Procedură : 2017/2209(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0144/2018

Texte depuse :

A8-0144/2018

Dezbateri :

PV 02/05/2018 - 33
CRE 02/05/2018 - 33

Voturi :

PV 03/05/2018 - 7.15
CRE 03/05/2018 - 7.15
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0204

RAPORT     
PDF 905kWORD 106k
12.4.2018
PE 613.557v02-00 A8-0144/2018

referitor la pluralismul și libertatea mass-mediei în Uniunea Europeană

(2017/2209(INI))

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

Raportoare: Barbara Spinelli

Raportor pentru aviz (*):

Curzio Maltese, Comisia pentru cultură și educație

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 OPINIE MINORITARĂ
 AVIZ al Comisiei pentru cultură și educație
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la pluralismul mass-mediei și libertatea mass-mediei în Uniunea Europeană

(2017/2209(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere articolele 2, 3, 6, 7, 9, 10, 11 și 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 9, 10 și 16 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO) și Carta socială europeană,

–  având în vedere Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială, adoptată și deschisă spre semnare și ratificare prin Rezoluția 2106 din 21 decembrie 1965 a Adunării Generale a ONU,

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(1),

–  având în vedere Protocolul nr. 29 la TUE privind sistemul de radiodifuziune publică în statele membre,

–  având în vedere Carta europeană privind libertatea presei,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice,

–  având în vedere declarațiile, recomandările și rezoluțiile Comitetului de Miniștri și ale Adunării Parlamentare a Consiliului Europei și avizele și Lista de verificare a criteriilor statului de drept elaborate de Comisia de la Veneția,

–  având în vedere studiul Consiliului Europei intitulat „Jurnaliștii sub presiune – Interferențele nejustificate, teama și autocenzura în Europa”,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, precum și Convenția UNESCO asupra protecției și promovării diversității expresiilor culturale;

–  având în vedere observația generală nr. 34 a Comitetului ONU pentru Drepturile Omului,

–  având în vedere Principiile directoare ale ONU privind afacerile și drepturile omului,

–  având în vedere rezoluțiile relevante ale Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite, ale Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU și rapoartele raportorului special al ONU privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare,

–  având în vedere Planul de acțiune al ONU privind siguranța jurnaliștilor și problema impunității,

–  având în vedere activitatea desfășurată de Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) pentru libertatea mass-mediei, în special de Reprezentantul său pentru libertatea mass-mediei,

–  având în vedere activitatea desfășurată de Platforma Consiliului Europei pentru promovarea protecției jurnalismului și a siguranței jurnaliștilor,

–  având în vedere declarația comună privind libertatea de exprimare și „știrile false”, dezinformarea și propaganda, prezentată la 3 martie 2017 de către Raportorul special al ONU privind promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, Reprezentantul OSCE pentru libertatea mass-mediei, Raportorul special al Organizației Statelor Americane (OAS) privind libertatea de exprimare și Raportorul special al Comisiei africane pentru drepturile omului și ale popoarelor (ACHPR) privind libertatea de exprimare și accesul la informație,

–  având în vedere rezultatele clasamentului mondial al libertății presei, publicate de Reporteri fără Frontiere, și ale Instrumentului de monitorizare a pluralismului mass-mediei al Centrului pentru pluralism și libertate în mass-media al Institutului Universitar European,

–  având în vedere Sinteza politică intitulată „Definiția defăimării: Principii privind libertatea de exprimare și protecția reputației”, publicată de Grupul de lucru instituit în temeiul articolului 19,

–  având în vedere Rezoluția sa din 21 mai 2013 referitoare la Carta UE: norme standard pentru libertatea mass-mediei în UE(2),

–  având în vedere Rezoluția sa din 12 martie 2014 referitoare la Programul de supraveghere al Agenției Naționale de Securitate (NSA) a SUA, organismele de supraveghere din diferite state membre și impactul acestora asupra drepturilor fundamentale ale cetățenilor UE și asupra cooperării transatlantice în materie de justiție și de afaceri interne(3) și Rezoluția sa din 29 octombrie 2015 referitoare la acțiunile realizate în urma rezoluției Parlamentului European din 12 martie 2014 referitoare la supravegherea electronică în masă a cetățenilor UE(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 martie 2017 referitoare la e-democrația în Uniunea Europeană: potențial și provocări(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 februarie 2017 referitoare la rolul denunțătorilor în protecția intereselor financiare ale UE(7) și Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la măsurile legitime de protecție a avertizorilor care acționează în interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor și ale organismelor publice(8),

–  având în vedere concluziile Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre, reuniți în cadrul Consiliului, privind libertatea și pluralismul mass-mediei în mediul digital(9),

–  având în vedere Orientările UE în domeniul drepturilor omului privind libertatea de exprimare online și offline și Orientările 2014-2020 ale Comisiei privind sprijinul UE pentru libertatea și integritatea mass-mediei din țările implicate în procesul de aderare,

–  având în vedere Colocviul anual al Comisiei privind drepturile fundamentale din 2016 intitulat „Pluralismul mass-mediei și democrația” și contribuțiile relevante publicate de Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Grupul de experți la nivel înalt privind știrile false și dezinformarea online, desemnat de Comisie pentru a oferi consiliere în ceea ce privește amploarea fenomenului știrilor false, precum și în ceea ce privește definirea rolurilor și responsabilităților părților interesate relevante,

–  având în vedere Avizul 5/2016 al Autorității Europene pentru Protecția Datelor (AEPD) privind revizuirea Directivei asupra confidențialității și comunicațiilor electronice (2002/58/CE),

–  având în vedere Directiva (UE) 2017/541 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 martie 2017 privind combaterea terorismului și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/475/JAI a Consiliului și de modificare a Deciziei 2005/671/JAI a Consiliului(10),

–  având în vedere concluziile Consiliului European privind securitatea și apărarea din 22 iunie 2017,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne și avizul Comisiei pentru cultură și educație, precum și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0144/2018),

A.  întrucât dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la libertatea de opinie sunt drepturi fundamentale ale omului și condiții indispensabile pentru dezvoltarea deplină a persoanei și pentru participarea activă la o societate democratică, pentru realizarea principiilor transparenței și responsabilității și pentru respectarea altor drepturi ale omului și libertăți fundamentale;

B.  întrucât pluralismul este inseparabil de libertate, democrație și statul de drept;

C.  întrucât dreptul de a informa și dreptul de a fi informat fac parte din nucleul de valori democratice de bază pe care se întemeiază Uniunea Europeană;

D.  întrucât nu poate fi subestimată importanța unei mass-medii pluraliste, independente și de încredere, ca gardian și observator al democrației și al statului de drept;

E.  întrucât libertatea, pluralismul și independența mass-mediei reprezintă componente esențiale ale dreptului la libertatea de exprimare; întrucât mass-media are un rol esențial în societatea democratică, acționând în calitate de „câine de pază” public, contribuind în același timp la informarea și capacitarea cetățenilor, ajutându-i să înțeleagă mai bine peisajul politic și social actual, și stimulând participarea lor conștientă la viața democratică; întrucât acest rol ar trebui extins pentru a include jurnalismul online și jurnalismul practicat de cetățeni, precum și activitatea bloggerilor, a internauților, a activiștilor de pe platformele de comunicare socială și a apărătorilor drepturilor omului, pentru a reflecta realitatea mediatică actuală, profund schimbată, respectând totodată dreptul la viața privată; întrucât neutralitatea rețelei este un principiu fundamental al unui internet deschis;

F.  întrucât știrile false, hărțuirea online și răzbunarea prin pornografie reprezintă îngrijorări tot mai mari ale societății noastre, în special în rândul tinerilor;

G.  întrucât răspândirea știrilor false și a dezinformării pe platformele de comunicare socială sau pe site-urile de căutare a afectat puternic credibilitatea mijloacelor de informare în masă tradiționale, ceea ce limitează, prin urmare, capacitatea acestora de acționa în calitate de „câini de pază”;

H.  întrucât autoritățile publice nu au doar datoria de a nu impune restricții asupra libertății de exprimare, ci și obligația pozitivă de a adopta un cadru juridic și de reglementare care să promoveze dezvoltarea unor mijloace de informare în masă libere, independente și pluraliste;

I.  întrucât, în conformitate cu articolele 2 și 4 din Convenția internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială și cu articolul 30 din Declarația universală a drepturilor omului, libertatea de exprimare nu ar trebui să fie folosită niciodată pentru a apăra exprimări care încalcă Convenția și Declarația, cum ar fi discursul de incitare la ură sau propaganda bazate pe idei și teorii de superioritate a unei rase sau a unui grup de persoane de o anumită culoare sau grup etnic sau care încearcă să justifice sau să promoveze ura rasială sau orice formă de discriminare;

J.  întrucât autoritățile publice au datoria de a proteja independența și imparțialitatea mijloacelor de comunicare în masă publice, în special în calitate de actori care deservesc societățile democratice, și nu de a satisface interesele guvernelor aflate la putere;

K.  întrucât autoritățile trebuie, de asemenea, să se asigure că mass-media respectă legile și reglementările în vigoare;

L.  întrucât evoluțiile politice recente din diverse state membre, în care naționalismul și populismul sunt în creștere au condus la presiuni și agresiuni tot mai mari împotriva jurnaliștilor, ceea ce arată că Uniunea Europeană trebuie să asigure, să promoveze și să apere libertatea și pluralismul mass-mediei;

M.  întrucât, potrivit Consiliului Europei, abuzurile și infracțiunile comise împotriva jurnaliștilor de către actori statali și nestatali deopotrivă au un efect semnificativ și descurajant asupra libertății de exprimare; întrucât riscul și frecvența interferențelor nejustificate intensifică sentimentul de teamă în rândul jurnaliștilor, al cetățenilor jurnaliști, al bloggerilor și al altor actori din domeniul informațiilor, fapt ce conduce la un nivel potențial ridicat de autocenzură, subminând în același timp drepturile cetățenilor la informare și participare;

N.  întrucât raportorul special al ONU pentru promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare a amintit în septembrie 2016 că guvernele au responsabilitatea nu doar de a respecta jurnalismul, ci și de a asigura că jurnaliștii și sursele acestora sunt protejați prin legi puternice, urmărirea penală a autorilor infracțiunilor și măsuri ample de securitate acolo unde este necesar;

O.  întrucât jurnaliștii și alți actori din peisajul mediatic încă se confruntă cu violență, amenințări, hărțuire sau defăimare publică în Uniunea Europeană, în special ca urmare a activităților lor de investigație în vederea protejării interesului public împotriva abuzului de putere, a corupției, a încălcărilor drepturilor omului sau a activităților infracționale;

P.  întrucât garantarea siguranței și securității jurnaliștilor și a altor actori din mass-media este o condiție prealabilă pentru asigurarea deplină a rolului și a capacității acestora de a informa cetățenii în mod adecvat și de a participa efectiv la dezbaterile publice;

Q.  întrucât, potrivit Platformei Consiliului Europei pentru promovarea protecției jurnalismului și a siguranței jurnaliștilor, mai mult de jumătate dintre cazurile de abuzuri împotriva profesioniștilor din mass-media sunt comise de actori statali;

R.  întrucât jurnalismul de investigație ar trebui să fie promovat ca o formă de angajament civic și ca un act de virtute civică sprijinit prin comunicare, învățare, educație și formare;

S.  întrucât evoluția radicală a sistemului mediatic, dezvoltarea rapidă a dimensiunii online a pluralismului media și folosirea tot mai extinsă a motoarelor de căutare și a platformelor de comunicare socială reprezintă atât o provocare, cât și o șansă de a promova libertatea de exprimare, de democratizare a producției de știri prin implicarea cetățenilor în dezbaterea publică, precum și de a transforma tot mai mulți utilizatori de informații în producători de informații; întrucât, cu toate acestea, concentrarea puterii la nivelul grupurilor mediatice, al operatorilor de platforme și al intermediarilor de internet, precum și controlul mass-mediei de către corporații economice și de către actori politici riscă să aibă consecințe negative asupra pluralismului în dezbaterea publică și a accesului la informație și un impact asupra libertății, integrității, calității și independenței editoriale a jurnalismului și a radiodifuziunii; întrucât condițiile de concurență echitabile la nivel european sunt necesare pentru a asigura că motoarele de căutare, platformele de comunicare socială și alți giganți din domeniul înaltei tehnologii respectă normele pieței unice digitale a UE, în domenii cum ar fi confidențialitatea și comunicațiile electronice și concurența;

T.  întrucât jurnaliștii au nevoie de acces direct, imediat și lipsit de obstacole la informațiile administrației publice, pentru a trage la răspundere autoritățile în mod corespunzător;

U.  întrucât informațiile obținute pe baza dreptului de anchetă și informațiile obținute de la avertizori sunt complementare și esențiale, în egală măsură, pentru capacitatea jurnaliștilor de a-și îndeplini misiunea de a acționa în interes public;

