Procedură : 2018/2037(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0178/2018

Texte depuse :

A8-0178/2018

Dezbateri :

PV 28/05/2018 - 25
CRE 28/05/2018 - 25

Voturi :

PV 30/05/2018 - 13.8
CRE 30/05/2018 - 13.8
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0224

RAPORT     
PDF 1106kWORD 165k
22.5.2018
PE 618.154v02-00 A8-0178/2018

referitor la viitorul sectorului alimentar și al agriculturii

(2018/2037(INI))

Comisia pentru agricultură și dezvoltare rurală

Raportor: Herbert Dorfmann

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare
 AVIZ al Comisiei pentru comerț internațional
 AVIZ al Comisiei pentru bugete
 AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
 ANEXĂ: SCRISOARE DIN PARTEA COMISIEI PENTRU CONTROL BUGETAR
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la viitorul sectorului alimentar și al agriculturii

(2018/2037(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 29 noiembrie 2017, intitulată „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii” (COM(2017)0713),

–  având în vedere articolele 38 și 39 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care instituie politica agricolă comună (PAC) și obiectivele sale,

–  având în vedere articolele 40 și 42 din TFUE, care instituie o organizare comună a piețelor (OCP) agricole și măsura în care normele privind concurența se aplică în cazul producției și comercializării produselor agricole,

–  având în vedere articolul 13 din TFUE,

–  având în vedere articolul 349 din Tratatul UE, care definește statutul regiunilor ultraperiferice și stabilește condițiile de aplicare a tratatelor în aceste regiuni,

–  având în vedere Regulamentul (UE) 2017/2393 din 13 decembrie 2017 de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1305/2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR), (UE) nr. 1306/2013 privind finanțarea, gestionarea și monitorizarea politicii agricole comune, (UE) nr. 1307/2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune, (UE) nr. 1308/2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și (UE) nr. 652/2014 de stabilire a unor dispoziții pentru gestionarea cheltuielilor privind lanțul alimentar, sănătatea și bunăstarea animalelor, precum și sănătatea plantelor și materialul de reproducere a plantelor(1) (regulamentul „omnibus”),

–  având în vedere Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă(2),

–  având în vedere documentul de informare al Curții de Conturi Europene (CCE) privind viitorul PAC, publicat la 19 martie 2018,

–  având în vedere Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor(3) și raportul Comisiei din 10 octombrie 2017 cu privire la planurile naționale de acțiune ale statelor membre și progresele înregistrate în punerea în aplicare a Directivei 2009/128/CE privind utilizarea durabilă a pesticidelor (COM(2017)0587),

–  având în vedere Decizia sa din 6 februarie 2018 privind constituirea și stabilirea responsabilităților, componenței numerice și a duratei mandatului Comisiei speciale pentru procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune(4),

–  având în vedere Raportul special al Curții de Conturi Europene nr. 16/2017 intitulat „Programarea pentru dezvoltarea rurală: este necesar să se reducă complexitatea și să se pună un accent mai mare pe rezultate” și Raportul special nr. 21/2017 intitulat „Înverzirea: o schemă de sprijin pentru venit mai complexă, însă ineficace deocamdată din punctul de vedere al impactului asupra mediului”,

–  având în vedere Documentul de reflecție al Comisiei din 28 iunie 2017 privind viitorul finanțelor UE (COM(2017)0358),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 februarie 2018 intitulată „Un nou cadru financiar multianual, modern și capabil să asigure îndeplinirea eficientă a obiectivelor prioritare ale Uniunii după anul 2020” (COM(2018)0098),

–  având în vedere Declarația de la Cork 2.0 din 2016, „O viață mai bună în zonele rurale”, prezentată în cadrul Conferinței europene privind dezvoltarea rurală,

–  având în vedere Rezoluția sa din 3 mai 2018 referitoare la situația actuală și perspectivele de viitor în sectoarele ovinelor și caprinelor din Uniune(5),

–  având în vedere Rezoluția sa din 17 aprilie 2018 referitoare la o strategie europeană pentru promovarea culturilor proteice - încurajarea producției de plante proteice și leguminoase în sectorul agricol european(6),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2018 referitoare la următorul CFM: pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020(7),

–  având în vedere Rezoluția sa din 1 martie 2018 referitoare la perspectivele și provocările pentru sectorul apicol din UE(8),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 aprilie 2017 referitoare la situația actuală a concentrării terenurilor agricole în UE: cum se poate facilita accesul agricultorilor la terenuri?(9),

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 aprilie 2017 referitoare la femei și rolul lor în zonele rurale(10),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 decembrie 2016 referitoare la instrumentele PAC pentru reducerea volatilității prețurilor pe piețele agricole(11),

–  având în vedere Rezoluția sa din 27 octombrie 2016 referitoare la modul în care PAC poate îmbunătăți crearea de locuri de muncă în zonele rurale(12),

–  având în vedere Rezoluția sa din 7 iunie 2016 referitoare la promovarea inovării și a dezvoltării economice în cadrul viitoarei gestionări agricole europene(13),

–  având în vedere rezoluția sa din 7 iulie 2015 referitoare la viitorul sectorului produselor lactate din UE - bilanțul punerii în aplicare a Pachetului privind laptele(14),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European intitulat „O eventuală redefinire a politicii agricole comune”(15),

–  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor intitulat „PAC după 2020”(16),

–  având în vedere obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD), dintre care cele mai multe sunt relevante pentru PAC,

–  având în vedere raportul și concluziile din noiembrie 2016 ale Grupului operativ pentru piețele agricole intitulat „Îmbunătățirea rezultatelor pieței - consolidarea poziției fermierilor în lanțul de aprovizionare”,

–  având în vedere Acordul de la Paris încheiat în cadrul Conferinței ONU din 2015 privind schimbările climatice (COP21), în special angajamentele asumate de către Uniunea Europeană drept „contribuții stabilite la nivel național” (CSN) pentru a atinge obiectivele mondiale ale acordului,

–  având în vedere raportul Comisiei din 15 decembrie 2016 privind punerea în aplicare a programului de măsuri specifice în domeniul agriculturii în favoarea regiunilor ultraperiferice ale Uniunii (POSEI) (COM(2016)0797),

–  având în vedere evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu (EIR), lansată în 2016 (COM(2016)0316), care este un instrument ce contribuie, printr-o mai bună implementare, la realizarea beneficiilor legislației și politicilor UE privind mediul pentru întreprinderi și cetățeni,

–  având în vedere scrisoarea Comisiei pentru control bugetar,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, precum și avizele Comisiei pentru dezvoltare, Comisiei pentru comerț internațional, Comisiei pentru bugete și Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0178/2018),

A.   întrucât Comunicarea Comisiei întitulată „Viitorul sectorului agricol și al agriculturii” recunoaște că politica agricolă comună (PAC) este una din cele mai vechi și mai integrate politici din UE, este de o importanță strategică mondială și ar trebui concepută astfel încât să permită sectorului agricol și celui forestier al UE să răspundă cererilor justificate ale cetățenilor în ceea ce privește nu numai securitatea, siguranța, calitatea și sustenabilitatea alimentară, ci și protecția mediului, biodiversitatea și protecția resurselor naturale, combaterea schimbărilor climatice, dezvoltarea rurală, sănătatea și standardele ridicate de calitate a vieții animalelor, precum și ocuparea forței de muncă;

B.  întrucât este limpede că PAC trebuie să fie reformat acum, pentru a putea răspunde într-un mod mai satisfăcător atât necesităților agricultorilor, care sunt primii beneficiari ai PAC, cât și necesităților tuturor cetățenilor;

C.  întrucât PAC este de o importanță capitală în întreaga Europă pentru aproximativ 12 milioane de exploatații agricole;

D.  întrucât terenurile agricole reprezintă 47 % din teritoriul european și întrucât în UE există 22 de milioane de fermieri și lucrători agricoli;

E.  întrucât obiectivele PAC ar trebui să fie asigurarea securității și suveranității alimentare, precum și reziliența și sustenabilitatea sistemelor și teritoriilor agricole ale UE;

F.   întrucât obiectivul primordial al UE privind o agricultură și un sector forestier multifuncționale și diversificate, care creează locuri de muncă, este echitabil și axat pe practici agricole sustenabile, permite menținerea fermelor mici și familiale viabile, care pot fi cumpărate și transmise din generație în generație, rămâne esențial pentru obținerea efectelor externe pozitive și bunurilor publice (produse și servicii alimentare și nealimentare) pe care le solicită cetățenii europeni;

G.  întrucât este vital să se oprească și să se diminueze actuala concentrare a puterii în mâinile sectorului marii distribuții și ale marilor întreprinderi;

H.  întrucât schimbările PAC actuale trebuie să se bazeze pe obiective strategice pentru a consolida competitivitatea și a asigura alimente sigure și sănătoase;

I.   întrucât, de peste 25 de ani, PAC a trecut prin reforme periodice impuse de deschiderea agriculturii europene la piețele internaționale și prin apariția unor noi provocări în domenii cum ar fi mediul și schimbările climatice; întrucât în prezent este necesar să se facă încă un pas în acest proces continuu de ajustare pentru a simplifica, moderniza și reorienta PAC astfel încât să se garanteze veniturile agricultorilor și să se răspundă într-un mod mai eficient așteptărilor societății în ansamblu, în special în ceea ce privește calitatea și securitatea alimentară, schimbările climatice, sănătatea publică și ocuparea forței de muncă, asigurând în același timp certitudine în privința politicilor și securitate financiară pentru acest sector, pentru a asigura sustenabilitatea zonelor rurale, a aborda securitatea alimentară și a garanta că se îndeplinesc obiectivele climatice și de mediu europene, precum și pentru a spori valoarea adăugată a UE;

J.   întrucât, deși Comisia a intitulat Comunicarea sa privind reforma în curs a PAC „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii” („The Future of Food and Farming”), nu a dat nicio garanție că se va menține bugetul PAC, și întrucât este esențial ca acest aspect să fie abordat înainte de prezentarea viitoarelor propuneri legislative; întrucât acestea trebuie să garanteze că nu există o renaționalizare a PAC, că buna funcționare a pieței unice nu este afectată și că există o simplificare veritabilă pentru beneficiari, nu numai la nivelul UE, ci și la nivelul statelor membre, la nivel regional, local și la nivelul exploatațiilor agricole, și trebuie să garanteze și flexibilitatea și securitatea juridică pentru agricultori și proprietarii de păduri, asigurând, în același timp, existența unor obiective ambițioase în domeniul mediului și îndeplinirea obiectivelor noii PAC fără a adăuga noi constrângeri pentru statele membre și, astfel, un nou nivel de complexitate care ar duce la întârzieri în punerea în aplicare a strategiilor naționale;

K.  întrucât un model nou de realizare a obiectivelor ar trebui să asigure o relație directă între UE și agricultorii europeni;

L.  întrucât PAC trebuie să joace un rol important în îmbunătățirea productivității și a competitivității sectorului pe termen lung și în evitarea stagnării și volatilității veniturilor agricole care, în ciuda concentrării și intensificării producției și a productivității în creștere, sunt în continuare în medie mai scăzute decât în restul economiei;

M.  întrucât plățile directe conferă primul strat substanțial de stabilitate și o „plasă de siguranță” pentru veniturile exploatațiilor agricole, deoarece acestea reprezintă o a porțiune semnificativă din veniturile agricole anuale, ajungând chiar până la 100 % din veniturile agricole în anumite regiuni; întrucât aceste plăți ar trebui să continue pentru a ajuta agricultorii să concureze în condiții echitabile cu țările terțe;

N.  întrucât noile lanțuri valorice rurale din bioeconomie pot oferi o creștere economică bună și un potențial mare de locuri de muncă pentru zonele rurale;

O.  întrucât plățile directe trebuie să fie orientate mai mult către fermieri, dat fiind că sunt persoanele care contribuie la stabilitatea și viitorul regiunilor noastre rurale și care se confruntă cu riscuri economice de pe piață;

P.  întrucât, în ultimii ani, fermierii s-au confruntat cu o creștere a volatilității prețurilor ca efect al fluctuațiilor prețurilor de pe piețele mondiale și al incertitudinii cauzate de evoluțiile macroeconomice, politicile externe, cum ar fi chestiunile comerciale, politice și diplomatice, crizele sanitare, excedentele din anumite sectoare europene, schimbările climatice și creșterea frecvenței fenomenelor meteorologice extreme în UE;

Q.  întrucât instrumentele specifice pentru sectoarele mediteraneene ar trebui să rămână în primul pilon;

R.  întrucât este esențial să se ofere instrumente flexibile și receptive pentru a ajuta sectoarele sensibile și strategice să facă față schimbărilor structurale, cum ar fi impactul potențial al Brexitului sau al acordurilor comerciale bilaterale încheiate cu principalii parteneri ai UE;

S.  întrucât ar fi necesar ca strategiile sectoriale pentru fructe și legume, vin și apicultură să rămână obligatorii pentru țările producătoare, iar caracteristicile specifice ale instrumentelor și normelor din domeniu ar trebui păstrate;

T.  întrucât este esențial să se asigure condiții de concurență echitabile, prețuri echitabile și un nivel de trai echitabil pentru toți fermierii din toate regiunile și toate statele membre ale UE, asigurând, astfel, prețuri accesibile pentru cetățeni și consumatori și existența activității agricole în toate regiunile Uniunii, inclusiv în zonele care se confruntă cu constrângeri naturale; întrucât este esențial să se promoveze consumul de alimente de înaltă calitate și accesul la acestea, precum și un regim alimentar sănătos și sustenabil, asigurând în același timp îndeplinirea angajamentelor privind sustenabilitatea socială și de mediu, politicile climatice, sănătatea, sănătatea animalelor și a plantelor, condițiile de viață decente pentru animale și dezvoltarea echilibrată a zonelor rurale;

U.  întrucât sectorul apei și cel agricol se află în strânsă legătură și gestionarea durabilă a apei în sectorul agricol este esențială pentru a garanta o bună calitate și o producție suficientă de alimente și pentru a asigura conservarea resurselor de apă;

V.  întrucât PAC are nevoie de instrumente adecvate pentru a combate vulnerabilitatea agriculturii în fața schimbărilor climatice și pentru a reduce, în același timp, presiunea exercitată asupra rezervelor de apă dulce de către acest sector, care este responsabil de 50 % din consumul de apă dulce din UE;

W.  întrucât este nevoie de un sistem actualizat, mai simplu și mai echitabil de plăți, pentru o mai mare echitate și legitimitate;

X.  întrucât actuala PAC nu dispune de instrumentele necesare pentru a garanta un venit decent, care să favorizeze o viață demnă pentru agricultorii în vârstă;

Y.  întrucât nu există instrumente adecvate pentru a încuraja transmiterea exploatațiilor de la fermierii aparținând generației mai în vârstă la fermierii din generația mai tânără;

Z.  întrucât, potrivit documentului de informare al CCE din martie 2018privind viitorul PAC, în 2010, la fiecare 100 de administratori de ferme cu vârsta de peste 55 de ani, existau 14 administratori de ferme sub 35 de ani, cifră care a scăzut la 10,8 în 2013; întrucât vârsta medie a fermierilor din UE a crescut de la 49,2 la 51,4 ani în perioada 2004-2013; întrucât cele mai mici ferme aparțin, cel mai frecvent, fermierilor mai în vârstă;

Aa.   întrucât intensificarea schimburilor comerciale la nivel mondial prezintă atât oportunități, cât și provocări, legate, printre altele, de mediu, de schimbările climatice, de protecția apei, de lipsa de terenuri agricole de și degradarea terenurilor, și, prin urmare, necesită o adaptare a normelor comerțului internațional, astfel încât să se permită instituirea unor condiții de concurență echitabile comune pe baza unor standarde ridicate și a unor condiții echitabile și sustenabile pentru schimburile de bunuri și servicii, precum și mecanisme reînnoite și eficiente de apărare comercială, în conformitate cu standardele UE existente sociale, economice, de mediu, de sănătate, sanitare, fitosanitare și privind condițiile decente de viață ale animalelor;

Ab.  întrucât aceste standarde înalte trebuie menținute și promovate în continuare la nivel global, în special în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), protejând în același timp interesele producătorilor și ale consumatorilor europeni prin asigurarea standardelor europene în acordurile comerciale pentru importuri;

Ac.  întrucât circa 80 % din proteinele necesare din UE sunt importate din țări terțe și întrucât nu s-au luat până acum nici pe departe măsuri suficiente pentru a pune în aplicare o strategie privind proteinele în cadrul PAC;

Ad.  întrucât, deși trebuie salutat accentul pus pe cercetare și dezvoltare pentru inovarea produselor și proceselor în vederea economisirii resurselor, trebuie depuse mai multe eforturi pentru a dezvolta capacitatea și infrastructura de cercetare necesare pentru a transpune rezultatele cercetării în domeniul alimentelor și agriculturii și în practici agroforestiere sustenabile, facilitate de un sprijin adecvat, precum și pentru a promova o abordare bazată pe participarea mai multor actori, focalizată pe fermieri, susținută de servicii independente, transparente, finanțate în mod suficient, pentru extinderea activităților agricole la nivelul întregii UE, în toate statele și regiunile UE și prin schimbul de cunoștințe și servicii de formare la nivelul statelor membre;

Ae.  întrucât investițiile directe de sprijin ar trebui să fie mai bine orientate către necesitățile duble de performanțe economice și de mediu și să țină seama de necesitățile fermelor;

Af.  întrucât Uniunea Europeană a dezvoltat o serie de programe spațiale (EGNOS și Galileo) și de observare a Pământului (Copernicus), al căror potențial în ceea ce privește monitorizarea punerii în aplicare a PAC și în ceea ce privește tranziția agriculturii europene către agricultura de precizie și către dublă performanța ecologică și economică a exploatațiilor ar trebui exploatat la maximum;

Ag.  întrucât cea mai mare parte a cercetării în domeniul biotehnologiei se desfășoară în prezent în afara UE, unde se axează în general pe aspecte agro-economice care nu sunt pertinente pentru sectorul UE, ducând la pierderi potențiale în investiții și concentrare;

Ah.  întrucât, având în vedere experiențele recente, valorificarea și încurajarea proceselor naturale pentru a stimula productivitatea și rezistența ar putea micșora costurile de producție;

Ai.  întrucât un sector agricol, alimentar și forestier competitiv trebuie să joace în continuare un rol important în atingerea obiectivelor de mediu și climatice ale UE prevăzute în acordurile internaționale, cum ar fi COP21 și ODD ale ONU, stimulând și remunerând fermierii pentru contribuția lor și sprijinindu-i printr-o reducere a sarcinilor administrative și de reglementare inutile legate de acțiunile pe care aceștia le întreprind;

Aj.  întrucât amploarea creșterii temperaturii medii globale la suprafață despre care se preconizează că va avea loc în secolul 21 și consecințele sale imediate asupra condițiilor climatice necesită un sistem alimentar care să fie sustenabil din perspectiva mediului și care să garanteze o producție sigură și îndestulătoare, fără a lăsa ca Uniunea să depindă de alte piețe;

Ak.  întrucât este important ca viitoarea PAC să fie conformă cu ODD, cu Acordul de la Paris și cu politicile UE, în special în domeniile sustenabilității, mediului, climei, sănătății publice și alimentației;

Al.  întrucât agricultura este unul dintre sectoarele economiei care ar trebui să contribuie la atingerea obiectivului pentru 2030 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30 % față de nivelurile din 2005, potrivit Regulamentului privind partajarea eforturilor;

Am.  întrucât micii agricultori reprezintă aproximativ 40 % din fermele din UE, dar primesc doar 8 % din subvențiile PAC;

An.  întrucât cele 17 ODD-uri, au stabilit noi modalități clare pentru PAC după 2020;

Ao.  întrucât PAC a integrat treptat obiective de mediu garantând că normele sale sunt compatibile cu cerințele de mediu prevăzute în legislația Uniunii și că fermierii le respectă și, de asemenea, promovează practici agricole sustenabile care protejează mediul și biodiversitatea;

Ap.  întrucât consumul de grăsimi saturate și de carne roșie în Uniune rămâne cu mult peste aportul nutrițional recomandat, iar industria alimentară continuă să contribuie substanțial la emisiile de gaze cu efect de seră și de azot;

Aq.  întrucât cercurile închise de producție, în care producția, prelucrarea și ambalarea au loc în aceeași regiune, păstrează valoarea adăugată în regiunea respectivă și, astfel, asigură mai multe locuri de muncă în zona respectivă și, prin urmare, demonstrează potențialul de a revitaliza zonele rurale;

Ar.  întrucât PAC urmărește obiective inseparabile de natură economică și ecologică, iar această dualitate trebuie menținută și chiar consolidată în cadrul reformei primului pilon și al instrumentului privind „înverzirea”, în favoarea unei tranziții către un model agricol european sustenabil și performant;

As.  întrucât, în viitoarea PAC, Uniunea Europeană trebuie să încerce să limiteze în mod semnificativ consumul de antibiotice în sectorul agricol și în cel alimentar pentru a întări agricultura sustenabilă;

At.  întrucât întreaga UE ar avea de câștigat prin creșterea rezilienței și a sustenabilității pe termen lung a sistemelor și zonelor agricole;

