Procedură : 2017/2279(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0138/2018

Texte depuse :

A8-0138/2018

Dezbateri :

PV 16/04/2018 - 27
CRE 16/04/2018 - 27

Voturi :

PV 17/04/2018 - 6.14
CRE 17/04/2018 - 6.14
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0105

RAPORT     
PDF 795kWORD 100k
5.4.2018
PE 616.856v02-00 A8-0138/2018

referitor la consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană: cel de al 7-lea raport al Comisiei Europene

(2017/2279(INI))

Comisia pentru dezvoltare regională

Raportor: Marc Joulaud

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru bugete
 AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
 AVIZ al Comisiei pentru cultură și educație
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană: cel de al 7-lea raport al Comisiei Europene

(2018/2279(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 4, 162, 174-178 și 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor dispoziții comune privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune, Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime, precum și de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european, Fondul de coeziune și Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1083/2006 al Consiliului(1),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1301/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul european de dezvoltare regională și dispozițiile specifice aplicabile obiectivului referitor la investițiile pentru creștere economică și locuri de muncă și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1080/2006(2),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1304/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul social european și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1081/2006 al Consiliului(3),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1300/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1084/2006(4),

–  având în vedere Regulamentul (UE) nr. 1299/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind dispoziții specifice pentru sprijinul din partea Fondului european de dezvoltare regională pentru obiectivul de cooperare teritorială europeană(5),

–  având în vedere cel de-al 7-lea raport al Comisiei referitor la coeziunea economică, socială și teritorială intitulat „Regiunea mea, Europa mea, Viitorul nostru: Cel de al 7-lea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială” (COM(2017)0583) din 9 octombrie 2017,

–  având în vedere Pactul de la Amsterdam de stabilire a Agendei urbane a UE, convenit în cadrul reuniunii informale a miniștrilor UE responsabili cu chestiunile urbane care a avut loc la 30 mai 2016 la Amsterdam,

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 15 decembrie 2015(6),

–  având în vedere Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat la 17 noiembrie 2017 la Göteborg, de Parlamentul European, Consiliu și Comisie,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 25 aprilie 2017 privind „Asigurarea unei politici de coeziune mai eficace, mai relevante și mai vizibile pentru cetățeni”(7),

–  având în vedere concluziile Consiliului din 15 noiembrie 2017 intitulate „Sinergii și simplificare pentru politica de coeziune post-2020”(8),

–  având în vedere „Cartea albă privind viitorul Europei - Reflecții și scenarii pentru UE-27 până în 2025” din 1 martie 2017 (COM(2017)2025),

–  având în vedere Documentul de reflecție al Comisiei Europene privind dimensiunea socială a Europei (COM(2017)0206) din 26 aprilie 2017,

–  având în vedere Documentul de reflecție al Comisiei Europene privind valorificarea oportunităților oferite de globalizare (COM(2017)0240) din 10 mai 2017,

–  având în vedere Documentul de reflecție al Comisiei Europene privind aprofundarea uniunii economice și monetare (COM(2017)0291) din 31 mai 2017,

  având în vedere Documentul de reflecție al Comisiei din 28 iunie 2017 privind viitorul finanțelor UE,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 10 aprilie 2017 privind competitivitatea în regiunile cu venituri scăzute și creștere economică scăzută: raport privind regiunile rămase în urmă (SWD(2017)0132),

–  având în vedere documentul de lucru al Comisiei intitulat „Why Regional Development matters for Europe’s Economic Future” (Importanța dezvoltării regionale pentru viitorul economic al Europei) (WP 07/2017)(9),

  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 februarie 2018 intitulată „Un nou cadru financiar multianual, modern și capabil să asigure îndeplinirea eficientă a obiectivelor prioritare ale Uniunii după anul 2020” (COM(2018)0098),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 24 octombrie 2017 intitulată „Un parteneriat strategic consolidat și reînnoit cu regiunile ultraperiferice ale UE” (COM(2017)0623),

–  având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 11 mai 2017 intitulat „Viitorul politicii de coeziune după 2020 - Pentru o politică europeană de coeziune puternică și eficientă după 2020”(10),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 25 mai 2016 privind Comunicarea Comisiei intitulată „Investiții în locuri de muncă și în creștere – Valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene”(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 intitulată „Investițiile pentru ocuparea forței de muncă și creștere economică: promovarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană”(12)

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 septembrie 2015 referitoare la dimensiunea urbană a politicilor UE(13),

–  având în vedere Rezoluția sa din 10 mai 2016 referitoare la noile instrumente de dezvoltare teritorială în politica de coeziune 2014-2020: investițiile teritoriale integrate (ITI) și dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC)(14),

–  având în vedere rezoluția sa din 18 mai 2017 referitoare la combinarea corectă a surselor de finanțare pentru regiunile Europei: echilibrarea instrumentelor financiare și a granturilor în politica de coeziune a UE(15);

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la politica de coeziune și la strategiile de cercetare și inovare pentru specializare inteligentă(16),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 septembrie 2016 referitoare la Cooperarea teritorială europeană – practici optime și măsuri inovatoare(17),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la investiții în locuri de muncă și în creștere – valorificarea la maximum a contribuției fondurilor structurale și de investiții europene: o evaluare a raportului în temeiul articolului 16 alineatul (3) din RDC”(18),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2017 referitoare la elemente constitutive ale politicii de coeziune a UE pentru perioada de după 2020(19),

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 iunie 2017 referitoare la creșterea implicării partenerilor și a vizibilității în procesul de execuție a fondurilor structurale și de investiții europene(20),

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 iulie 2017 referitoare la promovarea coeziunii și a dezvoltării în regiunile ultraperiferice ale Uniunii: aplicarea articolului 349 din TFUE(21),

–  având în vedere Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la documentul de reflecție privind viitorul finanțelor UE(22),

  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2018 referitoare la regiunile cu întârzieri în dezvoltare din UE(23),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2018 referitoare la următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020(24);

–  având în vedere concluziile și recomandările Grupului la nivel înalt privind monitorizarea simplificării birocrației pentru beneficiarii fondurilor ESI,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru dezvoltare regională și avizele Comisiei pentru bugete, Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și Comisiei pentru cultură și educație (A8-0138/2018),

A.  întrucât politica de coeziune vizează promovarea unei dezvoltări armonioase și echilibrate a întregii Uniuni și a regiunilor sale, având drept obiectiv consolidarea coeziunii sale economice, sociale și teritoriale, într-un spirit de solidaritate și cu scopul de a promova o creștere durabilă, ocuparea forței de muncă, incluziunea socială și de a reduce disparitățile dintre regiuni și din cadrul acestora, precum și gradul de subdezvoltare al regiunilor defavorizate;

B.  întrucât cel de-al 7-lea raport privind coeziunea arată că disparitățile regionale se diminuează din nou, dar că situația este extrem de inegală, indiferent dacă se evaluează în funcție de PIB-ul pe cap de locuitor, ocuparea forței de muncă sau alți indicatori, și că anumite diferențe persistă, cresc sau se deplasează de la o regiune la alta sau în cadrul regiunilor și al statelor membre, inclusiv al zonei euro;

C.  întrucât cel de-al 7-lea raport privind coeziunea prezintă constatări îngrijorătoare referitoare la rata șomajului, inclusiv la rata șomajului în rândul tinerilor, care în multe regiuni nu a revenit la nivelul de dinainte de criză, precum și referitoare la competitivitate, sărăcie și incluziunea socială;

D.  întrucât 24 % din europeni, aproape 120 de milioane de persoane, sunt săraci, expuși riscului de sărăcie sau se confruntă cu o situație materială extrem de precară și/sau trăiesc în gospodării cu o intensitate scăzută a muncii; întrucât numărul lucrătorilor săraci este în creștere, iar numărul tinerilor aflați în șomaj este în continuare ridicat;

E.  întrucât șomajul și șomajul în rândul tinerilor din Uniune au scăzut treptat începând din 2013, dar încă se află peste nivelul din 2008, înregistrând 7,3% și, respectiv, 16,1% (decembrie 2017)(25), cu diferențe considerabile între statele membre și în interiorul acestora, în special în statele membre cele mai afectate de criza financiară; întrucât diferențele regionale au început să scadă; întrucât, potrivit celor mai recente date, ratele șomajului variază încă semnificativ de la un stat membru la altul, de la 2,4% în Republica Cehă și 3,6% în Germania la 16,3% în Spania și 20,9% în Grecia(26); întrucât șomajul ascuns (fenomenul șomerilor dispuși să lucreze, dar care nu își caută în mod activ un loc de muncă) a reprezentat 18% în 2016;

F.  întrucât cel de-al 7-lea raport privind coeziunea evidențiază marea diversitate a regiunilor și a teritoriilor, inclusiv în cadrul actualelor categorii de regiuni, în funcție de condițiile lor specifice (regiuni ultraperiferice, slab populate, cu venituri mici sau cu o creștere slabă etc.), motiv pentru care este necesară o abordare teritorială adaptată;

G.  întrucât una dintre cele mai importante contribuții ale celui de-al 7-lea raport privind coeziunea este identificarea anumitor regiuni blocate în „capcana veniturilor medii”, care riscă să rămână în urmă, să stagneze sau să regreseze;

H.  întrucât cel de-al 7-lea raport privind coeziunea evidențiază existența unor zone de sărăcie, riscul de fragmentare teritorială și accentuarea disparităților infraregionale, inclusiv în regiuni relativ prospere;

I.  întrucât cel de-al 7-lea raport privind coeziunea subliniază că impactul globalizării, migrației, sărăciei, absenței inovării, schimbărilor climatice, tranziției energetice și al poluării nu este limitat la regiunile mai puțin dezvoltate,

J.  întrucât, deși politica de coeziune a jucat un rol important în redresarea economiei UE, prin promovarea unei creșteri inteligente, durabile și favorabile incluziunii, investițiile publice în UE sunt încă sub nivelul înregistrat înainte de criză, cu lacune majore în unele dintre statele membre cele mai afectate de criză, întrucât acestea au scăzut de la 3,4 % din PIB în 2008 la 2,7 % în 2016;

K.  întrucât cel de-al 7-lea raport privind coeziunea prezintă în mod clar rezultatele politicii de coeziune în ceea ce privește creșterea economică, ocuparea forței de muncă, transporturile, energia, mediul, precum și educația și formarea profesională, astfel cum s-a evidențiat în perioada de programare 2014-2020 prin sprijinul acordat pentru 1,1 milioane de IMM-uri, ceea ce a condus în mod direct la crearea a 420 000 de noi locuri de muncă, ajutând peste 7,4 milioane de șomeri să găsească un loc de muncă și, în plus, sprijinind peste 8,9 milioane de persoane să obțină noi calificări, această politică fiind liantul care ține Europa unită,

Valoarea adăugată a politicii de coeziune

1.  consideră că este indispensabil ca, în noua perioadă de programare, politica de coeziune să continue să acopere în mod adecvat toate regiunile europene și să rămână principalul instrument de investiții publice al UE, care se bazează pe o strategie și perspective pe termen lung, cu un buget pe măsura provocărilor actuale și viitoare, asigurând astfel îndeplinirea obiectivelor fundamentale ale politicii; subliniază că o concentrare a politicii de coeziune exclusiv pe regiunile mai puțin dezvoltate ar împiedica progresul priorităților politice ale Uniunii în ansamblu;

2.  subliniază faptul că politica de coeziune oferă o valoare adăugată europeană prin faptul că contribuie la bunurile publice și prioritățile europene (precum creșterea economică, incluziunea socială, inovarea și protecția mediului), precum și la investiții publice și private, și că este un instrument fundamental pentru realizarea obiectivului din Tratat de a combate disparitățile în vederea unei convergențe a nivelurilor de trai care tinde către nivelul superior și de a reduce gradul de subdezvoltare a regiunilor celor mai defavorizate;