V.  întrucât jurnaliștii au nevoie de protecție juridică deplină pentru a utiliza și a disemina astfel de informații de interes public în domeniul lor de activitate;

W.  întrucât dreptul de a solicita și de a primi informații de la administrațiile publice este încă inegal și incomplet la nivelul Uniunii Europene;

X.  întrucât sectorul mass-mediei joacă un rol esențial în orice societate democratică; întrucât efectul crizei economice, împreună cu creșterea simultană a platformelor de comunicare socială și a altor giganți din domeniul înaltei tehnologii și veniturile foarte selective provenite din publicitate, au agravat dramatic precaritatea condițiilor de muncă și insecuritatea socială a actorilor din domeniul mediatic, inclusiv a jurnaliștilor independenți, conducând la o scădere gravă a standardelor profesionale, sociale și de calitate în jurnalism, care poate afecta negativ independența editorială a acestora;

Y.  întrucât Observatorul European al Audiovizualului din cadrul Consiliului Europei a denunțat apariția unui duopol digital, în care Google și Facebook reprezintă până la 85 % din întreaga creștere a pieței de publicitate digitală în 2016, punând în pericol viitorul întreprinderilor mediatice tradiționale finanțate din resurse publicitare, cum sunt canalele de televiziune comerciale, ziarele și revistele care au o audiență mult mai limitată;

Z.  întrucât, în contextul politicii de extindere, Comisia are datoria de a solicita respectarea deplină a criteriilor de la Copenhaga, inclusiv a libertății de exprimare și a libertății mass-mediei și, prin urmare, UE ar trebui să dea un exemplu de cele mai înalte standarde în acest domeniu; întrucât, după ce devin membre ale UE, statele au obligația de a respecta permanent și fără echivoc obligațiile privind drepturile omului stabilite în temeiul tratatelor UE și al Cartei drepturilor fundamentale a UE, și întrucât respectarea libertății de exprimare și a libertății mass-mediei în statele membre ar trebui supusă unui control regulat; întrucât UE poate fi credibilă pe scena mondială numai dacă libertățile presei și ale mass-mediei sunt protejate și respectate și în interiorul Uniunii;

AA.  întrucât cercetările găsesc în mod constant dovezi potrivit cărora femeile se află în minoritate în sectoarele media, în special în rolurile creative, fiind grav subreprezentate la nivelurile decizionale înalte; întrucât studiile privind participarea femeilor în domeniul jurnalismului sugerează că, deși există un echilibru de gen relativ bun în rândul noilor jurnaliști, distribuirea responsabilității decizionale este caracterizată de o disparitate de gen semnificativă;

AB.  întrucât dispozițiile din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și din TUE, care asigură respectarea acestor principii, sunt aplicate prin acțiuni pozitive de promovare a libertății și pluralismului media, de promovare a calității, a accesului la informație și a disponibilității acesteia (libertate pozitivă), dar necesită și neintervenția autorităților publice pentru a evita agresiunile dăunătoare (libertate negativă);

AC.  întrucât supravegherea ilegală și arbitrară, în special atunci când este efectuată la scară largă, este incompatibilă cu drepturile omului și cu libertățile fundamentale, printre altele cu libertatea de exprimare – inclusiv libertatea presei și protecția confidențialității surselor jurnalistice – și cu dreptul la viață privată și la protecția datelor; întrucât internetul și platformele de comunicare socială contribuie la răspândirea discursului de incitare la ură și la stimularea radicalizării care conduce la extremism violent prin difuzarea de conținuturi ilegale, în special în defavoarea tinerilor; întrucât combaterea acestor fenomene necesită o colaborare strânsă și coordonată între toți actorii relevanți, la toate nivelurile de guvernanță (local, regional și național), precum și cu societatea civilă și cu sectorul privat; întrucât legile și acțiunile eficace din domeniul securității și al antiterorismului, precum și măsurile care vizează combaterea și prevenirea discursului de incitare la ură și a extremismului violent ar trebui să respecte întotdeauna obligațiile legate de drepturile fundamentale, pentru a evita conflictele cu protecția libertății de exprimare;

AD.  întrucât, după cum afirmă Consiliul Europei, semnalarea neregulilor este un aspect fundamental al libertății de exprimare și are un rol esențial în detectarea și raportarea infracțiunilor și a faptelor ilegale, precum și în consolidarea responsabilității democratice și a transparenței; întrucât semnalarea neregulilor reprezintă o sursă fundamentală de informații în combaterea criminalității organizate, în anchetarea, identificarea și divulgarea cazurilor de corupție din sectorul public și privat, precum și în depistarea mecanismelor de evitare a obligațiilor fiscale create de întreprinderile private; întrucât protecția adecvată a avertizorilor la nivelul UE, la nivel național și la nivel internațional, precum și promovarea unei culturi a recunoașterii rolului important jucat de avertizorii de integritate în societate reprezintă condiții prealabile pentru a asigura eficacitatea acestui rol;

AE.  întrucât, în contextul combaterii corupției și a administrației defectuoase în UE, jurnalismul de investigație ar trebui să beneficieze de o atenție deosebită și de sprijin financiar, fiind un instrument care deservește binele public;

AF.  întrucât, potrivit observațiilor Instrumentului de monitorizare a pluralismului mass-mediei, drepturile de proprietate asupra mass-mediei sunt încă foarte concentrate și acest lucru constituie un risc semnificativ pentru diversitatea informațiilor și a punctelor de vedere reprezentate în conținutul mediatic;

AG.  întrucât acoperirea afacerilor UE și a activităților instituțiilor și agențiilor europene ar trebui să intre sub incidența criteriilor pluralismului și libertății mass-mediei, pe picior de egalitate cu acoperirea știrilor naționale, și ar trebui să dispună de un sprijin multilingv pentru a ajunge la un număr cât mai mare de cetățeni ai UE,

1.  invită statele membre să ia măsuri adecvate, inclusiv să asigure finanțare publică adecvată, pentru a proteja și a promova un peisaj mediatic pluralist, independent și liber, în serviciul societății democratice, inclusiv independența și sustenabilitatea serviciilor media publice și a celor comunitare și participative, care sunt elemente esențiale pentru garantarea dreptului fundamental la libertatea de exprimare și de informare;

2.  subliniază responsabilitatea comună a legiuitorilor, a jurnaliștilor, a editorilor și a intermediarilor de internet, dar și a cetățenilor în calitate de consumatori de informații;

3.  solicită instituțiilor UE să garanteze aplicarea în totalitate a Cartei drepturilor fundamentale a UE în toate deciziile, acțiunile și politicile lor, ca un mijloc de susținere fermă a pluralismului și a libertății mass-mediei împotriva influenței nejustificate a autorităților publice naționale; solicită Comisiei, în acest sens, să introducă analize ale impactului asupra drepturilor omului pentru evaluarea propunerilor sale legislative și să prezinte o propunere de instituire la nivelul UE a unui mecanism privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale, în conformitate cu rezoluția Parlamentului pe această temă;

4.  subliniază necesitatea de a institui mecanisme de monitorizare independente pentru a evalua situația libertății și pluralismului mass-mediei în UE, ca mijloc de promovare și de protecție a drepturilor și libertăților consacrate la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a UE și la articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului, și de reacție promptă la posibilele încălcări și amenințări la adresa acestora; solicită Comisiei și statelor membre să sprijine în totalitate și să consolideze instrumentele deja dezvoltate în această privință, cum sunt Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei și Platforma Consiliului Europei pentru protecția jurnalismului și siguranța jurnaliștilor;

5.  solicită Comisiei, în calitate de gardian al tratatelor, să trateze încercările guvernelor statelor membre de a aduce prejudicii libertății și pluralismului mass-mediei ca pe un abuz grav și sistematic de putere și ca pe o mișcare împotriva valorilor fundamentale ale Uniunii Europene consacrate la articolul 2 din TUE, ceea ce și sunt, de altfel, având în vedere faptul că drepturile la libertatea de exprimare și de opinie sunt drepturi fundamentale ale omului, și că libertatea, pluralismul și independența mass-mediei joacă un rol esențial în societatea democratică, inclusiv prin faptul că au funcția de a controla puterea guvernamentală și a statului;

6.  invită statele membre să realizeze o evaluare independentă a legislației și practicilor lor relevante, pentru a proteja libertatea de exprimare și libertatea și pluralismul mass-mediei;

7.  își exprimă profunda îngrijorare cu privire la abuzurile, infracțiunile și atacurile mortale care sunt comise în continuare împotriva jurnaliștilor și a lucrătorilor din domeniul mediatic în statele membre din cauza activităților acestora; invită insistent statele membre să facă tot posibilul pentru a preveni astfel de violențe, pentru a asigura responsabilitatea și a evita impunitatea, precum și pentru a garanta accesul victimelor și familiilor acestora la căi de atac corespunzătoare; invită statele membre să înființeze un organism de reglementare independent și imparțial, în cooperare cu organizațiile de jurnaliști, pentru a monitoriza, documenta și raporta actele violente și amenințările la adresa jurnaliștilor și pentru a aborda protecția și siguranța jurnaliștilor la nivel național; invită, de asemenea, statele membre să implementeze integral Recomandarea CM/Rec(2016)4 a Consiliului Europei privind protecția jurnalismului și siguranța jurnaliștilor și a altor actori din domeniul mediatic;

8.  își exprimă îngrijorarea cu privire la deteriorarea condițiilor de muncă ale jurnaliștilor și la nivelul de violență psihologică cu care se confruntă aceștia; solicită, prin urmare, statelor membre să creeze planuri de acțiune naționale, în strânsă cooperare cu organizațiile de jurnaliști, pentru a îmbunătăți condițiile de muncă ale jurnaliștilor și pentru a se asigura că jurnaliștii nu vor fi victime ale violenței psihologice;

9.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu situația libertății mass-mediei în Malta, în urma asasinării, în octombrie 2017, a jurnalistei pe subiecte de combatere a corupției, Daphne Caruana Galizia, care a fost, de asemenea, supusă hărțuirii, inclusiv unor măsuri asigurătorii prin care i-au fost înghețate conturile bancare, precum și amenințărilor făcute de întreprinderi multinaționale;

10.  salută decizia de a denumi sala de presă a Parlamentului European după jurnalista asasinată Daphne Caruana Galizia; reiterează, în acest context, solicitarea sa ca un premiu anual al Parlamentului European pentru jurnalismul de investigație să poarte numele acesteia;

11.  solicită statelor membre să sprijine integral inițiativa lansată de Reporteri fără Frontiere pentru crearea unei reprezentanțe speciale la secretarul general al Organizației Națiunilor Unite pentru siguranța jurnaliștilor;

12.  invită statele membre să creeze și să mențină, în drept și în fapt, un mediu de siguranță și securitate pentru jurnaliști și pentru alți actori din domeniul mediatic, inclusiv pentru jurnaliștii străini care își desfășoară activitățile jurnalistice în statele membre, care să le permită să își desfășoare activitatea în condiții de independență deplină și fără interferențe nejustificate – cum ar fi amenințarea cu violența, hărțuirea, presiunea financiară, economică și politică, presiunea de a face publice surse și materiale confidențiale și supravegherea direcționată; subliniază necesitatea ca statele membre să garanteze căi de atac efective, în ceea ce privește actele menționate mai sus, pentru jurnaliștii a căror libertate de a munci a fost amenințată, cu scopul de a evita autocenzura; subliniază că este important să se țină seama de dimensiunea de gen atunci când se iau în considerare măsuri vizând siguranța jurnaliștilor;

13.  subliniază importanța asigurării unor condiții de muncă adecvate pentru jurnaliști și lucrătorii din domeniul media, cu respectarea deplină a cerințelor Cartei drepturilor fundamentale a UE și ale Cartei sociale europene, ca un mijloc de evitare a presiunii interne și externe nejustificate, a dependenței, a vulnerabilității și a instabilității, și, prin urmare, a riscului autocenzurii; subliniază faptul că jurnalismul independent nu poate fi garantat și promovat numai de piață; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să promoveze și să elaboreze noi modele economice, sustenabile din punct de vedere social, care să aibă ca obiectiv finanțarea și susținerea jurnalismului de calitate și independent, și să asigure informarea corectă a cetățenilor; solicită statelor membre să consolideze sprijinul financiar acordat mass-mediei publice și jurnalismului de investigație, evitând totodată implicarea în deciziile editoriale;

14.  condamnă încercările guvernelor de a reduce la tăcere mass-media critică și de a distruge libertatea și pluralismul mass-mediei, inclusiv prin metode mai sofisticate – care în general nu creează alerte în cadrul Platformei Consiliului Europei pentru promovarea protecției jurnalismului și a siguranței jurnaliștilor – cum ar fi, de exemplu, achiziționarea unor canale media comerciale de către membri ai guvernelor și de către acoliții acestora și deturnarea mass-mediei publice pentru a promova interese partizane;

