Procedură : 2017/2280(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0112/2018

Texte depuse :

A8-0112/2018

Dezbateri :

PV 17/04/2018 - 21
CRE 17/04/2018 - 21

Voturi :

PV 18/04/2018 - 12.14
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0119

RAPORT     
PDF 994kWORD 107k
26.3.2018
PE 615.452v02-00 A8-0112/2018

referitor la punerea în aplicare a instrumentelor de finanțare externă ale UE: evaluarea intermediară din 2017 și viitoarea arhitectură post-2020

(2017/2280(INI))

Comisia pentru afaceri externe

Raportoare: Marietje Schaake

AMENDAMENTE
EXPUNERE DE MOTIVE – REZUMATUL FAPTELOR ȘI CONSTATĂRILOR
 PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare
 AVIZ al Comisiei pentru bugete
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

EXPUNERE DE MOTIVE – REZUMATUL FAPTELOR ȘI CONSTATĂRILOR

În cursul unei perioade de șapte ani, între 2014 și 2020, Uniunea Europeană (UE) a consacrat 51,8 miliarde de euro acțiunii sale externe. O mare parte din aceste fonduri, 32 miliarde EUR, se acordă prin așa-numitele instrumente financiare externe („instrumentele”). Acestea constau în nouă instrumente tematice și geografice diferite și în Regulamentul comun de punere în aplicare (CIR).(1)

•  Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPAII),

•  Instrumentul european de vecinătate (IEV),

•  Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare (ICD),

•  Instrumentul de parteneriat (IP),

•  Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace (IcSP),

•  Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO),

•  Instrumentul pentru cooperarea în materie de securitate nucleară

•  Instrumentul pentru Groenlanda,

•  Fondul european de dezvoltare (FED).

Dintre aceste instrumente, cinci sunt supuse controlului parlamentar de către Comisia pentru afaceri externe (AFET) a Parlamentului European. Comisia AFET exercită acest control prin intermediul reuniunilor periodice ale grupului său de lucru privind instrumentele financiare externe, prezidată de raportoare, precum și prin intermediul dialogurilor strategice cu Comisia Europeană (denumită în continuare „Comisia”) și cu Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE).

În CIR, diferitele instituții au convenit asupra unei evaluări intermediare (EI) care ar urma să examineze punerea în aplicare a diferitelor instrumente. Întemeiată parțial pe rezultatele unor evaluatori externi, EI a fost publicată de către Comisia Europeană în decembrie 2017.

În paralel cu procesul de evaluare intermediară, toate instituțiile au început lucrările pregătitoare pentru următorul CFM. Un aspect important care va fi abordat în cursul negocierilor privind CFM este arhitectura finanțării acțiunii externe a UE în perioada de după 2020.

Obiectivul prezentului raport este de a contribui la aceste discuții pentru a furniza o perspectivă clară din partea Parlamentului European. Pe lângă faptul că analizează evaluarea intermediară realizată de Comisie și rapoartele publicate de evaluatorii externi, prezentul raport se bazează pe un studiu realizat de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European. Printre informațiile utilizate se numără: fapte și recomandări provenite din schimburi periodice în cadrul grupului de lucru privind instrumentele financiare externe ale UE și în dialogurile strategice cu serviciile Comisiei și cu SEAE, precum și informații primite de la societatea civilă și organizațiile neguvernamentale care sunt sau au fost beneficiari ai fondurilor UE în temeiul acestor instrumente.

În ultimii ani, UE a fost confruntată cu o serie de provocări externe și interne strâns legate între ele. De-a lungul frontierelor europene au izbucnit conflicte care persistă. Situațiile din Yemen și Siria, luptele care continuă în Ucraina și instabilitatea (politică) și haosul din Libia sunt doar câteva exemple în acest sens. Lideri precum Erdogan în Turcia și Sisi în Egipt și-au întărit și mai mult controlul strâns asupra societăților și populațiilor. În același timp, guvernele unor țări precum Rusia, China și Iran își urmăresc în mod activ interesele pe scena mondială. Modelele lor de guvernare și valorile pe care se întemeiază acestea sunt adesea în contradicție directă cu valorile și interesele Uniunii Europene, ale statelor sale membre și ale populațiilor acestora. În plus, principiile democratice și liberale pe care este fondată UE sunt supuse unor presiuni tot mai mari provenite din interior.

Incoerențele între modul în care se comportă UE și modul în care interacționează cu țările terțe, riscă să submineze rolul nostru de model normativ și capacitatea noastră de a aduce schimbări pozitive. Ceea ce se întâmplă în Europa are un impact direct asupra credibilității noastre în calitate de lider la nivel mondial.

Mult prea adesea, scopurile și obiectivele relațiilor externe enunțate la articolul 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană au devenit subordonate intereselor pe termen scurt și/sau intereselor naționale. Este nevoie în mod urgent de o viziune clară și de o strategie cuprinzătoare privind politica externă a UE și în ce privește modul în care resursele sunt alocate unor obiective clare. Parlamentul European trebuie să își ia în serios rolul său în asigurarea unei supravegheri adecvate și în evaluarea măsurii în care sunt îndeplinite obiectivele declarate.

Actuala arhitectură a instrumentelor nu dispune de o viziune strategică și de ansamblu și este gestionată de diferite servicii ale Comisiei și ale SEAE. Acest lucru s-a dovedit, uneori, ineficient și lipsit de coerență. În același timp, barierele juridice și structurile instituționale au împiedicat flexibilitatea, fapt care a redus capacitatea UE de a reacționa rapid la provocările noi și emergente.

Diferiții actori și procedurile implicate au dus, de asemenea, la o formă de o punere în aplicare orientată mai degrabă spre instrumente decât spre politici și rezultate. Transparența și responsabilitatea se confruntă cu piedici inutile. Acest lucru este complicat și mai mult de lipsa unor mecanisme de evaluare solide și coerente și a unor sisteme de măsurare a progreselor realizate și de adaptare în consecință a obiectivelor politice și de politici.

Noul CFM, prevăzut să intre în vigoare în 2020, prevede o posibilitate de îmbunătățire cel puțin a structurii instituționale actuale a finanțării externe a UE. Aceasta ar trebui să contribuie în mod direct la o mai mare eficiență, flexibilitate și transparență în cadrul relațiilor externe ale UE, cu scopul de a întări valorile și interesele UE la nivel mondial.

(1)

În prezent, FED nu face parte din bugetul UE.


PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la punerea în aplicare a instrumentelor de finanțare externă ale UE: evaluarea intermediară din 2017 și viitoarea arhitectură post-2020

(2017/2280(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 232/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument european de vecinătate(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 231/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de asistență pentru preaderare (IPA II)(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 230/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace (IcSP)(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) al Parlamentului European și al Consiliului din 12 decembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) nr. 230/2014 de instituire a unui instrument care contribuie la stabilitate și pace(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 234/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de parteneriat pentru cooperarea cu țările terțe(5),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 235/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare pentru democrație și drepturile omului la scară mondială(6),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020(7) (Regulamentul ICD),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 236/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de stabilire a normelor și procedurilor comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii pentru finanțarea acțiunii externe(8),

–  având în vedere Decizia Consiliului 2010/427/UE din 26 iulie 2010 privind organizarea și funcționarea Serviciului European de Acțiune Externă(9),

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/1601 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 septembrie 2017 de instituire a Fondului european pentru dezvoltare durabilă (FEDD), a garanției FEDD și a Fondului de garantare FEDD(10),

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(11),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri externe din 18 aprilie 2017 destinat Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru control bugetar referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2012/2002 și a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1305/2013, (UE) nr. 1306/2013, (UE) nr. 1307/2013, (UE) nr. 1308/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014, (UE) nr. 652/2014 ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Deciziei nr. 541/2014/UE a Parlamentului European și a Consiliului (COM(2016)0605 – C8-0372/2016 – 2016/0282(COD)),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și a principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie („Regulamentul privind procedura comitetelor”)(12),

–  având în vedere Decizia C(2014)9615 a Comisiei din 10 decembrie 2014 privind constituirea unui Fond fiduciar regional al Uniunii Europene ca răspuns la criza siriană, „Fondul Madad”, și Decizia C(2015) 9691 a Comisiei din 21 decembrie 2015 de modificare a Deciziei C(2014)9615,

–  având în vedere Decizia C(2015)7293 a Comisiei din 20 octombrie 2015 privind constituirea unui Fond fiduciar de urgență al UE pentru stabilitate și pentru abordarea cauzelor profunde ale migrației neregulamentare și ale strămutărilor de persoane în Africa și Decizia C(2017) 0772 a Comisiei din 8 februarie 2017 de modificare a Deciziei C(2015) 7293 a Comisiei,

–  având în vedere Decizia C(2015)9500 a Comisiei din 24 noiembrie 2015 privind coordonarea acțiunilor Uniunii și ale statelor membre prin intermediul unui mecanism de coordonare - Instrumentul pentru refugiați destinat Turciei(13), precum și deciziile Comisiei C(2016)0855 din 10 februarie 2016(14) și C(2017)2293 din 18 aprilie 2017(15) privind Instrumentul pentru refugiații din Turcia de modificare a Deciziei C(2015) 9500 a Comisiei,

  având în vedere diferitele rapoarte ale Curții de Conturi Europene, în special Raportul special nr. 18/2014 privind sistemul de evaluare și sistemul de monitorizare axată pe rezultate implementate în cadrul EuropeAid,

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 15 decembrie 2017, intitulat „Evaluarea intermediară a raportului privind instrumentele de finanțare externe” (COM(2017)0720) și documentele de lucru însoțitoare ale serviciilor Comisiei privind evaluarea Regulamentului comun de punere în aplicare (SWD(2017)0606), a Instrumentului european de vecinătate (SWD(2017)0602), a Instrumentului de asistență pentru preaderare (SWD(2017)0463), a Instrumentului care contribuie la stabilitate și pace (SWD(2017)0607), a Instrumentului de parteneriat pentru cooperarea cu țările terțe (SWD(2017)0608), și a Instrumentului european pentru democrație și drepturile omului (IEDDO) (SWD(2017)0604),

–  având în vedere evaluările externe ale instrumentelor de finanțare externă(16),

–  având în vedere procedurile actuale ale Parlamentului European cu privire la viitorul cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada de după 2020,

–  având în vedere evaluarea implementării la nivel european, intitulată „Instrumentele de finanțare externă ale UE și arhitectura post-2020”, elaborată de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (EPRS),

–  având în vedere Raportul Comisiei adresat Parlamentului European și Consiliului din 24 noiembrie 2015, intitulat „Raportul anual pe 2015 al Uniunii Europene privind politicile de dezvoltare și asistență externă și punerea în aplicare a acestora în 2014” (COM(2015)0578),

–  având în vedere Raportul Comisiei adresat Parlamentului European și Consiliului din 19 decembrie 2016, intitulat „Raportul anual din 2016 cu privire la punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii Europene pentru finanțarea acțiunii externe în 2015” (COM(2016)0810),

–  având în vedere comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 7 iunie 2017 adresată Parlamentului European și Consiliului, intitulată „O abordare strategică a rezilienței în cadrul acțiunii externe a UE” (JOIN(2017)0021),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 decembrie 2017 referitoare la Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune(17),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la revizuirea Consensului european privind dezvoltarea(18),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 aprilie 2016 intitulată „UE într-un mediu global în schimbare – o lume mai conectată, mai contestată și mai complexă”(19),

–  având în vedere rezoluția Parlamentului European din 3 aprilie 2014 referitoare la Abordarea globală a UE și consecințele acesteia asupra coerenței acțiunii sale externe(20),

–  având în vedere rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la revizuirea politicii europene de vecinătate(21),

–  având în vedere recomandarea sa din 15 noiembrie 2017 adresată Consiliului, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind Parteneriatul estic, în perioada premergătoare reuniunii la nivel înalt din noiembrie 2017(22),

–  având în vedere rezoluția sa din 6 iulie 2017 referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Turcia(23),

–  având în vedere rezoluția sa din 15 februarie 2017 referitoare la Raportul Comisiei privind Albania pe 2016(24) și rezoluția sa referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Bosnia și Herțegovina(25),

–  având în vedere rezoluția sa din 16 martie 2017 referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Muntenegru(26),

–  având în vedere rezoluția sa din 14 iunie 2017 referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Kosovo(27), rezoluția sa referitoare la Raportul Comisiei privind fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei pe 2016(28), precum și rezoluția sa referitoare la Raportul Comisiei pe 2016 privind Serbia(29),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor din 6 februarie 2018 intitulată „O perspectivă credibilă de aderare pentru Balcanii de Vest și un angajament sporit al UE în regiune” (COM(2018)0065),

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la autoritățile locale și societatea civilă: angajamentul Europei față de sprijinirea dezvoltării durabile(30),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2017 referitoare la poziția Consiliului privind proiectul de buget general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2018(31),

–  având în vedere Strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene, prezentată în iunie 2016(32),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 19 iunie 2017 privind angajamentul UE față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe,

–  având în vedere Strategia UE „Comerț pentru toți”,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 9 noiembrie 2017 privind punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb (SWD(2017)0364),