3.  își reafirmă angajamentul său puternic față de gestiunea partajată și de principiul de parteneriat, care ar trebui să fie menținute și consolidate pentru perioada post-2020, precum și de principiul guvernanței pe mai multe niveluri și de principiul subsidiarității, care contribuie la valoarea adăugată a politicii de coeziune; subliniază că valoarea adăugată a acestei politici se caracterizează în primul rând prin capacitatea sa de a lua în considerare nevoile naționale în materie de dezvoltare alături de nevoile și caracteristicile specifice ale diferitelor regiuni și teritorii și de a aduce Uniunea Europeană mai aproape de cetățenii săi;

4.  subliniază că valoarea adăugată europeană se regăsește în mare măsură în cooperarea teritorială europeană (CTE) în toate dimensiunile sale (cooperare transfrontalieră, transnațională și interregională, atât internă, cât și externă), contribuind la obiectivele generale de coeziune economică, socială și teritorială, precum și la solidaritate; solicită din nou o creștere a cotei acesteia în bugetul politicii de coeziune și îmbunătățirea totodată a coordonării între diferitele programe, pentru a se evita suprapunerile; reamintește importanța implementării strategiilor macroregionale pentru îndeplinirea obiectivelor politicii de coeziune;

5.  ia act de faptul că punerea în aplicare a politicii de coeziune într-o regiune poate genera externalități și beneficii extinse directe și indirecte în toată UE, printre altele datorită creșterii volumului schimburilor comerciale generate, consolidând piața unică; atrage însă atenția că aceste beneficii variază considerabil de la un stat membru la altul, în funcție, în special, de proximitatea geografică și de structura economiilor statelor membre;

6.  subliniază că este necesar să se elaboreze o metodologie de calcul a „costului politicii de necoeziune” pentru a oferi dovezi cuantificabile suplimentare ale valorii adăugate europene a politicii de coeziune, urmând exemplul studiilor realizate de Parlamentul European asupra „costului non-Europei”;

Dimensiunea teritorială

7.  constată că zonele urbane combină, pe de o parte, oportunități majore de creștere economică, de investiții și de inovare și, pe de altă parte, diverse provocări economice, sociale și de mediu, printre altele din cauza concentrării populației și a existenței unor zone de sărăcie, inclusiv în orașele relativ prospere; subliniază, prin urmare, că riscul de sărăcie sau de excluziune socială rămâne o provocare majoră;

8.  subliniază că, în cadrul eforturilor de consolidare a dimensiunii teritoriale a politicii de coeziune, este nevoie să se acorde o mai mare atenție problemelor din zonele periurbane și rurale, ținând cont de cunoștințele de specialitate ale autorităților locale și punând un accent special pe orașele mijlocii din fiecare stat membru;

9.  subliniază faptul că este important să se acorde sprijin zonelor rurale în toată diversitatea lor, valorificând potențialul lor, încurajând investițiile în proiecte care sprijină economiile locale, îmbunătățirea conectivității în transport, accesibilitatea și conectivitatea de foarte mare viteză în bandă largă, precum și oferind asistență pentru zonele respective pentru a răspunde provocărilor cu care se confruntă, și anume deșertificarea zonelor rurale, incluziunea socială, absența posibilităților de angajare, stimulentele pentru crearea de întreprinderi și locuințele la prețuri accesibile, scăderea populației, distrugerea comunităților din centrul orașelor, zonele fără asistență medicală etc.; subliniază, în acest sens, importanța celui de-al doilea pilon al PAC în promovarea dezvoltării rurale durabile;

10.  solicită ca, în definirea priorităților în materie de investiții, să se țină seama într-o mai mare măsură de anumite caracteristici teritoriale specifice, precum cele ale regiunilor menționate la articolul 173 alineatul (3) din TFUE, cum ar fi regiunile insulare, montane, rurale, frontaliere, regiunile cele mai nordice, costiere sau periferice; subliniază că este important să se creeze strategii, programe și acțiuni adaptate pentru aceste regiuni diferite, sau chiar să se exploreze posibila lansare de noi agende specifice, urmând exemplul dat de Agenda urbană a UE și Pactul de la Amsterdam;

11.  reamintește că situația economică și socială structurală specifică a regiunilor ultraperiferice justifică măsuri specifice, în special în privința condițiilor de accesare a fondurilor ESI, în conformitate cu articolul 349 din TFUE; subliniază necesitatea de a perpetua toate măsurile derogatorii menite să compenseze dezavantajele structurale ale acestora, precum și de a îmbunătăți măsurile specifice pentru aceste regiuni, ajustându-le ori de câte ori este necesar; invită Comisia și statele membre să se bazeze pe hotărârea Curții de Justiție a UE din 15 decembrie 2015 pentru a asigura aplicarea corespunzătoare a articolului 349 din TFUE în ceea ce privește condițiile de acces la fondurile structurale; propune, în special, ca alocarea specifică pentru regiunile ultraperiferice să se extindă la componenta socială, menținându-se nivelul actual al cofinanțării din partea Uniunii în aceste regiuni, și să se prevadă o adaptare mai bună a concentrării tematice; subliniază potențialul regiunilor ultraperiferice ca, de exemplu, zone privilegiate pentru punerea în aplicare a unor proiecte experimentale;

12.  consideră că introducerea unor strategii integrate de dezvoltare urbană durabilă este o experiență pozitivă care, din acest motiv, ar trebui consolidată și extinsă și la alte teritorii subregionale, de exemplu prin stabilirea unei abordări teritoriale integrate pe lângă obiectivele tematice, însă fără a aduce atingere concentrării tematice; subliniază importanța dezvoltării locale plasate sub responsabilitatea comunității, care consolidează capacitatea politicii de coeziune de a implica actorii locali; subliniază necesitatea de a analiza posibilitatea introducerii pregătirii programelor operaționale naționale și regionale pe baza unor strategii teritoriale integrate și a strategiilor de specializare inteligentă;

Regiunile cu venituri medii: consolidarea rezilienței și prevenirea rămânerii în urmă a teritoriilor vulnerabile

13.  subliniază că regiunile cu venituri medii nu au cunoscut aceeași creștere ca și regiunile cu venituri mici (care încă trebuie să recupereze decalajul față de restul UE) și cele cu venituri foarte ridicate, dat fiind faptul că ele se confruntă cu așa-numita provocare a „capcanei veniturilor medii” din cauza costurilor prea ridicate în comparație cu primele și a sistemelor de inovare prea slabe în raport cu cele din urmă; ia act de faptul că, în plus, aceste regiuni sunt caracterizate de un sector de producție fragil și de vulnerabilitatea lor în fața șocurilor cauzate de globalizare și a schimbărilor socioeconomice rezultate;

14.  are convingerea că una dintre principalele provocări ale viitoarei politici de coeziune va fi asigurarea unui sprijin adaptat regiunilor cu venituri medii, cu scopul, printre altele, de a crea un mediu propice investițiilor și că politica de coeziune trebuie să reducă disparitățile și inegalitățile, precum și să prevină rămânerea în urmă a teritoriilor vulnerabile, luând în considerare diferitele tendințe, dinamici și situații;

15.  invită Comisia să găsească o soluție la problemele cu care se confruntă regiunile cu venituri medii care sunt caracterizate de rate de creștere scăzute în comparație cu media UE, astfel încât să promoveze dezvoltarea armonioasă generală a Uniunii; reamintește că, pentru a sprijini aceste regiuni și pentru a oferi soluții la problemele lor, viitoarea politică de coeziune ar trebui să le acopere, să le sprijine și să le includă în mod adecvat în următoarea perioadă de programare, inclusiv prin crearea și punerea în aplicare a unor strategii, programe și acțiuni specifice; reamintește, în acest context, rolul important al indicatorilor complementari în plus față de PIB pentru a oferi o imagine mai precisă a condițiilor socioeconomice ale acestor regiuni specifice; consideră că ar trebui să se acorde mai multă atenție identificării din timp a vulnerabilităților, astfel încât politica de coeziune să poată sprijini reziliența regiunilor și să prevină apariția unor noi disparități în toate tipurile de regiuni;

16.  salută lansarea de către Comisie a unui proiect-pilot menit să ofere sprijin personalizat, adaptat la provocările specifice cu care se confruntă regiunile aflate în tranziție industrială; invită Comisia să tragă învățăminte din proiectul pilot, și se așteaptă să vadă rezultatele preconizate cât mai curând posibil; consideră că strategiile de specializare inteligentă au potențialul de a oferi, printr-o abordare holistică, un sprijin mai bun pentru aceste regiuni în cadrul strategiilor lor de dezvoltare, și, la un nivel mai general, de a promova punerea în aplicare diferențiată la nivel regional, dar ar putea fi sprijinite și printr-un grad mai mare de cooperare și de schimburi de cunoștințe și de experiență între regiuni; salută acțiunile cum ar fi Inițiativa Vanguard pentru utilizarea unei strategii de specializare inteligentă cu scopul de a stimula creșterea și reînnoirea industrială în domenii prioritare în UE;

17.  subliniază că convergența socială și fiscală contribuie la atingerea obiectivului de coeziune, îmbunătățind totodată funcționarea pieței unice; consideră că existența unor practici divergente în acest domeniu poate să constituie un obstacol în calea îndeplinirii obiectivului de coeziune și să cauzeze mai multe probleme teritoriilor rămase în urmă sau teritoriilor care sunt cele mai vulnerabile în fața globalizării și atrage atenția asupra faptului că este în continuare necesar ca regiunile mai puțin dezvoltate să recupereze decalajul față de restul Uniunii; consideră că politica de coeziune ar putea contribui la promovarea convergenței sociale și fiscale (alături de convergența economică și teritorială) prin acordarea de stimulente pozitive; subliniază, în acest sens, posibilitatea de a recurge, de exemplu, la Pilonul european al drepturilor sociale; invită Comisia să țină mai bine seama de acest aspect în semestrul european, astfel încât dimensiunea socială a politicii de coeziune să fie mai bine integrată în politica economică, implicând, în același timp, în mod corespunzător autoritățile locale și regionale cu scopul de a mări eficiența procesului și de a consolida asumarea obiectivelor acestuia;

Domenii de acțiune

18.  sprijină o concentrare tematică puternică în ceea ce privește un număr limitat de priorități legate de obiectivele politice europene majore, acordând autorităților de management mai multă flexibilitate în elaborarea strategiilor lor teritoriale în funcție de necesități și potențial, după o consultare incluzivă la nivel local și regional în vederea pregătirii acordurilor de parteneriat; subliniază că ocuparea forței de muncă (inclusiv șomajul în rândul tinerilor), incluziunea socială, combaterea sărăciei, sprijinirea inovării, digitalizarea, sprijinirea IMM-urilor și a întreprinderilor nou create, lupta împotriva schimbărilor climatice, economia circulară și infrastructura ar trebui să constituie domenii prioritare ale viitoarei politici de coeziune;

19.  salută adoptarea Pilonului european al drepturilor sociale, care marchează un pas înainte în procesul de construcție a unei Europe sociale; își reiterează angajamentul față de FSE ca parte integrantă majoră a fondurilor ESI, de Garanția pentru tineret, de Inițiativa privind ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor și de Corpul european de solidaritate având în vedere rolul lor în depășirea provocărilor legate de ocuparea forței de muncă, creșterea economică, incluziunea socială, educație și formarea profesională;

20.  subliniază că viitoarea politică de coeziune va trebui să se axeze mai mult pe protejarea și sprijinirea comunităților și regiunilor afectate de globalizare (delocalizare, pierderea locurilor de muncă) și de tendințele similare din interiorul UE; solicită coordonarea între fondurile structurale și Fondul european de ajustare la globalizare în cazurile pertinente care urmează să fie analizate, pentru a include, printre altele, delocalizările în interiorul UE;

