Procedură : 2017/2188(DEC)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0130/2018

Texte depuse :

A8-0130/2018

Dezbateri :

PV 18/04/2018 - 10
CRE 18/04/2018 - 10

Voturi :

PV 18/04/2018 - 12.17
CRE 18/04/2018 - 12.17

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0122

RAPORT     
PDF 1124kWORD 126k
28.3.2018
PE 612.401v02-00 A8-0130/2018

referitor la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în cadrul procedurii de descărcare de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2016

(2017/2188(DEC))

Comisia pentru control bugetar

Raportor: Joachim Zeller

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în cadrul procedurii de descărcare de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2016

(2017/2188(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere rapoartele speciale ale Curții de Conturi elaborate în temeiul articolului 287 alineatul (4) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016(1),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (COM(2017)0365 – C8-0299/2017)(2),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2016, însoțit de răspunsurile instituțiilor(3),

–  având în vedere declarația de asigurare(4) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2016 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Decizia sa din ..........2018 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia(5) și Rezoluția sa conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia respectivă,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 februarie 2018 privind descărcarea de gestiune care trebuie acordată Comisiei cu privire la execuția bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2016 (05940/2018 – C8-0042/2018),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(6), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0130/2018),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele; întrucât, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare;

B.  întrucât rapoartele speciale ale Curții de Conturi conțin informații cu privire la aspecte importante ale execuției bugetare, care sunt utile Parlamentului în exercitarea funcției sale de autoritate care acordă descărcarea de gestiune;

C.  întrucât observațiile sale privind rapoartele speciale ale Curții de Conturi fac parte integrantă din susmenționata Decizie a Parlamentului din.......... 2018 privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2016, secțiunea III – Comisia,

Partea I – Raportul special nr. 21/2016 al Curții de Conturi intitulat „Meta-audit privind asistența pentru preaderare acordată de UE în vederea consolidării capacității administrative din Balcanii de Vest”

1.  salută redactarea raportului special al Curții sub forma unui meta-audit în care se prezintă o imagine de ansamblu privind gestionarea asistenței pentru preaderare de către Comisie în Albania, Bosnia și Herțegovina, Kosovo, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru și Serbia și își expune observațiile și recomandările mai jos;

2.  ia act de contextul politic dificil în care trebuie să își desfășoare activitatea Comisia și de numeroasele deficiențe ale instituțiilor publice din țările beneficiare cu care aceasta se confruntă, cum ar fi birocrația excesivă, rata ridicată de rotație a personalului, eficiența scăzută, neasumarea răspunderii și corupția;

3.  solicită tuturor părților interesate ca, pe de o parte, să acorde o atenție deosebită definirii unor strategii naționale calitative și a unor programe naționale și regionale care să aibă obiective clare, realiste și măsurabile și, pe de altă parte, să asigure o legătură mai strânsă între elaborarea de programe în țările beneficiare și aceste strategii și evaluări aferente ale nevoilor;

4.  sprijină eforturile depuse în mod constant de autoritățile țărilor din Balcanii de Vest în domenii esențiale pentru o bună guvernare și în vederea realizării unei reforme a administrației publice în aceste țări, inclusiv în domeniul controlului financiar în contextul gestionării finanțelor publice; invită toate părțile implicate să-și intensifice eforturile de dezvoltare sau consolidare a strategiilor, astfel încât să poată coordona punerea în aplicare a unei reforme a gestionării finanțelor publice;

5.  consideră crucială consolidarea procesului de punere în aplicare a principiului condiționalității, în special prin verificarea prealabilă a capacității beneficiarilor de a derula proiecte de înaltă calitate, care să se conformeze unor criterii precise și măsurabile;

6.  regretă că aproximativ jumătate din proiectele finanțate de Uniune pentru consolidarea reformei administrației publice și a statului de drept nu s-au dovedit sustenabile; subliniază faptul că este important să se garanteze o mai mare sustenabilitate a acestor proiecte, în special în cazul proiectelor dedicate consolidării capacității administrative; regretă că, în numeroase cazuri, sustenabilitatea nu a fost posibilă din cauza unor factori inerenți, precum lipsa mijloacelor bugetare, a personalului și, mai ales, lipsa de voință politică a țărilor beneficiare de a reforma instituțiile; solicită Comisiei ca, în cadrul proiectelor viitoare, să valorifice rezultatele proiectelor de succes cu o valoare adăugată cuantificabilă și să asigure sustenabilitatea și viabilitatea proiectelor prin stabilirea acestor criterii drept condiții prealabile pentru proiecte atunci când se pune în aplicare IPA II;

7.  consideră că, în anumite sectoare-cheie, se mai pot realiza îmbunătățiri pentru a atinge standardele Uniunii, de exemplu în ceea ce privește statul de drept, reforma administrației publice și buna guvernare; este de părere că asistența acordată acestor sectoare ar trebui să fie sporită, să devină mai eficientă și mai sustenabilă, având în vedere legătura strânsă cu strategia de extindere și criteriile politice;

8.  solicită Comisiei să acorde prioritate luptei împotriva corupției și criminalității organizate, precum și să încurajeze urmărirea penală și dezvoltarea cerințelor în materie de transparență și integritate în administrația publică; subliniază din nou necesitatea unei strategii mai consecvente și mai riguroase și a unui angajament politic mai marcat din partea autorităților naționale, cu scopul de a asigura obținerea unor rezultate durabile în acest sens;

Partea a II-a – Raportul special nr. 24/2016 al Curții de Conturi intitulat „Sunt necesare mai multe eforturi pentru a se asigura o mai bună cunoaștere și respectare a normelor privind ajutoarele de stat în cadrul politicii de coeziune”

9.  salută raportul special al Curții și aprobă recomandările sale;

10.  constată cu satisfacție că Comisia va pune în aplicare marea majoritate a recomandărilor;

11.  subliniază că toate direcțiile generale în cauză și, în special DG COMP și DG REGIO, trebuie să aibă acces la toate bazele de date deținute de serviciile Comisiei, pentru a le permite să își asume responsabilitățile în mod eficient;

12.  invită Comisia să își revizuiască refuzul de a pune în aplicare recomandarea 4 litera (b), întrucât acest lucru ar putea pune în pericol protecția intereselor financiare ale Uniunii;

13.  poate accepta reticența Comisiei de a pune în practică recomandarea 4 litera (d), atât timp cât metodele alternative alese de statele membre sunt la fel de eficiente ca un registru central de monitorizare a ajutoarelor de minimis; invită Comisia să se asigure de acest lucru;

14.  este convins că este extrem de important ca statele membre să beneficieze de securitate juridică privind normele aplicabile în materie de ajutoare de stat înainte de a desfășura proiecte majore, deoarece claritatea și coerența normelor pot contribui la reducerea ratei de eroare în acest domeniu;

15.  invită Comisia să se asigure că autoritățile naționale de audit cunosc și verifică normele privind ajutoarele de stat aplicabile înainte de depunerea rapoartelor lor anuale de control;

16.  în acest context, salută faptul că DG COMP și DG REGIO au convenit asupra unui plan de acțiune comun privind ajutoarele de stat în martie 2015; constată că planul de acțiune cuprindea inițial șase măsuri care vizau sporirea gradului de informare și îmbunătățirea cunoștințelor de specialitate în domeniul ajutoarelor de stat în toate statele membre: identificarea și diseminarea bunelor practici, cursuri de formare pentru specialiștii în ajutoare de stat, ateliere organizate în diferite țări, seminare pentru specialiști, dezvoltarea continuă a unei baze de date cu întrebări și răspunsuri (rețeaua REC-TE) și dezvoltarea unei baze de date cu informații privind ajutoarele de stat; începând din 2016, Comisia a oferit, de asemenea, un modul specializat de formare;

17.  de asemenea, salută faptul că, până în ianuarie 2016, DG COMP a organizat cursuri de formare privind ajutorul de stat și infrastructura în Bulgaria, Croația, Republica Cehă, România și Slovacia;

18.  sprijină Curtea în apelul său privind crearea unei baze de date centralizate la nivelul Uniunii în care autoritățile competente ale statelor membre să poată consulta identitatea întreprinderilor care fac obiectul ordinelor de recuperare a ajutoarelor de stat, precum și stadiul procedurilor de recuperare; consideră că o astfel de bază de date ar putea fi importantă pentru viitoarele analize de risc;

Partea a III-a – Raportul special nr. 29/2016 al Curții de Conturi intitulat „Mecanismul unic de supraveghere - un început bun, dar sunt necesare îmbunătățiri suplimentare”

19.  amintește următoarele temeiuri juridice:

(a)  Articolul 287 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE): „1. Curtea de Conturi („Curtea”) verifică totalitatea conturilor de venituri și cheltuieli ale Uniunii. De asemenea, aceasta verifică totalitatea conturilor de venituri și cheltuieli ale oricărui organ, oficiu sau agenție înființată de Uniune, în măsura în care actul constitutiv nu exclude acest control.

Curtea prezintă Parlamentului și Consiliului o declarație de asigurare referitoare la veridicitatea conturilor, precum și la legalitatea operațiunilor și înregistrarea acestora în conturi, declarație care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Declarația poate fi completată cu aprecieri specifice pentru fiecare domeniu major de activitate a Uniunii.”

(b)  Articolul 27 din Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale (SEBC) și al Băncii Centrale Europene (Protocolul nr. 4 anexat la TUE și la TFUE): „27.1. Conturile BCE și ale băncilor centrale naționale sunt supuse auditării de auditori externi independenți, desemnați la recomandarea Consiliului guvernatorilor și agreați de Consiliu. Auditorii sunt pe deplin împuterniciți să examineze toate registrele și conturile BCE și ale băncilor centrale naționale, și să obțină toate informațiile privind operațiunile lor.

27.2. Dispozițiile articolului 287 din tratat se aplică numai cu privire la examinarea eficienței administrării BCE”.

(c)  Articolul 20 alineatele (1) și (7) din Regulamentul UE nr. 1024/2013 al Consiliului(7) de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit: „1. BCE răspunde în fața Parlamentului și a Consiliului pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, în conformitate cu prezentul capitol. 7. Atunci când Curtea examinează eficiența operațională a administrării BCE în temeiul articolului 27 alineatul (2) din Statutul SEBC și al BCE, aceasta ține seama, de asemenea, de atribuțiile în materie de supraveghere conferite BCE prin prezentul regulament.”

20.  susține concluziile Curții și salută faptul că BCE a acceptat recomandările Curții(8);

21.  își exprimă, totuși, îngrijorarea cu privire la un raport al Comitetului de contact al instituțiilor supreme de audit din Uniunea Europeană, care compară drepturile de audit a 27 dintre cele 28 de instituții supreme de audit din statele membre ale Uniunii asupra autorităților de supraveghere bancară; regretă că în declarația formulată în urma acestui raport s-a indicat o lacună în materie de audit în acele țări în care mandatul anterior al instituțiilor supreme de audit naționale în ceea ce privește auditarea autorităților naționale de supraveghere bancară nu este înlocuit cu un mandat similar al CCE de auditare a activităților de supraveghere ale BCE(9);

22.  subliniază că și-a exprimat deja îngrijorarea cu privire la acest aspect în Rezoluția sa din 10 martie 2016 referitoare la Uniunea bancară - Raportul anual pe 2015(10);

23.  regretă gradul limitat de transparență a informațiilor pentru entitățile supravegheate, ca urmare a abordării adoptate de BCE în materie de comunicare a informațiilor, ceea ce a însemnat că entitățile supravegheate nu au putut înțelege pe deplin efectele procesului de supraveghere și evaluare prudențială; subliniază preocuparea Curții față de lipsa de transparență, care, în opinia sa, ar putea crește „riscul supravegherii arbitrare”;

24.  subliniază că lipsa oricărui control în scopuri de supraveghere privind expunerea băncilor la „active de nivel 3” nelichide, inclusiv active toxice și instrumente derivate, a condus la exercitarea asimetrică a funcției de supraveghere; consideră că reticența accentuată față de riscul de credit în raport cu riscurile de piață și operaționale care decurg din activități financiare speculative a condus la sancționarea băncilor comerciale în favoarea marilor bănci de investiții, punându-se astfel sub semnul întrebării validitatea și fiabilitatea evaluărilor cuprinzătoare efectuate până acum; își exprimă preocuparea față de recentele declarații ale președintei Consiliului de supraveghere, Danièle Nouy, care a pus în evidență faptul că BCE a întâmpinat dificultăți și nu s-a dovedit în măsură să efectueze o evaluare corespunzătoare a pozițiilor asociate acestor produse complexe și riscante;

25.  subliniază constatările Curții privind lipsa unei separări organizaționale eficiente între politica monetară și funcțiile de supraveghere ale BCE, cât și a unor norme de guvernanță clare și stricte, pentru prevenirea conflictelor de interese, ceea ce amplifică îngrijorările cu privire la conflictul de interese inerent dintre rolul BCE în menținerea stabilității financiare a zonei euro și supravegherea prudențială a marilor instituții de credit europene;

26.  susține constatările Curții referitoare la nevoia de a efectua o analiză a riscurilor privind utilizarea serviciilor comune pentru atribuții legate de politica monetară și de funcțiile de supraveghere ale BCE;

27.  în acest context, își exprimă îngrijorarea cu privire la observațiile Curții legate de faptul că informațiile furnizate de BCE au fost doar parțial suficiente pentru a evalua eficiența operațiunilor asociate structurii de guvernanță a MUS, activitatea echipelor comune de supraveghere și inspecțiile la fața locului; subliniază că domenii importante au rămas, astfel, neauditate;

28.  consideră că este inacceptabil, din punctul de vedere al tragerii la răspundere, ca entitatea auditată, adică BCE, să decidă singură la ce documente pot avea acces auditorii externi(11); invită, așadar, BCE să coopereze pe deplin cu Curtea în calitate de auditor extern și să furnizeze Curții acces total la informații, pentru a respecta normele menționate mai sus;

29.  invită Curtea să informeze comisia competentă a Parlamentului cu privire la găsirea unei soluții la problema accesului la informații înainte de luna noiembrie 2018;

30.  ia act de mecanismele de raportare convenite între BCE și Parlament(12); consideră că aceste măsuri nu pot însă înlocui auditul Curții;

31.  reamintește că Comisia ar fi trebuit să publice, până la 31 decembrie 2015, o revizuire a aplicării Regulamentului (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit; regretă faptul că acest raport nu a fost publicat;

32.  invită, așadar, Comisia să finalizeze acest raport cât mai repede posibil;

Partea a IV-a – Raportul special nr. 30/2016 al Curții de Conturi intitulat „Eficacitatea sprijinului acordat de UE în sectoare prioritare în Honduras”

33.   salută raportul special al Curții, aprobă recomandările acesteia și își prezintă observațiile și recomandările mai jos; ia act, de asemenea, de răspunsurile Comisiei;

34.   constată cu satisfacție că raportul Curții a fost foarte bine primit atât de către guvernul din Honduras, cât și de către Comisia Europeană și că provocările identificate de Curte și concluziile sale s-au dovedit a fi foarte utile pentru intensificarea dialogului politic dintre Honduras și Uniunea Europeană;

35.  reamintește că, în prezent, relațiile dintre Honduras, ca parte a Americii Centrale, și Uniunea Europeană se bazează în principal pe Acordul de asociere semnat în 2012, care reprezintă o legătură puternică pe termen lung, bazată pe încredere reciprocă și pe apărarea valorilor și principiilor comune; subliniază că acordul stabilește trei piloni principali de acțiune: dialogul politic, cooperarea și schimburile comerciale; reamintește, în special, că ambele părți la acord s-au angajat să pună în aplicare măsuri pentru a încuraja dezvoltarea economică, ținând seama de interese comune cum ar fi eradicarea sărăciei, crearea de locuri de muncă și dezvoltarea echitabilă și durabilă;

36.  subliniază faptul că, până în prezent, 21 de state membre au ratificat acordul; speră ca țările care încă nu au semnat acordul să îl semneze cât mai rapid posibil și că punerea în aplicare integrală a celor trei piloni va consolida dezvoltarea dialogului politic, va permite o alocare eficientă a resurselor financiare și, în cele din urmă, va face ca sprijinul acordat de UE pentru reconstrucția și transformarea Hondurasului să fie eficient;

37.  subliniază că Hondurasul este țara din America Centrală care primește cel mai mult ajutor pentru dezvoltare din partea Uniunii, această contribuție fiind a patra cea mai mare dintre contribuțiile vărsate de cei doisprezece donatori majori ai țării și reprezentând 11 % din totalul asistenței oficiale pentru dezvoltare pe care o primește această țară; subliniază faptul că pachetul financiar total a crescut de la 223 de milioane EUR în perioada 2007-2013, la 235 de milioane EUR în perioada 2014-2020;

38.  cu toate acestea, constată cu îngrijorare că contribuția financiară a Uniunii în cursul perioadei examinate s-a ridicat la numai 0,2 % din PIB-ul țării, procent mult mai mic decât cel al altor donatori, în special SUA;

39.  constată, de asemenea, că, în conformitate cu datele Băncii Mondiale, în urma crizei economice mondiale Hondurasul a înregistrat o redresare moderată din punct de vedere economic, impulsionată de investiții publice, de exporturi și de un nivel ridicat de venituri provenind din transferurile de fonduri, ceea ce a permis o creștere de 3,7 % în 2016 și de 3,5 % în 2017;

40.  subliniază, cu toate acestea, că, în ciuda perspectivelor economice încurajatoare și a eforturilor depuse de guvern și de donatori, Honduras are în continuare cele mai ridicate niveluri ale sărăciei și inegalității economice din America Latină, aproximativ 66 % din populație trăind în sărăcie în 2016, conform datelor oficiale, și că în Honduras există în continuare violență generalizată, corupție și impunitate; constată că, deși rata omuciderilor a scăzut în ultimii ani, aceasta este în continuare printre cele mai ridicate din lume și este cea mai mare din America Latină; subliniază, de asemenea, că există încă dificultăți și provocări grave în ceea ce privește satisfacerea nevoilor de bază, oportunitățile de ocupare a forței de muncă, resursele naturale, cum ar fi terenurile agricole și mijloacele de supraviețuire, și că, din cauza inegalităților, femeile, popoarele indigene și populațiile de origine africană sunt cele mai vulnerabile sectoare ale populației la încălcări ale drepturilor omului;

41.  subliniază cu deosebită îngrijorare că Hondurasul rămâne una dintre cele mai periculoase țări din lume pentru apărătorii drepturilor omului și ai mediului, teme care, în multe cazuri, sunt strâns legate; subliniază că, potrivit organizației Global Witness, cel puțin 123 de activiști pentru protecția terenurilor agricole și a mediului au fost uciși în Honduras începând din 2009, mulți dintre ei fiind membri ai comunităților indigene și rurale care s-au opus proiectelor imense de pe teritoriile lor, cum este cazul Bertei Cáceres, a cărei asasinare rămâne încă un caz nerezolvat; invită Comisia să asigure și să supravegheze periodic și riguros faptul că asistența oferită de Uniune în Honduras nu subminează în niciun fel drepturile omului ale populației locale; în acest sens, reiterează importanța IEDDO (Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului) în asigurarea unui sprijin financiar și material direct și urgent pentru apărătorii drepturilor omului expuși riscurilor și importanța fondului de urgență, care permite delegațiilor Uniunii să acorde subvenții ad-hoc directe; invită, de asemenea, Comisia să promoveze punerea în aplicare efectivă a Orientărilor Uniunii cu privire la apărătorii drepturilor omului, prin adoptarea unor strategii locale pentru aplicarea lor integrală și în colaborare cu organizațiile societății civile care au deja experiență în acest domeniu;