15.  subliniază necesitatea de a sprijini și de a extinde sfera activităților Centrului european pentru libertatea presei și a mass-mediei, în special sprijinul juridic acordat de acesta jurnaliștilor amenințați;

16.  subliniază faptul că profesioniștii din domeniul mass-mediei lucrează adesea în condiții precare din punctul de vedere al contractelor, al salariilor și al garanțiilor sociale, ceea ce le compromite capacitatea de a lucra în mod adecvat și astfel stă în calea libertății mass-mediei;

17.  recunoaște că libertatea de exprimare poate face obiectul unor restricții, cu condiția ca acestea să fie prevăzute de lege, să urmărească un scop legitim și să fie necesare într-o societate democratică, printre altele, pentru a proteja reputația și drepturile celorlalți; își exprimă, cu toate acestea, îngrijorarea față de efectele negative și descurajante pe care dispozițiile de drept penal privind defăimarea le pot avea asupra dreptului la libertatea de exprimare, asupra libertății presei și a dezbaterilor publice; invită statele membre să se abțină de la orice utilizare abuzivă a legislației penale privind defăimarea, prin găsirea unui echilibru just între dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la respectarea vieții private și de familie, inclusiv a reputației, asigurând în același timp dreptul la căi de atac efective și evitând penalitățile și sancțiunile excesiv de severe și disproporționate, în conformitate cu criteriile stabilite de CEDO;

18.  invită Comisia să propună o directivă privind combaterea SLAPP (acțiune strategică în justiție împotriva mobilizării publice) care să protejeze mass-media independentă din UE de acțiunile în justiție șicanatoare, menite să o reducă la tăcere sau să o intimideze;

19.  consideră că participarea la procesele democratice se întemeiază, în primul rând, pe accesul efectiv și nediscriminatoriu la informații și cunoștințe; solicită UE și statelor sale membre să elaboreze politici adecvate pentru realizarea accesului universal la internet și să recunoască accesul la internet – inclusiv neutralitatea rețelei – ca drept fundamental;

20.  deplânge decizia adoptată de Federal Communications Commission (Comisia federală pentru comunicații) din SUA de a abroga normele adoptate în 2015 în domeniul neutralității rețelei și subliniază consecințele negative pe care această decizie le poate produce, într-o lume digitală interconectată la nivel global, asupra dreptului de acces la informații fără discriminare; invită UE și statele membre să urmeze o cale de consolidare a principiului neutralității rețelei bazându-se pe orientările Organismului Autorităților Europene de Reglementare în Domeniul Comunicațiilor Electronice (OAREC) privind punerea în aplicare, de către autoritățile naționale de reglementare, a normelor europene privind neutralitatea rețelei și ducând mai departe aceste orientări;

21.  subliniază rolul important pe care mass-media independentă și pluralistă îl joacă în dezbaterile politice și în dreptul la informații pluraliste, atât în timpul mandatelor electorale, cât și în perioadele intermediare; subliniază necesitatea de a garanta pe deplin tuturor actorilor politici posibilitatea de a se exprima, în conformitate cu prevederile ICERD, și de a le oferi timp de emisie pe canalele publice de radiodifuziune pe baza unor criterii jurnalistice și profesioniste, și nu în funcție de gradul lor de reprezentativitate instituțională sau de opiniile politice;

22.  solicită statelor membre și Comisiei să nu adopte măsuri inutile, care să limiteze arbitrar accesul la internet și exercitarea drepturilor fundamentale ale omului sau să controleze comunicațiile publice, cum ar fi adoptarea unor dispoziții represive privind înființarea și funcționarea mijloacelor/site-urilor media, impunerea arbitrară a stării de urgență, controlul tehnic asupra tehnologiilor digitale – adică blocarea, filtrarea, bruierea și închiderea spațiilor digitale – sau privatizarea de facto a măsurilor de control, prin exercitarea unor presiuni asupra intermediarilor pentru a acționa în vederea restricționării sau a ștergerii conținutului online; solicită, de asemenea, UE și statelor membre să prevină adoptarea unor astfel de măsuri de către operatorii privați;

23.  invită Comisia și statele membre să asigure transparența deplină din partea întreprinderilor private și a autorităților publice în ceea ce privește utilizarea algoritmilor, a inteligenței artificiale și a proceselor automatizate de luare a deciziilor, care nu ar trebui să fie puse în aplicare și dezvoltate într-un mod care să blocheze, să filtreze sau să elimine arbitrar conținuturi online sau cu intenția de a face aceste lucruri, precum și să garanteze că orice politică și strategie digitală a UE este elaborată ținând cont de drepturile omului, furnizând căi de atac și garanții corespunzătoare și respectând pe deplin dispozițiile relevante ale Cartei drepturilor fundamentale a UE și ale Convenției europene a drepturilor omului;

24.  reiterează faptul că hărțuirea pe internet, răzbunarea prin pornografie și materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor reprezintă o preocupare din ce în ce mai mare în societatea noastră și pot avea efecte extrem de grave, în special asupra tinerilor și a copiilor, și subliniază că interesele și drepturile minorilor trebuie să fie pe deplin respectate în cadrul mass-mediei; încurajează toate statele membre să elaboreze acte legislative orientate spre viitor pentru a combate aceste fenomene, inclusiv dispoziții privind detectarea, marcarea și eliminarea de pe platformele de comunicare socială a conținutului care aduce atingere demnității umane în mod evident; încurajează Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de construire a unor contradiscursuri eficace și să ofere orientări clare care să asigure certitudine juridică și previzibilitate pentru utilizatori, furnizorii de servicii și întregul sector al internetului, asigurând, totodată, posibilitatea unei căi de atac judiciare în conformitate cu dreptul național, pentru a reacționa la utilizarea abuzivă a platformelor de comunicare socială în scopuri teroriste; subliniază, cu toate acestea, că orice măsură de restricționare sau retragere a conținutului online ar trebui adoptată numai în circumstanțe specificate, explicite și legitime și sub supraveghere judiciară strictă, în conformitate cu standardele internaționale, cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și cu articolul 52 din Carta drepturilor fundamentale a UE;

25.  ia act de Codul de conduită privind combaterea discursurilor ilegale de incitare la ură în mediul online, promovat de Comisie; subliniază marja mare de manevră acordată întreprinderilor private pentru a stabili ceea ce constituie o „ilegalitate” și subliniază că astfel de marje trebuie restricționate, pentru a evita orice risc de cenzură și de restricții arbitrare asupra libertății de exprimare;

26.  reafirmă faptul că anonimatul și criptarea sunt instrumente esențiale pentru exercitarea drepturilor și libertăților democratice, pentru promovarea încrederii în infrastructura și comunicațiile digitale și pentru protejarea confidențialității surselor în jurnalism; recunoaște că anonimatul și criptarea asigură confidențialitatea și securitatea necesare pentru exercitarea dreptului la libertatea de opinie și de exprimare în era digitală și reamintește că accesul liber la informații presupune în mod necesar protejarea informațiilor personale pe care cetățenii le lasă în urmă atunci când folosesc internetul; ia act de faptul că criptarea și anonimatul pot conduce și la abuzuri și fapte ilegale și îngreunează prevenirea activităților infracționale și desfășurarea anchetelor, astfel cum au scos în evidență autoritățile de aplicare a legii și funcționarii din cadrul serviciilor de combatere a terorismului; reiterează faptul că restricțiile în domeniul criptării și al anonimatului trebuie să fie limitate respectând principiile legalității, necesității și proporționalității; invită instituțiile UE și statele membre să sprijine pe deplin și să pună în aplicare recomandările stabilite în Raportul din 22 mai 2015 al raportorului special al ONU pentru promovarea și protejarea dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, care a abordat utilizarea criptării și a anonimatului în comunicarea digitală;

27.  încurajează elaborarea de coduri etice pentru jurnaliști și pentru persoanele implicate în managementul canalelor media, pentru a asigura independența totală a jurnaliștilor și a organismelor mass-media;

28.  subliniază că autoritățile de aplicare a legii și cele judiciare se confruntă cu multe obstacole în cadrul anchetării și urmăririi penale a infracțiunilor online, inclusiv din cauza disparităților dintre legislațiile statelor membre;

29.  constată că, în ecosistemul mass-mediei digitale în continuă evoluție, au apărut noi intermediari, care au capacitatea de a influența și controla informații și idei online, prin dobândirea de funcții și competențe de filtrare a informațiilor publicate („gate-keeping”); accentuează faptul că trebuie să existe suficiente canale, servicii și surse online independente și autonome, care să aibă capacitatea de a prezenta o pluralitate de opinii și idei democratice publicului, pe teme de interes general; invită statele membre să dezvolte politici și măsuri naționale noi sau existente în acest sens;

30.  recunoaște că noul mediu digital a agravat problema răspândirii dezinformării sau a așa-numitelor „știri false”; reamintește, cu toate acestea, că acest lucru nu este un fenomen nou și nici nu se limitează la sfera online; subliniază importanța garantării dreptului la informație de calitate prin îmbunătățirea accesului cetățenilor la informații de încredere și împiedicând propagarea dezinformării online și offline; reamintește că utilizarea termenului de „știri false” nu ar trebui să aibă niciodată scopul de a submina încrederea publicului în mass-media sau de a discredita și incrimina vocile critice; își exprimă îngrijorarea cu privire la potențiala amenințare pe care o poate reprezenta noțiunea de știri false pentru libertatea de exprimare și pentru independența mass-media, subliniind în același timp efectele negative pe care le-ar putea avea răspândirea știrilor false asupra calității dezbaterilor politice și asupra participării bine informate a cetățenilor în cadrul societății democratice; subliniază importanța asigurării unor mecanisme eficace de autoreglementare bazate pe principiile acurateței și transparenței și a stabilirii unor obligații și instrumente adecvate privind verificarea surselor, dar și a verificării faptelor de către organizații terțe certificate, independente și imparțiale de verificare a faptelor, pentru a asigura obiectivitatea și protejarea informațiilor;

31.  încurajează societățile care gestionează platforme de comunicare socială și platformele online să dezvolte instrumente care să le permită utilizatorilor să raporteze și să semnaleze potențialele știri false, cu scopul de a facilita rectificarea promptă a acestora și pentru a permite revizuirea lor de către organizații terțe certificate, independente și imparțiale de verificare a faptelor, care să aibă sarcina de a furniza definiții precise ale știrilor false și dezinformării, pentru a reduce marja de apreciere lăsată actorilor din sectorul privat, precum și să continue să afișeze și să eticheteze ca „știri false” informațiile identificate ca atare, în scopul stimulării dezbaterii publice și a prevenirii unei eventuale reapariții a aceleiași dezinformări într-o altă formă;

32.  salută decizia Comisiei de a institui un Grup de experți la nivel înalt privind știrile false și dezinformarea online, compus din reprezentanți ai societății civile, ai platformelor de comunicare socială, ai organizațiilor media de știri, ai jurnaliștilor și ai mediului academic, având misiunea de a analiza aceste amenințări emergente și de a propune măsuri operaționale atât la nivel european, cât și la nivel național;

33.  subliniază responsabilitatea actorilor online în efortul de a evita răspândirea informațiilor neverificate sau neadevărate cu singurul scop de a crește traficul online prin utilizarea, de exemplu, a așa-numitei „momeli pentru clicuri” (clickbait);

34.  recunoaște că rolul și investițiile realizate de editorii de presă în jurnalismul de investigație, profesional și independent sunt esențiale pentru a combate proliferarea „știrilor false” și subliniază necesitatea de a se asigura sustenabilitatea unui conținut editorial pluralist; încurajează atât Comisia, cât și statele membre să investească resurse financiare adecvate în alfabetizarea mediatică și digitală și în dezvoltarea de strategii de comunicare, în colaborare cu organizații internaționale și cu organizațiile societății civile, pentru a capacita cetățenii și utilizatorii online să recunoască sursele îndoielnice de informații și să fie conștienți de acestea, precum și să identifice și să expună conținutul și propaganda voit false; în acest scop, încurajează, de asemenea, statele membre să integreze educația în domeniul mass-mediei și al informației în sistemele naționale de educație; invită Comisia să ia în considerare cele mai bune practici de la nivel național pentru a asigura calitatea jurnalismului și fiabilitatea informațiilor publicate;

35.  reiterează dreptul fiecărui individ de a decide cu privire la soarta datelor sale personale, în special dreptul exclusiv de a controla utilizarea și divulgarea informațiilor cu caracter personal și dreptul de a fi uitat, definit ca posibilitatea de a obține o eliminare rapidă de pe platformele de comunicare socială și motoarele de căutare a conținutului care ar putea aduce atingere propriei demnități;