21.  constată că vulnerabilitatea la schimbările climatice variază considerabil de la o regiune la alta; consideră că fondurile ESI ar trebui utilizate cât mai eficient posibil pentru a ajuta UE să își îndeplinească angajamentele asumate în temeiul Acordului de la Paris privind schimbările climatice (COP 21), de exemplu, în ceea ce privește energia din surse regenerabile, eficiența energetică sau schimbul de bune practici, în special în sectorul locuințelor, și să țină seama de obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU; insistă asupra faptului că instrumentele de solidaritate în caz de catastrofe naturale trebuie să poată fi mobilizate cât mai repede posibil în circumstanțele date și întotdeauna în mod coordonat;

22.  solicită să se utilizeze fondurile ESI pentru a face față, într-un mod sustenabil, provocărilor demografice (îmbătrânirea populației, pierderea populației, presiunea demografică, incapacitatea de a atrage sau de a reține capitalul uman adecvat) care afectează regiunile europene în diferite moduri; subliniază, în special, necesitatea de a furniza un sprijin adecvat pentru teritorii precum anumite regiuni ultraperiferice;

23.  subliniază că trebuie creat un mecanism specific de finanțare post-2020, în temeiul articolul 349 din TFUE, vizând integrarea migranților în regiunile ultraperiferice, care se confruntă cu presiuni mai mari exercitate de migrație, ca urmare a caracteristicilor lor specifice, contribuind astfel la dezvoltarea durabilă a acestora;

24.  consideră că fondurile UE trebuie să respecte Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD) și să continue să promoveze dezinstituționalizarea;

25.  subliniază potențialul unor mai mari investiții în cultură, educație, patrimoniu, tineret, sport și turism durabil pentru a crea locuri de muncă, în special locuri de muncă de calitate pentru tineri, cât și creștere economică, precum și pentru a îmbunătăți coeziunea socială prin combaterea totodată a sărăciei și a discriminării, ceea ce are o importanță deosebită în ceea ce privește, de exemplu, regiunile ultraperiferice, rurale și izolate; sprijină dezvoltarea industriilor culturale și creative care sunt strâns legate de inovare și creativitate;

Cadrul de programare după 2020

26.  subliniază că, potrivit celui de-al 7-lea raport privind coeziunea, este nevoie ca, în alocarea fondurilor și pentru a oferi o imagine mai precisă a condițiilor socioeconomice, să se țină seama de indicatorii complementari PIB-ului pe cap de locuitor, care ar trebui să rămână principalul indicator, în funcție de provocările și nevoile identificate, inclusiv la nivel subregional; ia act de faptul că este foarte important de a se baza pe date de înaltă calitate, fiabile, actualizate, structurate și disponibile; prin urmare, solicită Comisiei și Eurostat să furnizeze cât mai multe detalii și cel mai mare grad de dezagregare geografică posibilă în cadrul statisticilor de interes pentru politica de coeziune astfel încât să reflecte în mod adecvat de necesitățile regiunilor în cursul procesului de programare; susține că trebuie să se țină seama de criterii sociale, de mediu și demografice în special de rata șomajului și de rata șomajului în rândul tinerilor;

27.  susține consolidarea abordărilor integrate și insistă că FSE trebuie să rămână o parte integrantă a politicii regionale europene, având în vedere dimensiunea sa de coeziune esențială;

28.  subliniază că granturile ar trebui să rămână principalul instrument de finanțare al politicii de coeziune, dar recunoaște că instrumentele financiare pot fi o pârghie eficientă și că ele trebuie promovate dacă aduc o valoare adăugată și pe baza unei evaluări ex ante corespunzătoare; subliniază, cu toate acestea, că utilizarea lor nu trebuie să devină un scop în sine, că eficacitatea lor depinde de o multitudine de factori (natura proiectului, a teritoriului sau a riscului) și că toate regiunile, indiferent de nivelul lor de dezvoltare, trebuie să fie libere să stabilească cea mai adaptată modalitate de finanțare; s-ar opune stabilirii de obiective obligatorii pentru utilizarea instrumentelor financiare;

29.  solicită simplificarea condițiilor de utilizare a instrumentelor financiare și facilitarea coordonării acestor instrumente cu granturile, ținând seama de complementaritate, eficiență și realitățile teritoriale; subliniază importanța capacității administrative și calității guvernanței, precum și a rolului complementar al băncilor și al instituțiilor naționale de dezvoltare în punerea în aplicare a unor instrumente financiare specifice, adaptate nevoilor locale; consideră că este necesar să se armonizeze cât mai mult posibil normele privind instrumentele financiare, indiferent de modul de gestionare a acestora; propune, de asemenea, promovarea instrumentelor financiare participative pe lângă instrumentele financiare existente pentru politica de coeziune;

30.  consideră că legătura între politica de coeziune și garanția unui mediu favorabil investițiilor, eficacității și bunei utilizări a fondurilor contribuie și la îndeplinirea obiectivelor politicii de coeziune, subliniind, în același timp, că politica de coeziune nu trebuie să se limiteze la a fi un instrument în serviciul priorităților fără nicio legătură cu obiectivele sale; subliniază necesitatea de a aplica poziția convenită privind Pactul de stabilitate și de creștere în legătură cu flexibilitatea pentru condițiile ciclice, reformele structurale și investițiile guvernamentale; consideră că ar trebui analizate cu atenție măsurile care leagă eficiența fondurilor ESI de buna guvernanță economică, astfel cum se subliniază în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, inclusiv prin implicarea tuturor părților interesate; consideră că Comisia ar trebui să aibă în vedere efectuarea unor ajustări ale modului în care politica de coeziune și semestrul european sunt legate între ele în vederea consolidării dimensiunii sociale și teritoriale ale acestuia din urmă, precum și să ia în considerare alți factori care contribuie la realizarea obiectivelor de coeziune, cum ar fi convergența reală; invită Comisia, în acest context și în cadrul semestrului european, să analizeze cofinanțarea regională și națională din cadrul fondurilor ESI și impactul acesteia asupra deficitelor naționale;

31.  solicită intensificarea strategiilor de specializare inteligentă, ca o nouă direcție în care să poată fi urmărite investițiile în potențialul de creștere pe termen lung, în contextul schimbărilor tehnologice rapide și al globalizării; subliniază utilitatea condiționalităților ex ante, dar subliniază că, în anumite cazuri, acestea au crescut complexitatea procesului de dezvoltare și lansare a programării și au generat întârzieri; ia act de observațiile Curții de Conturi privind condiționalitățile ex ante în Raportul său special nr. 15/2017; invită Comisia să aibă în vedere reducerea, dacă este cazul, a numărului condiționalităților ex ante și să îmbunătățească, în acest domeniu, gradul de respectare a principiilor proporționalității și subsidiarității, bazându-se într-o măsură cât mai mare pe documentele strategice existente care ar putea îndeplini viitoarele condiționalități ex ante; subliniază că condiționalitățile ex ante ar trebui să fie strâns legate de eficacitatea investițiilor, asigurând, în același timp, un tratament egal pentru toate statele membre;

32.  constată că stabilitatea și calitatea administrației publice, pentru care o bună educație și formare și consilierea disponibilă la nivel local sunt condiții prealabile, rămân un factor decisiv pentru creșterea regională și eficacitatea fondurilor ESI; subliniază necesitatea de a se îmbunătăți calitatea guvernanței și de a se asigura asistență tehnică suficientă, dat fiind faptul că acestea au un impact considerabil asupra punerii corecte în aplicare a politicii de coeziune și pot varia în mod substanțial în statele membre, astfel cum se poate observa în special, de exemplu, în regiunile mai puțin dezvoltate; invită Comisia, în special, să evalueze viitorul program JASPERS în lumina recomandărilor Curții de Conturi Europene;

33.  sprijină evoluția către o politică de coeziune orientată într-o mai mare măsură spre rezultate și conținut, care să treacă de la o logică contabilă la una concentrată pe performanță și să le permită autorităților de management o mai mare flexibilitate în ceea ce privește modalitatea de îndeplinire a obiectivelor, respectând în același timp principiile de parteneriat, transparență și responsabilitate, printre altele;

34.  consideră că este imperios necesar să se continue lupta împotriva fraudelor și îndeamnă la aplicarea unei toleranțe zero în fața corupției;

O politică de coeziune simplificată

35.  invită Comisia ca, în propunerile sale legislative viitoare, să ia în considerare recomandările Grupului la nivel înalt privind simplificarea;

36.  subliniază necesitatea de a oferi un cadru care să garanteze stabilitatea juridică prin norme simple, clare și previzibile, în special în ceea ce privește gestionarea și controlul, în scopul de a se asigura un echilibru adecvat între obiectivele de performanță și de simplificare; solicită reducerea volumului legislației și orientărilor în următoarea perioadă de programare (cu grijă, astfel încât să se asigure, în strânsă cooperare cu părțile interesate, continuitatea necesară a normelor și a procedurilor cu care sunt familiarizate persoanele interesate și autoritățile de management); solicită ca documentele pertinente să fie traduse în toate limbile UE și să se evite pe cât posibil aplicarea și interpretarea retroactivă a normelor; solicită un cadru juridic și orientări unificate privind proiectele transfrontaliere;

37.  subliniază, totodată, necesitatea de a evita reglementarea excesivă și de a elabora programe operaționale care să constituie documente strategice autentice mai concise și mai flexibile, prevăzând o procedură simplificată pentru modificarea acestora în cursul perioadei de programare (de exemplu în cazul unor dezastre naturale), pentru a răspunde în mod adecvat la realitățile globale în continuă schimbare și la nevoile regionale;

38.  solicită stabilirea unui adevărat set unic de norme pentru fondurile ESI, inclusiv armonizarea în continuare a normelor comune pentru instrumentele care contribuie la același obiectiv tematic; consideră că este necesar să se simplifice procedurile de achiziții aferente fondurilor ESI și să se accelereze procedurile privind ajutoarele de stat pentru cazurile care necesită conformitate; se declară în favoarea unui tratament consecvent și mai coerent al fondurilor europene în regim de gestionare directă și al fondurilor politicii de coeziune în ceea ce privește ajutoarele de stat și, la un nivel mai general, sprijină aplicarea de norme armonizate pentru instrumentele europene destinate acelorași beneficiari; subliniază că este important să se asigure o mai mare complementaritate între politica de coeziune și viitorul program de cercetare al UE, pentru acoperirea întregului ciclu, de la cercetarea fundamentală la aplicațiile comerciale; consideră că ar trebui menținută concentrarea tematică pentru a permite sinergii între diferitele surse de finanțare la nivel de proiect;

39.  ia act de instituirea unui grup operativ privind subsidiaritatea și proporționalitatea și așteaptă din partea acestui grup de lucru propuneri concrete de îmbunătățire a gradului de respectare a acestor două principii în cadrul politicii de coeziune; sprijină asigurarea aplicării acestor principii în vederea unei veritabile guvernanțe pe mai multe niveluri care necesită o autonomie adecvată pentru autoritățile locale și regionale, precum și pentru alte părți interesate;

40.  regretă că Comisia nu a prezentat o evaluare mai integrată a politicilor transversale și că nu au fost comunicate sinergiile dintre diferitele politici europene; solicită strategii, finanțare și acțiuni ambițioase care să crească sinergiile cu alte fonduri ale UE și să atragă sprijin financiar complementar; subliniază necesitatea de a optimiza în continuare sinergiile dintre fondurile ESI și alte instrumente, inclusiv Fondul european pentru investiții strategice (FEIS), precum și cu alte programe gestionate la nivel central, cum ar fi Orizont 2020, care este complementar politicii de coeziune în sprijinirea cercetării și a inovării;

