Procedură : 2017/2117(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0064/2018

Texte depuse :

A8-0064/2018

Dezbateri :

PV 02/05/2018 - 32
CRE 02/05/2018 - 32

Voturi :

PV 03/05/2018 - 7.14
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0203

RAPORT     
PDF 697kWORD 79k
3.4.2018
PE 612.315v03-00 A8-0064/2018

referitor la situația actuală și perspectivele de viitor în sectoarele ovinelor și caprinelor din Uniune

(2017/2117(INI))

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală

Raportoare: Esther Herranz García

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la situația actuală și perspectivele de viitor în sectoarele ovinelor și caprinelor din Uniune

(2017/2117/(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere recomandările Forumului european privind carnea de oaie, care s-a desfășurat în 2015 și 2016, sub egida Comisiei,

–  având în vedere studiul pe care l-a comandat cu privire la viitorul sectoarelor cărnii de oaie și de capră în Europa,

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 iunie 2008 referitoare la viitorul sectorului ovinelor și caprinelor în Europa(1),

–  având în vedere concluziile studiului Comisiei, realizat în 2011, privind evaluarea măsurilor PAC în sectoarele ovinelor și caprinelor,

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 19 iunie 2017 privind Planul de acțiune al UE pentru natură, cetățeni și economie,

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 noiembrie 2017 referitoare la Planul de acțiune pentru natură, cetățeni și economie(2),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 29 iunie 2017, intitulată „Un plan de acțiune european «O singură sănătate» (One Health) împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM)” (COM(2017)0339),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman,

–  având în vedere concluziile Ombudsmanului neerlandez din raportul său din 2012 privind abordarea de către guvern a febrei Q(3) și din studiul său din 2017 privind lecțiile învățate de guvern în urma epidemiei de febră Q(4),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală (A8-0064/2018),

A.  întrucât sectoarele ovinelor și caprinelor se caracterizează printr-o rentabilitate scăzută, cu venituri care se numără printre cele mai slabe din Uniune, în mare parte din cauza costurilor operaționale și de reglementare mari, care uneori depășesc prețurile de vânzare, precum și a unei sarcini administrative prea mari, ceea ce conduce la abandonarea din ce în ce mai frecventă a acestor sectoare de către agricultori;

B.  întrucât dezechilibrele din lanțul alimentar agravează vulnerabilitatea acestor sectoare și întrucât Comisia nu a reușit până în prezent să ia măsurile de reglementare necesare, solicitate de către Parlament în această privință;

C.  întrucât stabilirea și menținerea producției de ovine și caprine este imposibilă fără garantarea unui venit stabil pentru agricultori;

D.  întrucât creșterea ovinelor și a caprinelor are un caracter sezonier în Europa, spre deosebire de alte regiuni ale lumii, care pot derula ciclul complet de creștere și de producție pe tot parcursul anului; întrucât caracterul sezonier pronunțat poate genera incertitudine economică pentru fermieri și producători;

E.  întrucât ambele sectoare au potențialul de a crea și de a păstra locuri de muncă în zonele dezavantajate, cum ar fi regiunile îndepărtate și de munte;

F.  întrucât sectoarele ovinelor și caprinelor au un potențial semnificativ pentru numeroase zone rurale fragile și pentru numeroase zone periurbane în ceea ce privește dezvoltarea și ocuparea forței de muncă, în special prin intermediul vânzării cărnii de oaie și de capră, precum și a produselor lactate de înaltă calitate, care pot fi distribuite prin lanțuri de aprovizionare scurte la nivel local;

G.  întrucât crescătorii de ovine se confruntă cu dificultăți în găsirea de forță de muncă calificată și, uneori, chiar necalificată;

H.  întrucât creșterea ovinelor și a caprinelor face parte din patrimoniul cultural al multor state membre și furnizează produse tradiționale de înaltă calitate;

I.  întrucât sectoarele ovinelor și caprinelor trebuie să asigure cele mai înalte standarde din lume în ceea ce privește siguranța alimentară, sănătatea și bunăstarea animalelor și respectarea mediului;

J.  întrucât creșterea ovinelor și caprinelor joacă un rol important pentru durabilitatea mediului, în special când se bazează pe pășunat, deoarece este prezentă în 70 % din zonele dezavantajate din punct de vedere geografic, inclusiv regiunile izolate și relativ inaccesibile, și contribuie la menținerea peisajului, conservarea biodiversității (inclusiv a speciilor autohtone locale) și la combaterea eroziunii solului, a acumulării nedorite de biomasă, a deteriorării digurilor, a avalanșelor și a incendiilor forestiere și de vegetație;

K.  întrucât creșterea ovinelor și a caprinelor are o contribuție socioeconomică importantă în zonele rurale ale Europei, prin susținerea agriculturii și a ocupării forței de muncă în zonele defavorizate și prin furnizarea de produse tradiționale de înaltă calitate;

L.  întrucât reînnoirea generațiilor de fermieri trebuie să fie îmbunătățită, pentru a garanta supraviețuirea acestui tip de creștere a animalelor și a contribui la combaterea depopulării rapide din numeroase regiuni rurale în care serviciile de bază și de sprijinire a familiei sunt limitate, cu implicații în special pentru femei, care desfășoară o muncă importantă, adesea invizibilă, în acest sector;

M.  întrucât aceste sectoare oferă un mediu favorabil și oportunități pentru tinerii care doresc să desfășoare activități agricole în structuri la scară umană — inclusiv un nivel scăzut de capitalizare, o organizare colectivă bine dezvoltată, asistență reciprocă și cooperative cu echipamente de uz comun — sau să creeze întreprinderi;

N.  întrucât vârsta medie a crescătorilor de ovine și caprine este în creștere și există o lipsă de transfer al cunoștințelor între generații, ceea ce împiedică buna funcționare a celor două sectoare și le face vulnerabile, în viitor, la lipsa de competențe și cunoștințe; întrucât, deseori, crescătorii și producătorii de mărfuri procesate de calitate, cum ar fi brânzeturile artizanale, nu dețin abilitățile de comercializare și de vânzare necesare pentru introducerea produselor lor pe piață într-un mod atractiv;

O.  întrucât majoritatea ovinelor și caprinelor din UE sunt crescute în condiții de agricultură extensivă, cum ar fi pe pășuni; întrucât, în unele state membre, sectoarele se bazează pe modelul de creștere intensivă a caprinelor și ovinelor;

P.  întrucât aceste sectoare contribuie la conservarea zonelor cu valoare ecologică ridicată sau de înaltă valoare naturală (IVN), cum ar fi pășunile și pășunile pe teren accidentat, pășunile împădurite și alte tipuri de sisteme silvopastorale sau dehesa, precum și terenurile mai puțin fertile, și, de asemenea, îndeplinesc o funcție esențială în curățarea subarboretului;

Q.  întrucât, înainte de intrarea în vigoare a regulamentului Omnibus, definiția pășunilor permanente nu includea, în mod adecvat, pajiștile mediteraneene cu specii lemnoase perene, cum ar fi pășunile dehesa și alte ecosisteme asociate cu agrosilvicultura, ceea ce antrenează o reducere a suprafeței eligibile pentru ajutoare directe și penalizează fermierii din aceste zone;

R.  întrucât păstoritul este o activitate tradițională de creștere extensivă a animalelor, practicată în special în regiunile muntoase, care face posibilă dezvoltarea unor teritorii dificil de accesat sau de mecanizat și cu valoare agronomică scăzută, permițându-le, astfel, să mențină o activitate economică;

S.  întrucât, în anumite state membre, transhumanța face parte din practicile agricole;

T.  întrucât actuala politică agricolă comună (PAC) prevede sprijin pentru diferite rase autohtone de ovine și caprine;

U.  întrucât aceste rase sunt bine adaptate la mediul local și joacă un rol important în conservarea biodiversității și a echilibrului natural în habitatele lor;

V.  întrucât rasele autohtone se adaptează mult mai bine la condițiile și caracteristicile locale;

W.  întrucât, în prezent, există cu 25 de milioane de ovine mai puțin ca în anii ’80, iar, în ultimii 17 ani, producția a scăzut cu peste 20 %;

X.  întrucât consumul de carne de oaie și de capră a scăzut în mod semnificativ în ultimii ani, înregistrând, în cazul ovinelor, o scădere de la 3,5 kg pe cap de locuitor în 2001 la 2 kg în prezent, și întrucât această tendință descendentă a fost constatată din nou în 2017, mai ales în rândul tinerilor;