36.  recunoaște faptul că internetul și, în general, dezvoltarea mediului digital au extins domeniul de aplicare al mai multor drepturi ale omului, astfel cum demonstrează, de exemplu, Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 13 mai 2014 pronunțată în cauza C-131/12, Google Spain SL și Google Inc/Agencia Española de Protección de Datos (AEPD) și Mario Costeja González(11); în acest sens, invită instituțiile UE să inițieze un proces participativ cu scopul de a elabora, ținând seama de cele mai bune practici elaborate de statele membre, în special de Declarația italiană a drepturilor pe internet, o Cartă europeană a drepturilor pe internet, care să fie utilizată ca punct de referință alături de instrumentele relevante europene și internaționale din domeniul drepturilor omului, în vederea reglementării sferei digitale;

37.  subliniază rolul esențial al avertizorilor în protejarea interesului public și în promovarea unei culturi a răspunderii publice și a integrității atât în instituțiile publice, cât și în cele private; își reiterează apelul adresat Comisiei și statelor membre de a stabili și a pune în practică un cadru adecvat, avansat și cuprinzător pentru o legislație comună la nivel european vizând protecția avertizorilor, însușindu-și întru totul recomandările Consiliului Europei și recentele rezoluții ale Parlamentului din 14 februarie și 24 octombrie 2017; consideră că este necesar să se asigure că mecanismele de raportare sunt accesibile, sigure și securizate și că denunțurile făcute de avertizori și de jurnaliștii de investigație sunt anchetate cu profesionalism;

38.  subliniază că protecția juridică a avertizorilor, atunci când aceștia fac publice informații, se bazează în special pe dreptul publicului de a primi aceste informații; subliniază că nicio persoană nu ar trebui să își piardă dreptul la protecție pentru simplul motiv că ar fi putut săvârși o eroare de apreciere a faptelor sau pentru că amenințarea la adresa interesului public nu s-a materializat, cu condiția ca, la momentul semnalării neregulilor, persoana respectivă să fi avut motive întemeiate de a crede în veridicitatea acestora; reamintește că persoanele care transmit cu bună știință informații incorecte sau înșelătoare către autoritățile competente nu ar trebui să fie considerate avertizori și, prin urmare, nu ar trebui să beneficieze de mecanismele de protecție; subliniază, în plus, că orice persoană care suferă un prejudiciu, direct sau indirect, în urma raportării sau divulgării de informații incorecte sau înșelătoare ar trebui să beneficieze de dreptul de a recurge la căi de atac efective;

39.  încurajează Comisia și statele membre să adopte măsuri pentru a proteja confidențialitatea surselor de informații, în vederea prevenirii tuturor amenințărilor sau acțiunilor cu caracter discriminatoriu;

40.  invită Comisia și statele membre să se asigure că jurnaliștii beneficiază de instrumentele adecvate pentru a solicita și a obține informații de la autoritățile administrației publice de la nivelul UE și al statelor membre, în conformitate cu Regulamentul 1049/2001 privind accesul public la documente, fără a fi confruntați cu hotărâri arbitrare de refuzare a acestui drept de acces; observă că informațiile obținute prin intermediul dreptului de anchetă de către jurnaliști sau cetățeni, inclusiv informațiile obținute prin intermediul avertizorilor, sunt atât complementare, cât și esențiale pentru capacitatea jurnaliștilor de a-și îndeplini misiunea de interes public; reiterează faptul că accesul la surse publice și la evenimente ar trebui să depindă de criterii obiective, nediscriminatorii și transparente;

41.  subliniază că libertatea presei are nevoie de independență din partea puterii politice și economice, care implică un tratament egal indiferent de orientarea editorială; reiterează importanța asigurării că jurnalismul beneficiază de mecanismele care previn concentrarea în grupuri unice, monopoliste sau cvasimonopoliste, asigurând concurența liberă și diversitatea editorială; invită statele membre să adopte și să aplice reglementări în domeniul proprietății mass-media pentru a evita concentrarea orizontală a proprietății în sectorul mass-media, precum și proprietatea indirectă și proprietatea asupra mai multor mijloace de informare în masă, pentru a garanta transparența, divulgarea și accesul facil al cetățenilor la informații privind proprietatea, sursele de finanțare și managementul mass-mediei; subliniază că este important să se aplice restricții corespunzătoare în cazul deținerii de centre media de către persoane cu funcții publice și să se asigure o supraveghere independentă, precum și mecanisme eficace de asigurare a conformității, cu scopul de a preveni conflictele de interese și ușile turnante; consideră că este esențial să existe autorități naționale independente și imparțiale pentru a asigura supravegherea eficace a sectorului mass-mediei audiovizuale;

42.  îndeamnă statele membre să își dezvolte propriile capacități strategice și să colaboreze cu comunitățile locale din UE și din vecinătatea UE pentru a promova pluralismul mass-mediei și pentru a comunica politicile UE în mod coerent și eficace;

43.  invită statele membre să aprobe și să sprijine pe deplin Recomandarea Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei adresată statelor membre privind pluralismul mass-mediei și transparența proprietății media adoptată la 7 martie 2018;

44.  reamintește rolul important al organismelor publice de radiodifuziune în menținerea pluralismului mass-mediei, astfel cum se subliniază în Protocolul nr. 29 la tratate; invită statele membre să asigure acestor instituții resursele financiare și tehnice de care au nevoie pentru a-și îndeplini funcția socială și pentru a servi interesul public; invită statele membre ca, în acest scop, să garanteze independența editorială a acestor instituții, protejându-le de orice formă de interferență sau de influență guvernamentală, politică sau comercială, prin intermediul unor cadre de reglementare clar definite, și asigurând, în același timp, deplina autonomie în ceea ce privește managementul și independența tuturor organismelor și entităților publice care exercită competențe în domeniul radiodifuziunii și al telecomunicațiilor;

45.  îndeamnă statele membre să își alinieze politica de eliberare a licențelor pentru societățile de radiodifuziune naționale la principiul respectării pluralismului media; subliniază că taxele percepute și gradul de strictețe a obligațiilor legate de eliberarea acestor licențe ar trebui să facă obiectul unei examinări și să nu pericliteze libertatea mass-mediei;

46.  invită Comisia să verifice dacă statele membre acordă licențele de radiodifuziune pe baza unor criterii obiective, transparente, imparțiale și proporționale;

47.  sugerează că ar trebui să fie interzisă sau cel puțin complet transparentă participarea la achiziții publice a companiilor al căror proprietar final deține, de asemenea, o companie media, în scopul apărării eficiente a libertății și pluralismului mass-mediei; propune să se solicite statelor membre să prezinte rapoarte regulate cu privire la toate finanțările publice oferite întreprinderilor media și să se monitorizeze regulat toate finanțările publice oferite proprietarilor de întreprinderi media; subliniază că proprietarii de întreprinderi media nu trebuie să fie persoane condamnate sau găsite vinovate de săvârșirea de infracțiuni;

48.  subliniază că orice finanțare publică pentru organizațiile mass-media ar trebui să fie acordată pe baza unor criterii nediscriminatorii, obiective și transparente, care ar trebui să fie comunicate în prealabil întregii mass-media;

49.  reamintește că statele membre ar trebui să găsească modalități de sprijinire a mass-mediei, prin asigurarea, de exemplu, a neutralității TVA, astfel cum se recomandă în rezoluția sa din 13 octombrie 2011 referitoare la viitorul taxei pe valoarea adăugată(12), și prin sprijinirea inițiativelor legate de mass-media;

50.  solicită Comisiei să aloce o finanțare permanentă și adecvată din bugetul UE pentru sprijinirea Instrumentului de monitorizare a pluralismului media din cadrul Centrului pentru pluralismul și libertatea media și să instituie un mecanism anual de evaluare a riscurilor cu care se confruntă pluralismul media în statele membre; subliniază că același mecanism ar trebui să fie aplicat pentru măsurarea pluralismului media în țările candidate și că rezultatele Instrumentului de monitorizare a pluralismului media ar trebui să aibă o influență reală asupra progresului înregistrat în procesul de negociere;

51.  solicită Comisiei să monitorizeze și să colecteze informații și statistici privind libertatea și pluralismul media în toate statele membre și să analizeze cu atenție cazurile de încălcare a drepturilor fundamentale ale jurnaliștilor, cu respectarea principiului subsidiarității;

52.  subliniază nevoia de a intensifica schimbul de bune practici între autoritățile de reglementare din domeniul audiovizualului din statele membre;

53.  solicită Comisiei să țină seama de recomandările cuprinse în Rezoluția Parlamentului European din 25 octombrie 2016 referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(13); în acest sens, solicită Comisiei să includă, în elaborarea Raportului anual privind democrația, statul de drept și drepturile fundamentale (Raportul DRF european), rezultatele și recomandările Instrumentului de monitorizare a pluralismului media în ceea ce privește riscurile cu care se confruntă pluralismul și libertatea media în UE;

54.  încurajează statele membre să își intensifice eforturile de consolidare a alfabetizării mediatice și să promoveze inițiativele de educație și formare în rândul tuturor cetățenilor, prin educație formală, non-formală și informală din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții, acordând, de asemenea, o atenție deosebită formării inițiale și continue a cadrelor didactice și sprijinirii acestora și, de asemenea, încurajând dialogul și cooperarea între sectorul educației și formării și toate părțile interesate relevante, inclusiv profesioniștii în domeniul mass-mediei, societatea civilă și organizațiile de tineret; reafirmă necesitatea de a sprijini instrumente inovatoare adaptate vârstei pentru a promova capacitarea și siguranța online ca elemente obligatorii în programa școlară și a diminua decalajul digital, atât prin intermediul proiectelor specifice de alfabetizare tehnologică, cât și prin investiții adecvate în infrastructuri, pentru a asigura accesul universal la informații;

55.  accentuează faptul că dezvoltarea unui simț de evaluare și de analiză critică în ceea ce privește utilizarea și crearea de conținut mediatic este esențială pentru ca cetățenii să înțeleagă mai bine actualitatea și să contribuie mai mult la viața publică, și de asemenea să cunoască mai bine atât potențialul de transformare, cât și amenințările inerente unui univers mass-media din ce în ce mai complex și mai interconectat; subliniază faptul că alfabetizarea mediatică reprezintă o calificare democratică crucială, care îi capacitează pe cetățeni; invită Comisia și statele membre să dezvolte măsuri specifice, pentru a promova și sprijini proiecte de alfabetizare mediatică, cum ar fi proiectul-pilot privind educația în domeniul mediatic pentru toți și pentru a dezvolta o politică cuprinzătoare de alfabetizare mediatică, destinată cetățenilor din toate categoriile de vârstă și abordând toate tipurile de mass-media, ca parte integrantă a politicii de educație a Uniunii Europene, sprijinită în mod adecvat de oportunitățile de finanțare relevante ale UE, cum ar fi fondurile ESI și Orizont 2020;

56.  ia act cu îngrijorare de faptul că, astfel cum subliniază Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei din 2016, accesul la mass-media al minorităților, al comunităților locale și regionale, al femeilor și al persoanelor cu dizabilități este în pericol; subliniază că mijloacele de informare în masă favorabile incluziunii sunt esențiale într-un peisaj mediatic deschis, liber și pluralist, și că toți cetățenii au dreptul de a avea acces la informații independente în limba lor maternă, fie că este o limbă oficială, fie că este una minoritară; accentuează importanța de a oferi jurnaliștilor europeni, în special celor care lucrează în limbile mai puțin utilizate și în cele minoritare, oportunități adecvate de formare și conversie profesională; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să încurajeze și să sprijine cercetarea, proiectele și politicile care îmbunătățesc accesul la mass-media, și de asemenea inițiativele relevante destinate grupurilor minoritare vulnerabile (cum ar fi proiectul-pilot referitor la oportunități de a efectua stagii pentru reprezentanții mijloacelor de comunicare în limbile minorităților), și să garanteze șanse de participare și de exprimare pentru toți cetățenii;

57.  încurajează sectorul mass-mediei să garanteze egalitatea de șanse între femei și bărbați în politica și practicile legate de mass-media, prin intermediul unor mecanisme de coreglementare, coduri de conduită interne și alte acțiuni voluntare;

58.  îndeamnă Comisia și statele membre să se implice în campanii sociale, programe educaționale și activități mai specifice de formare și de sensibilizare (inclusiv unele adresate decidenților din sectorul relevant) pentru a promova valorile și practicile egalitare prin finanțare și promovare la nivel atât național, cât și european, astfel încât să se combată în mod eficient inegalitatea de gen în sectorul mass-mediei;

59.  recomandă Comisiei să elaboreze o strategie sectorială pentru sectorul mass-mediei europene bazată pe inovare și sustenabilitate; consideră că o astfel de strategie ar trebui să consolideze colaborarea transfrontalieră și coproducțiile între actori din domeniul mass-mediei în UE pentru a sublinia diversitatea acestora și a promova dialogul intercultural, a spori cooperarea cu redacții de presă individuale și cu serviciile audiovizuale din toate instituțiile europene, în special cu cel al Parlamentului, și a stimula acoperirea mediatică și vizibilitatea afacerilor europene;

60.  subliniază importanța elaborării de modele noi pentru înființarea unei platforme europene de radiodifuziune publică care să promoveze dezbateri politice la nivelul UE, bazate pe fapte, pe opinii contrare și pe respect, care să contribuie la o pluralitate de opinii într-un univers mediatic recent convergent și care să încurajeze vizibilitatea UE în relațiile sale externe;

61.  solicită Comisiei și statelor membre să protejeze libertatea presei și libertatea de exprimare în arta contemporană, prin promovarea creării unor opere de artă care dau glas preocupărilor sociale, încurajează dezbaterile critice și inspiră contradiscursurile;

62.  subliniază necesitatea de a elimina geoblocarea conținutului media informațional, permițând astfel cetățenilor UE să acceseze streamingul online, la cerere sau retransmis al canalelor de televiziune din alte state membre;

63.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre, precum și Secretarului General al Consiliului Europei.