Au.  întrucât CCE a subliniat că din cauza cerințelor privind înverzirea, care deseori nu fac altceva decât să reflecte practicile curente, plățile pentru înverzire introduse în cadrul reformei din 2013 au ca efect o și mai mare complexitate și birocrație, sunt greu de înțeles și, în opinia CCE, nu îmbunătățesc în mod suficient performanța PAC în materie de mediu și de combatere a schimbărilor climatice din cauza concepției lor, aspecte care este important să fie luate în considerare la proiectarea noii arhitecturi ecologice a PAC;

Av.  întrucât CCE a identificat deficiențe semnificative în ceea ce privește punerea în aplicare a pilonului II, în special procedura îndelungată de aprobare, precum și natura complexă și birocratică a programelor de dezvoltare rurală;

Aw.  întrucât meta-evaluarea studiilor științifice de verificare a adecvării bazată pe elemente concrete a constatat că măsurile de înverzire nu au îmbunătățit în mod semnificativ performanța de mediu, în special deoarece aceste cerințe erau deja îndeplinite;

Ax.   întrucât obiectivele Declarației 2.0 de la Cork, „O viață mai bună în zonele rurale” privesc zonele rurale dinamice, multifuncționalitatea inteligentă, biodiversitatea în cadrul și în afara sectorului agricol și a celui forestier, rasele rare de animale și culturile de conservare, precum și agricultura ecologică, sprijinul pentru zonele defavorizate și angajamentele asumate în contextul rețelei Natura 2000; întrucât declarația evidențiază, de asemenea, importanța eforturilor vizând să împiedice depopularea zonelor rurale și rolul femeilor și tinerilor în acest proces, precum și necesitatea unei mai bune utilizări a resurselor endogene în zonele rurale prin implementarea de strategii integrate și de abordări multisectoriale care să întărească abordarea ascendentă și sinergiile dintre părțile interesate, lucru care necesită investiții în viabilitatea zonelor rurale, conservarea și gestionarea mai eficientă a resurselor naturale, încurajarea acțiunilor în domeniul climei, stimularea cunoașterii și a inovării, consolidarea administrării în zonele rurale, precum și simplificarea politicii de dezvoltare rurală și a punerii sale în sa aplicare;

Ay.  întrucât zonele mai puțin avantajoase, cum ar fi regiunile în care există o puternică concurență între dezvoltarea urbană și agricultura, ar trebui luate în considerare de către PAC din cauza restricțiilor suplimentare pe care le prezintă privind accesul la terenuri, pentru a menține activitatea agricolă în aceste zone;

Az.  întrucât zonele defavorizate, cum ar fi regiunile montane și cele ultraperiferice, ar trebui să continue să fie compensate de către PAC pentru costurile suplimentare legate de constrângerile lor specifice pentru a menține activitatea agricolă în aceste zone;

Ba.  întrucât PAC ar trebui să acorde recunoașterea cuvenită avantajelor ecologice deosebite oferite de anumite sectoare, precum cel al ovinelor și cel al caprinelor sau cel al culturilor proteice;

Bb.  întrucât sectorul apicol este vital pentru UE și are o contribuție semnificativă în cadrul societății, atât din punct de vedere economic, cât și ecologic;

Bc.  întrucât este esențial să se întărească în și mai mare măsură poziția fermierilor în cadrul lanțului de aprovizionare cu produse alimentare, să se asigure o concurență loială în cadrul pieței unice utilizând reguli echitabile și transparente care să țină seama de caracterul specific al agriculturii în raporturile dintre producție și alte părți ale lanțului de aprovizionare cu alimente, atât în amonte, cât și în aval, și să se ofere stimulente pentru a preveni în mod eficace riscurile și crizele, inclusiv instrumente de gestionare activă care au capacitatea de a corela mai bine cererea cu oferta și care pot fi aplicate la nivel de sector și de către autoritățile publice, după cum s-a subliniat în raportul Grupului operativ pentru piețele agricole; întrucât aspectele care nu intră în domeniul de aplicare al PAC care afectează competitivitatea și condițiile de concurență echitabile pentru agricultori trebuie, de asemenea, să fie luate în considerare și monitorizate în mod adecvat;

Bd.  întrucât noile provocări în materie de siguranță și autonomie alimentară cu care se confruntă agricultura europeană, menționate în cadrul priorităților politice ale UE, astfel cum se precizează în documentul de reflecție al Comisiei privind viitorul finanțelor UE, impun ca viitorul cadru financiar multianual (CFM) să mărească sau să mențină bugetul pentru agricultură în monedă euro constantă pentru a acoperi atât provocările existente, cât și pe cele noi;

Be.  întrucât societatea se așteaptă ca fermierii să își modifice practicile astfel încât să devină pe deplin sustenabili, ei ar trebui să fie susținuți în această tranziție cu fonduri publice; 

Bf.  întrucât orice modificări ale actualei PAC trebuie introduse în așa fel încât să asigure stabilitatea sectorului, securitatea juridică și siguranța planificării pentru fermieri și proprietarii de păduri prin intermediul unor perioade și măsuri de tranziție adecvate;

Bg.  întrucât Parlamentul trebuie să joace un rol amplu în stabilirea unui cadru politic clar pentru a menține o ambiție comună la nivel european și dezbateri democratice cu privire la aspectele strategice care au un impact asupra vieții de zi cu zi a tuturor cetățenilor în ceea ce privește utilizarea sustenabilă a resurselor naturale, incluzând apa, solul și aerul, calitatea alimentelor noastre, stabilitatea financiară a producătorilor agricoli, siguranța alimentară, sănătatea și modernizarea sustenabilă a practicilor agricole și de igienă, cu scopul de a institui un contract societal la nivel european între producători și consumatori;

Bh.  întrucât este nevoie de reformarea PAC pentru ca aceasta să dea rezultate pe măsura mizei, întrucât este imperativ să se furnizeze colegiuitorilor mijloacele pentru a-și exercita pe deplin misiunea în cadrul unui interval de timp reglementat și întrucât există incertitudini legate de Brexit;

Bi.  întrucât trebuie asigurat viitorul securității alimentare în Europa, atât pentru Regatul Unit, cât și pentru UE-27 și trebuie depuse cele mai mari eforturi pentru a reduce la minimum perturbarea producției și a accesului la alimente pentru ambele părți; întrucât trebuie depuse toate eforturile pentru a se asigura alinierea unitară la standardele de mediu și de siguranță alimentară, pentru a se garanta că cetățenii Regatului Unit și cei ai UE nu se confruntă cu scăderea siguranței alimentare sau a calității alimentelor;

Bj.  întrucât una dintre cele șase priorități principale pentru dezvoltarea rurală din UE este refacerea, conservarea și ameliorarea ecosistemelor asociate agriculturii și silviculturii, inclusiv în siturile Natura 2000;

Bk.  întrucât UE lucrează în prezent la o strategie privind proteinele în vederea promovării autonomiei culturilor proteice;

Bl.  întrucât, în 2017, 124 de milioane de persoane au fost afectate de insecuritate alimentară acută în 51 de țări, ceea ce reprezintă o creștere de 16 milioane de persoane față de 2016; întrucât majoritatea persoanelor afectate de insecuritatea alimentară trăiesc în zonele rurale;

Bm.  întrucât egalitatea dintre femei și bărbați este un obiectiv central al UE și al statelor sale membre; întrucât multe din rolurile jucate de femei în zonele rurale contribuie la menținerea exploatațiilor agricole viabile și a comunităților rurale; întrucât eforturile de evitare a depopulării zonelor rurale sunt legate de oportunitățile pentru femei și tineri; întrucât femeile din zonele rurale se confruntă în continuare cu numeroase provocări, în timp ce politicile agricole și cele de dezvoltare rurală nu includ în mod suficient dimensiunea de gen; întrucât, deși faptul că beneficiarii plăților directe sau ai dezvoltării rurale sunt bărbați sau femei nu este un indicator fiabil al impactului programelor, femeile ca solicitanți sau beneficiari sunt subreprezentate;

Bn.  întrucât, pentru a justifica bugetul PAC în fața contribuabililor europeni, finanțarea viitoare trebuie să fie legată atât de producția de alimente sigure și de înaltă calitate, cât și de o valoare adăugată societală clară în ceea ce privește agricultura sustenabilă, performanțele ambițioase în materie de mediu și de climă, standardele de sănătate publică și condițiile decente de viață ale animalelor, precum și alte impacturi societale ale PAC, pentru a crea condiții de concurență cu adevărat echitabile în interiorul și în afara UE;

Bo.  întrucât studiul special Eurobarometru nr. 442 privind atitudinea europenilor față de bunăstarea animalelor indică faptul că 82 % dintre cetățenii europeni consideră că bunăstarea animalelor de fermă ar trebui îmbunătățită;

Bp.  întrucât utilizarea pesticidelor, degradarea biodiversității și schimbările din mediul agricol au un efect negativ asupra numărului de polenizatori și asupra diversității speciilor de polenizatori; întrucât problemele care afectează populațiile de polenizatori, atât domesticiți, cât și sălbatici, sunt semnificative și ar putea avea efecte negative asupra agriculturii din UE și asupra siguranței sale alimentare, având în vedere faptul că cea mai mare parte din producția UE depinde de serviciile de polenizare; întrucât în ianuarie 2018 a fost lansată o consultare publică în cadrul inițiativei UE privind polenizatorii, pentru a identifica cea mai bună abordare și măsurile necesare pentru a combate declinul populației de polenizatori din UE;

Bq.  întrucât este necesar să se elaboreze o măsură specifică în domeniul dezvoltării rurale, care să fie axată pe cele opt principii ale Uniunii Europene de gestionare integrată a dăunătorilor (IPM), pentru a încuraja reducerea utilizării pesticidelor grave și pentru a promova adoptarea unor alternative nechimice;

Br.  întrucât zonele defavorizate, cum ar fi regiunile montane și cele ultraperiferice, ar trebui să continue să fie compensate de către PAC pentru costurile suplimentare legate de constrângerile lor specifice pentru a menține activitatea agricolă în aceste zone;

Bs.  întrucât aplicarea PAC în regiunile ultraperiferice ar trebui să exploreze pe deplin domeniul de aplicare al articolului 349 din TFUE, deoarece aceste zone se află într-o poziție extrem de dezavantajată în ceea ce privește dezvoltarea socioeconomică cu privire la aspecte precum îmbătrânirea populației și depopularea; întrucât POSEI este un instrument eficient pentru dezvoltarea și întărirea structurării sectoarelor care abordează aspectele agricole specifice din regiunile ultraperiferice; reamintește faptul că, în raportul său din 15 decembrie 2016 către Parlamentul European și Consiliu privind punerea în aplicare a programului POSEI, Comisia a concluzionat că „ținând seama de evaluarea sistemului, o modificare a Regulamentului (UE) nr. 228/2013 de bază nu este considerată necesară”;

Bt.  întrucât atât gestionarea pădurilor, cât și agrosilvicultura ce cuprind un etaj superior de vegetație lemnoasă deasupra pășunilor sau culturilor agricole pot contribui atât la îmbunătățirea rezistenței la nivel de fermă și la nivel peisagistic, cât și la acțiunile obligatorii de mediu și de atenuare a schimbărilor climatice, furnizând produse agricole sau forestiere sau alte servicii ecosistemice, consolidând astfel obiectivele PAC și permițând economiilor circulară și biologică să contribuie la noi modele de afaceri de care beneficiază agricultorii, silvicultorii și zonele rurale; întrucât strategia UE pentru păduri promovează o viziune coerentă și globală privind gestionarea pădurilor și numeroasele beneficii ale pădurilor, abordând întregul lanț valoric forestier; subliniază faptul că PAC joacă un rol esențial în atingerea obiectivelor sale și acordă o atenție specială pădurilor mediteraneene, care sunt mai afectate de schimbările climatice și de incendii, fiind astfel puse în pericol biodiversitatea și potențialul de producție agricolă,

O nouă relație între Uniunea Europeană, statele membre, regiuni și agricultori

1.  salută intenția de a simplifica și moderniza PAC în beneficiul economic al agricultorilor și pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor, dar subliniază că prioritățile esențiale ale reformei trebuie să fie principiile cuprinse în Tratatul de la Roma, integritatea pieței unice și o politică cu adevărat comună, finanțată în mod adecvat de către UE, care să fie modernă și axată pe rezultate, să sprijine agricultura sustenabilă și să asigure alimente, o ocupare a forței de muncă și o dezvoltare sigure, de înaltă calitate și variate în zonele rurale;

2.  ia act de Comunicarea Comisiei privind viitorul sectorului alimentar și al agriculturii și salută recunoașterea faptului că unul dintre obiectivele PAC va fi de a consolida și de a asigura gestionarea sustenabilă a resurselor naturale și de a contribui la atingerea obiectivelor UE în materie de mediu și climă;

3.  solicită o PAC care să aibă ca prioritate absolută tranziția fiecărei exploatații agricole europene către o întreprindere care să combine standardele de performanță economice cu cele de mediu;

4.  subliniază că este necesar ca PAC să mențină legătura esențială între legiuitorii UE, fermieri și cetățeni; respinge orice posibilitate de renaționalizare a PAC, care ar duce la creșterea dezechilibrelor de concurență în cadrul pieței unice;

5.  atrage atenția asupra rolului foarte important pe care îl joacă exploatațiile agricole mici și mijlocii, rol care trebuie recunoscut și apreciat;

6.  subliniază că flexibilitatea de care se bucură în prezent statele membre în ceea ce privește opțiunile prevăzute în normele de bază permite să se răspundă la situații specifice, dar, în același timp, demonstrează că unele părți din PAC nu mai pot fi considerate comune; subliniază necesitatea de a respecta condițiile de concurență în cadrul pieței unice și a garanta condiții de concurență echitabile în ceea ce privește accesul la sprijin pentru fermieri în diferite state membre sau în diferite regiuni, precum și necesitatea unor soluții adecvate și eficiente pentru a reduce la minimum orice risc de denaturare a concurenței sau riscurile pentru coeziune;

7.  consideră că statele membre ar trebui să se bucure de un nivel de flexibilitate rezonabil în interiorul unui cadru comun solid de norme, standarde de bază, instrumente de intervenție, controale și alocări financiare convenite la nivelul UE de către colegiuitor, pentru a garanta condiții de concurență echitabile pentru fermieri și, în special, o abordare a UE pentru sprijinul acordat în cadrul pilonului I, cu scopul de a garanta respectarea condițiilor de concurență loială;

8.  consideră că, pentru ca punerea în aplicare a PAC să devină mai eficientă și mai bine adaptată la realitățile diferitelor tipuri de agricultură din Europa, soluțiile naționale alese în cadrul ansamblului de instrumente definit de UE, disponibile în cadrul pilonilor I și II, ar trebui să fie raționalizate, iar statele membre ar trebui să elaboreze, cu implicarea tuturor părților interesante, propriile strategii naționale coerente, bazate pe date concrete, în funcție de obiectivele și indicatorii UE privind principalele tipuri de instrumente de intervenție posibile, care ar trebui, de asemenea, să fie definite la nivelul UE, precum și criteriile pentru selecția lor, într-un cadru comun clar de norme aplicabile la nivelul UE, cu respectarea corespunzătoare a normelor și principiilor pieței unice;

9.  subliniază că subsidiaritatea adițională ar trebui acordată numai cu condiția să existe un ansamblu comun puternic de norme, obiective, indicatori și controale ale UE;

10.  subliniază riscurile de suprareglementare la nivel național și regional și gradul ridicat de incertitudine pentru agricultori din cauza posibilității ca statele membre să trebuiască să își definească în mod independent planurile lor naționale și să își reexamineze deciziile anual, în funcție de pozițiile adoptate de către guvernele aflate la putere; invită, prin urmare, Comisia să prezinte colegiuitorilor, împreună cu propunerile sale legislative, un model simplu și clar de plan strategic național pentru a permite colegiuitorilor să evalueze sfera de cuprindere, gradul de detaliu și conținutul unor astfel de planuri, care sunt elemente esențiale ale viitoarei propuneri a Comisiei, și să clarifice criteriile potrivit cărora aceste strategii naționale vor fi evaluate;

11.  solicită Comisiei să furnizeze instrumente concepute pentru a încuraja utilizarea sinergiilor între PAC și fondurile alocate politicii de coeziune;

12.  reamintește necesitatea ca viitoarea PAC să respecte pe deplin repartizarea competențelor în fiecare stat membru, care este adesea stabilită în constituțiile acestora, în special în ceea ce privește respectarea competențelor juridice ale regiunilor UE atunci când elaborează, gestionează și pune în aplicare politicile, cum ar fi FEADR; subliniază că este nevoie să se asigure implicarea corespunzătoare a fermierilor și a altor beneficiari în toate etapele de dezvoltare a politicilor;

13.  salută eforturile Comisiei în materie de concepere a programului, de punere în aplicare și de control al unei abordării bazate pe rezultate, pentru a stimula mai degrabă performanța decât conformitatea, asigurând, în același timp, o monitorizare adecvată, bazată pe riscuri prin intermediul unor indicatori clar definiți, mai simpli, mai puțin birocratici, (inclusiv prin prevenirea suprareglementării), solizi, transparenți și măsurabili la nivelul UE, inclusiv prin controale adecvate ale măsurilor și ale elaborării programului, precum și ale implementării și sancțiunilor introduse de statele membre; consideră că este necesar să se introducă criterii uniforme de bază pentru stabilirea unor sancțiuni similare pentru cazurile echivalente de neconformitate detectate la executarea diferitelor măsuri utilizate de state membre sau de regiuni pentru realizarea obiectivelor generale comune stabilite de către UE;

14.  subliniază că o abordare bazată exclusiv pe rezultate ar implica un risc pentru statele membre care, din cauza situației lor specifice, ar putea să nu fie capabile să realizeze pe deplin toate rezultatele prevăzute în planurile lor naționale și care ar putea fi expuse riscului de a se confrunta cu reduceri ex-post ale pachetelor lor financiare naționale, precum și cu suspendări ale finanțărilor de care beneficiază;

15.  recunoaște că noul model de realizare a obiectivelor va trebui ajustat și modificat pe parcursul mai multor ani pentru a garanta că fermierii nu sunt penalizați ca urmare a tranziției către un model bazat pe rezultate;

16.  constată, cu toate acestea, că o eventuală întârziere în adoptarea planurilor strategice ale PAC ar putea conduce la plăți întârziate, un scenariu care trebuie evitat;

17.  ia act de faptul că, în cadrul primului pilon, statele membre pot alege programe dintr-un catalog prioritar stabilit de UE;

18.  solicită dezvoltarea unui sistem de modificări instituționale și juridice adecvate, care să conducă la schimbarea modelului de aplicare, cu scopul de a preveni apariția unor costuri suplimentare și de a preveni reducerea absorbției de fonduri în statele membre;

19.  consideră că colectarea de informații ar trebui să se bazeze mai degrabă pe imagini prin satelit și pe bazele de date ale Sistemului Integrat de Administrare și Control decât pe datele transmise de fermieri în mod individual;

20.  invită Comisia să dezvolte sinergii relevante între programele emblematice ale UE privind spațiul și PAC, în special cu programul Copernicus, care prezintă un interes specific pentru comunitatea agricolă în ceea ce privește schimbările climatice și monitorizarea mediului;

21.  solicită măsuri pentru creșterea nivelului de reciclare a nutrienților; solicită ca politica structurală agricolă să fie aliniată la schema de sprijin în favoarea mediului, de exemplu printr-o mai bună combinare a culturilor agricole cu creșterea animalelor;

22.  solicită menținerea schemei simplificate pentru micii fermieri;

23.  consideră că fermierii care dețin un teren mai mic de cinci hectare ar trebui să aibă posibilitatea să adere în mod voluntar la această schemă;

24.  invită Comisia să efectueze controale și audituri financiare și ale performanței cu scopul de a garanta că funcțiile sunt realizate la aceleași standarde ridicate și respectând aceleași criterii în toate statele membre, independent de flexibilitatea crescută acordată statelor membre în ceea ce privește conceperea și gestionarea programelor și cu scopul, în special, de a asigura eliberarea în timp util a fondurilor în statele membre către toți fermierii și comunitățile rurale eligibile, reducând la minimum sarcina administrativă pentru beneficiari;

25.  reamintește că, în cadrul reformei precedente, a fost dificil să se ajungă la un acord cu privire la definiția termenului „fermier activ”; consideră, prin urmare, că producția agricolă (de exemplu, menținerea terenurilor într-o stare agricolă bună, folosirea unor practici bune de creștere a animalelor, sprijinirea economiei circulare) ar putea să constituie o soluție mai bine orientată și cuantificabilă pentru o astfel de definiție;

26.  consideră că toți actorii implicați în procesul de control al finanțelor Uniunii, inclusiv CCE, trebuie să aibă aceeași înțelegere a sistemului de control pe bază de performanță, astfel încât nici statele membre, nici beneficiarii să nu se confrunte cu corecții financiare neașteptate;

27.  subliniază faptul că fermierii sunt antreprenori și, ca atare, ar trebui să beneficieze de libertăți corespunzătoare pentru a putea obține prețuri de piață corecte pentru produsele lor;

28.  subliniază că fermierii cu fracțiune de normă și fermierii ale căror venituri sunt combinate nu trebuie excluși;

29.  salută propunerea Comisiei de a acorda mai multă flexibilitate statelor membre, regiunilor și agricultorilor în cadrul unui plafon financiar mai ridicat pentru normele de minimis în domeniul agriculturii, asigurând totodată integritatea pieței interne;

