pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și pentru a asigura adaptarea teritoriilor la schimbările climatice;

38.  invită Comisia, BEI și statele membre să consolideze capacitatea administrativă a regiunilor și orașelor pentru ca acestea să poată profita pe deplin de posibilitățile de finanțare publice și private disponibile la nivelul UE; subliniază că este nevoie de asistență financiară îmbunătățită pentru a ajuta autoritățile locale și regionale să pună în aplicare măsuri coerente în domeniul climei; consideră că mecanismele de finanțare, cum ar fi fondurile globale pentru climă, ar trebui să fie accesibile în mod direct autorităților locale;

39.  este conștient de problemele pe care le vor întâmpina localitățile și regiunile care au fost complet dependente economic până în momentul actual de exploatarea surselor de energie convenționale precum cărbunele și solicită ca schimbarea structurală a acestora să fie sprijinită prin programe de finanțare ale UE;

40.  îndeamnă autoritățile locale și regionale să facă tot ce le stă în putință pentru a institui fonduri publice care să poată fi folosite, de exemplu, pentru a promova dezvoltarea de surse de energie regenerabile, a descentraliza rețelele și a încuraja generarea de energie electrică de către consumatori;

41.  solicită autorităților publice să înregistreze acțiunile care sporesc vulnerabilitatea sau care cresc emisiile de gaze cu efect de seră și să ofere stimulente fiscale activităților care promovează adaptarea la schimbările climatice sau reducerea emisiilor;

42.  subliniază că este necesar să se stimuleze tranziția energetică și investițiile locale în măsuri de adaptare și de atenuare a schimbărilor climatice, prin simplificarea normelor, reducerea birocrației, făcând posibile soluții inovatoare și încurajând parteneriatele cu comunitățile locale și cu societatea civilă, cu scopul de a promova acțiunea în domeniul climei; solicită inițiative naționale de sensibilizare a publicului cu privire la efectele schimbărilor climatice;

43.  subliniază importanța educației pentru protecția climei și solicită să se adopte suficiente măsuri pentru localități și școli, astfel încât să se poată asigura expertiza cerută;

44.  salută inițiativele orașelor, precum orașele inteligente și rețelele inteligente, care urmăresc reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și creșterea utilizării eficiente a resurselor prin combaterea schimbărilor climatice, prin realizarea unei creșteri verzi și prin promovarea zonelor conectate de sistemele de transport public; subliniază că regiunile trebuie să-și îmbunătățească normele privind orașele ecologice în vederea creșterii ecologice urbane la nivel național, dat fiind că orașele au o contribuție majoră la emisiile de gaze cu efect de seră și că soluțiile cum ar fi rețelele inteligente oferă potențialul de a furniza energie mai eficient către locuințe și clădiri, îmbunătățind astfel eficiența energetică și consumul de energie;

45.  invită autoritățile competente să direcționeze producția agricolă și silvică către activitățile care servesc reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră directe și indirecte și să elaboreze planuri care să permită creșterea progresivă a capacității de absorbție a solului;

46.  salută potențialele avantaje economice ale orașelor care sunt pionieri în materie de infrastructură cu emisii scăzute de dioxid de carbon, printre care se numără costurile reduse ale energiei electrice, costurile reduse de întreținere și cheltuieli reduse pentru sănătatea publică, care este îmbunătățită prin reducerea poluanților;

47.  reamintește că proiectele în materie de energie regenerabilă de dimensiuni reduse, cum ar fi comunitățile de energie din surse regenerabile și proiectele de consum autonom de energie din surse regenerabile, pot contribui la realizarea obiectivelor Acordului de la Paris;

48.  subliniază faptul că este important ca orașele să joace un rol principal în lupta împotriva schimbărilor climatice, prin promovarea utilizării transportului public, inclusiv a transportului feroviar; constată că traficul aglomerat reprezintă o sursă majoră de emisii de carbon; subliniază că UE trebuie să conlucreze pe teren cu orașele și regiunile pentru a face regiunile și orașele din UE mai eficiente din punct de vedere energetic și mai bine conectate, în scopul de a dezvolta rețele mai inteligente de transport urban pentru o lume mai rezistentă la schimbările climatice;

49.  reamintește că transportul generează nu numai emisii cu impact semnificativ asupra sănătății, ci și emisii de gaze cu efect de seră; subliniază că regiunile și orașele au un potențial uriaș de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră generate de transporturi, dacă se ține seama în mai mare măsură de ele în planificarea transportului; subliniază că este necesar să se finanțeze inițiativele care facilitează mobilitatea locală și regională cu emisii reduse de carbon;