(1)

JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

(2)

JO C 55, 12.2.2016, p. 33.

(3)

Texte adoptate, P7_TA (2014)0230.

(4)

Texte adoptate, P8_TA (2015)0388.

(5)

Texte adoptate, P8_TA (2017)0095.

(6)

Texte adoptate, P8_TA (2016)0409.

(7)

Texte adoptate, P8_TA (2017)0022.

(8)

Texte adoptate, P8_TA (2017)0402.

(9)

JO C 32, 4.2.2014, p. 6.

(10)

JO L 88, 31.3.2017, p. 6.

(11)

ECLI:EU:C:2014:317.

(12)

JO C 94 E, 3.4.2013, p. 5.

(13)

Texte adoptate, P8_TA (2016)0409.


EXPUNERE DE MOTIVE

Prin adoptarea Tratatului de la Lisabona, Uniunea Europeană s-a identificat ca o comunitate de valori în care drepturile omului reprezintă fundamentul. Libertatea de exprimare și de informare este recunoscută pe plan internațional drept unul dintre elementele esențiale ale arhitecturii drepturilor omului și libertăților fundamentale. Aceasta a fost consacrată, printre altele, în Declarația Universală a Drepturilor Omului, în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și în Convenția europeană a drepturilor omului. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, precum și activitatea desfășurată de mai multe organizații internaționale (ONU, OSCE, Consiliul Europei), au dezvoltat și au clarificat sfera de aplicare al acestora. Articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și-a extins formal domeniul de aplicare prin includerea libertății și pluralismului media în sfera sa de protecție. Luate împreună, toate aceste instrumente consolidează o responsabilitate precisă a statelor membre și a Uniunii Europene însăși de a proteja integral acest drept fundamental al omului și, în același timp, de a lua măsuri pozitive, de promovare proactivă a progresului în această privință.

Pe lângă statutul său intrinsec de drept al omului, libertatea de exprimare, alături de pluralismul și independența media, exercită și un rol social fundamental, acționând ca un observator public, protejând cetățenii de abuzurile statelor și ale intereselor private și făcându-i mai capabili să participe activ la viața democratică.

Situația libertății, pluralismului și independenței efective a media față de presiunea politică și interesele economice s-a înrăutățit de la adoptarea Rezoluției Parlamentului European din 21 mai 2013 referitoare la „Carta UE: norme standard pentru libertatea mass-mediei în UE”, după cum se subliniază în constatările din ediția 2017 a clasamentului mondial al libertății presei, publicat de Reporteri fără Frontiere (RSF)(1) și în concluziile raportului de politici al Institutului Universitar European din 2017(2).

Amenințările la adresa libertății de exprimare și a pluralismului media sunt multiple și cuprind o gamă largă de măsuri, instituite atât de actori statali, cât și de părți private.

Violența, amenințările și presiunile asupra jurnaliștilor

Chiar și în statele membre ale UE, jurnaliștii continuă să fie ținta unor atacuri mortale. Asasinarea jurnalistei malteze Daphne Caruana Galizia reprezintă doar ultimul episod în acest sens. Cu toate acestea, presiunile împotriva jurnaliștilor iau forme diferite și multiple. După cum a subliniat Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, printre acestea se numără amenințările cu violența; incidentele din contextul adunărilor publice; interferențele suspectate din partea actorilor politici; presiunile pentru a divulga surse și materiale confidențiale; interferențele prin intermediul serviciilor de securitate și a serviciilor secrete; precum și presiuni financiare și economice(3). Acești factori, împreună cu interferențele politice și cu gradul ridicat de concentrare din sectorul media, extind, de asemenea, fenomenul autocenzurii, după cum se arată în Studiul Consiliului Europei „Jurnaliști sub presiune: Interferențele nejustificate, teama și autocenzura în Europa(4). Deteriorarea condițiilor de muncă și a condițiilor economice din sectorul media ca urmare a crizei economice, precum și apariția unor noi actori internaționali, cum ar fi giganții din domeniul înaltei tehnologii sau platformele de comunicare socială, capabile să domine piața de publicitate online, precum și reducerile bugetare practicate în unele state membre care vizează organismele publice de radiodifuziune, agravează precaritatea și amplifică autocenzura.

Sfera digitală

Tehnologiile digitale au oferit, fără îndoială, instrumente noi și profund transformatoare de democrație participativă, care au extins sfera digitală într-un mod revoluționar și le-au permis cetățenilor să treacă de la statutul de utilizatori de informații la cel de producători de informații. Riscul de dezinformare implicit, legat de răspândirea virală a conținutului online, de dificultățile privind contestarea și corectarea acestuia în timp, precum și de puterea de cenzură care ar putea fi exercitată de platformele de comunicare socială și de giganții din domeniul tehnologiei, reprezintă reversul acestei evoluții. Cu toate acestea, din perspectiva dreptului internațional, problema „știrilor false” trebuie abordată cu prudență extremă, având în vedere faptul că media tradițională dominantă a fost – și este – la fel de predispusă să difuzeze știri false, precum și că interzicerea „știrilor false” a servit adesea ca instrument de control asupra media și de restricționare a libertății editoriale. Suntem conștienți de faptul că informațiile înșelătoare pot provoca daune grave (distrugerea reputației persoanelor, încălcarea vieții private a acestora), însă restricțiile privind „știrile false” nu reprezintă o soluție. „Adevărul” definitiv și „obiectivitatea” sunt concepte ambigue și periculoase. Obligația de a publica exclusiv rapoarte de un adevăr absolut nu este numai nerealistă, ci și netolerantă. În plus, trebuie să ținem cont de faptul că era digitală a făcut ca verificarea faptelor să fie mult mai ușoară decât a fost vreodată în media tradițională: manipularea materialelor digitale poate fi investigată, dacă se dorește acest lucru, iar internetul are la dispoziție instrumentele și oferă infrastructura necesară pentru verificarea surselor și a faptelor. A permite funcționarilor publici să decidă ce este adevărul echivalează cu a accepta că forțele aflate la putere au dreptul de a reduce la tăcere vocile critice. În ceea ce privește „discursurile de incitare la ură” sau „terorismul”, noțiunea de „știri false” este prea vagă pentru a preveni interpretările subiective și arbitrare. Dar nu ar oferi siguranță nici efectuarea acestor evaluări de către entități private, precum Facebook, în locul autorităților publice.

Măsuri naționale și dilema de la Copenhaga

Securitatea națională și lupta împotriva terorismului devin elemente comune pentru statele membre, care conduc la adoptarea unor acte legislative și a altor măsuri cu un impact profund asupra drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fapt dovedit de cazul Snowden și jurisprudența relevantă a Curții de Justiție. Legile naționale adoptate recent în diverse state membre, care consolidează competențele de supraveghere acordate forțelor de securitate și de poliție și serviciilor secrete, monitorizarea comunicațiilor și păstrarea datelor cu caracter personal, riscă – în cazul în care nu există garanții și căi de atac legale corespunzătoare – să submineze însăși esența dreptului la libertatea de exprimare, precum și alte drepturi fundamentale, cum ar fi, de exemplu, dreptul la viață privată și la protecția datelor.

Măsurile similare, care limitează exercitarea libertății de exprimare și de informare sau funcțiile de bază ale mijloacelor de informare libere și independente, cum ar fi însăși existența dispozițiilor de drept penal privind calomnia, au același potențial de a corupe dezbaterile democratice.

Țările candidate trebuie să dovedească faptul că respectă, în conformitate cu articolul 49 din TUE, valorile UE enumerate la articolul 2 din TUE: o obligație consacrată în criteriile de la Copenhaga. Cu toate acestea, nu există un instrument real al UE care să garanteze respectarea efectivă a drepturilor omului și a statului de drept de către statele membre, cu excepția așa-numitei „opțiuni nucleare” prevăzute la articolul 7 din TUE. Interferențele politice care au avut loc în ultimele decenii, printre altele, în Italia, Polonia, Spania și Ungaria, demonstrează necesitatea unui mecanism instituțional adecvat de monitorizare și de recurs la nivelul UE.

Avertizorii

Semnalarea neregulilor a fost recunoscută la scară largă ca un aspect fundamental al libertății de exprimare și un instrument esențial pentru garantarea transparenței și a responsabilității instituțiilor democratice. Necesitatea unei protecții efective a avertizorilor a fost invocată în repetate rânduri de mai multe organizații internaționale, cum ar fi Consiliul Europei sau Raportorul special al ONU pentru promovarea și protecția dreptului la libertatea de opinie și de exprimare, precum și de Parlamentul European. Cu toate acestea, încă nu a fost adoptat un cadru comun al UE, iar mai multe state membre nu dispun de un sistem adecvat în această privință.

(1)

Reporteri fără Frontiere (RSF), clasamentul mondial al libertății presei 2017, Jurnalismul slăbit de eroziunea democrației, https://rsf.org/en/journalism-weakened-democracys-erosion

(2)

Centrul pentru pluralismul și libertatea media (CMPF), Institutul Universitar European, „Monitorizarea

pluralismului media în Europa: Aplicarea Instrumentului de monitorizare a pluralismului media 2016 în Uniunea Europeană, Muntenegru și Turcia”, http://cmpf.eui.eu/media-pluralism-monitor/mpm-2016-results/

(3)

Agenția pentru Drepturi Fundamentale (FRA), Violența, amenințările și presiunile exercitate împotriva jurnaliștilor și a altor actori din mass-media în Uniunea Europeană, Contribuție la al doilea colocviu anual privind drepturile fundamentale – noiembrie 2016, http://fra.europa.eu/en/publication/2016/violence-threats-and-pressures-against-journalists-and-other-media-actors-european

(4)

Marilyn Clark și Anna Grech, Jurnaliștii sub presiune – Interferențele nejustificate, teama și autocenzura în Europa, Editura Consiliului Europei, 2017


OPINIE MINORITARĂ

exprimată în conformitate cu articolul 52a alineatul (4) din Regulamentul de procedură

Marek Jurek

Przyjęty Raport podejmuje kluczową dla demokracji sprawę wolności i pluralizmu mediów, ale świadomie omija istotne aspekty tej sprawy, wskazywane w Komisji i w negocjacjach. Dotyczy to szczególnie nowych form ograniczania wolności słowa, czego przykładem jest wprowadzenie we Francji kar więzienia za „wywieranie presji moralnej” na odbiorców.

Raport zwracając uwagę na odpowiedzialność państwa na zagwarantowanie warunków pluralizmu - nie podejmuje konieczności przywrócenia jego realnych warunków w społeczeństwach, które doświadczyły tyranii totalitarnej. W państwach, które były rządzone przez kolaboracyjne reżimy komunistyczne środowiska społeczne uznane za wrogie przez władze były przez kilka pokoleń poddane praktykom szczególnej dyskryminacji, a ich poglądy i wartości były metodycznie zwalczane przez oficjalną propagandę. Zapewnienie im możliwości pełnoprawnego udziału w życiu publicznym jest oczywistym obowiązkiem każdego demokratycznego rządu i powinno być wspierane przez Unię Europejską.

Dodatkowo Raport zawiera nieuprawnione odwołanie do konwencji stambulskiej, której nie ratyfikowała 1/3 państw członkowskich oraz wezwanie do ustanowienia „unijnego mechanizmu demokracji, praworządności i praw podstawowych”, który to pomysł jest również przez wiele państw odrzucany. Z pewnością Raport podnoszący sprawę pluralizmu nie powinien być wykorzystywany do forsowania tak jednostronnych pomysłów, którym przeciwnych jest bardzo wielu obywateli naszych państw.