30.  invită Comisia, de asemenea, să le ofere statelor membre o mai mare flexibilitate în cadrul normelor privind ajutoarele de stat în domeniul agriculturii pentru a-i încuraja pe fermieri să își creeze un fond voluntar de economii de precauție pentru a face față mai bine crizelor tot mai intense de natură climatică, sanitară și economică;

31.  solicită, cu toate acestea, recompensarea echitabilă a bunurilor publice furnizate de microîntreprinderile și micile întreprinderi agricole, inclusiv a participării acestora la eforturile de cooperare și la activitățile comunitare; 

32.  invită statele membre să caute sinergii mai bune între PAC și alte politici și fonduri, cum ar fi fondurile de coeziune, fondurile structurale și alte fonduri de investiții, pentru a crea un efect de multiplicare pentru zonele rurale;

33.  solicită o mai bună coordonare între PAC și alte politici și acțiuni ale UE, în special cu Directiva 2000/60/CE, Directiva 91/676/CEE și Regulamentul 1107/2009, ca mijloc de realizare a unei protecții sustenabile a resurselor de apă, a căror cantitate și calitate sunt afectate negativ de agricultură; solicită stimulente pentru a sprijini proiectele de cooperare locală între fermieri și furnizorii de apă pentru a mări protecția resurselor de apă;

34.  ia act de faptul că numeroase sate și regiuni, în pofida naturii lor rurale, rămân, din motive administrative, în afara domeniului de aplicare al programelor de dezvoltare rurală în anumite state membre, ceea ce le plasează într-o poziție dezavantajoasă;

35.  invită statele membre să aibă în vedere abordări mai flexibile pentru a nu prejudicia aceste regiuni și producătorii din cadrul lor;

O PAC inteligentă, eficientă, sustenabilă și echitabilă în serviciul fermierilor, al cetățenilor, al zonelor rurale și al mediului

36.  consideră că este necesar să se mențină actuala arhitectură compusă din doi piloni și subliniază că pilonii trebuie să fie coerenți și complementari, pilonul I fiind finanțat integral prin finanțare din partea UE și constituind un mijloc eficient de sprijin pentru venit, pentru măsuri de mediu de bază și pentru continuarea măsurilor de piață existente, iar pilonul II îndeplinind nevoile specifice ale statelor membre; consideră, totuși, că este necesar, în același timp, să fie stimulați agricultorii și alți beneficiari pentru a desfășura acțiuni care generează bunuri publice de mediu și sociale neremunerate de piață și să se respecte practicile agricole noi și cele consacrate pe baza unor criterii comune, uniforme și obiective, menținând, în același timp, posibilitatea ca statele membre să adopte abordări specifice pentru a reflecta condițiile locale și sectoriale; consideră că tranziția tuturor exploatațiilor agricole europene către sustenabilitate și integrarea deplină în economia circulară a tuturor exploatațiilor agricole europene, îmbinând standardele de performanță ecologică cu cele de performanță economică, fără nicio reducere a standardelor sociale sau a celor privind ocuparea forței de muncă, trebuie să fie o prioritate absolută;

37.  reamintește Comisiei că obiectivele PAC stabilite la articolul 39 din TFUE sunt creșterea productivității agricole pentru a asigura un nivel de trai echitabil pentru populația agricolă, stabilizarea piețelor, garantarea siguranței aprovizionărilor și asigurarea unor prețuri rezonabile de livrare către consumatori;

38.  subliniază potențialul inovațiilor tehnologice pentru un sector inteligent și eficient care să fie în serviciul sustenabilității, în special în ceea ce privește utilizarea eficientă a resurselor, precum și monitorizarea sănătății culturilor și animalelor și a mediului;

39.  solicită ca PAC să faciliteze și să sprijine aplicarea unor astfel de inovații;

40.   consideră că viitoarea arhitectură a PAC nu își poate îndeplini obiectivele decât dacă este suficient finanțată; solicită, prin urmare, ca bugetul PAC să fie majorat sau menținut în euro constanți în următorul CFM pentru a fi îndeplinite obiectivele ambițioase privind o PAC revizuită și eficientă după 2020;

41.  este de părere că o mai mare liberalizare a pieței și reducerea nivelului de protecție al agricultorilor asociată cu aceasta implică necesitatea unei compensări pentru sectorul agricol și, în special, pentru fermele care se confruntă cu dezavantaje competitive - în special cu dificultăți legate de utilizarea terenurilor agricole sau de amplasarea lor în zonele montane - și că numai aceste măsuri compensatorii pot garanta gestionarea extensivă a terenurilor agricole și conservarea peisajului cultural;

42.  subliniază că bugetul PAC ar trebui adaptat la nevoile și provocările viitoare, cum ar fi cele ce apar în urma Brexitului și a acordurilor de liber schimb adoptate de UE cu principalii săi parteneri comerciali;

43.  subliniază diferențele persistente de dezvoltare între zonele rurale din diferite regiuni și state membre și consideră, prin urmare, că criteriul de coeziune ar trebui să continue să joace un rol important în distribuirea fondurilor din cel de-al doilea pilon între statele membre;

44.  subliniază importanța alocării unui buget solid pentru pilonul II (politica de dezvoltare rurală) în cadrul bugetului global al PAC;

45.  consideră că este necesar ca fermierii să fie sprijiniți în tranziția către sustenabilitatea deplină;

46.  consideră că dezvoltarea de noi politici și obiective ale UE nu trebuie să se facă în detrimentul succesului și al resurselor PAC;

47.  recunoaște actualele incertitudini care există cu privire la bugetul viitoarei PAC;

48.  subliniază faptul că resursele PAC sunt banii contribuabililor din fiecare stat membru și că contribuabilii din întreaga UE au dreptul să se poată baza pe faptul ca aceste fonduri sunt utilizate exclusiv în mod precis și transparent;

49.  consideră că ar trebui să fie evitate noi linii de dezvoltare rurală care nu sunt sincronizate cu fonduri suplimentare;

50.  consideră că este necesar un sprijin mai bine direcționat pentru diverse sisteme agricole, în special pentru exploatațiile familiale mici și mijlocii și tinerii agricultori, pentru a întări economiile regionale prin intermediul unui sector agricol productiv din punct de vedere economic, ecologic și social; consideră că acest lucru poate fi realizat printr-o rată obligatorie mai ridicată de sprijin redistributiv pentru primele hectare ale unei exploatații, legată de mărimea medie a unei exploatații în statele membre, având în vedere marea diversitate a mărimii fermelor în întreaga UE; subliniază că sprijinul pentru fermele de dimensiuni mai mari ar trebui să fie degresiv, reflectând economiile de scară, cu plafoane obligatorii care să fie decise la nivel european și criterii flexibile care să ia în considerare capacitatea fermelor și a cooperativelor de a oferi locuri de muncă stabile care să păstreze populația în zonele rurale; consideră că fondurile puse la dispoziție prin plafonare și degresivitate ar trebui păstrate în statul membru sau în regiunea de unde provin;

51.  consideră că este esențial să se asigure că sprijinul este dedicat adevăraților fermieri, concentrându-se asupra celor care practică agricultura în mod activ pentru a-și câștiga existența;

52.  consideră că este necesar să se mențină o schemă simplificată pentru micii producători, pentru a facilita accesul acestora la plățile directe efectuate prin PAC și a ușura gestionarea lor;

53.  subliniază necesitatea identificării elementelor cheie ale unui sistem echilibrat, transparent, simplu și obiectiv de sancțiuni și stimulente, asociat unui sistem transparent, aplicat în timp util, pentru a stabili eligibilitatea fermierilor pentru a primi finanțare publică pentru producerea de bunuri publice, care ar trebui să constea în măsuri simple, voluntare și obligatorii și să fie orientat spre rezultate, deplasând astfel accentul de la conformitate la performanța reală;

54.  subliniază faptul că și fermierii cu fracțiune de normă și fermierii cu venituri combinate – care însuflețesc mediul rural în atâtea feluri – desfășoară activități agricole pentru a-și câștiga existența și sunt, și ei, agricultori veritabili, potrivit definiției din comunicarea Comisiei;

55.  solicită ca actualul sistem de calculare a plăților directe în cadrul pilonului I, în special în statele membre în care valoarea drepturilor este încă calculată parțial pe baza referințelor istorice, să fie modernizat și să fie înlocuit cu o metodă la nivelul UE pentru calcularea plăților, a cărui componentă de bază să fie sprijinul pentru venituri destinat fermierilor în anumite limite, care ar putea fi majorate în funcție de contribuția fermierilor la furnizarea de bunuri publice, în conformitate cu obiectivele și țintele UE până în 2030, astfel încât sistemul să devină mai simplu și mai transparent;

56.  salută schema de plată unică pe suprafață (SAPS) simplă, justificată, transparentă și ușor de aplicat care a fost implementată cu succes în multe state membre; solicită, prin urmare, menținerea SAPS și după 2020 și propune utilizarea sa în orice stat membru sau de către orice fermier din UE;

57.  subliniază că această schemă ar permite ca sistemul complex din punct de vedere administrativ de drepturi la plată să fie înlocuit, reducând astfel în mod semnificativ birocrația;

58.  consideră că, în vederea asigurării eficacității lor pe termen lung, aceste noi plăți nu ar trebui să devină bunuri comercializabile;

59.  solicită Comisiei să analizeze necesitatea cererilor de plată în ceea ce privește compatibilitatea cu normele OMC;

60.  subliniază faptul că fondurile publice ale PAC actuale, care sunt cheltuite pe activitățile actuale ale fermierilor, sunt supuse unor controale la scară mică și foarte precise, în timp ce cea mai mare parte a bugetului PAC (plățile directe) este vărsată, fără verificări, pentru simpla deținere de terenuri și, prin urmare, nu poate fi justificată față de cetățenii europeni;

61.  consideră că plățile ar trebui, de asemenea, să includă o puternică condiționalitate comună, inclusiv rezultate de mediu și alte bunuri publice, cum ar fi locuri de muncă de calitate;

62.  reamintește că Rezoluția Parlamentului referitoare la situația actuală a concentrării terenurilor agricole în UE: cum se poate facilita accesul agricultorilor la terenuri? recunoaște că plățile pentru terenuri fără impunerea unor condiții clare conduc la denaturări ale pieței funciare și, prin urmare, influențează concentrarea din ce în ce mai mare de terenuri agricole în mâinile unui grup restrâns;

63.  clarifică faptul că bunurile publice sunt acele servicii aflate la un nivel superior față de legislația statutară privind mediul, clima și calitatea vieții animalelor, inclusiv, în special, conservarea apei, protecția biodiversității, protecția fertilității solului, protecția polenizatorilor, protecția stratului de humus și calitatea vieții animalelor;

64.  subliniază necesitatea distribuirii echitabile a plăților directe între statele membre, care este esențială pentru buna funcționare a pieței unice și care trebuie să țină seama de criterii obiective, cum ar fi sumele primite de statele membre în temeiul pilonilor I și II și faptul că condițiile naturale, ocuparea forței de muncă și situația socioeconomică, nivelurile de trai generale, costurile de producție, în special costul terenurilor și puterea de cumpărare nu sunt aceleași în întreaga UE;

65.  subliniază faptul că o convergență sporită a valorii plăților directe între statele membre nu poate fi realizată decât dacă bugetul este mărit în mod corespunzător;

66.  subliniază faptul că plățile directe sunt menite să sprijine fermierii în ceea ce privește producția de alimente și protecția standardelor de mediu și de bunăstare a animalelor;

67.  consideră că, respectând condițiile stricte de a putea garanta condiții de concurență echitabile pe piața unică, de a preveni denaturarea concurenței, în special în ceea ce privește produsele, de a asigura coerența cu normele OMC și de a nu compromite eforturile de atingere a obiectivelor de mediu și climatice, plățile în temeiul sprijinului cuplat facultativ ar trebui menținute, dar ar trebui activate numai după o evaluare a Comisiei; consideră că sprijinul cuplat facultativ reprezintă un instrument care răspunde nevoilor sectoarelor sensibile și obiectivelor specifice legate de mediu, de climă sau de calitatea și comercializarea produselor agricole, stimulează practicile agricole care îndeplinesc cele mai înalte standarde de mediu și privind bunăstarea animalelor și contracarează unele dificultăți specifice, în special pe cele care decurg din dezavantajul concurențial structural al regiunilor defavorizate și montane, precum și dificultăți care au o natură mai pronunțat temporară și care decurg din tranziția de la vechiul sistem de drepturi, de exemplu; consideră, de asemenea, că sprijinul cuplat facultativ este, de asemenea, un instrument de promovare a producției importante din punct de vedere strategic, cum ar fi culturile proteice, în viitor, sau de compensare a efectelor acordurilor de liber schimb; subliniază, de asemenea, că plățile în temeiul sprijinului cuplat facultativ sunt importante pentru menținerea diversității producției agricole, a locurilor de muncă în sectorul agricol și a sistemelor sustenabile de producție la nivelul UE;

68.  reamintește că asigurarea reînnoirii generațiilor și a noilor actori reprezintă o provocare pentru agricultură în multe state membre și că fiecare strategie națională sau regională trebuie prin urmare să abordeze această problemă printr-o abordare cuprinzătoare, mobilizând toate resursele financiare ale PAC, inclusiv creditele de plată suplimentare pentru tinerii fermieri în cadrul pilonului I, și măsuri pentru a ajuta tinerii fermieri să își înceapă activitatea în cadrul pilonului II, ambele fiind de dorit să devină obligatorii pentru statele membre, pe lângă sprijinul din cadrul noilor instrumente financiare, cum ar fi un instrument de acordare a accesului la capital în contextul caracterului limitat al resurselor; subliniază, de asemenea, importanța măsurilor naționale în eliminarea barierelor de reglementare și economice, promovând totodată planificarea transferului între generații, pachetele de pensionare și accesul la terenuri și facilitând și încurajând unele aranjamente de colaborare - cum ar fi parteneriatele, agricultura partajată, contractele de creștere a animalelor și de leasing între fermierii în vârstă și tinerii fermieri; consideră că normele privind ajutoarele de stat ar trebui, de asemenea, să ia în considerare importanța reînnoirii generațiilor și să prevină dispariția agriculturii familiale;

69.  consideră că noua legislație trebuie să facă o distincție mai clară între criteriile ce stau la baza stimulentelor pentru „tinerii fermieri” și pentru „nou-veniții care pun bazele unei activități agricole” (tinerii fermieri fiind definiți în funcție de vârstă, iar nou-veniții în funcție de numărul de ani de la înființarea fermelor lor), pentru a mări potențialul celor două grupuri de a realiza reînnoirea generațiilor și de a îmbunătăți viața în zonele rurale;

70.  îndeamnă Comisia și statele membre să recunoască faptul că noile schimbări societale, tehnologice și economice, cum ar fi energia curată, digitalizarea sau soluțiile inteligente, au un impact asupra vieții rurale;

71.  invită Comisia să sprijine eforturile privind îmbunătățirea calității vieții în mediul rural, pentru a încuraja cetățenii, îndeosebi tinerii, să rămână sau să revină în mediul rural; îndeamnă atât Comisia, cât și statele membre să sprijine dezvoltarea prin antreprenoriat de noi servicii, cu precădere de către femei și tineri;

72.  constată cu îngrijorare că lipsa forței de muncă în mai multe sectoare agricole conduce la încetarea activităților agricole; solicită să se acorde sprijin pentru a atrage lucrătorii în agricultură;

73.  subliniază necesitatea de a partaja modelele de succes ale statelor membre care reunesc fermierii tineri și fermierii în vârstă în scopul reînnoirii generațiilor;

74.  recomandă ca accesul la finanțare să fie îmbunătățit prin dobânzi subvenționate pentru împrumuturile solicitate de noii fermieri de pe piața agricolă;

75.  reamintește că zonele și așezările rurale necesită o atenție specială și eforturi integrate pentru dezvoltarea unor sate inteligente;

76.  solicită îmbunătățirea cooperării cu BEI și cu Fondul european de investiții (FEI) pentru a promova crearea unor instrumente financiare dedicate tinerilor fermieri în toate statele membre;

77.  solicită asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru îmbunătățirile tehnologice speciale vizând centrele și rețelele rurale;

78.  subliniază importanța dezvoltării rurale, inclusiv a inițiativei LEADER, pentru îmbunătățirea sinergiilor între diferitele politici și îmbunătățirea competitivității, promovarea unor economii eficiente și sustenabile, sprijinirea unei agriculturi și silviculturi sustenabile și multifuncționale, precum și pentru producerea de alimente și de bunuri și servicii nealimentare care generează valoare adăugată și locuri de muncă; subliniază importanța dezvoltării rurale pentru promovarea parteneriatelor între fermieri, comunitățile locale și societatea civilă și pentru stimularea unor activități și oportunități antreprenoriale suplimentare, care, adesea, nu pot fi relocalizate, pentru industria agroalimentară, agroturism, comercializarea directă, agricultura sprijinită de comunitate, bioeconomie și producția sustenabilă de bioenergie și energie din surse regenerabile, toate acestea contribuind la menținerea activității economice în regiunile respective; subliniază, astfel, importanța consolidării financiare a pilonului II, crescând, astfel, potențialul generării de venituri, pentru a ajuta la combaterea depopulării, șomajului și sărăciei și pentru a promova incluziunea socială, furnizarea de servicii sociale și consolidarea structurii socioeconomice în zonele rurale, cu obiectivul general de a îmbunătăți calitatea vieții din aceste zone;

79.  invită Comisia să introducă o abordare caracterizată prin investiții din surse multiple în perioada legislativă de după 2020 pentru a asigura punerea în aplicare fără probleme a instrumentelor integrate de dezvoltare rurală, cum ar fi inițiativa privind satele inteligente;

80.  solicită crearea unui nou fond pentru dezvoltarea locală plasată sub responsabilitatea comunității (DLRC), pe baza inițiativei LEADER și a experienței în domeniu, care să fie alocat în proporție de 10 % în toate fondurile structurale pentru obiective stabilite de strategiile plasate sub responsabilitatea comunității, fără o delimitare între fondurile structurale, care ar trebui să fie mobilizate pe o bază descentralizată;

81.  subliniază că programele de dezvoltare rurală ar trebui să aibă o valoare adăugată pentru exploatațiile agricole și să-și păstreze rolul important în facilitarea unor acțiuni pe termen lung privind practicile inovatoare și măsurile de agromediu;

82.  consideră că, în cadrul inițiativei LEADER, ar trebui acordată o atenție sporită nevoilor și proiectelor micilor ferme familiale, suplimentar față de furnizarea asistenței financiare necesare;

83.  consideră că s-a demonstrat că este necesar ca în zonele rurale activitatea agricolă să fie desfășurată de fermierii din exploatațiile mici și mijlocii;

84.  subliniază importanța menținerii unui sprijin compensatoriu specific pentru exploatațiile situate în zone defavorizate, în conformitate cu condițiile definite de statele membre în funcție de particularitățile lor locale;

85.  subliniază, în plus, că punerea în aplicare a instrumentelor financiare în materie de dezvoltare rurală ar trebui să se facă în mod voluntar, iar investițiile în zonele rurale ar trebui consolidate;

86.  invită Comisia să stabilească măsurile pentru inițiativa privind satele inteligente și să acorde prioritate dezvoltării acestor sate inteligente în cadrul viitoarei politici de dezvoltare rurală;

87.  consideră că finanțarea pentru apicultură din cadrul pilonului II ar trebui să fie mai bine orientată și mai eficace și că noul cadru legislativ ar trebui să prevadă o nouă schemă de sprijin din pilonul I pentru apicultori, inclusiv sprijin direct pe fiecare comunitate de albine;

88.  subliniază că în cazul măsurilor mai puțin legate de agricultură trebuie să se aplice o rată de cofinanțare mai ridicată;

89.  invită Comisia să introducă un regim nou, coerent, consolidat și simplificat de condiționalitate în cadrul pilonului I, care să permită integrarea și punerea în aplicare a diferitelor tipuri de acțiuni de protecție a mediului existente, cum ar fi măsurile actuale de ecocondiționalitate și ecologizare; subliniază că scenariul de referință din pilonul I de realizare a dezvoltării sustenabile a agriculturii ar trebui să fie obligatoriu și să prevadă în mod clar măsurile și rezultatele așteptate de la fermieri, astfel încât să se asigure condiții de concurență echitabile, asigurându-se, în același timp, o birocrație minimă la nivel de exploatație și, ținând seama de condițiile locale, un control adecvat din partea statelor membre; solicită, de asemenea, un nou sistem simplu, care ar trebui să fie obligatoriu pentru statele membre și opțional pentru exploatații, pe baza normelor UE care depășesc nivelul de referință, pentru a stimula trecerea fermierilor la tehnici și practici sustenabile pentru climă și mediu și care sunt compatibile cu măsurile de agromediu și climă din cadrul pilonului II; consideră că implementarea acestui sistem ar trebui să fie stabilită în planurile strategice naționale într-un cadru al UE;