Y.  întrucât piața cărnii de capră are un caracter unic în Europa, producția acesteia realizându-se în principal în Grecia, în Spania și în Franța, iar consumul fiind deosebit de ridicat în Portugalia, în Italia și în Grecia;

Z.  întrucât producția de carne de capră, provenită de la iezi sau de la animale adulte reformate, este sezonieră și reprezintă un produs secundar al producției de lapte, controlat de un număr restrâns de operatori, al cărui preț de vânzare nu permite remunerarea fermierilor;

AA.  întrucât prezența scăzută a cărnii de capră la punctele de vânzare conduce la pierderea vizibilității produsului și, prin urmare, la o scădere a consumului de către consumatori;

AB.  întrucât 3 % din producția europeană de lapte și 9 % din producția europeană de brânzeturi poate fi atribuită sectoarelor ovinelor și caprinelor și întrucât în aceste două sectoare sunt angajate 1,5 milioane de persoane în cadrul Uniunii;

AC.  întrucât, în ultimii ani, consumul de lapte și brânză de capră a crescut în mod semnificativ în mai multe state membre;

AD.  întrucât producția de carne de oaie din Uniune acoperă doar aproximativ 87 % din cererea pieței, iar importurile din țările terțe, în principal din Noua Zeelandă, afectează competitivitatea produselor UE în cele mai sensibile perioade ale anului (de Crăciun și de Paște), dar și în restul anului, având în vedere că Noua Zeelandă și Australia se numără printre principalii exportatori de carne de oaie;

AE.  întrucât, în ultimii ani, Noua Zeelandă a sporit exportul său de carne proaspătă sau refrigerată, reducând exporturile sale tradiționale de carne congelată, ceea ce accentuează impactul său asupra pieței de carne proaspătă a UE, conducând la o scădere a prețurilor plătite producătorilor europeni; consideră că acest lucru trebuie să fie luat în considerare în negocierile privind viitorul acord de liber schimb (ALS) cu Noua Zeelandă;

AF.  întrucât, în multe cazuri, producătorii din UE nu concurează în condiții echitabile cu importurile din țări terțe, care, deseori, fac obiectul unor standarde de calitate, cerințe de reglementare și standarde de mediu mai scăzute;

AG.  întrucât sectoarele ovinelor și caprinelor trebuie protejate, fiind sectoare sensibile, în cadrul negocierilor în curs privind ALS dintre Uniunea Europeană și, respectiv, Noua Zeelandă și Australia, sau chiar excluse din aceste acorduri comerciale;

AH.  întrucât anumite regiuni din vecinătatea UE au manifestat interes față de produsele din sectorul ovinelor și caprinelor din UE, ceea ce reprezintă o oportunitate pentru producătorii din UE, din păcate neexploatată pe deplin;

AI.  întrucât retragerea Regatului Unit din Uniune ar putea duce la modificări semnificative în cadrul schimburilor comerciale intracomunitare în sectorul cărnii de oaie, această țară fiind prima producătoare de carne de oaie și principalul punct de acces pentru importurile din țările terțe;

AJ.   întrucât Regatul Unit importă aproximativ jumătate din cota sa de piață de carne de oaie din Noua Zeelandă și aproape două treimi din Australia și întrucât Uniunea nu poate renunța peste noapte la angajamentele sale internaționale, ceea ce sporește incertitudinea cauzată de Brexit;

AK.  întrucât lâna oilor și a caprelor reprezintă o resursă durabilă, regenerabilă și bio-degradabilă pentru sectorul textilelor;

AL.  întrucât lâna de oaie nu este recunoscută ca produs agricol în conformitate cu anexa I la TFUE, ci este clasificată numai ca subprodus de origine animală în temeiul Regulamentului (UE) nr. 142/2011;

AM.  întrucât această nerecunoaștere dezavantajează crescătorii de ovine, în comparație cu alți crescători, deoarece lâna este supusă unor cerințe mai stricte, atunci când este transportată, decât produsele agricole recunoscute și deoarece intervențiile pe piață, prin intermediul unei organizații comune de piață, nu sunt posibile pentru lână;

AN.  întrucât producția de ovine și caprine este în principal de natură extensivă, fapt care le pune în contact direct cu fauna sălbatică, a cărei stare de sănătate nu poate fi garantată;

AO.  întrucât, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 999/2001, planul de monitorizare a scrapiei a dus la o reducere de 100 % în ceea ce privește înlocuirea animalelor de reproducere, iar pentru rasele mici, indigene, genotiparea scrapiei a dus la o scădere de până la 50 % a numărului de animale de reproducție de sex masculin;

AP.  întrucât recentele focare de boli animale au arătat că un focar dintr-un stat membru poate constitui o amenințare la adresa pieței agricole europene în ansamblu, luând în considerare diversele epidemii care au lovit Uniunea Europeană, dintre care unele — cum ar fi cea mai amplă epidemie de febră Q cunoscută vreodată, care a avut loc în fermele de caprine între 2007 și 2011 — au consecințe pentru sănătatea umană;

AQ.  întrucât vaccinarea ovinelor și a caprinelor protejează efectivele statelor membre împotriva bolilor transfrontaliere, limitând riscul unor infecții ulterioare transmise între statele membre și contribuind la atenuarea efectelor rezistenței la antimicrobiene;

AR.   întrucât, potrivit planului de acțiune european „One Health” împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM), imunizarea prin vaccinare constituie o măsură rentabilă de sănătate publică în vederea combaterii rezistenței la antimicrobiene, în pofida faptului că utilizarea antibioticelor este mai ieftină pe termen scurt, și întrucât planul prevede, de asemenea, stimulente menite să crească utilizarea instrumentelor de diagnosticare, a soluțiilor alternative la antimicrobiene și a vaccinurilor;

AS.  întrucât sistemul de identificare electronică a ovinelor și caprinelor garantează în mod eficient trasabilitatea animalelor, însă erorile neintenționate de citire a crotaliilor sau pierderea lor pot conduce la sancțiuni care, în anumite cazuri, sunt disproporționate;

AT.  întrucât crescătorii de animale se confruntă, de asemenea, cu dificultăți în aplicarea normelor actuale de identificare pentru categoria iezilor;

AU.  întrucât protecția conferită anumitor specii de animale, în special carnivorelor mari, în temeiul Directivei privind habitatele, deteriorarea habitatelor lor naturale și o reducere în abundența și calitatea prăzii lor naturale, combinate cu depopularea zonelor rurale și lipsa de investiții în măsuri preventive din partea statelor membre au contribuit la o creștere semnificativă a atacurilor animalelor de pradă asupra efectivelor de ovine și de caprine în toate regiunile, agravând și mai mult situația, deja precară, în care se află unele exploatații și periclitând activitățile agricole tradiționale și pășunatul în numeroase zone;

AV.  întrucât animalele de pradă și carnivorele mari au atins o stare de conservare bună în unele regiuni ale Uniunii Europene;

AW.  întrucât ar trebui luată în considerare introducerea posibilității de a modifica statutul de protecție a speciilor în anumite regiuni, imediat ce se ajunge la stadiul de conservare dorit;

AX.  întrucât crescătorii de ovine și caprine trebuie să facă față unui volum mare de birocrație și sarcini administrative care rezultă nu doar din PAC, ci și din alte acte normative ale UE, cum ar fi cele privind produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman;

AY.  întrucât piața cărnii de oaie și de capră este foarte fragmentată și există puțină transparență în raportarea prețurilor de piață;

AZ.  întrucât există foarte puține abatoare în unele state membre, ceea ce împiedică dezvoltarea acestor sectoare în statele respective;

BA.  întrucât restructurarea industriei sacrificării animalelor, respectarea reglementărilor de sănătate și reducerea numărului de sacrificări din cauza declinului activităților de creștere a animalelor au condus, în numeroase regiuni, la dispariția instrumentelor economice necesare pentru valorificarea și menținerea lanțurilor de aprovizionare la nivel local;

BB.  întrucât restructurarea sectorului sacrificării animalelor, măsurile aplicate în urma apariției bolii vacii nebune și pachetul igienico-sanitar, printre alți factori, au condus, în numeroase state membre, la dispariția diferitelor instrumente necesare pentru supraviețuirea comerțului direct local și la creșterea costurilor sacrificării animalelor;

BC.  întrucât instalațiile de muls și abatoarele mobile sau măsurile pentru a face astfel de instalații disponibile la fața locului sunt importante și necesare pentru facilitarea productivității în sectorul creșterii de ovine și de caprine;