–  având în vedere competențele Comisiei sale pentru afaceri externe în calitate de comisie responsabilă pentru întreaga legislație, programare și supraveghere a acțiunilor realizate în cadrul IEV, IPA II, IEDDO, IP și IcSP, precum și politicile pe care se întemeiază acestea (anexa V punctul I din Regulamentul său de procedură),

–  având în vedere declarația Comisiei Europene anexată la regulamentele de instituire a instrumentelor de finanțare externă, în care acesta se angajează să ia parte la dialoguri strategice cu Parlamentul cu privire la programarea Comisiei,

–  având în vedere Regulamentele de procedură al comitetelor IEV, IPA II, IEDDO, IcSP, IP și ICD,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri externe și avizele și poziția sub formă de amendamente ale Comisiei pentru dezvoltare, ale Comisiei pentru comerț internațional și ale Comisiei pentru bugete (A8-0112/2018),

A.  întrucât Uniunea Europeană rămâne cel mai mare furnizor de asistență externă din lume;

B.  întrucât instrumentele de finanțare externă reprezintă mecanismul principal de sprijinire a acțiunii UE pe plan mondial și întrucât acțiunea externă a UE are o importanță din ce în ce mai mare pentru cetățenii europeni;

C.  întrucât, ca urmare a unor resurse limitate, instrumentele de finanțare externă au ajuns adesea la limita maximă;

D.  întrucât Comisia consideră, în raportul său de evaluare intermediară, că actuala arhitectură a instrumentelor externe este, în general, adecvată scopului,

E.  întrucât o fuziune a instrumentelor nu poate fi un scop în sine;

F.  întrucât UE s-a confruntat cu numeroase provocări în vecinătatea sa apropiată, dar și pe plan mondial;

G.  întrucât acțiunea externă a UE trebuie să acorde prioritate provocărilor majore la nivel mondial, cum ar fi pacea și dezvoltarea durabilă, și să recunoască faptul că promovarea drepturilor omului pentru toți, statul de drept și democrația, acordând o atenție deosebită egalității de gen și justiției sociale, precum și sprijinirea apărătorilor drepturilor omului, sunt esențiale pentru atingerea acestor obiective;

H.  întrucât asistența financiară externă a UE este un instrument esențial pentru sprijinirea reformelor economice, precum și pentru sprijinirea consolidării democratice, politice și instituționale în țările partenere;

I.  întrucât nu există un control parlamentar egal și strict al tuturor instrumentelor;

J.  întrucât există o nevoie urgentă de a spori vizibilitatea asistenței UE, vizând atât cetățenii țărilor partenere, cât și cetățenii Uniunii Europene, pentru a comunica mai bine beneficiile sprijinului acordat de UE; întrucât investițiile în proiecte concrete și reale, a căror vizibilitate este mai ușor accesibilă publicului larg, elaborând totodată o strategie de comunicare cuprinzătoare, eficace și sistematică în cadrul fiecărui instrument, pot avea o valoare semnificativă în acest sens;

K.  întrucât comunicarea strategică se confruntă adesea cu provocări externe, inclusiv cu campanii de dezinformare îndreptate împotriva UE și a statelor sale membre, ceea ce necesită depunerea unor eforturi suplimentare; întrucât promovarea unor informații obiective, independente și imparțiale, abordând totodată aspectele juridice ale mediului mass-media unde operează instrumentele și acțiunile UE, are, prin urmare, o importanță fundamentală;

L.  întrucât comerțul internațional este un instrument central al UE pentru sprijinirea dezvoltării economice și sociale a țărilor, precum și pentru apărarea și promovarea drepturilor omului, a valorilor fundamentale și a statului de drept;

M.  întrucât, în conformitate cu tratatele, politica comercială ar trebui să contribuie la obiectivele externe ale Uniunii, inclusiv dezvoltarea durabilă;

N.  întrucât asistența însumată planificată în cadrul Instrumentului european de vecinătate (IEV) (15,4 miliarde EUR), în cadrul IPA II (11,7 miliarde EUR), în cadrul Instrumentului care contribuie la stabilitate și pace (IcSP) (2,5 miliarde EUR), în cadrul IEDDO (1,3 miliarde EUR) și al IP (un miliard EUR) se ridică la 32 miliarde EUR pentru perioada 2014-2020;

O.  întrucât IPA II a fost utilizat pentru gestionarea migrației;

P.  întrucât IEDDO și, în special, IcSP fac obiectul temeiului juridic de la articolele 209 și 212 din TFUE, ambele făcând referire la articolul 208 din TFUE, care precizează că „[o]biectivul principal al politicii Uniunii în acest domeniu îl reprezintă reducerea și, în cele din urmă, eradicarea sărăciei”;

Q.  întrucât Comisia este responsabilă de identificarea, elaborarea, punerea în aplicare, monitorizarea și evaluarea asistenței acordate de UE în temeiul acestor instrumente; întrucât SEAE are responsabilitatea de a asigura continuitatea și coerența politicilor externe ale UE, printre altele prin intermediul instrumentelor; întrucât Parlamentul este responsabil de supravegherea și controlul democratic și în calitatea sa de colegiuitor în cadrul procedurilor de codecizie;

R.  întrucât dubla natură a funcției de vicepreședinte al Comisiei/Înalt Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate (VP/ÎR) înseamnă că titularul trebuie să joace un rol cheie în coordonarea politică a asistenței acordate de Uniune în temeiul instrumentelor;

S.  întrucât o serie de proiecte și subvenții în temeiul instrumentelor actuale nu pot fi evaluate pe deplin deoarece rămân în primele etape ale procesului de punere în aplicare; întrucât unele obiective sunt de natură calitativă și privesc legislație, practici și atitudini care nu pot fi ușor comensurate;

T.  întrucât Comisia a precizat, în raportul său de evaluare intermediară, că este dificil să se măsoare eficacitatea globală cu care instrumentele își ating obiectivele, în parte pentru că este dificil să se definească sisteme adecvate de monitorizare și evaluare la nivelul instrumentului (p. 10); întrucât, în Raportul său special nr. 18/2014, Curtea de Conturi a atras atenția asupra unor deficiențe majore ale sistemului de evaluare din cadrul EuropeAid;

U.  întrucât Regulamentul comun de punere în aplicare (CIR) conține dispoziții esențiale privind principiile eficacității dezvoltării și a asistenței, cum ar fi deblocarea ajutoarelor și folosirea instituțiilor, sistemelor și procedurilor din statele partenere;

V.  întrucât procedurile administrative actuale implică adesea o sarcină birocratică excesivă pentru potențialii beneficiari, ceea ce face dificilă implicarea organizațiilor societății civile și a organizațiilor partenerilor sociali de dimensiuni mai mici în elaborarea și implementarea de proiecte, întrucât acestea nu dispun adesea de know-how și de capacitatea administrativă de a prezenta propuneri eligibile și de succes;

W.  întrucât regulamentele de înființare a instrumentelor de finanțare externă prevăd că se acordă competențe de executare Comisiei, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011, și întrucât aceste regulamente prevăd, de asemenea, că Comisia va fi asistată în acest sens de comitetele IEV, IPA II, IEDDO, IcSP, IP și ICD;

X.  întrucât proiectele de acte de punere în aplicare trebuie să fie transmise Consiliului și Parlamentului concomitent cu transmiterea acestora membrilor comitetelor IEV, IPA II, IEDDO, IcSP, IP și ICD, și întrucât articolul 3 din Regulamentul de procedură al respectivelor comitete prevede că proiectele de acte de punere în aplicare trebuie să fie transmise membrilor acestor comitete cu cel puțin 20 de zile calendaristice înainte de reuniunea comisiei relevante; întrucât proiectele de acte de punere în aplicare ar trebui, prin urmare, să fie transmise Parlamentului cu cel puțin 20 de zile calendaristice înainte de reuniunile comitetelor și întrucât procedurile scrise pentru adoptarea de proiecte de acte de punere în aplicare constituie o excepție de la această regulă, în cazuri justificate corespunzător;

Y.  întrucât elaborarea actelor de punere în aplicare presupune o fază pregătitoare internă a Comisiei – inclusiv o consultare interservicii – cu o durată semnificativă, care, de obicei, se întinde pe mai multe luni,

Evaluare intermediară

1.  observă că evaluarea intermediară (EI) a Comisiei a constatat că instrumentele actuale sunt în general adecvate scopului;

2.  regretă volumul finanțării UE de la rubrica 4 a cadrului financiar multianual (CFM) actual și lipsa flexibilității și coerenței acesteia, aspecte care denotă ambiția limitată a UE de a acționa ca un actor mondial veritabil; observă, cu toate acestea, că multe dintre țările partenere și temele abordate de instrumentele de finanțare externă ale UE au înregistrat progrese, ceea ce demonstrează relevanța și importanța acestora;

3.  este îngrijorat, cu toate acestea, de alte constatări, inclusiv lipsa orientării politice și a viziunii globale, punerea în aplicare inconsecventă a valorilor UE și a principiilor de parteneriat, progresul lent sau inexistent al obiectivelor legate de reforma socială și juridică din vecinătatea extinsă, absența unor mecanisme solide de control și de evaluare și lipsa flexibilității;

4.  regretă lipsa unui document unic și clar de viziune care să clarifice sinergiile dintre instrumente și modul în care acestea se integrează într-o strategie globală și atotcuprinzătoare a politicii externe a UE;

5.  este preocupat de faptul că UE și instrumentele sale se confruntă cu provocări semnificative, inclusiv compromisuri politice între promovarea valorilor și a drepturilor și interesele de securitate pe termen scurt, apariția unor actori noi în domeniul guvernanței globale și al instituțiilor financiare internaționale, numeroase conflicte violente la nivel mondial, o volatilitate ridicată în vecinătatea apropiată a UE, la est și la sud și o politică rusă din ce în ce mai agresivă și mai dominantă;

6.  ia act de faptul că fondurile fiduciare ale UE au fost create pentru a aborda cauzele profunde ale migrației; regretă că contribuțiile din bugetul UE la fondurile fiduciare ale UE și la Instrumentul pentru refugiații din Turcia au afectat negativ coerența globală, viziunea pe termen lung și impactul acțiunilor Uniunii; subliniază încă o dată că prioritățile noi trebuie să fie finanțate cu credite noi; regretă profund faptul că Parlamentul nu a fost consultat oficial sau invitat să își dea aprobarea în niciuna dintre etapele procesului decizional ale „declarației privind Turcia”;

7.  reiterează necesitatea ca instrumentele să fie complementare și adaptabile contextului local, precum și să poată răspunde la provocările noi și neprevăzute în mod rapid și eficient, fără a pierde din vedere obiectivele lor inițiale;

8.  regretă faptul că instrumentele nu conțin nicio trimitere explicită la posibilitatea de a suspenda asistența în cazurile în care o țară beneficiară (în special în cazul în care s-a utilizat gestiunea indirectă cu țara beneficiară) nu respectă principii de bază precum democrația, statul de drept și drepturile omului;

9.  ia act de faptul că ajutorul pentru dezvoltare acordat de UE (asistență oficială pentru dezvoltare, AOD), nu a atins obiectivul ONU de 0,7 %; solicită, prin urmare, o suplimentare a resurselor disponibile pentru ajutorul pentru dezvoltare pentru a respecta angajamentele Agendei 2030;

IPA II

10.  încurajează eforturile de a face IPA II să devină mai relevant din punct de vedere strategic pe termen lung și să producă rezultate concrete prin intermediul planificării orientate pe beneficiar și o abordare sectorială; consideră că o astfel de abordare ar putea contribui la reducerea volumului uriaș al restanțelor de fonduri necheltuite din IPA I și II în Turcia care rezultă din lipsa de eficiență a gestiunii indirecte de către țările beneficiare, precum și din capacitățile de absorbție reduse;

11.  își manifestă profunda îngrijorare față de regresul Turciei în ceea ce privește statul de drept și democrația, în pofida celor 4,5 miliarde de euro programate în cadrul IPA II pentru perioada actuală a CFM; recunoaște că perspectiva actuală de aderare pentru Turcia contribuie la o incertitudine semnificativă legată de valoarea IPA II în țară; constată că fondurile IPA II au fost utilizate pentru finanțarea unor angajamente în cadrul „declarației privind Turcia”;

12.  remarcă diferitele etape ale progresului înregistrat de mai multe țări din Balcanii de Vest în cadrul asistenței pe termen lung acordate prin IPA II; observă că, în anumite cazuri, asistența IPA II a condus la rezultate limitate în direcția reformelor, în special în domenii precum statul de drept, administrația publică, combaterea corupției;

13.  constată deficiențele rămase în ceea ce privește calitatea indicatorilor din programele naționale și documentele de acțiune;

14.  subliniază necesitatea de a putea suspenda sau redirecționa fondurile IPA II în acele cazuri în care o analiză amănunțită din partea Comisiei arată că țările partenere nu și-au îndeplinit în mod sistemic angajamentele sau prezintă un regres politic sever; regretă faptul că, în trecut, astfel de măsuri au fost îngreunate de incapacitatea de ordin sistemic și politic de a acționa;

15.  ia act de existența cadrului de performanță; regretă, totuși, faptul că recompensele pentru performanță nu au fost încă decise și acordate; solicită, în acest context, intensificarea activității pentru îmbunătățirea în continuare a cadrului, luând, de asemenea, în considerare cazurile de performanță negativă și o scădere ulterioară a finanțării;

