Procedură : 2017/2087(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0165/2018

Texte depuse :

A8-0165/2018

Dezbateri :

PV 30/05/2018 - 29
CRE 30/05/2018 - 29

Voturi :

PV 31/05/2018 - 7.11
CRE 31/05/2018 - 7.11
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0241

RAPORT     
PDF 710kWORD 84k
7.5.2018
PE 616.861v02-00 A8-0165/2018

referitor la punerea în aplicare a Directivei 2009/125/CE privind proiectarea ecologică

(2017/2087(INI))

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

Raportoare: Frédérique Ries

AMENDAMENTE
EXPUNERE DE MOTIVE – REZUMATUL FAPTELOR ȘI CONSTATĂRILOR
 PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

EXPUNERE DE MOTIVE – REZUMATUL FAPTELOR ȘI CONSTATĂRILOR

Introducere

Uniunea Europeană este angajată în tranziția economiei europene către o economie cu emisii scăzute și mai durabilă. O serie de politici și măsuri întăresc această afirmație: UE a jucat un rol de lider în încheierea Acordului privind clima de la Paris; o sumă mai mare de 220 de milioane EUR din bugetul UE a fost investită în proiecte ecologice și cu emisii scăzute de carbon; a fost stabilit și un cadru mai clar pentru etichetarea energetică în vederea unei mai bune informări a consumatorilor(1).

Se pot genera economii de scară mai mari, iar gestionarea energiei și a materiilor prime poate fi îmbunătățită dacă UE utilizează întregul potențial al proiectării ecologice, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 23 din Directiva 2009/125/CE, tema acestui raport de punere în aplicare, și anume „integrarea caracteristicilor de mediu în proiectarea unui produs, în scopul îmbunătățirii performanței de mediu pe durata întregului ciclu de viață”.

Sunt necesare măsuri din faza de fabricație a produsului, când posibilitățile tehnice de îmbunătățire sunt considerabile. 80 % din poluarea mediului și 90 % din costurile de fabricație sunt rezultatul deciziilor luate în faza de proiectare a produselor.

Un cadru european creat în 2005 și extins până în 2009

Raportoarea a fost implicată în 2005, în numele Parlamentului, în elaborarea primului cadru juridic de reglementare a cerințelor privind proiectarea ecologică pentru produsele consumatoare de energie(2). Directiva-cadru nu prevedea cerințe cu caracter obligatoriu; acestea decurg din măsurile de punere în aplicare, adoptate în cadrul procedurii de comitologie, pentru anumite produse consumatoare de energie, precum boilerele, centralele de încălzire a apei, calculatoarele, lămpile, televizoarele etc.

În 2009, reformarea directivei inițiale a extins domeniul de aplicare, pentru a include produsele cu impact energetic, în scopul extinderii ofertei de produse performante din punct de vedere energetic și al mediului disponibile pe piață(3). Aceste produse trebuie să îndeplinească următoarele criterii:

- vânzările trebuie să depășească 200 000 de unități pe an în UE;

- produsele trebuie să aibă un impact semnificativ asupra mediului;

- acestea trebuie să prezinte un potențial semnificativ de evoluție.

Eficiența generală a Directivei privind proiectarea ecologică asupra produselor cu impact energetic

Proiectarea ecologică a generat o valoare adăugată reală, recunoscută atât de sectoarele industriale în cauză, cât și de ONG-uri și de experți din statele membre.

Potrivit estimărilor furnizate de Comisie(4), această politică de proiectare ecologică și de etichetare energetică este eficientă și promițătoare: economiile de energie primară s-ar ridica la aproximativ 175 Mtep anual, cifră care depășește consumul anual de energie primară al Italiei și corespunde unei reduceri a emisiilor de CO2 de 320 de milioane de tone anual. Pentru consumatori, acest lucru se traduce printr-o economie de aproximativ 490 de euro pe an la facturile pentru energie, pentru fiecare gospodărie.

Aceste cifre converg cu datele furnizate de grupul BSH Hausgeräte GmbH, cel mai mare producător de aparate de uz casnic din Europa (datele BSH, 2017).

Potrivit acestei surse, consumul de energie al uscătoarelor de rufe fabricate de grup a fost redus în medie cu 75 % în perioada 2001-2016, cel al cuptoarelor electrice a fost redus cu 43 %, cel al frigiderelor cu 55 %, cel al congelatoarelor cu 69 %, iar consumul de energie al mașinilor de spălat rufe cu 68 %, de exemplu.

Cu toate acestea, Directiva privind proiectarea ecologică nu beneficiază de sprijin politic, uneori chiar la cel mai înalt nivel de decizie. Principiul proiectării ecologice a fost adesea utilizat ca pion politic, de exemplu în campania electorală europeană din mai 2014 și în timpul referendumului britanic din iunie 2016.

Această poziție „să așteptăm și să vedem ce se întâmplă” a avut consecințe directe: de la extinderea în 2009 a domeniului de aplicare a Directivei privind proiectarea ecologică, pentru a include produsele cu impact energetic, niciunul dintre acestea nu a făcut, de fapt, obiectul unor măsuri de punere în aplicare.

Monitorizarea reglementării a fost considerată inutilă în ceea ce privește materialele de construcție. Ferestrele, robinetele și dușurile sunt încă subiect de analiză, pentru a evalua dacă ar trebui să fie reglementate doar de legislația privind etichetarea energetică. Noile produse cu impact energetic, cum ar fi panourile fotovoltaice și sistemele de automatizare și control ale clădirilor, sunt în prezent evaluate în cadrul planului de lucru pentru perioada 2016-2019.

În acest sens, raportoarea consideră că cele 29 de regulamente de punere în aplicare privind proiectarea ecologică, plus cele 16 regulamente delegate privind etichetarea energetică și cele trei acorduri voluntare (decodoare complexe, console de jocuri și echipamente de imagistică) și-au demonstrat utilitatea și că Parlamentul European trebuie să promoveze în continuare ideea proiectării ecologice, adică a inovării ecologice.

În plus, un studiu realizat de autoritățile britanice în 2015 a concluzionat că fiecare liră investită în proiectarea ecologică a generat câștiguri de 3,8 ori mai mari și că, prin urmare, această politică este viabilă economic(5).

Procedura este totuși departe de a fi perfectă: majoritatea factorilor interesați, a producătorilor și a statelor membre au raportat întârzieri persistente în procesul decizional. Prin urmare, Comisia este invitată să remedieze această situație de fapt și să stabilească o procedură privind finalizarea măsurilor de punere în aplicare care să fie divizată în etape mai clar definite și care să stabilească termene mai stricte. Parlamentul și Consiliul au adoptat recent o cerință în acest sens în articolul 11 din Regulamentul (UE) 2017/1369 privind etichetarea energetică.

De la economii de energie la utilizarea eficientă a resurselor

Raportoarea consideră că, pentru a face față noii provocări a economiei circulare, este esențial să se exploateze întregul potențial al directivei actuale și să se țină seama de aspectele de mediu ale produselor: compoziția, durabilitatea, dezasamblarea, reparabilitatea și reciclabilitatea.

Parlamentul a subliniat, în repetate rânduri, acest obiectiv de politică care urmărește luarea în considerare a performanței generale de mediu a unui produs:

— raport elaborat de Sirpa Pietikäinen privind „Utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară”(6) a fost adoptat în 2015;

- raportul lui Pascal Durand referitor la „un ciclu de viață mai lung al produselor: beneficii pentru consumatori și întreprinderi”(7) a fost adoptat în iulie 2017.

Este interesant de remarcat faptul că se conturează noi profesii în domeniul proiectării ecologice: în prezent, se recrutează ingineri în domeniul materialelor, al gestiunii mediului și al dezvoltării durabile și consilieri specializați, multe profesii care arată că proiectarea ecologică capătă din ce în ce mai multă importanță pentru întreprinderi. Autoritățile locale și regionale, de exemplu cele responsabile de tratarea deșeurilor menajere, s-au implicat, de asemenea. Există toate motivele pentru ca legiuitorul european să creeze un cadru optim pentru dezvoltarea proiectării ecologice în economia europeană.