BD.  întrucât, de multe ori, nu există o varietate de produse finite pe bază de carne de capră și de oaie, în comparație cu alte tipuri de carne, ceea ce le face mai puțin atractive și, în consecință, mai puțin căutate de către consumatori;

BE.  întrucât este necesar să se îmbunătățească valoarea adăugată a producției de carne și să se introducă formule noi, mai adaptate modelului de consum al tinerilor;

BF.  întrucât, pe lângă furnizarea unei game largi de carne, produse lactate și produse din lână pentru consumatorii de pe întreg teritoriul UE, creșterea ovinelor și caprinelor joacă un rol cultural esențial în numeroase comunități, astfel cum demonstrează tradiția kukeri din Bulgaria și dansul românesc capra, printre altele;

BG.  întrucât, în numeroase state membre, există o cerere în creștere pentru produsele agricole locale și produse organic, care răspund cererii consumatorilor cu privire la calitate și transparență;

BH.  întrucât, în conformitate cu Regulamentul nr. 1151/2012 și cu Regulamentul delegat (UE) 665/2014, statele membre pot utiliza mențiunea de calitate facultativă „produs montan” pentru a oferi mai multă vizibilitate produselor provenite din creșterea ovinelor și caprinelor originare din regiunile montane;

BI.  întrucât sistemele de calitate ale UE — în special etichetele IGP (indicație geografică protejată) și DOP (denumire de origine protejată) — furnizează instrumente pentru o mai mare vizibilitate și, astfel, șanse mai bune pentru valorificarea pe piață a produselor din sectorul creșterii ovinelor și caprinelor;

BJ.  întrucât unele state membre nu dispun de politici structurale pentru dezvoltarea unuia sau a ambelor sectoare, ceea ce reprezintă un obstacol în calea dezvoltării lor;

BK.  întrucât aceste politici ar putea include recomandări pentru diferite etape, cum ar fi reproducerea (selecția raselor, producția de berbeci etc.), precum și pentru valorificarea pe piață,

Îmbunătățirea sprijinului

1.  susține recomandările publicate de Forumul UE 2016 privind carnea de oaie, desfășurat sub egida Comisiei, în special necesitatea de a stabili o plată de mediu, ca recunoaștere a rolului jucat de sectoarele ovinelor și caprinelor în furnizarea de bunuri publice, mai ales în cazul în care se bazează pe pășunatul extensiv, în ceea ce privește: ameliorarea terenurilor și conservarea biodiversității, a ecosistemelor, a zonelor valoroase din punct de vedere ecologic și a calității apei; prevenirea schimbărilor climatice, a inundațiilor, a avalanșelor și incendiilor forestiere și a eroziunii asociate; și păstrarea mediului rural și a ocupării forței de muncă; subliniază că aceste recomandări ar trebui să fie valabile și pentru sectorul cărnii de capră și pentru produsele din lapte de oaie și capră;

2.  invită Comisia și statele membre să ia în considerare oferirea de stimulente crescătorilor care practică transhumanța;

3.  sprijină menținerea sau, dacă este cazul, consolidarea sprijinului cuplat facultativ pentru sectoarele ovinelor și caprinelor, precum și a altor măsuri care vizează ambele sectoare, cu subvenții diferențiate pentru turmele care pasc, în cadrul viitoarei reforme a PAC, cu scopul de a opri abandonarea acestor producții de către agricultori în UE, ținând seama de dependența ridicată a sectoarelor crescătorilor de ovine și de caprine de plățile directe;

4.  subliniază că, în cadrul acordului la care s-a ajuns asupra negocierilor privind regulamentul Omnibus, regimul de sprijin cuplat facultativ este simplificat și clarificat, prin eliminarea referințelor la limitele cantitative și la menținerea producției și prin stabilirea faptului că anumite criterii de eligibilitate și bugetul general pot fi revizuite anual de către statele membre;

5.  invită toate statele membre să extindă plățile de agromediu la pășunile utilizate pentru pășunatul ovinelor și caprinelor și să sprijine agricultorii care respectă standarde sporite de bunăstare a animalelor;

6.  salută acordul la care s-a ajuns în cadrul negocierilor privind regulamentul Omnibus, care recunoaște caracterul specific al pășunilor mediteraneene, cum ar fi pășunile dehesa, în vederea identificării unor acorduri mai echitabile privind terenurile eligibile pentru plăți directe și a eliminării discriminării intrinsece a pășunilor pe teren accidentat și a sistemelor silvopastorale;

7.  subliniază importanța acestui tip de pășune pentru prevenirea incendiilor, dar observă, cu toate acestea, că aceste îmbunătățiri sunt, în continuare, opționale pentru statele membre;

8.  consideră că alte ecosisteme asociate agrosilviculturii pentru pășunat nu ar trebui să fie, în această privință, discriminate și solicită ca pragul de 50 % de iarbă în zone împădurite, necesar pentru a determina o plată directă pe hectar, să fie abandonat pentru crescătorii de ovine și caprine;

9.  pledează pentru autorizarea pășunatului adecvat în zonele de interes ecologic, inclusiv pe pajiștile uscate și de slabă calitate, situate în unele zone mai puțin favorizate;

10.  subliniază faptul că pășunatul nu ar trebui să fie permis în cazul în care există un risc de a deteriora zonele naturale sensibile; subliniază, în acest context, importanța majoră a rumegătoarelor în exploatarea fibrelor brute;

11.  consideră că tinerii fermieri și nou-veniții în sectorul agricol ar trebui să fie sprijiniți mai mult, prin intermediul ajutoarelor directe și al politicii de dezvoltare rurală, în coerență cu politicile naționale, cu scopul de a introduce stimulente pentru crearea sau preluarea exploatațiilor de ovine și de caprine, având în vedere că vârsta medie ridicată a fermierilor din sectorul creșterii animalelor, care o depășește chiar și pe cea a altor profesii agricole, din cauza rentabilității lor insuficiente, se numără printre principalele provocări în menținerea vitalității zonelor rurale și menținerea securității alimentare în Uniune;

12.  solicită Comisiei și statelor membre să aibă în vedere problemele specifice semnalate de organizațiile de femei care lucrează în acest sector, prin măsuri, printre altele, menite să le sporească vizibilitatea, să promoveze proprietatea și coproprietatea și să introducă serviciile necesare de sprijin al familiilor;

13.  invită Comisia și statele membre să elaboreze programe specifice care să le permită femeilor să își găsească locul în aceste sectoare specifice, deoarece acest lucru ar putea contribui în mod profund la necesara reînnoire a generațiilor în aceste sectoare și ar contribui la menținerea creșterii ovinelor și caprinelor ca întreprinderi familiale;

14.  invită Comisia și statele membre să acorde o mai mare atenție diversității resurselor genetice în sectoarele cărnii de oaie și de capră, dată fiind importanța acestora pentru productivitate (fertilitatea, prolificitatea etc.), calitatea produselor și adaptarea animalelor la mediul lor;

15.  apreciază liniile actuale de sprijin pentru promovarea raselor autohtone și a calității diferențiate, cum ar fi certificarea organică;

16.  subliniază, în acest sens, că ar trebui să se ia în considerare conservarea raselor rustice și locale în planurile de reproducere a animalelor;

17.  subliniază importanța unor rase de ovine și de caprine autohtone pentru pășunat în regiunea Alpilor, deoarece utilizarea altor rase este imposibilă;

18.  invită Comisia să ia măsuri pentru intensificarea sprijinului în vederea păstrării acestor rase de ovine și caprine;

19.  solicită creșterea sprijinului acordat organizațiilor de producători din sectoarele ovine și caprine;

20.  ia în considerare dezvoltarea subvențiilor în acest sector, aspect extrem de important în eforturile pentru creșterea eficienței și a competitivității în producție, pentru îmbunătățirea calității produselor și pentru creșterea autonomiei aprovizionării cu carne de oaie în UE - toate acestea fiind în concordanță cu obiectivele UE de dezvoltare a eficienței și de îmbunătățire a calității;