42.  ia act cu îngrijorare de incidentele grave care au avut loc în Honduras în urma alegerilor care au avut loc la 26 noiembrie 2017; subliniază că rețelele europene și internaționale pentru apărarea drepturilor omului și mass media au condamnat utilizarea forței în mod disproporționat și uneori fatal de către forțele de securitate ale statului împotriva manifestanților, precum și alte atacuri la adresa apărătorilor drepturilor omului în contextul crizei postelectorale, iar organizațiile pentru apărarea drepturilor omului au înregistrat 30 de ucideri, dintre care 21 din partea poliției militare (PMOP), în jur de 232 de persoane rănite și 1 085 de persoane închise; subliniază că Oficiul Înaltului Comisar al ONU în Honduras a documentat peste 50 de cazuri de intimidare și de hărțuire a apărătorilor drepturilor omului, a liderilor sociali și a jurnaliștilor; ia act de faptul că, drept răspuns la această situație, guvernul din Honduras a anunțat înființarea unui Secretariat pentru Drepturile Omului, ca entitate independentă de actualul Secretariat pentru Drepturile Omului, Justiție, Guvernanță și Descentralizare, care a devenit operațional la 27 ianuarie 2018; invită SEAE să intensifice sprijinul acordat de Uniune apărătorilor drepturilor omului și promovarea dialogului politic și să solicite guvernului din Honduras să își îndeplinească responsabilitățile și obligația de a menține pacea și de a garanta securitatea propriilor cetățeni;

43.  reamintește că este important ca sectorul privat din țările Uniunii să adere, de asemenea, la respectarea drepturilor omului și a celor mai înalte standarde sociale și de mediu, respectând cel puțin standardele europene în domeniu; invită Uniunea și statele sale membre să continue să se angajeze activ în acțiunile ONU pentru a încheia un tratat internațional care să stabilească răspunderea corporațiilor pentru orice implicare în încălcări ale drepturilor omului;

44.  reamintește că lovitura de stat din 2009 a avut consecințe dezastruoase pentru țară; creșterea socioeconomică a înregistrat o încetinire semnificativă, ajutorul internațional a fost oprit, iar țara a fost suspendată din Organizația Statelor Americane; ia act de faptul că acțiunile Uniunii în Honduras au putut fi totuși menținute în această perioadă, chiar dacă au existat întârzieri în toate sectoarele prioritare și chiar dacă unele acțiuni, cum ar fi armonizarea cadrului juridic, nu au putut fi duse la bun sfârșit; subliniază că, dacă Uniunea nu și-ar fi menținut sprijinul acordat sectoarelor prioritare de cooperare, condițiile din aceste sectoare ar fi fost chiar mai dificile;

45.  ia act de faptul că guvernul din Honduras și-a afirmat dorința de a accepta controlul internațional și de a colabora cu organisme internaționale (Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Misiunea de sprijin împotriva corupției și a impunității în Honduras, recent creată, auditurile conturilor de stat realizate de organizația Transparency International etc.); avertizează însă că este important să se asume și să se aplice lecțiile și bunele practici învățate și să nu se prelungească la infinit dependența de aceste organizații pentru principalele responsabilități ale statului; constată cu profundă îngrijorare faptul că, la 18 februarie 2018, șeful Misiunii de sprijin împotriva corupției și a impunității în Honduras (MACCIH) a demisionat din cauză că Organizația Statelor Americane (OAS) nu i-a acordat suficientă susținere pentru a își exercita atribuțiile pe care aceasta i le-a conferit în urmă cu doi ani pentru a combate corupția în Honduras (absența resurselor, risipirea în organizare, absența unor instalații corespunzătoare etc.); observă că, în pofida absenței sprijinului, începând din 2017 MACCIH a înregistrat rezultate semnificative în lupta împotriva corupției, obținând condamnări importante ale funcționarilor guvernamentali implicați în cazuri grave de corupție și declanșând anchete care implică clasa politică din Honduras; este preocupat de faptul că această situație va împiedica primul mare efort regional de combatere a corupției și impunității în una dintre țările care au cea mai mare nevoie de această acțiune și invită guvernul din Honduras și Organizația Statelor Americane să ofere sprijin și să faciliteze activitatea desfășurată de MACCIH și solicită SEAE să continue colaborarea cu Misiunea pentru realizarea obiectivelor comune;

46.  ia act de faptul că auditurile efectuate de Curte s-au concentrat pe perioada 2007-2015, în cursul căreia plățile vărsate de UE s-au ridicat la 119 milioane EUR, și că sectoarele prioritare examinate au fost reducerea sărăciei, sectorul forestier, securitatea și justiția, care au primit 89 % din cheltuielile efectuate în cadrul sprijinului bilateral; consideră, cu toate acestea, că perioada acoperită de Curte în raportul său este prea lungă, depășind chiar actuala legislatură a Comisiei Europene, și că include, în plus, situații politice și economice deosebit de dificile și de eterogene; consideră că, pentru mai multă eficiență, perioadele de audit ar trebui să fie mai reduse sau să se efectueze evaluări intermediare, întrucât raportul identifică în prea multe cazuri probleme sau deficiențe rectificate între timp, astfel încât unele dintre concluzii și recomandări devin caduce; subliniază, de asemenea, că, în raportul său, Curtea nu prezintă rezultatele discuțiilor pe care le-a avut în timpul vizitelor sale în Honduras, în special cele cu beneficiari, cu alți donatori și cu organizații ale societății civile;

47.  constată că Curtea a conchis în raportul său că sprijinul UE pentru sectoarele prioritare, în pofida anumitor progrese, a fost numai parțial eficace, în principal din cauza circumstanțelor traversate de țară, precum și din cauza unei serii de deficiențe în materie de gestiune care i-au încetinit impactul și că, deși strategia Comisiei a fost relevantă și coordonată, nu a fost suficient de specifică, iar fondurile au fost dispersate între prea multe domenii, astfel încât, în pofida cererilor din partea guvernului țării, nu s-a reușit satisfacerea nevoilor importante din sectoarele prioritare, care nu au fost acoperite nici de către ceilalți donatori;

48.  deși împărtășește îngrijorarea exprimată de Curte, împărtășește și opinia Comisiei potrivit căreia adesea a fost nevoie de un anumit grad de flexibilitate pentru a se adapta crizei provocate de lovitura de stat și că a fost necesar să se reacționeze la situații de extremă urgență și să fie satisfăcute nevoile esențiale ale populației; invită Comisia să lucreze în continuare la un echilibru eficace între flexibilitatea necesară pentru a se adapta circumstanțelor, nevoilor și constrângerilor aflate în schimbare ale țării, abordând provocările cele mai presante, printre care se numără drepturile omului, dreptul la viață și dreptul la o viață decentă, și necesitatea de a răspunde și de a îmbunătăți impactul asistenței acordate de Uniune;

49.  ia act de faptul că, în trecut, punctul central al cooperării cu Uniunea a fost domeniul coeziunii sociale și al creșterii economice, în timp ce noul exercițiu de programare răspunde necesităților care decurg din principalele provocări în materie de dezvoltare cu care se confruntă țara: reducerea sărăciei și a inegalităților, securitatea alimentară, educația și sănătatea, securitatea și drepturile omului, reformele fiscale, lupta împotriva impunității și a corupției, crearea de locuri de muncă cu protecție socială, competitivitatea, gestionarea resurselor naturale și vulnerabilitatea cauzată de schimbările climatice;

50.  insistă asupra faptului că, dată fiind situația specială a țării, este esențial să se lanseze și să se consolideze programe ample de combatere a sărăciei (destinate în special grupurilor celor mai vulnerabile, cum ar fi copiii, femeile și populațiile indigene, așa cum a solicitat chiar guvernul din Honduras), precum și programe integrale de educație, formare și educație profesională, destinate copiilor și tinerilor din mediile cele mai defavorizate, astfel încât acestora să li se ofere oportunități de a-și dezvolta abilitățile și competențele și de a-i proteja de riscul de a cădea victimă violenței și rețelelor de criminalitate organizată;

51.  subliniază, de asemenea, rolul esențial al femeilor și al organizațiilor pentru drepturile femeii în progresul social, inclusiv cel al mișcărilor conduse de tineret; invită Uniunea să insiste asupra necesității de a susține emanciparea femeilor și crearea unui mediu sigur și propice pentru organizațiile de femei din societatea civilă și pentru susținătorii drepturilor femeilor, precum și de a contracara formele specifice de represiune pe criterii de gen, în special în regiunile afectate de conflicte; subliniază importanța contribuției active la susținerea politicilor și acțiunilor legate de drepturile femeilor, inclusiv a sănătății și a drepturilor sexuale și de reproducere;

52.  consideră că, în cadrul cooperării, Uniunea trebuie să continue să depună eforturi speciale pentru consolidarea transparenței, a credibilității și a responsabilității instituțiilor statului și pentru demontarea mecanismelor de corupție și impunitate, care subminează încrederea cetățenilor și reprezintă unul dintre principalele obstacole în calea dezvoltării țării;

53.  își manifestă preocuparea față de lipsa de dialog politic identificată de Curte în anumite domenii critice care au beneficiat de asistență în cadrul planului național (obiectivele în materie de educație, statistică națională și reforma administrației publice); având în vedere faptul că dialogul politic al Comisiei facilitează punerea în aplicare a acțiunilor Uniunii și aduce îmbunătățiri concrete; invită Comisia să consolideze dialogul politic, în special în sectoarele strategice și prioritare, și să rămână fermă în acele domenii în care guvernul nu arată prea mare interes sau receptivitate, așa cum a fost cazul politicii naționale în materie de justiție și de securitate sau cazul Observatorului judiciar;

54.  invită Comisia să îmbunătățească în continuare programarea, în colaborare cu guvernul hondurian, dar și cu statele membre ale Uniunii și, împreună cu ceilalți donatori, să facă un efort deosebit în ceea ce privește coordonarea internă în vederea optimizării repartizării eficace a activităților, pentru a obține complementaritatea acolo unde este posibil și, în special, pentru a evita problemele identificate de Curte: proliferarea proiectelor identice sau similare (în aceleași sectoare, aceiași beneficiari), acțiunile contradictorii sau paralele, sau lipsa de intervenție, în special în sectoarele prioritare; Comisia ar trebui, de asemenea, să găsească, împreună cu ceilalți donatori, un sistem rapid și eficace de funcționare, cu scopul de a reduce termenele și de a câștiga în dinamism, eficacitate și rezultate;

55.  ia act de faptul că aproximativ jumătate din asistența bilaterală acordată de Uniune în Honduras se realizează prin intermediul sprijinului bugetar, general și sectorial; constată cu îngrijorare că, în special din cauza instabilității macroeconomice deosebite a țării, precum și a deficiențelor tehnice și a problemelor legate de fraudă și corupție în gestionarea finanțelor publice, sprijinul bugetar poate implica riscuri considerabile;

56.  ia act cu îngrijorare de faptul că, deși raportul Curții remarcă faptul că sprijinul bugetar a fost orientat către strategii naționale relevante și credibile, în anumite sectoare prioritare guvernul nu a avut strategii clare sau acestea au fost fragmentate și nu au fost însoțite de un buget specific, iar instituțiile implicate nu au dispus de competențele necesare pentru a elabora politici și reforme;

57.  recunoaște faptul că Comisia a identificat aceste riscuri și a încercat să le atenueze; totuși, reamintește încă o dată că sprijinul bugetar nu este un cec în alb și că angajamentele de reformă asumate de guvern nu sunt neapărat o garanție suficientă; în acest sens, invită Comisia ca, pentru a evita orice risc, să continue să facă tot posibilul pentru ca orientările privind sprijinul bugetar să fie puse în aplicare și respectate în toate etapele procedurii; solicită, de asemenea, Comisiei să evite acordarea de sprijin bugetar în acele sectoare în care nu există certitudinea unui răspuns credibil și relevant din partea guvernului;

58.  este de acord cu Comisia că întreruperea plăților de sprijin bugetar pentru o anumită perioadă de timp, așa cum s-a întâmplat în 2012 din cauza situației macroeconomice generale și a lipsei unui acord între Honduras și FMI, nu trebuie să constituie un mesaj contradictoriu care să compromită eficiența ajutorului, după cum o arată Curtea, ci, dimpotrivă, poate constitui un mesaj clar adresat guvernului pentru a soluționa în mod eficace și rapid eventualele probleme apărute;

59.  ia act cu mare interes de faptul că Honduras este prima țară în care se aplică sprijinul bugetar orientat către rezultate; își exprimă totuși îngrijorarea cu privire la faptul că Curtea conchide că insuficiența instrumentelor de control a complicat evaluarea rezultatelor obținute, că monitorizarea acestora a revelat numeroase deficiențe și că recomandările emise nu au fost respectate în mod sistematic; invită Comisia să realizeze un raport detaliat care să includă obiectivele, indicatorii și criteriile de referință utilizate, metodele de calcul și de verificare etc., precum și să evalueze eficacitatea și impactul acestora în măsurarea rezultatelor obținute și îmbunătățirea comunicării, a vizibilității și a impactului acțiunilor Uniunii; invită, de asemenea, Comisia să pună un accent mai mare pe rezultatele obiectivelor stabilite în strategiile sale de dialog politic cu guvernul din Honduras, precum și în cadrul dialogului cu societatea civilă și cu ceilalți donatori;

60.  dat fiind faptul că o bună gestiune a finanțelor publice reprezintă o condiție fundamentală pentru a putea efectua plățile de sprijin bugetar și că acesta este unul dintre punctele cele mai slabe ale Hondurasului, în ciuda planurilor succesive ale guvernului și a sprijinului Comisiei, consideră că Comisia ar trebui să pună un accent deosebit pe consolidarea în continuare a acestui sector; în acest sens și ținând seama de rolul care îi va reveni Curții de Conturi din Honduras în gestionarea resurselor de stat, invită Comisia să elaboreze programe specifice de cooperare cu Curtea de Conturi din Honduras, pentru a oferi asistență tehnică și formare în acest sector;

61.  invită guvernul din Honduras să pună la dispoziție toate mijloacele necesare și să prevadă finanțarea necesară pentru Curtea de Conturi din Honduras pentru ca această instituție să își poată desfășura activitatea în mod independent, eficient și în conformitate cu standardele internaționale în materie de audit, de transparență și de răspundere;

62.  ia act cu îngrijorare de observația Curții potrivit căreia, în cadrul Biroului Uniunii din Honduras, se remarcă încă o lipsă de personal calificat pentru gestionarea finanțelor publice și a aspectelor macroeconomice ale operațiunilor de sprijin bugetar, situație destul de riscantă dată fiind instabilitatea economică cronică de care suferă țara, căreia, în ciuda acestei situații, i se acordă în continuare sprijin bugetar; având în vedere riscurile identificate de Curtea de Conturi, invită Comisia să remedieze urgent problemele de personal din cadrul biroului Uniunii din Honduras;

63.  ia act de faptul că acțiunile de cooperare ale UE în Honduras aduc sprijin organizațiilor societății civile pentru promovarea securității alimentare, a drepturilor omului și a egalității de gen, organizații care în prezent realizează aproximativ 35 de proiecte tematice, cu o valoare totală de peste 9 milioane EUR; constată, de asemenea, că în ceea ce privește implicarea în societatea civilă din Honduras, delegația Uniunii a stabilit o foaie de parcurs care a fost aprobată în 2014 și care include acțiuni de dialog politic și acțiuni de sprijin prevăzute pentru această țară; consideră că este extrem de important ca organizațiile societății civile să se implice nu numai în procesul de consultare care a dus la elaborarea foilor de parcurs, ci și în aplicarea, monitorizarea și evaluarea lor;

64.  își exprimă îngrijorarea profundă cu privire la reducerea spațiului societății civile în țările în curs de dezvoltare; constată cu mare îngrijorare că, în doar primele trei luni ale anului 2014, Unitatea pentru înregistrarea și monitorizarea asociațiilor societății civile a revocat autorizațiile a peste 10 000 de ONG-uri deoarece nu au prezentat guvernului rapoartele financiare și programele și că, în ciuda unor evoluții pozitive din ultimii ani, o serie de legi și de măsuri administrative adoptate recent în Honduras împiedică activitatea acestor asociații și restrânge spațiul lor de manevră, situație care forțează închiderea multora dintre acestea;

65.  salută angajamentul asumat de o lungă perioadă de către Uniune și sprijinul pe care aceasta îl oferă societății civile din țările în curs de dezvoltare; consideră că, în cadrul dialogului politic și al dezvoltării programelor de cooperare, Comisia trebuie să încurajeze dezvoltarea de strategii pentru a crea un mediu juridic, administrativ și politic adecvat, care să permită organizațiilor societății civile să-și îndeplinească rolul și să lucreze eficient, precum și să ofere consultanță și să le informeze în mod regulat cu privire la fondurile și oportunitățile de finanțare, încurajând totodată înscrierea lor în organizațiile și rețelele internaționale ale societății civile;

66.  consideră că Curtea ar fi trebuit să dedice un capitol din raportul său cooperării Uniunii cu organizațiile societății civile din Honduras, având în vedere rolul esențial pe care îl joacă în societate în general și în dezvoltarea locală în special și cu atât mai mult având în vedere faptul că Uniunea este cel mai important donator în sprijinul acestor organizații în țările în curs de dezvoltare și că și-a asumat un rol de lider în protecția reprezentanților societății civile și a apărătorilor drepturilor omului, prin folosirea și implementarea unei serii de instrumente și politici; se așteaptă ca Curtea de Conturi să țină seama de acest lucru în rapoartele sale viitoare;

Partea a V-a – Raportul special nr. 31/2016 al Curții de Conturi intitulat „Cel puțin un euro din cinci din bugetul UE ar trebui să fie cheltuit pentru acțiuni în domeniul climatic: există activități ambițioase în curs de desfășurare în acest sens, dar există un risc serios de a nu se reuși atingerea acestui obiectiv”

67.  salută raportul special al Curții și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

68.  salută angajamentele ambițioase ale Uniunii de a reduce emisiile sale cu cel puțin 20 % până în 2020 și cu 40 % până în 2030 față de nivelurile din 1990 și de a cheltui cel puțin 20 % din bugetul său pentru acțiuni în domeniul climatic pentru perioada bugetară 2014-2020; salută faptul că, în general, s-au înregistrat progrese; regretă, totuși, că, potrivit Curții, există un risc serios de a nu se reuși atingerea obiectivului de 20 %;