16.  reiterează importanța IPA II, ca principal instrument de finanțare al UE pentru finanțarea de preaderare a unor reforme esențiale pe plan social, economic, politic și instituțional în domenii prioritare, în vederea alinierii țărilor beneficiare la acquis-ul UE; ia act de faptul că astfel de reforme pot, de asemenea, contribui la securitatea regională pe termen lung; salută noul accent strategic al IPA II, dar subliniază că finanțarea oferită de acest instrument trebuie să fie ambițioasă și orientată spre viitor și trebuie să corespundă nevoilor, obligațiilor și aspirațiilor reale legate de procesul de aderare și de aderarea la UE; reamintește, în acest sens, că ar trebui alocate fonduri în conformitate cu obiectivele specifice ale instrumentului;

17.  admite că Facilitatea pentru societatea civilă a IPA II oferă un sprijin esențial pentru organizațiile locale ale societății civile; subliniază că angajamentele nu corespund nevoilor reale de pe teren; solicită totodată o mai accentuată complementaritate a IPA II cu acțiunile altor instrumente, în special IEDDO și IcSP; ia act de faptul că acest lucru necesită o mai bună coordonare, atât în cursul etapei de planificare, cât și în fazele de programare;

18.  consideră că abordarea sectorială este valabilă, dar regretă lipsa unei asumări clare a proiectelor din cauza responsabilităților fragmentate; constată că gestiunea indirectă a îmbunătățit asumarea generală a programelor, dar a condus, de asemenea, la scăderea eficienței prin importantele întârzieri în implementare;

19.  salută inițiativele de creare a unor sisteme pentru o mai bună monitorizare și măsurare a performanței, inclusiv prin intermediul comitetelor de monitorizare sectoriale, a orientărilor interne și prin dezvoltarea unui nou sistem de gestionare a informațiilor (OPSYS);

IEV

20.  salută sprijinul pentru reformele structurale, furnizat sub forma asistenței programate, și subliniază caracterul special al IEV, care permite UE să elaboreze politici adaptate la nevoile specifice ale țărilor partenere;

21.  împărtășește opinia Comisiei Europene potrivit căreia existența unui instrument de finanțare specific pentru țările din vecinătate a constituit o dovadă concretă a importanței politice pe care UE o acordă relațiilor cu vecinii și consolidării cooperării politice cu regiunea și a integrării economice în cadrul acesteia;

22.  recunoaște că provocările actuale și nevoile din vecinătate, precum și discrepanțele dintre obiective, interese și resursele financiare au impus presiuni serioase pe bugetul IEV și pe resursele sale umane și subliniază nevoia de mai multă flexibilitate;

23.  este preocupat de faptul că finanțarea acordată prin intermediul IEV a fost mai puțin eficace în cazul partenerilor mai puțin implicați în reforme și rămâne o provocare în situații delicate din punct de vedere politic și în situații de conflict, în special în ceea ce privește promovarea valorilor comune ale democrației și drepturilor omului; regretă faptul că abordarea de tipul „mai mult pentru mai mult” și cea bazată pe stimulente nu au dat rezultate eficiente și că țări care se îndepărtează în mod evident de angajamentele lor asumate față de drepturile omului și de reforma democratică s-au bucurat de o asistență financiară crescută în ultima perioadă de programare;

24.  reiterează faptul că politica de vecinătate s-a confruntat cu provocări fără precedent, începând din 2014, din cauza numărului tot mai mare al provocărilor de lungă durată și al celor noi, cum ar fi anexarea ilegală a peninsulei Crimeea de către Rusia și conflictul din estul Ucrainei, criza din Siria, situația din Libia, radicalizare și terorism, șomajul în rândul tinerilor, precum și provocarea reprezentată de migrație;

25.  este preocupat de faptul că aceste evoluții, precum și discrepanțele între obiectivele, interesele atât ale UE, cât și ale țărilor partenere și resursele financiare disponibile au extins capacitatea financiară a acestui instrument la limită, subliniind în același timp necesitatea unei flexibilități sporite;

26.  subliniază că valorile și principiile UE, inclusiv democrația, statul de drept, drepturile omului și instituțiile publice eficiente, responsabile și transparente sunt în interesul societăților vecine la fel de mult ca în al nostru în ceea ce privește stabilitatea, securitatea și prosperitatea; salută sprijinul pentru reformele structurale, furnizat în cadrul asistenței programate; consideră că punerea în aplicare a principiului diferențierii a permis UE să își adapteze sprijinul la nevoile și ambițiile țărilor partenere;

27.  ia act de contribuțiile IEV la Fondul Madad și la Fondul fiduciar de urgență pentru Africa;

28.  subliniază necesitatea unei coordonări mai strânse între programele regionale și bilaterale și facilitățile de investiții pentru a sprijini și a promova mai bine dezvoltarea sectorului privat; constată că deficiențele legate de lipsa programării comune cu statele membre s-au îmbunătățit ușor;

29.  salută monitorizarea asistenței acordate de IEV printr-o monitorizare axată pe rezultate; regretă faptul că nu există sisteme consecvente de monitorizare și de evaluare la nivelul instrumentelor;

30.  subliniază că sprijinul tehnic și asistența economică în materie de comerț oferite de politica europeană de vecinătate (PEV) partenerilor apropiați ai Uniunii de la frontierele sale de sud și de est constituie o contribuție importantă la evoluția democratică în aceste regiuni; constată că fondurile din cadrul IEV pot fi utilizate pentru facilitarea comerțului și, ca atare, pot fi complementare finanțării existente oferite de UE pentru Acordul privind facilitarea comerțului, care ar trebui să asigure o mai bună garanție a stabilității politice pe termen mediu și lung;

Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace (IcSP)

31.  recunoaște că principala valoare adăugată a IcSP este viteza și flexibilitatea acesteia în ceea ce privește soluționarea conflictului și gama sa largă de actori civili cu care UE poate să colaboreze; reamintește că IcSP este singurul instrument al UE pentru prevenirea conflictelor civile, inclusiv pentru mediere, dialog și reconciliere;

32.  ia act de complicațiile intervenite în colectarea datelor și măsurarea rezultatelor acțiunilor IcSP, ceea ce este posibil să se fi dovedit a fi o provocare din cauza dificultăților în evaluarea rezultatelor politice și a atribuirii de rezultate acțiunilor IcSP atunci când au fost urmate de acțiuni concertate în cadrul altor instrumente, precum și a accesului în zonele afectate de conflicte;

33.  observă că necesitatea prevenirii conflictelor și a abordării provocărilor în materie de securitate a crescut considerabil în ultima perioadă; consideră că sunt necesare inițiative de reconciliere, de mediere și dialog în multe țări aflate în criză post-conflict; subliniază nevoia de a acționa prompt în cadrul crizelor și al conflictelor; subliniază necesitatea de a spori în mod semnificativ fondurile disponibile pentru astfel de inițiative; ia act de faptul că modificarea adusă IcSP în noiembrie 2017 are ca scop consolidarea capacităților de securitate ale țărilor terțe, în vederea promovării stabilității, a securității și a dezvoltării durabile; observă că IcSP funcționează ca o măsură la care se recurge în ultimă instanță sau un precursor al acțiunilor pe termen lung finanțate prin alte instrumente;

34.  observă că IcSP se află în primele etape ale combaterii amenințărilor cibernetice la nivel mondial; solicită să se pună un accent mai mare pe securitatea cibernetică, inclusiv printr-o strategie coerentă aplicabilă în cadrul tuturor acțiunilor externe ale UE; solicită o creștere simultană a fondurilor alocate pentru securitatea cibernetică în cadrul IcSP, care constituie instrumentul adecvat pentru a face față acestor amenințări;

35.  ia act de faptul că s-a îmbunătățit cooperarea cu operațiunile și misiunile de politică externă și de securitate comună (PESC) și de politică de securitate și apărare comună (PSAC), precum și furnizarea de ajutor umanitar de către UE;

IEDDO

36.  subliniază valoarea adăugată a abordării holistice la nivel mondial a IEDDO, în pofida bugetului său relativ redus, și importanța organizațiilor societății civile în atingerea acestui obiectiv, precum și caracteristica sa singulară de a fi singurul instrument prin care UE poate sprijini acțiunile societății civile, indiferent de interferențele autorităților statului vizat de astfel de acțiuni;

37.  constată că, în actuala perioadă, IEDDO a fost utilizat într-un mod mai flexibil și cu o mai mare complementaritate decât în perioada precedentă, reacționând mai rapid la crizele noi din domeniul drepturilor omului și al democrației; salută complementaritatea sa cu finanțarea din alte surse, cum ar fi Fondul European pentru Democrație, care sporește eficacitatea finanțării IEDDO în situații de urgență; salută concentrarea mai mare asupra apărătorilor drepturilor omului, inclusiv prin intermediul fondului de urgență disponibil la nivelul delegațiilor UE, precum și înființarea și funcționarea cu succes a mecanismului UE de protecție a apărătorilor (ProtectDefenders.eu); subliniază că procesul cererii de propuneri este unul lung, incomod și extrem de competitiv;

38.  remarcă totodată avantajele mecanismului ProtectDefenders.eu, care a fost implementat de societatea civilă și care a oferit un sprijin important unui număr mare de apărători ai drepturilor omului; solicită să se acorde un sprijin continuu din partea unor astfel de mecanisme;

39.  își exprimă îngrijorarea cu privire la dificultățile întâmpinate în ceea ce privește integrarea drepturilor omului și a valorilor democratice prin programe geografice și la sprijinul redus acordat de statele membre organizațiilor societății civile, fapt care a dus la creșterea presiunii asupra IEDDO într-o perioadă în care spațiul societății civile este din ce în ce mai restrâns în întreaga lume;

40.  consideră că UE trebuie să își demonstreze capacitatea de conducere și ambiția prin implementarea unei politici globale pentru integrarea sprijinului său pentru democrație în toate relațiile sale externe; consideră, prin urmare, că finanțarea alocată sprijinului pentru democrație trebuie sporită în mod corespunzător, în special în lumina atacurilor actuale la adresa democrației la nivel mondial; insistă asupra necesității de a se asigura că fondurile privind obiectivul 1 pentru sistemul de ajutor pentru fiecare țară (CBSS) ajung în mod efectiv și eficient la acei apărători ai drepturilor omului care sunt expuși în cea mai mare măsură riscului; îndeamnă delegațiile UE să mobilizeze întregul sprijin necesar în acest sens;

41.  recunoaște că evaluarea acțiunilor IEDDO este o provocare din cauza absenței unor indicatori strategici și operaționali; observă că provocările în materie de evaluare apar, de asemenea, din cauza nivelurilor semnificative de sprijin acordat, din motive ușor de înțeles, în mod confidențial, organizațiilor societății civile și apărătorilor drepturilor omului, pentru a proteja identitatea și siguranța beneficiarilor;

42.  reiterează valoarea adăugată a misiunilor UE de observare a alegerilor, domeniu în care UE este lider la nivel mondial; salută faptul că misiunile de observare și monitorizare s-au înmulțit la recomandările misiunilor de observare a alegerilor;

IP

43.  subliniază că IP este destinat în mod specific urmăririi de către UE, împreună cu țările terțe, a interesului său tematic și a interesului pe care îl are în comun cu acestea, pentru a construi alianțe și pentru a încuraja cooperarea cu partenerii strategici actuali și emergenți; constată că, în practică, IP este utilizat ca un instrument la care se recurge în ultimă instanță, fiind utilizat atunci când este considerat singurul instrument care facilitează urmărirea agendei politice a UE și abordarea provocărilor globale;

44.  ia act de faptul că, în comparație cu instrumentele anterioare, IP a fost în măsură să angajeze mai multe modalități de cooperare cu țările terțe, inclusiv cu parteneri strategici, țări care nu mai pot beneficia de asistență bilaterală pentru dezvoltare și diverse foruri internaționale, dar este de părere că se impune sporirea furnizării de resurse și de input de către serviciile de elaborare a politicilor pentru a se asigura că acestea sunt pe deplin implicate în elaborarea, programarea și punerea în aplicare a acțiunilor, precum și în consolidarea rolului activ jucat de delegațiile UE în formularea de acțiuni, și îmbunătățirea schimbului de informații cu statele membre;

45.  pledează pentru îmbunătățirea vizibilității obiectivelor IP și cunoașterea și înțelegerea lor, în special în cadrul instituțiilor UE;

46.  observă cu regret faptul că evaluarea a fost împiedicată de faptul că, din cauza adoptării cu întârziere a unui cadru de indicatori de rezultate și a nefinalizării majorității proiectelor, nu a fost creat un depozitar central pentru documentele de acțiune;

CIR

47.  reamintește că instrumentele de finanțare externă ale UE sunt un set complex de instrumente care permit UE să sprijine și să consolideze acțiunea sa pe scena internațională, și că natura lor complexă este coordonată de CIR; reiterează faptul că CIR trebuie să îndeplinească criteriile de control bugetar și de control democratic; regretă faptul că complexitatea și caracterul restrictiv al CIR au împiedicat utilizarea eficientă a resurselor Uniunii și împiedică o reacție promptă la noile provocări și necesități ale partenerilor; regretă faptul că caracterul comun al normelor nu a condus la o programare comună a asistenței în cadrul instrumentelor;