Cum rămâne cu telefoanele mobile/inteligente?

Comisia recunoaște potențialul acestor produse în domeniul economiei circulare, însă a recomandat ca acestea să nu fie incluse în Planul de lucru pentru proiectarea ecologică, având în vedere specificitatea acestora. În medie, un consumator european își schimbă telefonul mobil la fiecare doi ani, în timp ce procedura europeană de proiectare ecologică durează patru ani. Prin urmare, perioadele nu se corelează din perspectiva economiei și a reglementării.

Raportoarea consideră că telefoanele mobile/inteligente trebuie incluse urgent în Planul de lucru pentru proiectarea ecologică, nu mai pentru a îmbunătăți eficiența lor energetică, dar și pentru a se asigura că metalele rare care intră în compoziția lor sunt reciclate și că bateria poate fi înlăturată și înlocuită.

Se estimează că, în prezent, numai între 1 și 5 % dintre metalele rare, precum tungstenul, cobaltul, grafitul, indiul, utilizate în fabricarea telefoanelor mobile, sunt reciclate.

Îmbunătățirea supravegherii pieței

Îmbunătățirea supravegherii pieței este cealaltă provocare majoră a politicii europene privind proiectarea ecologică, dacă se dorește ca produsele proiectate ecologic să devină norma și ca producătorii care respectă regulile să nu fie sancționați. Un aspect evidențiat de mai multe ori într-un studiu EPRS, care a servit drept bază pentru elaborarea acestui raport de punere în aplicare și care a subliniat că supravegherea pieței ține de competența statelor membre(8).

Comisia estimează că între 10 % și 25 % dintre produsele reglementate de directivă nu respectă cerințele în materie de proiectare ecologică și de etichetare energetică. Acest lucru este inacceptabil.

Raportoarea prezintă mai multe propuneri pentru a întări coordonarea dintre autoritățile naționale de supraveghere a pieței:

- „cele mai bune practici” instituite de statele membre care utilizează deja ICSMS (bază de date și sistem de schimb de informații privind supravegherea pieței) pentru a împărtăși informații de supraveghere a pieței, cu privire la siguranța produselor, ar trebui să furnizeze o bază pentru adoptarea unor măsuri ulterioare, iar sfera ICSMS ar trebui extinsă pentru a acoperi produse care fac obiectul măsurilor de proiectare ecologică,

- aplicarea unor metode de depistare rapidă pentru a identifica produsele cele mai susceptibile a fi neconforme, în cooperare cu experții din industrie,

- măsuri disuasive pentru a îmbunătăți respectarea normelor în materie de proiectare ecologică. De exemplu, sancțiunile pentru producătorii care nu respectă normele ar trebui să fie proporționale cu impactul neconformității pe întreaga piață europeană și ar trebui acordate compensații consumatorilor care achiziționează produse care nu respectă normele de proiectare ecologică, chiar dacă cererea se face după expirarea perioadei de garanție legale de doi ani.

Alte recomandări

În acest raport de evaluare privind punerea în aplicare a Directivei privind proiectarea ecologică, trebuie să se abordeze problema obsolescenței planificate a unor produse uzuale precum tableta, aparatul de cafea sau imprimanta.

La 4 iulie 2017, Parlamentul European a reamintit, de asemenea, într-o rezoluție fără caracter obligatoriu, că trebuie stabilite „criterii de rezistență minimă” pentru fiecare categorie de produs începând din etapa de proiectare. Normele elaborate de cele trei organizații europene de standardizare (CEN, CENELEC și ETSI) ar putea servi drept inspirație(9).

Potrivit unui sondaj Eurobarometru realizat în 2014, 77 % dintre europeni ar prefera să își repare bunurile mai degrabă decât să cumpere altele noi, dar sunt descurajați de costul reparațiilor. Acesta este motivul pentru care se solicită Comisiei și statelor membre să sprijine fabricanții de produse modulare, cu părți care sunt ușor de demontat și de schimbat. Acesta este scopul proiectării ecologice și este un factor esențial în performanța ecologică a produsului.

(1)

Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică și de abrogare a Directivei 2010/30/UE.

(2)

Directiva 2005/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2005 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică, aplicabile produselor consumatoare de energie

(3)

Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic.

(4)

Planul de lucru pentru proiectarea ecologică pentru perioada 2016-2019. COM(2016)773 final, p. 2.

(5)

Raportul DEFRA (Department for Environment, Food and Rural Affairs): https://www.gov.uk/government/uploads/system/uploads/attachment_data/file/406225/defra-regulation-assessment-2015.pdf

(6)

Rezoluția Parlamentului European din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară (2014/2208(INI)).

(7)

Rezoluția Parlamentului European din 4 iulie 2017 referitoare la un ciclu de viață mai lung al produselor: beneficii pentru consumatori și întreprinderi (2016/2272(INI)).

(8)

Anna Zygierewicz (coord.), Directiva privind proiectarea ecologică (2009/125/EC) Evaluarea implementării europene, EPRS. PE 611.015, Noiembrie 2017, pagini 43-44, pag. 50, pag. 80, etc.

(9)

Rezoluția Parlamentului European referitoare la un ciclu de viață mai lung al produselor: beneficii pentru consumatori și întreprinderi (2016/2272(INI)).


PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la punerea în aplicare a Directivei 2009/125/CE privind proiectarea ecologică

(2017/2087(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolul 114;

–  având în vedere Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (denumită în continuare „Directiva privind proiectarea ecologică”), regulamentele de punere în aplicare și acordurile voluntare adoptate în temeiul acestei directive(1);

–  având în vedere Planul de lucru al Comisiei pentru proiectarea ecologică pentru perioada 2016-2019 (COM(2016)0773) adoptat în temeiul Directivei 2009/125/CE;

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/1369 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2017 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică și de abrogare a Directivei 2010/30/UE(2);

–  având în vedere obiectivele Uniunii privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și eficiența energetică;

  având în vedere Acordul de la Paris privind schimbările climatice și cea de a 21-a Conferință a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (COP 21),

–  având în vedere ratificarea Acordului de la Paris de către UE și statele membre,

  având în vedere obiectivul pe termen lung stabilit în acordul respectiv, de a menține creșterea temperaturii globale cu mult sub 2°C peste nivelurile preindustriale și de a continua eforturile de a o limita la 1,5°C,

–  având în vedere Programul general al Uniunii de acțiune pentru mediu până în 2020 (Decizia nr. 1386/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013(3));

–  având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Un plan de acțiune al UE pentru economia circulară” (COM(2015)0614);

  având in vedere Comunicarea Comisiei din 16 ianuarie 2018, intitulată „O strategie la nivel european pentru materialele plastice într-o economie circulară” (COM (2018)0028),

  având în vedere Comunicarea Comisiei și documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 16 ianuarie 2018 privind punerea în aplicare a pachetului privind economia circulară: opțiuni pentru abordarea interfeței dintre legile privind substanțele chimice, produsele și deșeurile (COM(2018)0032);

  având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 septembrie 2017 privind lista din 2017 a materiilor prime critice pentru UE (COM(2017)0490),

–  având în vedere concluziile Consiliului referitoare la inovarea ecologică: stimularea tranziției către o economie circulară, adoptate la 18 decembrie 2017(4),

  având în vedere Raportul pe 2017 privind discrepanțele în materie de emisii, publicat de Programul ONU pentru Mediu în noiembrie 2017,

–  având în vedere Rezoluția sa din 9 iulie 2015 referitoare la utilizarea eficientă a resurselor: spre o economie circulară(5);

  având în vedere legislația UE privind deșeurile,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 iulie 2017 referitoare la un ciclu de viață mai lung al produselor: beneficii pentru consumatori și întreprinderi(6);