Promovarea și inovarea

21.  invită Comisia să intensifice sprijinul pentru cercetarea de metode și tehnologii de producție inovatoare, cu scopul de a consolida competitivitatea sectorului ovinelor și caprinelor, promovarea produselor de carne, lactate și de lână în cadrul pieței interne, concentrându-se nu numai asupra produselor tradiționale, cum ar fi brânza, ci și asupra unor produse de carne mai inovatoare, în scopul de a furniza produse care corespund așteptărilor consumatorilor și cererii de pe piață; solicită, de asemenea, Comisiei să încurajeze mai mult consumul regulat, prin intermediul campaniilor de informare privind metodele de gătit și de pregătire adaptate noilor consumatori, inclusiv în noile țări vecine și pe piețele estice, evidențiind avantajele nutriționale și beneficiile pentru sănătate ale cărnii de oaie și de capră;

22.  consideră că este necesar să se contracareze ideea că mielul este dificil de gătit și tendința actuală de a evita carnea roșie;

23.  subliniază faptul că eforturile de creștere a consumului de carne de oaie și de capră sunt esențiale dacă se dorește creșterea producției în UE;

24.  felicită Comisia pentru intenția sa de a aloca o linie bugetară specifică pentru produsele din carne și lapte de oaie și de capră în cadrul următoarelor campanii de promovare cofinanțate de Uniune;

25.  subliniază necesitatea de a asigura o finanțare adecvată pentru campaniile de promovare care vizează creșterea consumului de produse din carne de oaie și capră, pe întreg teritoriul UE;

26.  solicită includerea pieilor și a lânii în produsele beneficiare;

27.  invită Comisia să coordoneze campanii de promovare pentru etichetarea IGP și DOP a produselor din carne de oaie și de capră, pentru creșterea atractivității acestora; solicită un studiu aprofundat al pieței de desfacere pentru lână, pentru a asigura un profit economic mai mare producătorilor;

28.  încurajează mai multe state membre să pună în aplicare mențiunea de calitate facultativă „produs montan”, astfel cum este prevăzută în legislația actuală a UE, care reprezintă un instrument de asigurare a unei vizibilități mai bune și a unor alegeri în mai bună cunoștință de cauză ale consumatorilor;

29.  subliniază că este necesar să se introducă etichete de garanție pentru carnea de miel și ied, atât pentru producători, cât și pentru asociațiile de producători, ca eventuali beneficiari ai sprijinului pentru calitate diferențiată; subliniază că etichetele respective trebuie aprobate de către autoritatea locală competentă, în conformitate cu reglementările și dispozițiile relevante care reglementează utilizarea unor astfel de etichete;

30.  solicită acordarea de sprijin, la nivelul Uniunii, pentru evenimente promoționale dedicate sectoarelor ovinelor și caprinelor, precum festivalurile și alte evenimente anuale, ca modalitate de creștere a gradului de sensibilizare a publicului cu privire la beneficiile pe care le aduc aceste sectoare Uniunii, mediului și cetățenilor;

31.  invită Comisia și statele membre să sprijine exploatarea potențialului ridicat al practicilor tradiționale de creștere a ovinelor și caprinelor prin agroturism;

Bune practici

32.  invită Comisia să creeze condiții pentru dezvoltarea sectorului de produse din lapte de oaie și de capră, care să permită o valoare adăugată cât mai mare în cadrul exploatațiilor, prin politici privind calitatea, care să favorizeze producția de produse lactate în fermă, vândute în principal în cadrul lanțurilor de aprovizionare scurte sau locale; subliniază, în acest sens, importanța asigurării de către Comisie a unei mai bune aplicări a reglementărilor privind igiena în toate statele membre, în special cu ajutorul „Ghidului european de bune practici de igienă în producția de brânzeturi artizanale”, elaborat de agricultorii din rețeaua europeană de producători de produse lactate și brânzeturi artizanale (FACE), în colaborare cu Comisia;

33.  invită Comisia să creeze o platformă online, axată pe sectoarele ovinelor și caprinelor, având drept scop principal schimbul de bune practici și de date relevante din statele membre;

34.  îndeamnă Comisia să elaboreze orientări privind bunele practici de comercializare a produselor din sectoarele ovinelor și caprinelor, care, ulterior, să poată fi transmise statelor membre și organizațiilor profesionale;

35.  solicită Comisiei și statelor membre să acorde mai multă atenție sectorului de producție și prelucrare a lânii, susținând implementarea programelor de schimb de informații și de bune practici între participanții la lanțul de procesare a lânii;

36.  îndeamnă Comisia să examineze introducerea, în cazul lânii, a unor excepții de la aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 și a Regulamentului (CE) nr. 142/2011 privind tratarea subproduselor de origine animală, dat fiind că este vorba despre un produs nedestinat consumului uman;

Îmbunătățirea piețelor

37.  invită Comisia să prezinte propuneri privind transparența prețurilor în sectoare, cu scopul de a furniza informații consumatorilor și producătorilor despre prețurile produselor;

38.  invită Comisia și statele membre să ia în considerare posibilitatea de armonizare a regimului carcaselor, astfel încât acesta să reflecte costurile reale, fără a prejudicia biodiversitatea asigurată de rasele locale, precum și instituirea unui observator european de monitorizare a prețurilor și costurilor de producție a cărnii de oaie și capră; subliniază importanța marjelor de monitorizare pe tot parcursul lanțului de aprovizionare cu alimente, inclusiv a prețurilor cu ridicata;

39.  avertizează că o cerere stagnantă sau în scădere și o producție mai mare pot conduce la scăderea prețurilor pentru producători;

40.  reamintește faptul că, în temeiul articolului 149 din Regulamentul nr. 1308/2013, producătorii de lapte de oaie sau de capră, grupați în cadrul unor organizații de producători, pot derula negocieri contractuale comune în limita a 33 % din producția națională și 3,5 % din producția europeană; subliniază că aceste praguri au fost stabilite, în principal, pentru producția de lapte de vacă crud și că, prin urmare, sunt restrictive și insuficient adaptate producției de rumegătoare mici, în special atunci când agricultorii doresc să se organizeze în asociații ale organizațiilor de producători locali sau în organizații de producători cu cumpărători multipli sau în raport cu un grup industrial important;

41.  solicită stabilirea unor indicatori specifici care să permită monitorizarea mai aprofundată a producției, a consumului și a schimburilor comerciale cu carne de capră, prin diferențierea animalelor adulte de iezi;

42.  consideră că este necesar să se îmbunătățească capacitatea de negociere și puterea pe piață a producătorilor în cadrul lanțului alimentar, extinzând normele privind relațiile contractuale pentru sectoarele ovinelor și caprinelor și pentru produsele pe bază de carne și de lapte, prin stabilirea unor organizații de producători și a unor organizații interprofesionale, similare cu cele existente în alte sectoare agricole și de creștere a animalelor, în conformitate cu acordul la care s-a ajuns în cadrul regulamentului Omnibus, pentru a îmbunătăți competitivitatea și productivitatea actualmente scăzute ale acestor sectoare;

43.  solicită includerea etichetării de calitate DOP și IGP a cărnii de oaie, la fel ca cea a șuncii, astfel cum se menționează la articolul 172 din Regulamentul nr. 1308/2013, ca măsură de gestionare a ofertei, pentru a spori posibilitățile de corelare a ofertei cu cererea;

44.  ia act de faptul că organizațiile de producători sau asociațiile organizațiilor de producători de lapte de oaie și de capră pot să nu țină seama de plafoanele obligatorii prevăzute la articolul 149 din Regulamentul nr. 1308/2013, dacă desfășoară o activitate economică (promovare, control al calității, ambalare, etichetare sau prelucrare) în comun, în conformitate cu articolul 152, astfel cum a fost modificat prin regulamentul Omnibus;

45.  încurajează toate statele membre care nu au oferit până acum sprijin financiar, în cadrul pachetului privind laptele, sectorului laptelui de oaie și capră, să facă acest lucru;

46.  consideră că trebuie să se împiedice vânzarea sub prețul producătorului a produselor obținute de la ovine și caprine;

47.  invită Comisia să analizeze, în cooperare cu statele membre, lanțul de aprovizionare cu carne de oaie și de capră (de exemplu, făcându-se distincție între carnea provenită de la animalele mature și de la iezi), pentru a garanta că fermierii au parte de un profit echitabil pe piață;

48.  subliniază, în acest context, importanța marketingului direct al produselor de ovine și caprine;

49.  invită Comisia să favorizeze condiții de vânzare directă de către producători și asociațiile de producători, pentru a limita creșterea artificială a prețurilor;