41.  solicită ca cerințele în materie de programare, de executare și de control al fondurilor ESI să fie definite pe viitor în conformitate cu principiile diferențierii și proporționalității, bazate pe criterii transparente și echitabile, în funcție de volumul programului, profilul de risc, calitatea gestionării și nivelul cofinanțării de către beneficiari;

42.  consideră că relația dintre Comisie și autoritățile de management trebuie să evolueze în direcția unui „contract de încredere”; reamintește, în acest context, că este important să existe un cadru al guvernanței pe mai multe niveluri adecvat și funcțional; invită Comisia să valorifice acțiunile care au fost deja realizate în domeniul bunei gestionări a finanțelor publice, introducând principiul etichetării autorităților de management care și-au demonstrat capacitatea de a respecta normele; solicită ca tot ceea ce ține de control să se bazeze într-o mai mare măsură pe normele naționale și regionale în cazul în care eficiența lor a fost verificată și validată;

43.  solicită consolidarea principiului auditului unic, accelerarea punerii în aplicare a e-coeziunii și generalizarea utilizării costurilor simplificate și standardizate, deoarece, printre altele, acest fapt s-a dovedit a fi mai ușor de pus în aplicare și nu a dat naștere niciunei erori; subliniază potențialul digitalizării în ceea ce privește monitorizarea și raportarea activităților; este de părere că schimbul de cunoștințe de specialitate ar trebui să fie facilitat prin stabilirea unui portal de cunoștințe pentru a face schimb de bune practici;

44.  solicită Comisiei să prezinte idei privind modul în care politica de coeziune poate reacționa mai bine la evenimentele neprevăzute și își reiterează, în acest context, solicitarea privind crearea unui tip de rezervă care ar urma să ofere regiunilor o flexibilitate suplimentară fără a pune în pericol obiectivele pe termen lung ale programelor operaționale;

Provocări și perspective

45.  este extrem de preocupat de scenariile prezentate recent de Comisie privind reducerile bugetare care s-ar putea aplica politicii de coeziune în următorul CFM și care ar conduce la excluderea a numeroase regiuni din domeniul de aplicare al politicii de coeziune; susține un buget ambițios pe măsura provocărilor cu care se confruntă regiunile și solicită ca politica de coeziune să nu fie transformată într-o variabilă de ajustare; reamintește că includerea tuturor regiunilor UE în cadrul politicii de coeziune este un element nenegociabil pentru Parlamentul European; subliniază că teoria „grupurilor de dezvoltare economică” confirmă importanța acordării unui sprijin diferențiat tuturor regiunilor europene, inclusiv regiunilor cu venituri foarte ridicate, care trebuie să rămână competitive în fața concurenților lor de la nivel mondial;

46.  consideră că politica de coeziune poate contribui la depășirea noilor provocări, cum ar fi securitatea sau integrarea refugiaților care beneficiază de protecție internațională; subliniază, cu toate acestea, că nu se poate aștepta ca politica de coeziune să soluționeze toate situațiile de criză și se opune utilizării fondurilor politicii de coeziune pentru acoperirea nevoilor de finanțare pe termen scurt în afara domeniului său de aplicare, reamintind că obiectivul său este dezvoltarea socioeconomică a Uniunii Europene pe termen mediu și lung;

47.  ia act de rezultatele pozitive ale FEIS, care, cu toate acestea, trebuie să investească într-un mod și mai transparent și specific; subliniază că politica de coeziune și Fondul european pentru investiții strategice (FEIS) se bazează pe concepte și obiective diferite care în anumite cazuri pot fi complementare, dar nu sunt substituibile, indiferent de nivelul de dezvoltare al regiunilor, în special având în vedere faptul că FEIS, spre deosebire de fondurile structurale, se bazează, în principal, pe împrumuturi; reamintește că este important să se facă o distincție corespunzătoare între FEIS și politica de coeziune, precum și să se identifice posibilități clare de combinare a lor;

48.  își reafirmă angajamentul pentru o perioadă de programare pe termen lung; consideră că singura alternativă viabilă la actuala durată de șapte ani este o perioadă a CFM de 5+5 ani, cu o revizuire la jumătatea perioadei; solicită Comisiei să elaboreze o propunere clară, în care să prezinte modalitatea practică de a implementa un cadru financiar 5+5;

49.  solicită să se ia toate măsurile necesare pentru a se evita întârzierile în programarea pentru noua perioadă, pentru a preveni întârzierea plăților și dezangajările care împiedică obținerea de rezultate pozitive în cadrul politicii de coeziune; subliniază importanța prezentării la timp, în toate limbile oficiale, a tuturor documentelor aferente viitorului cadru juridic pentru a asigura o informare corespunzătoare și în timp util a tuturor beneficiarilor;

50.  solicită măsuri de îmbunătățire a comunicării cu cetățenii europeni, care să ducă la o mai bună cunoaștere de către public a realizărilor concrete ale politicii de coeziune; invită Comisia să promoveze rolul autorităților de management și al promotorilor de proiecte care utilizează metode inovatoare de comunicare la nivel local pentru a informa publicul cu privire la rezultatele utilizării fondurilor în regiuni; subliniază necesitatea de a îmbunătăți informarea și comunicarea nu numai în aval (punerea în execuție a fondurilor ESI), ci și în amonte (posibilitățile de finanțare), în special în cazul micilor promotori de proiecte; solicită Comisiei și statelor membre să instituie mecanisme și platforme instituționalizate extinse de cooperare, pentru a asigura o mai mare vizibilitate și o sensibilizare mai accentuată a opiniei publice;

51.  ia act de faptul că unele regiuni europene sunt deosebit de expuse impactului Brexitului; subliniază că viitoarea politică de coeziune va trebui să reducă la minimum impactul negativ al Brexitului asupra altor regiuni europene și solicită examinarea în detaliu a posibilității de a continua parteneriatele în contextul cooperării teritoriale;

°

°  °

52.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)

JO L 347, 20.12.2013, p. 320.

(2)

JO L 347, 20.12.2013, p. 289.

(3)

JO L 347, 20.12.2013, p. 470.

(4)

JO L 347, 20.12.2013, p. 281.

(5)

JO L 347, 20.12.2013, p. 259.

(6)

Hotărârea din 15 decembrie 2015 a Curții de Justiție, Parlamentul și Comisia/Consiliul, C-132/14 - C-136/14, ECLI:EU:C:2015:813.

(7)

doc. 8463/17.

(8)

doc. 14263/17.

(9)

Iammarino, S., Rodríguez-Pose, A., Storper, M. (2017), „Why Regional Development matters for Europe’s Economic Future” (Importanța dezvoltării regionale pentru viitorul economic al Europei) , Documente de lucru 07/2017, Direcția Generală Politică Regională și Urbană, Comisia Europeană.

(10)

CDR 1814/2016.

(11)

JO C 303, 19.8.2016, p. 94.

(12)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0308.

(13)

Texte adoptate, P8_TA(2015)0307.

(14)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0211.

(15)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0222.

(16)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0320.

(17)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0321.

(18)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0053.

(19)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0254.

(20)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0245.

(21)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0316.

(22)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0401.

(23)

Texte adoptate, P8_TA(2018)0067.

(24)

Texte adoptate, P8_TA(2018)0075.

(25)

http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/8631691/3-31012018-BP-EN.pdf/bdc1dbf2-6511-4dc5-ac90-dbadee96f5fb

(26)

http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/8701418/3-01032018-AP-EN/37be1dc2-3905-4b39-9ef6-adcea3cc347a


EXPUNERE DE MOTIVE

În conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia Europeană trebuie să prezinte din trei în trei ani „un raport privind progresele înregistrate în realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale”.

Cel de-al șaptelea raport privind coeziunea a fost publicat de Comisia Europeană la 9 octombrie 2017, cu câteva luni înainte de propunerea sa privind următorul cadru financiar multianual și de propunerile sale privind cadrul de reglementare pentru fondurile structurale și de investiții europene după 2020.

În acest context, raportorul a încercat să țină seama de raportul publicat de Comisie, folosindu-l drept bază pentru formularea unor propuneri concrete pentru viitoarea politică de coeziune.

Într-un moment în care se pune accentul, în mod legitim, pe noțiunea de „valoare adăugată europeană”, raportorul este de părere că acest lucru se reflectă în primul rând prin capacitatea politicii de coeziune de a aduce Uniunea Europeană mai aproape de cetățenii săi prin implementarea la nivel cât mai local, precum și prin principiul subsidiarității, care trebuie consolidat. Prin urmare, politica de coeziune trebuie să întruchipeze o Europă care desfășoară acțiuni concrete și utile în regiuni.

Textul Comisiei precizează că „impactul globalizării, migrației, sărăciei, lipsei inovării, schimbărilor climatice, tranziției energetice și al poluării nu este limitat la regiunile mai puțin dezvoltate”. Raportorul este de acord cu această constatare și este convins că, prin urmare, este esențial ca viitoarea politică de coeziune să continue să acopere toate regiunile europene printr-un buget pe măsura provocărilor.

Deși toate regiunile trebuie acoperite, raportul Comisiei arată clar cât de diferite sunt regiunile de pe teritoriul Uniunii și nevoile acestora. În acest context, dimensiunea teritorială a politicii de coeziune trebuie consolidată pentru a se asigura o abordare adaptată care să permită un răspuns mai bun la provocările cu care se confruntă diferitele teritorii, fie acestea urbane, suburbane, rurale, insulare, montane sau frontaliere. Situația economică și socială structurală specifică a regiunilor ultraperiferice impune, de asemenea, așa cum se prevede în tratate, măsuri specifice care trebuie să fie îmbunătățite și adaptate ori de câte ori este necesar.

Cel de-al 7-lea raport privind coeziunea arată că disparitățile regionale se diminuează din nou, dar că situația variază în funcție de teritoriu și că anumite disparități persistă, cresc sau se deplasează de la o regiune la alta sau în cadrul regiunilor.

În acest sens, în opinia raportorului, una dintre cele mai importante contribuții ale celui de-al 7-lea raport privind coeziunea este identificarea teritoriilor blocate în „capcana veniturilor medii” și care riscă să rămână în urmă. Aceste teritorii nu cunosc aceeași creștere ca și regiunile cu venituri mici și cele cu venituri foarte ridicate, din cauza costurilor prea ridicate în comparație cu primele și a sistemelor de inovare prea slabe în raport cu cele din urmă.

Ca răspuns la această situație, pe viitor, politica de coeziune va trebui nu numai să reducă disparitățile, ci și să consolideze reziliența și să prevină rămânerea în urmă a teritoriilor vulnerabile, luând în considerare într-o mai mare măsură tendințele și dinamica.

În cele din urmă, raportul Comisiei evidențiază existența unor zone de sărăcie, riscul de fragmentare teritorială și accentuarea disparităților infraregionale, inclusiv în regiuni relativ prospere. Aceasta este o chestiune care trebuie să facă obiectul unei atenții deosebite, de exemplu prin stabilirea unui obiectiv teritorial integrat, alături de obiectivele tematice.

În ceea ce privește domeniile de intervenție, raportorul sprijină o concentrare tematică puternică în legătură cu un număr limitat de priorități care corespund obiectivelor politice europene majore, lăsând în sarcina autorităților de management elaborarea strategiilor lor teritoriale. Locurile de muncă, inovarea, sprijinirea IMM-urilor, lupta împotriva schimbărilor climatice și economia circulară trebuie să fie astfel domenii de intervenție prioritare ale viitoarei politici de coeziune.