–  având în vedere evaluarea punerii în aplicare la nivel european, elaborată de Direcția Generală Servicii de Cercetare Parlamentară din cadrul Parlamentului, cu scopul de a însoți controlul punerii în aplicare a Directivei privind proiectarea ecologică;

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă și anexa 3 la aceasta;

–  având în vedere raportul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și avizul Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (A8-0165/2018),

A.  întrucât obiectivul Directivei privind proiectarea ecologică este creșterea eficienței energetice și a nivelului de protecție a mediului, prin cerințe armonizate care să asigure funcționarea pieței interne și să stimuleze reducerea continuă a efectelor globale ale produselor cu impact energetic asupra mediului; întrucât aceste măsuri au, de asemenea, un impact pozitiv asupra securității energetice, prin reducerea consumului de energie;

B.  întrucât Directiva privind proiectarea ecologică prevede măsurile care trebuie luate pentru a reduce efectele asupra mediului de-a lungul ciclului de viață al produselor cu impact energetic; întrucât, până în prezent, deciziile în temeiul directivei s-au concentrat, în mare măsură, asupra reducerii consumului de energie în timpul etapei de utilizare;

C.  întrucât punerea în aplicare a directivei ar putea însemna o contribuție mai mare la eforturile UE de a îmbunătăți eficiența energetică și ar putea contribui la atingerea țintelor în domeniul climei;

D.  întrucât reducerea impactului asupra mediului al produselor cu impact energetic în etapa de proiectare ecologică, prin stabilirea de criterii minime privind durata lor de viață și potențialul de actualizare, reparabilitatea și potențialul de reciclare și reutilizare, poate oferi oportunități semnificative de creare a unor locuri de muncă;

E.  întrucât, la începutul anului 2018, erau în vigoare 29 de regulamente specifice privind proiectarea ecologică, care acopereau diferite grupe de produse și, în plus, au fost adoptate trei acorduri voluntare recunoscute în temeiul directivei;

F.  întrucât Directiva privind proiectarea ecologică recunoaște acordurile voluntare sau alte măsuri de autoreglementare, ca alternative la măsurile de punere în aplicare atunci când sunt îndeplinite anumite criterii; întrucât nu toate acordurile voluntare existente s-au dovedit a fi mai eficiente decât măsurile de reglementare;

G.  întrucât proiectarea ecologică prezintă avantaje economice pentru industrie și consumatori și contribuie semnificativ la politicile Uniunii privind clima, energia și economia circulară;

H.  întrucât legislația privind proiectarea ecologică este strâns legată de legislația UE privind etichetarea energetică și se preconizează că măsurile luate în conformitate cu aceste două directive până în 2020 vor genera venituri anuale suplimentare în valoare de 55 de miliarde de euro pentru sectoarele industriale, ale comerțului cu ridicata și cu amănuntul și vor aduce economii anuale de energie primară de 175 Mtep până în 2020, contribuind astfel la aproape jumătate din obiectivul de economie energetică al Uniunii pentru 2020 și reducând dependența de importuri de energie; întrucât legislația contribuie, de asemenea, în mod semnificativ, la atingerea obiectivelor UE în materie de climă, prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 320 milioane de tone de CO2 echivalent anual; întrucât potențialul de economisire a energiei este chiar mai mare pe termen lung;

I.  întrucât, potrivit Raportului de contabilizare a impactului proiectării ecologice (Comisia Europeană, 2016), se estimează că, până în 2020, consumatorii din UE vor economisi un total de până la 112 miliarde de euro, sau aproximativ 490 de euro pe an pe gospodărie;

J. întrucât mai mult de 80 % din impactul asupra mediului al produselor cu impact energetic este identificat în etapa de proiectare;

K.  întrucât se pot identifica trei obstacole majore în calea punerii integrale în aplicare a legislației pentru majoritatea părților interesate: lipsa unui sprijin și a unei direcții politice clare, ritmul lent al proceselor de reglementare și supravegherea insuficientă a pieței în statele membre;

L.  întrucât se estimează că 10-25 % dintre produsele de pe piață nu sunt conforme cu Directiva privind proiectarea ecologică și cu Directiva privind etichetarea energetică, ceea ce conduce la o pierdere de aproximativ 10 % din economiile de energie avute în vedere și la concurență neloială;

M.  întrucât, deși domeniul de aplicare al Directivei privind proiectarea ecologică a fost extins în 2009 pentru a acoperi toate produsele cu impact energetic (cu excepția mijloacelor de transport), niciun produs neconsumator de energie nu a fost încă acoperit de cerințele de proiectare ecologică;

N.   întrucât în UE, toate produsele ar trebui proiectate, fabricate și comercializate limitând la minimum utilizarea de substanțe periculoase, asigurând totodată siguranța produsului, pentru a facilita reciclarea și reutilizarea sa și menținând un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului;

O.  întrucât Directiva privind proiectarea ecologică prevede că complementaritatea sa cu Regulamentul REACH privind substanțele chimice ar trebui să contribuie la creșterea impacturilor lor respective și la formularea unor cerințe coerente care să fie aplicate de producători; întrucât cerințele legate de utilizarea substanțelor chimice periculoase și reciclarea lor au fost limitate până în prezent;

P.  întrucât este în curs de elaborare o nouă bază de date în temeiul noului regulament privind etichetarea energetică și întrucât datele ICSMS de supraveghere a pieței sunt utilizate în unele, dar nu în toate statele membre;

Q.  întrucât unul dintre obiectivele prioritare ale Programului general de acțiune pentru mediu până în 2020 (al 7-lea PAM) este acela de a transforma Uniunea într-o economie eficientă din punct de vedere al resurselor, verde și competitivă, cu emisii scăzute de dioxid de carbon; întrucât PAM prevede că cadrul de politici al Uniunii ar trebui să garanteze că produsele prioritare introduse pe piața Uniunii sunt proiectate ecologic, pentru a optimiza eficiența utilizării resurselor și materialelor;

R.  întrucât planul de acțiune al UE pentru economia circulară include angajamentul de a pune accentul pe aspectele economiei circulare în cerințele viitoare referitoare la proiectarea produselor, conform Directivei privind proiectarea ecologică, prin analizarea sistematică a unor aspecte cum ar fi reparabilitatea, durabilitatea, potențialul de actualizare, reciclabilitatea sau identificarea anumitor materii sau substanțe;

S.  întrucât Acordul de la Paris stabilește o țintă pe termen lung, care corespunde obiectivului de menținere a creșterii temperaturii globale cu mult sub 2°C peste nivelurile preindustriale și de continuare a eforturilor de limitare a acestei creșteri la 1,5°C peste nivelurile preindustriale; întrucât UE și-a asumat angajamentul de a contribui în mod echitabil pentru atingerea obiective, prin reducerea emisiilor în toate sectoarele;

T.  întrucât măsurile de proiectare ecologică ar trebui să acopere întregul ciclu de viață al produselor, în scopul de a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor în Uniune, ținând seama de faptul că peste 80 % din impactul de mediu al unui produs se decide în etapa de proiectare, care, prin urmare, joacă un rol foarte important în promovarea aspectelor economiei circulare, precum durabilitatea, potențialul de actualizare, de reparare, reutilizarea și reciclarea unui produs;

U.  întrucât, pe lângă fabricarea unor produse mai durabile și mai eficiente din perspectiva utilizării resurselor, trebuie consolidate principiile economiei colaborative și ale economiei serviciilor , în timp ce statele membre ar trebui să acorde o atenție specială gospodăriilor cu venituri scăzute, inclusiv celor expuse riscului de sărăcie energetică, când prezintă programe pentru a încuraja utilizarea produselor și serviciilor celor mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor;

V.  întrucât Uniunea este o parte la Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți (POP) și, prin urmare, trebuie să ia măsuri pentru eliminarea treptată a acestor substanțe periculoase, inclusiv prin limitarea utilizării lor din etapa de proiectare a produsului;