AVIZ al Comisiei pentru cultură și educație (5.3.2018)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la pluralismul și libertatea mass-mediei în Uniunea Europeană

(2017/2209(INI))

Raportor pentru aviz (*): Curzio Maltese

(*) Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

SUGESTII

Comisia pentru cultură și educație recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  reamintește că libertatea de exprimare și de informare, astfel cum este consacrată în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (articolul 11), în Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice (articolul 19) și în Convenția europeană a drepturilor omului, este esențială pentru a realiza o societate pluralistă, după cum este prevăzut la articolul 2 din Tratatul privind Uniunea Europeană; evidențiază faptul că accesul la informații libere și independente de calitate este un drept fundamental, că libertatea și pluralismul mass-mediei sunt piloni ai democrației și că trebuie, așadar, garantată independența mass-media față de presiunile politice și economice și de orice fel de influențe necuvenite, pentru a se evita hărțuirea sau intimidarea care ar putea influența conținutul editorial;

2.  subliniază că, pentru a participa în mod activ și eficace la viața publică și pentru a lua parte la dezbaterile politice, cetățenii trebuie să fie informați corect și pe deplin;

3.  consideră că ar trebui să se caute în mod deschis și serios motivele creșterii neîncrederii publice în mass-media; reamintește că formarea opiniei publice se bazează pe o relație de încredere între cetățeni și profesioniștii din domeniul mass-mediei, cu scopul de a informa publicul și de a încuraja o cultură a răspunderii și a transparenței publice, în interesul general; constată cu profundă îngrijorare că sistemul de finanțare a presei se confruntă cu numeroase provocări, inclusiv nivelul ridicat de concentrare a proprietății asupra mass-mediei, care are drept rezultat folosirea informațiilor de către actorii mediatici dominanți în scopuri de propagandă politică, socială și comercială, punându-se astfel în pericol pluralismul media și diminuând în mod semnificativ calitatea, diversitatea, fiabilitatea și exactitatea informațiilor și dând naștere unor fenomene de tipul „știrilor false”; salută, prin urmare, propunerea Comisiei de a le da editorilor de știri dreptul de a autoriza reproducerea și accesibilitatea în mediul online a publicațiilor lor de presă, cu scopul de a favoriza o relație echilibrată cu actorii economici din mediul online și o cotă-parte corectă din veniturile generate de publicațiile de presă online;

4.  ia act de noile provocări cu care se confruntă atât mijloacele de comunicare în masă tradiționale, cât și cele noi, în contextul unui peisaj mediatic aflat în evoluție rapidă și ca rezultat al dezvoltării tehnologiilor și a digitalizării, de exemplu fenomenul de „bulă informațională” („filter bubble”), corelat cu utilizarea pe scară largă a algoritmilor și cu necesitatea de a respecta dreptul fundamental la viața privată; accentuează, în special, faptul că fenomenul așa-numitelor „știri false” reprezintă o tendință în creștere, îngrijorătoare, care constă în propagarea de articole false și de dezinformare intenționată, care ar putea alimenta tensiunile sociale și crea o amenințare fundamentală la adresa democrațiilor; subliniază faptul că jurnaliștii și organizațiile din sectorul mass-media au o responsabilitate unică în ceea ce privește formarea opiniei și discursului public, și că ar trebui să își ia angajamentul de a încerca să ofere informații bazate pe probe; solicită, prin urmare, independența și transparența mass-mediei, și îndeamnă Comisia și statele membre să dezvolte o strategie coerentă și cuprinzătoare, care să vizeze, pe de o parte, să stimuleze jurnalismul de înaltă calitate prin consolidarea sprijinului financiar și juridic pentru mass-media independentă și pentru jurnalismul de investigație, fără să se intervină în deciziile editoriale, și, pe de altă parte, să sprijine alfabetizarea mediatică în rândul tuturor cetățenilor UE;

5.  subliniază că mijloacele publice de informare în masă sunt de neînlocuit în ceea ce privește pluralismul mass-mediei și că au responsabilitatea importantă de a reflecta în mod corespunzător diversitatea culturală, lingvistică, socială și politică, și de a asigura o informare adecvată a publicului; recomandă ca statele membre să ofere o finanțare adecvată, proporțională și stabilă pentru mijloacele publice de informare în masă, asigurându-se astfel că acestea își pot îndeplini rolul cultural, social și educativ, și că pot contribui la o societate favorabilă incluziunii, garantând în același timp independența acestora față de interferențele politice sau cenzură și împiedicând folosirea acestora ca vehicul de propagandă și îndoctrinare;

6.  reamintește că statele membre ar trebui să găsească modalități de sprijinire a mass-mediei, prin asigurarea, de exemplu, a neutralității TVA, astfel cum se recomandă în rezoluția sa din 13 octombrie 2011 referitoare la viitorul taxei pe valoarea adăugată(1), și prin sprijinirea inițiativelor legate de mass-media;

7.  evidențiază faptul că utilizarea mijloacelor de informare digitale a condus la noi provocări și șanse legate de libertatea mass-mediei și că pluralismul mass-mediei, inclusiv în sfera online, este grav amenințat de concentrarea excesivă a proprietății asupra mass-mediei, de complicitatea îngrijorătoare între interesele industriei mediatice și ale politicii, ori de câte ori aceasta survine, și de faptul că marile corporații nu respectă normele în materie de concurență și de fiscalitate; solicită Comisiei și statelor membre să depășească lacunele în reglementare pentru a crea claritate și coerență juridică, cu scopul de a garanta o diversitate autentică, accesibilitatea conținutului mediatic și libertatea mass-mediei și de a împiedica formarea de poziții dominante de către giganții internetului, printr-o politică UE modernizată în domeniul concurenței care să asigure o concurență loială în sectorul mass-mediei europene în contextul convergenței online și al rolului din ce în ce mai mare al platformelor online ca intermediari, și printr-un cadru de reglementare care să impună obligativitatea autorizației de utilizare comercială a articolelor de presă protejate prin drepturi de autor, asigurând astfel o remunerație echitabilă a editorilor de presă și, în cele din urmă, a jurnaliștilor; subliniază, în acest sens, că structurile de proprietate asupra mass-mediei trebuie să fie transparente și că autoritățile naționale de reglementare ar trebui să monitorizeze în special acest aspect;

8.  invită Comisia și statele membre să instituie un sistem de autoreglementare statutară la nivelul UE pentru a se asigura că actorii din domeniul mass-mediei aplică, negociază și instituie propriile standarde etice pentru informarea online, fără să existe o implicare politică directă;

9.  constată că o mare parte a informațiilor produse de mijloacele tradiționale de informare în masă sunt, în prezent, disponibile atât online, cât și pe platformele tradiționale și că acestea rămân, astfel, sub incidența reglementărilor naționale în domeniul mass-mediei; reamintește că acest lucru nu este valabil în cazul platformelor mass-media existente exclusiv online, ceea ce conduce la o concurență neloială între astfel de platforme și mijloacele de informare în masă tradiționale; constată că serviciile similare cu caracteristici similare ar trebui să fie supuse unor reglementări similare; solicită armonizarea normelor și a reglementărilor în domeniul mass-mediei pentru a asigura condiții de concurență echitabile;

10.  reliefează faptul că libertatea de exprimare și informare în Europa este periclitată de cazurile tot mai dese de intimidare și de agresiune la adresa jurnaliștilor, după cum demonstrează asasinarea recentă a jurnalistei Daphne Caruana Galizia; reiterează că statele membre trebuie să protejeze drepturile fundamentale ale jurnaliștilor în ceea ce privește libertatea de exprimare și libertatea de a comunica informații, prin asigurarea protecției și facilitării activității acestora, precum și dreptul fundamental al publicului larg de a primi aceleași informații; subliniază situația specială a jurnaliștilor de investigație, precum și importanța protecției surselor; solicită statelor membre să se asigure că cadrele lor juridice și practicile de asigurare a respectării legii garantează protecția, asistența și sprijinul adecvat pentru jurnaliști și profesioniștii din domeniul mass-mediei, acordând totodată o atenție deosebită pericolelor specifice legate de identitatea de gen, sexuală și etnică;

11.  subliniază faptul că denunțarea este un element esențial în domeniul jurnalismului de investigație și al libertății presei; observă că jurnaliștii pot face mai degrabă obiectul urmăririi penale decât al protecției juridice dacă, atunci când acționează în interes public, dezvăluie informații sau semnalează o abatere suspectă, o infracțiune, o fraudă sau o activitate ilegală; reamintește rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la măsurile legitime de protecție a avertizorilor care acționează în interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor și ale organismelor publice(2); îndeamnă Comisia să prezinte cât mai curând posibil o propunere legislativă care să garanteze un nivel înalt de protecție a avertizorilor în UE;

12.  recunoaște înființarea cu succes a Centrului european pentru libertatea presei și a mass-mediei (ECPMF), în contextul unui proiect-pilot al Uniunii Europene, și evidențiază notorietatea activității ECPMF de combatere a atacurilor împotriva libertății presei și a mass-mediei prin înregistrarea sistematică a încălcărilor libertății mass-mediei în Europa și prin acordarea de sprijin direct jurnaliștilor și activiștilor din domeniul libertății mass-mediei care sunt amenințați și riscă să devină victime ale violenței; solicită Comisiei să elaboreze instrumentele necesare și să asigure finanțarea necesară pentru a transforma ECPMF într-o structură permanentă a UE;

13.  subliniază că, pentru a proteja libertatea de exprimare și diversitatea opiniilor în mass-media online, trebuie să se abordeze creșterea numărului discursurilor de incitare la ură, al abuzurilor și al amenințărilor în spațiile online, evidențiate în sondajul Eurobarometru 2016 privind pluralismul mass-mediei și democrația; invită Comisia să evalueze în continuare abuzul online și efectele sale și să ia măsurile adecvate pentru a preveni și a combate în mod eficace acest fenomen;

14.  subliniază faptul că profesioniștii din domeniul mass-mediei, în special cei mai tineri, lucrează prea des în condiții precare din punctul de vedere al contractelor de muncă, al salariilor și al garanțiilor sociale și legale, ceea ce le compromite capacitatea de a lucra în mod adecvat și astfel afectează disponibilitatea știrilor și informațiilor imparțiale și independente, stând în cele din urmă în calea libertății mass-mediei; invită statele membre și organizațiile din sectorul mass-mediei să garanteze că jurnaliștii își pot desfășura activitatea la cele mai înalte standarde, asigurând condiții de muncă echitabile și corecte pentru toți profesioniștii din domeniul mass-mediei și stimulând formarea continuă și de calitate, atât pentru cei care lucrează pe bază de contract, cât și pentru liber-profesioniști; încurajează sectorul mass-mediei să promoveze egalitatea de gen în politica și practicile legate de mass-media, prin intermediul unor mecanisme de coreglementare și al unor coduri de conduită interne;

15.  încurajează statele membre să își intensifice eforturile de consolidare a alfabetizării mediatice și să promoveze inițiativele de educație și formare în rândul tuturor cetățenilor, prin educație formală, non-formală și informală din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții, acordând, de asemenea, o atenție deosebită formării inițiale și continue a cadrelor didactice și sprijinirii acestora și, de asemenea, încurajând dialogul și cooperarea între sectorul educației și formării și toate părțile interesate relevante, inclusiv profesioniștii în domeniul mass-mediei, societatea civilă și organizațiile de tineret; reafirmă necesitatea de a sprijini instrumente inovatoare adaptate vârstei pentru a promova capacitarea și siguranța online ca elemente obligatorii în programa școlară și a diminua decalajul digital, atât prin intermediul proiectelor specifice de alfabetizare tehnologică, cât și prin investiții adecvate în infrastructuri, pentru a asigura accesul universal la informații;

16.  accentuează faptul că dezvoltarea unui simț de evaluare și de analiză critică în ceea ce privește utilizarea și crearea de conținut mediatic este esențială pentru ca cetățenii să înțeleagă mai bine actualitatea și să contribuie mai mult la viața publică, și de asemenea să cunoască mai bine atât potențialul de transformare, cât și amenințările inerente unui univers mass-media din ce în ce mai complex și mai interconectat; subliniază faptul că alfabetizarea mediatică reprezintă o calificare democratică crucială, care îi capacitează pe cetățeni; invită Comisia și statele membre să dezvolte măsuri specifice, pentru a promova și sprijini proiecte de alfabetizare mediatică, cum ar fi proiectul-pilot privind educația în domeniul mediatic pentru toți și pentru a dezvolta o politică cuprinzătoare de alfabetizare mediatică, destinată cetățenilor din toate categoriile de vârstă și abordând toate tipurile de mass-media, ca parte integrantă a politicii de educație a Uniunii Europene, sprijinită în mod adecvat de oportunitățile de finanțare relevante ale UE, cum ar fi fondurile ESI și Orizont 2020;