69.  consideră că, în ceea ce privește Comisia, este deosebit de important ca aceasta să demonstreze în permanență că joacă un rol de lider și că își respectă angajamentul în ceea ce privește chestiunile legate de schimbările climatice, într-o măsură suficientă, prin punerea în aplicare eficace a Acordului de la Paris, precum și să își consolideze credibilitatea internațională și instrumentele pentru definirea condițiilor politicii privind clima și ale diplomației ecologice promovate de Uniune în anii următori;

70.  salută punerea în aplicare a angajamentelor în cadrul unor politici deja existente, în loc să se instituie instrumente financiare noi; consideră că acest lucru ar trebui să contribuie la o mai mare coerență între diferitele domenii de politică ale Uniunii; invită Comisia și statele membre să elaboreze un plan coordonat cu privire la menținerea unei coerențe și a unei continuități maxime ale diverselor programe;

71.  invită Comisia să elaboreze o strategie globală concretă pentru atingerea obiectivului stabilit, care să conducă la planuri de acțiune pe domenii specifice, subliniind în detaliu măsuri și instrumente, o metodologie de măsurare și raportare, precum și indicatori de performanță utilizați în acțiunile în domeniul climatic din domenii specifice de politică; invită Comisia și statele membre să dezvolte în continuare standarde comune, unificate pentru punerea în aplicare a unor sisteme de monitorizare, de evaluare și de verificare adecvate, în special în ceea ce privește aplicarea „markerilor Rio” și raportarea cu privire la fondurile vărsate pentru acoperirea cheltuielilor legate de domeniul climatic;

72.  regretă constatarea de către Curtea de Conturi a unor deficiențe în cadrul sistemului Uniunii de urmărire a cheltuielilor, ceea ce crește semnificativ riscul de a supraestima cheltuielile pentru acțiuni în domeniul climatic; invită Comisia să respecte în mod sistematic principiul prudenței pentru a evita supraestimările; solicită Comisiei să revizuiască estimările și să corecteze coeficienții pentru obiectivele climatice în cazurile în care există un risc de supraestimare;

73.  invită Comisia să acorde prioritate elaborării unui plan de acțiune în anumite domenii cu un potențial enorm, și anume programul Orizont 2020, agricultura și pescuitul, în cooperare cu statele membre; solicită, de asemenea, Comisiei să coordoneze îndeaproape activitățile în domeniul dezvoltării de noi tehnologii și al inovațiilor în materie de protecție a mediului, alături de Institutul European de Inovare și Tehnologie (EIT);

74.  subliniază că este necesară respectarea de către Comisie, în special, a indicatorilor de referință în domeniul climatic prin integrarea diverselor sale instrumente de programare pentru a favoriza un nivel ridicat de coerență și, eventual, o mai bună coordonare între statele membre pentru a putea atinge obiectivul general privind direcționarea a cel puțin 20 % din bugetul Uniunii către o societate cu emisii reduse de dioxid de carbon și rezistentă la schimbările climatice;

75.  regretă lipsa unor obiective specifice pentru o parte considerabilă a bugetului Uniunii; solicită Comisiei să elaboreze un plan global care să evidențieze instrumentele de finanțare care ar putea contribui la atingerea obiectivului bugetar de 20 % și anvergura contribuției acestora; ia act cu îngrijorare de faptul că lipsa unui plan indică o compatibilitate redusă între diverse domenii bugetare;

76.  ia act cu îngrijorare de faptul că nu există suficiente informații cu privire la cuantumul cheltuielilor pentru atenuarea schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și cu privire la măsura în care acțiunile în domeniul climatic din Uniune vor contribui la reducerea emisiilor de CO2 întrucât este posibil ca datele disponibile să nu fie comparabile între statele membre; solicită Comisiei să dezvolte în continuare raportarea cu privire la măsura în care este pus în aplicare în toate politicile obiectivul de a aloca 20 % din bugetul Uniunii pentru perioada 2014-2020 pentru cheltuielile privind acțiunile în domeniul climatic, indicându-se, pe lângă cuantumurile care au fost angajate și plătite efectiv, cuantumul cheltuielilor pentru atenuarea schimbărilor climatice sau pentru adaptarea la acestea, identificând, de asemenea, domeniile în care trebuie îmbunătățite rezultatele în domeniul climatic;

77.  consideră că trebuie nuanțată suplimentar integrarea programelor de finanțare prin definirea unor strategii clare de adaptare sau de atenuare și a planurilor de acțiune conexe, inclusiv a unor instrumente adecvate de cuantificare a stimulentelor necesare în domeniul investițiilor și în domeniul climatic, precum și a unor mai bune metode de urmărire a estimărilor pentru a obține proiecții corecte privind progresele înregistrate în cadrul tuturor programelor Uniunii și al tuturor acțiunilor statelor membre;

78.  solicită Comisiei să dezvolte cu promptitudine un mediu favorabil pentru tranziția către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon, prin adaptarea condițiilor sale privind investițiile și a cadrelor și instrumentelor sale privind cheltuielile cu scopul inovării și al modernizării în toate sectoarele-cheie relevante;

79.  constată cu regret că nu există niciun instrument care să furnizeze actualizări ale datelor consolidate multianuale privind situația globală a bugetului Uniunii; consideră că sunt necesare o evaluare ex-post și recalcularea contribuțiilor bugetate pentru finanțarea acțiunilor în domeniul climatic;

80.  regretă faptul că nu există un cadru de raportare specific gestionat de Comisie cu privire la detectarea și măsurarea implicațiilor nedorite ale politicilor Uniunii care contribuie în mod negativ la schimbările climatice și cu privire la măsurarea ponderii din bugetul Uniunii cheltuite în această direcție opusă; este preocupat de faptul că, în lipsa acestor date, Comisia nu poate oferi o imagine completă asupra măsurii în care Uniunea contribuie la atenuarea schimbărilor climatice; invită Comisia să identifice în mod sistematic acțiunile cu potențial contraproductiv și să le proiecteze în calculele finale privind atenuarea schimbărilor climatice;

Partea a VI-a – Raportul special nr. 32/2016 al Curții de Conturi intitulat „Asistența acordată Ucrainei de către UE”

81.  constată că asistența financiară și din partea experților acordată de UE pentru reformarea Ucrainei a fost necesară; subliniază, cu toate acestea, că punerea în aplicare a reformelor este cu mult în urmă față calendarul prevăzut;

82.  regretă că persistă vechile structuri, care sunt reticente față de reforme, modernizare și democratizare, în timp ce forțele care doresc reforma se confruntă cu dificultăți importante;

83.  salută asistența acordată Ucrainei de către Uniune; este de părere, cu toate acestea, că asistența ar trebui corelată cu eforturi concrete din partea guvernului ucrainean vizând îmbunătățirea situației în țară; și anume îmbunătățirea sistemului de resurse proprii prin intermediul unui sistem fiscal eficient și transparent, care nu vizează doar veniturile cetățenilor, ci și activele oligarhilor;

84.  solicită ducerea unei lupte eficiente împotriva corupției încă generalizate și sprijinirea efectivă a organizațiilor angajate în acest obiectiv;

85.  solicită consolidarea puterii judiciare în vederea constituirii unui instrument independent, de apărare a statului de drept;

86.  solicită un control mai strict al sectorului bancar, pentru a se evita scurgerea de capital către țări terțe, ceea ce ar putea provoca situații de insolvență ale instituțiilor bancare; subliniază necesitatea, în acest sens, de a acorda sprijin bugetar doar cu condiția ca asistența financiară să fie plătită în mod transparent și cuprinzător;

87.  este de părere că orice ajutor financiar ar trebui, în general, să fie precedat de o evaluare prealabilă fezabilității;

88.  este convins că trebuie să se acorde mai multă atenție pentru formarea și instruirea unor structuri administrative descentralizate competente;

Partea a VII-a – Raportul special nr. 33/2016 al Curții de Conturi intitulat „Mecanismul de protecție civilă al Uniunii: coordonarea răspunsului la dezastre survenite în afara UE a fost, în linii mari, eficace”

89.  salută Raportul special al Curții; susține recomandările acestuia și aprobă disponibilitatea Comisiei de a le lua în considerare;

90.  subliniază importanța deosebită a unei reacții prompte și coerente la dezastrele naturale și antropice, în vederea reducerii la minim a impactului lor asupra omului, a mediului și a economiei;

91.  ia act de satisfacția generală a Curții cu privire la modul în care Comisia gestionează procesul de reacție în caz de dezastre;

92.  încurajează Comisia să își folosească în continuare resursele, inclusiv procedurile bugetare, de mobilizare și de selecție a experților astfel încât țările afectate să beneficieze de asistență imediată, bazată pe nevoi, din partea Uniunii; subliniază importanța desemnării „punctelor de contact în materie de protecție civilă” în cadrul birourilor naționale și regionale ale rețelei de pe teren a DG ECHO și din rândul personalului delegațiilor Uniunii aflate în țări expuse la risc;

93.  salută lansarea „Corpului medical european” în februarie 2016, care a extins substanțial rezerva constituită pe bază voluntară atașată mecanismului de protecție civilă al UE cu „rezerve” de echipe medicale și cu echipe de sănătate publică disponibile pentru a fi desfășurate ca învățăminte desprinse din criza Ebola; consideră că această abordare, care constă în a dispune de o rezervă de echipe medicale și de alte echipe specializate de evaluare și sprijin, trebuie continuată și îmbunătățită în viitor;

94.  sugerează eliminarea tuturor sarcinilor administrative inutile care împiedică atât statele participante, cât și Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC) să răspundă mai rapid, în special la debutul crizei;

95.  solicită statelor participante să înregistreze mai multe active în cadrul rezervei constituite pe bază voluntară pentru a consolida capacitatea de reacție la dezastre;

96.  subliniază importanța schimbului de informații și a cooperării între Comisie, alte organisme ale Uniunii și Organizația Națiunilor Unite în facilitarea unei reacții structurate în caz de urgență; salută acordurile de cooperare semnate cu Oficiul pentru coordonarea afacerilor umanitare al Organizației Națiunilor Unite (OCHA) și cu Programul Alimentar Mondial (PAM) și îndeamnă Comisia să semneze noi acorduri de cooperare cu Organizația Mondială a Sănătății (OMS), cu Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) și cu alți actori implicați;

97.  reamintește că cerințele de calitate și interoperabilitate sunt stabilite și elaborate în conformitate cu noile standarde OMS pentru module medicale, precum și cu alți parteneri strategici și condițiile lor cadru pentru a se asigura că sunt întreprinse acțiuni din timp, asociate cu o coordonare mai aprofundată în cadrul misiunilor internaționale; consideră că procesele de aprovizionare trebuie optimizate și în mare măsură standardizate pentru a garanta disponibilitatea sau mobilizarea imediată a capacităților de la debutul unei situații de urgență și pentru a evita erorile financiare;

98.  îndeamnă să se exploateze în continuare potențialele sinergii cu celelalte instrumente și ceilalți actori implicați, în special cu ajutorul umanitar și de dezvoltare, și să se evite o suprapunere a acțiunilor deja întreprinse;

99.  invită Comisia să îmbunătățească funcționalitatea platformei de comunicare a ERCC, CECIS, astfel încât informațiile să poată fi preluate mai ușor de către părțile interesate, inclusiv să ofere acces mobil pentru echipele de coordonare și de evaluare a protecției civile (echipele UE de protecție civilă) care acționează pe teren;

100.  consideră că ajutorul umanitar și protecția civilă ar trebui să fie urmate de alte activități care vizează promovarea unei culturi de prevenire, precum și consolidarea capacității și a rezilienței comunităților vulnerabile sau a celor afectate de dezastre;

Partea a VIII-a – Raportul special nr. 34/2016 al Curții de Conturi intitulat „Combaterea risipei de alimente: o oportunitate pentru UE de a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor în lanțul alimentar”

101.  salută raportul special al Curții prin care se examinează eficacitatea demonstrată de Uniune în ceea ce privește combaterea risipei de alimente; susține recomandările Curții și solicită Comisiei să țină seama de aceste recomandări;

102.  constată cu profundă îngrijorare că, potrivit estimărilor, în jur de o treime din alimentele produse pentru consumul uman sunt irosite sau pierdute la nivel mondial; regretă faptul că Uniunea nu combate risipa de alimente în mod eficace și că, până în prezent, au fost prevăzute doar măsuri fragmentare și incoerente;

103.  subliniază faptul că Uniunea dispune de un potențial semnificativ pentru a aborda problema risipei de alimente prin ajustarea politicilor existente fără a suporta costuri suplimentare și că ar trebui să urmărească să facă acest lucru; cu toate acestea, constată cu regret că, în ciuda retoricii pozitive, a existat o lipsă de voință politică pentru a transpune angajamentele în măsuri de politică;

104.  regretă profund faptul că ambițiile Comisiei în ceea ce privește combaterea risipei de alimente au scăzut în timp; regretă că lipsesc măsurile de politică specifice în ceea ce privește risipa de alimente și că efectele pozitive care decurg din anumite domenii de politică sunt mai degrabă întâmplătoare; așteaptă cu interes să evalueze rezultatele Pachetului de măsuri privind economia circulară în materie de combatere a risipei de alimente;

105.  consideră că este un semn de abordare inconsecventă din partea Comisiei faptul că, deși Uniunea este considerată lider în lupta împotriva schimbărilor climatice, aceasta și-a asumat doar un angajament insuficient în ceea ce privește combaterea risipei de alimente care contribuie în mod direct la efectele negative asupra climei, și că, deși Uniunea investește anual sute de milioane de euro în ajutorul pentru dezvoltare, lupta împotriva foametei și respectarea comerțului echitabil, aceasta nu abordează suficient chestiunea combaterii risipei de alimente, care este una dintre forțele motrice directe din spatele acestor probleme;

106.  solicită din nou Comisiei să ia măsuri imediate de combatere a risipei de alimente; invită Comisia să își respecte angajamentele în ceea ce privește documentele de politică relevante legate de combaterea risipei de alimente;

107.  invită Comisia să asigure o coordonare strânsă la nivelul Uniunii și la nivel național în scopul de a unifica abordările diferite din diverse state membre în ceea ce privește prevenirea risipei de alimente, donarea de alimente, siguranța alimentară și bunele practici de igienă; invită Comisia să dezvolte o platformă pentru schimbul celor mai bune practici în materie de combatere a risipei de alimente, care ar permite o mai bună aliniere a activității sale la activitățile statelor membre;

108.  regretă că acțiunea Comisiei s-a limitat, din punct de vedere tehnic, la crearea de grupuri de lucru și de grupuri de experți care nu au furnizat însă nicio informație aplicabilă; invită Comisia să își îmbunătățească acțiunile la nivel tehnic și să obțină rezultate concrete; invită Comisia să coopereze mai strâns cu Agenția Europeană de Mediu și cu EIT, care pot oferi asistență tehnică și de specialitate solidă;

109.  regretă faptul că Comisia nu consideră că este necesar să elaboreze o definiție comună a risipei de alimente și nu consideră că este necesar să stabilească o ierarhie specifică a deșeurilor alimentare; invită Comisia să elaboreze, în cooperare cu statele membre, o definiție comună a risipei de alimente, o metodologie comună de măsurare și monitorizare a risipei de alimente și orientări privind utilizarea ierarhiei deșeurilor rezultate în urma risipei de alimente;

110.  invită Comisia să elaboreze un plan de acțiune care să identifice domeniile de politică cu potențial de abordare a risipei de alimente și care să pună accentul pe prevenire și donare, precum și să definească oportunitățile care ar putea fi exploatate în cadrul acestor politici; invită Comisia să elaboreze planuri de acțiune care să includă obiective măsurabile și indicatori de performanță și să elaboreze evaluări de impact în domenii de politică specifice;

111.  regretă că, în ciuda faptului că donarea de alimente reprezintă cea de a doua opțiune preferată în ceea ce privește prevenirea risipei de alimente, au existat multe obstacole la diferite niveluri care au drept rezultat insuficienta utilizare a acestei soluții; atrage atenția asupra dificultăților cu care se confruntă autoritățile statelor membre, în special în ceea ce privește conformitatea donațiilor de alimente cu cadrul juridic în vigoare; invită Comisia să creeze o platformă specifică pentru schimbul de bune practici între statele membre, în vederea facilitării donării de alimente; invită Comisia să ia în considerare contribuțiile autorităților locale și regionale în revizuirea dispozițiilor juridice relevante;

112.  invită Comisia să finalizeze și să publice orientări cu privire la redistribuirea și donarea de alimente, inclusiv la regimul fiscal al donatorilor, care să se bazeze pe cele mai bune practici partajate între statele membre care iau, în prezent, măsuri active în ceea ce privește combaterea risipei de alimente; încurajează Comisia să elaboreze orientări cu privire la depășirea diverselor obstacole în ceea ce privește donarea de alimente și la scutirile de impozite acordate lanțurilor și societăților care donează alimente;

113.  regretă faptul că noțiunile de „a se consuma înainte de” și „a se folosi până la data (de)” sunt, în general, neclare pentru participanții de la toate nivelurile lanțului de aprovizionare cu alimente; invită Comisia să clarifice aceste concepte și să elaboreze orientări cu caracter obligatoriu cu privire la utilizarea acestora, pentru a se evita orice neînțelegere;

114.  încurajează statele membre să educe publicul larg în ceea ce privește gestionarea produselor alimentare și risipa de alimente;

115.  regretă faptul că, în pofida inițiativelor individuale și limitate în unele instituții ale Uniunii, instituțiile europene nu dispun nici de cadrul legislativ, nici de orientările comune care să reglementeze gestionarea alimentelor neconsumate furnizate de serviciile de alimentație publică ale instituțiilor; solicită Comisiei să elaboreze dispoziții comune care să abordeze problema risipei de alimente în cadrul instituțiilor europene, inclusiv orientări privind prevenirea risipei de alimente, precum și norme privind donarea de alimente, cu scopul de a reduce risipa de alimente cauzată de instituțiile europene;

Partea a IX-a – Raportul special nr. 35/2016 al Curții de Conturi intitulat „Utilizarea sprijinului bugetar pentru îmbunătățirea mobilizării veniturilor interne în Africa Subsahariană”

116.  salută Raportul special al Curții; susține recomandările acestuia; se arată mulțumit de voința Comisiei de a le pune în practică; regretă că răspunsurile Comisiei sunt destul de vagi și lipsite de ambiție;

117.  subliniază importanța mobilizării veniturilor interne (MVI) în țările slab dezvoltate întrucât reduce dependența față de ajutorul pentru dezvoltare, conduce la îmbunătățirea guvernanței publice și joacă un rol central în consolidarea statului;

118.  subliniază că, potrivit Curții, Comisia nu a utilizat până în prezent în mod eficace contractele de sprijin bugetar pentru a sprijini MVI în țările cu venituri mici și medii inferioare din Africa Subsahariană; constată totuși că noua abordare a Comisiei a îmbunătățit potențialul acestei forme de ajutor de a sprijini în mod eficace MVI;

119.  scoate în lumină faptul că întărirea sistemelor fiscale contribuie nu doar la mai multă previzibilitate în colectarea veniturilor, ci și la responsabilizarea guvernelor prin crearea unei legături directe între contribuabili și guvern; sprijină includerea explicită a îmbunătățirii MVI în lista Comisiei privind principalele provocări în materie de dezvoltare abordate cu ajutorul sprijinului bugetar;