Pentru a răspunde acestor provocări este necesar ca, în alocarea fondurilor, să se țină cont de indicatori complementari PIB-ului pe cap de locuitor. Acești indicatori ar trebui să fie în concordanță cu obiectivele și provocările identificate, în primul rând în materie de ocupare a forței de muncă, motiv pentru care raportorul sprijină luarea în considerare a indicatorilor sociali, în special a ratei șomajului și a ratei șomajului în rândul tinerilor.

Raportorul împărtășește ambiția privind consolidarea dimensiunii sociale a Uniunii Europene, sprijină o mai bună coordonare a instrumentelor care contribuie la aceasta și consideră că Fondul social european trebuie să rămână o parte integrantă a politicii de coeziune. Acest fond are o dimensiune teritorială de necontestat. Privilegierea comunicării în detrimentul eficacității prin îndepărtarea acesteia de politica de coeziune ar fi o greșeală strategică.

Având în vedere raționamentul său specific consacrat în tratate, raportorul consideră că politica de coeziune nu trebuie redusă la statutul de instrument în serviciul priorităților fără nicio legătură cu obiectivele sale și nu trebuie utilizată ca instrument punitiv. Cu toate acestea, raportorul consideră că este legitim să se stabilească o legătură între politica de coeziune și garanția unui mediu favorabil investițiilor, eficacității și bunei utilizări a fondurilor.

În acest sens, el consideră că este necesară dezbaterea fără tabuuri a legăturii dintre coeziune și convergența socială și fiscală, în măsura în care convergența socială și fiscală contribuie la obiectivul de coeziune, îmbunătățind totodată funcționarea pieței unice. Pe de altă parte, existența unor practici divergente în acest domeniu poate să constituie un obstacol în calea îndeplinirii obiectivului de coeziune și să cauzeze mai multe probleme teritoriilor rămase în urmă sau teritoriilor care sunt cele mai vulnerabile în fața globalizării, precum teritoriile blocate în „capcana veniturilor medii” descrise în raportul Comisiei.

În ceea ce privește modurile de finanțare, instrumentele financiare ar trebui promovate dacă au valoare adăugată, însă utilizarea lor trebuie simplificată. În plus, autoritățile de mangement trebuie să fie libere să stabilească cea mai adaptată modalitate de finanțare, motiv pentru care ar trebui evitate obiectivele obligatorii în materie de utilizare a instrumentelor financiare.

În cele din urmă, raportorul consideră că simplificarea trebuie să fie un aspect central al reformei politicii de coeziune. Într-un moment în care mulți potențiali beneficiari sunt tot mai puțin interesați de finanțarea europeană, credibilitatea acțiunii UE este în pericol. Pentru ca aceasta să nu aibă de suferit, va trebui să se pună capăt proliferării normelor, care au devenit extrem de complicate. De asemenea, va trebui să se furnizeze un cadru de reglementare unic autentic pentru diferitele fonduri și să se asigure un tratament coerent al fondurilor în regim de gestionare directă și al fondurilor politicii de coeziune, în special în ceea ce privește ajutoarele de stat. În cele din urmă, va trebui să se adopte o abordare pragmatică și să se asigure că, pe viitor, cerințele în materie de programare și de control se vor baza pe principiile diferențierii și proporționalității, în principal în funcție de calitatea implementării administrative și de volumul bugetelor alocate programelor.


AVIZ al Comisiei pentru bugete (21.3.2018)

destinat Comisiei pentru dezvoltare regională

referitor la consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană: cel de-al 7-lea raport al Comisiei Europene

(2017/2279(INI))

Raportor pentru aviz: Younous Omarjee

SUGESTII

Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază rolul crucial al politicii de coeziune în realizarea convergenței economice, sociale și teritoriale în cadrul Uniunii și în atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU; își exprimă totuși preocuparea cu privire la persistența inegalităților dintre regiunile bogate și sărace și la accentuarea disparităților socio-economice, în materie de venituri și acces la sănătate, dintre diferitele categorii sociale de cetățeni; își exprimă îngrijorarea cu privire la sărăcirea generală cu care se confruntă mai multe regiuni, inclusiv regiuni de tranziție, în urma crizei financiare din 2008; subliniază potențialul pe care îl are politica de coeziune în ceea ce privește adaptarea economiilor europene la revoluția tehnologică, pentru ca acestea să poată face față îmbătrânirii populației și deschiderii piețelor europene și mondiale; subliniază că investițiile în noile tehnologii, modernizare, competențe și cunoștințe noi, inovare și cercetare și dezvoltare, care vor ajuta regiunile mai puțin dezvoltate să progreseze în cadrul lanțului valoric, ar trebui sprijinite ferm prin politica de coeziune; subliniază că nici obiectivele politicii de coeziune, nici finanțarea acesteia de la bugetul Uniunii nu pot fi în niciun caz diminuate; subliniază că de politica de coeziune ar trebui să beneficieze în continuare toate regiunile;

2.  ia act de deficiențele sistemului de planificare și de execuție financiară, care au condus la întârzieri ale cererilor de plată și ale plăților și la acumularea de facturi neplătite, contrar spiritului tratatelor; își exprimă îngrijorarea cu privire la întârzierile considerabile înregistrate în adoptarea programelor operaționale și în desemnarea autorităților de gestionare, de plată și de certificare în cadrul politicii de coeziune, care au fost exacerbate de finalizarea cu întârziere a negocierilor privind cadrul financiar multianual (CFM) 2014-2020 și de adoptarea cu întârziere a reglementărilor referitoare la fondurile structurale și de investiții europene (ESI) și care au condus la o rată de absorbție extrem de scăzută a politicii de coeziune în actuala perioadă de programare, sancționându-i în primul rând pe promotorii de proiecte; solicită, în acest sens, să se meargă și mai departe cu simplificarea planificată în cadrul revizuirii Regulamentului financiar(1) în vigoare de la 1 ianuarie 2016, în special punând accentul într-o mai mare măsură pe controalele ex post, armonizând procedurile și introducând o flexibilitate sporită în următorul cadru financiar multianual; subliniază că nivelul creditelor de plată ar trebui cel puțin să reflecte angajamentele anterioare; ia act, de asemenea, de recomandările Grupului la nivel înalt de experți independenți privind monitorizarea simplificării pentru beneficiarii fondurilor structurale și de investiții europene;

3.  constată diferența enormă care se înregistrează în fiecare an între plățile estimate și cele reale din bugetul UE pentru politica de coeziune și solicită Comisiei să definească metodologia pentru o mai bună planificare a execuției bugetului UE în strânsă cooperare cu statele membre; subliniază că înființarea sistemului e-coeziune, în care statele membre ar urma să introducă date privind rezervele de proiecte, planurile de achiziții cu date reale și estimative privind licitațiile, contractarea și punerea în aplicare, precum și toate datele financiare și contabile privind facturile, cofinanțarea, eligibilitatea cheltuielilor și așa mai departe, ar reprezenta o contribuție importantă la o mai bună gestionare și monitorizare a punerii în aplicare a politicii de coeziune în statele membre și ar permite estimări mai precise ale plăților din bugetul UE;

4.  subliniază că instrumentele financiare ale politicii de coeziune a UE nu ar trebui să înlocuiască granturile și ajutoarele directe, ci ar trebui să fie concepute drept instrumente complementare care depășesc domeniul de aplicare al proiectelor sau domeniul în care proiectele generează venituri; subliniază, în acest sens, că fondurile ESI și FEIS sunt gestionate prin abordări diferite și că o cooperare între cele două fonduri ar putea fi benefică pentru proiecte de mare amploare, însă că astfel de legături nu ar trebui în niciun caz să submineze coerența strategică, concentrarea teritorială și perspectivele pe termen lung ale programelor din cadrul politicii de coeziune;

5.  cere cu insistență să se prezinte cât mai curând posibil propunerile legislative pentru următorul CFM pentru a se preveni întârzierile în programarea pentru perioada următoare; consideră că plafoanele politicii de coeziune ar trebui păstrate la același nivel pentru UE-27 în următoarea perioadă de programare, îmbunătățind totodată în continuare eficacitatea politicii și simplificând procedurile conexe, astfel încât Uniunea să dispună în sfârșit de toate mijloacele financiare corespunzătoare obiectivelor și priorităților sale prevăzute în tratate; subliniază că politica de coeziune protejează cetățenii UE de anumite efecte ale globalizării, oferă asistență financiară întreprinderilor mici și mijlocii (IMM-uri), sprijină proiectele de cercetare și de cooperare și încurajează participarea la inițiativele de dezvoltare a capitalului uman și, prin urmare, trebuie să fie în continuare puternică, eficientă și vizibilă pentru cetățeni;

6.  subliniază legătura dintre calitatea guvernanței și investițiile publice și private, inovarea și creșterea economică de succes; salută abordarea holistică adoptată în cel de-al 7-lea raport al Comisiei privind coeziunea economică, socială și teritorială și solicită ca aceste puncte să fie luate pe deplin în considerare în cadrul finanțării viitoare pentru coeziune;

7.  consideră că politica de coeziune economică, socială și teritorială ar trebui să continue să fie în beneficiul tuturor regiunilor UE, în special al regiunilor cel mai slab dezvoltate și al regiunilor ultraperiferice, și că, în regiunile cele mai dezvoltate, ar trebui canalizată către zonele periferice, care sunt cele mai afectate de sărăcie și cel mai puțin atractive din punctul de vedere al dezvoltării și al șanselor de angajare, în special prin alocarea de fonduri pentru infrastructură pentru a le scoate din izolare;

8.  solicită o mai mare coerență între politica de coeziune și celelalte politici ale Uniunii, care, la fel ca în cazul acordurilor comerciale, subminează eforturile politicii regionale pentru realizarea obiectivului de convergență în cadrul Uniunii;

9.  insistă asupra necesității de a continua și de a consolida politica de coeziune în următoarea perioadă de programare a CFM; se opune încercărilor de reducere semnificativă a bugetului și încercărilor de denaturare a politicii regionale, care rămâne singura politică majoră de solidaritate a Uniunii.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

21.3.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

29

4

0

Membri titulari prezenți la votul final

Nedzhmi Ali, Jean Arthuis, Richard Ashworth, Gérard Deprez, Manuel dos Santos, André Elissen, Eider Gardiazabal Rubial, Ingeborg Gräßle, Iris Hoffmann, Monika Hohlmeier, John Howarth, Bernd Kölmel, Zbigniew Kuźmiuk, Vladimír Maňka, Liadh Ní Riada, Jan Olbrycht, Younous Omarjee, Urmas Paet, Pina Picierno, Răzvan Popa, Paul Rübig, Jordi Solé, Patricija Šulin, Eleftherios Synadinos, Indrek Tarand, Inese Vaidere, Daniele Viotti, Tiemo Wölken, Marco Zanni

Membri supleanți prezenți la votul final

Jean-Paul Denanot, Georgios Kyrtsos, Ivana Maletić, Tomáš Zdechovský

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

29

+

ALDE

Nedzhmi Ali, Jean Arthuis, Gérard Deprez, Urmas Paet

ECR

Zbigniew Kuźmiuk

GUE/NGL

Liadh Ní Riada, Younous Omarjee

PPE

Richard Ashworth, Ingeborg Gräßle, Monika Hohlmeier, Georgios Kyrtsos, Ivana Maletić, Jan Olbrycht, Paul Rübig, Patricija Šulin, Inese Vaidere, Tomáš Zdechovský

S&D

Jean-Paul Denanot, Eider Gardiazabal Rubial, Iris Hoffmann, John Howarth, Vladimír Maňka, Pina Picierno, Răzvan Popa, Manuel dos Santos, Daniele Viotti, Tiemo Wölken

VERTS/ALE

Jordi Solé, Indrek Tarand

4

-

ECR

Bernd Kölmel

ENF

André Elissen, Marco Zanni

NI

Eleftherios Synadinos

0

0

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

JO L 286, 30.10.2015, p. 1.


AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (22.3.2018)

destinat Comisiei pentru dezvoltare regională

referitor la consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană: cel de al 7-lea raport al Comisiei Europene

(2017/2279(INI))

Raportoare pentru aviz: Marita Ulvskog

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât șomajul și șomajul în rândul tinerilor din Uniune a scăzut treptat începând din 2013, dar încă se află peste nivelul din 2008, înregistrând 7,3% și, respectiv, 16,1% (decembrie 2017)(1), cu diferențe considerabile între statele membre și în interiorul acestora, în special în statele membre ale UE cele mai afectate de criza financiară; întrucât diferențele regionale au început să scadă; întrucât, potrivit celor mai recente date(2), ratele șomajului variază încă semnificativ de la un stat membru la altul, de la 2,4% în Republica Cehă și 3,6% în Germania la 16,3% în Spania și 20,9% în Grecia; întrucât șomajul ascuns (șomeri dispuși să lucreze, dar care nu își caută în mod activ un loc de muncă) a reprezentat 18% în 2016;

B.  întrucât șomajul de lungă durată rămâne în continuare la nivelul de peste 50% din șomajul total în unele state membre și reprezintă, în medie, 45,6% în UE și 49,7% în zona euro; întrucât rata șomajului ia în considerare doar persoanele care nu au un loc de muncă și care căută în mod activ un loc de muncă în ultimele patru săptămâni, iar rata șomajului de lungă durată măsoară doar procentajul populației active din punct de vedere economic, cu vârsta cuprinsă între 15 și 74 de ani, care nu a avut un loc de muncă timp de 12 luni sau mai mult;

C.  întrucât rata ocupării forței de muncă în UE a crescut timp de patru ani consecutivi, situându-se în prezent la 72,3%, depășind rata din 2008, însă în unele state membre rămâne încă sub nivelul de dinaintea crizei(3); întrucât, deși există diferențe semnificative în ceea ce privește rata medie a ocupării forței de muncă între regiunile mai dezvoltate și cele mai puțin dezvoltate, precum și în cadrul acestor regiuni, diferențele regionale au început să scadă; întrucât ratele de ocupare a forței de muncă variază de la mult sub media UE în unele state membre, înregistrând 58% în Grecia, 64% în Croația, 63% în Italia și 66% în Spania, la peste 75%, în Țările de Jos, Danemarca, Regatul Unit, Germania, Republica Cehă, Estonia, Lituania, Letonia, Austria și Suedia(4); întrucât ocuparea forței de muncă măsurată pe baza orelor lucrate per angajat rămâne cu 3% sub nivelul înregistrat înainte de criză în UE și cu 4% în zona euro(5); întrucât tinerii sunt tot mai des încadrați în muncă sub forme non-standard și atipice de angajare(6); întrucât ar trebui condamnată utilizarea abuzivă a contractelor cu fracțiune de normă;

D.  întrucât PIB-ul pe cap de locuitor din multe regiuni mai puțin dezvoltate s-a apropiat de media UE datorită accelerării ritmului de creștere a productivității, însă gradul de ocupare a forței de muncă a scăzut; întrucât, în unele state membre, venitul brut disponibil al gospodăriilor (GDHI) pe cap de locuitor nu s-a redresat încă în raport cu nivelurile de dinaintea crizei; întrucât, din momentul declanșării crizei, în mai multe state membre creșterea inegalităților în unele domenii nu a fost inversată, iar în unele cazuri chiar s-a înrăutățit(7); întrucât diferențele existente în UE în materie de venituri și șomaj încurajează mobilitatea populației, care se deplasează în căutarea unor oportunități mai bune; întrucât schimbarea dezechilibrată și rapidă a structurii populației, asociată cu exodul de creiere, creează complicații, în principal pentru regiunile rurale din UE-13;

E.  întrucât, la nivel regional, în UE este evidentă scăderea diferențelor în materie de ocupare a forței de muncă, urmată de scăderea diferențelor în ceea ce privește PIB-ul pe cap de locuitor;

F.  întrucât în UE persistă diferența dintre bărbați și femei în ceea ce privește ocuparea forței de muncă, această diferență reprezentând în prezent mai mult de 10 puncte procentuale (pp) (11,6%), cu o rată de ocupare a forței de muncă de 76,9% pentru bărbați și de 65,3% pentru femei și cu decalaje și mai mari în rândul persoanelor care nu sunt născute în UE și al femeilor rome;

G.  întrucât, deși a revenit la nivelul anterior crizei, riscul de sărăcie și excluziune socială în UE rămâne la un nivel foarte ridicat, inclusiv în regiunile mai dezvoltate, fiind departe de atingerea obiectivului Strategiei Europa 2020 privind combaterea sărăciei și a excluziunii sociale; întrucât inegalitățile devin tot mai accentuate; întrucât în 2015 existau 118,8 milioane de persoane expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială (rata AROPE), cu 1,7 milioane peste nivelul din 2008 și departe de ținta Strategiei Europa 2020 de reducere a ratei AROPE cu 20 de milioane; întrucât, în 2016, rata AROPE pentru copii (0-17 ani) a fost de 26,4%, mai mare decât cea pentru adulți (24,2% pentru vârsta 16-64 de ani) și cu aproape 10 puncte procentuale mai mare decât rata AROPE pentru persoanele în vârstă (18,3% pentru persoanele de 65 de ani și mai mult)(8); întrucât numărul copiilor din UE care se expun riscului de sărăcie sau de excluziune socială este în continuare alarmant de ridicat, înregistrând o valoare de 24,8 milioane în 2016(9); întrucât toate statele membre ale UE au aderat la obiectivele de dezvoltare durabilă ale Organizației Națiunilor Unite, unul dintre aceste obiective fiind de a pune capăt sărăciei pretutindeni, indiferent de formele acesteia;

H.  întrucât obiectivul principal al politicii de coeziune este consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale prin reducerea diferențelor regionale atât în cadrul statelor membre, cât și între acestea, îmbunătățirea bunăstării cetățenilor UE și oferirea de șanse egale tuturor, indiferent unde locuiesc; întrucât politica de coeziune a jucat un rol important în combaterea efectelor provocate în ultimii ani de criza financiară, economică și socială prin asigurarea unor oportunități foarte necesare în materie de investiții publice; întrucât, în perioada financiară actuală, se estimează că politica de coeziune va sprijini 1,1 milioane de IMM-uri, va ajuta 7,4 milioane de șomeri să își găsească un loc de muncă, va ajuta 8,9 milioane de persoane să obțină noi calificări, va contribui la realizarea de investiții în valoare de 16 miliarde EUR în economia digitală și la realizarea unor investiții considerabile în infrastructura socială;

I.  întrucât diferențele infra-regionale sunt tot mai mari, inclusiv în regiunile mai prospere unde există insule de sărăcie; întrucât regiunile cele mai prospere generează un impuls considerabil în sensul creșterii economice;

J.  întrucât Comisia și statele membre trebuie să dea dovadă de un angajament mai puternic în ceea ce privește aplicarea articolelor 174 și 175 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

1.  subliniază faptul că politica de coeziune constituie baza pentru asigurarea unei convergențe sociale ascendente și a unei prosperității comune în UE și trebuie să se axeze pe provocările societale majore, cum ar fi condițiile de trai, șomajul, precaritatea, sărăcia, excluziunea, discriminarea, migrația și schimbările climatice; consideră că politica de coeziune, ca politică principală a Uniunii de investiții publice pentru realizarea acestor obiective, ar trebui menținută la cel puțin același nivel bugetar și în viitorul cadru financiar multianual (CFM);

2.  subliniază că este necesar ca Fondul social european (FSE) să fie majorat în mod substanțial, acesta fiind principalul instrument european pentru asigurarea coeziunii sociale și punerea în practică a Pilonului european al drepturilor sociale, inclusiv integrarea și reintegrarea lucrătorilor pe piața muncii, precum și pentru măsurile de sprijin în materie de incluziune socială și de combatere a sărăciei și a inegalităților și, de asemenea, pentru crearea de șanse egale, iar finanțarea prevăzută pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale ar trebui menținută la nivelul de 20%; consideră că un scenariu de fuzionare a FSE într-un singur fond de investiții sociale ar reprezenta o amenințare la adresa integrității politicii de coeziune, al cărei obiectiv legat de coeziunea socială, consacrat prin tratate, se realizează în principal prin finanțarea asigurată de FSE; subliniază, prin urmare, că FSE trebuie să constituie în continuare o parte integrantă a politicii de coeziune, pentru a se asigura realizarea în practică a obiectivului reînnoit al UE privind Europa socială;

3.  consideră că indicele UE privind progresul social la nivel regional ar trebui avut în vedere ca un eventual indicator suplimentar care să completeze indicatorul PIB, având în vedere că creșterea PIB-ului pe cap de locuitor nu corespunde în aceeași măsură creșterii ocupării forței de muncă în toate regiunile și nu este suficientă în sine pentru măsurarea noilor tipuri de inegalități dintre regiunile UE, iar creșterea economică nu afectează anumiți factori care determină progresul social și incluziunea; invită Comisia să aibă în vedere, de asemenea, utilizarea unor noi criterii sociale la alocarea fondurilor UE pentru obiectivele tematice cu o dimensiune socială și să integreze mai eficient politica de coeziune în domeniile identificate în prezent ca obiective ale măsurilor întreprinse de UE; consideră că, în stadiul evaluării ex post, ar putea fi utilizați indicatori sociali pentru evaluarea succesului finanțării UE în ceea ce privește îmbunătățirea rezultatelor sociale;

4.  reamintește că investițiile publice în UE sunt încă sub nivelul de dinaintea crizei, regiunile și statele membre având nevoie de mai mult sprijin pentru a face față provocărilor actuale și viitoare; consideră că, având în vedere divergențele sociale tot mai mari din UE, abordarea bazată pe investițiile sociale trebuie plasată în centrul unui cadru politic coerent care să alinieze cadrul de guvernanță al UE și bugetul său la nevoia stringentă de investiții sociale; subliniază că aceste tipuri de investiții cu efecte pe termen lung sunt esențiale pentru competitivitatea viitoare a regiunilor UE;

5.  ia act de datele prezentate în cel de-al 7-lea raport privind coeziunea, care indică semne de îmbunătățire generală a situației sociale, dar și persistența divergențelor sociale între statele membre, care sunt agravate de impactul dăunător al crizei economice și de anii în care au fost aplicate măsuri de austeritate; observă cu îngrijorare că, în pofida unor semne pozitive, riscul de sărăcie și de excluziune socială rămâne o provocare majoră, iar împreună cu accentuarea inegalităților în multe state membre acesta reprezintă una dintre principalele amenințări la adresa coeziunii sociale;

6.  consideră că programarea cu caracter obligatoriu a politicii de coeziune din perspectiva obiectivelor cuantificabile ale Strategiei Europa 2020, cum ar fi reducerea sărăciei, a reprezentat una dintre principalele realizări ale perioadei de programare 2014-2020; consideră că contribuția la coeziunea economică, socială și teritorială în UE ar trebui să fie obiectivul principal al unei strategii europene post-2020, bazată pe obiectivele de dezvoltare durabilă adoptate la nivel internațional;

7.  subliniază necesitatea unei consolidări a bugetului UE pe baza unor contribuții naționale care să ia în calcul veniturile naționale brute, vizând promovarea unor investiții publice care să sprijine sectoarele productive naționale și să contribuie la reducerea multiplelor dependențe structurale, să promoveze ocuparea forței de muncă însoțită de drepturi și serviciile publice de calitate și să valorifice pe deplin potențialul global al statelor membre;