50.  sprijină dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare locale în sectorul ovinelor, ca un mod de creștere a veniturilor fermelor de ovine și de îmbunătățire a concordanței dintre cerere și ofertă, și solicită statelor membre și Comisiei să acorde o atenție deosebită politicilor lor publice privind abatoarele locale, esențiale pentru dezvoltarea acestor lanțuri de aprovizionare locale;

51.  reamintește că producătorii pot institui măsuri care să reglementeze oferta de brânzeturi, inclusiv din lapte de oaie sau de capră, cu o etichetă DOP sau IGP, în conformitate cu articolul 150 din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013;

52.  salută faptul că aceste instrumente au fost extinse și pentru perioada de după 2020, ca parte din acordul convenit în urma negocierilor referitoare la regulamentul Omnibus;

53.  consideră necesar să se promoveze concentrarea ofertei crescătorilor în întreprinderi de tipul cooperativelor, care le vor spori puterea de negociere pe parcursul lanțului alimentar, vor crește valoarea adăugată a producției membrilor fermieri și vor realiza activități care vor genera economii sau care sunt dificil de desfășurat la nivel individual, cum sunt inovarea sau consultanța în sectorul zootehniei;

54.  încurajează autoritățile din acele state membre în care organizațiile profesionale din sectoarele ovinelor și caprinelor au arătat un interes dovedit să elaboreze strategii pe termen mediu și lung vizând dezvoltarea acestor sectoare, cu sugestii privind modalitățile de îmbunătățire a selecției de rase și valorificarea produselor pe piață;

55.  solicită Comisiei și statelor membre să inițieze programe prin care să încurajeze producătorii să înființeze asociații de producători și de marketing, să se angajeze în activități de marketing direct și să producă și să indice pe etichetă calitățile particulare ale produselor pe bază de carne de ovine și de caprine, respectiv din lapte de oaie și de capră (de exemplu produse organice sau specialități regionale);

56.  solicită Comisiei să ușureze cerințele administrative pentru deschiderea, în cadrul fermelor de ovine și caprine, a unor mici unități de producere a brânzeturilor, fapt care ar permite crescătorilor să crească valoarea adăugată a exploatației lor;

57.  îndeamnă Comisia să ia în considerare mecanisme și instrumente suplimentare care pot ajuta sectoarele să facă față crizelor și să le asigure o dezvoltare durabilă;

58.  consideră că este necesar să se dispună de instrumente la îndemână de prevenire și de gestionare a crizelor în sectoarele ovinelor și caprinelor, pentru a putea limita volatilitatea prețurilor, a asigura un profit echitabil pentru producători, precum și un mediu favorabil investițiilor și preluării exploatațiilor de către tineri;

59.  ia act de faptul că calitatea cărnii de oaie și de capră depinde în mare măsură de sursele de hrană ale acestora și că, prin urmare, condițiile de concurență din sectoarele ovinelor și caprinelor variază considerabil de la o regiune la alta în cadrul UE;

60.  solicită autorităților naționale să se asigure că producătorii au acces la piețe și că sunt instituite puncte de distribuție specializate;

Brexit și acordurile comerciale

61.  solicită Comisiei să analizeze care va fi situația pieței ovinelor după retragerea Regatului Unit din Uniune și să ia măsurile necesare pentru a preveni perturbări grave ale pieței, inclusiv să instituie o plasă de siguranță pentru prețuri și piețe cu scopul de a proteja sectorul de impactul Brexitului;

62.  îndeamnă Comisia să dea dovadă de precauție în cadrul negocierilor privind noile ALS cu Noua Zeelandă și Australia, în așteptarea finalizării analizei efectelor pe care Brexitul le va avea asupra sectorului ovinelor și caprinelor, în special în ceea ce privește viitorul cotei de 287 000 de tone exprimate în echivalent greutate carcasă de carne de oaie acordate de UE Noii Zeelande, completată, în medie, în proporție de aproximativ 75 % și consumată, în prezent, în proporție de aproximativ 48 % de Regatul Unit, pe de o parte, și în ceea ce privește viitorul cotei de 19 200 de tone exprimate în echivalent greutate carcasă de carne de oaie acordate de Uniunea Europeană Australiei, completată, în medie, în proporție de aproape 100 % și consumată, în prezent, în proporție de aproximativ 75 % de Regatul Unit;

63.  consideră că noile ALS ar trebui să conțină o divizare a cotei alocate Noii Zeelande și Australiei pentru exporturile lor de carne de miel în Uniune, în vederea diferențierii în categorii separate pentru carnea proaspătă sau refrigerată și cea congelată; reamintește faptul că, în timp ce mieii sunt foarte adesea comercializați în UE la vârsta de 6 sau 9 luni, în Noua Zeelandă, sunt adesea comercializați la vârsta de 12 luni; subliniază că accesul preferențial pe piață nu ar trebui să crească peste contingentele tarifare existente;

64.  reamintește că Parlamentul a identificat carnea de oaie ca fiind un punct deosebit de sensibil în cadrul negocierilor privind ALS cu Noua Zeelandă și a sprijinit o posibilă excludere a celor mai sensibile sectoare în Rezoluția sa din 26 octombrie 2017 referitoare la mandatul de negociere pentru negocierile comerciale cu Noua Zeelandă(5);

65.  reiterează faptul că orice ALS trebuie să respecte în totalitate standardele ridicate ale UE în materie de bunăstare a animalelor, de mediu și de siguranță alimentară; ia act de faptul că actualele contingente tarifare pentru Noua Zeelandă au un impact asupra producției de carne de oaie din UE;

66.  își exprimă îngrijorarea cu privire la scrisoarea transmisă de Statele Unite și alți șase mari exportatori agricoli (Argentina, Brazilia, Canada, Noua Zeelandă, Thailanda și Uruguay) reprezentanților Regatului Unit și ai UE la Organizația Mondială a Comerțului (OMC), la 26 septembrie 2017, cu privire la discuțiile interne pentru o posibilă redistribuire a contingentelor tarifare de import între Regatul Unit și celelalte state membre ale UE;

67.  subliniază că este important ca Regatul Unit să își mențină partea sa din contingentele tarifare după ieșirea sa din Uniune și să se ajungă la un acord în care nici piața din Regatul Unit și nici piața UE să nu fie aprovizionate în exces cu carne de oaie importată, pentru a împiedica efectul negativ asupra producătorilor din Regatul Unit și UE;

68.  înțelege în ce măsură sectorul britanic al cărnii de oaie este dependent de piața UE, dar consideră că această situație prezintă atât provocări, cât și oportunități;

69.  consideră că ieșirea Regatului Unit din UE ar trebui să reprezinte o oportunitate pentru a dezvolta mai mult sectoarele ovinelor și caprinelor în Europa, astfel încât Uniunea să nu mai depindă atât de mult de importurile de carne de oaie și de capră din Noua Zeelandă;

70.  regretă faptul că peste 1 400 de produse agricole europene protejate printr-o indicație geografică nu beneficiază în mod automat de o protecție echivalentă pe piețele din țările terțe, deschise în cadrul acordurilor comerciale internaționale negociate de Uniune;

71.  solicită să se ia în considerare situația precară a crescătorilor de ovine și caprine atunci când sunt încheiate acorduri comerciale suplimentare cu țări terțe, în mod specific prin includerea lor ca sectoare sensibile sau chiar prin excluderea lor totală din cadrul negocierilor, pentru a evita orice dispoziții care ar putea să compromită, în orice mod, modelul de producție european sau să afecteze economiile locale sau regionale;

72.  subliniază faptul că principalele țări exportatoare de carne de oaie și de capră au costuri și standarde de producție cu mult mai scăzute decât cele din Europa;

73.  subliniază faptul că aceste sectoare ar trebui să beneficieze de un tratament adecvat, în special prin introducerea unor contingente tarifare sau a unor perioade de tranziție adaptate, ținând seama, în mod corespunzător, de impactul cumulat al acordurilor comerciale asupra agriculturii, sau chiar prin excluderea acestora din domeniul de aplicare al negocierilor;

74.  subliniază în special, în acest context, problemele grave pe care le reprezintă bunăstarea animalelor în cursul transportului pe distanțe lungi din și spre țările îndepărtate, precum și impactul acestuia asupra mediului;

75.  invită Comisia să introducă un sistem obligatoriu de reglementare a etichetării UE pentru produsele din carne de oaie, eventual cu o siglă valabilă pe întreg teritoriul UE, pentru a permite consumatorilor să facă distincția între produsele UE și cele originare din țările terțe; sugerează că o astfel de etichetă ar putea fi certificată utilizându-se o serie de criterii, inclusiv un regim de garantare a calității agricole și indicația țării de origine, pentru a garanta că consumatorii sunt pe deplin informați cu privire la locul de origine a produsului;