Un instrument eficient pentru realizarea unor economii de energie rentabile

1.  consideră că Directiva privind proiectarea ecologică a reprezentat un instrument de succes pentru îmbunătățirea eficienței energetice, a condus la o reducere semnificativă a emisiilor de gaze cu efect de seră și la beneficii economice pentru consumatori;

2.  recomandă Comisiei să includă, în continuare, mai multe grupe de produse selectate pe baza potențialului lor în materie de proiectare ecologică, atât potențialul de eficiență energetică, cât și de eficiență a materiilor, precum și alte aspecte legate de mediu, cu ajutorul metodologiei prevăzute la articolul 15 din directivă, și să mențină standardele existente până în prezent, pentru a profita pe deplin de potențialul domeniului de aplicare al directivei și de obiectivele stabilite;

3.  subliniază că Directiva privind proiectarea ecologică îmbunătățește funcționarea pieței interne a UE, prin definirea unor standarde comune pentru produse; subliniază că adoptarea în continuare a unor cerințe armonizate la nivelul UE sprijină inovarea, cercetarea și competitivitatea producătorilor din UE și asigură o concurență loială, fără a impune o sarcină administrativă inutilă;

4.  reamintește că directiva îi cere Comisiei să prezinte măsuri de aplicare în cazul în care un produs îndeplinește criteriile, și anume volume semnificative de produse vândute, impact semnificativ asupra mediului și potențial de îmbunătățire; subliniază responsabilitatea Comisiei de a respecta acest mandat și de a asigura obținerea efectivă a unor beneficii pentru consumatori, economia circulară și mediu, recunoscând că aceste standarde privind produsele pot fi aplicate numai la nivelul UE și că, prin urmare, statele membre se bazează pe Comisie să ia măsurile necesare;

5.  consideră că o coordonare cu inițiativele legate de economia circulară ar spori și mai mult eficiența directivei; prin urmare, solicită stabilirea unui plan ambițios cu privire la proiectarea ecologică și la economia circulară, care să ofere atât beneficii pentru mediu, cât și oportunități de creștere durabilă și crearea de locuri de muncă, inclusiv în sectorul IMM-urilor, precum și avantaje pentru consumatori; ia act de faptul că o eficiență crescută a resurselor și utilizarea materiilor prime secundare în procesul de fabricație oferă un potențial considerabil pentru reducerea volumului de deșeuri și economisirea de resurse;

6.  subliniază că Directiva privind proiectarea ecologică face parte dintr-un set mai mare de instrumente și că eficiența sa depinde de sinergiile cu alte instrumente, în special de etichetarea energetică; consideră că regulamentele care se suprapun ar trebui evitate;

Consolidarea procesului decizional

7.  subliniază rolul esențial al Forumului consultativ în reunirea părților interesate din industrie, societatea civilă și din alte domenii în procesul decizional și consideră că această entitate funcționează bine;

8.  este preocupat de întârzierile uneori semnificative în elaborarea și adoptarea măsurilor de punere în aplicare, care creează incertitudini pentru operatorii economici, au condus la pierderea unor oportunități considerabile de economisire a energiei pentru consumatori și de reduceri conexe ale emisiilor de gaze cu efect de seră și pot împiedica măsurile adoptate să țină pasul cu evoluțiile tehnologice;

9.  ia act de faptul că întârzierile în aplicare sunt cauzate, în parte, de resursele limitate ale Comisiei; solicită Comisiei să aloce suficiente resurse procesului de proiectare ecologică, având în vedere valoarea adăugată importantă a legislației la nivelul UE;

10.  îndeamnă Comisia să evite întârzierile în adoptarea și publicarea măsurilor de aplicare și recomandă definirea unor termene-limită și puncte de reper clare pentru finalizarea acestora, precum și pentru revizuirea reglementărilor în vigoare; consideră că măsurile de proiectare ecologică ar trebui adoptate individual și publicate imediat după finalizarea lor;

11.  subliniază că este necesar să se respecte calendarul prevăzut în planul de lucru privind proiectarea ecologică pentru perioada 2016-2019;

12.  subliniază necesitatea de a baza cerințele în materie de proiectare ecologică pe o analiză tehnică și evaluări de impact temeinice, luând drept referință cele mai performante produse sau tehnologii de pe piață și dezvoltarea tehnologică din fiecare sector; invită Comisia să acorde prioritate punerii în aplicare și revizuirii măsurilor referitoare la produsele care au cel mai mare potențial în ceea ce privește economiile de energie primară și economia circulară;

13.  recunoaște că Directiva privind proiectarea ecologică permite utilizarea acordurilor voluntare; subliniază că acordurile voluntare pot fi utilizate în locul măsurilor de punere în aplicare atunci când acoperă o mare majoritate a pieței și sunt considerate capabile să garanteze cel puțin un nivel echivalent de performanță de mediu, și că acestea ar trebui să garanteze un proces decizional mai rapid; consideră că ar trebui consolidată eficacitatea supravegherii acordurilor voluntare și ar trebui asigurată implicarea adecvată a societății civile; salută, în această privință, Recomandarea (UE) 2016/2125 a Comisiei privind orientările referitoare la măsurile de autoreglementare întocmite de industrie și solicită Comisiei să monitorizeze strict toate acordurile voluntare recunoscute în temeiul Directivei privind proiectarea ecologică;

14.  încurajează integrarea curbelor de învățare tehnologice în metodologia pentru proiectarea ecologică a produselor cu impact energetic (MEERP), astfel încât să se anticipeze îmbunătățirile tehnologice întreprinse, înainte ca regulamentele să intre în vigoare și pentru a le asigura actualitatea;

15.  invită Comisia să includă evaluările privind deversarea microparticulelor de plastic în mediul acvatic în măsurile privind proiectarea ecologică, după caz; invită Comisia să introducă cerințe obligatorii privind filtrele de microparticule de plastic în revizuirea măsurilor de proiectare ecologică pentru mașinile de spălat și uscătoarele de uz casnic;

De la economii de energie la utilizarea eficientă a resurselor

16.  își reiterează solicitarea privind un impuls nou privind aspectele ce țin de economia circulară în ceea ce privește produsele și consideră că Directiva privind proiectarea ecologică oferă un potențial semnificativ de îmbunătățire a eficienței resurselor care rămâne subexploatat;

17.  prin urmare, consideră că punerea în aplicare a Directivei privind proiectarea ecologică - pe lângă eforturile continue de îmbunătățire a eficienței energetice - trebuie să abordeze acum sistematic întregul ciclu de viață al tuturor grupelor de produse din cadrul domeniului său de aplicare, prin stabilirea unor criterii minime privind eficiența resurselor care să acopere, printre altele, durabilitatea, robustețea, reparabilitatea și potențialul de actualizare, dar și potențialul de schimb, reutilizarea, scalabilitatea, reciclabilitatea, posibilitatea de refabricare, conținutul de materii reciclate sau materii prime secundare, precum și utilizarea materiilor prime critice;

18.  consideră că alegerea criteriilor privind economia circulară pentru fiecare grupă de produse trebuie să fie bine precizată și definită în mod clar și obiectiv, fiind în același timp ușor măsurabilă și realizabilă, la un cost proporțional, pentru a se asigura că directiva este în continuare aplicabilă;

19.  solicită analize sistematice aprofundate ale potențialului economiei circulare în timpul studiilor pregătitoare pentru măsurile specifice de proiectare ecologică asociate fiecărei categorii de produse;

20.  invită Comisia să introducă, de asemenea, criterii etice, cum ar fi originea și metodele de extracție a materialelor utilizate, precum și condițiile sociale ale lucrătorilor și ale populației locale;

21.  subliniază că este important ca producătorii să furnizeze instrucțiuni clare și obiective, permițând utilizatorilor și reparatorilor independenți să repare produsele mai ușor, fără echipamente speciale; de asemenea, subliniază importanța furnizării unor informații privind disponibilitatea pieselor de schimb și durata de viață a produselor, acolo unde este posibil;