8.  afirmă că unele dintre cele mai semnificative dezechilibre legate de ocuparea forței de muncă și de divergențele sociale din Europa, cum ar fi segmentarea pieței forței de muncă, dispersarea salariilor sau sărăcia în rândul copiilor, nu au fost soluționate, ci s-au înrăutățit, fapt care demonstrează că politicile publice de la nivel național și mecanismele europene nu sunt suficiente pentru a pune bazele unei coeziuni sociale mai puternice și ale unei piețe europene a muncii mai echitabile; subliniază că sunt necesare politici europene mai ambițioase și mai cuprinzătoare pentru a completa eforturile întreprinse în prezent de statele membre; subliniază că este esențială o flexibilitate bugetară pentru a sprijini investițiile sociale în realizarea drepturilor sociale, precum și integrarea efectivă în toate etapele a tuturor principiilor consacrate în Pilonul european al drepturilor sociale;

9.  subliniază importanța compatibilității între viața familială și carieră pentru dezvoltarea economică și coeziunea tuturor regiunilor;

10.  regretă realizarea lentă a programelor pentru perioada 2014-2020, până în iulie 2017 fiind alocate doar 39% din totalul fondurilor(10); consideră că sunt necesare o implementare mai rapidă, o tranziție mai cursivă între perioadele de programare, obiective clare, valori de referință și indicatori de rezultate, o reală simplificare și creșterea capacităților;

11.  ia act, în acest sens, de propunerea din documentul de reflecție al Comisiei privind viitorul finanțelor UE(11), potrivit căreia coerența ar putea fi îmbunătățită printr-un cadru unic de reglementare pentru politica de coeziune și alte instrumente de finanțare cu programe sau proiecte de același tip, ceea ce ar asigura o complementaritate sporită între politica de coeziune și cheltuielile legate de inovare și infrastructură, alături de o simplificare pentru beneficiari; consideră că o execuție mai eficientă și mai flexibilă a fondurilor va fi esențială în noua perioadă a CFM;

12.  consideră că, înainte de a lega finanțarea socială de prioritățile politice convenite cu statele membre în cadrul semestrului european, trebuie să fie implicate autoritățile regionale și trebuie modificați indicatorii progresului social pentru politica de coeziune; subliniază că rapoartele de țară și recomandările specifice fiecărei țări nu pot deveni singurele documente de referință pentru programarea investițiilor UE pe teren, în special a investițiilor sociale;

13.  solicită Comisiei să introducă politici dedicate combaterii declinului demografic și a dispersării populației; subliniază că politica de coeziune trebuie să dea prioritate regiunilor ce se confruntă cu un declin demografic; prin urmare, solicită investiții strategice în aceste regiuni, în special în accesul la conexiunea în bandă largă, pentru ca acestea să devină mai competitive și pentru a îmbunătăți structura industrială și teritorială;

14.  reamintește că principiul proporționalității trebuie să prevaleze în gestionarea și controlul programelor de coeziune; invită Comisia și statele membre să analizeze posibilitatea unui sistem de depunere a cererilor online, care le va permite responsabililor de proiecte să simplifice procedurile administrative;

15.  subliniază că, dintre numeroasele provocări cu care se vor confrunta regiunile europene în următorii ani, incluziunea socială, sărăcia, șomajul și inegalitățile, atât între regiuni, cât și în interiorul acestora, au o importanță deosebită pentru politica de coeziune; reamintește că inegalitățile amenință viitorul proiectului european, îi erodează legitimitatea și pot afecta încrederea în UE ca motor al progresului social, iar reducerea inegalităților trebuie să fie una dintre principalele priorități la nivel european, astfel cum a afirmat Parlamentul recent; consideră că este extrem de important să fie îmbunătățit procesul de coordonare a politicilor la nivel național pentru o mai bună monitorizare, prevenire și corectare a tendințelor negative care ar putea crește inegalitățile, slăbi coeziunea socială și avea un impact negativ asupra dreptății sociale, prin asigurarea unor măsuri preventive și corective, atunci când este necesar; subliniază că, pentru a aborda în mod eficient problemele sociale, cum ar fi combaterea sărăciei și a excluziunii sociale în cadrul comunităților, este necesară o abordare ascendentă, deoarece aceste aspecte necesită un răspuns adaptat, precum și implicarea activă la nivelul de guvernanță direct vizat;

16.  consideră că potențialul fondurilor Uniunii de a crea locuri de muncă este încă valorificat în mod insuficient și, prin urmare, ar trebui consolidat printr-o concepere și o implementare a politicilor mai eficientă și mai mult axată pe rezultate, sprijinită de măsuri eficace de asistență tehnică și concentrându-se în special pe sectoarele orientate spre viitor, cu un potențial net de creare a unor locuri de muncă de calitate, în special pe economia verde și cea circulară, pe sectorul serviciilor de îngrijire și pe sectorul digital; consideră, în plus, că ar trebui facilitat accesul la finanțare pentru toți beneficiarii, inclusiv pentru actorii economiei sociale, IMM-uri, ONG-uri, comunele mai mici și persoanele care desfășoară o activitate profesională independentă;

17.  invită statele membre să investească mai mult în competențe care îmbunătățesc creșterea economică, prin reducerea disparităților în materie de competențe și prin reducerea sărăciei în rândul copiilor și a excluziunii sociale; invită statele membre să acorde o atenție sporită regiunilor rurale care nu au beneficiat în mod suficient de creșterea economică;

18.  invită statele membre, în special pe cele cu niveluri scăzute de productivitate, să inițieze sau să continue reformele structurale pentru a îmbunătăți concurența, mediul de afaceri și potențialul în ceea ce privește competențele;

19.  insistă asupra faptului că transparența achizițiilor publice este esențială pentru promovarea dezvoltării și a concurenței loiale; consideră că achizițiile publice reprezintă metoda optimă pentru realizarea unor investiții cu efecte benefice pentru societate și mediu;

20.  invită Comisia și statele membre să continue inițiativele care vizează un acces mai extins la învățământul și formarea profesională publică incluzivă și de calitate, inclusiv la învățământul terțiar, la programele de educație și formare profesională și la învățarea la locul de muncă, precum și la dobândirea și actualizarea competențelor, în special a competențelor digitale, precum și accesul la locuri de muncă sustenabile de calitate și incluzive, în special pentru tineri, lucrătorii cu un nivel scăzut de calificare și lucrătorii în vârstă; constată, în acest sens, importanța Noii agende pentru competențe în Europa și, în special, a inițiativei conexe privind parcursurile de actualizare a competențelor; subliniază că programele de formare finanțate prin FSE ar trebui adaptate la nevoile lucrătorilor și ale șomerilor și ar trebui să țină seama de oportunitățile de pe piața forței de muncă;

21.  își reafirmă îngrijorarea cu privire la tendința tot mai puternică privind subocuparea și șomajul ascuns, cronicizarea șomajului de lungă durată și nivelul șomajului în rândul tinerilor și al șomajului de lungă durată; reamintește importanța investițiilor în planurile care acordă prioritate reducerii șomajului de lungă durată și care îmbină formarea profesională cu orientarea personalizată;

22.  solicită consolidarea liniilor bugetare care promovează soluții eficace pentru primirea și incluziunea socială a refugiaților și a migranților;

23.  subliniază faptul că convergența socială și bugetară contribuie la obiectivul privind coeziunea, iar practicile divergente din acest domeniu pot cauza probleme suplimentare pentru teritoriile cele mai vulnerabile în fața globalizării;

24.  subliniază necesitatea menținerii instituțiilor școlare și de învățământ în apropierea reședințelor celor vizați și solicită politici la nivel național în acest sens, care să fie sprijinite, atunci când este posibil, de fondurile structurale europene;

25.  consideră că fondurile UE trebuie să respecte Convenția ONU privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD) și să continue să promoveze dezinstituționalizarea.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

21.3.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

34

6

5

Membri titulari prezenți la votul final

Laura Agea, Guillaume Balas, Brando Benifei, Enrique Calvet Chambon, David Casa, Michael Detjen, Lampros Fountoulis, Czesław Hoc, Danuta Jazłowiecka, Agnes Jongerius, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Jean Lambert, Jeroen Lenaers, Thomas Mann, Dominique Martin, Anthea McIntyre, Joëlle Mélin, Miroslavs Mitrofanovs, Elisabeth Morin-Chartier, Emilian Pavel, Georgi Pirinski, Marek Plura, Dennis Radtke, Sofia Ribeiro, Robert Rochefort, Claude Rolin, Siôn Simon, Romana Tomc, Yana Toom, Ulrike Trebesius, Renate Weber

Membri supleanți prezenți la votul final

Maria Arena, Georges Bach, Amjad Bashir, Lynn Boylan, Tania González Peñas, Sergio Gutiérrez Prieto, Paloma López Bermejo, Ivari Padar, Sven Schulze, Jasenko Selimovic, Tom Vandenkendelaere, Flavio Zanonato

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Jytte Guteland

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

34

+

ALDE

Enrique Calvet Chambon, Robert Rochefort, Jasenko Selimovic, Yana Toom, Renate Weber

EFDD

Laura Agea

PPE

Georges Bach, David Casa, Danuta Jazłowiecka, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Thomas Mann, Elisabeth Morin-Chartier, Marek Plura, Dennis Radtke, Sofia Ribeiro, Claude Rolin, Sven Schulze, Romana Tomc, Tom Vandenkendelaere

S&D

Maria Arena, Guillaume Balas, Brando Benifei, Michael Detjen, Jytte Guteland, Sergio Gutiérrez Prieto, Agnes Jongerius, Ivari Padar, Emilian Pavel, Georgi Pirinski, Siôn Simon, Flavio Zanonato

VERTS/ALE

Jean Lambert, Miroslavs Mitrofanovs

NI

Lampros Fountoulis

6

-

PPE

Jeroen Lenaers

GUE/NGL

Lynn Boylan, Tania González Peñas, Paloma López Bermejo

ENF

Dominique Martin, Joëlle Mélin

5

0

PPE

Ádám Kósa

ECR

Amjad Bashir, Czesław Hoc, Anthea McIntyre, Ulrike Trebesius

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/8631691/3-31012018-BP-EN.pdf/bdc1dbf2-6511-4dc5-ac90-dbadee96f5fb

(2)

http://ec.europa.eu/eurostat/documents/2995521/8701418/3-01032018-AP-EN/37be1dc2-3905-4b39-9ef6-adcea3cc347a

(3)

http://ec.europa.eu/social/main.jsp?langId=ro&catId=89&newsId=9051&furtherNews=yes, graficul 14, p. 21.

(4)

Date prezentate în „Employment and Social Development” publicat în Quarterly Review, februarie 2018.

(5)

Proiectul de raport comun pentru 2018 privind ocuparea forței de muncă, secțiunea 1.1.

(6)

Proiectul de raport comun pentru 2018 privind ocuparea forței de muncă, secțiunea 3.2.1.

(7)

Proiectul de raport comun pentru 2018 privind ocuparea forței de muncă, secțiunea 3.4.1.

(8)

Proiectul de raport comun pentru 2018 privind ocuparea forței de muncă, secțiunea 1.2.

(9)

http://ec.europa.eu/eurostat/en/web/products-eurostat-news/-/EDN-20171120-1

(10)

Al șaptelea raport al Comisiei Europene privind coeziunea economică, socială și teritorială, p. 175.

(11)

https://ec.europa.eu/commission/sites/beta-political/files/reflection-paper-eu-finances_ro.pdf, p. 24.