76.  consideră că acest sistem trebuie elaborat în așa fel încât să se evite subminarea sistemelor actuale de etichetare promoțională, existente la nivelul statelor membre și al regiunilor;

77.  invită Comisia să ofere asistență în vederea deschiderii de piețe de export pentru produsele și organele de oaie de proveniență comunitară în țările în care se aplică în prezent restricții inutile;

78.  invită Comisia să ia în considerare o creștere a exporturilor către Africa de Nord, care constituie o piață în creștere și care apreciază calitatea și siguranța alimentară garantate de UE;

79.  solicită Comisiei să întocmească rapoarte cu privire la posibilele piețe-țintă pentru carnea de capră și de oaie și pentru produsele lactate din același sector din UE;

80.  invită Comisia să promoveze calitatea produselor exportate de UE, în special prin intermediul unor norme sanitare stricte și a trasabilității, care garantează o carne de oaie și de capră de o calitate mai bună decât cele exportate de către Noua Zeelandă și Australia; subliniază faptul că atenția deosebită pe care UE o acordă calității este un aspect care ar trebui evidențiat pentru a încuraja consumul de carne europeană de oaie și de capră;

Sistemul de identificare electronică

81.  îndeamnă Comisia și statele membre să aibă în vedere armonizarea nivelurilor de toleranță în momentul stabilirii unor sancțiuni la adresa crescătorilor de animale pentru erori neintenționate comise la aplicarea sistemului de marcare a ovinelor și de identificare electronică, cu condiția strictă ca aceasta să nu conducă la acceptarea unei marje de eroare mai ridicate decât în cazul asistenței medicale veterinare preventive și să fie justificată în lumina abordării „O singură sănătate” (One Health);

82.  recunoaște importanța unei abordări unitare a asistenței medicale veterinare preventive în Uniune, precum și a îmbunătățirii acesteia;

83.  subliniază faptul că statele membre ar trebui să pună în aplicare legislația, fără excepție;

84.  subliniază că rata de pierdere a crotaliilor este mai mare în cazul ovinelor care pasc extensiv în zone care se confruntă cu constrângeri naturale, decât în cazul altor animale din zonele de șes și solicită Comisiei să recunoască acest lucru;

85.  îndeamnă statele membre și Comisia să analizeze posibilitatea de a elabora un sistem de identificare simplificat pentru efectivele de dimensiuni reduse în producție extinsă, destinată circuitelor locale, și fără a aduce atingere trasabilității efective a produselor, precum și de a introduce dispoziții mai flexibile și orientate spre creștere în ceea ce privește utilizarea crotaliilor electronice;

86.  ia act de faptul că sistemele de identificare trebuie să fie concepute astfel încât să reducă la minimum birocrația; subliniază că producătorii cu venituri mici vor necesita asistență financiară, în cazul în care trebuie să instaleze sisteme costisitoare și obligatorii de identificare electronică;

Aspecte sanitare

87.  constată că focarele de boli ale animalelor au consecințe dezastruoase asupra bunăstării animalelor, a fermierilor și a localnicilor;

88.  subliniază că sănătatea umană și animală trebuie să aibă prioritate în orice moment;

89.  consideră că este nevoie de mai multe măsuri pentru a preveni focarele de boli animale transfrontaliere și a reduce impactul rezistenței la antibiotice, precum și pentru a promova vaccinarea în vederea combaterii răspândirii infecțiilor la ovine și caprine;

90.  invită Comisia să acorde stimulente și sprijin pentru crescătorii de ovine și caprine care pot demonstra că au atins proporții ridicate de vaccinare în rândul animalelor lor, în conformitate cu planul european de acțiune „O singură sănătate” împotriva rezistenței la antimicrobiene (RAM), întrucât, în caz contrar, agricultorii nu ar dispune de suficiente stimulente de piață pentru a recurge la aceasta;

91.  solicită Comisiei să își îmbunătățească capacitatea de reacție în fața epizootiilor grave, cum ar fi boala limbii albastre, prin intermediul unei noi strategii UE privind sănătatea animalelor, al finanțării cercetării, al compensării pierderilor, al plăților în avans etc.;

92.  solicită Comisiei să elaboreze un plan de prevenire a bolilor și a mortalității în rândul iezilor de sex masculin, pe baza valorii intrinseci a animalului și acordând prioritate atât bunăstării iezilor de sex masculin, cât și celei a caprinelor;

93.  solicită Comisiei să faciliteze utilizarea vaccinurilor cu precizie imunitară, ca o primă măsură de combatere a posibilelor focare de boli în aceste sectoare;

94.  subliniază importanța unei mai bune disponibilități la nivelul Uniunii, pentru sectorul ovinelor și caprinelor, a produselor medicale și veterinare, prin sprijinirea cercetării în domeniul farmaceutic și prin simplificarea autorizațiilor de introducere pe piață;

95.  invită Comisia și statele membre să reevalueze nivelul de monitorizare a stării de sănătate a faunei sălbatice, în special în teritoriile ocupate de efective crescute în sistem extensiv;

Animale de pradă

96.  reamintește că proliferarea animalelor de pradă este rezultatul, printre altele, al actualei legislații a UE care vizează conservarea speciilor de animale sălbatice indigene;

97.  sprijină o revizuire a anexelor relevante din Directiva privind habitatele, cu scopul de a controla și gestiona răspândirea animalelor de pradă în anumite zone de pășunat;

98.  invită Comisia să ia în considerare flexibilitatea prevăzută de această directivă cu scopul de a aborda aceste probleme, astfel încât să nu pericliteze dezvoltarea durabilă a zonelor rurale;

99.  subliniază necesitatea unei abordări obiective, științifice care să ia în considerare comportamentul animalelor, relațiile prădător-pradă, cuantificarea exactă, specifică regiunilor, a riscului de prădare pentru speciile menționate în Directiva privind habitatele, hibridizarea, dinamica gamei și alte chestiuni ecologice în orice sugestii prezentate;

100.  subliniază că, în pofida mobilizării unor mijloace din ce în ce mai importante și mai costisitoare pentru crescătorii de animale și pentru comunitate, se înmulțesc atacurile lupilor și ale animalelor hibride neprotejate, rezultate din încrucișarea între lupi și câini, asupra efectivelor;

101.  subliniază că limitele măsurilor de protecție recomandate și puse în aplicare pentru a proteja efectivele devin, în prezent, evidente, deoarece numărul de animale pierdute a crescut în mod substanțial;

102.  subliniază că această lipsă de eficacitate readuce acum în discuție viitorul metodelor ecologice de creștere a animalelor, precum păstoritul, deoarece unii crescători de animale încep să-și închidă animalele, ceea ce, ulterior, va conduce nu numai la abandonarea unor suprafețe extrem de întinse, fapt care va genera riscuri de incendii uriașe și de avalanșe, dar și la reorientarea fermelor spre forme de agricultură mai intensive;

103.  invită Comisia și statele membre, precum și autoritățile locale și regionale, în consultare cu fermierii și cu alte părți interesate, să ia în considerare măsuri de dezvoltare rurală pentru a proteja efectivele, să ofere compensații adecvate pentru pierderile cauzate de atacurile animalelor mari de pradă, inclusiv ale animalelor de pradă neprotejate în temeiul Directivei privind habitatele, precum și să adapteze ajutorul în vederea repopulării turmelor;

104.  consideră că este necesar să se ia măsuri pentru a revizui statutul de protecție a animalelor de pradă, în contextul Convenției de la Berna;

105.  îndeamnă statele membre să pună în aplicare recomandările Convenției de la Berna, pentru a preveni răspândirea speciilor hibride de câine-lup, deoarece acestea amenință conservarea speciei Canis lupus și sunt responsabile în mare măsură de atacurile asupra efectivelor de ovine și de caprine;

106.  remarcă succesul parțial înregistrat de reintroducerea câinilor ciobănești, ca modalitate de a îndepărta lupii sau, cel puțin, hibrizii;

107.  propune selectarea unor „ombudsmani pentru lupi” care să asigure medierea între diferitele interese și, de asemenea, în litigiile referitoare la statutul de protecție și necesitatea de a compensa pierderile reprezentate de animalele omorâte de lupi, după modelul de succes al „ombudsmanilor pentru urși” din anumite state membre;