22.  subliniază beneficiile potențiale ale concentrării pe alte aspecte de mediu, nu numai pe utilizarea energiei, cum ar fi substanțele chimice periculoase, dispersarea microparticulelor de plastic, generarea de deșeuri și consumul de materii, și solicită utilizarea instrumentelor prevăzute de directivă pentru mărirea transparenței pentru consumatori;

23.  invită Comisia să elaboreze criterii obligatorii privind disponibilitatea unor actualizări de software pentru dispozitivele electronice care intră în domeniul de aplicare al directivei;

24.  subliniază că este necesar să se consolideze potențialul de reciclare, prin utilizarea unor polimeri din plastic unici sau compatibili, promovând utilizarea efectivă a materialelor reciclate;

25.  consideră că, întrucât peste 80 % din impactul de mediu al unui produs se decide în etapa de proiectare, în acest stadiu se pot evita, înlocui sau limita, într-o mare măsură, substanțele care prezintă motive de îngrijorare; subliniază faptul că utilizarea de materii și substanțe de importanță crucială, ca de exemplu pământurile rare sau substanțele de natură toxică sau care prezintă motive de îngrijorare, cum ar fi, de exemplu, poluanții organici persistenți (POP) și substanțele perturbatoare ale sistemului endocrin, trebuie analizată, în mod specific, în funcție de criteriile extinse privind proiectarea ecologică, pentru a le limita utilizarea sau a le înlocui, după caz, sau cel puțin a asigura posibilitatea de a le extrage/separa la sfârșitul ciclului de viață, fără a aduce prejudicii altor cerințe juridice armonizate referitoare la substanțele respective prevăzute la nivelul Uniunii;

26.  solicită ca cerințele în materie de proiectare ecologică, în cazul produselor cu impact energetic, să nu creeze obiective greu de atins pentru producătorii UE, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, a căror capacitate în ceea ce privește tehnologiile brevetate este cu mult mai mică decât cea a întreprinderilor lidere de piață;

27.  salută, în acest sens, programul de lucru pentru proiectarea ecologică pentru perioada 2016-2019, care include angajamente privind elaborarea de cerințe și standarde pentru eficiența materialelor, sprijinind utilizarea materiilor prime secundare, și îndeamnă Comisia să finalizeze această activitate cu prioritate; consideră că aceste criterii ar trebui să fie specifice produsului, să se bazeze pe analize solide, să se concentreze pe zonele cu potențial de îmbunătățire clară și să poată fi puse în aplicare și verificate de către autoritățile de supraveghere a pieței; consideră că, atunci când se definesc cele mai bune practici, ar trebui promovate utilizarea rezultatelor activităților de cercetare anterioare și în curs de desfășurare, inovațiile de vârf în reciclarea deșeurilor de echipamente electrice și electronice;

28.  consideră că dezvoltarea unei „abordări sistemice” care ține seama nu numai de produs, ci și de întregul sistem necesar pentru funcționarea sa în procesul de proiectare ecologică devine un factor de succes din ce în ce mai important în utilizarea eficientă a resurselor și îndeamnă Comisia să includă mai multe dintre aceste oportunități la nivel de sistem în următorul program de lucru privind proiectarea ecologică; 

29.  consideră că trebuie să se acorde o atenție deosebită produselor consumatoare de apă, în cazul cărora s-ar putea realiza importante beneficii pentru mediu și economii semnificative pentru consumatori;

30.  invită Comisia să încurajeze recuperarea materiilor prime critice și din deșeurile miniere;

31.  constată că Comisia a amânat măsurile privind tehnologiile informației și comunicațiilor (TIC), cum ar fi telefoanele mobile și telefoanele inteligente, în așteptarea unor evaluări suplimentare și ținând cont de schimbările tehnologice rapide din această grupă de produse; consideră totuși că aceste produse, comercializate în număr mare și înlocuite frecvent, au un potențial clar de îmbunătățire, în special în ceea ce privește utilizarea eficientă a resurselor și, prin urmare, că ar trebui să li se aplice criteriile de proiectare ecologică și că ar trebui depuse eforturi pentru a optimiza progresul în materie de reglementare; subliniază necesitatea de a evalua cu atenție modalitățile de îmbunătățire a proiectării ecologice a grupelor de produse pentru care posibilitatea de reparare și înlocuire a pieselor de schimb sunt parametri esențiali de proiectare ecologică;

32.  subliniază că este necesar ca:

(a)  potențialul de actualizare să fie promovat prin punerea la dispoziție a actualizărilor de software pentru aparatele electronice,

(b)  reparabilitatea să fie facilitată prin punerea la dispoziție a pieselor de schimb, pe parcursul întregului ciclu de viață al produsului, la un preț decent în raport cu costul total al produsului,

(c)  reciclabilitatea să fie mărită prin utilizarea unor polimeri plastici unici sau compatibili;

33.  reamintește solicitările sale pentru o revizuire de amploare a cadrului de politici al Uniunii privind produsele pentru a aborda eficiența utilizării resurselor; în acest context, solicită Comisiei să evalueze dacă actuala metodologie de proiectare ecologică ar putea fi utilizată pentru alte categorii de produse, în plus față de produsele cu impact energetic și să prezinte noi propuneri legislative, după caz;

34.  subliniază că, pentru a garanta utilizarea materiilor prime reciclate/secundare, disponibilitatea materiilor prime secundare de înaltă calitate este imperativă și că, în acest scop, ar trebui creată o piață bine organizată pentru materiile secundare;

35.  subliniază importanța de a face producătorii responsabili și de a extinde perioadele și condițiile de garanție, de a obliga producătorii/vânzătorii să își asume responsabilitatea pentru întregul ciclu de viață al unui produs, stimulând reparabilitatea, potențialul de actualizare, modularitatea și reciclabilitatea și asigurând că gestionarea materiilor prime și a deșeurilor rămân pe teritoriul Uniunii Europene;

36.  solicită extinderea garanțiilor minime pentru bunurile de folosință îndelungată;

Îmbunătățirea supravegherii pieței

37.  insistă asupra necesității de a consolida supravegherea produselor introduse pe piața internă, printr-o mai bună cooperare și coordonare între statele membre și între Comisie și autoritățile naționale, precum și prin furnizarea unor resurse financiare adecvate autorităților de supraveghere a pieței;

38.  solicită Comisiei să analizeze potențialul creării unei fișe informative despre produs, în format digital („pașaportul produsului”), așa cum se propune în concluziile Consiliului din 18 decembrie 2017 referitoare la ecoinovare, ca instrument pentru a dezvălui materiile și substanțele utilizate în produse, ceea ce ar facilita, de asemenea, supravegherea pieței;

39.  solicită un sistem de supraveghere a pieței mai coerent și mai eficient din punctul de vedere al costurilor, în întreaga Uniune, pentru a asigura conformitatea cu Directiva privind proiectarea ecologică și face următoarele recomandări:

–  autoritățile naționale să fie solicitate să utilizeze baza de date ICSMS, pentru a împărtăși toate rezultatele verificărilor privind conformitatea produsului și testările efectuate pentru toate produsele care fac obiectul reglementărilor privind proiectarea ecologică; această bază de date ar trebui să conțină toate informațiile relevante privind produsele conforme și neconforme, pentru a evita testările inutile în alt stat membru și ar trebui să fie simplă de utilizat și ușor accesibilă;

–  baza de date generală de înregistrare a produsului pentru produsele cu etichetă energetică să fie extinsă la toate produsele care intră sub incidența reglementărilor privind proiectarea ecologică;

–  autoritățile naționale să fie solicitate să elaboreze planuri specifice pentru activitățile lor de supraveghere a pieței în domeniul proiectării ecologice, care să fie notificate altor state membre și Comisiei, astfel cum prevede Regulamentul (CE) 765/2008(7); statele membre ar trebui să includă inspecții aleatorii în aceste planuri;