120.  regretă că Comisia nu a acordat suficientă atenție mobilizării veniturilor interne atunci când a conceput operațiunile de sprijin bugetar; atrage atenția că unele riscuri fundamentale legate de scutirile fiscale și de colectarea și transferul impozitelor și al veniturilor nefiscale din resurse naturale nu au fost evaluate;

121.  reamintește importanța mobilizării veniturilor în țările în curs de dezvoltare, evidențiind, totodată, provocările legate de eludarea obligațiilor fiscale, evaziunea fiscală și fluxurile financiare ilicite; încurajează consolidarea asistenței financiare și tehnice pentru țările în curs de dezvoltare și cadrele de administrare fiscală regională, dar și adoptarea de principii pentru negocierea tratatelor fiscale;

122.  relevă că auditul a evidențiat absența unor instrumente de monitorizare adecvate menite să evalueze în ce măsură sprijinul bugetar a contribuit la îmbunătățirea per ansamblu a MVI;

123.  consideră că este esențial să se promoveze în continuare sisteme fiscale interne echitabile și transparente în domeniul politicii fiscale, să se intensifice sprijinul pentru procesele și organismele de supraveghere în domeniul resurselor naturale și să se sprijine în continuare reformele în materie de guvernanță care promovează exploatarea durabilă a resurselor naturale și o administrare transparentă; arată că acordurile de liber schimb reduc veniturile fiscale ale țărilor cu venituri mici și medii inferioare și s-ar putea dovedi contraproductive pentru aceste țări; solicită Comisiei să țină cont de consecințele fiscale ale acordurilor de liber schimb cu țările cu venituri mici și medii inferioare în evaluările riscului asociate negocierii acordurilor de liber schimb;

124.  solicită Comisiei să își respecte orientările cu ocazia efectuării de evaluări macroeconomice și evaluări ale Administrației financiare publice din perspectiva aspectelor MVI pentru a obține o mai bună imagine de ansamblu a chestiunilor celor mai problematice, cum ar fi dimensionarea stimulentelor fiscale, prețurile de transfer, evaziunea fiscală;

125.  subliniază că, pentru a îmbunătăți structura operațiunilor de sprijin bugetar, procedura de identificare a riscurilor în calea realizării obiectivelor stabilite ar trebui să fie mai cuprinzătoare și să recurgă la Instrumentul de evaluare și diagnostic pentru administrația fiscală ori de câte ori este posibil;

126.  subliniază necesitatea de a aplica mai des condiții specifice MVI, pentru că acestea asociază clar eliberarea plăților aferente sprijinului bugetar de progresele țării partenere în materie de reforme MVI; solicită Comisiei să aleagă condițiile relevante, care vor avea cel mai mare impact asupra MVI;

127.  recunoaște că Comisia este nevoită să opereze într-un context politic și instituțional complicat; reamintește importanța unui dialog structurat pe marginea politicilor, care să implice interlocutori din partea guvernului național și alți donatori, pentru a determina domeniile de interes maxim și a concepe o strategie de ajutor adaptată nevoilor;

128.  încurajează Comisia să extindă componenta de construire a capacităților a sprijinului bugetar întrucât pune temelii solide pentru o transformare economică și socială pe termen lung și ia în calcul principalele obstacole în calea colectării eficiente a veniturilor publice;

129.  subliniază că pentru a avea o confirmare a influenței directe a eforturilor de sprijin bugetar asupra mobilizării resurselor interne este nevoie de o evaluare detaliată a componentelor specifice ale unui sistem fiscal care ar permite alocarea avansurilor făcute către diferite părți ale asistenței furnizate;

Partea a X-a – Raportul special nr. 36/2016 al Curții de Conturi intitulat „O evaluare a mecanismelor de închidere a programelor derulate în sectoarele coeziunii și dezvoltării rurale în perioada 2007-2013”

130.  salută raportul special al Curții și aprobă recomandările sale;

131.  constată cu satisfacție sprijinul corespunzător și prompt acordat de Comisie statelor membre pentru a pregăti închiderea programelor din perioada 2007-2013;

132.  salută promptitudinea cu care acționează Comisia pentru a continua armonizarea dispozițiilor normative aplicabile diferitelor fonduri, inclusiv în ceea ce privește terminologia și procesele de asigurare și de închidere, ori de câte ori această armonizare poate îmbunătăți gestionarea fondurilor UE și contribui la o aplicare mai simplă și eficientă în statele membre și în regiuni;

133.  constată că șase decizii referitoare la proiecte importante pentru perioada 2007-2013 sunt încă pendinte;

134.  constată cu surprindere refuzul Comisiei de a avea în vedere posibilitatea asumării unor angajamente specifice privind propunerile legislative pentru perioada de după anul 2020, ținând cont de faptul că acestea se pot baza pe experiența a două perioade financiare complete (2000-2006 și 2007-2013); constată, totuși, că acest refuz a fost mai degrabă o consecință a preocupărilor Comisiei cu privire la prerogativele sale juridice decât a dezacordului privind conținutul;

135.  își exprimă sprijinul pentru solicitarea adresată de Curte, de a continua alinierea dispozițiilor normative privind închiderea între domeniul coeziunii și măsurile de investiții din domeniul dezvoltării rurale;

136.  consideră că ratele riscului rezidual calculat rămân o necunoscută bazată pe experiență și pot fi folosite, în cel mai bun caz, drept indicatori;

137.  ia act de solicitarea Curții ca perioadele de eligibilitate să nu se mai suprapună cu perioada de programare ulterioară, după anul 2020, și de preocuparea acesteia cu privire la faptul că perioadele de eligibilitate prelungite (n+2, n+3) reprezintă una dintre cauzele restanțelor financiare și ale demarării cu întârziere a perioadei de programare ulterioare, precum și ale întârzierilor în finalizarea legislației revizuite privind programarea și finanțarea și a normelor de punere în aplicare asociate, în special în perioada 2014-2015; în acest sens, subliniază importanța asigurării unui nivel maxim de absorbție și a gestionării eficiente a proiectelor multianuale;

138.  constată că închiderea completă a perioadei financiare are loc odată la șapte ani; prin urmare, împărtășește opinia Curții conform căreia Comisia ar trebui să informeze autoritatea bugetară și Comisia pentru control bugetar a Parlamentului cu privire la rezultatul final al procedurii de închidere, într-un document separat; consideră că un astfel de document ar trebui nu doar să confirme legalitatea și regularitatea cheltuielilor, ci și să evalueze rezultatul și impactul programelor (abordare bazată pe performanță);

Partea a XI-a – Raportul special nr. 1/2017 al Curții de Conturi intitulat „Sunt necesare eforturi suplimentare pentru ca implementarea rețelei Natura 2000 să permită valorificarea la maximum a întregului său potențial”

139.  salută raportul special al Curții și aprobă recomandările sale;

140.  subliniază importanța biodiversității pentru omenire; observă că rețeaua Natura 2000, care a fost creată prin Directiva privind păsările(13) și Directiva privind habitatele(14) (directivele privind natura) reprezintă piesa centrală a strategiei Uniunii privind biodiversitatea, constatând totodată cu îngrijorare că aceasta nu a fost valorificată la potențialul său maxim;

141.  observă că rolul general al Comisiei este de a le oferi orientări statelor membre; regretă că statele membre nu au luat în considerare suficient contribuțiile Comisiei;

142.  regretă că Curtea a concluzionat că statele membre nu au gestionat Natura 2000 în mod adecvat și că coordonarea dintre autoritățile naționale și părțile interesate din statele membre nu a fost adecvată;

143.  reamintește că, dat fiind caracterul transfrontalier al Natura 2000, punerea în aplicare a acesteia necesită o coordonare solidă între statele membre; solicită statelor membre să stabilească o structură solidă la nivel național pentru a promova cooperarea transfrontalieră; invită Comisia să ofere orientări îmbunătățite statelor membre pentru construirea unei platforme de cooperare;

144.  observă cu mare îngrijorare că obiectivele de conservare au fost adesea imprecise și necuantificate, în timp ce planurile de gestionare nu au fost definite în mod clar și au fost lipsite de obiectivele de etapă necesare pentru finalizarea lor; reiterează că acest lucru ar putea ridica obstacole în calea valorii adăugate a Natura 2000; solicită Comisiei să armonizeze normele privind o abordare eficientă a stabilirii obiectivelor de conservare și a planurilor de gestionare în cursul următoarei perioade de programare; invită, de asemenea, Comisia să monitorizeze statele membre cu privire la respectarea orientărilor și să le acorde mai departe sprijin consultativ când este nevoie;

145.  invită statele membre să adopte în timp util măsurile de conservare necesare, pentru a le asigura valoarea adăugată, și să actualizeze planurile de gestionare în conformitate cu acestea; solicită Comisiei să verifice cu atenție eventualele proiecte de conservare întârziate;

146.  observă că, pentru a eficientiza rețeaua Natura 2000, este esențială implicarea părților interesate, precum utilizatorii și proprietarii terenurilor; regretă că, în majoritatea statelor membre, lipsesc canalele de comunicare eficiente; solicită statelor membre să îmbunătățească coordonarea dintre autoritățile naționale și diferitele părți interesate;

147.  este preocupat de faptul că statele membre nu au reușit să evalueze în mod adecvat proiectele cu un impact negativ asupra siturilor Natura 2000, că măsurile compensatorii nu au fost utilizate suficient și că modul de abordare diferă foarte mult de la un stat membru la altul; invită Comisia să le ofere statelor membre îndrumări mai structurate cu privire la forma și momentul în care să pună în practică măsurile compensatorii, precum și să supravegheze utilizarea acestora;

148.  regretă că documentele de programare pentru perioada 2014-2020 nu au reflectat pe deplin nevoile de finanțare și că Comisia nu a abordat deficiențele într-un mod structurat; solicită Comisiei să pregătească următoarea perioadă de programare cu o mai mare rigurozitate;

149.  regretă că sistemele de monitorizare și de raportare specifice rețelei Natura 2000 nu au fost concepute în mod adecvat, astfel încât să poată oferi informații exhaustive cu privire la eficacitatea rețelei; este preocupat de faptul că nu s-a elaborat niciun sistem specific de indicatori care să măsoare performanța utilizării fondurilor Uniunii, pentru a ilustra rezultatele obținute de rețeaua Natura 2000; este de părere că acest lucru afectează eficiența rețelei Natura 2000; salută faptul că Comisia a introdus un set de indicatori cuprinzători obligatorii pentru toate proiectele din cadrul programului LIFE pentru perioada 2014-2020; invită Comisia să aplice aceeași abordare în cazul altor programe din următoarea perioadă de programare;

150.  observă cu îngrijorare că, de multe ori, la nivelul siturilor, planurile de monitorizare nu au fost incluse în documentele de gestionare a siturilor, nu au fost detaliate sau nu au fost încadrate în timp; este preocupat, de asemenea, de faptul că formularele standardizate nu au fost actualizate și că datele furnizate de statele membre pentru raportul privind starea naturii au fost incomplete, incorecte și incompatibile; solicită statelor membre și Comisiei să remedieze această situație prin planul de acțiune preconizat;

151.  salută faptul că Comisia a introdus un registru central pentru înregistrarea reclamațiilor și a cererilor de informații referitoare la Natura 2000; observă că majoritatea cazurilor s-au soluționat fără a se ajunge la alte etape procedurale; invită Comisia să monitorizeze cu rigurozitate toate reclamațiile și cererile de informații;

152.  salută înființarea Procesului biogeografic, care oferă un mecanism pentru cooperare și creare de rețele pentru părțile interesate privind gestionarea Natura 2000; invită totuși Comisa să soluționeze chestiunea barierelor lingvistice care împiedică extinderea acesteia;

153.  regretă profund că cadrul de acțiune prioritară (CAP) a prezentat o imagine nefiabilă a costurilor rețelei Natura 2000 și că datele prezentate de statele membre au fost inexacte și limitate; constată cu îngrijorare că estimările privind fondurile nu au fost fiabile și comparabile, împiedicând astfel posibilitatea de a monitoriza cu precizie suma alocată pentru Natura 2000 din fondurile Uniunii; regretă că acest lucru a dus la utilitatea limitată a cadrelor de acțiune prioritară (CAP) în ceea ce privește asigurarea coerenței finanțării Uniunii pentru protecția biodiversității în cadrul rețelei Natura 2000; încurajează Comisia să furnizeze statelor membre mai multe orientări structurate privind raportarea și monitorizarea și finalizarea CAP; solicită statelor membre să se asigure că datele furnizate sunt exacte;

154.  este de părere că alocările financiare pentru Natura 2000 trebuie să fie identificabile, iar utilizarea lor trasabilă, deoarece, în caz contrar, impactul investițiilor nu poate fi măsurat; solicită direcțiilor generale relevante ale Comisiei, în măsura în care rețeaua Natura 2000 este cofinanțată de FEDR/FC și FEADR, să adauge un capitol specific referitor la Natura 2000 în rapoartele lor anuale de activitate;

155.  salută crearea grupului de experți și grupurilor de lucru ad-hoc privind armonizarea practicilor și invită Comisia să utilizeze rezultatele activităților lor în următoarea perioadă de programare;

156.  invită Comisia să informeze comisiile parlamentare competente cu privire la planul de acțiune pentru a îmbunătăți punerea în aplicare a directivelor privind natura(15);

Partea a XII-a – Raportul special nr. 2/2017 al Curții de Conturi intitulat „Negocierea de către Comisie a acordurilor de parteneriat și a programelor din domeniul coeziunii pentru perioada 2014-2020: cheltuielile sunt axate într-o măsură mai mare pe prioritățile Strategiei Europa 2020, dar sunt instituite mecanisme din ce în ce mai complexe pentru măsurarea performanței”

157.  salută constatările, concluziile și recomandările Curții din raportul său special; consideră că analiza Curții cu privire la etapa de programare 2014-2020 a punerii în aplicare a fondurilor ESI este utilă și realizată în timp util pentru a asista legiuitorii și Comisia să formuleze concluziile adecvate pentru perioada de după 2020;

158.  ia act de răspunsurile Comisiei, precum și de faptul că Comisia acceptă integral cinci dintre recomandările Curții și parțial două dintre acestea; salută disponibilitatea Comisiei de a le pune în aplicare și invită Comisia și statele membre să pună în aplicare recomandările pe deplin și în timp util;

159.  își exprimă dezacordul față de opinia Curții și a Comisiei, conform căreia competențele sporite ale Parlamentului European au fost, în sine, una dintre cauzele pentru întârzierile nejustificate în adoptarea regulamentelor relevante pentru perioada 2014-2020;

160.  regretă că Comisia a întârziat prezentarea propunerii sale de cadru financiar multianual (CFM) pentru perioada de după 2020, ceea ce creează posibilitatea unei întârzieri considerabile a negocierilor și a adoptării legislației corespunzătoare privind CFM și programele și instrumentele financiare, periclitând astfel punerea acestora în aplicare în timp util în perioada de după 2020;

161.  subliniază că propunerea privind noile regulamente pentru politica de coeziune pentru perioada de după 2020, constând dintr-un singur set de norme sau într-o altă formă, trebuie să asigure în practică simplificarea, o accesibilitate sporită a fondurilor și punerea în aplicare cu succes a obiectivelor acestei politici;

162.  subliniază necesitatea de a evita noi întârzieri în adoptarea programelor operaționale, precum și problemele identificate de Curte, cum ar fi caracterul mai complex și mai laborios al negocierilor pe marginea regulamentelor privind fondurile ESI pentru perioada 2014-2020 și durata lor mai îndelungată, adoptarea tardivă a legislației secundare și a orientărilor și necesitatea unor runde multiple de aprobări de către Comisie a programelor operaționale; regretă că aceste deficiențe sunt în contradicție cu obiectivul de simplificare a sistemului de gestionare a politicii de coeziune;

163.  remarcă faptul că, în Raportul special nr. 2/2017, Curtea concluzionează că acordurile de parteneriat s-au dovedit a fi un instrument eficace pentru canalizarea finanțării din fondurile ESI către obiectivele tematice și prioritățile de investiții și pentru sprijinirea punerii accentului pe obiectivele Strategiei Europa 2020 în ceea ce privește creșterea economică și ocuparea forței de muncă; subliniază, cu toate acestea, că punerea în aplicare cu succes a obiectivelor necesită un buget corespunzător pentru politica de coeziune de după 2020;

164.  observă că, spre deosebire de perioadele anterioare, observațiile Comisiei privind proiectele de programe operaționale au trebuit să fie adoptate de colegiul comisarilor, în timp ce, în perioada de programare precedentă, doar programele operaționale finale au necesitat adoptarea de către colegiu; îndeamnă Comisia să reexamineze valoarea adăugată a unei astfel de proceduri la elaborarea propunerii sale pentru perioada de programare de după 2020;

165.  invită Comisia să analizeze cu atenție problemele menționate mai sus și să ia măsuri pentru a le evita în perioada de după 2020, incluzând toate îmbunătățirile necesare și asigurând o programare rapidă și de calitate;

166.  invită statele membre și Comisia să-și consolideze procesul de consultare în ceea ce privește elaborarea programelor operaționale, fapt ce ar trebui să faciliteze un proces rapid de aprobare a acestora;

167.  subliniază importanța utilizării unei terminologii precise și armonizate, care să permită cuantificarea adecvată a realizărilor politicii de coeziune; regretă faptul că Comisia nu a propus definiții comune pentru termenii „rezultate” și „performanțe” în propunerea sa privind noul Regulament financiar; invită Comisia să introducă definiții comune clare pentru termeni precum „performanțe”, „rezultate” și „impact”, cât mai curând posibil, și cu mult înainte de începutul perioadei de după 2020;

168.  reamintește că existența unei capacități administrative adecvate, în special la nivel național și regional, este esențială pentru buna gestionare și punerea în aplicare a programelor operaționale, inclusiv pentru monitorizarea și raportarea obiectivelor și rezultatelor obținute cu ajutorul indicatorilor relevanți; insistă, în acest sens, ca statele membre și Comisia să utilizeze asistența tehnică disponibilă pentru îmbunătățirea capacității administrative la diferite niveluri;

169.  solicită Comisiei să consolideze și să faciliteze schimbul de „bune practici” la toate nivelurile;

170.  își exprimă îngrijorarea cu privire la aplicarea mai multor indicatori adiționali de performanță și de rezultat de către statele membre, pe lângă indicatorii furnizați de actele juridice de bază; își exprimă îngrijorarea în legătură cu efectul „suprareglementării”, care ar putea duce la o utilizare mai greoaie și mai puțin eficace a fondurilor structurale; invită Comisia să descurajeze statele membre să urmeze o astfel de abordare;

171.  subliniază importanța evaluării impactului pe termen mediu și lung al programelor, deoarece factorii de decizie pot demonstra eventuala atingere a obiectivelor politice numai atunci când efectul acestora este măsurat; invită Comisia să evalueze în mod explicit „impactul” în perioada de programare de după 2020;

Partea a XIII-a – Raportul special nr. 3/2017 al Curții de Conturi intitulat „Asistența acordată Tunisiei de către UE”