90.  invită Comisia să se asigure că măsurile de agromediu și climă pentru dezvoltarea rurală din cadrul pilonului II continuă să compenseze costurile suplimentare și pierderile de venit legate de punerea în aplicare voluntară de către fermieri a unor practici ecologice și cu efecte pozitive asupra climei, cu posibilitatea de a adăuga un stimulent pentru investiții în ceea ce privește protecția mediului, biodiversitatea și utilizarea eficientă a resurselor; consideră că aceste programe ar trebui să fie simplificate, mai bine direcționate și mai eficiente, astfel încât fermierii să poată contribui în mod eficace la obiective politice ambițioase în ceea ce privește protecția mediului, biodiversitatea, gestionarea apelor, acțiunile în domeniul climei și combaterea schimbărilor climatice, asigurându-se, în același timp, o birocrație minimă la nivel de exploatație și, ținând seama de condițiile locale, un control adecvat din partea statelor membre;

91.  solicită ca, pe lângă exploatațiile cu producție agricolă integral ecologică conform articolului 11 din Regulamentul (CE) nr. 834/2007 și care sunt scutite de obligația de „ecologizare” stabilită la articolul 43 din Regulamentul UE nr. 1307/2013, să fie scutite și exploatațiile care pun în aplicare măsuri de agromediu în sensul Regulamentului (UE) nr. 1305/2013;

92.  evidențiază faptul că regiunile mediteraneene din UE sunt mai vulnerabile la efectele schimbărilor climatice, cum ar fi seceta, incendiile și deșertificarea, și că fermierii din aceste zone vor fi nevoiți să depună eforturi mai mari pentru a-și adapta activitățile la mediul care suferă modificări;

93.  consideră că viitoarele propuneri legislative ale Comisiei ar trebui să poată sprijini un număr cât mai mare de fermieri în eforturile lor de modernizare pentru o dezvoltare agricolă mai durabilă;

94.  solicită, în interesul simplificării PAC, menținerea exceptării existente și neîmpovărarea celor mai mici exploatații, sub 15 hectare, cu măsuri suplimentare în materie de mediu și de climă în temeiul PAC;

95.  propune ca această nouă formă de ecologizare să fie însoțită de mijloace semnificative, coordonate și mai eficiente în cadrul pilonului II prin investiții tangibile și intangibile orientate (transfer de cunoștințe, formare, consiliere, schimb de know-how, crearea de rețele, inovare prin intermediul parteneriatelor europene pentru inovare – PEI), ca un alt factor determinant al schimbării;

96.  invită Comisia să se asigure că propunerile sale legislative pentru reforma PAC conțin măsuri și instrumente adecvate pentru integrarea producției de plante proteaginoase în sisteme îmbunătățite de rotație a culturilor, cu scopul de a depăși deficitul de proteaginoase, de a îmbunătăți veniturile fermierilor și de a răspunde principalelor provocări cu care se confruntă agricultura, precum schimbările climatice, pierderea biodiversității și fertilității solului, precum și protecția și gestionarea sustenabilă a resurselor de apă;

97.  consideră că un cuantum minim din bugetul total disponibil din cadrul pilonului II ar trebui să fie alocat pentru măsurile de agromediu și climă, inclusiv pentru agricultura ecologică, sechestrarea dioxidului de carbon, sănătatea solului, măsurile de gestionare sustenabilă a pădurilor, un plan de gestionare a substanțelor nutritive pentru protejarea biodiversității, precum și polenizare și diversitatea genetică la animale și plante; subliniază, în acest context, importanța menținerii plăților Natura 2000 și a asigurării faptului că acestea sunt suficiente pentru a reprezenta un stimulent real pentru fermieri;

98.  subliniază că, în cadrul dezvoltării rurale, sunt necesare plăți pentru fermierii situați în zone cu limitări naturale, cu condiții climatice dificile, cu pante abrupte sau cu limitări legate de calitatea solului; solicită o simplificare și o mai bună abordare a planului pentru zonele care se confruntă cu constrângeri naturale pentru perioada de după 2020;

99.  reamintește că Parlamentul a subliniat deja că verificarea adecvării Directivei privind rețeaua Natura 2000 a reliefat nevoia unei coordonări îmbunătățite cu PAC și subliniază declinul îngrijorător al speciilor și habitatelor care are legătură cu agricultura; invită Comisia să realizeze o evaluare a impactului PAC asupra biodiversității; solicită, de asemenea, majorarea plăților din cadrul Natura 2000 pentru a stimula mai mult protejarea siturilor agricole Natura 2000, care se află într-o stare foarte precară;

100.  solicită să fie puse în aplicare și consolidate măsuri privind agricultura inteligentă din punct de vedere climatic, având în vedere că impactul schimbărilor climatice asupra agriculturii în Europa va crește în viitor;

101.  consideră că riscurile asociate schimbărilor climatice și degradării terenurilor în întregul peisaj agricol trebuie să fie gestionate în cadrul PAC, investind în dezvoltarea ecosistemelor agricole reziliente și robuste și în infrastructura ecologică în vederea construirii straturilor superioare vegetale ale solului, inversării eroziunii solului, introducerii și prelungirii rotației culturilor, adăugării mai multor copaci în peisaj și în vederea stimulării diversității biologice și structurale în cadrul exploatațiilor agricole;

102.  consideră că ar trebui sprijinită și promovată utilizarea sporită a resturilor vegetale ca sursă de energie regenerabilă, eficientă și sustenabilă pentru zonele rurale;

103.  invită Comisia să stimuleze inovarea, cercetarea și modernizarea în sectorul agricol, agrosilvic și alimentar, prin susținerea unui sistem puternic de consiliere și formare, mai bine adaptat la nevoile beneficiarilor PAC în vederea dezvoltării practicilor care asigură o mai mare sustenabilitate și protejarea resurselor și prin sprijinirea aplicării tehnologiilor inteligente, pentru a răspunde mai eficient la provocări în domenii cum ar fi sănătatea, mediul și competitivitatea; subliniază că acțiunile de formare și de informare și educare agricolă trebuie să constituie o condiție prealabilă în elaborarea și implementarea programelor în toate statele membre și că este esențial să se promoveze transferul de cunoștințe, modelele de bune practici și schimburile în rândul cooperativelor și organizațiilor de producători în toate statele membre, de exemplu prin intermediul sistemului european agricol de cunoștințe și inovare (AKIS); consideră că metodele agroecologice și principiile care stau la baza agriculturii de precizie pot genera beneficii semnificative pentru mediu, pot crește veniturile fermierilor, pot raționaliza utilizarea mașinilor agricole și pot spori în mod semnificativ utilizarea eficientă a resurselor;

104.  subliniază necesitatea importantă ca politica PAC, inițiativa „Orizont 2020” și alte scheme de finanțare de sprijin să încurajeze fermierii să investească în noi tehnologii adaptate dimensiunilor exploatațiilor lor agricole, cum ar fi instrumentele de precizie și digitale care să îmbunătățească rezistența și impactul agriculturii asupra mediului;

105.  invită Comisia să stimuleze dezvoltarea și adoptarea de tehnologii inovatoare pentru toate tipurile de exploatații agricole, indiferent de mărimea și producția lor, fie ele convenționale sau ecologice și indiferent dacă își desfășoară activitatea în sectorul zootehnic sau în cel al culturilor arabile, la scară largă sau la scară mică;

106.  invită Comisia să propună o PAC care realizează mai multe inovații, contribuie la progresele în domeniul bioeconomiei și oferă soluții în domeniul biodiversității, climei și mediului;

107.  invită Comisia să se axeze pe calitatea vieții în mediul rural și să facă traiul de acolo atrăgător pentru toți oamenii, în special pentru tânăra generație;

108.  consideră că digitalizarea și agricultura de precizie promovate în cadrul PAC nu ar trebui să creeze o dependență mai mare a fermierilor de factori de producție suplimentari sau de finanțarea externă sau să le împiedice accesul la resurse, ci ar trebui să fie deschise și să se dezvolte în mod incluziv, cu implicarea fermierilor;

109.  solicită, fără a aduce atingere unei redefiniri a cuantumului total al sprijinului acordat de UE pentru dezvoltarea rurală, ca programele actuale de dezvoltare rurală, aprobate în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1305/2013, să se aplice în continuare până în 2024 sau până la adoptarea unei noi reforme;

110.  salută angajamentul Comisiei de a promova conceptul de „sate inteligente” în UE, ceea ce va permite, printr-o dezvoltare mai coordonată a diferitelor politici, abordarea cuprinzătoare a problemelor legate de insuficiența conexiunilor în bandă largă, a oportunităților de ocupare a forței de muncă și a prestării de servicii în zonele rurale;

111.  solicită să se ia măsuri pentru a aborda problema serioasă a accidentelor agricole, care au ca rezultat răniri și decese în fermele din UE, prin intermediul măsurilor din cadrul pilonului II pentru a sprijini investițiile în măsuri de siguranță și formare;

112.  solicită ca, în cadrul unei strategii a UE privind plantele proteaginoase, să se permită aplicarea unică de produse de protecție a plantelor în perioada începând dinainte de însămânțare până la scurt timp după aceasta pe toate suprafețele cu plante proteaginoase;

113.  consideră că investițiile în inovare, educare și formare sunt esențiale pentru viitorul agriculturii europene;

114.  subliniază că o abordare bazată pe rezultate la nivelul statelor membre și la nivel regional și soluțiile inovatoare furnizate de sistemele de certificare ar trebui analizate în continuare în cadrul viitoarei PAC, fără a adăuga birocrație și controale la fața locului;

115.  solicită introducerea unor măsuri specifice de modernizare și de îmbunătățire structurală în cadrul pilonului 2, în scopul atingerii obiectivelor prioritare precum Agricultura Digitală 4.0;

116.  îndeamnă Comisia și statele membre să protejeze și să promoveze accesul micilor fermieri și a grupurilor marginalizate la semințe și la materii prime agricole și să promoveze și să protejeze schimbul de semințe și deținerea publică a acestora, precum și tehnici tradiționale sustenabile care garantează dreptul oamenilor la alimente și la hrană corespunzătoare;

117.  îndeamnă Comisia și statele membre să pună un mai mare accent pe oportunitățile antreprenoriale pentru servicii către și dinspre sate;

118.  remarcă faptul că fiecare fermă este diferită și, prin urmare, sunt necesare soluții individuale;

O poziție solidă a fermierilor în sistemul alimentar global

119.  invită Comisia să mențină cadrul actual de organizare comună a pieței (OCP unică) în cadrul pilonului I, inclusiv instrumentele de politici specifice și standardele de comercializare și să îmbunătățească programul UE de încurajare a consumului de fructe, legume și lapte în școli; subliniază importanța sistemelor existente de gestionare a producției pentru anumite produse și a menținerii programelor sectoriale individuale obligatorii (pentru vin, fructe și legume, uleiul de măsline și apicultură) pentru țările producătoare, cu scopul final de a consolida sustenabilitatea și competitivitatea fiecărui sector și de a menține condiții de concurență echitabile, permițând în același timp accesul tuturor fermierilor;

120.  consideră că experiența pozitivă și „orientată către piață” a programelor operaționale legate de organizarea comună unică a piețelor din sectorul fructelor și al legumelor, implementate de către organizațiile de producători și finanțate pe baza valorii producției comercializate, și-au dovedit eficacitatea în ceea ce privește sporirea competitivității și structurarea sectoarelor vizate, precum și îmbunătățirea sustenabilității acestora; invită, prin urmare, Comisia să analizeze introducerea unor programe operaționale similare pentru alte sectoare; subliniază că acest lucru poate reprezenta un avantaj în special pentru organizațiile de producători care reunesc producătorii de produse lactate din regiunile montane și din regiunile periferice ale Uniunii, care prelucrează și comercializează produse de înaltă calitate și mențin producția de lapte în aceste regiuni dificile de producție;

121.  reamintește că puterea de piață inegală reprezintă în special un obstacol pentru producția care acoperă costurile în sectorul produselor lactate;

122.  atrage atenția asupra posibilității introducerii schemei de reducere voluntară a ofertei de lapte în cadrul OCP;

123.  solicită introducerea unui nou instrument de gestionare de autoajutorare pentru uleiul de măsline, care ar permite stocarea uleiului în anii în care există o supraproducție și introducerea acestuia pe piață atunci când producția este sub cerere;

124.  insistă asupra necesității fundamentale ca viitoarea PAC să sprijine fermierii într-un mod mai eficient, mai echitabil și mai prompt pentru a face față volatilității prețurilor și veniturilor cauzate de riscurile privind clima, condițiile meteorologice nefavorabile, sănătatea și piața, prin crearea de stimulente suplimentare și condiții de piață care stimulează dezvoltarea și folosirea voluntară a instrumentelor de gestionare a riscurilor și stabilizare (sisteme de asigurare, instrumente de stabilizare a veniturilor, mecanisme individuale de distribuire și fonduri mutuale), asigurând totodată accesibilitate pentru toți fermierii și compatibilitatea cu sistemele naționale existente;

125.  solicită acordarea unui sprijin mai eficient pentru a susține creșterea producției de leguminoase în UE și a unor ajutoare speciale pentru crescătorii de oi și capre care lucrează în regim extensiv, luând în considerare efectele pozitive pe care le au aceste sectoare asupra mediului și necesitatea de a reduce dependența UE de importurile de proteine destinate furajelor;

126.  subliniază că o PAC orientată către viitor ar trebui să fie concepută în așa fel încât să poată face față mai bine problemelor critice de sănătate, cum ar fi problemele legate de rezistența la antimicrobiene, calitatea aerului și alimentația mai sănătoasă;

127.  subliniază provocările reprezentate de rezistența la antimicrobiene pentru sănătatea animală și umană; consideră că noul cadru juridic ar trebui să promoveze în mod activ un nivel mai ridicat de sănătate și bunăstare a animalelor ca mijloc de a combate rezistența la antibiotice, asigurând astfel o protecție mai bună a sănătății publice și a sectorului agricol în ansamblu;

128.  atrage atenția asupra faptului că riscurile de piață pot fi gestionate și prin îmbunătățirea accesului pe piețele de export pentru produsele agricole și alimentare din UE;

129.  insistă asupra importanței de a consolida poziția producătorilor primari în lanțul de aprovizionare cu alimente, în special garantându-le acestora o distribuție echitabilă a valorii adăugate între producători, prelucrători și sectorul comerțului cu amănuntul, prin introducerea resurselor și stimulentelor financiare necesare pentru a sprijini crearea și dezvoltarea organizațiilor economice, atât verticale, cât și orizontale, cum ar fi organizațiile producătorilor, inclusiv cooperativele și asociațiile și organizațiile interprofesionale ale acestora, stabilind standarde minime armonizate pentru combaterea practicilor comerciale neloiale și abuzive din lanțul de aprovizionare cu alimente, prin consolidarea transparenței piețelor și prin instrumente de prevenire a crizelor;

130.  subliniază că, în conformitate cu obiectivele de la articolul 39 din TFUE și cu excepția menționată la articolul 42 din TFUE, regulamentul omnibus a clarificat relația juridică dintre dispozițiile privind OCP unică și normele UE în materie de concurență și a introdus noi posibilități colective pentru ca fermierii să își îmbunătățească puterea de negociere în cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente; consideră că aceste dispoziții sunt esențiale în cadrul viitoarei PAC și ar trebui îmbunătățite în continuare;

131.  consideră că, pe baza concluziilor trase cu privire la funcționarea diferitelor observatoare UE ale piețelor (piețele laptelui, cărnii, zahărului și culturilor), ar trebui ca astfel de instrumente să fie folosite și în sectoarele care nu sunt acoperite în prezent și să fie dezvoltate în continuare pentru a putea furniza operatorilor comerciali date fiabile și previziuni cu scopul de a lansa alerte timpurii și a permite luarea de măsuri prompte și preventive în cazul în care apar perturbări ale pieței, în vederea prevenirii crizelor;

132.  solicită ca piețele locale și lanțurile scurte de aprovizionare cu produse alimentare să beneficieze de un sprijin mai mare și de o promovare sporită; subliniază că este nevoie să se dezvolte servicii locale legate de lanțurile scurte de aprovizionare;

133.  invită Comisia să aducă lămuriri suplimentare și să actualizeze, dacă este cazul, normele referitoare la organizațiile de producători și la organizațiile interprofesionale, mai ales în ceea ce privește politica în domeniul concurenței, inclusiv în perspectiva măsurilor și acordurilor organizațiilor interprofesionale, cu scopul de a răspunde cerințelor din partea societății;

134.  subliniază că instrumentele tradiționale de gestionare a piețelor prevăzute în PAC (de exemplu, intervențiile publice și depozitarea privată) au un efect redus și insuficient în contextul unei economii mondiale și că instrumentele de gestionare a riscurilor nu sunt întotdeauna suficiente pentru a face față volatilității semnificative a prețurilor și perturbărilor grave ale pieței;

135.  subliniază, prin urmare, nevoia ca OCP unică să continue să joace un rol important în cadrul viitoarei PAC ca o plasă de siguranță pentru stabilizarea rapidă a piețelor agricole și în anticiparea crizelor și subliniază importanța regulamentului omnibus pentru facilitarea și încurajarea – pe baza lecțiilor învățate în timpul ultimelor crize ale pieței, mai ales în sectorul produselor lactate – a utilizării complementare a instrumentelor de piață inovatoare și a instrumentelor de gestionare a crizelor, cum ar fi acordurile sectoriale voluntare, pentru gestionarea și, dacă este cazul, reducerea ofertei în termeni cantitativi în rândul producătorilor, organizațiilor de producători, asociațiilor organizațiilor de producători și organizațiilor interprofesionale și prelucrătorilor (de exemplu, schema UE de reducere a producției de lapte);

136.  salută eforturile depuse în vederea unei strategii sustenabile privind proteinele în UE;

137.  constată că este nevoie să se creeze pe teritoriul UE piețe locale și regionale pentru culturile de leguminoase, să se îmbunătățească performanța de mediu prin rotația culturilor, reducând, în același timp, dependența de importurile de furaje și consumul de pesticide și îngrășăminte, precum și să se crească viabilitatea exploatațiilor și să se ofere mai multe stimulente economice pentru a face trecerea către practici agricole mai sustenabile;

138.  consideră că măsurile de gestionare a ofertei de brânzeturi și jambon cu denumiri de origine protejate sau cu indicație geografică protejată sau de vin s-au dovedit a fi eficiente, îmbunătățind sustenabilitatea, competitivitatea și calitatea produselor vizate și ar trebui, așadar, să fie menținute și, dacă este cazul, să fie extinse astfel încât să acopere toate produsele care poartă eticheta de calitate, în conformitate cu obiectivele PAC;

139.  solicită o revizuire aprofundată a actualului mecanism de rezervă pentru situații de criză pentru a crea un fond UE funcțional și independent pentru situațiile de criză din sectorul agricol, care ar fi exceptat de la principiul bugetar al anualității, astfel încât să permită transferuri bugetare de la un an la altul, în special atunci când prețurile pieței sunt suficient de ridicate, menținând, în același timp, rezerva pentru situațiile de criză la un nivel constant pe întreaga perioadă a CFM, permițând astfel acțiuni de prevenire și răspunsuri mai rapide, mai coerente și mai eficace, complementare utilizării instrumentelor de piață și de gestionare a riscului în cazul situațiilor grave de criză, inclusiv cele care implică consecințe economice pentru fermieri din cauza problemelor legate de sănătatea animalelor, boli ale plantelor și siguranța alimentară, dar și cele care decurg din șocurile externe cu un impact asupra agriculturii;

140.  consideră că, deși acordurile comerciale sunt benefice pentru unele sectoare agricole ale UE și necesare pentru consolidarea poziției Uniunii pe piața agricolă mondială și aduc beneficii economiei UE în ansamblu, ele implică, de asemenea, o serie de provocări care trebuie luate în considerare, în special pentru agricultura la scară mică și medie și pentru sectoarele sensibile, cum ar fi respectarea normelor sanitare și fitosanitare ale UE și a standardelor de bunăstare a animalelor, de mediu și sociale, ceea ce presupune o coerență între politica comercială și anumite obiective ale PAC și nu trebuie să conducă la o slăbire a standardelor înalte ale Europei sau să pună în pericol teritoriile rurale ale acesteia;

141.  subliniază că aplicarea unor standarde diferite ar crește riscul de a exporta producția internă a UE în străinătate, în detrimentul dezvoltării rurale, a mediului și, în anumite cazuri, a calității alimentelor;

142.  subliniază că necesitatea unor mecanisme de protecție consolidate ar trebui, de asemenea, să pună într-o nouă lumină dezbaterile privind viitoarele acorduri comerciale (Mercosur, Noua Zeelandă, Australia etc.) și impactul lor asupra agriculturii în Europa;

143.  subliniază că, deși este important să se continue colaborarea pentru a facilita accesul pe piață pentru produsele agricole europene, sunt necesare măsuri adecvate de protecție a agriculturii europene, care să ia în considerare preocupările specifice fiecărui sector, cum ar fi instituirea unor mecanisme de protecție, excluderea potențială a sectoarelor celor mai sensibile de la negocieri și aplicarea principiului reciprocității în condițiile de producție, astfel încât să se asigure condiții egale de concurență între fermierii UE și concurenții lor străini; insistă că producția europeană nu trebuie să fie subminată de importurile inferioare și care nu corespund standardelor;

144.  invită Comisia să înceapă să considere agricultura ca activitate strategică și să abordeze acordurile de liber schimb astfel încât agricultura să nu fie considerată drept variabila de ajustare a celorlalte sectoare implicate în comerț, iar sectoarele principale, cum ar fi producția de lapte crud, să fie protejate;