50.  invită autoritățile locale să pună în aplicare planuri în domeniile transportului și logisticii pentru a promova transportul public și privat electrificat, inclusiv prin rezervarea anumitor zone exclusiv pentru trafic de biciclete și vehicule electrice și prin punerea la dispoziție a unor puncte de reîncărcare ușor accesibile, în număr suficient;

51.  recunoscând importanța deosebită a sectorului transporturilor, solicită desemnarea mai multor regiuni-model, pentru a efectua cercetări privind un sistem de transport inteligent și interconectat între zonele urbane și cele rurale;

52.  solicită Comisiei ca programul Orizont 2020 să acorde o mai mare atenție și mai multă finanțare proiectelor de inovare și cercetare în domeniul economiei circulare și al orașelor durabile;

53.  reafirmă că trebuie ca regiunile să pună în aplicare Directiva 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor(4) și Directiva 2012/27/EU privind eficiența energetică(5);

54.  invită autoritățile locale să desfășoare campanii de informare, inclusiv în cooperare cu reprezentanții unităților de alimentație publică, pentru a sensibiliza publicul cu privire la amprenta de carbon a alimentelor, cu scopul de a-l învăța să se alimenteze sănătos și să consume alimente cu un impact redus asupra mediului;

55.  subliniază că alimentele de sezon produse pe plan local reduc emisiile de gaze cu efect de seră generate de transport și, prin urmare, reduc amprenta totală de carbon a alimentelor; invită Comisia să crească producția alimentară durabilă la nivel local și regional;

56.  solicită consolidarea parteneriatelor între UE și administrațiile locale și regionale pentru a consolida procedurile de accelerare a acțiunii climatice locale în cadrul economiei circulare, în vederea reducerii deșeurilor, a controlului schimbărilor climatice și a utilizării mai eficiente a resurselor;

57.  subliniază faptul că economia circulară constituie un instrument cu un potențial enorm pentru îmbunătățirea durabilității orașelor și solicită Comisiei să integreze orașele în strategia pentru economia circulară;

58.  invită autoritățile competente să atace problema deșeurilor în vederea fructificării economiei circulare și a promovării unor tehnici de eliminare a deșeurilor nereutilizabile sau nereciclabile;

59.  solicită Comisiei să caute modalități de îmbunătățire a cooperării internaționale între regiuni și actorii de la nivel local pentru a face schimb de bune practici și de lecții învățate în vederea atingerii obiectivelor Acordului de la Paris;

60.  solicită guvernelor naționale să ajute orașele și regiunile să îndeplinească angajamentele internaționale de sprijinire a inițiativelor în materie de climă și energie la nivel local și regional;

61.  invită orașele și regiunile să preia conducerea în ceea ce privește promovarea eficienței energetice și a producției de energie din surse regenerabile, pentru a reduce emisiile de gaze cu efect de seră și poluarea aerului; observă că regiunile și orașele pot juca un rol esențial în ceea ce privește decarbonizarea societății și că implicarea acestora în crearea unui sistem energetic bazat pe surse regenerabile de energie ar trebui să reprezinte o prioritate pentru UE și pentru fiecare stat membru;

62.  salută decizia Grupului interguvernamental privind schimbările climatice de a redacta un raport special privind orașele și clima în 2023, angajament care va duce la intensificarea cercetărilor privind importanța orașelor pentru combaterea schimbărilor climatice; invită Comisia să participe activ la elaborarea acestuia și să promoveze o viziune teritorială pe mai multe niveluri a acțiunii în domeniul climei; consideră că orașele ar trebui să contribuie la Raportul privind clima mondială din 2018; consideră că orașele și regiunile pot influența procesul de elaborare a politicilor în urma Acordului de la Paris, punând în aplicare o abordare strategică de combatere a încălzirii globale și de sprijinire a măsurilor de atenuare și adaptare în zonele urbane, în care trăiește peste jumătate din populația lumii;

63.  recunoaște responsabilitatea deosebită pe care o au orașele în combaterea schimbărilor climatice, deoarece acestea contribuie la 70 % din emisiile de CO2 la nivel global; consideră că angajamentele asumate în 2015 în cadrul Declarației de la Primăria din Paris vor fi îndeplinite numai prin participarea la Convenția globală a primarilor pentru climă și energie și prin adoptarea pe scară largă a unor planuri de acțiune de către orașele din întreaga Uniune Europeană; invită Comisia să contribuie, ori de câte ori este necesar, la asigurarea integrării cu succes a Pactului primarilor și a Convenției primarilor, care a demarat la 22 iunie 2016;