172.  salută raportul special al Curții care evaluează eficiența și eficacitatea asistenței Uniunii acordată Tunisiei; ia act de recomandările din raport și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

173.  observă că fondurile Uniunii au fost, în general, cheltuite în mod adecvat, întrucât au contribuit semnificativ la tranziția democratică și la stabilitatea economică a Tunisiei după revoluție;

174.  observă că acțiunile Uniunii au fost bine coordonate cu donatorii principali și în cadrul instituțiilor UE și al departamentelor acestora; solicită Comisiei să asigure concretizarea unei programări în comun cu statele membre, pentru a îmbunătăți concentrarea și coordonarea ajutorului;

175.  ia act de faptul că Comisia și SEAE au trebuit să își desfășoare activitatea în contextul instabilității politice, sociale și de securitate, ceea ce a reprezentat o provocare majoră în ceea ce privește furnizarea de asistență cuprinzătoare;

176.  invită Comisia să ajusteze în continuare abordarea privind un sprijin bugetar sectorial, evidențiind prioritățile țării, elaborarea condițiilor și să faciliteze astfel o abordare a Uniunii mai structurată și mai specifică și să consolideze credibilitatea generală a strategiei naționale tunisiene;

177.  ia act de faptul că finanțarea din partea Uniunii a adus o contribuție semnificativă la tranziția democratică și la stabilitatea economică a Tunisiei; solicită Comisiei și SEAE, cu toate acestea, să-și restrângă acțiunile asupra unui număr mai mic de domenii clar definite, pentru a maximiza impactul asistenței Uniunii;

178.  invită Comisia să țină seama de cele mai bune practici privind programele de sprijin bugetar și să aplice condiții de plată relevante, care să stimuleze autoritățile tunisiene în direcția realizării reformelor esențiale; își exprimă îngrijorarea cu privire la alocarea indulgentă a fondurilor de tipul „mai mult pentru mai mult”, care nu a fost de obicei legată de îndeplinirea unor cerințe suplimentare și nu a fost precedată de o evaluare amănunțită a progreselor înregistrate;

179.  subliniază importanța unei ample evaluări a gestionării finanțelor publice, preferabil cu utilizarea PEFA(16), cu scopul de a identifica eventualele deficiențe în furnizarea ajutorului Uniunii și pentru a le aborda;

180.  solicită Comisiei să îmbunătățească procesul de elaborare a programelor și proiectelor prin stabilirea unui set de indicatori și repere precise, care vor permite evaluarea corespunzătoare a gradului de realizare a obiectivelor;

181.  subliniază necesitatea de a pune accentul pe dezvoltarea economică sustenabilă pe termen lung, mai degrabă decât pe acțiunile care aduc doar o redresare temporară pe piața locurilor de muncă;

Partea a XIV-a – Raportul special nr. 4/2017 al Curții de Conturi intitulat „Protejarea bugetului UE de cheltuieli neconforme cu reglementările: în perioada 2007-2013, Comisia a recurs în mai mare măsură la măsuri preventive și la corecții financiare în cadrul politicii de coeziune”

182.  salută constatările, concluziile și recomandările Curții din raportul său special;

183.  recunoaște importanța punerii în aplicare a obiectivelor politicii de coeziune, și anume reducerea decalajelor de dezvoltare dintre diferitele regiuni, reconversia zonelor industriale aflate în declin și încurajarea cooperării transfrontaliere, transnaționale și interregionale, contribuind astfel la atingerea obiectivelor strategice ale Uniunii; consideră că această importanță justifică cota sa semnificativă din bugetul Uniunii; subliniază importanța pe care o are buna sa gestiune financiară, de prevenire și de descurajare a abaterilor, precum și pentru corecțiile financiare;

184.  ia act de faptul că Comisia acceptă toate recomandările Curții și invită Comisia să le pună în aplicare integral și în timp util;

185.  ia act de faptul că, în general, Comisia a utilizat în mod eficient măsurile aflate la dispoziția sa în cursul perioadei de programare 2007-2013 pentru protejarea bugetului Uniunii de cheltuieli neregulamentare;

186.  salută faptul că, în perioada de programare 2007-2013, Comisia a început mult mai devreme decât în perioada 2000-2006 să pună în aplicare măsuri corective și corecții financiare, generând un impact mai mare; subliniază, cu toate acestea, că aceste măsuri trebuie să asigure protecția intereselor financiare ale Uniunii și, în același timp, recunoaște importanța aplicării eficiente și la timp a programelor operaționale vizate;

187.  invită Comisia să rămână vigilentă atunci când examinează declarațiile de închidere depuse de statele membre pentru perioada de programare 2007-2013, precum și în viitor;

188.  invită Comisia să prezinte un raport analitic și consolidat cu privire la toate măsurile preventive și corecțiile financiare impuse în cursul perioadei de programare 2007-2013, pe baza raportului Comisiei pentru perioada precedentă;

189.  subliniază că întreruperea sau suspendarea plăților reprezintă un risc financiar important pentru statele membre, care pot, de asemenea, crea dificultăți de gestiune bugetară pentru Comisie; invită Comisia să garanteze eforturi echilibrate de protejare a bugetului, precum și realizarea obiectivelor politicii de coeziune;

190.  subliniază că, în cazul în care statele membre detectează nereguli și iau măsuri preventive, acest lucru va reduce timpul petrecut pentru stabilirea problemelor și va crește timpul alocat soluționării acestora; consideră că aceasta va însemna, de asemenea, că sistemele de gestiune și control ale statelor membre funcționează în mod eficace și, astfel, nivelul de nereguli ar putea fi sub pragul de semnificație; invită, prin urmare, statele membre să fie mai proactive și responsabile și să descopere și să corecteze neregulile, pe baza propriilor controale și audituri, și să îmbunătățească sistemele de gestiune și control la nivel național, astfel încât să se evite noi corecții financiare nete și pierderi de fonduri;

191.  solicită statelor membre să furnizeze Comisiei informații suficiente ca volum și calitate în cazurile corecțiilor financiare generate de activitățile de audit ale Comisiei, pentru a asigura rapiditatea procedurilor;

192.  subliniază, în acest sens, importanța certitudinii în materie de reglementare și a orientărilor corespunzătoare ale Comisiei și asistenței tehnice pentru autoritățile statelor membre, inclusiv formularea suficient de clară a cerințelor sale; invită, de asemenea, Comisia să acționeze în strânsă cooperare cu autoritățile statelor membre în vederea îmbunătățirii eficienței controalelor de nivel primar și secundar;

193.  invită Comisia să ofere statelor membre orientări pentru raportarea armonizată cu privire la punerea în aplicare a corecțiilor financiare care va facilita monitorizarea și evaluarea impactului corecțiilor financiare efectuate de statele membre;

194.  este de acord cu concluzia Curții că ar trebui să fie consolidat cadrul juridic în ceea ce privește corecțiile financiare pentru perioada de programare de după 2020, însă prevenirea neregulilor și a fraudelor trebuie să rămână principalul obiectiv;

195.  invită Comisia să instituie un sistem de monitorizare integrat, care să permită utilizarea informațiilor din bazele de date în scopul unei analize comparative, incluzând atât măsuri preventive, cât și corecții financiare pentru perioada 2014-2020, cât mai repede posibil, și să asigure accesul în timp util la informații Parlamentului European, Consiliului și autorităților relevante ale statelor membre;

196.  invită Curtea, în contextul viitoarei sale activități de audit, să se concentreze mai mult pe deficiențele sistematice și să formuleze recomandări adresate atât Comisiei, cât și statelor membre, în legătură cu îmbunătățirea modului de funcționare a sistemului general de gestiune financiară și control;

Partea a XV-a – Raportul special nr. 5/2017 al Curții de Conturi intitulat „Șomajul în rândul tinerilor – au reușit politicile UE să schimbe situația? O evaluare a Garanției pentru tineret și a Inițiativei privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor”

197.  salută raportul special al Curții și își exprimă mulțumirea cu privire la faptul că Comisia acceptă o parte dintre recomandările Curții și că le va lua în considerare;

198.  ia act de faptul că rata șomajului în rândul tinerilor a scăzut în Uniune în ultimii ani; regretă totuși că, la jumătatea anului 2016, 18,8 % dintre tineri încă se confruntau cu această problemă; încurajează puternic statele membre să utilizeze sprijinul existent la nivelul Uniunii pentru a soluționa această situație de lungă durată;

199.  este profund îngrijorat de faptul că populația NEET (neîncadrată profesional și care nu urmează niciun program educațional sau de formare) este deconectată de la sistemul educațional și de la piața muncii; înțelege că aceasta este populația la care se ajunge cel mai greu prin intermediul actualelor programe operaționale de punere în aplicare a schemelor financiare referitoare la șomajul în rândul tinerilor; consideră că, pentru perioada 2017-2020, ar trebui să se pună accentul pe această populație pentru a asigura atingerea principalelor obiective ale Garanției pentru tineret;

200.  subliniază faptul că integrarea populației NEET necesită acordarea unei finanțări semnificativ mai mari din partea Uniunii și că statele membre ar trebui, de asemenea, să mobilizeze resurse suplimentare din bugetele lor naționale;

201.  subliniază faptul că, din 2012, Garanția pentru tineret a avut o contribuție pozitivă la combaterea șomajului în rândul tinerilor, dar că rata șomajului în rândul tinerilor este în continuare la un nivel inacceptabil de ridicat și solicită, prin urmare, ca Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor să fie prelungită până în 2020;

202.  regretă faptul că niciunul dintre statele membre vizitate nu a reușit să asigure tuturor tinerilor din categoria NEET oportunitatea de a accepta o ofertă în termenul de patru luni de la introducerea în sistemul privind Garanția pentru tineret;

203.  salută mai ales recomandarea Curții conform căreia trebuie să se acorde mai multă atenție îmbunătățirii calității ofertelor;

204.  ia act de faptul că, în comunicarea sa publicată în octombrie 2016(17), Comisia a ajuns la concluzia că este necesară o îmbunătățire a eficacității;

205.  ia act de problema persistentă a necorelării dintre cererea și oferta de competențe pentru a răspunde cerințelor de pe piața muncii; solicită Comisiei, în cadrul Comitetului pentru ocuparea forței de muncă (EMCO) al Consiliului, să promoveze schimbul de bune practici între statele membre, cu scopul de a aborda această chestiune în programul de ocupare a forței de muncă;

206.  salută cooperarea Comisiei cu statele membre referitoare la identificarea și diseminarea bunelor practici privind monitorizarea și raportarea, pe baza sistemelor existente în statele membre; reamintește Comisiei că comparabilitatea datelor rămâne un element fundamental în acest sens;

207.  ia act de faptul că, pentru a atinge obiectivul privind o ofertă de muncă de calitate și menținută, pentru toți tinerii cu vârsta sub 24 de ani din regiunile menționate, ar fi nevoie de mult mai multe resurse;

Partea a XVI-a – Raportul special nr. 6/2017 al Curții de Conturi intitulat „Răspunsul UE la criza refugiaților: abordarea „hotspot”

208.  salută Raportul special al Curții; ia act de recomandările din raport și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

209.  ia act de răspunsul Comisiei și de angajamentul acesteia în sprijinirea autorităților italiene și elene; salută faptul că Comisia acceptă toate recomandările făcute de Curte pentru a continua să dezvolte aspecte specifice ale abordării „hotspot”;

210.  regretă faptul că, în raportul său special, Curtea nu a putut aborda imaginea mai largă, inclusiv transferul solicitanților în alte state membre; subliniază că blocajele survenite în procedurile de monitorizare au ridicat o provocare constantă pentru buna funcționare a hotspoturilor;

211.  recunoaște importanța punerii în aplicare a Agendei europene privind migrația; subliniază necesitatea de a continua dezvoltarea măsurilor pe termen scurt și, deopotrivă, a celor pe termen lung, cu scopul a gestiona mai bine frontierele și de a aborda cauzele profunde ale migrației ilegale;

212.  invită Comisia, Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO), Europol, FRONTEX (dat fiind noul său mandat european de Poliție de frontieră și gardă de coastă), autoritățile naționale și alte organizații internaționale să continue și să își intensifice sprijinul pentru hotspoturi; observă că numai o cooperare mai strânsă între Comisie, agenții și statele membre poate asigura, pe termen lung, o dezvoltare mai reușită a conceptului de hotspot;

213.  în acest sens, subliniază că, în special în cazul Italiei, sosirea continuă a migranților continuă să genereze provocări enorme, pentru care sprijinul Uniunii și al statelor sale membre este vital;

214.  subliniază importanța Fondului pentru azil, migrație și integrare (FAMI) și a Fondului pentru securitate internă (FSI); solicită posibilitatea de a aplica normele financiare ale asistenței de urgență pentru FAMI și FSI; insistă că singura modalitate prin care se poate crește eficiența „hotspoturilor” în sprijinirea statelor membre din prima linie este să se sporească resursele financiare pentru îmbunătățirea și crearea unor infrastructuri de primire și cazare, care sunt esențiale atunci când sosesc migranți în număr foarte mare;

215.  salută rezultatele auditului Curții privind situația minorilor migranți în hotspoturi și subliniază importanța elaborării unei abordări integrate pentru primirea lor, luând întotdeauna în considerare interesul superior al acestora; solicită o mai bună utilizare a resurselor financiare pentru primirea minorilor și pentru instruirea personalului care va lucra îndeaproape cu cei mai vulnerabili subiecți; reamintește că, după publicarea acestui raport special, Comisia a publicat o comunicare concentrată integral asupra minorilor migranți(18); subliniază importanța acestei comunicări și solicită statelor membre să pună în aplicare pe deplin recomandările cuprinse în document;

216.  prin urmare, solicită Comisiei și Consiliului să își intensifice eforturile pentru sprijinirea hotspoturilor prin proceduri mai eficiente de transfer și, în cazul în care nu există motive pentru admitere, prin proceduri de returnare;

217.  este alarmat de rapoartele continue privind traficul de copii; solicită măsuri suplimentare de protejare a acestora, în special a minorilor neînsoțiți, începând cu momentul sosirii lor; consideră inacceptabil faptul că traficanții continuă să reprezinte o amenințare directă pentru copii;

218.  solicită Europol să își continue eforturile de combatere a migrației ilegale, a traficului de ființe umane și a organizațiilor criminale implicate și să sprijine autoritățile naționale în derularea posibilelor anchete penale privind gestionarea hotspoturilor;

219.  salută eforturile autorităților naționale italiene și elene de a înregistra cel mai mare număr posibil de migranți care sosesc pe țărmurile lor, cu o rată de înregistrare în Grecia de 78 % în 2016, comparativ cu 8 % în 2015, și în Italia de 60 % în 2015, comparativ cu o medie de 97 % în 2016; subliniază că singura modalitate de a avea un sistem de primire eficient este de a avea o imagine exactă asupra situației de la fața locului;

220.  invită Comisia și Consiliul să asigure calitatea examinării cererilor de azil în hotspoturi; recunoaște circumstanțele dificile în care trebuie să fie prelucrate cererile, dar subliniază că trebuie să se evite procedurile accelerate care sunt surse de greșeli; în plus, subliniază că statele membre din prima linie ar trebui să fie responsabile numai de înregistrarea și prelevarea amprentelor digitale ale tuturor migranților, dar că procedurile de monitorizare ar trebui să constituie o responsabilitate comună a tuturor statelor membre în virtutea unui spirit de solidaritate; cere ca solicitanții de azil să fie informați în mod corespunzător cu privire la procedura de transfer ca atare, la drepturile lor și la posibilele țări de destinație;

221.  invită Consiliul să se asigure că lipsa persistentă de experți este remediată fără întârziere prin sprijinul EASO, cât și prin sprijinul statelor membre; este convins că, mai ales în cazul Italiei, se va dovedi că va fi nevoie de sprijin suplimentar și în viitor; invită Comisia și Consiliul să convină asupra unui plan pentru a pune rapid la dispoziție aceste capacități suplimentare la cererea Italiei și a Greciei;

222.  subliniază că hotspoturile sunt locuri dedicate înregistrării imigranților și că, prin urmare, acestea nu ar trebui să devină nici supraaglomerate, nici centre de detenție; invită statele membre să își continue eforturile de punere în practică a tuturor măsurilor necesare pentru a respecta în totalitate Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene;

223.  este preocupat de faptul că mai multe părți interesate diferite sunt în prezent implicate în înființarea și funcționarea hotspoturilor și solicită Comisiei și statelor membre să prezinte propuneri care să crească transparența și responsabilitatea structurii;

224.  recomandă Curții să ia în calcul un raport rapid de monitorizare privind funcționarea hotspoturilor, care să adopte un domeniu de aplicare mai larg, prin includerea, de asemenea, a unei analize a procedurilor de azil, de relocare și de returnare;

Partea a XVII-a – Raportul special nr. 7/2017 al Curții de Conturi intitulat „Noul rol al organismelor de certificare în ceea ce privește cheltuielile din cadrul PAC: un pas înainte către un model de audit unic, însă există în continuare deficiențe semnificative care trebuie remediate”

225.  salută raportul special al Curții și aprobă observațiile și recomandările acesteia; constată cu satisfacție că Comisia acceptă majoritatea recomandărilor și că va lua în considerare punerea lor în aplicare sau deja a început-o;

226.  recunoaște progresele pozitive înregistrate de modelul de audit pentru cheltuielile din cadrul PAC; regretă, totuși, că sistemul de audit unic încă nu funcționează la potențialul său deplin;

227.  reamintește Comisiei responsabilitatea sa finală privind utilizarea eficientă a cheltuielilor din cadrul PAC; în plus, încurajează Comisia să se asigure că aplicarea metodelor de control este suficient de similară în întreaga Uniune și că toate organismele de certificare aplică aceleași criterii în activitatea lor;

228.  constată că, începând cu 1996, organismele de certificare își auditează în mod independent agențiile de plăți din propria țară; salută, în acest sens, faptul că în 2015, pentru prima dată, organismelor de certificare li s-a solicitat să verifice legalitatea și regularitatea cheltuielilor aferente; consideră că aceasta este o evoluție foarte bună, deoarece ar putea ajuta statele membre să-și consolideze controalele și să reducă costurile legate de audit și ar putea permite Comisiei să obțină o asigurare suplimentară independentă cu privire la legalitatea și regularitatea cheltuielilor din cadrul PAC;

229.  regretă, însă, că Comisia poate utiliza activitatea organismelor de certificare doar într-o măsură limitată, întrucât, potrivit raportului Curții, în cadrul actual există deficiențe semnificative la nivel de concepție, din cauza cărora opiniile organismelor de certificare nu respectă pe deplin standardele și normele de audit în unele domenii importante;

230.  remarcă cu îngrijorare, din raportul Curții, că au existat deficiențe atât din punctul de vedere al metodologiei, cât și al punerii în aplicare; printre altele, strategiile de audit sunt adesea necorespunzătoare, sunt elaborate seturi inadecvate de eșantioane și deseori auditorii organismelor de certificare nu dispun de un nivel suficient de competențe și de expertiză juridică; recunoaște, totuși, că este posibil ca 2015 să fi fost un an problematic pentru statele membre, deoarece normele și orientările relevante ale Uniunii se aflau în perioada de lansare, și este posibil ca organismele de certificare să nu fi beneficiat de suficiente informații și instruire cu privire la punerea lor practică în aplicare sau să nu fi primit suficiente orientări cu privire la numărul necesar de eșantioane;