–  să se aplice metode de screening rapid pentru a detecta produsele care nu respectă reglementările, metode care să fie elaborate în colaborare cu experți din domeniu și în comun cu organismele publice;

–  Comisia să aibă în vedere definirea unui procent minim de produse de pe piață care urmează să fie testate, precum și elaborarea unui mandat pentru a proceda la propria supraveghere independentă a pieței și să facă propuneri, după caz;

–  să se adopte măsuri de descurajare, incluzând: sancțiuni pentru producătorii care nu respectă normele, proporționale cu impactul nerespectării asupra întregii piețe europene, și compensații pentru consumatorii care au achiziționat produse neconforme, chiar și după expirarea perioadei de garanție legală, prin acțiuni colective în despăgubire;

–  acordarea unei atenții deosebite importurilor din afara UE și produselor vândute online;

–  trebuie asigurată coerența cu propunerea Comisiei referitoare la un regulament de stabilire a normelor și a procedurilor pentru respectarea și punerea în aplicare a legislației de armonizare a Uniunii privind produsele (COM(2017)0795), care include în domeniul său de aplicare produsele reglementate în temeiul Directivei privind proiectarea ecologică; în acest context, sprijină facilitarea testărilor comune la nivelul UE;

40.  accentuează importanța unor standarde de testare armonizate adecvate și clar definite și subliniază faptul că ar trebui elaborate protocoale de testare cât mai apropiate posibil de condițiile reale; subliniază că metodele de testare ar trebui să fie solide și proiectate și executate în așa fel încât să se excludă manipularea rezultatelor și ameliorarea lor intenționată sau neintenționată; consideră că testele nu ar trebui să genereze o sarcină excesivă pentru întreprinderi, în special ținând seama de IMM-uri, care nu dispun de aceeași capacitate precum concurenții lor mai mari; salută Regulamentul (UE) 2016/2282 al Comisiei cu privire la utilizarea toleranțelor în procedurile de verificare;

41.  îndeamnă Comisia să sprijine statele membre în activitatea lor de asigurare a respectării normelor și solicită cooperarea consolidată atunci când un produs este neconform; subliniază că este nevoie de orientări pentru producători și importatori cu privire la cerințele detaliate din documentele necesare pentru autoritățile de supraveghere a pieței;

Alte recomandări

42.  subliniază necesitatea de a asigura coerența și convergența între regulamentele privind proiectarea ecologică și regulamentele orizontale, cum ar fi legislația Uniunii privind substanțele chimice și deșeurile, inclusiv REACH și directivele DEEE și RoHS, și accentuează necesitatea de a consolida sinergiile cu achizițiile publice verzi și cu eticheta ecologică a UE;

43.  subliniază legătura dintre Directiva privind proiectarea ecologică și Directiva privind performanța energetică a clădirilor; invită statele membre să stimuleze pătrunderea pe piață a unor produse și servicii eficiente și să își intensifice activitățile de inspecție și consiliere; consideră că o proiectare ecologică mai bună a produselor cu impact energetic poate avea, la rândul său, un impact pozitiv asupra performanței energetice a clădirilor;

44.  subliniază necesitatea de a oferi publicului larg și, în special, mass-mediei informații clare cu privire la avantajele proiectării ecologice, înainte de lansarea unei măsuri, și încurajează Comisia și statele membre să comunice proactiv cu privire la avantajele măsurilor de proiectare ecologică, ca parte integrantă a procesului de adoptare a acestor măsuri, și să se implice mai activ, împreună cu părțile interesate, pentru a-i ajuta pe cetățeni să înțeleagă mai bine legislația;

45.  subliniază că tranziția la o economie circulară și durabilă va aduce cu sine multe oportunități, dar și provocări sociale; consideră, având în vedere faptul că nimeni nu ar trebui lăsat în urmă, că, atunci când elaborează programe pentru a încuraja utilizarea produselor celor mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, Comisia Europeană și statele membre ar trebui să acorde o atenție specială gospodăriilor cu venituri scăzute, expuse riscului de sărăcie energetică; consideră că astfel de programe ar trebui să nu împiedice inovarea, ci ar trebui să permită, în continuare, producătorilor să ofere consumatorilor o gamă largă de produse de înaltă calitate și că ar trebui să favorizeze, de asemenea, pătrunderea pe piață a produselor cu impact energetic și care utilizează apa, capabile să asigure o utilizare mai eficientă a resurselor și economii pentru consumatori;

46.  solicită instituțiilor UE și statelor membre să dea un bun exemplu, prin elaborarea și utilizarea la maximum a economiei circulare și a unor strategii privind achizițiile publice verzi, pentru a acorda prioritate produselor cu sustenabilitate dovedită, cum ar fi produsele cu eticheta ecologică, și celor mai înalte standarde de eficiență a resurselor în toate investițiile și să promoveze utilizarea pe scară largă a achizițiilor verzi, inclusiv în sectorul privat.

º

º  º

47.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)

JO L 285, 31.10.2009, p. 10.

(2)

JO L 198, 28.7.2017, p. 1.

(3)

JO L 354, 28.12.2013, p. 171.

(4)

http://www.consilium.europa.eu/media/32274/eco-innovation-conclusions.pdf

(5)

JO C 265, 11.8.2017, p. 65..

(6)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0287.

(7)

Regulamentul (CE) nr. 765/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a cerințelor de acreditare și de supraveghere a pieței în ceea ce privește comercializarea produselor.


AVIZ al Comisiei pentru industrie, cercetare și energie (22.3.2018)

destinat Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

referitor la punerea în aplicare a Directivei 2009/125/CE privind proiectarea ecologică

(2017/2087(INI))

Raportoare: Michèle Rivasi

SUGESTII

Comisia pentru industrie, cercetare și energie recomandă Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât proiectarea ecologică prezintă avantaje economice pentru industrie și consumatori și contribuie semnificativ la politicile Uniunii privind clima, energia și economia circulară;

B.  întrucât Comisia estimează că Directiva privind proiectarea ecologică, împreună cu Regulamentul privind etichetarea energetică, contribuie la aproximativ jumătate din obiectivul de economii de energie pentru 2020 și are un potențial chiar și mai mare pe termen lung și întrucât ambele acte juridice ar trebui să reducă dependența de importurile de combustibili fosili cu 23 % la gaze naturale și cu 37 % la cărbune și ar trebui, totodată, să ajute la îndeplinirea obiectivelor noastre în domeniul climei prin reducerea emisiilor de CO2 cu 320 de milioane de tone în fiecare an;

C.  întrucât estimează că economiile de energie obținute prin intermediul cadrului privind proiectarea ecologică și etichetarea energetică ar putea antrena o reducere anuală de 490 EUR la factura energetică a fiecărei gospodării, generând venituri suplimentare în valoare de 55 de miliarde EUR pentru industrie și sectoarele comerțului cu ridicata și cu amănuntul în fiecare an, putând, de asemenea, crea 800 000 de noi locuri de muncă directe în aceste sectoare;

D.  întrucât măsurile de proiectare ecologică ar trebui să acopere întregul ciclu de viață al produselor, în scopul de a îmbunătăți eficiența utilizării resurselor în Uniune, ținând seama de faptul că peste 80 % din impactul de mediu al unui produs se decide în etapa de proiectare, care, prin urmare, joacă un rol important în promovarea aspectelor economiei circulare, precum durabilitatea, potențialul de reparare, durabilitatea, capacitatea de a fi reparat, reutilizarea și reciclarea unui produs;

E.  întrucât, pe lângă creșterea durabilității produselor și a economiei de resurse aferente acestora, trebuie aplicat cu mai mare strictețe principiul economiei colaborative și al economiei serviciilor și întrucât statele membre ar trebui să acorde o atenție specială gospodăriilor cu venituri scăzute expuse riscului de sărăcie energetică când elaborează programe pentru a încuraja utilizarea produselor și serviciilor celor mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor;