108.  invită Comisia să ia în considerare recomandările formulate de Parlament în Rezoluția sa din 15 noiembrie 2017 referitoare la Planul de acțiune pentru natură, cetățeni și economie;

109.  invită Comisia și statele membre — în vederea îmbunătățirii situației ocupării forței de muncă în aceste sectoare — să elaboreze programe pentru îmbunătățirea dresajului câinilor de pază și a celor ciobănești și să ofere formare pentru utilizarea lor corectă în fermele de creștere a animalelor, și, în acest sens, să îmbunătățească urgent cooperarea transfrontalieră și schimbul de idei și de abordări de succes între autorități, crescători și ecologiști în ceea ce privește animalele mari de pradă;

110.  solicită crearea unor zone de pășunat protejate, în care animalele mari de pradă pot fi reglementate, astfel încât reîntoarcerea lor să nu determine un regres în ceea ce privește practicile agricole favorabile bunăstării animalelor (transhumanță, grajduri deschise etc.) sau activitățile agricole și de pășunat tradiționale (pășunatul pe timp de vară la mare altitudine);

Abatoare

111.  constată că procesele de concentrare în sectorul abatoarelor sunt în creștere și sunt reflectate de faptul că grupurile de prelucrare a cărnii controlează întregul lanț al industriei cărnii, de la animalul viu până la carnea proaspătă ambalată, ducând nu doar la rute de transport mai lungi pentru animalele vii, ci și la costuri mai mari și profitabilitate mai scăzută pentru producători;

112.  invită Comisia să identifice măsurile de sprijin pentru crearea de puncte de sacrificare și simplificarea procedurilor de autorizare;

113.  invită Comisia și statele membre să depună eforturi pentru dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare locale, care pot acționa ca o pârghie pentru îmbunătățirea veniturilor, prin facilitarea creării de abatoare locale și mobile, care sunt esențiale pentru structurarea acestor sectoare;

Formarea profesională

114.  invită statele membre să ofere cursuri de formare pentru reprezentanții din sector cu privire la modul de valorificare a produselor, astfel încât acestea să poată fi competitive cu alte produse din carne și produse lactate;

115.  consideră că este vital să se înființeze școli de păstorit cu accent pe transhumanță în statele membre în care acest tip de activitate agricolă este mai frecvent, cu scopul de a oferi o sursă alternativă de ocupare a forței de muncă în sectorul creșterii animalelor, care va favoriza reînnoirea generațiilor și, în același timp, va contribui la consolidarea demnității și la recunoașterea socială a meseriei tradiționale de crescător de animale;

116.  consideră necesară promovarea nu numai a inovării (practici agricole, produse noi etc.), ci și a consilierii și a formării inițiale și continue în sectoarele ovinelor și caprinelor;

Alte elemente

117.  invită Comisia să pună în aplicare și să asigure respectarea legislației UE relevante, în special a Directivei (CE) nr. 1/2005 a Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului;

118.  consideră că este necesar să se respecte hotărârea Curții Europene de Justiție, conform căreia protecția bunăstării animalelor nu încetează la frontierele externe ale UE, iar transportatorii de animale exportate din Uniunea Europeană trebuie, așadar, să respecte normele UE privind bunăstarea animalelor, inclusiv în afara UE;

119.  atrage atenția asupra faptului că, în multe regiuni de creștere a ovinelor și a caprinelor, a fost constatată lipsa apei, în special în regiunile situate în zona mediteraneeană, situație care se va înrăutăți odată cu fenomenul încălzirii globale;

120.  subliniază, prin urmare, că este necesar să se asigure o mai bună gestionare a resurselor de apă prin amenajări adecvate, care să țină seama de repartizarea precipitațiilor pe parcursul anului și de aspectul durabilității;

121.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)

Texte adoptate, P6_TA(2008)0310.

(2)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0441.

(3)

https://www.nationaleombudsman.nl/onderzoeken/2012/100

(4)

https://www.nationaleombudsman.nl/onderzoeken/2017030-onderzoek-naar-de-lessen-die-de-overheid-uit-de-qkoorts-epidemie-heeft

(5)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0420.


EXPUNERE DE MOTIVE

Sectoarele ovinelor și caprinelor sunt, în mod clar, cele mai vulnerabile sectoare ale creșterii animalelor din Uniunea Europeană. Nivelul abandonului școlar și îmbătrânirea persoanelor active din acest sector sunt foarte pronunțate, ceea ce, alături de crizele sanitare grave care au afectat aceste sectoare în ultimii ani, a dus la pierderea a 25 de milioane de capete începând din anii ’80.

Dependența puternică de sprijinul acordat în cadrul PAC indică vulnerabilitatea acestor sectoare, care se confruntă cu o scădere constantă a consumului de carne. Deși la nivel european reprezintă doar 3,6 % din valoarea totală a producției animaliere, cu 98 de milioane de capete, creșterea ovinelor și caprinelor se întinde pe zone vaste, multe dintre acestea cu handicapuri naturale importante. Un exemplu bine cunoscut este Regatul Unit, unde șeptelurile ocupă 31 % din suprafața agricolă, dar același lucru se întâmplă și în țări precum Spania, România și Italia, unde acestea ocupă 20 % din terenuri. Numărul de unități zootehnice este de 850 000 în sectorul ovinelor și de 450 000 în sectorul caprinelor. În ceea ce privește sectorul ovinelor, Regatul Unit se află pe primul loc, cu 39,5 % din total, urmat de Spania (27,4 %), Grecia (15,9 %), România (15,6 %), Franța (12,2 %), Italia (12,2 %) și Irlanda (11 %). În ceea ce privește sectorul caprinelor, Grecia se află pe primul loc, cu 35 %, urmată de Spania (21 %) și România (10,6 %), Franța (10,3 %) și Italia (7,9 %).

În general, producția de carne este cea mai importantă din punct de vedere economic, dar cunoaște un puternic declin în comparație cu creșterea anumitor producții lactate, care se adaptează mai repede și mai ușor la obiceiurile consumatorilor. În sectorul caprinelor se observă o creștere a ofertei de produse lactate, precum și o creștere a exporturilor de carne de ied în țări terțe.

Retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană este una din principalele surse de îngrijorare pentru acest sector în anii următori, ca urmare a influenței determinante exercitate de acest stat pe piața europeană și a faptului că este principalul punct de intrare pentru importurile din țări terțe. La impactul comercial se adaugă repercusiunile Brexitului asupra bugetului UE, care ar putea fi mai grave în sectoarele mai slabe, cum ar fi cele ale ovinelor și caprinelor, în cazul în care are loc o reducere transversală a fondurilor alocate politicii agricole comune. Brexitul ar putea afecta mai puternic sectorul creșterii ovinelor în Irlanda, țară care exportă 80 % din producția sa, dintre care 63 % pe piețele din Franța și din Regatul Unit. Pe de altă parte, Regatul Unit primește cea mai mare parte a importurilor de carne de oaie din țări terțe, în primul rând din Noua Zeelandă, ieșirea sa din Uniunea Europeană ridicând așadar semne de întrebare în ceea ce privește fluxurile comerciale cu celelalte 27 de state membre.

Pe lângă toți factorii conjuncturali, marea problemă structurală cu care se confruntă aceste sectoare este scăderea consumului de carne de oaie și de capră în interiorul Uniunii Europene, care este de 40 % în ultimii 15 ani, având în vedere că a scăzut de la 3,6 kg la 2 kg pe cap de locuitor în prezent. În urma recomandărilor Forumului privind carnea de oaie, organizat în 2015 la inițiativa Comisiei, această instituție pare să fie hotărâtă să depună eforturi mai mari de promovare. Comisia urmează să introducă o linie bugetară specifică pentru sectoarele creșterii caprelor și oilor, în cadrul următoarelor campanii de promovare, finanțate parțial de la bugetul UE, care vor avea avantajul de a elimina presiunea exercitată de cererile de ajutor concurente din alte sectoare ale cărnii. Raportoarea salută propunerile lăudabile ale Comisiei de a contribui la creșterea consumului cărnii de oaie și de capră și sugerează să se acorde o atenție specială campaniilor de creștere a consumului, nu doar al produselor tradiționale, ci și al noilor produse, pentru a atrage consumatorii tineri. Sprijinirea inovării în sectorul ovinelor și al caprinelor ar trebui, de asemenea, să fie consolidată cu fonduri europene.