231.  solicită Comisiei să depună în continuare eforturi pentru a elimina deficiențele subliniate în raportul Curții și să obțină un model unic de audit pentru cheltuielile din cadrul PAC, cu adevărat eficient; încurajează Comisia să monitorizeze și să sprijine în mod activ organismele de certificare în îmbunătățirea activității și a metodologiei lor cu privire la legalitatea și regularitatea cheltuielilor;

232.  subliniază, în special, necesitatea de a elabora metode de lucru mai fiabile în cadrul orientărilor cu privire la riscul exagerării nivelului de asigurare, care decurge din controalele interne, și susține observațiile Curții cu privire la reprezentativitatea inadecvată a eșantioanelor și tipul de testare permis, calcularea inutilă a două rate de eroare diferite și modul în care sunt utilizate ratele, precum și opiniile ce nu prezintă încredere, care se sprijină pe un nivel subevaluat al erorii;

233.  remarcă, de asemenea, din raportul Curții, că, în pofida lipsei de credibilitate a statisticilor de control ale statelor membre, Comisia continuă să-și bazeze modelul de asigurare pe aceste date și că, în 2015, opinia organismelor de certificare a fost doar un factor luat în considerare;

234.  regretă faptul că consecințele rezultate din această lipsă de credibilitate sunt clare; subliniază, de exemplu, că la plățile directe, DG AGRI a acordat plăți suplimentare pentru 12 din 69 de agenții de plăți, cu o rată de eroare de peste 2 %, deși doar o singură agenție de plăți și-a exprimat inițial rezerva, iar în 2015, de asemenea, DG AGRI a emis rezerve pentru 10 agenții de plăți; observă, de asemenea, că în zona rurală, DG AGRI a acordat plăți suplimentare pentru 36 din 72 de agenții de plăți și în 14 cazuri rata de eroare ajustată a depășit 5 %, iar în 2015 DG AGRI a emis, de asemenea, rezerve pentru 24 de agenții de plăți din 18 state membre;

235.  solicită Comisiei să se axeze pe această lipsă de credibilitate și să elaboreze măsuri în vederea obținerii unei baze fiabile pentru modelul său de asigurare; consideră că, în acest sens, Comisia ar trebui să orienteze în mod activ organismele de certificare către elaborarea de opinii adecvate și către valorificarea în consecință a informațiilor și datelor furnizate;

236.  încurajează Comisia să solicite, de asemenea, organismelor de certificare să pună în practică garanții corespunzătoare pentru a asigura reprezentativitatea eșantioanelor lor, să permită organismelor de certificare să efectueze suficiente testări la fața locului, să solicite organismelor de certificare să calculeze o singură rată de eroare pentru legalitate și regularitate și să se asigure că acel nivel de eroare raportat de agențiile de plăți în statisticile lor de control este inclus în mod corespunzător în rata de eroare a organismelor de certificare;

237.  recomandă Comisiei în special să evidențieze, în opiniile privind legalitatea și regularitatea cheltuielilor din cadrul PAC, calitatea și domeniul de aplicare care permit Comisiei să verifice credibilitatea datelor de control ale agențiilor de plăți sau, după caz, să estimeze ajustarea necesară a ratelor de eroare ale agențiilor de plăți pe baza opiniilor furnizate de organismele de certificare;

238.  remarcă faptul că, în ceea ce privește recomandarea nr. 7 a Curții, Comisia trebuie să se asigure că rata de eroare a agențiilor de plăți nu se cumulează în mod inadecvat în rata de eroare globală a organismelor de certificare; consideră că orientările în acest sens ar trebui să fie cât mai clare posibil, pentru a evita neînțelegerile în ceea ce privește corecțiile financiare;

239.  remarcă, de asemenea, din raportul Curții, că garanția care constă în neinformarea în prealabil a agențiilor de plăți cu privire la tranzacțiile care vor face obiectul unei reefectuări a controalelor a fost compromisă în cazul Italiei, unde organismul de certificare transmisese agenției de plăți o notificare prealabilă cu privire la beneficiarii care urmau să fie supuși controlului înainte ca agenția de plăți să fi efectuat majoritatea controalelor sale inițiale la fața locului; subliniază cu fermitate că aplicarea adecvată a metodei de selecție bazate pe cereri trebuie asigurată în toate cazurile, iar notificările prealabile nu pot fi transmise fără consecințe;

240.  subliniază că, în cazul operațiunilor neincluse în IACS (atât pentru FEGA, cât și pentru FEADR), există o disparitate semnificativă între perioada pentru care sunt raportate controalele la fața locului (anul calendaristic) și perioada pentru care sunt plătite cheltuielile (16 octombrie 2014 - 15 octombrie 2015, pentru exercițiul financiar 2015); constată că, în consecință, unora dintre beneficiarii care au făcut obiectul controalelor la fața locului efectuate în cursul anului calendaristic 2014 nu le-au fost rambursate cheltuielile în exercițiul financiar 2015, iar organismele de certificare nu pot include rezultatele unor astfel de tranzacții în calcularea ratei de eroare pentru exercițiul financiar vizat; solicită Comisiei să prezinte o soluție adecvată pentru sincronizarea acestor calendare;

241.  subliniază că programările controalelor pot fi foarte strânse pentru agențiile de plăți, în special în statele membre cu o perioadă de vegetație scurtă, și adesea se poate dovedi a fi foarte problematică furnizarea de informații relevante organismelor de certificare în timp util; constată că acest lucru poate avea ca rezultat utilizarea unor multiple metode de control diferite și a unor rate de eroare dublate, întrucât organismul de certificare nu poate respecta pe deplin procedura de control a agențiilor de plăți; consideră că această problemă ar putea fi rezolvată, de exemplu, prin intermediul măsurilor de monitorizare prin satelit;

242.  consideră că noile tehnologii ar putea fi, în general, valorificate mai bine în controlul cheltuielilor din cadrul PAC: atunci când poate fi obținut un nivel suficient de credibilitate, de exemplu, prin controlul prin satelit, beneficiarii și auditorii nu ar trebui să fie împovărați cu audituri excesive la fața locului; subliniază că, în plus față de protejarea interesului financiar al finanțării din partea Uniunii în cadrul cheltuielilor aferente PAC, scopul final al sistemului unic de audit ar trebui să fie asigurarea unor controale eficiente, a unor sisteme administrative operaționale și diminuarea poverii birocratice;

243.  subliniază, totodată, că modelul unic de audit ar trebui să includă mai puține niveluri în cadrul sistemului de control și să presupună mai puține cheltuieli pentru Uniune, statele membre și beneficiari; consideră că ar trebui să se pună accentul mai mult pe credibilitatea sistemului global de control al statului membru, în loc să se acorde atenție doar controalelor suplimentare pentru beneficiari; consideră că sistemul de control este în continuare prea împovărător pentru beneficiari, că în statele membre în care neregulile și fraudele sunt mai puțin răspândite, sistemul global de audit s-a dovedit a fi suficient, iar credibilitatea poate fi asigurată prin alte metode decât controalele excesive la fața locului;

244.  solicită Comisiei să analizeze cu atenție raportul Curții și recomandările Parlamentului și să dezvolte în continuare sistemul de control al cheltuielilor din cadrul PAC în direcția unei abordări a auditului cu adevărat unice;

245.  subliniază faptul că multe dintre deficiențele identificate de Curte au fost discutate și abordate de Comisie în orientările sale din 2018; salută progresele constante realizate de organismele de certificare;

Partea a XVIII-a – Raportul special nr. 8/2017 al Curții de Conturi intitulat „Controalele din domeniul pescuitului în UE: sunt necesare eforturi suplimentare”

246.   pentru a îmbunătăți exactitatea informațiilor privind capacitatea de pescuit, solicită statelor membre să stabilească, până în 2018, proceduri pentru a verifica exactitatea informațiilor înregistrate în registrele flotelor lor naționale;

247.  în contextul unei eventuale modificări viitoare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului(19) („Regulamentul privind controlul”) și în scopul îmbunătățirii exactității informațiilor privind capacitatea de pescuit, solicită Comisiei să includă în propunerea sa legislativă norme detaliate pentru verificările documentare și la fața locului periodice, atât ale indicatorilor privind tonajul brut (TB), cât și ale indicatorilor privind puterea motorului (kW) utilizați pentru calcularea capacității de pescuit;

248.   în contextul unei eventuale modificări viitoare a Regulamentului privind controlul și pentru o mai bună monitorizare a activităților navelor mici de pescuit, invită Comisia să includă în propunerea sa legislativă:

(a)   eliminarea exceptării navelor(20) cu o lungime cuprinsă între 12 și 15 metri de la obligația echipării cu un sistem de monitorizare prin satelit;

(b)   cerința privind instalarea unor sisteme de localizare mai mici și mai ieftine pentru navele cu o lungime mai mică de 12 metri;

249.  în vederea asigurării transparenței în materie de repartizare a cotelor de pescuit, solicită statelor membre, înainte de 2019, să informeze Comisia cu privire la sistemul lor de alocare a cotelor în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul privind politica comună în domeniul pescuitului(21), inclusiv cu privire la modul în care s-a ținut cont de criteriile transparente și obiective la repartizarea cotelor de pescuit între părțile interesate;

250.   pentru a îmbunătăți exhaustivitatea și fiabilitatea informațiilor privind pescuitul, solicită statelor membre ca, până în 2019:

(a)  să revizuiască și să îmbunătățească procesul de înregistrare și de verificare a datelor colectate pe suport de hârtie cu privire la activitățile de pescuit; să introducă treptat procese pentru a înregistra și verifica datele electronice referitoare la activitățile de pescuit transmise de navele cu o lungime mai mică de 10 metri; să se asigure că aceste sisteme sunt compatibile și permit schimbul de date între statele membre, Comisie și Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului;

(b)   să se asigure că dispun de date fiabile privind activitatea navelor cu o lungime mai mică de 10 metri prin introducerea treptată a unor cerințe de înregistrare și raportare corespunzătoare, cu costuri mai mici și ușor de utilizat și că aplică normele stabilite de Regulamentul privind controlul pescuitului pentru colectarea acestor date;

(c)   să finalizeze validarea și verificarea încrucișată a datelor privind activitățile de pescuit;

251.  solicită Comisiei ca, până în 2020:

(a)   să instituie o platformă de schimb de informații care să fie utilizată de statele membre pentru a transmite date validate în formate și cu conținuturi standard, astfel încât informațiile aflate la dispoziția diferitelor servicii ale Comisiei să corespundă cu datele statelor membre;

(b)   să promoveze dezvoltarea unui sistem mai ieftin, mai simplu și mai ușor de utilizat pentru a facilita comunicarea electronică a activităților de pescuit pentru navele cu o lungime mai mică de 12 metri; să introducă, pentru navele cu o lungime cuprinsă între 10 și 12 metri, obligația de a utiliza sisteme electronice de înregistrare și raportare (jurnale de bord electronice) în locul celor pe suport de hârtie; să introducă treptat, pentru navele cu o lungime mai mică de 10 metri, obligația de a-și înregistra și raporta capturile prin intermediul unui sistem electronic mai ieftin, mai simplu și ușor de utilizat;

(c)   să analizeze problemele care persistă în ceea ce privește exhaustivitatea și fiabilitatea datelor la nivelul statelor membre și, împreună cu acestea, să decidă cu privire la luarea măsurilor adecvate, dacă este cazul;

252.   în contextul unei eventuale modificări viitoare a Regulamentului privind controlul și în scopul îmbunătățirii exhaustivității și a fiabilității datelor privind pescuitul, solicită Comisiei să includă în propunerea sa legislativă:

(a)   eliminarea exceptării navelor cu o lungime cuprinsă între 12 și 15 metri de la obligația echipării cu un sistem electronic de raportare și de la obligația de a prezenta declarații electronice;

(b)   o revizuire a obligațiilor de raportare a datelor privind capturile care revin statelor membre în temeiul Regulamentului privind controlul, pentru a include detaliile cu privire la zona de pescuit, dimensiunea navelor și uneltele de pescuit;

253.  pentru a îmbunătăți inspecțiile privind capacitatea de pescuit, solicită statelor membre să elaboreze și să utilizeze protocoale și rapoarte standard de inspecție mai bine adaptate la condițiile regionale și tehnice specifice ale activităților de pescuit decât cele prevăzute în anexa XXVII la Regulamentul (UE) nr. 404/2011(22); solicită statelor membre să facă acest lucru în consultare cu Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului (EFCA) și până în 2019, când se preconizează că va intra în vigoare noul Regulament privind măsurile tehnice(23);

254.  în contextul unei eventuale modificări viitoare a Regulamentului privind controlul, solicită Comisiei să includă în propunerea sa legislativă obligația utilizării de către statele membre a sistemului de raportare electronică a inspecțiilor pentru a asigura exhaustivitatea și actualizarea rezultatelor inspecțiilor la nivel național; solicită Comisiei să includă în propunere și obligația statelor membre de a comunica rezultatele inspecțiilor celorlalte state membre în cauză;

255.   în vederea asigurării eficacității sistemului de sancțiuni, solicită statelor membre ca, până în 2019:

(a)   atunci când stabilesc sancțiuni, să țină seama în mod corespunzător de încălcările recurente sau de contravenienții care comit încălcări în mod sistematic;

(b)    să implementeze pe deplin sistemul de puncte și să asigure aplicarea sa consecventă pe teritoriile lor;

256.  în contextul unei eventuale modificări viitoare a Regulamentului privind controlul, solicită Comisiei să includă în propunerea sa legislativă o dispoziție care să prevadă un sistem de schimb de informații cu privire la încălcări și sancțiuni, în cooperare cu Agenția Europeană pentru Controlul Pescuitului și statele membre;

Partea a XIX-a – Raportul special nr. 9/2017 al Curții de Conturi intitulat „Sprijinul acordat de UE pentru lupta împotriva traficului de persoane în Asia de Sud și de Sud-Est”

257.  salută Raportul special al Curții; ia act de recomandările din raport și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

258.  admite faptul că, în ciuda mediului dificil în care a fost nevoit să acționeze, Uniunea a avut o contribuție tangibilă la combaterea traficului de persoane în Asia de Sud și de Sud-Est;

259.  salută progresele înregistrate în lupta împotriva traficului de persoane prin măsuri precum desemnarea de ofițeri de legătură europeni în materie de migrație în țări specifice; solicită continuarea activităților pe această linie;

260.  încurajează Uniunea să își intensifice cooperarea cu guvernele naționale și regionale, precum și cu alte organizații prezente în zonă (precum ONU, ASEAN și ONG-urile relevante) și cu societatea civilă, pentru a obține o imagine mai clară asupra priorităților restante și, în consecință, să pregătească un plan de acțiune mai specific;

261.  subliniază că este important să fie eradicată sărăcia extremă și discriminarea de gen și cea a minorităților în țările din Asia de Sud și de Sud-Est, precum și să se consolideze temeliile lor democratice și în materie de drepturile omului cu ajutorul IEDDO;

262.  invită Comisia să dezvolte o bază de date cuprinzătoare, coerentă și fiabilă privind sprijinul financiar pentru combaterea traficului, astfel încât distribuirea fondurilor să fie mai justificată și acestea să ajungă la beneficiarii care au efectiv cel mai mult nevoie de ele; este de acord cu Consiliul în ceea ce privește necesitatea elaborării unei liste actualizate a regiunilor și țărilor afectate de traficul de persoane, iar lista în cauză ar trebui să fie inclusă în baza de date;

263.  salută comunicarea Comisiei intitulată „Raport privind măsurile întreprinse pentru a da curs Strategiei UE în vederea eradicării traficului de persoane și identificarea unor noi măsuri concrete” (COM(2017)0728), publicată de Comisie în decembrie 2017; invită Comisia să propună măsuri specifice care urmează să fie dezvoltate pentru fiecare regiune în parte;

264.  salută faptul că traficul de persoane continuă să fie o prioritate în viitorul Ciclu de politici ale Uniunii privind criminalitatea internațională organizată și gravă în perioada 2018-2021;

265.  consideră că este esențial să se consolideze autoritățile de aplicare a legii în statele din Asia de Sud și de Sud-Est, astfel încât acestea să fie mai eficace în depistarea și desființarea rețelelor de trafic de persoane; solicită înăsprirea pedepselor pentru infractorii implicați în traficul de persoane;

266.  invită Comisia și statele membre să continue lupta împotriva traficului de persoane în interiorul Uniunii prin cooperare politică și judiciară, astfel încât să elimine mafiile care folosesc Uniunea ca destinație finală a victimelor traficului de persoane, lucru indicat în comunicarea din decembrie 2017;

267.  consideră că este nevoie de o legătură mai bună între momentul acțiunilor de combatere și resursele acordate acestei chestiuni, precum și de o cooperare sporită între SEAE, Comisie, ASEAN și Națiunile Unite, astfel încât să se poată lupta mai eficient împotriva traficului de persoane;

268.  invită SEAE și Comisia să abordeze chestiunea traficului de persoane și prin explorarea altor căi de acțiune, cum ar fi acordurile bilaterale și multilaterale;

Partea a XX-a – Raportul special nr. 10/2017 al Curții de Conturi intitulat „Sprijinul acordat de UE pentru tinerii fermieri ar trebui să fie mai bine direcționat, astfel încât să stimuleze o reînnoire eficace a generațiilor”

269.   este de opinie că, în ceea ce privește politicile care intră în prezent în domeniul de aplicare al PAC:

(a)  este necesar ca toate instrumentele și măsurile care pot fi combinate pentru a oferi sprijin tinerilor fermieri să fie supuse unei evaluări cuprinzătoare, care să se concentreze asupra comparabilității la nivelul Uniunii, a gradului de consecvență al indicatorilor de rezultat, precum și a obstacolelor în calea intrării pe piață a tinerilor fermieri care pot fi abordate în cadrul unei viitoare revizuiri a PAC;

(b)  obiectivele ar trebui să fie mai bine definite pentru a ține seama de aspectele legate de reînnoirea generațiilor, stabilindu-se, eventual, un obiectiv cuantificat, și ar trebui să se colecteze informații privind nivelul progreselor realizate în asigurarea reînnoirii generațiilor și privind factorii care facilitează sau împiedică realizarea acestui obiectiv;

270.   este de opinie că, pentru PAC post-2020, dispozițiile legislative ar trebui să prevadă faptul că Comisia prezintă (sau le solicită statelor membre să prezinte, în conformitate cu dispozițiile privind gestiunea partajată) o logică clară de intervenție pentru instrumentele de politică vizând reînnoirea generațiilor în agricultură; consideră că această logică de intervenție ar trebui să includă:

(a)   o evaluare riguroasă a nevoilor tinerilor fermieri, în care să se analizeze din ce cauză tinerii care doresc să devină fermieri se confruntă cu obstacole la înființarea unei exploatații și cât de răspândite sunt aceste obstacole la nivelul zonelor geografice, al sectoarelor agricole sau al altor caracteristici specifice ale exploatațiilor;