48.  constată că CIR a fost înființat în scopul armonizării, simplificării și unei mai mari flexibilității în punerea în aplicare, coerenței, consistenței și eficienței utilizării resurselor Uniunii, precum și a unei funcționări armonioase și abordări complementare în punerea în aplicare a tuturor instrumentelor;

49.  consideră că este esențial ca Parlamentul să dispună de suficient timp pentru a fi în măsură să își exercite funcția de control în mod adecvat și corespunzător cu privire la proiectele de acte de punere în aplicare; consideră că, având în vedere intervalul de timp în care proiectele de acte de punere în aplicare se află în pregătire înainte de a ajunge la comitetele IEV, IPA II, IEDDO, IcSP, IP și ICD nerespectarea termenului de 20 de zile pentru transmiterea documentelor către Parlament și Consiliu în faza finală de adoptare a actului de punere în aplicare nu poate fi justificată; regretă, prin urmare, că termenul de 20 de zile calendaristice nu este întotdeauna respectat, și consideră că dreptul său de control este afectat; solicită depunerea tuturor proiectelor de măsuri de punere în aplicare cu cel puțin 20 de zile în avans și solicită Comisiei să modifice Regulamentul de procedură al comitetelor IEV, IPA II, IEDDO, IcSP, IP și ICD pentru a extinde acest termen de 20 zile pentru depunere, facilitând astfel competențele de control ale Parlamentului;

50.  regretă faptul că vizibilitatea politicii de finanțare externă a UE rămâne limitată la un context în care actorii terți încearcă în mod activ să submineze politica externă a UE prin dezinformare;

Recomandări pentru 2017/2018-2020

51.  solicită ca valorile UE și valorile universale ale drepturilor omului să rămână în centrul tuturor acțiunilor externe ale UE;

52.  solicită o mai mare sinergie și coerență între toate instrumentele de la rubrica IV, precum și o mai bună coordonare cu programele de asistență bilaterală ale statelor membre și, atunci când este posibil, cu ale altor donatori; invită, în acest sens, Comisia și SEAE să își întărească cooperarea și coordonarea, în special cu organizațiile societății civile și cu actorii locali, și să își îndeplinească responsabilitățile în temeiul articolului 21 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE);

53.  solicită instituirea unor mecanisme de monitorizare și de evaluare solide, coerente și transparente; reiterează faptul că astfel de mecanisme ar permite urmărirea progreselor concrete în ceea ce privește obiectivele esențiale legate de reformă în țările din vecinătate, lucru deosebit de important în cazul în care aceste reforme au fost blocate sau, în alte situații, au fost amânate;

54.  solicită instituirea unor proceduri și sisteme mai solide de monitorizare și evaluare parlamentare care să fie consecvente pentru toate instrumentele; recomandă îmbunătățirea transparenței prin crearea unei baze de date unice, publice, comune și transparente a proiectelor și acțiunilor;

55.  subliniază necesitatea de a furniza resurse financiare suplimentare și sprijin pentru formare organizațiilor societății civile; insistă asupra faptului că sunt necesare măsuri urgente pentru a reduce și mai mult sarcina birocratică și obstacolele procedurale întâmpinate de organizațiile societății civile (OSC), în special de cele locale; solicită linii bugetare specifice destinate consolidării capacității organizațiilor societății civile, în vederea îmbunătățirii capacității lor de a accesa fonduri; regretă că problema neimplicării OSC în programarea și punerea în aplicare a instrumentelor externe nu a fost tratată în raportul de evaluare intermediară al Comisiei; solicită Comisiei să integreze o implicare mai strategică a OSC în toate instrumentele și programele externe, după cum au solicitat atât Consiliul, cât și Parlamentul European;

56.  susține o promovare mai directă și mai activă a politicilor UE, a asistenței sale financiare și a vizibilității acesteia;

57.  reiterează poziția sa potrivit căreia ar trebui introdusă, în limita a 10% din creditele inițiale ale fiecărui instrument, posibilitatea de a reporta fondurile rămase nealocate ale IEV și IPA II, pentru a crește capacitatea de a răspunde la evenimente neprevăzute, menținând totodată obiectivele stabilite în regulamentele pertinente privind IEV și IPA II;

IPA II

58.  sprijină principiile enumerate la articolul 21 din TUE și recomandă să se pună un accent mai puternic pe întărirea instituțiilor democratice, lupta împotriva corupției și reforma administrației publice, întărind statul de drept și buna guvernare și realizând îmbunătățiri în punerea în aplicare consecventă a drepturilor omului și ale minorităților; solicită se acorde un sprijin mai mare reformelor din sectoarele pertinente pentru procesul de aderare, precum și stimulării cooperării regionale pentru a completa politica de extindere a UE;

59.  recomandă să se permită transferul de fonduri către societatea civilă atunci când autoritățile statului nu sunt dispuse să îndeplinească obiectivele urmărite de UE sau nu doresc să coopereze în privința obiectivelor instrumentului; invită Comisia să limiteze sau să suspende finanțarea în cazul țărilor care încalcă în mod grav valorile fundamentale ale UE, inclusiv criteriile de bază de la Copenhaga; solicită reducerea sarcinii administrative a beneficiarilor din rândul organizațiilor societății civile care solicită finanțare din partea UE;

60.  solicită implicarea Parlamentului în cazul în care s-ar avea în vedere o suspendare a fondurilor sau modificări semnificative în ceea ce privește alocarea orientativă maximă;

61.  insistă ca beneficiarii să dea dovadă de un grad ridicat de asumare a responsabilității de la etapa programării, până la monitorizare și audit; invită Comisia să acorde asistență specifică autorităților naționale de audit în ceea ce privește metodologia, planificarea, formarea în materie de recrutare și supravegherea;

62.  recomandă să se acorde un sprijin mai mare autorităților naționale responsabile cu coordonarea donatorilor, care dispun de o capacitate limitată, dar care dau dovadă de voință politică pentru a-și atinge obiectivele; regretă lipsa de transparență în ceea ce privește capacitatea de absorbție a acestor fonduri;

63.  solicită ca fondurile să fie canalizate către sectoare cu rezultate dovedite, evitând întârzieri cronice suplimentare ca cele care au survenit în cadrul gestiunii indirecte cu țara beneficiară (IMBC), îndeosebi în Turcia;

64.  solicită o mai mare vizibilitate a IPA II în regiune, ținând seama de importanța crucială a politicii de extindere pentru UE, de exemplu prin intermediul unor campanii de comunicare și informare adecvate specifice în mass-media națională, regională și locală, sau prin orice alte mijloace care pot fi considerate adecvate, cu cerințe minime și monitorizarea acestora definite de către Comisie, în strânsă cooperare cu beneficiarii; sprijină eforturile țintite împotriva propagandei și eforturile de comunicare strategică, în special în cazurile în care imaginea și interesele UE sunt vizate și subminate în mod activ;

65.  recomandă să se recurgă la fondurile IPA pentru a crea canale de comunicare pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, atât în statele membre, cât și în țările aflate în faza de preaderare, pentru a crea legături comerciale solide între zonele respective, care ar fi deosebit de utile în vederea pregătirii țărilor beneficiare pentru aderarea la piața unică;

66.  reiterează utilitatea recompensei pentru performanța financiară acordată țărilor care înregistrează progrese, astfel cum prevede Regulamentul privind IPA II;

67.  consideră că flexibilitatea și utilizarea fondurilor pentru a aborda situații specifice de criză trebuie să fie în conformitate cu principalele priorități ale instrumentului și cu principiile fundamentale ale strategiei de extindere și ale procesului de aderare, care trebuie să rămână principalul centru de interes al IPA II;

68.  solicită ca, în cursul etapelor de planificare și programare a IPA II, să existe o mai bună coordonare și sinergii suplimentare cu acțiunile altor instrumente, și anume IEDDO și IcSP, pentru a asigura coerența și a spori complementaritatea, atât pe plan intern în cadrul propriului ansamblu de obiective și programe, cât și față de alte instrumente de finanțare externă;

IEV

69.  subliniază necesitatea unui document strategic global pentru punerea în aplicare a IEV, care să coreleze asistența cu cadrul politic mai larg, precum și pentru o mai bună coordonare cu alte instrumente; subliniază că prioritățile programării IEV ar trebui, de asemenea, să includă dezvoltarea socioeconomică, tineretul și gestionarea sustenabilă a resurselor energetice;

70.  regretă faptul că programarea multianuală a fost deja realizată pentru majoritatea beneficiarilor în cursul anului 2017, înainte de finalizarea evaluării la jumătatea perioadei a asistenței în aceste țări; reamintește faptul că Parlamentul și-a prezentat recomandările privind programarea în cursul unui dialog strategic cu Comisia în aprilie 2017;

71.  subliniază vizibilitatea politică și influența pe care IEV ca instrument de finanțare separat le conferă UE în vecinătate, atât la est, cât și la sud;

72.  solicită menținerea echilibrului financiar existent în ceea ce privește repartizarea fondurilor între vecinătatea sudică și vecinătatea estică a Uniunii;

73.  subliniază interconexiunea dintre stabilizare, sprijinirea democratizării, prevenirea și soluționarea conflictelor, respectarea drepturilor omului și statul de drept, educația și dezvoltarea socioeconomică; subliniază importanța proiectelor care sprijină tinerii în educație și în capacitatea de a-și găsi un loc de muncă;

74.  reiterează importanța capacității de a răspunde mai rapid la provocări;

75.  subliniază că investițiile în stabilizarea și dezvoltarea țărilor din vecinătate contribuie de asemenea la remedierea unor probleme cum ar fi migrația, terorismul, conflictele locale și instabilitatea economică fapt care, pe termen lung, va aduce beneficii întregii UE;

76.  subliniază faptul că specificul provocărilor din țările din vecinătate necesită o abordare integrată și cuprinzătoare, bazată pe diferitele nevoi și situații ale beneficiarilor, inclusiv prin sinergii cu alte EFI și între politicile Uniunii; subliniază că una din sarcinile fundamentale este punerea în aplicare rapidă și efectivă a acordurilor de asociere (AA) și a acordurilor de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare (ALSAC), precum și a tuturor reformelor aferente, care trebuie sprijinite cu resurse financiare adecvate din partea UE;

77.  reiterează importanța unei programări comune mai aprofundate cu statele membre, pe lângă progresele mari înregistrate în ceea ce privește analizele comune, coordonarea și obținerea consensului privind prioritățile donatorilor; solicită îmbunătățirea coordonării donatorilor, în special în ceea ce privește cuplarea fondurilor provenite din alte instrumente ale UE, din partea altor donatori și a instituțiilor financiare internaționale, cu scopul de a sprijini tranziția economică și stabilitatea în țările partenere;

78.  este preocupat de faptul că capacitățile financiară și de reacție ale instrumentului au ajuns la limita maximă; regretă faptul că cunoștințele specializate interne sub formă de analize de risc politic și geopolitic nu au fost luate în considerare în mod suficient în etapa de planificare;

79.  concluzionează că, în contextul actualelor provocări din vecinătate, ar putea fi necesară majorarea alocațiilor financiare indicative prin modificări legislative;

80.  reiterează faptul că obiectivele fondurilor programate în cadrul IEV trebuie respectate atunci când aceste fonduri sunt transferate către alte modalități, cum ar fi fondurile fiduciare, iar controlul și supravegherea exercitate de Parlament sunt necesare și nu trebuie niciodată eludate;

81.  solicită o mai mare implicare a societății civile în identificarea nevoilor;

82.  solicită utilizarea pe deplin a condiționalității și a mecanismelor bazate pe stimulente care să susțină reformele politice și economice necesare și care sunt legate de reforme și de obiective strategice; regretă că IEV nu a fost în măsură să ofere suficiente stimulente țărilor care sunt reticente să se angajeze în reforme politice; solicită o monitorizare efectivă a IEV la nivelul instrumentelor;

83.  își exprimă îngrijorarea cu privire la distrugerea și confiscarea sistemelor de ajutoare finanțate de UE în țările terțe; solicită depunerea unor eforturi suplimentare pentru a îmbunătăți comunicarea strategică și vizibilitatea UE în țările vecine;

Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace (IcSP)

84.  solicită eforturi suplimentare de a spori influența IcSP prin intermediul dialogurilor strategice cu partenerii și organizațiile internaționale; în acest context, solicită să se asigure o cofinanțare din partea altor donatori importanți care au interes în rezultatele acțiunilor pertinente;

85.  solicită un cadru strategic îmbunătățit și crearea de sinergii între IcSP și acțiunile ulterioare întreprinse de alte instrumente și alți actori;

86.  solicită o mai mare cooperare între alte organizații internaționale, guverne și instituții ale UE în ceea ce privește combaterea noilor amenințări emergente, cum ar fi în domeniul conflictelor hibride și al securității cibernetice, unde ar putea fi utilizate cunoștințele specializate ale Agenției UE pentru Securitatea Rețelelor și a Informațiilor (ENISA);