64.  ia act de faptul că, în cadrul COP 22 de la Marrakesh, autoritățile locale și regionale au elaborat „Foaia de parcurs pentru acțiune de la Marrakesh”, în care se evidențiază faptul că este nevoie de o implicare mai directă a autorităților locale, care ar trebui recunoscute oficial ca participanți la discuția oficială privind schimbările climatice, și nu doar ca fiind pe picior de egalitate cu alți actori nestatali, precum ONG-urile și sectorul privat;

65.  pune accentul pe faptul că autoritățile publice ar trebui să dea un exemplu în ceea ce privește consumul de energie și solicită ca fondurile structurale să fie majorate sau orientate înspre promovarea eficienței energetice a clădirilor publice și a alimentării autonome a localităților cu energie regenerabilă;

66.  îndeamnă Comisia și statele membre să promoveze sisteme-pilot și modele de autoadministrare a energiei la nivel local, modele bazate pe sisteme de distribuție, a căror rentabilitate economică este destinată să finanțeze noi instalații care reduc impactul asupra mediului;

67.  invită Comisia să promoveze coordonarea și schimbul de informații și de bune practici între statele membre, regiuni, comunități locale și orașe;

68.  este nemulțumit de evaluarea Curții de Conturi Europene din 2016, conform căreia obiectivul UE de a cheltui 20 % din bugetul său în actuala perioadă de programare privind acțiunile în domeniul climei nu va fi atins; recunoaște gama largă de dificultăți de măsurare și evaluare a proiectelor UE menite să atenueze schimbările climatice și impactul acestora; solicită Comisiei să țină Parlamentul la curent cu privire la progresele realizate în acest domeniu important;

69.  subliniază importanța proiectelor descentralizate și cooperative ale cetățenilor în domeniul energiei și solicită susținerea acestora din fondurile structurale și prin reducerea sarcinii administrative la nivel național și regional;

70.  recunoaște importanța abordărilor ascendente pentru a convinge părțile interesate să participe la atenuarea schimbărilor climatice; recunoaște potențialul instrumentelor prevăzute în Regulamentul privind dispozițiile comune(6), cum ar fi investițiile teritoriale integrate și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității, pentru a contribui la atingerea obiectivelor UE în acest domeniu; invită Comisia să colaboreze cu părțile interesate de la nivel național și local pentru a se asigura că acestea utilizează în mod adecvat întreaga gamă de instrumente de care dispun;

71.  își reiterează angajamentul de a lansa cu succes la nivel mondial Convenția primarilor pentru climă și energie; observă că este important să se stabilească obiective care să fie pe deplin măsurabile; observă, de asemenea, că mai multe planuri de acțiune prezentate conțin angajamente până în 2020 și că, prin urmare, orașele vizate trebuie să depună eforturi suplimentare până în 2030;

72.  salută măsurile voluntare („sistemul de semnalizare”) menite să asigure vizibilitatea impactului asupra climei și a amprentei de carbon ale alimentelor și ale altor produse și solicită stabilirea unor indicatori comuni la nivel european care să permită o etichetare voluntară, dar comparativă, mai ales în domeniul comerțului regional.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

21.11.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

59

0

2

Membri titulari prezenți la votul final

Margrete Auken, Pilar Ayuso, Zoltán Balczó, Catherine Bearder, Ivo Belet, Simona Bonafè, Lynn Boylan, Soledad Cabezón Ruiz, Nessa Childers, Alberto Cirio, Birgit Collin-Langen, Miriam Dalli, Seb Dance, Angélique Delahaye, Mark Demesmaeker, Bas Eickhout, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Arne Gericke, Jens Gieseke, Julie Girling, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Anneli Jäätteenmäki, Jean-François Jalkh, Benedek Jávor, Josu Juaristi Abaunz, Kateřina Konečná, Urszula Krupa, Giovanni La Via, Peter Liese, Norbert Lins, Valentinas Mazuronis, Joëlle Mélin, Susanne Melior, Rory Palmer, Gilles Pargneaux, Piernicola Pedicini, Bolesław G. Piecha, Pavel Poc, Frédérique Ries, Daciana Octavia Sârbu, Annie Schreijer-Pierik, Davor Škrlec, Renate Sommer, Ivica Tolić, Nils Torvalds, Adina-Ioana Vălean, Damiano Zoffoli

Membri supleanți prezenți la votul final

Jørn Dohrmann, Herbert Dorfmann, Eleonora Evi, Martin Häusling, Rupert Matthews, Stanislav Polčák, Christel Schaldemose, Bart Staes, Dubravka Šuica, Carlos Zorrinho