17.  ia act cu îngrijorare de faptul că, astfel cum subliniază Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei din 2016, accesul la mass-media al minorităților, al comunităților locale și regionale, al femeilor și al persoanelor cu dizabilități este în pericol; subliniază că mijloacele de informare în masă favorabile incluziunii sunt esențiale într-un peisaj mediatic deschis, liber și pluralist, și că toți cetățenii au dreptul de a avea acces la informații independente în limba lor maternă, fie că este o limbă oficială, fie că este una minoritară; accentuează importanța de a oferi jurnaliștilor europeni, în special celor care lucrează în limbile mai puțin utilizate și în cele minoritare, oportunități adecvate de formare și conversie profesională; invită, prin urmare, Comisia și statele membre să încurajeze și să sprijine studiile, proiectele și politicile care îmbunătățesc accesul la mass-media, și de asemenea inițiativele relevante destinate grupurilor minoritare vulnerabile (cum ar fi proiectul-pilot referitor la oportunități de a efectua stagii pentru reprezentanții mijloacelor de comunicare în limbile minorităților), și să garanteze șanse de participare și de exprimare pentru toți cetățenii;

18.  recomandă Comisiei să elaboreze o strategie sectorială pentru sectorul mass-mediei europene bazată pe inovare și sustenabilitate; consideră că o astfel de strategie ar trebui să consolideze colaborarea transfrontalieră și coproducțiile între actori din domeniul mass-mediei în UE pentru a sublinia diversitatea acestora și a promova dialogul intercultural, a spori cooperarea cu redacții de presă individuale și cu serviciile audiovizuale din toate instituțiile europene, în special cu cel al Parlamentului, și a stimula acoperirea mediatică și vizibilitatea afacerilor europene;

19.  reamintește angajamentul UE față de protejarea și promovarea libertății de exprimare și de informare în UE și în străinătate; subliniază că principiul libertății mass-mediei, al libertății de exprimare și al pluralismului mass-mediei sunt la fel de relevante pentru țările aflate în faza de preaderare, pentru zona de vecinătate cu Europa, pe cât sunt și pentru statele membre; solicită Comisiei să se asigure că aceste principii sunt monitorizate în mod corespunzător și că programele de asistență sunt implementate în statele candidate, vecine și terțe;

20.  accentuează faptul că asigurarea unei acoperiri pluraliste sporite a știrilor UE, care să respecte diversitatea culturală a fiecărui stat membru, și utilizarea potențialului deplin al unor instrumente precum platformele de comunicare, platformele mass-media, platformele de comunicare socială și platformele interactive vor contribui la apropierea cetățenilor UE de afacerile UE și la o conectare mai bună la acestea, ajutând persoanele să își formeze și să facă schimb de opinii, să ia decizii în cunoștință de cauză și să contribuie, printr-o implicare dintr-o perspectivă critică, la reforma și dezvoltarea pozitivă a UE;

21.  reafirmă necesitatea de monitorizare independentă a situației libertății și pluralismului mass-mediei în UE și, în consecință, invită Comisia să sprijine în continuare Instrumentul de monitorizare a pluralismului mass-mediei și să încurajeze dezvoltarea sa în continuare pentru a permite o evaluare cuprinzătoare și exactă a riscurilor legate de pluralismul mass-mediei în UE; încurajează Comisia, statele membre și toate părțile interesate relevante să abordeze cu promptitudine riscurile evidențiate prin luarea unor măsuri adecvate;

22.  subliniază importanța elaborării de modele noi pentru înființarea unei platforme europene de radiodifuziune publică care să promoveze dezbateri politice la nivelul UE, bazate pe fapte, pe opinii contrare și pe respect, care să contribuie la o pluralitate de opinii într-un univers mediatic recent convergent și care să încurajeze vizibilitatea UE în relațiile sale externe;

23.  solicită Comisiei și statelor membre să protejeze libertatea presei și libertatea de exprimare în arta contemporană, prin promovarea creării unor opere de artă care dau glas preocupărilor sociale, încurajează dezbaterile critice și inspiră contradiscursurile.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

21.2.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

22

0

2

Membri titulari prezenți la votul final

Isabella Adinolfi, Dominique Bilde, Andrea Bocskor, Nikolaos Chountis, Silvia Costa, Mircea Diaconu, Damian Drăghici, María Teresa Giménez Barbat, Giorgos Grammatikakis, Petra Kammerevert, Svetoslav Hristov Malinov, Curzio Maltese, Stefano Maullu, Luigi Morgano, Momchil Nekov, Michaela Šojdrová, Yana Toom, Helga Trüpel, Julie Ward, Bogdan Brunon Wenta, Bogdan Andrzej Zdrojewski, Milan Zver, Krystyna Łybacka

Membri supleanți prezenți la votul final

Francis Zammit Dimech

VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

22

+

ALDE

Mircea Diaconu, María Teresa Giménez Barbat, Yana Toom

GUE/NGL

Nikolaos Chountis, Curzio Maltese

PPE

Andrea Bocskor, Svetoslav Hristov Malinov, Stefano Maullu, Bogdan Brunon Wenta, Francis Zammit Dimech, Bogdan Andrzej Zdrojewski, Milan Zver, Michaela Šojdrová

S&D

Silvia Costa, Damian Drăghici, Giorgos Grammatikakis, Petra Kammerevert, Luigi Morgano, Momchil Nekov, Julie Ward, Krystyna Łybacka

Verts/ALE

Helga Trüpel

0

-

2

0

EFDD

Isabella Adinolfi

ENF

Dominique Bilde

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

JO C 94 E, 3.4.2013, p. 5.

(2)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0402.


AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice (1.3.2018)

destinat Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

referitor la pluralismul și libertatea mass-mediei în Uniunea Europeană

(2017/2209(INI))

Raportoare pentru aviz: Heidi Hautala

SUGESTII

Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază faptul că pluralismul mass-mediei cuprinde multe aspecte, inclusiv normele privind fuziunile, cerințele privind conținutul din sistemele de acordare a licențelor de difuzare, transparența și limitarea concentrării proprietății asupra mass-mediei, instituirea libertății editoriale, independența și statutul serviciilor publice de radiodifuziune, situația profesională a jurnaliștilor, relația dintre mass-media și actorii politici și de asemenea economici, accesul femeilor și al minorităților la conținutul mediatic, diversitatea opiniilor etc.;

2.  reamintește că libertatea de exprimare și de informare reprezintă un drept fundamental, conform prevederilor articolului 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, articolului 10 din Convenția europeană a drepturilor omului și articolului 19 din Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice, și este una dintre valorile fundamentale cele mai importante pentru apărarea democrației și consolidarea identității noastre europene; subliniază faptul că libertatea și pluralismul mass-mediei sunt înrădăcinate în dreptul fundamental la libertatea de exprimare, care reprezintă o piatră de temelie a democrației, și necesită sprijinul activ al sectorului politic; accentuează faptul că libertatea de exprimare ar putea ocroti, de asemenea, dreptul societății în ansamblul ei de a primi informații referitoare la toate chestiunile de interes pentru aceasta; invită Comisia și statele membre să ia măsuri adecvate pentru a apăra și a promova o mass-media pluralistă, independentă și liberă, cu scopul de a garanta libertatea de exprimare și democrația;

3.  solicită Comisiei să monitorizeze și să colecteze informații și statistici privind libertatea și pluralismul mass-mediei în toate statele membre și să analizeze cazurile de încălcare a dreptului fundamental la libertatea de exprimare al jurnaliștilor și al altor profesioniști din domeniul mass-mediei, respectând în același timp principiul subsidiarității; invită Comisia să propună măsuri pentru a ține seama de rezultatele acestor evaluări;

4.  evidențiază faptul că, într-o societate pluralistă și democratică, cetățenii trebuie să primească informații adecvate și complete, pentru a putea participa activ și eficace la viața publică și a se implica în dezbaterile politice; invită Comisia și statele membre să promoveze o dezbatere politică sănătoasă și un angajament politic de durată față de respectarea drepturilor fundamentale ale omului prin alfabetizarea mediatică, pluralismul mass-mediei și etică; constată cu îngrijorare că limitarea libertății și a pluralismului mass-mediei conduc la un deficit democratic și că deficitul democratic dintr-un stat membru poate afecta întreaga Uniune Europeană, în special atunci când independența mass-mediei publice ar putea fi pusă în pericol de influența unei majorități guvernamentale; accentuează faptul că o astfel de influență poate fi compensată de servicii mass-media publice independente, dotate și finanțate în mod adecvat, capabile să reziste la interferențele din partea guvernului și să prezinte poziții politice variate; încurajează adoptarea unor dispoziții juridice solide și a unor bune practici administrative în domeniul serviciilor mass-media publice, inclusiv în ceea ce privește ajutorul de stat și orice finanțare publică, în vederea consolidării independenței acestora și a capacității lor de a-și îndeplini misiunea, în interesul public general;

5.  constată cu regret că nu s-a acordat suficientă atenție concentrării proprietății asupra mass-mediei în statele membre și la nivelul UE; evidențiază faptul că normele UE în materie de concurență joacă un rol important în prevenirea creării unor poziții dominante sau abuzării de acestea și, în acest context, invită Comisia și statele membre să se asigure că respectivele norme sunt aplicate în mod adecvat și eficace; invită statele membre, prin intermediul autorităților naționale de reglementare, să monitorizeze concentrarea mass-mediei și să ofere informații ușor accesibile și pe deplin transparente în ceea ce privește proprietatea asupra mass-mediei, inclusiv beneficiarii reali, și influența economică și sprijinul financiar pentru peisajul media, inclusiv pentru mass-media online; recomandă ca aceste informații să fie făcute publice în toate statele membre, în scopul de a identifica posibile surse de control și influență asupra mass-mediei, a consolida responsabilitatea mass-mediei, a asigura independența editorială și jurnalistică și a apăra rolul mass-mediei de „câine de pază public”;

6.  este profund îngrijorat de măsurile legislative și administrative luate de anumite state membre pentru a restricționa și controla mass-media, în mod direct sau indirect, în special în sectorul mass-mediei publice, sau pentru a nu sprijini pluralismul mass-mediei; accentuează faptul că statele membre au obligația pozitivă de a asigura pluralismul mass-mediei și un mediu în care cetățenii să poată participa la dezbaterea publică și să își exprime ideile și opiniile fără teamă; subliniază că principiul fundamental al independenței editoriale față de guverne și/sau interese politice sau comerciale trebuie protejat și garantat, ca și independența față de orice interese private care sunt susceptibile de a amenința pluralismul mass-mediei și libertatea mass-mediei; reliefează faptul că orice mediatizare a campaniilor electorale și a altor evenimente relevante, în special atunci când acestea influențează în mod substanțial viața și opinia publică, ar trebui să fie corectă, echilibrată și imparțială; îndeamnă statele membre să se conformeze recomandărilor și rezoluțiilor Consiliului Europei în ceea ce privește independența mass-mediei publice și reamintește standardele europene prevăzute în acest sens în Tratate; subliniază că supravegherea serviciilor mass-media publice trebuie exercitată de organisme independente și nu în mod direct de către instituții politice, cum ar fi guvernele; accentuează, în plus, faptul că, în cazul serviciilor mass-media publice finanțate de stat, independența editorială trebuie să fie garantată;

7.  invită Comisia și statele membre să promoveze și să dezvolte noi modele economice, sustenabile din punct de vedere social, vizând finanțarea și sprijinirea jurnalismului independent și de calitate, și consolidarea sustenabilității serviciilor mass-media publice, care reprezintă premisele unui sistem mediatic pluralist;

8.  sugerează că ar trebui să fie interzisă sau cel puțin complet transparentă participarea la achiziții publice a companiilor al căror proprietar final deține, de asemenea, o companie media, în scopul apărării eficiente a libertății și pluralismul mass-mediei; propune să se solicite statelor membre să prezinte rapoarte regulate cu privire la toate finanțările publice oferite întreprinderilor media și să se monitorizeze regulat toate finanțările publice oferite proprietarilor de întreprinderi media; subliniază că proprietarii de întreprinderi media nu trebuie să fie persoane condamnate sau găsite vinovate de săvârșirea de infracțiuni;

9.  subliniază că orice finanțare publică pentru organizațiile mass-media ar trebui să fie acordată pe baza unor criterii nediscriminatorii, obiective și transparente, care ar trebui să fie comunicate în prealabil întregii mass-media;

10.  propune ca orice finanțare publică pentru organizațiile media să fie disponibilă doar pentru acele organizații media care publică un cod de conduită ușor accesibil publicului;

11.  este descumpănit de faptul că entități comerciale puternice recurg la practici de tip SLAPP (acțiune strategică în justiție împotriva mobilizării publice), încercând să reducă la tăcere jurnaliștii, să îi împiedice să își desfășoare activitatea sau să intervină în alte feluri asupra conținutului activității lor; invită Comisia să ia act de această tendință și să propună acte legislative care să pună capăt acestor practici abuzive;