87.  recomandă o utilizare mai strategică a capacității de mediere a IcSP, nu numai în ceea ce privește conflictele de impact localizat, ci și pentru a sprijini procesul de pace și dialogul în conflictele existente sau emergente de importanță mondială, și solicită îmbunătățirea sistemelor de alertă timpurie și a instrumentelor de analiză a conflictelor care ar permite o mai bună prevenire și consolidarea păcii;

88.  subliniază că acest instrument permite în prezent Uniunii să finanțeze acțiuni de formare și furnizarea de echipamente neletale (precum sisteme informatice, spitale etc.) forțelor armate ale țărilor terțe pentru a răspunde nevoilor urgente, pe termen scurt și mediu, ca parte a realizării obiectivelor de dezvoltare durabilă;

IEDDO

89.  reiterează importanța fundamentală a sprijinirii și promovării democrației și drepturilor omului în țările terțe, inclusiv protecția apărătorilor drepturilor omului, indiferent de amestecul autorităților din țări terțe;

90.  ia act de importanța și de eficacitatea IEDDO în această privință, desfășurându-și activitatea într-un context de reducere a spațiului de acțiune pentru societatea civilă; reafirmă nevoia continuă de finanțare specifică orientată către drepturile omului și democrație, fără nicio scădere a acesteia; solicită, în plus, să se ia în considere o finanțare mai mare a asistenței de urgență acordate apărătorilor drepturilor omului (HRD), precum și promovarea efectivă a disponibilității acestor fonduri;

91.  reamintește că IEDDO nu ar trebui să aibă un domeniu de aplicare limitat sau să fie utilizat ca instrument doar pentru a acoperi lacunele lăsate de alte instrumente specifice, dar că promovarea specifică a democrației și a drepturilor omului ar trebui să fie un obiectiv clar și strategic în sine;

92.  îndeamnă Comisia să găsească soluții pentru reducerea spațiului de acțiune a societății civile, pentru încălcările și reprimările tot mai numeroase ale drepturilor omului, de exemplu prin creșterea fondurilor disponibile pentru programe globale, reactive, cum ar fi Mecanismul UE în favoarea apărătorilor drepturilor omului (ProtectDefenders.eu); solicită UE să continue să acorde finanțare apărătorilor drepturilor omului, în special celor expuși riscului și societății civile, precum și grupurilor marginalizate, precum femeile, popoarele indigene, romii, persoanele LGBTI, persoanele cu handicap, copiii și persoanele în vârstă;

93.  recomandă creșterea planificării strategice în colaborare cu orientări politice din partea autorităților UE și coerent cu alte instrumente, în special în țările care se confruntă cu un declin al drepturilor omului și a standardelor democratice, pentru a contracara tendința mondială către autoritarism;

94.  subliniază că este important să se pună accentul pe chestiuni tematice pertinente pe plan internațional, care pot sprijini, pe termen scurt, mediu și/sau lung, globalizarea drepturilor omului, dreptul internațional și justiția; solicită un sprijin mai mare din partea IEDDO pentru o serie de chestiuni tematice emergente, în special combaterea corupției, respectarea drepturilor omului de către întreprinderi, drepturile de mediu și drepturile migranților;

95.  salută sprijinul acordat mecanismelor internaționale și regionale în domeniul drepturile omului, precum și mecanismelor de responsabilizare, cum ar fi Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului (OHCHR) și Curtea Penală Internațională (CPI);

96.  recomandă continuarea eforturilor vizând abolirea pedepsei cu moartea la nivel mondial;

97.  reiterează angajamentul Comisiei față de sprijinirea în continuare a societății civile și promovarea unui mediu mai favorabil pentru OSC în țările partenere; insistă asupra faptului că sunt necesare eforturi urgente pentru a reduce și mai mult obstacolele birocratice cu care se confruntă organizațiile locale ale societății civile (OSC); încurajează delegațiile UE să caute în mod activ apărători ai drepturilor omului și OSC care desfășoară activități legate de aspecte sensibile care necesită finanțare, să publice cereri de propuneri în limbile locale și să permită candidaților să prezinte propuneri de proiecte în acest sens, întărind prin aceasta responsabilizarea locală, precum și integrarea pe termen lung a proiectelor;

98.  solicită să se acorde o mai mare atenție sustenabilității acțiunilor finanțate prin IEDDO, în special în contextul misiunilor de observare a alegerilor (MOA), unde există o marjă semnificativă pentru a intensifica transferul de cunoștințe către actorii locali și a îmbunătăți punerea în aplicare a recomandărilor; solicită o mai bună coordonare a planificării MOA cu activitățile de observare a alegerilor ale Parlamentului;

99.  invită Comisia să acorde în mod specific finanțare proiectelor care vizează abuzurile crescânde ale tehnologiilor de supraveghere și atacurile online din ce în ce mai numeroase ale guvernelor represive și actorilor nestatali;

100.  solicită crearea unor sisteme de monitorizare și evaluare care să necesite contribuții din partea apărătorilor drepturilor omului;

101.  încurajează acțiunea coordonată cu IcSP de a urmări acțiuni care să împiedice comiterea de crime împotriva umanității, crime de război și genocid;

IP

102.  salută accentul pus pe interesele strategice ale Uniunii;

103.  recomandă o utilizare mai strategică și mai puternică a fondurilor limitate disponibile în cadrul IP, asigurând contribuții favorabile includerii și identificarea acțiunilor întreprinse de către toate departamentele Comisiei și SEAE, în strânsă cooperare cu statele membre, și subliniază importanța unui IP care dispune de resurse suficiente pentru a apăra în mod proactiv valorile și interesele UE în contextul diminuării consensului transatlantic și al creșterii numărului de țări cu venituri medii a căror importanță strategică crește rapid, inclusiv în Asia și în America Latină;

104.  recomandă o evaluare a alocărilor geografice în următorul program indicativ multianual (PIM) în vederea adaptării la provocări; propune, în acest context, să se pună un accent mai mare pe cooperarea cu țările terțe, altele decât cele strategice, cum ar fi țările cu venituri medii care, în prezent, nu sunt luate în considerare în mod suficient;

105.  recomandă o aliniere mai bună la obiectivele CIR și la tematicile transversale;

106.  recomandă finalizarea sistemului său de monitorizare și evaluare, inclusiv a indicatorilor calitativi pertinenți;

107.  consideră că Instrumentul de parteneriat (IP) ar putea fi un instrument important pentru a sprijini punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb, în special prin sprijinirea activității grupurilor consultative interne; subliniază necesitatea de a evalua utilizarea și distribuirea fondurilor, precum și eficacitatea IP și a programelor Business Avenue și EU Gateway, care ar trebui să completeze competențele statelor membre în domeniul promovării comerțului extern;

108.  ia act de faptul că unul dintre obiectivele IP este diplomația publică, pentru a consolida încrederea în politicile UE și înțelegerea acestora în țări din afara UE; subliniază că implicarea societății civile este de o importanță capitală și salută alocarea sumei de 3 milioane EUR pentru sprijinirea participării organizațiilor societății civile în grupurile consultative interne;

CIR

109.  recomandă o mai bună utilizare a normelor armonizate, eventual prin intermediul unor cereri de propuneri comune și îmbunătățirea cooperării între serviciile Comisiei și SEAE;

110.  solicită integrarea perspectivei de gen în dispozițiile CIR;

111.  solicită intensificarea în continuare a eforturilor de creștere a vizibilității finanțării politicii externe a UE printr-o strategie de comunicare cuprinzătoare și coerentă, care să includă măsuri de combatere a dezinformării; solicită introducerea unor mecanisme de condiționalitate față de partenerii de punere în aplicare în cazul în care nu se respectă măsurile de creștere a vizibilității UE;

112.  reamintește de importanța majoră a principiilor eficacității dezvoltării și a asistenței în acțiuni externe, după cum este subliniat în Regulamentul comun de punere în aplicare (CIR) și invită Comisia să mențină aceste principii în toate măsurile pe care le va lua în urma raportului de evaluare intermediară;

113.  observă că ar trebui să se ia în considerare accesul IMM-urilor din UE la instrumentele de finanțare externă, prin prevederea unor norme mai puțin complexe și mai favorabile, care pot facilita utilizarea mai flexibilă a fondurilor, ajutând în același timp IMM-urile să dobândească experiență internațională; solicită Comisiei să evalueze instrumentele existente destinate promovării internaționalizării IMM-urilor, analizându-le coerența cu alte instrumente de susținere a IMM-urilor din Uniune, cum ar fi COSME, precum și subsidiaritatea, nesuprapunerea și complementaritatea în raport cu programele respective ale statelor membre; solicită Comisiei să facă, în timp util, propuneri pentru evaluarea la jumătatea perioadei a acestor programe, în vederea îmbunătățirii eficienței și eficacității acestora; subliniază că este nevoie să se îmbunătățească informarea și sensibilizarea IMM-urilor cu privire la instrumentele existente, în special la nivel național;

Arhitectura post-2020

114.  solicită finanțarea instrumentelor pentru relațiile externe pentru a reflecta acțiunile externe ambițioase și pentru ca bugetul UE în calitate de actor global să fie majorat bazându-se, în același timp, în continuare pe valori și pe principiile și drepturile fundamentale și pe drepturile omului; reiterează faptul că acțiunile externe ale UE servesc, de asemenea, intereselor comune ale cetățenilor UE;

115.  subliniază că, în cazul în care Regatul Unit se retrage din Uniunea Europeană, ponderea actuală a bugetului destinat acțiunii externe ar trebui majorat sau cel puțin menținut la nivelurile actuale, aplicându-se același raționament instrumentelor, politicilor și priorităților existente;

116.  reiterează faptul că este necesară o reformă a actualei arhitecturi a instrumentelor pentru a asigura o mai mare răspundere, transparență și supraveghere publică, și pentru a spori de asemenea eficiența, coerența și capacitatea de reacție, precum și eficacitatea și flexibilitatea; consideră că reforma ar putea, de asemenea, spori eficacitatea din punctul de vedere al costurilor, reduce suprapunerile și conflictele de interese dintre diferiții actori și serviciile Comisiei și contribui la găsirea de soluții la încercările actuale legate de strategie, programare și punere în aplicare;

117.  reamintește rolul esențial al Parlamentului în calitate de colegiuitor în ceea ce privește regulamentul privind următorul CFM; își reiterează dorința de a colabora cu Comisia, cu SEAE și cu Consiliul pentru a optimiza arhitectura instrumentelor de finanțare externă; subliniază, cu toate acestea, că obiectivul oricărei restructurări a instrumentelor ar trebui să fie sporirea transparenței, a responsabilității, a eficienței, a coerenței, precum și a flexibilității; subliniază că aceste obiective nu pot fi atinse fără o structură de guvernare care să permită controlul politic, care să fie orientată spre strategie, favorabilă includerii și responsabilă; subliniază că Parlamentul nu va accepta nicio reformă a instrumentelor fără o structură de guvernare solidă; îndeamnă Comisia și SEAE să propună un plan de reformă a instrumentelor care să includă o astfel de structură de guvernare; subliniază discrepanțele dintre constatările evaluării la jumătatea perioadei și propunerile Comisiei de reformare a actualei structuri; subliniază, de asemenea, că parlamentele naționale și Parlamentul European trebuie să asigure un control democratic, transparent și riguros;

118.  solicită o mai bună integrare a fondurilor fiduciare și a instrumentelor UE în buget, pentru a crește transparența și a îmbunătăți controlul democratic al IFE; reamintește acordul la care s-a ajuns în cadrul ultimei revizuiri a Regulamentului financiar(33), vizând consultarea prealabilă a Parlamentului și a Consiliului înainte de crearea unui nou fond fiduciar pentru sprijinirea unor acțiuni tematice; în plus, invită Comisia să ofere Parlamentului informații detaliate cu privire la orice dezangajări sau transferuri automate semnificative în cadrul rubricii 4;

119.  subliniază că delegațiile UE, împreună cu statele membre, ar putea, de asemenea, să ajute IMM-urile să utilizeze aceste instrumente financiare în vederea creării unor relații pe termen mediu între întreprinderile din UE și economiile țărilor beneficiare;

120.  subliniază că niciun instrument nu poate exista fără includerea unor pachete financiare și alocări clare și specifice pentru diferitele scopuri, obiective și priorități ale acțiunii externe a UE, inclusiv democrația, drepturile omului, statul de drept, sprijinirea societății civile, soluționarea conflictelor, statele fragile, politica de dezvoltare, eradicarea sărăciei, dezvoltarea economică și socială și acordarea de sprijin țărilor aflate în diferite etape ale procesului de aderare la UE și țărilor din vecinătatea acesteia;

121.  apreciază angajamentul UE pentru aspecte precum drepturile omului, democrația, sprijinul pentru societatea civilă, precum și diversele scopuri, obiective și valoarea politică și strategică specifică a instrumentelor actuale; subliniază faptul că reforma nu ar trebui să submineze obiectivele politice ale fiecărui instrument; înțelege specificitatea privind obiectivele și punerea în aplicare în ceea ce privește IEV, IPA II și IEDDO și consideră, prin urmare, că acestea ar trebui să rămână independente având în vedere considerentele politice și strategice;