(b)  o evaluare a nevoilor care ar putea fi abordate prin instrumente de politică ale Uniunii și a nevoilor care pot fi sau sunt deja abordate mai bine prin politicile naționale ale statelor membre, precum și o analiză privind formele de sprijin (de exemplu: plăți directe, sumă forfetară, instrumente financiare) cele mai potrivite pentru a răspunde nevoilor identificate;

(c)  măsuri de sensibilizare privind posibilele forme de asistență care ar permite realizarea, într-o etapă mai timpurie, a transferului unei exploatații către un succesor și care includ servicii de consultanță sau măsuri însoțitoare, cum ar fi crearea unui sistem satisfăcător de pensii bazat pe veniturile sau contribuțiile colectate la nivel național sau regional în sectorul agricol, alimentar și al silviculturii;

(d)  o definiție a obiectivelor SMART, care ar trebui furnizată în ciuda perioadei lungi de planificare pe care o necesită transferurile exploatațiilor agricole, pentru a prezenta sub o formă explicită și cuantificabilă rezultatele preconizate ale instrumentelor de politică în ceea ce privește rata reînnoirii generațiilor și contribuția la viabilitatea exploatațiilor care beneficiază de sprijin; consideră, în special, că ar trebui să se clarifice dacă instrumentele de politică urmăresc sprijinirea unui număr cât mai mare de tineri fermieri sau, dimpotrivă, să vizeze anumite categorii specifice (cum ar fi tinerii fermieri cu un nivel mai ridicat de instruire, cei care se instalează în zone defavorizate, cei care introduc tehnologii de economisire a energiei sau a apei în exploatații, cei care măresc rentabilitatea sau productivitatea exploatațiilor lor, cei care angajează mai multe persoane etc.);

271.   la momentul punerii în aplicare a măsurilor din cadrul PAC post-2020, invită statele membre să îmbunătățească direcționarea măsurilor prin:

(a)  aplicarea unor criterii de natură să asigure selecția proiectelor cu cel mai bun raport cost-eficacitate, cum ar fi proiectele care aduc cea mai mare creștere a productivității sustenabile sau a viabilității exploatațiilor sprijinite ori cea mai mare creștere a ocupării forței de muncă în zonele cu cele mai mari rate ale șomajului ori în zone defavorizate cu cea mai mică rată de reînnoire a generațiilor;

(b)  aplicarea unor criterii clare pentru evaluarea modului în care tinerii fermieri pot fi sprijiniți în cazul controlului exercitat în comun asupra unei exploatații cu personalitate juridică (definindu-se, de exemplu, ce procent ar trebui să dețină beneficiarul din drepturile de vot sau din capitalul social sau indicându-se o perioadă în care se modifică echilibrul dintre beneficiari în privința cotelor lor de capital social, stabilindu-se ce procent minim din veniturile beneficiarului ar trebui să provină din activitatea sa în exploatația sprijinită), astfel încât ajutorul să fie direcționat către tinerii fermieri pentru care activitatea agricolă desfășurată în exploatația sprijinită reprezintă principala lor activitate;

(c)  aplicarea unor praguri minime de puncte suficient de ridicate pe care proiectele trebuie să le obțină și o repartizare adecvată a bugetului măsurilor de natură să asigure disponibilitatea egală a fondurilor pentru tinerii fermieri care înființează exploatații agricole pe întreaga durată a perioadei de programare;

(d)  îmbunătățirea utilizării planurilor de afaceri atât ca instrument de evaluare a nevoii de finanțare publică, prin analiza, în etapa de depunere a cererii de finanțare, a viabilității probabile a exploatațiilor în lipsa ajutorului, cât și, la sfârșitul proiectelor, ca instrument de evaluare a impactului pe care l-a avut ajutorul asupra viabilității exploatației sau în raport cu alte obiective specificate în mod clar (cum ar fi ocuparea forței de muncă sau introducerea unor tehnologii de economisire a energiei sau a apei);

272.   este de opinie că legislația care stă la baza măsurilor PAC post-2020 ar trebui să garanteze faptul că Comisia și statele membre (în conformitate cu dispozițiile privind gestiunea partajată) acționează pentru a îmbunătăți sistemul de monitorizare și evaluare; consideră, în special, că:

(a)  Comisia ar trebui să definească indicatori de realizare, de rezultat și de impact, care să permită evaluarea progresului, a eficacității și a eficienței instrumentelor de politică în raport cu obiectivele urmărite, pe baza bunelor practici, cum ar fi indicatorii utili concepuți de statele membre în sistemele lor de monitorizare;

(b)  statele membre ar trebui să colecteze periodic date reale privind caracteristicile structurale și financiare ale exploatațiilor care beneficiază de sprijin (de exemplu, cu privire la încasări, venituri, numărul de angajați, inovațiile introduse sau nivelul de instruire al fermierilor) pentru a permite evaluarea eficienței și a eficacității măsurilor în ceea ce privește atingerea obiectivelor de politică urmărite;

(c)  Comisia și statele membre ar trebui să solicite ca evaluările să aducă informații utile cu privire la rezultatele proiectelor și ale măsurilor, informații care să se sprijine pe date reale cu privire la evoluția caracteristicilor structurale și financiare ale exploatațiilor care beneficiază de ajutor, și ca aceste evaluări să se bazeze pe bune practici (analize comparative, analize contrafactuale, anchete etc.) precum cele identificate în cadrul acestui audit (a se vedea caseta 5 din raportul special al Curții, cazul regiunii Emilia Romagna, punctul 75);

(d)  este necesar să se asigure accesul neîngrădit al tinerilor fermieri la servicii de consiliere și la instrumente care să îi ajute să reacționeze în mod eficient și eficace la amenințările pe care le implică perturbările sau saturarea pieței, precum și la volatilitatea prețurilor; consideră că, în acest mod, s-ar putea îmbunătăți competitivitatea, s-ar consolida orientarea către piață, iar fluctuațiile provocate de crize ce afectează veniturile producătorilor ar putea fi reduse;

Partea a XXI-a – Raportul special nr. 11/2017 al Curții de Conturi intitulat „Fondul fiduciar Bêkou al UE pentru Republica Centrafricană: un început plin de speranță în ciuda unor deficiențe”

273.  salută raportul special al Curții și aprobă observațiile și recomandările acesteia;

274.  salută crearea Fondului fiduciar european Bêkou și contribuția acestuia la răspunsul internațional la criza din Republica Centrafricană; recunoaște că acest prim fond fiduciar poate fi considerat un important proiect-pilot în mai multe moduri și că este necesar să se elaboreze orientări mai precise cu privire la chestiunea sistemică a coordonării, monitorizării și evaluării donatorilor, în conformitate cu o abordare mai sistemică pentru a obține garanții;

275.  observă că fondurile fiduciare au făcut parte dintr-un răspuns ad hoc în contextul în care lipseau resursele și flexibilitatea necesare pentru a adopta o abordare rapidă și cuprinzătoare în privința unor crize majore; consideră că este nevoie de mai mult timp pentru a dovedi eficacitatea sa și pentru a trage învățăminte suplimentare din punerea în aplicare operațională;

276.  consideră, de asemenea, că ar trebui acordată o atenție deosebită eficacității și guvernanței politice a fondurilor fiduciare, precum și lipsei de garanții și de supraveghere în ceea ce privește utilizarea finală a fondurilor alocate;

277.  consideră că ar trebui să se acorde o atenție deosebită observațiilor Curții privind influența limitată a fondului asupra coordonării dintre părțile interesate, iar Comisia ar trebui să facă tot ce îi stă în putere pentru a folosi experiențele deja dobândite în cadrul activităților finanțate din Fondul european de dezvoltare (FED) în domenii precum execuția și coordonarea investițiilor pluripartite și gestionarea însușirii rezultatelor;

278.  subliniază că orice instrument financiar nou sau instrument financiar mixt ar trebui să respecte obiectivele generale ale politicii de dezvoltare a Uniunii și să se axeze pe domenii în care valoarea adăugată și impactul strategic ating cele mai ridicate cote;

279.  ia act de faptul că contribuțiile statelor membre la fondul fiduciar au fost, până în prezent, relativ scăzute; solicită statelor membre să se implice mai mult pentru a asigura faptul că acest fond duce la atingerea obiectivelor politice preconizate;

280.  consideră că trebuie să se acorde atenția cuvenită controlării costurilor de gestionare și administrative în raport cu contribuțiile totale; este în favoarea coerenței și complementarității unor astfel de noi instrumente de dezvoltare cu strategia și obiectivele politice ale FED;

281.  invită Comisia să aplice mecanisme de control cuprinzătoare pentru a asigura controlul politic din partea Parlamentului asupra administrării, gestionării și punerii în aplicare a acestor instrumente noi în cadrul procedurii de descărcare de gestiune; consideră că este important să se elaboreze strategii de supraveghere specifice pentru aceste instrumente, cu obiective, ținte și analize specifice;

Partea a XXII-a – Raportul special nr. 12/2017 al Curții de Conturi intitulat „Punerea în aplicare a Directivei privind apa potabilă: calitatea apei și accesul la aceasta s-au îmbunătățit în Bulgaria, Ungaria și România, dar este în continuare nevoie de investiții substanțiale”

282.  întrucât accesul la apă potabilă de bună calitate este una dintre cele mai elementare nevoi ale cetățenilor, subliniază că Comisia ar trebui să depună toate eforturile pentru a monitoriza mai bine situația, în special în ceea ce privește zonele mici de aprovizionare cu apă care sunt cele mai apropiate de utilizatorii finali; reamintește faptul că apa potabilă de calitate proastă poate duce la riscuri pentru sănătatea cetățenilor europeni;

283.  îndeamnă statele membre să furnizeze cetățenilor mai multe informații cu privire la calitatea apei potabile care le este furnizată, deoarece, în mai multe state membre, cetățenii nu știu că apa de la robinet este potabilă;

284.  regretă faptul că statele membre nu au obligația de a întocmi rapoarte cu privire la calitatea apei din zonele mici de alimentare cu apă; speră ca Directiva revizuită privind apa potabilă(24) să remedieze această situație;

285.  subliniază importanța sustenabilității infrastructurii de apă și importanța implicării permanente a cetățenilor în întreținerea infrastructurii de apă;

286.  subliniază că este esențial ca politicile de tarifare a apei să promoveze eficiența și să recupereze costurile de utilizare a apei; ia act de faptul că este responsabilitatea statelor membre să furnizeze apă potabilă de foarte bună calitate și la prețuri accesibile pentru toți cetățenii lor, dat fiind că apa este un bun comun și un drept al omului;

287.  reamintește Comisiei că discuțiile în curs și intensificarea tendințelor de liberalizare și privatizare a serviciilor de alimentare cu apă în mai multe state membre au devenit un motiv de îngrijorare major pentru cetățeni;

Partea a XXIII-a – Raportul special nr. 13/2017 al Curții de Conturi intitulat „Un sistem unic european de management al traficului feroviar: va deveni această decizie politică o realitate?”

288.   salută raportul special al Curții și aprobă observațiile și recomandările acesteia;

289.   constată că Comisia nu a evaluat în mod corespunzător impactul pachetelor legislative pe care le-a lansat începând din anul 2000 asupra sectorului feroviar; regretă că fondurile Uniunii investite în anumite proiecte nu pot fi considerate rentabile;

290.   constată că sectorul feroviar este în general corporativ în mare măsură, ceea ce poate face ca liberalizarea pieței să fie percepută mai degrabă ca o amenințare decât ca un avantaj;

291.  observă că interesul statelor membre în ceea ce privește îmbunătățirea interoperabilității trebuie să fie însoțit de o estimare a costurilor și a finanțărilor care se impun; încurajează statele membre să stabilească obiective realiste atunci când alocă sprijin financiar din partea Uniunii pentru Sistemul european de management al traficului feroviar (ERTMS) și recomandă Comisiei să fixeze termene de implementare care pot fi respectate;

292.  salută angajamentul Comisiei de a elabora un calendar de eliminare, în colaborare cu statele membre, cu obiective obligatorii din punct de vedere juridic; prin urmare, salută faptul că Comisia a decis să colaboreze cu industria pentru a promova utilizarea unui sistem comun de licitații elaborat de Comunitatea Căilor Ferate Europene;

293.  este de părere că investițiile costisitoare necesare pentru acest sistem, alături de un beneficiu întârziat pentru cei care suportă aceste costuri fac necesară o evaluare strategică a priorităților stabilite în cadrul Consiliului și al statelor membre; salută planul european de implementare și planul de acțiune detaliat pentru ERTMS, al cărui obiectiv este să asigure o asistență constantă; încurajează statele membre să se concentreze pe o mai bună coordonare a planului european de implementare și să se asigure că angajamentele Uniunii sunt luate în considerare în cadrul priorităților naționale; salută angajamentul Comisiei de a stabili obiective intermediare în planurile naționale de implementare pentru a îmbunătăți monitorizarea fiecărei secțiuni;

294.  este preocupat de rata ridicată de dezangajare aferentă sprijinului TEN-T pentru proiectele ERTMS, motivată în principal de faptul că dispozițiile financiare ale Uniunii nu sunt corelate cu strategiile naționale de implementare; salută faptul că, în măsura în care este posibil, Comisia adaptează procedurile de finanțare pentru MIE; invită Comisia să analizeze și să evalueze situația și să adopte măsurile necesare pentru a elimina aceste deficiențe;

295.   regretă că finanțarea Uniunii pentru unitățile de la bord este absorbită în mare măsură de traficul intern și că transportul de mărfuri nu poate fi sprijinit prin fondurile de coeziune; reamintește că transportul feroviar de marfă constituie un element-cheie al pieței unice;

296.   invită Comisia să se asigure că deficiențele legate de incompatibilitățile sistemului sunt în mod real depășite în următoarea perioadă de programare;

297.  consideră că, pentru ca piața feroviară unică să fie operațională, va fi necesară implicarea deplină a operatorilor de piață vizați înainte de alocarea finanțării din partea Uniunii; este de părere că politica Uniunii privind sectorul feroviar necesită o schimbare realistă de strategie, care ar trebui să includă o estimare a raportului cost-beneficiu, precum și dezvoltarea unui model economic în statele membre, în cazul în care nu există un astfel de model, cu scopul de a garanta o finanțare adecvată și de a face posibilă identificarea surselor într-o manieră eficace;

Partea a XXIV-a – Raportul special nr. 14/2017 al Curții de Conturi intitulat „Examinarea performanței în materie de administrare a cauzelor la Curtea de Justiție a Uniunii Europene”

298.   salută raportul special al Curții de Conturi; susține observațiile și recomandările acesteia;

299.  critică Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) pentru că a refuzat accesul Curții de Conturi la unele dintre documentele solicitate pentru examinarea performanțelor CJUE; reamintește CJUE că membrii Curții de Conturi, precum și auditorii săi sunt supuși obligației de confidențialitate și de secret profesional în cadrul îndeplinirii sarcinilor care le revin(25); regretă faptul că referenții juridici (référendaires) nu au putut fi intervievați, în pofida rolului lor esențial în activitatea CJUE;

300.   constată cu regret că, începând din 2012, Tribunalul a depășit în mod repetat termenul rezonabil în decursul căruia o parte la proces este îndreptățită să se aștepte la pronunțarea unei hotărâri; invită Tribunalul să se prezinte în fața Comisiei pentru control bugetar din cadrul Parlamentului European în scopul de a clarifica situația;

301.   observă că, în urma unei reforme a structurii judiciare a CJUE, repartizarea judecătorilor în camere se face în funcție de volumul de lucru în diverse domenii; este interesat să afle cum este făcută această repartizare și dacă există camere specializate pentru anumite domenii; solicită date statistice privind evoluția dosarelor în cadrul noului sistem;

302.   regretă faptul că Curtea de Conturi a exclus din eșantion cauzele cu o durată de două ori mai mare decât durata medie; este de părere că nu doar cauzele tipice prezintă interes pentru evaluarea performanței;

303.   sugerează ca limbile de lucru ale CJUE, în special cele în care se desfășoară deliberările, să fie extinse la engleză, franceză și germană, care sunt limbile de lucru din instituțiile Uniunii; încurajează CJUE să caute cele mai bune practici din instituțiile europene pentru a pune în aplicare această reformă a practicilor lingvistice;

304.   constată că referenții juridici au o influență foarte mare asupra procesului decizional al CJUE, dar rolul lor și normele care le reglementează conduita rămân necunoscute pentru publicul larg;

305.   este preocupat de faptul că, în rândul factorilor prezentați succint ca influențând cel mai des durata procedurii scrise din cadrul Tribunalului, recepționarea și prelucrarea actelor de procedură la grefă reprezintă 85 % din timpul necesar; dorește să știe dacă grefa dispune de suficiente resurse;

306.   este preocupat de durata cauzelor aflate pe rolul Tribunalului care tratează aspecte legate de confidențialitate;

307.   ia act de procesul de repartizare a cauzelor înaintate instanțelor; solicită CJUE să prezinte normele care prevăd procedura de repartizare în ambele instanțe;

308.   observă că, în 2014 și 2015, aproximativ 40 % dintre cazurile aflate pe rolul Tribunalului au fost repartizate în afara sistemului de rotație, ceea ce face ca sistemul însuși să fie pus sub semnul întrebării; în același timp, își exprimă îndoieli cu privire la repartizarea discreționară a dosarelor în cadrul Tribunalului; regretă lipsa de transparență a procedurii;

309.   este preocupat de faptul că vacanțele judecătorești sunt cel mai frecvent factor care afectează durata procesului de administrare a cauzelor în fața CJUE; propune ca ședințele de audiere a pledoariilor și deliberările pe o gamă mai largă de cazuri - altele decât cele cu circumstanțe specifice - să fie permise în perioada respectivă;

310.   constată că concediile de boală, de maternitate sau de îngrijire a copilului sau plecarea referenților juridici au, de asemenea, un impact asupra duratei cauzelor; solicită CJUE să ia în considerare posibile metode alternative pentru a face față absențelor temporare și a asigura buna desfășurare a activității;

311.   este de părere că resursele nu sunt repartizate în mod proporțional între instanțe, ținând cont de volumul de muncă al fiecăreia; sugerează ca „cellule des lecteurs d’arrêts” din cadrul Tribunalului să intervină într-o etapă ulterioară a cauzei;

312.   invită statele membre să se asigure că decizia de numire a noilor judecători este luată cu mult înainte de data plecării predecesorului și să asigure desfășurarea în bune condiții a predării sarcinilor;

313.   este preocupat de abordarea uniformă a CJUE, de „model universal”, aplicată în diferitele etape ale procesului; recomandă CJUE să adapteze termenele pe care le stabilește pentru a ține cont de tipologia și de complexitatea cauzelor;

314.   constată că aspectele legate de proprietatea intelectuală constituie un număr semnificativ de cauze în ambele instanțe; încurajează CJUE să analizeze modalități de simplificare a procedurilor pentru aceste cauze și să ia în considerare o pre-examinare de către serviciile de cercetare și documentare ale CJUE;