145.  consideră că diversele revizuiri ale PAC, care au avut loc începând cu anii 1990, au fost în mare măsură influențate de cerințele comerțului internațional și ale OMC; consideră că aceste revizuiri au făcut posibilă creșterea competitivității produselor agricole europene și a sectorului agroalimentar european, dar au subminat, de asemenea, mari segmente ale sectorului agricol, expunându-le instabilității piețelor mondiale; consideră că a sosit momentul, astfel cum se propune în Comunicarea Comisiei privind viitorul sectorului alimentar și al agriculturii în Europa, să se acorde mai multă atenție altor obiective ale PAC, cum ar fi nivelul de trai al fermierilor și chestiunile privind sănătatea, ocuparea forței de muncă, mediul și clima;

146.  subliniază că politica comercială a UE trebuie să fie coerentă cu alte politici ale UE, cum ar fi politicile de dezvoltare și de mediu, și să susțină atingerea ODD, precum și că aceasta poate contribui la îndeplinirea obiectivelor PAC, în special asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru comunitatea agricolă și a faptului că produsele ajung la consumatori la prețuri rezonabile; subliniază că sectorul agroalimentar al UE ar trebui să profite de oportunitățile de creștere oferite de exporturi, având în vedere că, potrivit estimărilor, 90 % din cererea suplimentară de produse agroalimentare la nivel mondial în următorii zece ani va proveni din afara Europei; subliniază că PAC trebuie să răspundă cerințelor societății europene în ceea ce privește alimentația, mediul și clima, înainte de a se concentra asupra producției pentru vânzarea pe piața agricolă internațională; subliniază că așa-numitele țări în curs de dezvoltare ar trebui să dispună de suficiente oportunități pentru a crea și a menține un sector agroalimentar propriu solid;

147.  reamintește noul Consens european privind dezvoltarea, în care UE și statele sale membre își reafirmă angajamentul de a respecta efectiv principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) și recunosc importanța primordială a acestui principiu prevăzut la articolul 208 din TFUE, care presupune luarea în considerare a obiectivelor de cooperare pentru dezvoltare în toate politicile UE care sunt susceptibile de a afecta negativ țările în curs de dezvoltare, inclusiv în politica agricolă și în finanțarea acestui sector; consideră, în acest context, că reforma PAC ar trebui să respecte dreptul țărilor în curs de dezvoltare de a-și elabora de sine stătător politicile agricole și alimentare, fără a-și periclita capacitățile de producție și securitatea alimentară pe termen lung, în special în cazul țărilor cel mai puțin dezvoltate;

148.  reamintește angajamentul UE și al statelor sale membre față de ODD și subliniază că este extrem de important să se asigure coerența între PAC și ODD, în special în ceea ce privește obiectivele 2 (zero foamete), 5 (egalitatea de gen), 12 (consum și producție responsabile), 13 (acțiuni climatice) și 15 (viața terestră), la care trebuie să se alinieze viitoarea PAC;

149.  solicită, în conformitate cu principiul eficienței bugetare, coerență și sinergii mai bune între PAC și toate celelalte politici și angajamente internaționale ale UE, în special în ceea ce privește energia, aprovizionarea cu apă, destinația dată terenurilor, biodiversitate și ecosisteme, precum și dezvoltarea zonelor montane și îndepărtate;

150.  invită Comisia să efectueze o evaluare sistematică a impactului dispozițiilor referitoare la sectorul agricol din fiecare acord comercial și să ofere strategii specifice pentru a se asigura că niciun sector agricol nu va suferi ca urmare a unui acord comercial încheiat cu o țară terță;

151.  insistă asupra faptului că procesele și metodele de producție reprezintă o parte esențială a standardelor sociale, economice și de mediu în comerțul agricol mondial și încurajează Comisia să îndemne OMC să recunoască procesele și metodele de producție ca atare;

152.  subliniază că îndeplinirea obiectivelor din Acordul de la Paris privind schimbările climatice și a ODD-urilor trebuie să constituie unul dintre principiile care guvernează orice politică comercială în ceea ce privește produsele agricole; ia act de faptul că, în documentul său de reflecție privind valorificarea oportunităților oferite de globalizare, Comisia semnalează, în mod corect, cererea unui volum mai mare de produse sustenabile și locale care provin din comerțul echitabil, ca tendință în schimbare în procesul globalizării; subliniază că politica comercială a UE poate contribui în mare măsură la atingerea ODD-urilor și a obiectivelor privind clima stabilite în Acordul de la Paris;

153.  reamintește că UE a eliminat subvențiile sale la export și că nu mai există nicio linie bugetară pentru subvențiile la export în bugetul actual al UE; invită partenerii comerciali ai UE, în acest sens, să își asume angajamentul de a reduce sprijinul intern care denaturează schimburile comerciale; invită membrii OMC care continuă să acorde subvenții la export să pună în aplicare Decizia ministerială privind concurența la export, adoptată la Nairobi la 19 decembrie 2015;

154.  solicită Comisiei să rămână vigilentă și să intensifice acțiunile de apărare ale Uniunii în direcția eliminării barierelor existente și viitoare în calea accesului pe piață în țările terțe, care sunt în creștere, respectând totodată mediul și drepturile omului, inclusiv dreptul la alimentație; subliniază că majoritatea acestor bariere afectează produsele agricole (27 %, conform bazei de date a Comisiei privind accesul pe piață), care, la rândul lor, se referă în principal la măsurile sanitare și fitosanitare privind accesul pe piață;

155.  solicită Comisiei să anticipeze consecințele Brexitului și să le ia în considerare în pregătirea schimbului de oferte și în calculul contingentelor;

156.  invită Comisia să lanseze inițiative clare și transparente pentru a consolida în continuare promovarea standardelor UE de producție, de siguranță, privind bunăstarea animalelor și de mediu și lanțurile scurte de aprovizionare și să sprijine sistemele de producție alimentară de calitate, ceea ce s-ar putea realiza, printre altele, prin sistemele europene de indicare a originii pe etichete, cât și prin activități de comercializare și promovare pe piața internă și pe piețele din țările terțe pentru acele sectoare care beneficiază de instrumente de politică specifice în cadrul PAC; insistă asupra necesității de a reduce birocrația și condițiile inutile pentru a permite producătorilor mai mici să participe la aceste sisteme; salută creșterea constantă a bugetului disponibil pentru programele de promovare și îndeamnă Comisia să mențină ritmul creșterii creditelor, având în vedere interesul tot mai mare din partea producătorilor;

157.  subliniază importanța lanțurilor de aprovizionare locale și regionale scurte, care sunt mai sustenabile din punct de vedere ecologic - deoarece ele provoacă mai puțină poluare, fiind necesar un transport pe distanțe mai mici - și înseamnă că produsele sunt mai proaspete și mai ușor de trasat;

158.  reamintește cât de important este să li se dea fermierilor locali posibilitatea de a avansa în lanțul valoric, oferindu-li-se ajutor și sprijin pentru cultivarea de produse ecologice și cu o valoare adăugată, precum și cele mai recente cunoștințe și tehnologii, deoarece pentru realizarea sustenabilității sunt necesare măsuri directe menite să conserve, să protejeze și să dezvolte resursele naturale;

159.  subliniază faptul că producția locală sprijină tradițiile gastronomice și economiile locale;

160.  subliniază că în viitor, agricultura ar trebui să se concentreze pe producerea de alimente de calitate, dat fiind că avantajul competitiv al Europei rezidă în domeniul calității; subliniază că standardele UE trebuie menținute și consolidate acolo unde acest lucru este fezabil; solicită măsuri suplimentare pentru a mări productivitatea și competitivitatea pe termen lung din sectorul producției de alimente și a introduce noi tehnologii și o utilizare mai eficientă a resurselor, consolidând astfel rolul UE de lider mondial;

161.  consideră că este inacceptabil să existe diferențe de calitate între produse alimentare promovate și distribuite pe piața unică sub aceeași marcă și cu același ambalaj; salută stimulentele adoptate de Comisie pentru a aborda problema diferențelor de calitate a alimentelor pe piața unică, inclusiv activitatea acesteia în ceea ce privește o metodologie comună de testare;

162.  salută progresele înregistrate în promovarea intereselor agricole ale UE în cadrul negocierilor comerciale bilaterale recente, în special în ceea ce privește accesul pe piață pentru produse agroalimentare de înaltă calitate din UE și protecția indicațiilor geografice în țările terțe; își exprimă convingerea că această tendință poate fi menținută și îmbunătățită;

Un proces decizional transparent pentru o propunere solidă privind PAC în perioada 2021-2028

163.  subliniază că Parlamentul și Consiliul ar trebui, prin intermediul procedurii de codecizie, să stabilească obiectivele generale comune, standardele de bază, măsurile și alocările financiare și să determine nivelul adecvat de flexibilitate necesar pentru a le permite statelor membre și regiunilor acestora să facă față particularităților și nevoilor lor în conformitate cu piața unică, pentru a evita denaturarea concurenței rezultată din deciziile naționale;

164.  regretă că întregul proces al exercițiului de programare privind PAC pentru perioada de după 2020 - consultare, comunicare, evaluare a impactului și propuneri legislative - începe în mod repetat cu o întârziere semnificativă, având în vedere că se apropie sfârșitul celei de-a opta legislaturi, existând riscul ca dezbaterea privind viitoarea PAC să fie umbrită de dezbaterile electorale și punând în pericol posibilitatea ajungerii la un acord final înainte de alegerile europene;

165.  invită Comisia să introducă o reglementare tranzitorie care să le permită fermierilor, în cazul în care există o întârziere în adoptarea PAC, să aibă în continuare acces la măsurile programului de dezvoltare rurală, în special la măsurile de mediu și cele privind investițiile;

166.  invită statele membre să se asigure, la punerea în aplicare a noii reforme, că nu există întârzieri la efectuarea plăților către fermieri și să își asume responsabilitatea și să compenseze în mod corespunzător fermierii în cazul în care apar astfel de întârzieri;

167.  subliniază, totuși, că trebuie să se realizeze cât se poate de multe progrese înainte de încheierea mandatului actual și că această chestiune trebuie evidențiată în timpul campaniei pentru alegerile pentru Parlamentul European;

168.  recunoaște importanța implicării în procesul decizional privind PAC a instituțiilor și experților responsabili cu politicile de mediu și de sănătate care afectează biodiversitatea, schimbările climatice și poluarea aerului, solului și apei;

169.  invită Comisia să propună, înainte de introducerea oricărei schimbări substanțiale în elaborarea și/sau punerea în aplicare a PAC, o perioadă de tranziție suficient de lungă pentru a asigura o „aterizare lină” și timp pentru ca statele membre să pună în aplicare noua politică în mod corespunzător și ordonat, pentru a evita orice întârziere în efectuarea plăților anuale către fermieri și în punerea în aplicare a programelor de dezvoltare rurală;

170.  invită UE și statele sale membre să intensifice dialogul cu țările în curs de dezvoltare și să-și pună la dispoziție competențele de specialitate și sprijinul financiar în vederea promovării unei agriculturi sustenabile din punct de vedere ecologic, bazată pe exploatații la scară mică și familiale, vizând în special femeile și tinerii, acesta fiind un angajament asumat în cuprinsul declarației comune de la Summitul Uniunea Africană-Uniunea Europeană din 2017, intitulată „Investiții în tineret pentru o creștere accelerată favorabilă incluziunii și pentru o dezvoltare durabilă”; reamintește contribuția femeilor din zonele rurale în calitatea lor de antreprenoare și promotoare ale unei dezvoltări sustenabile; subliniază că este necesar să li se dezvolte potențialul în domeniul agriculturii sustenabile, precum și reziliența lor în zonele rurale;

171.  reamintește că foametea și subnutriția din țările în curs de dezvoltare sunt, în principal, legate de nivelul redus al puterii de cumpărare și/sau de incapacitatea persoanelor sărace din mediul rural de a se întreține singure; îndeamnă, așadar, UE să ajute în mod activ țările în curs de dezvoltare să depășească barierele (cum ar fi infrastructura și logistica slab dezvoltate) cu care se confruntă producția lor agricolă;

172.  subliniază că, până în 2050, peste jumătate din populația țărilor cel mai puțin dezvoltate va continua să locuiască în zone rurale și că dezvoltarea unei agriculturi sustenabile în țările în curs de dezvoltare va contribui la dezvoltarea potențialului comunităților rurale, la menținerea populațiilor din zonele rurale și la reducerea subocupării, a sărăciei și a insecurității alimentare, contribuind astfel la soluționarea cauzelor fundamentale ale migrației forțate;

173.  recunoaște rolul esențial pe care îl pot juca tehnologiile spațiale, cum ar fi cele dezvoltate în cadrul programelor spațiale și de satelit ale UE gestionate de Agenția GNSS European (Galileo, EGNOS și Copernicus), în realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU prin asigurarea unor soluții accesibile care să faciliteze progresul către agricultura de precizie, eliminând astfel deșeurile, câștigând timp, reducând oboseala și optimizând utilizarea echipamentelor;

174.  solicită Comisiei să examineze tehnologiile și aplicațiile legate de știința spațiului și Parteneriatul mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării ca mecanisme capabile să ajute la monitorizarea culturilor, a efectivelor de animale, a activității forestiere, a activităților de pescuit și de acvacultură, la sprijinirea fermierilor, a pescarilor, a silvicultorilor și a factorilor de decizie în eforturile acestora de a utiliza metode diverse de realizare a unei producții alimentare sustenabile și de a răspunde provocărilor conexe;

175.  invită Comisia să se asigure că statele membre, în planurile lor de acțiune, garantează egalitatea între femei și bărbați în zonele rurale; îndeamnă Comisia și statele membre să susțină reprezentarea egală a femeilor în structurile instituțiilor pentru dialog cu sectorul, precum și în organismele decizionale din organizațiile profesionale, cooperativele și asociațiile din sector; consideră că noua legislație a UE ar trebui să îmbunătățească substanțial subprogramele tematice privind femeile din zonele rurale;

176.  subliniază faptul că Comisia ar trebui să continue să asigure o aplicare strictă a legislației UE privind bunăstarea animalelor în orice moment în mod egal în toate statele membre, asigurând control și sancțiuni corespunzătoare; solicită Comisiei să monitorizeze și să prezinte rapoarte privind sănătatea animală și bunăstarea animalelor, inclusiv transportul animalelor; reamintește că produsele care intră în UE trebuie să respecte standardele europene privind bunăstarea animalelor, sociale și de mediu; solicită stimulente financiare pentru adoptarea voluntară a măsurilor de bunăstare a animalelor care depășesc standardele legislative minime;

177.  invită Comisia să pună în aplicare și să asigure respectarea legislației UE relevante, în special a Directivei 1/2005/CE a Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului; consideră că este necesar, în acest context, să se respecte hotărârea Curții de Justiție a UE, conform căreia protecția bunăstării animalelor nu încetează la frontierele externe ale UE, iar transportatorii de animale exportate din Uniunea Europeană trebuie, așadar, să respecte normele UE privind bunăstarea animalelor, inclusiv în afara UE;

178.  insistă că trebuie acordată o atenție deosebită fermierilor care au costuri suplimentare datorită unor constrângeri specifice legate de zonele naturale de înaltă valoare precum zonele montane, insulele, regiunile ultraperiferice și alte zone defavorizate; consideră că, din cauza constrângerilor lor specifice, finanțarea PAC este de o importanță vitală pentru aceste regiuni și că orice reducere a acesteia ar avea un efect foarte dăunător asupra unui număr mare de produse agricole; îndeamnă statele membre să elaboreze și să pună în aplicare sisteme de calitate, pentru a le oferi producătorilor interesați posibilitatea de a le introduce rapid pe piață;

179.  consideră că bugetul POSEI ar trebui menținut la niveluri suficiente pentru a face față provocărilor agriculturii în regiunile ultraperiferice, astfel cum s-a solicitat de mai multe ori de către Parlament; salută rezultatele celui mai recent raport al Comisiei privind punerea în aplicare a POSEI și consideră că programele pentru regiunile ultraperiferice și insulele mici din Marea Egee trebuie separate de sistemul general de plăți directe al UE, pentru a asigura o dezvoltare teritorială echilibrată, prin prevenirea riscului de abandonare a producției, ca urmare a provocărilor legate de distanță, insularitate, suprafața redusă, relieful și clima dificile și dependența economică de un număr redus de produse;

180.  invită Comisia să includă în Observatorul pieței laptelui o secție autonomă care să analizeze prețurile din regiunile ultraperiferice, pentru a putea reacționa prompt atunci când se declanșează o criză în acest sector; consideră că definiția termenului „criză” și intervenția ulterioară a Comisiei ar trebui să fie adaptate la nevoile regiunilor ultraperiferice, luând în calcul dimensiunea pieței, dependența de un număr restrâns de activități economice și posibilitatea redusă de diversificare;

181.  solicită o mai bună integrare a „economiei circulare”, pentru a asigura utilizarea cea mai bună și cât mai eficientă a materiilor prime și a subproduselor în bioeconomia emergentă, respectând, în același timp, limitările privind disponibilitatea biomasei, a terenurilor și a altor servicii ecosistemice și consideră că dezvoltarea bioindustriei în zonele rurale ar putea crea noi modele de afaceri care i-ar putea ajuta pe fermieri și pe proprietarii de păduri să găsească noi piețe pentru produsele lor și pentru crearea de noi locuri de muncă; solicită, prin urmare, Comisiei și statelor membre să furnizeze sectorului agricol și forestier sprijinul necesar pentru ca acestea să poată avea o contribuție sporită la dezvoltarea în continuare a bioeconomiei în UE; subliniază necesitatea de a promova agrosilvicultura, care poate oferi ecosisteme și microclimate multifuncționale, de agrement și productive și de a elimina lacunele care ar putea împiedica dezvoltarea acesteia;

182.  consideră că sprijinirea măsurilor de agromediu și climă, completate de scheme ecologice la nivelul statelor membre, ar trebui să acopere costurile trecerii la noi practici sustenabile pentru fermieri, de exemplu prin promovarea și sprijinirea măsurilor de agrosilvicultură și a altor măsuri silvice sustenabile pentru sprijinirea biodiversității și a diversității genetice la speciile de animale și plante și pentru a se adapta la condițiile climatice în schimbare;

183.  invită Comisia să garanteze inovarea, cercetarea și modernizarea în agrosilvicultură și silvicultură, prin susținerea unui sistem de consiliere puternic și personalizat, prin acțiuni de formare specifice și soluții specifice care să stimuleze inovarea și transferul de cunoștințe și bune practici între statele membre, cu accent general pe noile tehnologii relevante și pe digitalizare; subliniază, totodată, rolul esențial al asociațiilor de proprietari de păduri în transferul de informații și inovare, în instruirea și formarea continuă a proprietarilor de păduri la scară mică și în punerea în aplicare a gestionării active multifuncționale a pădurilor;

184.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei.

(1)

JO L 350, 29.12.2017 p. 15.

(2)

JO L 221, 8.8.1998, p. 23.

(3)

JO L 309, 24.11.2009, p. 71.

(4)

Texte adoptate, P8_TA(2018)0022.

(5)

Texte adoptate, P8_TA(2018)0203.

(6)

Texte adoptate, P8_TA(2018)0095.

(7)

Texte adoptate, P8_TA(2018)0075.

(8)

Texte adoptate, P8_TA(2018)0057.

(9)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0197.

(10)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0099.

(11)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0504.

(12)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0427.

(13)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0252.

(14)

JO C 265, 11.8.2017, p. 7.

(15)

JO C 288, 31.8.2017, p. 10.

(16)

JO C 342, 12.10.2017, p. 10.


EXPUNERE DE MOTIVE

La 29 noiembrie 2017, Comisia a adoptat comunicarea sa privind modernizarea și simplificarea politicii agricole comune (PAC), sub titlul „Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii” (COM(2017)0713).

Această comunicare fusese deja anunțată de președintele Juncker în 2016, este inclusă în programul de lucru al Comisiei pentru 2017 și era prevăzută inițial pentru primăvara anului 2017. Cele 26 de pagini ale textului demarează procesul în mai multe etape prin care instituțiile UE27 trebuie, în cele din urmă, să ajungă la un acord privind legislația care definește PAC pentru perioada de după 2020. Astfel, comunicarea își propune să ofere atât baza, cât și cadrul pentru discuții între părțile interesate instituționale și individuale, publice și private din UE27.

Comunicarea va fi urmată de propuneri legislative ca temei juridic pentru următoarea perioadă de programare 2020-2027 și va fi însoțită de o evaluare a impactului, care cuprinde o bază de date factuale relevante. Propunerile vor fi publicate după adoptarea cadrului financiar multianual (CFM), care este prevăzută pentru mai 2018.

Scopul inițial al comunicării este următorul:

-  a prezenta principalele provocări din domeniul agriculturii din UE (alimentele nu sunt menționate în mod explicit);

-  a evidenția contribuția sectorului agricol la cele zece priorități ale Comisiei și la obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) în sinergie cu alte politici ale UE;

-  a specifica prioritățile politice pentru viitoarea PAC, consolidându-i valoarea adăugată europeană;

-  a analiza propunerile operaționale pentru o PAC simplificată, o guvernanță îmbunătățită, o mai bună reflectare a diversității agriculturii din UE, o subsidiaritate crescută, limitarea sarcinii administrative pentru beneficiari și consolidarea accentului pus pe rezultate.