122.  reamintește că, din 2006, IEDDO a fost expresia concretă a angajamentului UE de a sprijini și a promova democrația și drepturile omului în țările terțe, permițând UE să intervină fără amestecul guvernelor, în sprijinul ONG-urilor înregistrate și neînregistrate și în zone în care statele membre ale UE nu sunt întotdeauna prezente;

123.  subliniază necesitatea stabilirii unor obiective comune, inclusiv necesitatea de a amplifica o abordare bazată pe drepturi și de a integra drepturile omului, acordând prioritate articolului 21 din TUE, care impune UE să urmărească consolidarea democrației, a drepturilor omului și a statului de drept ca obiectiv necesar al relațiilor externe;

124.  invită SEAE și Comisiei să asigure o comunicare clară cu țările partenere cu privire la orice tip de reformă;

125.  solicită elaborarea unor proceduri de evaluare și monitorizare solide, coerente care au capacitatea de a furniza analize privind evaluarea calitativă și cantitativă și de a urmări progresele înregistrate în atingerea obiectivelor stabilite prin intermediul finanțării din partea UE prin intermediul a diferite instrumente;

126.  subliniază necesitatea previzibilității finanțării pe termen lung, introducând totodată sume specifice ce trebuie utilizate în mod flexibil; reiterează faptul că flexibilitatea necesită posibilitatea de a transfera fonduri între pachetele de finanțare; reamintește că fondurile destinate obiectivelor acțiunii externe nu pot fi redirecționate pentru a servi altor obiective, inclusiv gestionarea migrației și securitatea internă; subliniază că ar trebui introdusă, în limita a 10% din creditele inițiale ale instrumentului rezervate acțiunilor flexibile și/sau urgente, posibilitatea de a reporta fondurile rămase nealocate din bugetul total al instrumentului de acțiune externă, menținând, totodată, obiectivele de politici ale instrumentului;

127.  subliniază că alocarea ajutorului către o țară nu ar trebui să depindă de acordurile cu UE privind migrația și că fondurile nu ar trebui să fie redirecționate de la țările și regiunile sărace către țările de origine ale migranților sau către cele de tranzit spre Europa pentru simplul fapt că acestea sunt situate pe ruta de migrație;

128.  reamintește dificultățile cu care se confruntă în prezent beneficiarii când încearcă să obțină fonduri în temeiul instrumentelor; solicită simplificarea procedurilor, diminuarea sarcinii administrative și, acolo unde este posibil, adoptarea unor proceduri uniforme pentru diferitele servicii ale Comisiei și ale SEAE implicate, instituirea unui „ghișeu unic” pentru organizațiile care solicită finanțare din partea UE și utilizarea soluțiilor digitale, acolo unde este posibil, pentru a raționaliza și a reduce povara administrativă, dar nu în detrimentul supravegherii, trasabilității și controlului bugetar;

129.  subliniază necesitatea ca toate serviciile Comisiei și ale SEAE să conlucreze pentru ca finanțarea externă a UE să se axeze mai degrabă pe politici decât pe instrumente, pentru a preveni discrepanțele, incoerența, costurile inutile, suprapunerile și pierderea know-how-ului și a atinge scopurile și obiectivele împărtășite de acțiunea externă a UE în ansamblul său;

130.  subliniază că este nevoie de o orientare politică mai strategică și de o strategie globală și de documentele însoțitoare, elaborate în comun și împărtășite de toate serviciile pertinente ale Comisiei și SEAE, gestionate și monitorizate de structura de guvernare care urmează să fie creată, care să stabilească scopurile și obiectivele acțiunilor externe ale UE pentru perioada următoare și modul în care instrumentul va fi utilizat pentru realizarea acestora; solicită utilizarea cunoștințelor specializate interne și externe deopotrivă în stabilirea unor astfel de scopuri și obiective; recomandă ca întreaga programare să includă o analiză a sensibilității la conflicte, precum și o analiză și o evaluare a riscurilor a economiei politice, precum și măsuri de atenuare, care să poată fi puse în aplicare în mod flexibil în cazurile în care apar astfel de riscuri;

131.  solicită să se analizeze modalități pentru a spori coordonarea și coerența cu politicile de finanțare externă ale statelor membre ale UE, inclusiv prin întărirea programării comune;

132.  solicită o consolidare a oportunităților de finanțare pentru ONG-uri, prin clarificarea și oferirea mai multor posibilități de cofinanțare, prin asigurarea unor parteneriate multianuale și asigurarea sustenabilității activităților;

133.  solicită îmbunătățirea cerințelor pentru un proces decizional mai rapid pentru a spori capacitatea UE de a răspunde la evoluția rapidă a evenimentelor;

134.  subliniază importanța creșterii vizibilității și a gradului de sensibilizare cu privire la acțiunea externă a UE – inclusiv prin utilizarea Grupului operativ al UE pentru comunicarea strategică – și a influenței sale la nivel mondial; solicită ca acesta să fie considerat a fi un obiectiv de politici; subliniază, prin urmare, nevoia urgentă a unei comunicări strategice specifice fiecărei țări și/sau regiuni în cadrul delegațiilor UE și sporirea semnificativă a coordonării și a schimbului de informații între delegațiile UE și statele membre;

135.  subliniază faptul că delegațiile UE joacă un rol-cheie în ce privește programarea locală, supravegherea acesteia, cheltuirea finală a fondurilor și identificarea beneficiarilor, în special în cazul apărătorilor drepturilor omului și al organizațiilor societății civile care activează în domenii sensibile; reafirmă faptul că delegațiile UE nu pot fi singurele responsabile pentru deciziile de finanțare ca urmare a activității și statutului lor în țările terțe;

136.  subliniază faptul că programarea instrumentelor trebuie să implice îndeaproape societatea civilă din țara respectivă și să se bazeze într-o mai mare măsură pe cooperarea descentralizată în elaborarea sa, precum și în punerea în aplicare și intrarea în faza operațională, cu scopul de a stabili parteneriate solide și de lungă durată, pentru a răspunde nevoilor specifice ale populației și a ține seama de realitățile sociale ale poporului în cauză;

137.  reamintește că, în anumite situații, scopurile și obiectivele politice ale UE, cum ar fi drepturile omului, statul de drept și dezvoltarea, sunt atinse într-o măsură mai mare prin acordarea, mai degrabă, a mai multor subvenții mai mici organizațiilor locale decât prin acordarea unui pachet financiar mai mare unui singur beneficiar;

138.  subliniază importanța principiului „mai mult pentru mai mult” și a principiilor condiționalității; este de părere că ar trebui create mecanisme de condiționalitate mai puternice prin care sprijinul bugetar direct acordat autorităților de stat, organismelor guvernamentale sau actorilor nestatali să poată fi suspendat sau, atunci când este posibil, reorientat către societatea civilă, în cazul în care aceste instituții nu îndeplinesc sau nu urmăresc îndeplinirea obiectivelor finanțării acordate, sau nu le respectă, ori încalcă statul de drept și drepturile omului;

139.  solicită ca, în cazul folosirii ajutorului pentru dezvoltare pentru a atrage investiții din sectorul privat, să se asigure transparența, responsabilitatea, controlul, adiționalitatea pentru dezvoltare, precum și respectarea principiilor eficacității dezvoltării și a ajutorului și a unor standarde sociale, de mediu și privind drepturile omului ambițioase;

140.  invită Comisia să aibă în vedere alocarea de fonduri prin instrumentele de finanțare externă pentru asistența tehnică și cooperarea cu țările terțe, în special țările în curs de dezvoltare, pentru a promova aderarea la Aranjamentul de la Wassenaar, Grupul Australia, Regimul de control al tehnologiei rachetelor și Grupul furnizorilor nucleari și pentru a preveni încălcările drepturilor omului în cadrul reformării în curs a Regulamentului privind produsele cu dublă utilizare;

141.  subliniază faptul că o structură viitoare necesită mecanisme adecvate de control și echilibru, transparență, dreptul de control al punerii în aplicare, inclusiv o contribuție mai importantă și un control mai ferm al punerii în aplicare din partea Parlamentului în ceea ce privește politica strategică, utilizarea actelor delegate pentru revizuirea priorităților tematice, dacă sunt cuprinse în anexele la actele legislative, precum și adoptarea unor elemente suplimentare substanțiale, cum ar fi documente strategice și documente de programare multianuală;

142.  este convins că generația de EFI de după 2020 trebuie să respecte principiile bugetare de sinceritate și unitate;

143.  consideră că revizuirea la jumătatea perioadei și procedurile de control bugetar ar trebui să fie suficient de riguroase și de transparente pentru a maximiza absorbția fondurilor și pentru a permite realizarea unor modificări corespunzătoare menite să crească, atunci când este necesar, capacitatea de absorbție.

º

º  º

144.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Comisiei, VP/ÎR și Consiliului.

(1)

JO L 77, 15.3.2014, p. 27.

(2)

JO L 77, 15.3.2014, p. 11.

(3)

JO L 77, 15.3.2014, p. 1.

(4)

JO L 335, 15.12.2017, p. 6.

(5)

JO 77, 15.3.2014, p. 77.

(6)

JO 77, 15.3.2014, p. 85.

(7)

JO 77, 15.3.2014, p. 44.

(8)

JO 77, 15.3.2014, p. 95.

(9)

JO L 201, 3.8.2010, p. 30.

(10)

JO L 249, 27.9.2017, p. 1.

(11)

JO L 298, 26.10.2012, p. 1.

(12)

JO L 55, 28.2.2011, p. 13.

(13)

JO C 407, 8.12.2015, p. 8.

(14)

JO C 60, 16.2.2016, p. 3.

(15)

JO C 122, 19.4.2017, p. 4.

(16)

publicate pe site-ul Comisiei: https://ec.europa.eu/europeaid/public-consultation-external-financing-instruments-european-union_en

(17)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0493.

(18)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0026.

(19)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0120.

(20)

JO C 408, 30.11.2017, p. 21.

(21)

JO C 265, 11.8.2017, p. 110.

(22)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0440.

(23)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0306.

(24)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0036.

(25)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0037.

(26)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0094.

(27)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0262.

(28)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0263.

(29)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0261.

(30)

JO C 208, 10.6.2016, p. 25.

(31)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0408.

(32)

https://eeas.europa.eu/archives/docs/top_stories/pdf/eugs_review_web.pdf

(33)

JO L 298, 26.10.2012, p. 1.


AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (21.2.2018)

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la punerea în aplicare a instrumentelor de finanțare externă ale UE: evaluarea intermediară din 2017 și viitoarea arhitectură post-2020

(2017/2280(INI))

Raportoare pentru aviz(*): Linda McAvan

(*)  Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru afaceri externe, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 233/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de instituire a unui instrument de finanțare a cooperării pentru dezvoltare în perioada 2014-2020(1) (Regulamentul ICD),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 236/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 de stabilire a normelor și procedurilor comune pentru punerea în aplicare a instrumentelor Uniunii pentru finanțarea acțiunii externe(2),

–  având în vedere Concluziile Consiliului din 19 iunie 2017 privind angajamentul UE față de societatea civilă în ceea ce privește relațiile externe,

–  având în vedere Rezoluția sa din 22 octombrie 2013 referitoare la autoritățile locale și societatea civilă: angajamentul Europei față de sprijinirea dezvoltării durabile(3),

–  având în vedere Raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu din 15 decembrie 2017 privind evaluarea intermediară a instrumentelor de finanțare externă (COM(2017)0720),

–  având în vedere Raportul special nr. 18/2014 al Curții de Conturi Europene privind sistemul de evaluare și sistemul de monitorizare axată pe rezultate implementate în cadrul EuropeAid,

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și a principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie(4),

–  având în vedere Regulamentul de procedură al Comitetului Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare (Comitetul ICD),

A.  întrucât Regulamentul ICD prevede că se acordă competențe de executare Comisiei, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011, și întrucât regulamentul prevede, de asemenea, că Comisia va fi asistată în acest sens de Comitetul ICD;

B.  întrucât elaborarea actelor de punere în aplicare presupune o fază pregătitoare internă a Comisiei — inclusiv o consultare interservicii — cu o durată semnificativă, care, de obicei, se întinde pe mai multe luni;

C.  întrucât proiectele de acte de punere în aplicare trebuie să fie transmise Consiliului și Parlamentului concomitent cu transmiterea acestora membrilor Comitetului ICD și întrucât articolul 3 din Regulamentul de procedură al Comitetului ICD prevede că proiectele de acte de punere în aplicare trebuie să fie transmise membrilor Comitetului ICD cu cel puțin 20 de zile calendaristice înainte de reuniunea comisiei relevante;

D.  întrucât proiectele de acte de punere în aplicare ar trebui, prin urmare, să fie transmise Parlamentului cu cel puțin 20 de zile calendaristice înainte de reuniunea Comitetului ICD și întrucât procedurile scrise pentru adoptarea de proiecte de acte de punere în aplicare constituie o excepție de la această regulă, în cazuri justificate corespunzător;

E.  întrucât Comisia consideră, în raportul său de evaluare intermediară, că actuala arhitectură a instrumentelor externe este, în general, adecvată scopului,