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Maria Noichl

VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

59

+

ALDE

Catherine Bearder, Gerben-Jan Gerbrandy, Anneli Jäätteenmäki, Valentinas Mazuronis, Frédérique Ries, Nils Torvalds

ECR

Mark Demesmaeker, Jørn Dohrmann, Arne Gericke, Julie Girling, Urszula Krupa, Rupert Matthews, Bolesław G. Piecha

EFDD

Eleonora Evi, Piernicola Pedicini

GUE/NGL

Lynn Boylan, Josu Juaristi Abaunz, Kateřina Konečná

NI

Zoltán Balczó

PPE

Pilar Ayuso, Ivo Belet, Alberto Cirio, Birgit Collin-Langen, Angélique Delahaye, Herbert Dorfmann, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Jens Gieseke, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Giovanni La Via, Peter Liese, Norbert Lins, Stanislav Polčák, Annie Schreijer-Pierik, Renate Sommer, Dubravka Šuica, Ivica Tolić, Adina-Ioana Vălean

S&D

Simona Bonafè, Soledad Cabezón Ruiz, Nessa Childers, Miriam Dalli, Seb Dance, Susanne Melior, Maria Noichl, Rory Palmer, Gilles Pargneaux, Pavel Poc, Christel Schaldemose, Daciana Octavia Sârbu, Damiano Zoffoli, Carlos Zorrinho

VERTS/ALE

Margrete Auken, Bas Eickhout, Martin Häusling, Benedek Jávor, Davor Škrlec, Bart Staes

0

-

 

 

2

0

ENF

Jean-François Jalkh, Joëlle Mélin

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

Raport al Global Gender and Climate Alliance (GGCA), decembrie 2015.

(2)

Studiu Arup intitulat Deadline 2020. How cities will get the job done (Termen-limită: 2020. Cum își vor îndeplini orașele sarcina).

http://www.c40.org/researches/deadline-2020

(3)

Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului din 14 decembrie 2016 privind reducerea emisiilor naționale de anumiți poluanți atmosferici, de modificare a Directivei 2003/35/CE și de abrogare a Directivei 2001/81/CE (JO L 344, 17.12.2016, p. 1).

(4)

Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 153, 18.6.2010, p. 13).

(5)

Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1).

(6)

Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului (JO L 347 20.12.2013, p. 320).


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

20.2.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

33

4

1

Membri titulari prezenți la votul final

Mercedes Bresso, Steeve Briois, Andrea Cozzolino, Raymond Finch, John Flack, Iratxe García Pérez, Michela Giuffrida, Krzysztof Hetman, Ivan Jakovčić, Constanze Krehl, Sławomir Kłosowski, Louis-Joseph Manscour, Martina Michels, Iskra Mihaylova, Andrey Novakov, Paul Nuttall, Mirosław Piotrowski, Stanislav Polčák, Liliana Rodrigues, Fernando Ruas, Monika Smolková, Ruža Tomašić, Ramón Luis Valcárcel Siso, Ángela Vallina, Lambert van Nistelrooij, Kerstin Westphal, Joachim Zeller

Membri supleanți prezenți la votul final

Daniel Buda, Andor Deli, Ivana Maletić, Urmas Paet, Tonino Picula, Georgi Pirinski, Bronis Ropė, Milan Zver

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Eleonora Evi, Anna Hedh, Bogdan Brunon Wenta


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

33

+

ALDE

Ivan Jakovčić, Iskra Mihaylova, Urmas Paet

ECR

John Flack, Mirosław Piotrowski, Ruža Tomašić

EFDD

Eleonora Evi

GUE/NGL

Martina Michels, Ángela Vallina

PPE

Daniel Buda, Andor Deli, Krzysztof Hetman, Ivana Maletić, Lambert van Nistelrooij, Andrey Novakov, Stanislav Polčák, Fernando Ruas, Ramón Luis Valcárcel Siso, Bogdan Brunon Wenta, Milan Zver

S&D

Mercedes Bresso, Andrea Cozzolino, Iratxe García Pérez, Michela Giuffrida, Anna Hedh, Constanze Krehl, Louis-Joseph Manscour, Tonino Picula, Georgi Pirinski, Liliana Rodrigues, Monika Smolková, Kerstin Westphal

VERTS/ALE

Bronis Ropė

4

-

EFDD

Raymond Finch, Paul Nuttall

ENF

Steeve Briois

PPE

Joachim Zeller

1

0

ECR

Sławomir Kłosowski

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 8 martie 2018Notă juridică