Partea a XXV-a – Raportul special nr. 16/2017 al Curții de Conturi intitulat „Programarea pentru dezvoltarea rurală: este necesar să se reducă complexitatea și să se pună un accent mai mare pe rezultate”

315.   la pregătirea perioadei de programare de după 2020, pentru a consolida accentul pus pe performanță și pe rezultate, pentru a aprofunda integrarea între programele de dezvoltare rurală și alte programe și pentru a îmbunătăți evaluarea contribuției programelor de dezvoltare rurală la obiectivele strategice, invită:

(a)  Comisia să se asigure că propunerile sale de politică indică în ce mod se va îmbunătăți coerența între programele individuale prin dezvoltarea în continuare a cerințelor;

(b)  statele membre să specifice, până în 2022, modul în care mecanismele de coordonare, de complementaritate și de sinergie vor fi puse în aplicare, monitorizate și raportate în contextul obiectivelor și normelor generale ale UE;

316.   solicită Comisiei să revizuiască concepția documentelor de programare până la sfârșitul lui 2020 în vederea simplificării conținutului lor și a reducerii numărului de cerințe pentru perioada de programare de după 2020; consideră, în special, că ar trebui să limiteze structura documentelor de programare la elementele și opțiunile esențiale pentru planificarea, punerea în aplicare și monitorizarea corecte ale cheltuielilor de dezvoltare rurală;

317.   invită Comisia să ia măsuri, împreună cu statele membre, pentru a se asigura, până la sfârșitul lui 2018, că rapoartele anuale îmbunătățite privind implementarea care trebuie prezentate în 2019 oferă informații clare și exhaustive privind realizările programelor și că răspunsurile solicitate la întrebările de evaluare comune furnizează o bază mai bună pentru următoarea perioadă de programare;

318.   la pregătirea perioadei de programare de după 2020, invită Comisia să definească mai precis, în contextul obiectivelor generale ale Uniunii în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale, tipurile de indicatori care trebuie stabiliți pentru evaluarea rezultatelor și a impactului intervențiilor în materie de dezvoltare rurală; consideră că, în acest proces, Comisia ar putea valorifica experiența și soluțiile deja dezvoltate de alte organizații internaționale (de exemplu, OMS, Banca Mondială și OCDE), care pun accentul pe performanță și pe rezultate;

319.  este de opinie că Comisia trebuie să asigure continuitatea tipului de investiții desfășurate la ora actuală în cadrul celui de-al doilea pilon al politicii agricole comune, care reprezintă un instrument de finanțare esențial pentru impulsionarea creșterii economice promovând competitivitatea, inovarea și ocuparea forței de muncă în zonele rurale și montane din regiunile rămase în urmă și asigurând o dezvoltare rurală sustenabilă;

320.  solicită Comisiei ca până la sfârșitul lui 2020 să promoveze și să faciliteze cooperarea și colaborarea la nivel național, în scopul diseminării bunelor practici în ceea ce privește măsurarea performanței aplicate la nivel național;

321.   pentru perioada de programare de după 2020, solicită Comisiei ca, până la sfârșitul lui 2020, să facă bilanțul experienței dobândite în cursul punerii în aplicare a sistemului actual și să procedeze la o analiză în acest sens, inclusiv în ceea ce privește următoarele aspecte:

(a)   impactul rezervei de performanță și ce alte mecanisme ar putea îmbunătăți mai mult performanța;

(b)   caracterul adecvat și măsurabil al indicatorilor de rezultat utilizați pentru a accesa rezerva de performanță și

(c)   recurgerea la sancțiuni financiare în cazurile de performanță slabă;

322.   invită Consiliul și Comisia ca, înainte de a adopta alte propuneri legislative la jumătatea anului 2018, să analizeze posibilitatea de a alinia la ciclul bugetar strategia și elaborarea politicilor pe termen lung și de a efectua o evaluare cuprinzătoare a cheltuielilor înainte de stabilirea unui nou buget pe termen lung;

323.  consideră că, pentru a face posibilă aprobarea programelor de dezvoltare rurală la începutul următoarei perioade de programare, Comisia ar trebui să indice în propunerile sale legislative ce modificări sunt incluse în calendarul de elaborare a politicilor, de programare și de punere în aplicare pentru a asigura că programele de dezvoltare rurală pot fi aprobate la începutul următoarei perioade de programare, astfel încât să fie posibilă o punere în aplicare în timp util începând din 2020;

324.   este de părere că decizia privind durata CFM ar trebui să asigure un echilibru între două cerințe aparent contradictorii: pe de o parte, nevoia ca mai multe politici ale Uniunii, în special cele în gestiune partajată, cum ar fi agricultura și politica de coeziune, să funcționeze în condiții de stabilitate și predictibilitate, oferite de un angajament pe cel puțin șapte ani, și, pe de altă parte, nevoia de a asigura legitimitatea și răspunderea democratică prin sincronizarea fiecărui cadru financiar cu ciclul politic de cinci ani al Parlamentului și al Comisiei;

Partea a XXVI-a – Raportul special nr. 17/2017 al Curții de Conturi intitulat „Intervenția Comisiei în criza financiară din Grecia”

325.  îi mulțumește Curții pentru elaborarea unui raport cuprinzător despre un subiect foarte important, care este strâns legat de activitățile Comisiei pentru control bugetar; regretă că i-a luat trei ani să întocmească raportul de audit; subliniază cât de important este ca rapoartele să fie gata în timp util, deoarece ar facilita în mod considerabil activitatea Comisiei și Parlamentului;

326.  regretă faptul că Curtea a avut doar un mandat limitat în auditarea asistenței financiare oferite de Uniune Greciei, care a fost gestionată de troica formată din Comisie, Banca Centrală Europeană și FMI și nu a primit informații adecvate din partea BCE; în spiritul cooperării reciproce, încurajează BCE să furnizeze informații care să-i permită Curții să aibă o imagine mai cuprinzătoare a utilizării fondurilor Uniunii;

327.  ia act de situația economică complicată din întreaga Europă și în special situația politică dificilă din Grecia în perioada punerii în aplicare a asistenței financiare a Uniunii, care a avut un impact direct asupra eficienței punerii în aplicare a asistenței;

328.  subliniază importanța vitală a transparenței în utilizarea fondurilor Uniunii din diferite instrumente de asistență financiară implementate în Grecia;

329.  solicită Comisiei să îmbunătățească procedurile generale de concepere a programelor de sprijin, îndeosebi prin descrierea domeniului de aplicare al activității analitice necesare pentru justificarea conținutului condițiilor și, acolo unde este posibil, prin indicarea instrumentelor care ar putea fi utilizate în situații relevante;

330.  subliniază că este necesar ca Comisia să își îmbunătățească mecanismele de monitorizare a implementării și derulării reformelor, astfel încât să poată identifica mai bine impedimentele administrative sau de altă natură care ar putea afecta implementarea cu succes a reformelor; consideră, în plus, că Comisia trebuie să se asigure că dispune de resursele necesare pentru realizarea unor astfel de evaluări;

Partea a XXVII-a – Raportul special nr. 18/2017 al Curții de Conturi intitulat „Cerul unic european”

331.  subliniază că politica Cerului unic european nu a fost implementată pe deplin ca urmare a împotrivirii unor categorii de angajați din domeniul aviatic, care își apără propriile prerogative, și pentru că statele membre nu au suficientă voință politică să creeze cadrul necesar punerii în aplicare a inițiativei;

332.  regretă că, deși a reușit să elimine frontierele terestre dintre statele membre ale spațiului Schengen, Uniunea nu a reușit încă să elimine frontierele aeriene dintre aceleași state, ceea ce provoacă pierderi comune care se ridică la o valoare de 5 miliarde EUR anual;

333.  subliniază că este necesar să se revizuiască și să se actualizeze indicatorii pentru a raționaliza sistemul de evaluare a performanței traficului aerian; salută faptul că Comisia a indicat că aceștia se află în curs de revizuire; subliniază că pentru o revizuire eficace a indicatorilor sunt necesare date exacte și adecvate;

334.  subliniază că implementarea Cerului unic european ar reduce emisiile de CO2 ale industriei aviatice cu până la 10 %, ceea ce ar contribui semnificativ la respectarea obiectivelor din Acordul de la Paris privind schimbările climatice;

335.  solicită Comisiei să investigheze în detaliu rezultatele scontate ale întreprinderii comune SESAR, întrucât este posibil ca ele să fie irealizabile în contextul actual, dat fiind că Cerul unic european nu a fost implementat și există riscul ca ele să fie aplicate în sisteme aviatice care nu pot coopera între ele;

336.  solicită Comisiei să prezinte informații detaliate cu privire la contractul cu Eurocontrol, pentru a monitoriza cheltuirea banilor contribuabililor Uniunii;

337.  subliniază necesitatea ca autoritățile naționale de supraveghere să fie independente și să li se asigure resurse financiare și organizaționale suficiente;

338.  solicită Comisiei să informeze comisia competentă din cadrul Parlamentului de ce nu a inițiat proceduri de constatare a neîndeplinirii obligațiilor privind neimplementarea blocurilor funcționale de spațiu aerian (FAB), al căror termen de punere în funcțiune a fost în 2012, dar care nu au fost operaționale până acum;

Partea a XXVIII-a – Raportul special nr. 21/2017 al Curții de Conturi intitulat „Înverzirea: o schemă de sprijin pentru venit mai complexă, însă ineficace deocamdată din punctul de vedere al impactului asupra mediului”

  salută recomandările propuse de Curte și invită Comisia să dea curs recomandărilor și observațiilor din raportul special;

  constată cheltuielile însemnate cu noile plăți pentru înverzire, ce reprezintă 30 % din toate plățile directe ale PAC și aproape 8 % din bugetul total al Uniunii; remarcă cu îngrijorare că această sumă nu corespunde nivelului de ambiție pe care îl oferă plățile pentru înverzire; invită Comisia să țină seama de acest lucru atunci când pregătește reforma PAC;

  regretă că încă nu este clar modul în care înverzirea ar trebui să contribuie la îndeplinirea obiectivelor mai largi ale Uniunii privind schimbările climatice; solicită Comisiei să întocmească un plan de acțiune specific privind înverzirea, ca parte a unei noi reforme a PAC, care să definească în mod clar logica de intervenție și să stabilească o serie de obiective specifice, cuantificabile;

  își exprimă îngrijorarea cu privire la faptul că instrumentul pentru înverzire rămâne o simplă măsură de sprijin pentru venit care le permite agricultorilor să își crească veniturile cu până la 1 %, fără să presupună neapărat vreo obligație sau costuri legate de punerea în aplicare în multe cazuri, ceea ce pune sub semnul întrebării rațiunea de a fi a acestei finanțări; solicită Comisiei să elaboreze reguli mai stricte pentru agricultori și să evite utilizarea excesivă a scutirilor;

343.  își exprimă îngrijorarea privind complexitatea și transparența politicilor de înverzire și ale politicii agricole comune în sine; solicită Comisiei să optimizeze programul de plăți pentru înverzire și întreaga PAC pentru a crește transparența și a evita riscul ridicat de abuz și dubla finanțare;

  se arată îngrijorat mai ales de concluzia Curții potrivit căreia este improbabil ca înverzirea să aibă efecte pozitive însemnate asupra mediului înconjurător sau a climei și solicită Comisiei să pună în balanță existența acestui instrument de finanțare și posibilitatea de a redirecționa fondurile însemnate pentru înverzire către programe existente, cu domenii de aplicare care se suprapun, care s-au dovedit a fi mai eficiente și justificate;

0

0 0

345.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

(1)

  JO L 48, 24.2.2016.

(2)

  JO C 323, 28.9.2017, p. 1.

(3)

  JO C 322, 28.9.2017, p. 1.

(4)

  JO C 322, 28.9.2017, p. 10.

(5)

  Texte adoptate la această dată, P8_TA-PROV(2018)0000.

(6)

  JO L 298, 26.10.2012, p. 1.

(7)

  JO L 287, 26.10.2012, p. 63.

(8)

  BCE ar trebui:

1.  să simplifice și mai mult procesul decizional și să delege anumite decizii către nivelurile inferioare, astfel încât Consiliul de supraveghere să se poată axa asupra unor chestiuni mai presante;

2.  să evalueze riscurile asociate și să pună în aplicare garanțiile necesare, inclusiv gestionarea eventualelor solicitări contradictorii și un control al conformității specializat, pentru a răspunde preocupărilor privind utilizarea serviciilor comune;

3.  să aloce competențe și resurse suficiente de audit intern astfel încât să asigure acoperirea corespunzătoare și oportună a domeniilor cu risc ridicat și mediu;

4.  să coopereze pe deplin cu Curtea pentru a-i permite acesteia din urmă să își exercite mandatul și, astfel, să consolideze mecanismul de asumare a răspunderii;

5.  să confere un caracter oficial mecanismelor pe care le-a introdus pentru măsurarea performanței activității de supraveghere și publicarea informațiilor cu privire la această performanță pentru a-și consolida răspunderea pe plan extern;

6.  să modifice Regulamentul-cadru privind MUS pentru a oficializa angajamentele asumate de autoritățile naționale competente participante și pentru a se asigura că toate acestea participă pe deplin și proporțional la activitatea echipelor comune de supraveghere;

7.  să elaboreze, în colaborare cu autoritățile naționale competente, descrieri ale rolurilor/profiluri ale echipelor și metode cu scopul de a evalua atât gradul de adecvare a membrilor personalului pe care autoritățile naționale competente intenționează să îl aloce echipelor comune de supraveghere, cât și performanța ulterioară a acestora;

8.  să creeze și să mențină o bază de date centralizată, standardizată și completă privind competențele, experiența și calificările membrilor echipelor comune de supraveghere (angajați atât ai BCE, cât și ai autorităților naționale competente);

9.  să pună în aplicare o programă de formare oficială, atât pentru personalul de supraveghere nou, cât și pentru cel existent, din echipele comune de supraveghere;

10.  să elaboreze și să pună în aplicare o metodologie bazată pe riscuri pentru a stabili numărul‑țintă de angajați și gama competențelor necesare pentru echipele comune de supraveghere;

11.  să revizuiască periodic modelul de repartizare pe clustere folosit în procesul important de planificare a activității de supraveghere și să îl actualizeze în funcție de necesități;

12.  să suplimenteze sau să realoce personalul pentru ca angajații săi să participe într-un număr mult mai mare la inspecțiile la fața locului realizate la băncile semnificative, pe baza unei ierarhizări clare a riscurilor;

13.  să urmărească îndeaproape deficiențele sistemului informatic dedicat inspecțiilor la fața locului și să își continue eforturile de îmbunătățire a calificărilor și a competențelor inspectorilor la fața locului din cadrul autorităților naționale competente;

(9)

  Declarația „Asigurarea unor mecanisme de supraveghere bancară complet verificabile prin audituri, responsabile și eficace, ca urmare a introducerii mecanismului unic de supraveghere” a Comitetului de contact format din președinții instituțiilor supreme de audit din statele membre ale UE și din președintele Curții de Conturi Europene.

(10)

  JO C 50, 9.2.2018, p. 80.

(11)

  Pentru detalii privind limitele legate de accesul la informații, a se vedea anexa II la raportul special.

(12)

  Pentru detalii privind mecanismele de raportare existente între BCE și Parlamentul European, a se vedea anexa IX la raportul special.

(13)

  Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7).

(14)

  Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7).

(15)

  Planul de acțiune pentru natură, cetățeni și economie (COM(2017)0198).

(16)

  Public Expenditure and Financial Accountability (cheltuielile publice și responsabilitatea financiară).

(17)

  „Garanția pentru tineret și Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, după trei ani” (COM(2016)0646).

(18)

  Protecția copiilor migranți (COM(2017)0211).

(19)

  Regulamentul (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului din 20 noiembrie 2009 de stabilire a unui sistem de control al Uniunii pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 847/96, (CE) nr. 2371/2002, (CE) nr. 811/2004, (CE) nr. 768/2005, (CE) nr. 2115/2005, (CE) nr. 2166/2005, (CE) nr. 388/2006, (CE) nr. 509/2007, (CE) nr. 676/2007, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1300/2008, (CE) nr. 1342/2008 și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 2847/93, (CE) nr. 1627/94 și (CE) nr. 1966/2006 (JO L 343, 22.12.2009, p. 1).

(20)

  Sistemele de monitorizare prin satelit a navelor de pescuit.

(21)

  Regulamentul (UE) nr. 1380/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind politica comună în domeniul pescuitului, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1954/2003 și (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 2371/2002 și (CE) nr. 639/2004 ale Consiliului și a Deciziei 2004/585/CE a Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22).

(22)

  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 404/2011 al Comisiei din 8 aprilie 2011 de stabilire a normelor detaliate de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1224/2009 al Consiliului de stabilire a unui sistem comunitar de control pentru asigurarea respectării normelor politicii comune în domeniul pescuitului (JO L 112, 30.4.2011, p. 1).

(23)

  A se vedea propunerea Comisiei de Regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind conservarea resurselor piscicole și protecția ecosistemelor marine prin măsuri tehnice, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1967/2006, (CE) nr. 1098/2007, (CE) nr. 1224/2009 ale Consiliului și a Regulamentelor (UE) nr. 1343/2011 și (UE) nr. 1380/2013 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Regulamentelor (CE) nr. 894/97, (CE) nr. 850/98, (CE) nr. 2549/2000, (CE) nr. 254/2002, (CE) nr. 812/2004 și (CE) nr. 2187/2005 ale Consiliului (COM(2016)0134).

(24)

  A se vedea propunerea Comisiei de Directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind calitatea apei destinate consumului uman (reformare) (COM(2017)0753).

(25)

A se vedea Codul de conduită al membrilor Curții Europene de Conturi, în special articolul 6, și Orientările în materie de etică pentru Curtea de Conturi Europeană aplicabile personalului, în special secțiunea 4 privind secretul profesional.


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

26.3.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

18

3

1

Membri titulari prezenți la votul final

Inés Ayala Sender, Ryszard Czarnecki, Martina Dlabajová, Raffaele Fitto, Luke Ming Flanagan, Ingeborg Gräßle, Jean-François Jalkh, Wolf Klinz, Arndt Kohn, Gilles Pargneaux, Georgi Pirinski, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Claudia Schmidt, Bart Staes, Indrek Tarand, Marco Valli, Derek Vaughan, Joachim Zeller

Membri supleanți prezenți la votul final

Andrey Novakov, Patricija Šulin

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Norbert Lins, Lieve Wierinck


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

18

+

ALDE

Martina Dlabajová, Wolf Klinz, Lieve Wierinck

EFDD

Marco Valli

PPE

Ingeborg Gräßle, Norbert Lins, Andrey Novakov, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Claudia Schmidt, Patricija Šulin, Joachim Zeller

S&D

Inés Ayala Sender, Arndt Kohn, Gilles Pargneaux, Georgi Pirinski, Derek Vaughan

VERTS/ALE

Bart Staes, Indrek Tarand

3

-

ECR

Ryszard Czarnecki, Raffaele Fitto

ENF

Jean-François Jalkh

1

0

GUE/NGL

Luke Ming Flanagan

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 12 aprilie 2018Notă juridică