F.  întrucât Comisia a precizat, în raportul său de evaluare intermediară, că este dificil să se măsoare eficacitatea globală cu care instrumentele își ating obiectivele, în parte pentru că este dificil să se definească sisteme adecvate de monitorizare și evaluare la nivelul instrumentului (p. 10); întrucât, în Raportul său special nr. 18/2014, Curtea de Conturi a atras atenția asupra unor deficiențe majore ale sistemului de evaluare din cadrul EuropeAid;

G.  întrucât Regulamentul comun de punere în aplicare (CIR) conține dispoziții esențiale privind principiile eficacității dezvoltării și a ajutorului, spre exemplu cu privire la deblocarea ajutoarelor și la folosirea instituțiilor, sistemelor și procedurilor din statele partenere;

H.  întrucât UE a recunoscut importanța parteneriatelor cu organizațiile societății civile (OSC) în relațiile externe; întrucât acest lucru presupune implicarea OSC în programarea și punerea în aplicare a instrumentelor externe; întrucât până în prezent nu s-a putut asigura acest tip de implicare cu o componentă strategică mai pronunțată,

1.  reamintește că instrumentele de finanțare externă (IFE) ale UE sunt un set complex de instrumente care îi permit UE să sprijine și să consolideze acțiunea sa pe scena internațională, și că complexitatea lor este coordonată de Regulamentul privind normele comune de punere în aplicare, care asigură o abordare fără probleme și complementară pentru punerea în aplicare a tuturor instrumentelor;

2.  ia act de dificultățile întâmpinate de Comisie în demersurile sale de măsurare a gradului de realizare a obiectivelor; reamintește în acest context de observațiile Curții de Conturi Europene din Raportul său special nr. 18/2014 privind sistemul de evaluare și sistemul de monitorizare axată pe rezultate implementate în cadrul EuropeAid; solicită Comisiei să profite de această ocazie pentru a-și îmbunătăți sistemul de evaluare și monitorizare ținând seama de recomandările din partea Curții; relevă faptul că rapoartele speciale ale Curții de Conturi privind programele de dezvoltare ale UE au evidențiat rezultate preponderent pozitive;

3.  reamintește de importanța majoră a principiilor eficacității dezvoltării și a ajutorului în acțiunile externe, după cum este subliniat în Regulamentul comun de punere în aplicare, și solicită Comisiei să mențină aceste principii în toate măsurile pe care le va lua în urma raportului de evaluare intermediară;

4.  regretă că problema neimplicării OSC în programarea și punerea în aplicare a instrumentelor externe nu a fost tratată în raportul de evaluare intermediară al Comisiei; solicită Comisiei să integreze o implicare mai strategică a OSC în toate instrumentele și programele externe, după cum au solicitat atât Consiliul, cât și Parlamentul European;

5.  solicită să se majoreze resursele disponibile pentru ajutorul pentru dezvoltare, întrucât procentul de 0,7 % din VNB pentru AOD este un angajament al UE care nu a fost încă îndeplinit și întrucât nivelul actual al resurselor financiare nu este suficient pentru a pune în aplicare Agenda 2030;

6.  solicită desfășurarea unui exercițiu legat de lecțiile învățate pentru a identifica deficiențele care afectează coordonarea între instrumentele UE de finanțare externă și instrumentele de finanțare ale altor instituții internaționale, precum Banca Mondială, Fondul Monetar Internațional și alte instituții financiare/de dezvoltare și a îmbunătăți această coordonare, astfel încât să se creeze sinergii și să se maximizeze impactul instrumentelor de finanțare în țările în curs de dezvoltare;

7.  consideră că este esențial ca Parlamentul să dispună de suficient timp pentru a fi în măsură să își exercite funcția de control în mod adecvat și corespunzător cu privire la proiectele de acte de punere în aplicare;

8.  consideră că, având în vedere intervalul de timp în care proiectele de acte de punere în aplicare se află în pregătire înainte de a ajunge la Comitetul ICD, nerespectarea termenului de 20 de zile pentru transmiterea documentelor către Parlament și Consiliu în faza finală de adoptare a actului de punere în aplicare nu poate fi justificată;

9.  regretă, prin urmare, că termenul de 20 de zile calendaristice nu este întotdeauna respectat, și consideră că dreptul său de control este afectat;

10.  reamintește, în perspectiva revizuirii Acordului de la Cotonou ce urmează a fi efectuată, importanța unei respectări stricte a termenelor pentru proiectele de amploare continentală prevăzute în cadrul programului panafrican, care își propun să sprijine parteneriatul strategic dintre UE și Africa;

11.  solicită depunerea tuturor proiectelor de măsuri de punere în aplicare cu cel puțin 20 de zile în avans și solicită Comisiei să modifice Regulamentul de procedură al Comitetului ICD pentru a extinde acest termen de 20 zile pentru depunere, facilitând astfel competențele de control ale Parlamentului;

12.  solicită, de asemenea, consolidarea mecanismelor de control parlamentar pentru toate IFE, precum și pentru instrumentele pentru punerea lor în aplicare, cum ar fi fondurile fiduciare, care îi permit Parlamentului să se implice în mod real în programarea fondurilor și în examinarea punerii în aplicare a acestora;

13.  solicită ca, în cazul folosirii ajutorului pentru dezvoltare pentru a atrage investiții din sectorul privat, să se asigure transparența, responsabilitatea, controlul, adiționalitatea pentru dezvoltare, precum și respectarea principiilor eficacității dezvoltării și a ajutorului și a unor standarde sociale, de mediu și privind drepturile omului ambițioase;

14.  solicită ca fondurile fiduciare, care nu se află sub controlul Parlamentului, să fie incluse în bugetul Uniunii Europene;

15.  subliniază că transparența și responsabilitatea ar trebui să stea la baza abordării UE privind implicarea sectorului privat în dezvoltare și că este esențial să se garanteze că entitățile private care beneficiază de AOD din partea UE - fie prin finanțare mixtă, fie prin garanții - respectă drepturile omului, standardele sociale și de muncă, precum și mediul înconjurător;

16.  subliniază că alocarea ajutorului către o țară nu ar trebui să depindă de acordurile UE privind migrația și că fondurile nu ar trebui să fie redirecționate din țările și regiunile sărace către țările de origine ale migranților sau către cele de tranzit spre Europa pentru simplul fapt că acestea sunt situate pe ruta de migrație.

EXPUNERE DE MOTIVE

Raportul AFET referitor la punerea în aplicare a IFE, intitulat „Evaluarea intermediară din 2017 și viitoarea arhitectură post-2020” cuprinde cele cinci instrumente de finanțare externă (IFE) ale UE care intră în sfera de competență a Comisiei AFET(5), precum și Regulamentul comun de punere în aplicare (CIR), care stabilește dispozițiile de punere în aplicare orizontală a acestor cinci instrumente și ale unui instrument suplimentar, Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare, care intră în sfera de competență a Comisiei DEVE.

Revizuirea la jumătatea perioadei a ICD, precum și arhitectura sa post-2020 sunt tratate în raportul separat de punere în aplicare al Comisiei DEVE(6) și se află în afara domeniului de aplicare al prezentului aviz.

Pentru dispozițiile CIR referitoare la toate cele șase IFE sau în mod specific la ICD, Comisia pentru dezvoltare este pe cale de a elabora un aviz în temeiul articolului 54 din Regulamentul de procedură. Informațiile conținute în prezentul aviz privesc exclusiv aspectele care decurg din CIR.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

20.2.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

21

1

0

Membri titulari prezenți la votul final

Ignazio Corrao, Mireille D’Ornano, Nirj Deva, Doru-Claudian Frunzulică, Enrique Guerrero Salom, Maria Heubuch, György Hölvényi, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Arne Lietz, Norbert Neuser, Vincent Peillon, Cristian Dan Preda, Lola Sánchez Caldentey, Eleftherios Synadinos, Eleni Theocharous, Paavo Väyrynen, Bogdan Brunon Wenta, Željana Zovko

Membri supleanți prezenți la votul final

Thierry Cornillet, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Paul Rübig, Rainer Wieland

VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

21

+

ALDE

Thierry Cornillet, Paavo Väyrynen

ECR

Nirj Deva, Eleni Theocharous

EFDD

Ignazio Corrao, Mireille D'Ornano

GUE/NGL

Lola Sánchez Caldentey

PPE

Agustín Díaz de Mera García Consuegra, György Hölvényi, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Cristian Dan Preda, Paul Rübig, Bogdan Brunon Wenta, Rainer Wieland, Željana Zovko

S&D

Doru-Claudian Frunzulică, Enrique Guerrero Salom, Arne Lietz, Norbert Neuser, Vincent Peillon

Verts/ALE

Maria Heubuch

1

-

NI

Eleftherios Synadinos

0

0

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

20.2.2018

POZIȚIE SUB FORMĂ DE AMENDAMENTE

a Comisiei pentru comerț internațional

destinată Comisiei pentru afaceri externe

referitoare la punerea în aplicare a instrumentelor de finanțare externă ale UE: evaluarea intermediară din 2017 și viitoarea arhitectură post-2020

(2017/2280(INI))

în numele Comisiei pentru comerț internațional: Bernd Lange (președinte)

Poziție

AMENDAMENTE

Comisia pentru comerț internațional îi prezintă Comisiei pentru afaceri externe, care este comisie competentă, următoarele amendamente:

Amendamentul    1

Propunere de recomandare

Referirea 1 a (nouă)

Propunerea de recomandare

Amendamentul

 

având în vedere Strategia UE „Comerț pentru toți”,

Amendamentul    2

Propunere de recomandare

Referirea 1 b (nouă)

Propunerea de recomandare

Amendamentul

 

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 9 noiembrie 2017 privind punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb (SWD(2017)0364),

Amendamentul    3

Propunere de recomandare

Considerentul E (nou)

Propunerea de recomandare

Amendamentul

 

E. întrucât comerțul internațional este un instrument central al UE pentru sprijinirea dezvoltării economice și sociale a țărilor, precum și pentru apărarea și promovarea drepturilor omului, a valorilor fundamentale și a statului de drept;

Amendamentul    4

Propunere de recomandare

Considerentul F (nou)

Propunerea de recomandare

Amendamentul

 

F. întrucât, în conformitate cu tratatele, politica comercială ar trebui să contribuie la obiectivele externe ale Uniunii, inclusiv dezvoltarea durabilă;

Amendamentul    5

Propunere de recomandare

Punctul 3 (nou)

Propunerea de recomandare

Amendamentul

 

3. este preocupat de faptul că UE și instrumentele sale se confruntă cu provocări semnificative;

Amendamentul    6

Propunere de recomandare

Punctul 6 (nou)

Propunerea de recomandare

Amendamentul

 

6. recomandă să se recurgă la fondurile IPA pentru a crea canale de comunicare pentru întreprinderi, în special pentru IMM-uri, atât în statele membre, cât și în țările aflate în faza de preaderare, pentru a crea legături comerciale solide între zonele respective, care ar fi deosebit de utile în vederea pregătirii țărilor beneficiare pentru aderarea la piața unică;

Amendamentul    7

Propunere de recomandare

Punctul 9 (nou)

Propunerea de recomandare

Amendamentul

 

9. subliniază că sprijinul tehnic și asistența economică în materie de comerț oferite de politica europeană de vecinătate (PEV) partenerilor apropiați ai Uniunii de la frontierele sale de sud și de est constituie o contribuție importantă la evoluția democratică în aceste regiuni; constată că fondurile din cadrul Instrumentului european de vecinătate (IEV) pot fi utilizate pentru facilitarea comerțului și, ca atare, pot fi complementare finanțării existente a UE pentru Acordul privind facilitarea comerțului, care ar trebui să asigure o mai bună garanție a stabilității politice pe termen mediu și lung;

 

Amendamentul    8

Propunere de recomandare

Punctul 20 a (nou)

Propunerea de recomandare

Amendamentul

 

20a. recomandă crearea unor mecanisme de monitorizare și de evaluare solide și coerente în cadrul arhitecturii instrumentelor, pentru a asigura o mai mare responsabilizare și transparență și o mai bună direcționare a cheltuielilor din cadrul fondurilor;

Amendamentul    9

Propunere de recomandare

Punctul 20 b (nou)

Propunerea de recomandare

Amendamentul

 

20b. solicită includerea perspectivei de gen în toate evaluările de impact și studiile strategice ex-ante și ex-post, pentru a asigura conformitatea deplină cu obiectivele articolului 8 din TFUE;

Amendamentul    10

Propunere de recomandare

Punctul 35 (nou)

Propunerea de recomandare

Amendamentul

 

35. consideră că Instrumentul de parteneriat pentru cooperarea cu țările terțe (IP) ar putea fi un instrument important pentru a sprijini punerea în aplicare a acordurilor de liber schimb, în special prin sprijinirea activității grupurilor consultative interne; subliniază necesitatea de a evalua utilizarea și distribuirea fondurilor, precum și eficacitatea IP și a programelor Business Avenue și EU Gateway, care ar trebui să completeze competențele statelor membre în domeniul promovării comerțului extern;

Amendamentul    11

Propunere de recomandare

Punctul 36 (nou)

Propunerea de recomandare

Amendamentul

 