De asemenea, comunicarea stabilește trei obiective principale pentru agricultură, în contrast cu obiectivele inițiale care au la bază tratatul:

1.  favorizarea unui sector agricol inteligent și rezilient;

2.  sprijinirea protecției mediului și a acțiunilor în domeniul climei;

3.  consolidarea țesutului socioeconomic al zonelor rurale.

Prima etapă în procesul de programare a PAC pentru perioada de după 2020 a fost o amplă consultare publică online în cadrul căreia au fost primite peste 320 000 de răspunsuri online din toate statele membre ale UE, marea majoritate a acestora fiind trimise de persoane individuale, precum și peste 1 400 de documente de poziție.

A doua etapă este elaborarea unei evaluări a impactului cuprinzătoare care își propune să tragă învățăminte din implementarea perioadei de programare 2013-2020 și, în special, a obiectivelor privind o PAC „mai ecologică, mai simplă, mai echitabilă”. Prin urmare, reflectând ideile generale din cadrul actualei dezbateri publice, evaluarea impactului va elabora un set de opțiuni de politică pentru dezvoltare, inclusiv o evaluare cu privire la modul în care obiectivele politicii pot fi cel mai bine îndeplinite, inclusiv:

-  Opțiunea 1 (situația de bază) va evalua impactul PAC dacă rămâne în forma sa actuală, inclusiv recent adoptata propunere „omnibus”.

-  Opțiunea 2 va evalua impactul unui scenariu „fără PAC” pentru a testa consecințele absenței intervenției la nivel de politică în ceea ce privește valoarea adăugată europeană a PAC din punct de vedere economic, al mediului și social.

-  Opțiunea 3 prevede ca statele membre/regiunile să programeze operațiuni PAC în raport cu prioritățile UE pe baza nevoilor identificate. Accentul trece pe gestionarea riscurilor, investiții în restructurare și dezvoltarea afacerilor în sectorul agricol și în IMM-urile rurale, serviciile climatice și de mediu și accesul la inovare, cunoaștere și TIC.

-  Opțiunea 4 redefinește repartizarea sarcinilor între statele membre, UE și ferme pentru a ameliora dispozitivele de siguranță pentru venituri prin sinergii îmbunătățite între sprijinul direct, inclusiv plățile pe suprafață și gestionarea riscurilor, pentru a orienta mai bine acțiunile în domeniul climei și al mediului, și pentru a simplifica și moderniza controalele în vederea obținerii de rezultate bazate pe performanță.

-  Opțiunea 5 prevede o redistribuire solidă a sprijinului direct către ferme de mici dimensiuni și atente cu mediul și promovează circuitele scurte.

Baza de date factuale a comunicării și a evaluării impactului este următoarea:

-  cadrul comun de evaluare și monitorizare al DG AGRI pentru măsurarea performanței PAC pe baza indicatorilor statelor membre;

-  obiectivele și indicatorii la nivelul UE conveniți în scopul monitorizării ODD-urilor (Comunicarea „Acțiunea europeană pentru durabilitate”, COM (2016)0739);

-  rapoartele anuale de punere în aplicare ale statelor membre ale UE27 vor furniza date privind progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivelor și pachetele bugetare corespunzătoare;

-  studiile periodice de evaluare ale DG AGRI privind obiectivele generale ale PAC pentru 2013 și contribuțiile pentru conferința privind perspectivele agricole ale UE de la sfârșitul anului 2017.

Într-un context european mai larg, principalul motor al reformei PAC este aspectul bugetar: PAC este în continuare cea mai mare sursă de cheltuieli din cadrul bugetului UE, reprezentând aproximativ 38 % din totalul cheltuielilor. În următorul CFM, UE trebuie să răspundă unor noi provocări semnificative, cum ar fi migrația, securitatea și creșterea, în timp ce plecarea Regatului Unit va reduce bugetul disponibil, dar cu toate acestea statele membre sunt foarte reticente să mărească volumul global al bugetului (1 % din VNB).

Prin urmare, pentru părțile interesate din sectorul public și privat principalele probleme aduse în atenție în comunicare sunt:

-  strategia națională - elaborarea, adoptarea și punerea în aplicare: în special structura de guvernanță (aspecte juridice, cum ar fi relația dintre regiuni și autoritățile centrale, transparența și participarea cetățenilor), coerența internă (consecvența față de programele de dezvoltare rurală și planurile sectoriale), coerența externă (de exemplu, fondurile structurale și de investiții europene);

-  modelul de realizare a obiectivelor - programe de finanțare orientate spre rezultate și bazate pe performanță: control și audit (competențe la nivelul UE și la nivel național), indicatori (disponibilitate și definire, controlul calității, sancțiuni), modelele de gestionare (opțiuni simplificate în materie de costuri), abordare egală între statele membre (eligibilitate, obligatoriu/voluntar, controale);

-  acțiuni în domeniul mediului și al climei - abordare integrată pentru compensarea serviciilor de mediu prin combinarea ecologizării, ecocondiționalității și bunelor practici agricole actuale din cadrul PAC, precum și măsuri de dezvoltare rurală care să permită compensarea pentru bunurile publice, inclusiv acțiunile în domeniul climei, sănătatea și bunăstarea umană și a animalelor și sănătatea plantelor;

-  alocarea financiară - programele de sprijin UE: modele de tranziție pentru finanțare redusă/direcționată, diferențiere între statele membre (convergență externă) pe baza unor criterii obiective (a se vedea fondurile ESI), cofinanțarea de către regiuni/state membre, drepturi care reflectă condițiile socioeconomice din interiorul regiunilor statelor membre (convergență internă).

În ceea ce privește perspectivele viitoare, este important să se reamintească faptul că ultimul exercițiu de programare al PAC pentru perioada 2013-2020 a durat doi ani de la publicarea inițială a propunerilor Comisiei (iunie 2011) ca parte a propunerii privind cadrul financiar multianual (CFM) pentru perioada 2014-2020 până la acordul politic (iunie 2013) și aprobarea legislativă finală (în decembrie 2013), care a implicat măsuri tranzitorii în toate sectoarele (până în 2015). Cu toate acestea, acest calendar nu a coincis nici cu încheierea mandatului Comisiei, nici cu legislatura PE.


AVIZ al Comisiei pentru dezvoltare (27.4.2018)

destinat Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală

referitor la viitorul sectorului alimentar și al agriculturii

(2018/2037(INI))

Raportoare pentru aviz: Maria Noichl

SUGESTII

Comisia pentru dezvoltare recomandă Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

1.  subliniază că, în 2017, 124 de milioane de persoane din 51 de țări au fost afectate de o insecuritate alimentară acută, ceea ce reprezintă o creștere de 16 milioane de persoane față de 2016; constată că majoritatea persoanelor afectate de insecuritate alimentară locuiesc în zone rurale;

2.  reamintește că UE este cel mai mare exportator și importator de produse agricole și, prin urmare, joacă un rol determinant pe piețele agricole mondiale; constată că, în ceea ce privește produsele agricole, UE este principalul partener comercial al țărilor în curs de dezvoltare;

3.  reamintește noul Consens european privind dezvoltarea, în care UE și statele sale membre își reafirmă angajamentul de a respecta efectiv principiul coerenței politicilor în favoarea dezvoltării (CPD) și recunosc importanța primordială a acestui principiu prevăzut la articolul 208 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), care presupune luarea în considerare a tuturor obiectivelor de cooperare pentru dezvoltare în toate politicile UE care sunt susceptibile de a afecta negativ țările în curs de dezvoltare, inclusiv în politica agricolă și în finanțarea acestui sector; consideră, în acest context, că reforma politicii agricole comune (PAC) trebuie să respecte dreptul țărilor în curs de dezvoltare de a-și elabora de sine stătător politicile agricole și alimentare, fără a-și periclita capacitățile de producție și securitatea alimentară pe termen lung, în special în cazul țărilor cel mai puțin dezvoltate;

4.  reamintește angajamentul UE și al statelor sale membre față de obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD) și subliniază că este extrem de important să se asigure coerența între PAC și ODD, în special în ceea ce privește obiectivele 2 (zero foamete), 5 (egalitatea de gen), 12 (consum și producție responsabile), 13 (acțiuni climatice) și 15 (viața terestră), la care trebuie să se alinieze viitoarea PAC;

5.  este conștient de faptul că PAC nu este o politică perfectă, însă trebuie să favorizeze într-o măsură mai mare dezvoltarea, evitând denaturarea piețelor agricole atât în UE, cât și la nivel internațional și facilitând tranziția către o agricultură mai durabilă și practici agricole reziliente care să contribuie la protecția ecosistemelor și a resurselor naturale și să le consolideze capacitatea de adaptare la schimbările climatice, la condițiile meteorologice extreme, la secetă, inundații și la alte catastrofe, și care să îmbunătățească progresiv calitatea solului, în conformitate cu cel de al doilea obiectiv de dezvoltare durabilă;

6.  reamintește că o agricultură care nu protejează și nu îmbunătățește traiul, echitatea și bunăstarea socială în zonele rurale nu este o agricultură durabilă; solicită UE să dezvolte sisteme de producție alimentară echitabile și durabile din punct de vedere ecologic și să promoveze un consum responsabil și practici alimentare durabile în toate politicile care pot să afecteze țările în curs de dezvoltare;

7.  subliniază că reforma PAC ar trebui să contribuie la dezvoltarea unui nou sistem alimentar european, în acord cu caracterul transformator al Agendei 2030 privind dezvoltarea durabilă și al Acordului de la Paris; consideră că, pentru aceasta, este necesară o schimbare de paradigmă de la „revoluția verde” la o „abordare agroecologică”, în conformitate cu concluziile Evaluării internaționale a cunoștințelor, științelor și tehnologiilor agricole pentru dezvoltare (IAASTD) și cu recomandările Raportorului special al ONU pentru dreptul la alimentație, fapt ce implică recunoașterea caracterului multifuncțional al agriculturii și o trecere rapidă de la cultivarea monoculturilor bazată pe utilizarea intensivă a produselor chimice către o agricultură diversificată și durabilă, bazată pe practici agricole agroecologice, consolidând sistemele alimentare locale și agricultura la scară mică și sprijinind sistemele de organizare tradiționale;

8.  îndeamnă UE și statele sale membre să pună în aplicare angajamentul luat în cadrul Consensului european privind dezvoltarea de a sprijini agroecologia, inclusiv prin oportunitățile de investiții în agricultură oferite de Planul de investiții externe;

9.  invită UE și statele sale membre să intensifice dialogul cu țările în curs de dezvoltare și să-și pună la dispoziție competențele de specialitate și sprijinul financiar în vederea promovării unei agriculturi durabile din punct de vedere ecologic, bazată pe exploatații la scară mică și familiale, vizând în special femeile și tinerii, acesta fiind un angajament asumat în cuprinsul declarației de la Summitul Uniunea Africană-Uniunea Europeană din 2017, intitulată „Investiții în tineret pentru o creștere accelerată favorabilă incluziunii și pentru o dezvoltare durabilă”; reamintește contribuția femeilor din zonele rurale în calitatea lor de antreprenoare și promotoare ale unei dezvoltări durabile; subliniază că este necesar să li se dezvolte potențialul în domeniul agriculturi durabile, precum și reziliența lor în zonele rurale;

10.  solicită, invocând totodată obiectivele inițiale ale PAC stabilite la articolul 39 din TFUE, ca în legislația de după 2020 privind PAC să fie introdus un nou capitol privind responsabilitatea acestei politici în ceea ce privește politica de dezvoltare, care să prevadă o mai bună integrare a obiectivelor de mediu și a ODD, deoarece eliminarea subvențiilor la export nu are niciun efect asupra denaturărilor economice care îi permit sectorului agricol al UE să exporte bunuri agricole la un preț sub costul mediu de producție;

11.  solicită Comisiei să efectueze în mod sistematic, aplicând indicatorii ODD, evaluări de impact ex-ante și ex-post ale efectelor externe ale PAC și să elaboreze un cadru metodologic pentru monitorizarea și evaluarea efectelor PAC asupra sectorului producției agricole din țările în curs de dezvoltare, precum și asupra accesibilității ca preț și a disponibilității alimentelor; recomandă ca aceste date să fie folosite pentru un mecanism de alertă care să semnaleze efectele negative ale PAC asupra mijloacelor de subzistență ale micilor fermieri, în special ale fermierelor, din țările în curs de dezvoltare;

12.  subliniază că PAC trebuie să respecte principiul de „a nu face rău”, să fie coerentă cu alte politici ale UE și cu obligațiile internaționale din domeniul dezvoltării, dar și cu drepturile omului, mediul, clima, drepturile animalelor și protecția naturii; observă, în plus, că, din punctul de vedere al cheltuielilor de la bugetul UE, este ineficient să se genereze externalități negative pentru ca apoi să se plătească pentru costurile generate de aceste externalități;

13.  consideră necesar, în conformitate cu politicile aferente Agendei 2030 și cu ODD, să se recunoască dezechilibrele geografice în ceea ce privește raporturile comerciale și concurența din sectorul agricol între țările în curs de dezvoltare și UE și să se promoveze o relație mai echilibrată cu partenerii comerciali;

14.  solicită UE să se asigure că viitoarea PAC va depăși problemele legate de actualul model agricol orientat spre export, prin consolidarea în mod durabil a piețelor interne ale UE și a lanțurilor scurte de aprovizionare cu produse alimentare, astfel încât să nu se submineze dezvoltarea țărilor, asigurându-se totodată rezistența la șocurile și amenințările externe;

15.  observă că exporturile și importurile UE de produse agroalimentare au la bază acorduri comerciale; subliniază că aceste acorduri ar trebui să asigure condiții de concurență echitabile între fermierii din UE și cei din restul lumii, oferindu-se condiții preferențiale țărilor în curs de dezvoltare;

16.  îndeamnă statele membre să elimine obiectivul unei agriculturi europene din ce în ce mai intensificate și să înceteze supraproducția în sectorul creșterii animalelor, prin introducerea obligatorie a unui sistem de creștere a animalelor axat pe zone; observă cu îngrijorare că dependența UE de importurile de furaje, în special de soia, a contribuit la creșterea constantă a cererii de terenuri în străinătate, conducând la despăduriri, la sărăcirea biodiversității, la strămutarea comunităților și la o poluare mai intensă din cauza cultivării în America de Sud a soiurilor de soia modificate genetic și cu folosirea intensivă a pesticidelor; îndeamnă, așadar, statele membre să reducă și să elimine treptat importurile de culturi proteice din țări terțe precum Argentina și Brazilia;

17.  solicită, de asemenea, să se asigure rotația culturilor cu plante leguminoase pe toate terenurile arabile disponibile și punerea în aplicare a unei strategii privind proteinele la nivelul UE, menită să reducă dependența de importurile de soia din țări terțe; solicită ca, între timp, să fie introduse criterii de sustenabilitate pentru importul proteinelor vegetale;

18.  reamintește cât de important este să li se dea fermierilor locali posibilitatea de a avansa în lanțul valoric, oferindu-li-se ajutor și sprijin pentru cultivarea de produse ecologice și cu o valoare adăugată, precum și cele mai recente cunoștințe și tehnologii, deoarece pentru realizarea durabilității sunt necesare măsuri directe menite să conserve, să protejeze și să dezvolte resursele naturale;

19.  solicită eliminarea subvențiilor indirecte și nespecifice, cum ar fi plățile pe suprafață; solicită ca subvențiile să fie acordate doar dacă contribuie la binele public, cum ar fi prin locuri de muncă locale, diversitatea biologică, bunăstarea animalelor, aerul și apa curată și solurile sănătoase și vii;

20.  reamintește, în acest context, efectele de denaturare a pieței cauzate de reintroducerea sprijinului cuplat în cadrul PAC 2014-2020; reamintește că eliminarea sistemului de cote pentru lapte în 2015, determinată de accesul preconizat al produselor agricole europene la noi piețe de desfacere din țările în curs de dezvoltare, a agravat producția excesivă, ceea ce a dus la scăderea prețurilor și a afectat dezvoltarea sectorului lactatelor atât în Europa, cât și în țările în curs de dezvoltare;

21.  își reafirmă punctul de vedere privind faptul că plățile sunt distribuite în mod neechilibrat; este de părere că exploatațiile de dimensiuni mai mari nu au nevoie neapărat de același nivel de sprijin pentru stabilizarea veniturilor acestora ca exploatațiile de dimensiuni mai mici sau cele cu venituri mai mici în perioadele de volatilitate a veniturilor, întrucât s-ar putea ca acestea să beneficieze de economii de scară care le pot spori reziliența;

22.  reamintește că foametea și subnutriția din țările în curs de dezvoltare sunt, în principal, legate de nivelul redus al puterii de cumpărare și/sau de incapacitatea persoanelor sărace din mediul rural de a se întreține singure; îndeamnă, așadar, UE să ajute în mod activ țările în curs de dezvoltare să depășească barierele (cum ar fi infrastructura și logistica slab dezvoltate) cu care se confruntă producția lor agricolă;

23.  solicită UE și statelor sale membre să consolideze producția alimentară internă a țărilor în curs de dezvoltare, astfel cum se solicită în ODD, în loc să majoreze exporturile agricole ale UE în aceste țări; îndeamnă UE să încurajeze țările în curs de dezvoltare să își majoreze și să își diversifice producția alimentară, astfel încât să satisfacă cererea alimentară internă și cererea în creștere de pe piața sud-sud, deoarece politica agricolă a UE nu are responsabilitatea de a satisface de una singură cu produse alimentare populația mondială în creștere; subliniază, așadar, importanța combaterii acaparării terenurilor în țările în curs de dezvoltare;

24.  solicită UE să susțină cererile țărilor în curs de dezvoltare de a le proteja producția de alimente și populația de efectele cu potențial distructiv ale importurilor ieftine;

25.  subliniază că, până în 2050, peste jumătate din populația țărilor cel mai puțin dezvoltate va continua să locuiască în zone rurale și că dezvoltarea unei agriculturi durabile în țările în curs de dezvoltare va contribui la dezvoltarea potențialului comunităților rurale, la menținerea populațiilor din zonele rurale și la reducerea subocupării, a sărăciei și a insecurității alimentare, contribuind astfel la soluționarea cauzelor fundamentale ale migrației forțate;

26.  salută propunerea Comisiei de a crea oportunități de ocupare a forței de muncă și de activități generatoare de venituri în regiunile de origine și de tranzit ale migranților prin intermediul proiectelor sprijinite prin politica agricolă comună; invită Comisia să pună în aplicare programe de schimb UE-Uniunea Africană prin intermediul cooperării și al dialogului în materie de producție agroalimentară și inovare agricolă;

27.  recunoaște rolul esențial pe care îl pot juca tehnologiile spațiale, cum ar fi cele dezvoltate în cadrul programelor spațiale și de satelit ale UE gestionate de Agenția GNSS European (Galileo, EGNOS și Copernicus), în realizarea obiectivelor de dezvoltare durabilă ale ONU prin asigurarea unor soluții accesibile care să faciliteze progresul către agricultura de precizie, eliminând astfel deșeurile, câștigând timp, reducând oboseala și optimizând utilizarea echipamentelor;

28.  solicită Comisiei să examineze tehnologiile și aplicațiile legate de știința spațiului și Parteneriatul mondial pentru o cooperare eficace în scopul dezvoltării ca mecanisme capabile să ajute la monitorizarea culturilor, a efectivelor de animale, a activității forestiere, a activităților de pescuit și de acvacultură, la sprijinirea fermierilor, a pescarilor, a silvicultorilor și a factorilor de decizie în eforturile acestora de a utiliza metode diverse de realizare a unei producții alimentare durabile și de a răspunde provocărilor conexe;

29.  subliniază că, în general, comerțul agricol trebuie să contribuie, în cadrul unor parteneriate, la reducerea în viitor a inegalităților mondiale și la asigurarea unor beneficii sociale mai favorabile incluziunii pentru toți partenerii comerciali, rămânând, în același timp, în limitele ecologice ale planetei noastre.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

24.4.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

15

0

7

Membri titulari prezenți la votul final

Ignazio Corrao, Mireille D’Ornano, Nirj Deva, Doru-Claudian Frunzulică, Enrique Guerrero Salom, Maria Heubuch, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Arne Lietz, Linda McAvan, Norbert Neuser, Vincent Peillon, Cristian Dan Preda, Lola Sánchez Caldentey, Elly Schlein, Eleni Theocharous, Paavo Väyrynen, Bogdan Brunon Wenta, Anna Záborská, Joachim Zeller, Željana Zovko

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Pál Csáky, Monika Vana

VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

15

+

ALDE

Paavo Väyrynen

ECR

Eleni Theocharous

EFDD

Ignazio Corrao, Mireille D'Ornano

GUE/NGL

Lola Sánchez Caldentey

PPE

Joachim Zeller

S&D

Doru-Claudian Frunzulică, Enrique Guerrero Salom, Arne Lietz, Linda McAvan, Norbert Neuser, Vincent Peillon, Elly Schlein

VERTS/ALE

Maria Heubuch, Monika Vana

0

-

 

 

7

0

ECR

Nirj Deva

PPE

Pál Csáky, Teresa Jiménez-Becerril Barrio, Cristian Dan Preda, Bogdan Brunon Wenta, Anna Záborská, Željana Zovko