Acest sector aduce o valoare adăugată incontestabilă în domeniul mediului deoarece contribuie la menținerea biodiversității și a peisajului din numeroase zone cu handicapuri naturale sau cu fertilitate scăzută, contribuind astfel la combaterea unor fenomene precum eroziunea, avalanșele sau incendiile forestiere. Pășunatul are un rol important în calitate de gardian al zonelor rurale, fapt care, combinat cu vulnerabilitatea acestor producții, explică de ce 22 din cele 28 de state membre au decis să acorde ajutoare cuplate pentru producția de ovine și caprine în valoare medie anuală de 486 milioane EUR (în medie, 12 EUR pe cap de animal) în perioada actuală de perspective financiare, pentru a reduce exodul puternic cu care se confruntă aceste sectoare de mai mulți ani. Cuplarea ajutoarelor ar trebui să fie menținută și, dacă este posibil, consolidată în contextul viitoarei reforme a politicii agricole comune.

Nivelul de autosuficiență al producției europene este de 87%, dar producția de carne de oaie este supusă în mod deosebit presiunii importurilor din anumite țări terțe, cum ar fi Noua Zeelandă și Australia, cu care concurează greu în momentele critice ale calendarului de comercializare (perioadele de Paști și de Crăciun). Structura exporturilor din Noua Zeelandă a evoluat în ultimii ani, având loc un transfer de la carnea congelată la carnea proaspătă și refrigerată, motiv pentru care sectorul în discuție solicită ca aceste modificări să fie luate în considerare atunci când se negociază un acord de liber schimb cu această țară, prin introducerea unei divizări a contingentului actual.

Spre deosebire de sectorul cărnii de vită și mânzat, cu care, în treacăt fie spus, concurează sectoarele cărnii de oaie și de capră, nu există în acestea din urmă o armonizare a canalelor de vânzare în statele membre, ceea care, împreună cu puternica fragmentare a producțiilor, conduce la o mare lipsă de transparență în ceea ce privește prețurile raportate, fapt care împiedică redarea precisă a situației acestor sectoare în vederea adoptării unor măsuri de sprijin în situații critice. La acestea se adaugă tensiunile care își au originea în dezechilibrele din lanțul alimentar și care reprezintă o sursă de îngrijorare în multe sectoare agricole din Uniunea Europeană. Spre deosebire de produsele lactate de oaie și de capră, care intră în domeniul de aplicare al Pachetului privind laptele, sectoarele cărnii nu beneficiază de măsuri care să reglementeze la nivel european relațiile contractuale.

Propunerile Forumului european privind carnea de oaie

Raportoarea îl felicită pe comisarul european pentru agricultură, Phil Hogan, pentru inițiativa sa de a lansa în 2015 Forumul european al cărnii de oaie, care a servit drept platformă de discuții cu privire la viitoarele măsuri de sprijinire a acestui sector, și sprijină cu tărie recomandările publicate în 2016. În opinia sa, aceste recomandări ar trebui să fie valabile și pentru carnea de capră și pentru producțiile lactate din ambele sectoare.

Printre măsurile propuse prin această platformă, subliniază introducerea unui ajutor pentru mediu, ca o recunoaștere a rolul important al acestor sectoare în conservarea zonelor mari afectate de handicapuri naturale. Un astfel de ajutor ar veni în completarea sprijinului de care beneficiază deja prin intermediul programelor de dezvoltare rurală și care este condiționat de respectarea anumitor cerințe în materie de mediu.

În plus, ar fi necesar să se acorde mai mult sprijin pentru tinerii fermieri, în special prin intermediul programelor de dezvoltare rurală, dar și prin menținerea plăților specifice acordate prin regimul de plăți directe. Acordul la care s-a ajuns în urma negocierilor din cadrul regulamentului Omnibus pentru a crește sprijinul direct acordat tinerilor este esențial în special în sectoare precum cel al ovinelor și caprinelor, în care nivelul de îmbătrânire este extrem de ridicat.

Lansarea unor noi acțiuni de promovare destinate în principal pieței interne, prin intermediul unor campanii care dispun de un buget specific alocat pentru aceste producții, face parte, de asemenea, din recomandări, care au primit o reacție pozitivă imediată din partea Comisiei Europene.

Platforma europeană a propus, de asemenea, crearea unui observator al pieței care să reflecte evoluția prețurilor în diferitele verigi ale lanțurilor de valoare, precum și costurile de producție și datele comerciale.

Îmbunătățirea capacității de negociere a producătorilor în cadrul lanțului alimentar reprezintă, de asemenea, una dintre revendicările acestui forum, care este în favoarea extinderii la sectorul cărnii a dispozițiilor privind negocierile contractuale existente în alte sectoare agricole în cadrul organizării comune a piețelor.

În domeniul comercial, subliniază dorința producătorilor de a fi considerați ca sectoare sensibile în cadrul negocierilor comerciale cu țările terțe, de a se efectua o nouă analiză a fluxurilor comerciale după retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeană și de a se aplica importurilor din țările terțe aceleași standarde de sănătate și de protecție a consumatorilor pe care trebuie să le respecte produsele din UE.

Forumul sprijină, de asemenea, măsurile care vizează simplificarea sistemului de identificare electronică, cu menținerea derogării acordate animalelor destinate direct abatoarelor, dar, în același timp, recunoaște rolul jucat de acest instrument, care a fost lansat în urma crizei de febră aftoasă care a afectat Regatul Unit în 2001, pentru a asigura trasabilitatea completă a producției.

O altă preocupare abordată de acest forum este cea a atacurilor tot mai grave ale animalelor de prădă (în principal, lupi, dar și urși și râși), asupra efectivelor de ovine și caprine, ca urmare a proliferării acestor animale în urma punerii în aplicare a măsurilor de protecție prevăzute în Directiva privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică. Programele de dezvoltare rurală oferă în prezent posibilitatea de a acorda ajutoare pentru combaterea acestei amenințări, dar, având în vedere saturarea acestor programe și bugetul limitat pentru al doilea pilon al PAC, ar fi util să se aibă în vedere modificarea directivei.

Raportoarea consideră că Comisia și statele membre ar trebui să țină seama cu atenție de recomandările făcute de acest forum în perspectiva viitoarei reforme a politicii agricole comune.


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

21.2.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

37

3

0

Membri titulari prezenți la votul final

Clara Eugenia Aguilera García, Eric Andrieu, José Bové, Daniel Buda, Matt Carthy, Michel Dantin, Paolo De Castro, Jean-Paul Denanot, Albert Deß, Diane Dodds, Herbert Dorfmann, Norbert Erdős, Luke Ming Flanagan, Martin Häusling, Anja Hazekamp, Esther Herranz García, Jan Huitema, Peter Jahr, Jarosław Kalinowski, Zbigniew Kuźmiuk, Norbert Lins, Philippe Loiseau, Mairead McGuinness, James Nicholson, Maria Noichl, Laurențiu Rebega, Jens Rohde, Bronis Ropė, Ricardo Serrão Santos, Czesław Adam Siekierski, Tibor Szanyi, Marc Tarabella, Maria Gabriela Zoană, Marco Zullo

Membri supleanți prezenți la votul final

Franc Bogovič, Angélique Delahaye, Stefan Eck, Fredrick Federley, Jens Gieseke, Maria Heubuch, Karin Kadenbach, Ivari Padar

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Tim Aker, Stanisław Ożóg


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

37

+

ALDE

Jan Huitema, Jens Rohde

ECR

Zbigniew Kuźmiuk, James Nicholson, Stanisław Ożóg

EFDD

Marco Zullo

ENF

Philippe Loiseau, Laurențiu Rebega

GUE

Matt Carthy, Luke Ming Flanagan

NI

Diane Dodds

PPE

Franc Bogovič, Daniel Buda, Michel Dantin, Angélique Delahaye, Albert Deß, Norbert Erdős, Jens Gieseke, Esther Herranz García, Peter Jahr, Jarosław Kalinowski, Norbert Lins, Mairead McGuinness, Czesław Adam Siekierski

S&D

Clara Eugenia Aguilera García, Eric Andrieu, Paolo De Castro, Jean-Paul Denanot, Maria Noichl, Ivari Padar, Ricardo Serrão Santos, Tibor Szanyi, Marc Tarabella, Maria Gabriela Zoană

VERTS/ALE

José Bové, Martin Häusling, Bronis Ropė

3

-

EFDD

Tim Aker

GUE

Stefan Eck, Anja Hazekamp

0

0

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 18 aprilie 2018Notă juridică