AVIZ al Comisiei pentru cultură și educație (20.3.2018)

destinat Comisiei pentru dezvoltare regională

referitor la consolidarea coeziunii economice, sociale și teritoriale în Uniunea Europeană: cel de-al 7-lea raport al Comisiei Europene

(2017/2279(INI))

Raportor pentru aviz: Mircea Diaconu

SUGESTII

Comisia pentru cultură și educație recomandă Comisiei pentru dezvoltare regională, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  consideră că educația, cultura, tineretul și sportul au un rol esențial în promovarea coeziunii sociale și în conturarea viitorului UE, în special în scopul de a construi o comunitate de cetățeni uniți în diversitate prin legăturile solidarității, și au, printre altele, un potențial considerabil de a crea valoare adăugată europeană și prosperitate economică în toate regiunile UE, în special în cadrul politicii de coeziune;

2.  reamintește importanța culturii și a patrimoniului cultural, inclusiv în ceea ce privește prosperitatea economică a orașelor și regiunilor; invită, prin urmare, statele membre să adopte toate măsurile necesare pentru a proteja în mod eficace patrimoniul cultural material și imaterial și pentru a utiliza toate instrumentele disponibile în cadrul politicii de coeziune în acest sens; recomandă ca patrimoniul cultural să fie considerat o prioritate orizontală pentru toți pilonii politicii de coeziune în următoarea generație de programe și să fie luate în considerare recomandările emise în timpul Anului European al Patrimoniului Cultural 2018, precum și rezultatele sale;

3.  subliniază importanța egalității de șanse pentru persoanele care sunt defavorizate din punct de vedere fizic sau geografic, pentru a asigura un acces egal al acestora atât la cultură, cât și la educație;

4.  subliniază că investițiile în cultură, educație, tineret și sport îmbunătățesc coeziunea socială în Uniunea Europeană în mod semnificativ, în special prin înlesnirea integrării sociale a cetățenilor europeni;

5.  recunoaște importanța conservării patrimoniului natural și cultural deopotrivă și a valorificării potențialului acestuia ca factor de stimulare economică;

6.  regretă faptul că cel de-al 7-lea raport al Comisiei privind coeziunea economică, socială și teritorială nu subliniază investițiile realizate în cultură și nu conține nicio referire calitativă sau cantitativă, defalcată pe sectoare, privind proiectele culturale, care au primit finanțare în valoare de cel puțin 11 miliarde EUR în cadrul politicii de coeziune în perioadele de programare 2007-2013 și 2014-2020, angajată din Fondul european de dezvoltare regională;

7.  remarcă faptul că politica de coeziune și politica de dezvoltare rurală ale UE pot avea un rol esențial în promovarea restaurării patrimoniului cultural, în sprijinirea industriilor culturale și creative și în finanțarea consolidării capacității profesioniștilor din domeniul cultural;

8.  subliniază importanța de a asigura un acces egal la educație, formare și activități culturale pentru a realiza o convergență veritabilă și a reduce decalajele și inegalitățile socioeconomice dintre regiunile europene;

9.  îndeamnă Comisia să investească în continuare în cultură, educație, tineret și sport și să se bazeze pe rezultatele pozitive înregistrate de cele două generații de programe anterioare (2007-2013 și 2014-2020);

10.  solicită ca, în următoarea perioadă de programare, să se creeze posibilități de finanțare a culturii, educației, tineretului și sportului, prin obiective tematice desemnate în mod specific pentru investițiile din fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI);

11.  subliniază potențialul sectorului cultural și creativ în ceea ce privește ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor; subliniază că promovarea în continuare a industriilor culturale și creative și investițiile în aceste industrii pot contribui substanțial la ameliorarea investițiilor, a creșterii, a inovării și a ocupării forței de muncă; invită Comisia să aibă în vedere, prin urmare, oportunitățile unice oferite de întregul sector al industriilor culturale și creative, inclusiv de ONG-uri și de asociațiile mici;

12.  invită Comisia să includă cultura și educația între obiectivele prioritare și strategice pentru următoarea perioadă de programare, atât ca domenii de interes, cât și ca dimensiune orizontală a politicilor de dezvoltare regională;

13.  invită statele membre să elaboreze, în cadrul politicii de coeziune, strategii sustenabile și pe termen lung în domeniile culturii, educației, tineretului și sportului, care pot servi ca bază pentru investiții strategice în cursul perioadei de programare 2021-2027;

14.  insistă asupra faptului că proiectele selectate ar trebui să se completeze reciproc și invită Comisia să exploateze pe deplin sinergiile potențiale între fondurile ESI, instrumentele financiare disponibile ale Băncii Europene de Investiții [Fondul european pentru investiții strategice (FEIS)] și alte programe europene prevăzute pentru perioada de programare 2014-2020, în special Erasmus + și Europa creativă, prin asigurarea unei mai bune informări la nivelul întregii UE și printr-o punere în aplicare mult mai fermă în statele membre și în regiunile lor; subliniază faptul că subvențiile nu ar trebui să urmărească doar dezvoltarea infrastructurii, ci și crearea „clusterelor culturale” care combină mai multe domenii conexe, cum ar fi patrimoniul cultural, industriile culturale și creative, programele de formare, turismul cultural și arta și artizanatul local;

15.  solicită ca, în următoarea perioadă de programare, să fie identificate măsuri specifice și să fie alocate resurse pentru infrastructuri fizice, cum ar fi incubatoarele de afaceri, infrastructura digitală (de exemplu banda largă) și infrastructuri imateriale pentru instituțiile din educație, cultură și cercetare;

16.  consideră că investițiile din cadrul politicii de coeziune post-2020 în domeniul culturii și al educației ar trebui să fie mai eficiente și mai eficace, atât în privința calității, cât și în privința cantității proiectelor implementate;

17.  solicită Comisiei și statelor membre să susțină parteneriatele în materie de cunoaștere între universități, instituțiile din educație, formare profesională și cercetare și institutele culturale pentru a răspunde exigențelor din ce în ce mai mari în privința noilor competențe și a recalificării în sectorul cultural și creativ;

18.  solicită Comisiei să includă indicatori de calitate pentru investiții în domeniul patrimoniului cultural în Regulamentul revizuit privind politica de coeziune, astfel cum se solicită, de asemenea, în rezoluția Parlamentului European din 8 septembrie 2015 intitulată „Spre o abordare integrată a patrimoniului cultural european”;

19.  reamintește rolul industriilor culturale și creative și își reiterează solicitarea adresată Comisiei de a face din industriile culturale și creative o prioritate orizontală; subliniază că regiunile au o capacitate dovedită de a dezvolta clustere și cooperarea transfrontalieră în acest domeniu și remarcă efectele pozitive ale specializării inteligente în industriile culturale și creative, dovedite de rezultatele semnificative înregistrate până în prezent; solicită Comisiei și statelor membre să mențină și să consolideze politicile în acest domeniu și să utilizeze în mod eficient fondurile disponibile în cadrul programelor UE și al fondurilor ESI;

20.  solicită consolidarea oportunităților și practicilor pentru proiectele pe termen mediu și lung în domeniul cultural, audiovizual și creativ, prin posibilitatea utilizării integrate a fondurilor ESI și a FEIS;

21.  solicită ca politica de coeziune să se concentreze în mai mare măsură asupra investițiilor în sectoarele culturii și educației, în special în zonele urbane și zonele periferice, prin instrumente de recalificare și incluziune;

22.  invită Comisia să exploateze capacitatea FEDR de a sprijini dezvoltarea infrastructurilor sportive și a promova activitățile sportive și în aer liber sustenabile ca instrumente de dezvoltare regională și rurală, precum și capacitatea Fondului social european de a consolida competențele și capacitatea de inserție profesională a lucrătorilor din sectorul sportului;

23.  îndeamnă statele membre să rezerve o parte din fondurile politicii de coeziune pentru proiectele culturale și educative de înaltă calitate care, deși ar merita finanțare, nu beneficiază de sprijinul UE din lipsă de resurse financiare;

24.  solicită statelor membre să sprijine proiectele teritoriale integrate cu un accent pe cultură, cum ar fi itinerariile culturale, care promovează dezvoltarea teritorială de înaltă calitate și parteneriatele de tip public-privat în domeniul turismului cultural.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

20.3.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

23

0

4

Membri titulari prezenți la votul final

Isabella Adinolfi, Dominique Bilde, Andrea Bocskor, Nikolaos Chountis, Silvia Costa, Mircea Diaconu, Jill Evans, María Teresa Giménez Barbat, Petra Kammerevert, Svetoslav Hristov Malinov, Curzio Maltese, Rupert Matthews, Morten Messerschmidt, Luigi Morgano, John Procter, Yana Toom, Sabine Verheyen, Bogdan Brunon Wenta, Theodoros Zagorakis, Bogdan Andrzej Zdrojewski, Milan Zver, Krystyna Łybacka

Membri supleanți prezenți la votul final

Elena Gentile, Liliana Rodrigues, Algirdas Saudargas

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

John Howarth, Luděk Niedermayer

VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

23

+

ALDE

Mircea Diaconu, María Teresa Giménez Barbat, Yana Toom

EFDD

Isabella Adinolfi

ENF

Dominique Bilde

GUE/NGL

Nikolaos Chountis, Curzio Maltese

PPE

Andrea Bocskor, Svetoslav Hristov Malinov, Luděk Niedermayer, Algirdas Saudargas, Sabine Verheyen, Bogdan Brunon Wenta, Theodoros Zagorakis, Bogdan Andrzej Zdrojewski, Milan Zver

S&D

Silvia Costa, Elena Gentile, John Howarth, Petra Kammerevert, Luigi Morgano, Liliana Rodrigues, Krystyna Łybacka

0

-

4

0

ECR

Rupert Matthews, Morten Messerschmidt, John Procter

Verts/ALE

Jill Evans

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

27.3.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

35

4

1

Membri titulari prezenți la votul final

Pascal Arimont, Franc Bogovič, Victor Boştinaru, Mercedes Bresso, Steeve Briois, Rosa D’Amato, Raymond Finch, Michela Giuffrida, Krzysztof Hetman, Ivan Jakovčić, Marc Joulaud, Constanze Krehl, Martina Michels, Iskra Mihaylova, Andrey Novakov, Paul Nuttall, Younous Omarjee, Konstantinos Papadakis, Mirosław Piotrowski, Stanislav Polčák, Liliana Rodrigues, Fernando Ruas, Monika Smolková, Ruža Tomašić, Ramón Luis Valcárcel Siso, Ángela Vallina, Matthijs van Miltenburg, Lambert van Nistelrooij, Derek Vaughan, Kerstin Westphal, Joachim Zeller

Membri supleanți prezenți la votul final

Daniel Buda, Elena Gentile, Elsi Katainen, Ivana Maletić, Tonino Picula, Bronis Ropė, Davor Škrlec, Damiano Zoffoli

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Ricardo Serrão Santos


VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

35

+

ALDE

Ivan Jakovčić, Elsi Katainen, Iskra Mihaylova, Matthijs van Miltenburg

ECR

Mirosław Piotrowski, Ruža Tomašić

GUE/NGL

Martina Michels, Younous Omarjee, Ángela Vallina

PPE

Pascal Arimont, Franc Bogovič, Daniel Buda, Krzysztof Hetman, Marc Joulaud, Ivana Maletić, Lambert van Nistelrooij, Andrey Novakov, Stanislav Polčák, Fernando Ruas, Ramón Luis Valcárcel Siso, Joachim Zeller

S&D

Victor Boştinaru, Mercedes Bresso, Elena Gentile, Michela Giuffrida, Constanze Krehl, Tonino Picula, Liliana Rodrigues, Ricardo Serrão Santos, Monika Smolková, Derek Vaughan, Kerstin Westphal, Damiano Zoffoli

VERTS/ALE

Bronis Ropė, Davor Škrlec

4

-

EFDD

Raymond Finch, Paul Nuttall

ENF

Steeve Briois

NI

Konstantinos Papadakis

1

0

EFDD

Rosa D'Amato

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 13 aprilie 2018Notă juridică