36. ia act de faptul că unul dintre obiectivele IP este diplomația publică, pentru a consolida încrederea în politicile UE și înțelegerea acestora în țări din afara UE; subliniază că implicarea societății civile este de o importanță capitală și salută alocarea sumei de 3 milioane EUR pentru sprijinirea participării organizațiilor societății civile în grupurile consultative interne;

Amendamentul    12

Propunere de recomandare

Punctul 37 (nou)

Propunerea de recomandare

Amendamentul

 

37. observă că ar trebui să se ia în considerare accesul IMM-urilor din UE la instrumentele de finanțare externă, prin prevederea unor norme mai puțin complexe și mai favorabile, care pot facilita utilizarea mai flexibilă a fondurilor, ajutând în același timp IMM-urile să dobândească experiență internațională; solicită Comisiei să evalueze instrumentele existente destinate promovării internaționalizării IMM-urilor, analizându-le coerența cu alte instrumente de susținere a IMM-urilor din Uniune, cum ar fi COSME, precum și subsidiaritatea, nesuprapunerea și complementaritatea în raport cu programele respective ale statelor membre; solicită Comisiei să facă, în timp util, propuneri pentru evaluarea la jumătatea perioadei a acestor programe, în vederea îmbunătățirii eficienței și eficacității acestora; subliniază că este nevoie să se îmbunătățească informarea și sensibilizarea IMM-urilor cu privire la instrumentele existente, în special la nivel național;

Amendamentul    13

Propunere de recomandare

Punctul 48 (nou)

Propunerea de recomandare

Amendamentul

 

48. subliniază că delegațiile UE, împreună cu statele membre, ar putea, de asemenea, să ajute IMM-urile să utilizeze aceste instrumente financiare în vederea creării unor relații pe termen mediu între întreprinderile din UE și economiile țărilor beneficiare; subliniază că este nevoie ca direcțiile generale relevante ale Comisiei și SEAE să adopte o abordare mai coerentă și mai raționalizată cu privire la crearea și punerea în aplicare a instrumentelor de finanțare externă;

Amendamentul    14

Propunere de recomandare

Punctul 49 (nou)

Propunerea de recomandare

Amendamentul

 

49. consideră că respectarea standardelor fundamentale de muncă ale OIM, a convențiilor multilaterale în domeniul mediului și a principiilor OMC ar trebui, de asemenea, să fie luată în considerare la alocarea fondurilor;

Amendamentul    15

Propunere de recomandare

Punctul 50 (nou)

Propunerea de recomandare

Amendamentul

 

50. invită Comisia să aibă în vedere alocarea de fonduri prin instrumentele de finanțare externă pentru asistența tehnică și cooperarea cu țările terțe, în special țările în curs de dezvoltare, pentru a promova aderarea la Aranjamentul de la Wassenaar, Grupul Australia, Regimul de control al tehnologiei rachetelor și Grupul furnizorilor nucleari și pentru a preveni încălcările drepturilor omului în cadrul reformării în curs a Regulamentului privind produsele cu dublă utilizare;

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

20.2.2018

 

 

 

(1)

JO L 77, 15.3.2014, p. 44.

(2)

JO L 77, 15.3.2014, p. 95.

(3)

JO C 208, 10.6.2016, p. 25.

(4)

JO L 55, 28.2.2011. p. 13.

(5)

Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului; Instrumentul european de vecinătate; Instrumentul de asistență pentru preaderare; Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace; și Instrumentul de parteneriat.

(6)

Punerea în aplicare a Instrumentului de cooperare pentru dezvoltare, a Instrumentului pentru ajutor umanitar și a Fondului european de dezvoltare.


AVIZ al Comisiei pentru bugete (22.2.2018)

destinat Comisiei pentru afaceri externe

referitor la punerea în aplicare a instrumentelor de finanțare externă ale UE: evaluarea la jumătatea perioadei din 2017 și viitoarea arhitectură de după 2020

(2017/2280(INI))

Raportor pentru aviz: Jean Arthuis

SUGESTII

Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru afaceri externe, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  regretă volumul finanțării UE de la rubrica 4 a cadrului financiar multianual (CFM) actual și lipsa flexibilității și coerenței acesteia, aspecte care denotă ambiția limitată a UE de a acționa ca un actor mondial veritabil; observă, cu toate acestea, că multe dintre țările partenere și temele abordate de instrumentele de finanțare externă (IFE) ale UE au înregistrat progrese, ceea ce demonstrează relevanța și importanța IFE;

2.  subliniază că UE a creat fondurile fiduciare și un Instrument specific pentru refugiații din Turcia pentru a face față multiplelor provocări și crizelor apărute atât în vecinătatea sa imediată, cât și în cea îndepărtată, inclusiv crizei migrației și a refugiaților; regretă că contribuțiile din bugetul UE la fondurile fiduciare ale UE și la Instrumentul pentru refugiații din Turcia au afectat negativ coerența globală, viziunea pe termen lung și impactul acțiunilor Uniunii; subliniază încă o dată că prioritățile noi trebuie să fie finanțate cu credite noi;

3.  este convins că generația de instrumente de finanțare externă post-2020 trebuie:

–  să contribuie la o strategie globală a UE ambițioasă și cuprinzătoare, având la bază valorile UE; să fie pe măsura ambițiilor politice ale UE în ceea ce privește amploarea, flexibilitatea între IFE și în cadrul lor și coerența politică globală, inclusiv în situațiile în care UE este nevoită să își asume rolul de actor-cheie în reconstrucția de după războaie sau conflicte în vecinătatea sa mai largă;

–  să permită sinergii autentice între buget și influența politică a Uniunii Europene în cadrul unor parteneriate veritabile cu țările terțe;

–  să facă posibilă creșterea capacității de reacție a UE la mediul în schimbare, respectând totodată angajamentele asumate la nivel mondial până la data respectivă;

–  să aducă o valoare adăugată reală pentru UE și să asigure o mai bună coordonare și o abordare orientată în mai mare măsură spre rezultate, inclusiv în ceea ce privește raportarea și comunicarea – finanțarea UE nu trebuie să se suprapună cu finanțarea acordată de statele membre sau să o dubleze și ar trebui să genereze mai multe sinergii;

–  să respecte principiile bugetare ale onestității și unității;

  să consolideze rolul de control democratic al Parlamentului;

4.  consideră că arhitectura IFE ar putea fi simplificată și ar trebui să reflecte obiective politice clare; subliniază că rezultatele ar trebui să fie măsurate nu numai la nivel de țară și la nivel sectorial, ci și agregate la nivel de instrumente; solicită să se asigure o creștere a eficienței, flexibilității, responsabilității și a coerenței și a vizibilității acțiunii Uniunii; avertizează, cu toate acestea, că o simplificare prea radicală a structurii nu ar fi lipsită de riscuri;

5.  reamintește nevoile fără precedent de ajutoare umanitare, care au apărut ca urmare a dezastrelor naturale și a celor provocate de om și care sunt cauzate, printre altele, de schimbările climatice, de insecuritatea umană, de conflicte și de strămutarea forțată a populației; solicită, în special, menținerea unui instrument separat pentru ajutorul umanitar, cu propriul său temei juridic, propriul buget și propria strategie de finanțare pe termen lung, pentru a garanta cele patru principii umanitare fundamentale: „umanitatea, neutralitatea, imparțialitatea și independența”; solicită, de asemenea, să se prevadă o rezervă substanțială pentru ajutorul umanitar;

6.  solicită o mai bună integrare a fondurilor fiduciare și a instrumentelor UE în buget, pentru a crește transparența și a îmbunătăți controlul democratic al IFE; reamintește acordul la care s-a ajuns în cadrul ultimei revizuiri a Regulamentului financiar(1), vizând consultarea prealabilă a Parlamentului și a Consiliului înainte de crearea unui nou fond fiduciar pentru sprijinirea unor acțiuni tematice; în plus, invită Comisia să ofere Parlamentului informații detaliate cu privire la orice dezangajări sau transferuri automate semnificative în cadrul rubricii 4;

7.  consideră că revizuirea la jumătatea perioadei și procedurile de control bugetar ar trebui să fie suficient de riguroase și de transparente pentru a maximiza absorbția fondurilor și pentru a permite realizarea unor modificări corespunzătoare menite să crească, atunci când este necesar, capacitatea de absorbție.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

22.2.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

28

4

0

Membri titulari prezenți la votul final

Nedzhmi Ali, Lefteris Christoforou, Gérard Deprez, Manuel dos Santos, André Elissen, José Manuel Fernandes, Eider Gardiazabal Rubial, Jens Geier, Esteban González Pons, John Howarth, Zbigniew Kuźmiuk, Vladimír Maňka, Siegfried Mureşan, Jan Olbrycht, Urmas Paet, Paul Rübig, Petri Sarvamaa, Jordi Solé, Patricija Šulin, Eleftherios Synadinos, Indrek Tarand, Isabelle Thomas, Inese Vaidere, Daniele Viotti, Tiemo Wölken, Marco Zanni

Membri supleanți prezenți la votul final

Xabier Benito Ziluaga, Jean-Paul Denanot, Janusz Lewandowski, Ivana Maletić, Pavel Poc, Tomáš Zdechovský

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

28

+

ALDE

Nedzhmi Ali, Gérard Deprez, Urmas Paet

ECR

Zbigniew Kuźmiuk

PPE

Lefteris Christoforou, José Manuel Fernandes, Esteban González Pons, Janusz Lewandowski, Ivana Maletić, Siegfried Mureşan, Jan Olbrycht, Paul Rübig, Petri Sarvamaa, Patricija Šulin, Inese Vaidere, Tomáš Zdechovský

S&D

Jean-Paul Denanot, Eider Gardiazabal Rubial, Jens Geier, John Howarth, Vladimír Maňka, Pavel Poc, Manuel dos Santos, Isabelle Thomas, Daniele Viotti, Tiemo Wölken

VERTS/ALE

Jordi Solé, Indrek Tarand

4

-

ENF

André Elissen, Marco Zanni

GUE/NGL

Xabier Benito Ziluaga

NI

Eleftherios Synadinos

0

0

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

JO L 298, 26.10.2012, p. 1.


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

20.3.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

42

3

14

Membri titulari prezenți la votul final

Michèle Alliot-Marie, Francisco Assis, Petras Auštrevičius, Amjad Bashir, Mario Borghezio, Victor Boștinaru, Elmar Brok, Klaus Buchner, James Carver, Fabio Massimo Castaldo, Lorenzo Cesa, Andi Cristea, Georgios Epitideios, Knut Fleckenstein, Anna Elżbieta Fotyga, Eugen Freund, Michael Gahler, Iveta Grigule-Pēterse, Sandra Kalniete, Manolis Kefalogiannis, Tunne Kelam, Wajid Khan, Andrey Kovatchev, Eduard Kukan, Ilhan Kyuchyuk, Ryszard Antoni Legutko, Arne Lietz, Barbara Lochbihler, Sabine Lösing, Andrejs Mamikins, David McAllister, Tamás Meszerics, Francisco José Millán Mon, Clare Moody, Javier Nart, Pier Antonio Panzeri, Demetris Papadakis, Ioan Mircea Pașcu, Alojz Peterle, Tonino Picula, Cristian Dan Preda, Michel Reimon, Sofia Sakorafa, Jaromír Štětina, Charles Tannock, László Tőkés, Ivo Vajgl, Johannes Cornelis van Baalen, Anders Primdahl Vistisen

Membri supleanți prezenți la votul final

Asim Ademov, Laima Liucija Andrikienė, Brando Benifei, Angel Dzhambazki, Andrzej Grzyb, Antonio López-Istúriz White, Tokia Saïfi, Marietje Schaake, Igor Šoltes, Bodil Valero


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

42

+

ALDE

Petras Auštrevičius, Johannes Cornelis van Baalen, Iveta Grigule-Pēterse, Ilhan Kyuchyuk, Javier Nart, Marietje Schaake, Ivo Vajgl

EFDD

Fabio Massimo Castaldo

PPE

Asim Ademov, Michèle Alliot-Marie, Laima Liucija Andrikienė, Elmar Brok, Lorenzo Cesa, Michael Gahler, Andrzej Grzyb, Sandra Kalniete, Manolis Kefalogiannis, Tunne Kelam, Andrey Kovatchev, Eduard Kukan, Antonio López-Istúriz White, David McAllister, Francisco José Millán Mon, Alojz Peterle, Cristian Dan Preda, Tokia Saïfi, Jaromír Štětina, László Tőkés

S&D

Francisco Assis, Brando Benifei, Victor Boștinaru, Andi Cristea, Knut Fleckenstein, Eugen Freund, Wajid Khan, Arne Lietz, Andrejs Mamikins, Clare Moody, Pier Antonio Panzeri, Demetris Papadakis, Ioan Mircea Pașcu, Tonino Picula

3

-

EFDD

James Carver

ENF

Mario Borghezio

NI

Georgios Epitideios

14

0

ECR

Amjad Bashir, Angel Dzhambazki, Anna Elżbieta Fotyga, Ryszard Antoni Legutko, Charles Tannock, Anders Primdahl Vistisen

GUE/NGL

Sabine Lösing, Sofia Sakorafa

VERTS/ALE

Klaus Buchner, Barbara Lochbihler, Tamás Meszerics, Michel Reimon, Igor Šoltes, Bodil Valero

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 13 aprilie 2018Notă juridică