F.  întrucât Uniunea este o parte la Convenția de la Stockholm privind poluanții organici persistenți (POP) și, prin urmare, trebuie să ia măsuri pentru eliminarea treptată a acestor substanțe periculoase, limitând, de asemenea, utilizarea lor din etapa de proiectare a produsului;

G.  întrucât Parlamentul European și Comitetul Economic și Social European, alături de părți interesate din sectorul protecției consumatorilor, comunitatea științifică și mai multe organizații ale societății civile, au solicitat în repetate rânduri extinderea domeniului de aplicare al Directivei privind proiectarea ecologică;

1.  recomandă să se introducă mai multe produse de consum în domeniul de aplicare al Directivei privind proiectarea ecologică (2009/125/CE); subliniază că ar trebui să se acorde prioritate produselor TIC, care sunt comercializate în număr mare și înlocuite frecvent; subliniază faptul că Comisia ar trebui să analizeze și să evalueze cu atenție modul în care să îmbunătățească și să verifice viabilitatea unor astfel de grupuri de produse pentru care piesele de schimb, bateriile și accesoriile ar trebui să fie ușor de înlocuit și universale;

2.  recunoaște că tehnologia produselor TIC evoluează rapid, fapt care poate face ca legislația referitoare la aceste produse să fie deja învechită atunci când intră cu adevărat în vigoare; prin urmare, invită Comisia să accelereze procesele de reglementare a proiectării ecologice pentru produsele TIC și să examineze soluțiile alternative, care pot fi complementare măsurilor de proiectare ecologică, pentru a monitoriza utilizarea eficientă a resurselor atunci când produsele sunt în folosință, de exemplu, prin utilizarea tehnicilor pentru volume mari de date;

3.  consideră că Directiva privind proiectarea ecologică a fost un instrument important pentru eficiența energetică a produselor și crede că prin coordonarea în viitor cu inițiativele legate de economia circulară s-ar putea mări și mai mult eficiența energetică; prin urmare, cere să se întocmească un plan ambițios cu privire la proiectarea ecologică și economia circulară, care ar oferi nu doar beneficii pentru mediu, ci și o ocazie unică pentru crearea de locuri de muncă;

4.  subliniază că trebuie să se adopte progresiv cerințe măsurabile și controlabile, a căror respectare să poată fi impusă, pentru produse, pe deplin armonizate la nivelul Uniunii, pentru a menține funcționarea pieței interne, a sprijini inovarea, cercetarea și competitivitatea producătorilor europeni și a asigura concurența loială, fără a crea o sarcină administrativă inutilă;

5.  solicită extinderea criteriilor de proiectare ecologică pentru a include și aspecte ale produselor legate de utilizarea eficientă a resurselor, economia circulară și sănătate; consideră necesar să se combine eficiența resurselor și circularitatea materialelor cu a economiile continue de energie, ținând cont de rata de îmbunătățire istorică în stabilirea noilor cerințe; subliniază că energia, în primul rând energia regenerabilă, ar trebui considerată o resursă esențială și că produsele ar trebui optimizate din perspectiva ciclului de viață, privința consumului de energie și de materiale; consideră că durabilitatea, optimizarea, reparabilitatea și reciclarea pot sprijini, de asemenea, crearea de locuri de muncă;

6.  insistă asupra introducerii unor criterii etice legate în special de proveniența materialelor utilizate și de extracția acestora, dar și de condițiile sociale ale lucrătorilor și ale populației locale;

7.  regretă că s-au înregistrat puține progrese în includerea aspectelor referitoare la economia circulară în revizuirea măsurilor existente specifice produselor și noilor grupe de produse; remarcă că deși, fapt îmbucurător, s-a acordat o atenție specifică aspectelor referitoare la economia circulară în Planul de lucru pentru proiectarea ecologică pentru perioada 2016-2019 și în pachetul Comisiei privind economia circulară și în ciuda importanței acestui subiect, acțiunile în acest domeniu au fost dezamăgitoare; prin urmare, îndeamnă Comisia să accelereze acțiunile menite să asigure că Directiva privind proiectarea ecologică aduce o contribuție semnificativă la economia circulară;

8.  subliniază că este necesar ca:

(a)  optimizarea să fie promovată prin asigurarea disponibilității actualizărilor de software pentru aparatele electronice,

(b)  reparabilitatea să fie facilitată prin punerea la dispoziție a pieselor de schimb, pe parcursul întregului ciclu de viață al produsului, la un preț decent în raport cu costul total al produsului,

(c)  capacitatea de reciclare să fie mărită prin utilizarea unor polimeri plastici unici sau compatibili;

9.  subliniază că, pe lângă reciclarea în sine, ar trebui să fie, de asemenea, promovată utilizarea efectivă a materialelor reciclate; consideră că, pe de o parte, reciclarea și dezmembrarea ușoară a produselor trebuie să fie incluse în etapa de proiectare, astfel încât produsele ajunse la sfârșitul ciclului de viață să poată fi convertite în materii prime secundare de înaltă calitate, și că, pe de altă parte, trebuie promovată și susținută reutilizarea efectivă a acestor materii prime secundare la noile produse, de exemplu, prin stabilirea unei ponderi minime obligatorii a materialelor reciclate în produsele noi;

10.  subliniază că, pentru a garanta utilizarea materiilor prime reciclate/secundare, disponibilitatea materiilor prime secundare de înaltă calitate este imperativă și că în acest scop ar trebui creată o piață bine organizată pentru materiale secundare;

11.  subliniază cât este de important să se atribuie responsabilitatea producătorilor și să se extindă perioadele și condițiile de garanție, obligând producătorii/vânzătorii să își asume responsabilitatea pentru întregul ciclu de viață al unui produs, mărind reparabilitatea, optimizarea, modularitatea și reciclabilitatea și asigurând că gestionarea materiilor prime și a deșeurilor rămân pe teritoriul Uniunii Europene;

12.  subliniază faptul că utilizarea de materiale și substanțe de importanță crucială, ca de exemplu pământurile rare sau substanțele de natură toxică sau care stârnesc motive de îngrijorare, cum ar fi, de exemplu, poluanții organici persistenți (POP) și substanțele perturbatoare ale sistemului endocrin, trebuie judecată după criteriile extinse privind proiectarea ecologică, pentru a le limita utilizarea sau cel puțin a le putea extrage/separa la sfârșitul ciclului de viață;

13.  subliniază necesitatea de a optimiza procesul decizional și de a-i proteja integritatea; subliniază că măsurile de proiectare ecologică ar trebui adoptate individual și în termenele fixate și comunicate și că ar trebui implementate cu promptitudine; roagă Comisia să aloce resursele necesare pentru punerea în aplicare;

14.  insistă asupra necesității de a optimiza supravegherea de piață a produselor introduse pe piață printr-o mai bună cooperare între Comisie și statele membre și între statele membre; recomandă să se organizeze coordonarea la nivelul Uniunii, sub conducerea Comisiei, între autoritățile europene de supraveghere a pieței

15.  subliniază că protocoalele de testare ar trebui să fie mai aproape de condițiile din viața reală, adică produsele să fie testate în condiții și într-un mediu care le simulează cât mai apropiat posibil pe cele ale consumatorului mediu; cere ca metodele de testare ale furnizorilor și ale autorităților de supraveghere a pieței să fie stabilite și executate în așa fel încât manipularea sau îmbunătățirea intenționată sau neintenționată a rezultatelor testelor să fie detectată și eliminată, iar abaterile acceptate dintre rezultatele testate și cele declarate ar trebui să fie limitate la marja de eroare statistică a echipamentului de măsurare;

16.  subliniază estimările Comisiei, conform cărora între 10 % și 25 % dintre produsele de pe piață nu sunt conforme cu cerințele de proiectare ecologică și de etichetare energetică, ceea ce duce la pierderea a aproximativ 10 % din economiile prevăzute; îndeamnă la o mai bună monitorizare a conformității; subliniază potențialul ridicat al metodelor de verificare rapidă pentru detectarea produselor și a tipurilor de produse care sunt mai susceptibile să nu respecte Directiva privind proiectarea ecologică;