12.  este preocupat de numărul mare de jurnaliști și alți profesioniști din domeniul mass-media din Europa care sunt din ce în ce mai mult amenințați, hărțuiți, supravegheați, atacați fizic și chiar uciși din cauza activității lor de investigație și informare privind abuzul de putere, corupția, încălcările drepturilor omului și activitățile infracționale; regretă faptul că doar un procentaj redus de amenințări sau de incidente de hărțuire a jurnaliștilor sunt semnalate poliției; invită statele membre să promoveze protecția jurnalismului și siguranța jurnaliștilor și a altor profesioniști din domeniul mass-media, asigurând aplicarea corespunzătoare a legislației relevante și prin monitorizarea și raportarea amenințărilor și a hărțuirii;

13.  reiterează faptul că existența unor condiții de lucru bune și a siguranței și securității jurnaliștilor și a altor profesioniști din domeniul mass-media reprezintă o premisă pentru îndeplinirea rolului lor de a informa cetățenii cu privire la chestiuni de interes public; invită, prin urmare, statele membre și organizațiile din sectorul mass-media să asigure condiții de muncă echitabile pentru jurnaliști și alți profesioniști din domeniul mass-media;

14.  invită statele membre să se asigure că urmăresc ulterior Declarația Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei privind protecția jurnalismului și siguranța jurnaliștilor și a altor actori din domeniul mass-media;

15.  invită Comisia și statele membre să se asigure că jurnaliștii beneficiază de instrumentele adecvate pentru a solicita și a obține informații de la autoritățile administrației publice de la nivelul UE și al statelor membre, în conformitate cu Regulamentul 1049/2001 privind accesul public la documente, fără a fi confruntați cu hotărâri arbitrare de refuzare a acestui drept de acces; observă că informațiile obținute prin intermediul dreptului de anchetă de către jurnaliști sau cetățeni, inclusiv informațiile obținute prin intermediul denunțătorilor, sunt atât complementare, cât și esențiale pentru capacitatea jurnaliștilor de a-și îndeplini misiunea de interes public; reiterează faptul că accesul la surse publice și la evenimente ar trebui să depindă de criterii obiective, nediscriminatorii și transparente;

16.  observă că statele membre ar trebui să se asigure că se instituie instrumente adecvate pentru identificarea celor care aduce atingere altor persoane prin mass-media, chiar și în spațiul online, cu respectarea deplină a drepturilor fundamentale;

17.  recunoaște că jurnaliștii au nevoie de protecție juridică deplină pentru a utiliza și a disemina astfel de informații de interes public în domeniul lor de activitate;

18.  recunoaște „dreptul de a avertiza” în toate cazurile în care informațiile sunt divulgate cu bună credință și în mod clar în interesul publicului, de exemplu în cazul în care au avut loc încălcări ale drepturilor fundamentale sau ale dreptului penal, inclusiv corupție activă sau pasivă, sau în cazul în care este vorba de fapte care indică un pericol pentru siguranță, sănătate sau mediu;

19.  constată că avertizorii de integritate care acționează pe baza unor motive rezonabile pot fi surse esențiale pentru jurnaliștii de investigație și contribui astfel la o presă independentă; invită, prin urmare, Comisia să ofere protecție la nivelul întregii UE, în concordanță cu tratatele și cu obiectivele Uniunii privind democrația, pluralismul de opinie și libertatea de exprimare; subliniază că protecția avertizorilor de integritate merge mână în mână cu protejarea confidențialității surselor jurnalistice, în echilibru cu drepturile fundamentale ale persoanelor fizice și juridice acuzate;

20.  subliniază că acuzațiile false sau informațiile înșelătoare pot avea un impact major asupra cetățenilor și întreprinderilor; reamintește că, în cazul unor acuzații false, cei responsabili ar trebui să fie trași la răspundere pentru faptele lor și să nu beneficieze de protecția acordată avertizorilor de integritate; subliniază că orice persoană care este defăimată prin informații inexacte sau înșelătoare ar trebui să aibă acces la căi de atac eficace;

21.  subliniază că dezinformarea deliberată, creată sau răspândită pentru câștig financiar sau politic, adică așa-numitele „știri false”, reprezintă o încălcare a relației de încredere dintre mass-media și cetățeni și are potențialul de a pune în pericol democrațiile liberale, și de asemenea de a submina valorile, cum ar fi libertatea de exprimare și statul de drept; accentuează faptul că platformele de comunicare socială au facilitat mult transmiterea acestor informații false, față de mass-media tradițională, și în consecință trebuie găsite soluții pentru a-i trage la răspundere pe autorii știrilor false pentru faptele lor de pe platformele de comunicare digitale, așa cum se întâmplă și în lumea offline; subliniază că reglementarea strictă sau cenzura ideilor și a opiniilor nu poate constitui o reacție, ci că, mai degrabă, o parte a soluției de combatere a dezinformării și a propagandei constă în garantarea fiabilității informațiilor și educația cetățenilor în spiritul gândirii critice și alfabetizarea mediatică; invită statele membre și instituțiile UE să aloce suficiente resurse pentru combaterea dezinformării și să adopte măsuri coordonate împotriva editorilor și distribuitorilor de știri false; accentuează, în acest sens, cât este de important pentru consumatorii de mass-media să poată face diferența între fapte și opinii pure; subliniază că, pentru a permite Diviziei de comunicații strategice a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE), și în special actualului grup operativ East StratCom să își continue eforturile de a contribui activ la elaborarea și implementarea unei strategii împotriva diseminării de știri false și să își îndeplinească sarcinile cu eficacitate, este necesară o îmbunătățire globală și alocarea de resurse suplimentare; accentuează necesitatea ca statele membre să completeze eforturile UE de a combate știrile false și de a se implica la toate nivelurile, inclusiv în cooperare cu statele din vecinătatea UE, pentru a promova un peisaj mediatic pluralist, care să comunice politicile UE în mod sincer, coerent și cuprinzător; salută anunțul Comisiei conform căruia aceasta pregătește o strategie de combatere a știrilor false, care va fi publicată în timp util;

22.  constată că noile tehnologii au transformat radical modelul de afaceri al presei tradiționale; consideră, cu toate acestea, că, printr-un cadru juridic consecvent, digitalizarea are potențialul de a stimula concurența dintre actorii mediatici și de a democratiza accesul la informații și crearea de informații și de conținut;

23.  constată că, în ecosistemul mass-mediei digitale în continuă evoluție, au apărut noi intermediari, care au capacitatea de a influența și controla informații și idei online, prin dobândirea de funcții și competențe de filtrare a informațiilor publicate („gate-keeping”); accentuează faptul că trebuie să existe suficiente canale, servicii și surse online independente și autonome, care să aibă capacitatea de a prezenta o pluralitate de opinii și idei democratice publicului, pe teme de interes general; invită statele membre să dezvolte politici și măsuri naționale noi sau existente în acest sens;

24.  subliniază că independența presei vizează atât mass-media publică, cât și pe cea privată; evidențiază, în acest sens, importanța unor coduri etice pentru jurnaliști și editori; accentuează faptul că astfel de coduri etice ar trebui să includă obligația de a verifica informațiile și sursele; subliniază faptul că difuzarea de conținut online ar trebui să respecte aceeași obligație de diligență ca și difuzarea offline; este preocupat, în acest sens, de faptul că standardele par să scadă constant într-un mediu online în schimbare rapidă, în care cantitatea, accesibilitatea imediată și „momelile pentru clickuri” („clickbait”) par mai importante decât acuratețea;

25.  salută faptul că, în 2016, Colocviul anual privind drepturile fundamentale a pus accentul pe pluralismul mass-mediei și democrație, și de asemenea recomandările Grupului la nivel înalt privind libertatea și pluralismul mass-mediei; își reiterează apelul privind măsuri legislative care să asigure standarde de pluralism mediatic la nivel european în ceea ce privește presa scrisă, calomnia, concentrarea și transparența proprietății asupra mass-mediei etc.; afirmă că spațiul comun social și politic al Europei necesită libertatea și pluralismul mass-mediei, pentru a garanta o bună funcționare a democrației;

26.  subliniază că principiul libertății mass-mediei, al libertății de exprimare și al pluralismului mass-mediei sunt la fel de relevante pentru țările aflate în faza de preaderare, pentru zona de vecinătate cu Europa, pe cât sunt și pentru statele membre; solicită Comisiei să se asigure că aceste principii sunt consolidate și monitorizate în mod corespunzător în aceste țări și că programele de asistență sunt condiționate de respectarea lor;

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

22.2.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

21

0

2

Membri titulari prezenți la votul final

Max Andersson, Joëlle Bergeron, Marie-Christine Boutonnet, Jean-Marie Cavada, Kostas Chrysogonos, Mady Delvaux, Rosa Estaràs Ferragut, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Gilles Lebreton, António Marinho e Pinto, Emil Radev, Evelyn Regner, Francis Zammit Dimech, Tadeusz Zwiefka

Membri supleanți prezenți la votul final

Daniel Buda, Angel Dzhambazki, Evelyne Gebhardt, Jytte Guteland, Heidi Hautala, Kosma Złotowski

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Norbert Erdős, Michaela Šojdrová

VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

21

+

ALDE

EFDD

ENF

GUE/NGL

PPE

S&D

VERTS/ALE

Jean-Marie Cavada, António Marinho e Pinto

Joëlle Bergeron

Marie-Christine Boutonnet, Gilles Lebreton

Kostas Chrysogonos

Daniel Buda, Norbert Erdős, Rosa Estaràs Ferragut, Emil Radev, Michaela Šojdrová, Francis Zammit Dimech, Tadeusz Zwiefka

Mady Delvaux, Evelyne Gebhardt, Lidia Joanna Geringer de Oedenberg, Jytte Guteland, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Evelyn Regner

Max Andersson, Heidi Hautala

0

-

 

 

2

0

ECR

Angel Dzhambazki, Kosma Złotowski

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

27.3.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

44

3

4

Membri titulari prezenți la votul final

Asim Ademov, Jan Philipp Albrecht, Heinz K. Becker, Monika Beňová, Caterina Chinnici, Rachida Dati, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Tanja Fajon, Laura Ferrara, Ana Gomes, Sylvie Guillaume, Jussi Halla-aho, Cécile Kashetu Kyenge, Juan Fernando López Aguilar, Monica Macovei, Roberta Metsola, Claude Moraes, Ivari Padar, Judith Sargentini, Branislav Škripek, Csaba Sógor, Sergei Stanishev, Helga Stevens, Traian Ungureanu, Bodil Valero, Marie-Christine Vergiat, Harald Vilimsky, Udo Voigt, Josef Weidenholzer, Cecilia Wikström

Membri supleanți prezenți la votul final

Carlos Coelho, Anna Maria Corazza Bildt, Ignazio Corrao, Gérard Deprez, Maria Grapini, Marek Jurek, Miltiadis Kyrkos, Nuno Melo, Angelika Mlinar, Nadine Morano, Emilian Pavel, Morten Helveg Petersen, Petri Sarvamaa, Elly Schlein, Barbara Spinelli

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

André Elissen, Marc Joulaud, Christelle Lechevalier, Martina Michels, Liadh Ní Riada, Anna Záborská


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

44

+

ALDE

Gérard Deprez, Angelika Mlinar, Morten Helveg Petersen, Cecilia Wikström

ECR

Monica Macovei, Helga Stevens

EFDD

Ignazio Corrao, Laura Ferrara

GUE/NGL

Martina Michels, Liadh Ní Riada, Barbara Spinelli, Marie-Christine Vergiat

PPE

Asim Ademov, Heinz K. Becker, Carlos Coelho, Anna Maria Corazza Bildt, Rachida Dati, Agustín Díaz de Mera García Consuegra, Marc Joulaud, Nuno Melo, Roberta Metsola, Nadine Morano, Petri Sarvamaa, Csaba Sógor, Traian Ungureanu, Anna Záborská

S&D

Monika Beňová, Caterina Chinnici, Tanja Fajon, Ana Gomes, Maria Grapini, Sylvie Guillaume, Cécile Kashetu Kyenge, Miltiadis Kyrkos, Juan Fernando López Aguilar, Claude Moraes, Ivari Padar, Emilian Pavel, Elly Schlein, Sergei Stanishev, Josef Weidenholzer

VERTS/ALE

Jan Philipp Albrecht, Judith Sargentini, Bodil Valero

3

-

ENF

André Elissen, Christelle Lechevalier

NI

Udo Voigt

4

0

ECR

Jussi Halla-aho, Marek Jurek, Branislav Škripek

ENF

Harald Vilimsky

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 26 aprilie 2018Notă juridică