17.  cere să se asigure o mai mare coerență și sinergie cu alte legi și instrumente europene specifice sectorului, inclusiv cu criteriile pentru achiziții publice responsabile, cu etichetarea ecologică sau cu utilizarea în comun a bazei de date pentru înregistrarea produselor instituită prin Regulamentul (UE) 2017/1369 de stabilire a unui cadru pentru etichetarea energetică;

18.  solicită o finanțare adecvată, astfel încât Uniunea și statele membre să poată monitoriza cum se cuvine politicile elaborate, să supravegheze piața, să creeze noi oportunități de afaceri și să organizeze consultări la nivel național înainte ca statele membre să voteze în legătură cu măsurile de aplicare și să conceapă strategii de comunicare proactive. invită Comisia să le comunice în mod proactiv cetățenilor europeni avantajele măsurilor de proiectare ecologică drept parte integrantă a procesului de adoptare a acestor măsuri;

19.  le solicită instituțiilor UE și statelor membre să dea un bun exemplu întocmind și utilizând la maximum strategii privind economia circulară și achizițiile publice verzi pentru a privilegia produsele cu sustenabilitate dovedită, precum produsele cu eticheta ecologică și cele mai înalte standarde de eficiență a resurselor în toate investițiile și a promova utilizarea pe scară largă a achizițiilor verzi, chiar și în sectorul privat.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

21.3.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

58

3

1

Membri titulari prezenți la votul final

Zigmantas Balčytis, Bendt Bendtsen, Xabier Benito Ziluaga, José Blanco López, Jonathan Bullock, Cristian-Silviu Bușoi, Reinhard Bütikofer, Jerzy Buzek, Angelo Ciocca, Edward Czesak, Jakop Dalunde, Pilar del Castillo Vera, Ashley Fox, Adam Gierek, Theresa Griffin, Rebecca Harms, Hans-Olaf Henkel, Eva Kaili, Kaja Kallas, Krišjānis Kariņš, Seán Kelly, Jeppe Kofod, Jaromír Kohlíček, Peter Kouroumbashev, Zdzisław Krasnodębski, Miapetra Kumpula-Natri, Christelle Lechevalier, Janusz Lewandowski, Paloma López Bermejo, Edouard Martin, Angelika Mlinar, Nadine Morano, Dan Nica, Angelika Niebler, Morten Helveg Petersen, Miroslav Poche, Julia Reda, Paul Rübig, Massimiliano Salini, Algirdas Saudargas, Sven Schulze, Neoklis Sylikiotis, Dario Tamburrano, Patrizia Toia, Evžen Tošenovský, Claude Turmes, Vladimir Urutchev, Kathleen Van Brempt, Henna Virkkunen, Martina Werner, Hermann Winkler, Anna Záborská, Flavio Zanonato, Carlos Zorrinho

Membri supleanți prezenți la votul final

Jakop Dalunde, Luděk Niedermayer, Dennis Radtke, Dominique Riquet, Pavel Telička

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Gerolf Annemans, Rosa D’Amato, Emilian Pavel

VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

58

+

ALDE

Kaja Kallas, Angelika Mlinar, Morten Helveg Petersen, Dominique Riquet, Pavel Telička

ECR

Edward Czesak, Ashley Fox, Hans-Olaf Henkel, Zdzisław Krasnodębski, Evžen Tošenovský

EFDD

Rosa D'Amato, Dario Tamburrano

ENF

Christelle Lechevalier

GUE/NGL

Xabier Benito Ziluaga, Jaromír Kohlíček, Paloma López Bermejo, Neoklis Sylikiotis

PPE

Bendt Bendtsen, Cristian-Silviu Bușoi, Jerzy Buzek, Pilar del Castillo Vera, Gunnar Hökmark, Krišjānis Kariņš, Seán Kelly, Janusz Lewandowski, Nadine Morano, Angelika Niebler, Luděk Niedermayer, Dennis Radtke, Paul Rübig, Massimiliano Salini, Algirdas Saudargas, Sven Schulze, Vladimir Urutchev, Henna Virkkunen, Anna Záborská

S&D

Zigmantas Balčytis, José Blanco López, Adam Gierek, Theresa Griffin, Eva Kaili, Jeppe Kofod, Peter Kouroumbashev, Miapetra Kumpula-Natri, Edouard Martin, Dan Nica, Emilian Pavel, Miroslav Poche, Patrizia Toia, Kathleen Van Brempt, Martina Werner, Flavio Zanonato, Carlos Zorrinho

VERTS/ALE

Reinhard Bütikofer, Jakop Dalunde, Rebecca Harms, Julia Reda, Claude Turmes

3

-

EFDD

Jonathan Bullock

ENF

Angelo Ciocca

PPE

Hermann Winkler

1

0

ENF

Gerolf Annemans

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

25.4.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

59

1

1

Membri titulari prezenți la votul final

Marco Affronte, Margrete Auken, Pilar Ayuso, Zoltán Balczó, Biljana Borzan, Lynn Boylan, Nessa Childers, Birgit Collin-Langen, Miriam Dalli, Seb Dance, Angélique Delahaye, Stefan Eck, Bas Eickhout, José Inácio Faria, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Jens Gieseke, Julie Girling, Sylvie Goddyn, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Jytte Guteland, Anneli Jäätteenmäki, Benedek Jávor, Karin Kadenbach, Kateřina Konečná, Urszula Krupa, Giovanni La Via, Peter Liese, Joëlle Mélin, Susanne Melior, Miroslav Mikolášik, Rory Palmer, Massimo Paolucci, Piernicola Pedicini, Bolesław G. Piecha, Pavel Poc, Julia Reid, Frédérique Ries, Michèle Rivasi, Davor Škrlec, Renate Sommer, Estefanía Torres Martínez, Adina-Ioana Vălean, Jadwiga Wiśniewska, Damiano Zoffoli

Membri supleanți prezenți la votul final

Nikos Androulakis, Cristian-Silviu Bușoi, Caterina Chinnici, Fredrick Federley, Anja Hazekamp, Norbert Lins, Rupert Matthews, Alojz Peterle, Stanislav Polčák, Carolina Punset, Christel Schaldemose

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Jude Kirton-Darling, Jeroen Lenaers, Mylène Troszczynski


VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

59

+

ALDE

Fredrick Federley, Gerben-Jan Gerbrandy, Anneli Jäätteenmäki, Carolina Punset, Frédérique Ries

ECR

Urszula Krupa, Rupert Matthews, Bolesław G. Piecha, Jadwiga Wiśniewska

EFDD

Piernicola Pedicini

ENF

Sylvie Goddyn, Joëlle Mélin, Mylène Troszczynski

GUE/NGL

Lynn Boylan, Stefan Eck, Anja Hazekamp, Kateřina Konečná, Estefanía Torres Martínez

NI

Zoltán Balczó

PPE

Pilar Ayuso, Cristian-Silviu Bușoi, Birgit Collin-Langen, Angélique Delahaye, José Inácio Faria, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Jens Gieseke, Julie Girling, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Giovanni La Via, Jeroen Lenaers, Peter Liese, Norbert Lins, Miroslav Mikolášik, Alojz Peterle, Stanislav Polčák, Adina-Ioana Vălean

S&D

Nikos Androulakis, Biljana Borzan, Nessa Childers, Caterina Chinnici, Miriam Dalli, Seb Dance, Jytte Guteland, Karin Kadenbach, Jude Kirton-Darling, Susanne Melior, Rory Palmer, Massimo Paolucci, Pavel Poc, Christel Schaldemose, Damiano Zoffoli

Verts/ALE

Marco Affronte, Margrete Auken, Bas Eickhout, Benedek Jávor, Michèle Rivasi, Davor Škrlec

1

-

EFDD

Julia Reid

1

0

PPE

Renate Sommer

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 22 mai 2018Notă juridică