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


AVIZ al Comisiei pentru comerț internațional (18.4.2018)

destinat Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală

referitor la viitorul sectorului alimentar și al agriculturii

2018/2037(INI))

Raportor pentru aviz: Seán Kelly

SUGESTII

Comisia pentru comerț internațional recomandă Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât studiul Comisiei din decembrie 2016 intitulat „Impactul acordurilor comerciale ale UE asupra sectorului agricol” arată că acordurile UE cu Mexic, Coreea de Sud și Elveția au determinat creșterea exporturilor de produse agroalimentare din UE cu peste 1 miliard EUR și a valorii adăugate în sectorul agroalimentar cu 600 de milioane EUR; întrucât, de la punerea în aplicare a acordului de liber schimb al UE cu Peru și Columbia (în martie 2013 și, respectiv, în august 2013), exporturile UE de produse agricole către ambele țări au crescut considerabil (cu 73 % către Peru și cu 82 % către Columbia);

B.  întrucât UE este cel mai mare exportator de produse agroalimentare începând din anul 2013 și înregistrează un excedent la export din 2010; întrucât exporturile de produse agroalimentare din UE către țările terțe au crescut, atingând o valoare record de 137,9 miliarde EUR în 2017; întrucât UE este, de asemenea, cel mai mare importator de produse agricole din țările în curs de dezvoltare,

1.   subliniază că politica comercială a UE trebuie să fie coerentă cu alte politici ale UE, cum ar fi politicile de dezvoltare și de mediu, și să susțină atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă (ODD), precum și că aceasta poate contribui la îndeplinirea obiectivelor politicii agricole comune (PAC), în special asigurarea unui nivel de trai echitabil pentru comunitatea agricolă și a unor prețuri rezonabile ale produselor pentru consumatori; subliniază că sectorul agroalimentar al UE ar trebui să profite de oportunitățile de creștere oferite de exporturi, având în vedere că, potrivit estimărilor, 90 % din cererea suplimentară de produse agroalimentare la nivel mondial, în următorii zece ani, va proveni din afara Europei; subliniază că PAC trebuie să răspundă cerințelor societății europene în ceea ce privește alimentația, mediul și clima, înainte de a se concentra asupra producției pentru vânzarea pe piața agricolă internațională; subliniază că așa-numitele țări în curs de dezvoltare ar trebui să dispună de suficiente oportunități pentru a crea și a menține un sector agroalimentar propriu solid;

2.  consideră că diversele revizuiri ale PAC, care au avut loc începând cu anii 1990, au fost în mare măsură influențate de cerințele comerțului internațional și ale OMC; consideră că aceste revizuiri au făcut posibilă creșterea competitivității produselor agricole europene și a sectorului agroalimentar european, dar au subminat, de asemenea, mari segmente ale sectorului agricol, expunându-le instabilității piețelor mondiale; consideră că a sosit momentul, astfel cum se solicită în Comunicarea Comisiei privind viitorul sectorului alimentar și al agriculturii în Europa, să se acorde mai multă atenție altor obiective ale PAC, cum ar fi nivelul de trai al fermierilor sau chestiunile privind sănătatea, ocuparea forței de muncă, mediul și clima;

3.  afirmă că politicile comerciale și agricole ale UE sunt strâns interconectate și vor rămâne astfel și în viitor, că politica comercială nu trebuie să prevaleze asupra politicii agricole și că menținerea și dezvoltarea agriculturii durabile trebuie să fie o prioritate; subliniază că această legătură accentuează rolul important al agriculturii în contextul negocierilor, atât la nivel bilateral, pentru acordurile de liber schimb ale UE, cât și multilateral, la nivelul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC), cu privire la aspecte cum ar fi accesul pe piață al produselor agricole, sprijinul intern, subvențiile la export, protecția indicațiilor geografice, normele sanitare și fitosanitare, utilizarea prudentă a medicamentelor antimicrobiene pentru a reduce proliferarea rezistenței la antimicrobiene și simplificarea procedurilor de import, precum și asigurarea faptului că produsele agricole importate pe piața internă sunt fabricate în conformitate cu normele UE în materie de muncă și de mediu, principiul precauției, normele privind bunăstarea animalelor și alte standarde de siguranță;

4.  insistă asupra faptului că procesele și metodele de producție reprezintă o parte esențială a standardelor sociale, economice și de mediu în comerțul agricol mondial și încurajează Comisia să îndemne Organizația Mondială a Comerțului (OMC) să recunoască procesele și metodele de producție ca atare;

5.  subliniază că îndeplinirea obiectivelor din Acordul de la Paris privind schimbările climatice și a ODD-urilor trebuie să constituie unul dintre principiile care guvernează orice politică comercială în ceea ce privește produsele agricole; ia act de faptul că, în documentul său de reflecție privind valorificarea oportunităților oferite de globalizare, Comisia semnalează, în mod corect, cererea unui volum mai mare de produse durabile și locale care provin din comerțul echitabil, ca tendință în schimbare în procesul globalizării; subliniază că politica comercială a UE poate contribui în mare măsură la atingerea ODD-urilor și a obiectivelor privind clima stabilite în Acordul de la Paris;

6.  consideră că, deși pot aduce beneficii în principal companiilor agricole mari din UE și din străinătate, acordurile comerciale pot avea totodată efecte socioeconomice negative grave asupra agriculturii la scară mică și medie din UE și din țările terțe;

7.  salută progresele înregistrate în promovarea intereselor agricole ale UE în cadrul negocierilor comerciale bilaterale recente, în special în ceea ce privește accesul pe piață pentru produse agroalimentare de înaltă calitate din UE și protecția indicațiilor geografice în țările terțe; își exprimă convingerea că această tendință poate fi menținută și îmbunătățită;

8.  invită Comisia, în contextul negocierilor comerciale bilaterale în curs și viitoare cu țările terțe, să garanteze condiții de concurență echitabile la nivel global și să abordeze cu cea mai mare atenție liberalizarea accesului pe piețe, atât în ceea ce privește țările terțe, cât și UE, în sectoarele agricole sensibile, luând în considerare, în mod direct, perioadele de tranziție, contingentele tarifare, măsurile de protecție adecvate, care să țină seama de efectele sociale, economice și de mediu în UE și în țările în care exportăm, eventuala excludere a celor mai sensibile produse din sfera acordurilor după analizarea de la caz la caz și respectând normele de reciprocitate în ceea ce privește propriile sectoare agricole sensibile ale țărilor terțe; ia act de faptul că acestea pot viza diferite produse, în funcție de partenerul comercial în cauză; subliniază că este necesar să se țină seama, pentru produsele sensibile și pentru fiecare sector, de sumele maxime cumulate pentru concesiile agricole acordate de UE, în cadrul tuturor angajamentelor sale internaționale;

9.  reamintește importanța includerii în acordurile comerciale a unor clauze de salvgardare eficiente, care să poată fi utilizate rapid și care să permită suspendarea temporară a preferințelor în caz de perturbare a pieței care aduce prejudicii sectoarelor sensibile;

10.  prin urmare, subliniază principiul accesului condiționat pe piață, ceea ce înseamnă că bunurile importate ar trebui să respecte standardele UE;

11.  consideră, în continuare, că bunurile produse în contextul despăduririlor, al acaparării terenurilor sau a resurselor și al încălcării drepturilor omului nu ar trebui să primească acces pe piața UE;

12.  regretă lipsa progreselor privind sprijinul intern acordat agriculturii în cadrul celei de a 11-a Conferințe ministeriale a OMC; salută totuși declarația comună a UE și a Grupului Cairns dinaintea conferinței și solicită Comisiei să continue cooperarea privind sprijinul intern; reafirmă faptul că orice poziție viitoare a UE pe această temă nu trebuie să aibă prioritate față de discuțiile privind viitorul și revizuirea PAC și trebuie să respecte, în mod corespunzător, cadrul politicii agricole comune revizuite; subliniază, în aceste condiții, că este esențial ca normele privind comerțul internațional să nu constituie un obstacol în calea sprijinului intern de care poate beneficia agricultura europeană pentru a preveni și pentru a gestiona crizele pieței, pentru a orienta practicile agricole spre sisteme de producție performante din punct de vedere economic, al mediului și al climei, pentru a asigura, într-o mai mare măsură, aprovizionarea noastră strategică cu proteine vegetale, pentru a promova, în cele din urmă, dezvoltarea economiei circulare; ia act de faptul că standardele sociale și de mediu solide ar crește calitatea bunurilor publice asigurate de această politică pentru europeni;

13.  reamintește că UE a eliminat subvențiile sale la export și că nu mai există nicio linie bugetară pentru subvențiile la export în bugetul actual al UE; invită partenerii comerciali ai UE, în acest sens, să își asume angajamentul de a reduce sprijinul intern care denaturează schimburile comerciale; invită membrii OMC care continuă să acorde subvenții la export să pună în aplicare Decizia ministerială privind concurența la export, adoptată la Nairobi la 19 decembrie 2015;

14.  solicită Comisiei să rămână vigilentă și să intensifice acțiunile de apărare ale Uniunii în direcția eliminării barierelor existente și viitoare în calea accesului pe piață în țările terțe, care sunt în creștere, respectând totodată mediul și drepturile omului, inclusiv dreptul la alimentație; subliniază că majoritatea acestor bariere afectează produsele agricole (27 %, conform bazei de date a Comisiei privind accesul pe piață), care, la rândul lor, se referă în principal la măsurile sanitare și fitosanitare privind accesul pe piață;

15.  solicită Comisiei să anticipeze consecințele Brexitului și să le ia în considerare în pregătirea schimbului de oferte și în calculul contingentelor.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

24.4.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

32

0

3

Membri titulari prezenți la votul final

William (The Earl of) Dartmouth, Laima Liucija Andrikienė, Tiziana Beghin, David Campbell Bannerman, Daniel Caspary, Salvatore Cicu, Santiago Fisas Ayxelà, Karoline Graswander-Hainz, Nadja Hirsch, Yannick Jadot, France Jamet, Jude Kirton-Darling, Bernd Lange, David Martin, Emma McClarkin, Anne-Marie Mineur, Sorin Moisă, Artis Pabriks, Franck Proust, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Viviane Reding, Tokia Saïfi, Helmut Scholz, Joachim Schuster, Joachim Starbatty, Adam Szejnfeld, Iuliu Winkler, Jan Zahradil

Membri supleanți prezenți la votul final

Eric Andrieu, Goffredo Maria Bettini, Reimer Böge, Klaus Buchner, Dita Charanzová, Agnes Jongerius, Frédérique Ries

VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

32

+

ALDE

Dita Charanzová, Nadja Hirsch, Frédérique Ries

ECR

David Campbell Bannerman, Emma McClarkin, Joachim Starbatty, Jan Zahradil

EFDD

Tiziana Beghin, William (The Earl of) Dartmouth

PPE

Laima Liucija Andrikienė, Reimer Böge, Daniel Caspary, Salvatore Cicu, Santiago Fisas Ayxelà, Sorin Moisă, Artis Pabriks, Franck Proust, Godelieve Quisthoudt-Rowohl, Viviane Reding, Tokia Saïfi, Adam Szejnfeld, Iuliu Winkler

S&D

Eric Andrieu, Goffredo Maria Bettini, Karoline Graswander-Hainz, Agnes Jongerius, Jude Kirton-Darling, Bernd Lange, David Martin, Joachim Schuster

VERTS/ALE

Klaus Buchner, Yannick Jadot

0

-

 

 

3

0

ENF

France Jamet

GUE/NGL

Anne-Marie Mineur, Helmut Scholz

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


AVIZ al Comisiei pentru bugete (25.4.2018)

destinat Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală

referitor la viitorul sectorului alimentar și al agriculturii

(2018/2037(INI))

Raportor pentru aviz: Nedzhmi Ali

SUGESTII

Comisia pentru bugete recomandă Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât politica agricolă comună (PAC) este una dintre cele mai integrate politici ale Uniunii și și-a îndeplinit unul dintre obiectivele inițiale, cel de a crește oferta de alimente, sprijinindu-i pe fermierii europeni și răspunzând cererilor cetățenilor legate de securitatea și siguranța alimentare, precum și de calitate și durabilitate; întrucât au apărut noi provocări legate, în special, de schimbările climatice și de pierderea biodiversității; întrucât este important ca PAC să fie aliniată la Acordul de la Paris și la alte acorduri internaționale care protejează clima și mediul înconjurător;

B.  întrucât este necesar să se asigure sprijinirea adevăraților agricultorilor, sprijinindu-i în continuare pe beneficiarii care și-au diversificat fluxurile de producție și veniturile, după decenii de semnale politice care le recomandau acest lucru, și să se acorde prioritate fermelor mici, recompensându-le pentru diversele bunuri publice pe care le oferă societății, asigurând o distribuire echitabilă a sprijinului între ferme de mărimi diferite; întrucât este important să se consolideze economiile regionale și să se sprijine o agricultură durabilă și modernizată în UE care funcționează pe plan economic, ecologic și social pentru a promova diversitatea sistemelor agricole, în special a exploatațiilor agricole familiale; întrucât este esențial să se garanteze o producție agricolă în toate regiunile UE, inclusiv în zonele cu constrângeri naturale, precum și să se asigure un nivel de trai echitabil între regiuni și statele membre;

C.  întrucât există decalaje între veniturile din sectorul agricol și cele din alte sectoare ale economiei, veniturile agricole fiind extrem de volatile; întrucât există riscul ca terenurile să fie abandonate în zonele care se confruntă cu constrângeri naturale; întrucât ar trebui să se investească suficient în restructurarea, modernizarea, inovarea și diversificarea fermelor și în adoptarea noilor tehnologii;

D.  întrucât, potrivit documentului de informare al Curții de Conturi Europene din martie 2018, „Future of the CAP” (Viitorul PAC), în 2010, la fiecare 100 de administratori de ferme cu vârsta de peste 55 de ani, existau 14 administratori de ferme sub 35 de ani, cifră care a scăzut la 10,8 în 2013; întrucât vârsta medie a fermierilor din UE a crescut de la 49,2 la 51,4 ani în perioada 2004-2013; întrucât cele mai mici ferme aparțin, cel mai frecvent, fermierilor mai în vârstă;

E.  întrucât, ținând seama de sarcina administrativă excesivă, de sistemul de control și audit și de suprapunerile posibile între pilonii I și II, este important să se simplifice PAC, să se reducă sarcina sa globală, să se îmbunătățească raportul său calitate-preț și să i se confere transparență, fără a compromite obiectivele sale politice ambițioase; întrucât reducerea birocrației ar trebui să îmbunătățească rezultatele ecologizării și să ofere un ajutor mai eficient tuturor agricultorilor în procesul de adaptare a sistemelor agricole pentru a răspunde provocărilor în materie de mediu și climă;

F.  întrucât, astfel cum se subliniază în comunicarea Comisiei privind viitorul sectorului alimentar și al agriculturii, viitoarea PAC va stabili parametrii politici de bază, iar statele membre vor trebui să facă dovada, fie la nivel național, fie la nivel regional, unei mai mari responsabilități în ceea ce privește felul în care își îndeplinesc obiectivele, pentru a menține condiții echitabile, pentru a evita denaturarea pieței și pentru a atinge scopurile stabilite la nivelul UE, întrucât viitorul model al PAC ar trebui să fie orientat către obținerea de rezultate în ceea ce privește utilizarea eficientă a resurselor, protecția mediului și combaterea schimbărilor climatice;

1.  consideră că actuala PAC ar trebui să rămână o politică comună a UE, care își poate îndeplini obiectivele doar dacă este suficient finanțată; solicită, prin urmare, ca bugetul PAC să fie menținut cel puțin la nivelul actual pentru UE-27 la prețuri constante în următorul CFM de după 2020, pentru a atinge ambițiile unei PAC revizuite și eficiente;

2.  evidențiază faptul că PAC ar trebui să sprijine dezvoltarea durabilă a agriculturii, care este fundamentală pentru a furniza alimente sigure, locuri de muncă și creștere economică în zonele rurale, precum și gestionarea durabilă a resurselor naturale; constată că abordările eficace în materie de audit și de control trebuie să fie urmărite pentru a garanta că orice nou model de furnizare în cadrul unei PAC reformate îndeplinește criteriile sociale și de mediu pentru ca sectorul să atingă o mai mare durabilitate până în 2030;

3.  salută intenția de a simplifica și moderniza PAC; solicită Comisiei să se asigure că funcțiile de control și audit financiar și al performanței sunt realizate la aceleași standarde ridicate în toate statele membre, cu respectarea deplină a principiilor subsidiarității și flexibilității; subliniază că statelor membre ar trebui să li se acorde competențe adecvate pentru a decide cu privire la conținutul, monitorizarea, controlul și sancțiunile din schemele de sprijin aplicabile pe teritoriile lor, dar subliniază că orice simplificare sau modernizare a PAC nu poate reduce nivelul exigențelor UE și nici nu poate duce la o sectorizare a politicilor și a programelor UE sau la înlocuirea granturilor cu instrumente financiare;

4.  insistă asupra unei abordări a plăților bazată pe rezultate; prin urmare, propune includerea la indicatori a următoarelor aspecte:

– menținerea și crearea locurilor de muncă la nivel de sector;

– menținerea unităților agricole mici și mijlocii;

– sănătatea și biodiversitatea solului/speciilor și bogăția speciilor;

– protecția și crearea stratului superior al solului, protejarea terenurilor împotriva eroziunii;

– reducerea pierderilor de elemente nutritive și creșterea calității apei;

– biodiversitatea, inclusiv bogăția și abundența speciilor de păsări, polenizatori sălbatici și insecte;

– reducerea dependenței față de utilizarea de pesticide și adoptarea unei gestionări integrate a dăunătorilor(1).

5.  se opune oricărei renaționalizări sau cofinanțări naționale; subliniază necesitatea unei distribuiri echitabile a plăților directe între statele membre, care să țină seama de indici socioeconomici fiabili și de costurile de producție, pentru eliminarea decalajelor dintre diferitele regiuni ale Uniunii în următorul CFM; reamintește că este esențial să se asigure condiții concurențiale egale pentru toți agricultorii din UE, ținând seama de vulnerabilitățile și de particularitățile economiilor la scară mică; subliniază, în acest sens, necesitatea de a reforma rezerva pentru situațiile de criză în agricultură, de a crește finanțarea în conformitate cu răspunsurile la diferitele crize ciclice din sectoarele sensibile, de a crea noi instrumente care să poată reduce volatilitatea prețurilor și de a majora finanțarea acordată Programelor de opțiuni specifice pentru zonele îndepărtate și insulare (POSEI);

6.  evidențiază faptul că sprijinul din PAC pentru dezvoltarea rurală le oferă tuturor statelor membre șansa de a-și mări competitivitatea, promovează economii eficace și durabile și stimulează dezvoltarea zonelor rurale, unde este vital să se combată depopularea, șomajul, sărăcia și să se promoveze incluziunea socială; subliniază, prin urmare, necesitatea de a continua finanțarea măsurilor de dezvoltare rurală și de a consolida al doilea pilon al PAC; aprobă, în acest context, principiile metodei LEADER, care stimulează inovarea, parteneriatul și colaborarea în zonele rurale;

7.  consideră că stabilirea unei posibile limite a plăților directe, așa-numita „plafonare”, nu ar trebui lăsată la discreția fiecărui stat membru, ci trebuie realizată la nivel european;

8.  pledează pentru introducerea plăților degresive pentru a reduce sprijinul pentru fermele de dimensiuni mai mari și a orienta atenția către plățile redistributive, pentru a oferi un sprijin mai bine direcționat (de exemplu, fermelor mici și mijlocii);

9.  subliniază faptul că un acord privind o definiție viabilă a valorii adăugate europene și aplicarea acesteia ar fi în beneficiul dezbaterii publice și al procesului decizional privind cheltuielile viitoare ale UE; sprijină trecerea la o agricultură mai eficientă și valoarea adăugată europeană, însă descurajează orice încercare de a folosi o astfel de definiție pentru a pune sub semnul întrebării relevanța politicilor și programelor UE din considerente exclusiv cantitative sau economice pe termen scurt; subliniază necesitatea de a consolida dezvoltarea durabilă și de a dezvolta zonele rurale și protecția climei și a mediului printr-o politică agricolă bazată pe realizarea obiectivelor de performanță; ia act de faptul că, pentru a oferi o valoare adăugată, trebuie definite rezultate și impactul, iar Comisia și statele membre ar trebui să convină asupra unor indicatori bazați pe date concrete relevante înainte să își definească planurile de acțiune naționale și regionale pentru monitorizare și evaluare ulterioare punerii în aplicare;

10.  solicită creșterea sinergiilor între politicile care stimulează dezvoltarea rurală și cele care sprijină integrarea refugiaților;

11.  solicită, în conformitate cu principiul eficienței bugetare, coerență și sinergii mai bune între PAC și toate celelalte politici și angajamente internaționale ale UE, în special în ceea ce privește energia, aprovizionarea cu apă, destinația dată terenurilor, biodiversitate și ecosisteme, precum și dezvoltarea zonelor montane și îndepărtate;

12.  solicită un sprijin mai mare acordat exploatațiilor agricole familiale și tinerilor fermieri, precum și sprijin în favoarea ocupării forței de muncă în agricultură în zonele rurale, mai ales pentru tinerii fermieri;

13.  subliniază că în viitor, agricultura ar trebui să se concentreze pe producerea de alimente de calitate, dat fiind că avantajul competitiv al Europei rezidă în domeniul calității; subliniază că standardele UE trebuie menținute și consolidate acolo unde acest lucru este fezabil; solicită măsuri suplimentare pentru a mări productivitatea și competitivitatea pe termen lung din sectorul producției de alimente și a introduce noi tehnologii și o utilizare mai eficientă a resurselor, consolidând astfel rolul UE de lider mondial;

14.  consideră că este inacceptabil să existe diferențe de calitate între produse alimentare promovate și distribuite pe piața unică sub aceeași marcă și cu același ambalaj; salută stimulentele adoptate de Comisie pentru a aborda problema diferențelor de calitate a alimentelor pe piața unică, inclusiv activitatea acesteia în ceea ce privește o metodologie comună de testare;

15.  îndeamnă Comisia și statele membre să monitorizeze volatilitatea semnificativă a prețurilor la produsele agricole și să încurajeze adoptarea unor instrumente de „gestionare a riscurilor”, întrucât acestea contribuie la protejarea veniturilor fermierilor.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

24.4.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

25

2

1

Membri titulari prezenți la votul final

Jean Arthuis, Richard Ashworth, Reimer Böge, Gérard Deprez, Manuel dos Santos, André Elissen, José Manuel Fernandes, Eider Gardiazabal Rubial, Ingeborg Gräßle, Monika Hohlmeier, John Howarth, Bernd Kölmel, Vladimír Maňka, Siegfried Mureșan, Liadh Ní Riada, Jan Olbrycht, Răzvan Popa, Paul Rübig, Petri Sarvamaa, Inese Vaidere, Monika Vana, Tiemo Wölken, Marco Zanni

Membri supleanți prezenți la votul final

Jean-Paul Denanot, Anneli Jäätteenmäki, Ivana Maletić, Andrey Novakov, Tomáš Zdechovský

VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

25

+

ALDE

Jean Arthuis, Gérard Deprez, Anneli Jäätteenmäki

GUE/NGL

Liadh Ní Riada

PPE

Richard Ashworth, Reimer Böge, José Manuel Fernandes, Ingeborg Gräßle, Monika Hohlmeier, Ivana Maletić, Siegfried Mureșan, Andrey Novakov, Jan Olbrycht, Paul Rübig, Petri Sarvamaa, Inese Vaidere, Tomáš Zdechovský

S&D

Jean-Paul Denanot, Eider Gardiazabal Rubial, John Howarth, Vladimír Maňka, Răzvan Popa, Manuel dos Santos, Tiemo Wölken

VERTS/ALE

Monika Vana

2

-

ECR

Bernd Kölmel

ENF

André Elissen

1

0

ENF

Marco Zanni

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

În conformitate cu Directiva 2009/128/CE privind utilizarea durabilă a pesticidelor și cu articolul 67 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009.


AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (26.4.2018)

destinat Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală

referitor la viitorul sectorului alimentar și al agriculturii

(2018/2037(INI))

Raportoare pentru aviz: Angélique Delahaye

SUGESTII

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară recomandă Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

–  având în vedere Acordul de la Paris, Decizia 1/CP.21 și cea de a 21-a Conferință a părților (COP 21) la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC), care a avut loc la Paris în perioada 30 noiembrie - 11 decembrie 2015, obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD) și Convenția privind diversitatea biologică,

–  având în vedere rapoartele speciale ale Curții de Conturi Europene nr. 4/2014 intitulat „Integrarea în PAC a obiectivelor politicii UE în domeniul apei: un succes parțial” și nr. 21/2017 intitulat „Înverzirea: o schemă de sprijin pentru venit mai complexă, însă ineficace deocamdată din punctul de vedere al impactului asupra mediului”,

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Agricultura și gestionarea durabilă a apei în UE” (SWD(2017)0153),

–  având în vedere Directiva 2009/128/CE privind utilizarea durabilă a pesticidelor(1) și raportul Comisiei către Parlamentul European și Consiliu referitor la planurile naționale de acțiune ale statelor membre și progresele înregistrate în punerea în aplicare a Directivei 2009/128/CE privind utilizarea durabilă a pesticidelor (COM(2017)0587),

–  având în vedere documentul de informare al Curții de Conturi Europene privind viitorul PAC, publicat la 19 martie 2018,

–  având în vedere inițiativa cetățenească europeană (ICE) intitulată „Interzicerea glifosatului și protecția oamenilor și a mediului împotriva pesticidelor toxice”,

–  având în vedere studiul din 16 ianuarie 2017 privind bunăstarea animalelor în UE, comandat pentru Comisia pentru petiții a PE,

–  având în vedere Raportul nr. 21/2017 al Agenției Europene de Mediu în sprijinul monitorizării celui de-al șaptelea Program de acțiune pentru mediu,

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 februarie 2018 intitulată „Un nou cadru financiar multianual, modern și capabil să asigure îndeplinirea eficientă a obiectivelor prioritare ale Uniunii după anul 2020” (COM(2018)0098),

–  având în vedere decizia sa din 8 februarie 2018 de a înființa o comisie specială pentru procedura de autorizare a pesticidelor de către Uniune,

–  având în vedere meta-studiul intitulat „Este PAC adecvată scopului? O verificare a adecvării pe baza elementelor concrete”(2),

–  având în vedere procesul ONU care are ca rezultat Evaluarea internațională a cunoștințelor, științelor și tehnologiilor agricole pentru dezvoltare (IAASTD), care evaluează potențialul alimentelor și sustenabilitatea,

–  având în vedere raportul Raportorului special al ONU privind dreptul la alimentație (A/HRC/34/48),

–  având în vedere Declarația de la Cork 2.0 din 2016, „O viață mai bună în zonele rurale”, prezentată în cadrul Conferinței europene privind dezvoltarea rurală,

–  având în vedere evaluarea punerii în aplicare a politicilor de mediu (EIR), lansată în 2016 (COM(2016)0316), care este un instrument ce contribuie, printr-o mai bună implementare, la realizarea beneficiilor legislației și politicilor UE privind mediul pentru întreprinderi și cetățeni,

A.  întrucât agricultura este unul dintre sectoarele economiei care ar trebui să contribuie la atingerea obiectivului pentru 2030 de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30 % față de nivelurile din 2005, potrivit Regulamentului privind partajarea eforturilor;

B.  întrucât atât agricultorii, cât și cei care nu sunt agricultori sunt în mare parte de acord că agricultura ar trebui să aducă mai multe beneficii mediului și climei, așa cum a reieșit în urma consultării publice din 2017 privind modernizarea și simplificarea PAC;

C.  întrucât agricultura ecologică protejează mediul, sprijină biodiversitatea, minimizează degradarea solului, funcționează fără utilizarea sistematică a pesticidelor și, prin urmare, protejează apele subterane de poluanții nocivi, însă avantajele sale trebuie luate pe deplin în considerare în conceperea PAC;

D.  întrucât Comunicarea Comisiei privind viitorul sectorului alimentar și al agriculturii recunoaște faptul că politica agricolă comună (PAC) este cea mai integrată politică de pe piața unică, ce servește drept bază pentru integrarea europeană; întrucât PAC trebuie totodată să depună eforturi semnificative pentru a răspunde cerințelor cetățenilor privind consolidarea biodiversității, asumarea de angajamente mai ferme în ceea ce privește bunăstarea animalelor sau schimbările climatice și sănătatea și ar trebui să rămână o politică comună cu un buget adecvat și mijloace adecvate pentru măsuri în domeniul mediului și al climei;

E.  întrucât aproximativ 80 % din proteinele consumate, în special din soia, sunt importate, în mare parte din Brazilia, Argentina și SUA, iar UE trebuie să prezinte urgent în cadrul PAC o strategie privind proteinele, pentru a reduce dependența de importurile care conduc la defrișări și acaparări de terenuri;

F.  întrucât studiul special Eurobarometru nr. 442 privind atitudinea europenilor față de bunăstarea animalelor indică faptul că 82 % dintre cetățenii europeni consideră că bunăstarea animalelor de fermă ar trebui îmbunătățită;

G.  anumite aspecte ale intensificării sistemelor agricole au exercitat o presiune puternică asupra mediului și au cauzat pierderea continuă a funcțiilor solului și creșterea poluării apelor; întrucât instrumentele de politică bine gândite ar putea contribui la reducerea acestor efecte negative; întrucât PAC ar trebui să fie regândită pentru a promova și a sprijini pe deplin modele agricole durabile;

H.  întrucât în evaluarea Agenției Europene de Mediu intitulată „Starea naturii în UE”, realizată în 2015, se afirmă că principalele presiuni și amenințări semnalate de statele membre cu privire la ecosistemele terestre sunt agricultura și modificarea condițiilor naturale, întrucât continuarea practicilor curente va avea efecte profunde și dăunătoare asupra naturii, precum și asupra prosperității economice viitoare; întrucât subvențiile dăunătoare mediului ar trebui eliminate treptat;

I.  întrucât PAC este de o importanță capitală în întreaga Europă pentru aproximativ 12 milioane de exploatații agricole;

J.  întrucât terenurile agricole reprezintă 47 % din teritoriul european și întrucât în UE există 22 de milioane de fermieri și lucrători agricoli;

K.  întrucât micii agricultori reprezintă aproximativ 40 % din fermele din UE, dar primesc doar 8 % din subvențiile PAC;

L.  întrucât obiectivul PAC privind gestionarea durabilă a resurselor naturale și acțiunea în domeniul climei nu a fost încă atins;

M.  întrucât consumul de grăsimi saturate și de carne roșie în Uniune rămâne cu mult peste valorile nutriționale recomandate, iar industria alimentară continuă să contribuie substanțial la emisiile de gaze cu efect de seră și de azot;

N.  întrucât actuala PAC nu a sprijinit decât în mică măsură extinderea agriculturii ecologice, care în 2015 acoperea doar 6 % din suprafața agricolă utilizată în Uniune;

O.  întrucât obiectivele PAC, astfel cum sunt prevăzute la articolul 39 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), sunt încă valabile și relevante și întrucât alte obiective ar trebui să fie asigurarea securității și suveranității alimentare, precum și reziliența și sustenabilitatea sistemelor și a teritoriilor agricole ale UE, precum și mai buna lor conservare pe viitor;

P.  întrucât PAC are scopul de a integra obiectivele de mediu, asigurând compatibilitatea normelor sale cu cerințele de mediu stabilite în legislația Uniunii și respectarea de către agricultori a acestora și promovând dezvoltarea unor practici agricole durabile, care să protejeze mediul și biodiversitatea;

Q.  întrucât PAC ar trebui să joace un rol important în a asigura o producție alimentară sustenabilă, un standard de viață echitabil între regiuni și statele membre, prețuri abordabile pentru cetățeni și consumatori, utilizarea sustenabilă și protecția resurselor naturale, coeziunea zonelor rurale și urbane, accesul la o hrană de calitate și sănătoasă, precum și coerența cu obiectivele sustenabile legate de dezvoltare și de climă, asigurând totodată angajamentele privind protecția mediului, acțiunile de combatere a schimbărilor climatice, sănătatea și condițiile bune de viață ale animalelor și plantelor;

R.  întrucât Parlamentul trebuie să joace un rol amplu în stabilirea unui cadru de politici clar, pentru a fixa obiective comune la nivel european și pentru a asigura dezbateri democratice ample cu privire la aspectele strategice care au impact asupra vieții de zi cu zi a tuturor cetățenilor în ceea ce privește utilizarea resurselor naturale, calitatea alimentelor noastre, sănătatea și trecerea la practici agricole complet sustenabile;

S.  întrucât comunicarea Comisiei privind viitorul sectorului alimentar și al agriculturii recunoaște necesitatea ca PAC să contribuie într-o mai mare măsură la soluționarea unor probleme fundamentale de sănătate;

T.  întrucât este important ca viitoarea PAC să fie conformă cu obiectivele de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite, cu Acordul de la Paris și cu politicile UE, în special în domeniile sustenabilității, mediului, climei, sănătății publice și alimentației;

U.  întrucât viitoarea PAC va trebui să joace un rol mai important în dezvoltarea durabilă, în sănătatea publică și în protecția mediului și a climei, cu obiective specifice care urmează să fie stabilite la nivelul UE și realizate de statele membre, potrivit recomandărilor Curții de Conturi, în ceea ce privește biodiversitatea, schimbările climatice și rezistența antimicrobiană, dar și protecția aerului, a solului și a apei;

V.  întrucât dintre cei trei piloni ai dezvoltării durabile, monitorizarea/măsurarea progresului este cea mai slabă în cazul pilonului de mediu(3); întrucât Comunicarea Comisiei privind PAC propune ca noul model de realizare să fie mai orientat către rezultate și, așadar, rezolvarea problemei privind lipsa de date referitoare la indicatorii relevanți este esențială pentru punerea în aplicare a acestui model;

W.  întrucât sectorul apei și cel agricol se află în strânsă legătură și gestionarea durabilă a apei în sectorul agricol este esențială pentru a garanta o bună calitate și o producție suficientă de alimente și pentru a asigura conservarea resurselor de apă;

X.  întrucât numai fermele stabile din punct de vedere economic vor fi capabile să realizeze obiectivele UE privind mediul și clima;

Y.  întrucât PAC, ca politică sectorială și comună, trebuie să reprezinte piatra de temelie a reconcilierii dintre obiectivele de mediu și climă și sustenabilitatea economică a sectorului agricol, prin dezvoltarea contribuției fiecărui agricultor și a comunităților rurale în general la provocările legate de mediu și de schimbările climatice, inclusiv valorificarea potențialului economiei circulare, și prin recompensarea agricultorilor care deja au adoptat practici și modele de producție care combină performanțele de mediu cu cele economice; întrucât unele practici agricole au potențialul de a obține o performanță ecologică mai mare în cadrul PAC, asigurând în același timp marje mai mari pentru agricultori prin reducerea costurilor de producție;

Z.  întrucât ar trebui stabilită o legătură între PAC și Directiva 2009/128/CE de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor; întrucât, pe baza articolului 191 alineatul (2) din TFUE, PAC ar trebui să garanteze respectarea principiului „poluatorul plătește”, pentru a evita un dezavantaj concurențial pentru companiile care au cele mai multe merite în reducerea utilizării de pesticide;

AA.  întrucât utilizarea pesticidelor, degradarea biodiversității și schimbările din mediul agricol au un impact negativ asupra populației de polenizatori și asupra diversității speciilor de polenizatori; întrucât problemele care afectează populațiile de polenizatori atât domestici, cât și sălbatici, sunt semnificative și ar putea avea efecte negative asupra agriculturii din UE și asupra siguranței alimentare, având în vedere faptul că cea mai mare parte din producția din UE depinde de serviciile de polenizare; întrucât în ianuarie 2018 a fost lansată o consultare publică în cadrul inițiativei UE privind polenizatorii, pentru a identifica cea mai bună abordare și măsurile necesare pentru a combate declinul populației de polenizatori din UE;

AB.  întrucât regiunile UE din bazinul mediteraneean sunt mai vulnerabile la efectele schimbărilor climatice, cum ar fi secetele, incendiile și deșertificarea, iar agricultorii din aceste zone vor fi așadar nevoiți să depună eforturi mai mari pentru a-și adapta activitățile la mediul care a suferit modificări; întrucât astfel de eforturi ar trebui să fie recunoscute și sprijinite în cadrul PAC;

AC.  întrucât întreaga UE ar avea de câștigat prin creșterea rezilienței pe termen lung și a sustenabilității sistemelor și zonelor agricole;

AD.  întrucât se recunoaște că o abordare unificată cu privire la ecosistemele agricole și forestiere din Europa nu este adecvată, reamintind, de exemplu, criteriul de eligibilitate de maximum 100 de copaci pe hectar (sau coronament maxim), care pune în pericol ecosistemele și habitatele bazate pe agrosilvicultură;

AE.  întrucât măsurile de ecologizare din cadrul actualei PAC nu și-au atins potențialul maxim, în parte din cauza scutirilor complexe, și ar putea face obiectul unor îmbunătățiri ulterioare; întrucât măsurile respective arată că lipsa unor obiective măsurabile și cu caracter obligatoriu poate împiedica furnizarea bunurilor publice în domeniul mediului;

AF.  întrucât meta-evaluarea studiilor științifice de verificare a adecvării bazată pe elemente concrete a constatat că măsurile de ecologizare nu au îmbunătăți în mod semnificativ performanța de mediu, în special deoarece aceste cerințe erau deja îndeplinite;

AG.  întrucât măsurile de ecologizare s-au bazat pe măsuri de ecocondiționalitate existente, mai exact menținerea pășunilor permanente și, într-o măsură mai mică, rotația culturilor și caracteristicile peisajului;

AH.  întrucât Curtea de Conturi Europeană a subliniat faptul că plățile pentru înverzire introduse în cadrul reformei din 2013 au ca efect o și mai mare complexitate și birocrație, sunt greu de înțeles și nu îmbunătățesc semnificativ performanța PAC în materie de mediu și de combatere a schimbărilor climatice;

AI.  întrucât efectuarea plăților din cadrul PAC ar trebui să fie puternic condiționată de furnizarea de bunuri publice, în special referitoare la materie de mediu și locuri de muncă de calitate, pentru a răspunde cerințelor societății;

AJ.  întrucât este nevoie de reformarea PAC pentru ca aceasta să dea rezultate pe măsura mizei, întrucât este imperativ să se furnizeze colegiuitorilor mijloacele pentru a-și exercita pe deplin misiunea în cadrul unui interval de timp reglementat și întrucât există incertitudini legate de Brexit;

AK.  întrucât trebuie asigurat viitorul securității alimentare în Europa, atât pentru Regatul Unit, cât și pentru UE-27 și trebuie depuse cele mai mari eforturi pentru a reduce la minimum perturbarea producției și a accesului la alimente pentru ambele părți; întrucât trebuie depuse toate eforturile pentru a se asigura alinierea unitară la standardele de mediu și de siguranță alimentară, pentru a se garanta că cetățenii Regatului Unit și cei ai UE nu se confruntă cu scăderea siguranței alimentare sau a calității alimentelor;

AL.  întrucât activitățile agricole au un puternic impact asupra mediului, climei, sănătății, siguranței alimentare, biodiversității și bunăstării animale, dar pot contribui, de asemenea, la atenuarea schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și prin practicile de sechestrare a carbonului; întrucât este necesar ca PAC să abordeze aceste chestiuni cu instrumente și modele specifice;

AM.  întrucât PAC are nevoie de instrumente adecvate pentru a combate vulnerabilitatea agriculturii în fața schimbărilor climatice și pentru a reduce, în același timp, presiunea exercitată asupra rezervelor de apă dulce de către acest sector, care este responsabil de 50 % din consumul de apă dulce din UE;

AN.  întrucât inițiativa „O Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor” din cadrul Strategiei Europa 2020 a Comisiei solicită o schimbare a tiparelor de consum pentru a susține viitoarea integritate a lanțului alimentar de la fermă până la consumator;

AO.  întrucât viitoarea PAC ar trebui să le ofere agricultorilor instrumente mai adecvate pentru protejarea, conservarea și consolidarea capitalului natural al Uniunii și pentru a inversa tendința deosebit de îngrijorătoare de reducere a biodiversității, de exemplu în cazul fluturilor de câmp și al păsărilor specifice terenurilor agricole;

AP.  întrucât viitoarea PAC ar trebui să prevadă măsuri privind emisiile de amoniac din sectorul agricol, care a fost responsabil în 2015 de 94 % din emisiile totale de amoniac din întreaga Uniune, contribuind la poluarea aerului, la eutrofizarea și acidifierea ecosistemului,

1.  ia act de Comunicarea Comisiei privind viitorul sectorului alimentar și al agriculturii și salută recunoașterea faptului că unul dintre obiectivele PAC va fi de a consolida și de a asigura o gestionare sustenabilă a resurselor naturale și de a contribui la atingerea obiectivelor UE în materie de mediu și climă;

2.  subliniază, în special, că viitoarele politici din cadrul PAC trebuie să contribuie la producția agricolă sustenabilă din punct de vedere economic, social și de mediu, la politicile din domeniul sănătății și la alte politici ale UE, precum și să contribuie la îndeplinirea angajamentelor internaționale deja convenite, în special a celor din Acordul de la Paris de la COP 21, la obiectivele de dezvoltare durabilă ale Națiunilor Unite (ODD) și a obiectivelor stabilite în Convenția privind diversitatea biologică;

3.  solicită o PAC care să aibă ca prioritate absolută tranziția fiecărei exploatații agricole europene către o întreprindere sustenabilă, pe deplin integrată în economia circulară, care să combine standardele de performanță economice cu cele de mediu, fără a reduce standardele sociale și pe cele privind ocuparea forței de muncă;

4.  solicită o PAC care să garanteze că toți agricultorii, inclusiv micii agricultori, primesc un venit echitabil și care respectă limitele de mediu, asigurând astfel reziliență și productivitatea pe termen lung;

5.  reamintește că viitoarea PAC trebuie să încurajeze fermierii să deservească societatea în ansamblu prin introducerea sau utilizarea în continuare a unor metode de producție agricolă compatibile cu protecția mediului și cu conservarea peisajelor, a solurilor, a resurselor naturale și a diversității genetice;

6.  reamintește că Parlamentul a subliniat deja nevoia urgentă de a lua măsuri de combatere a principalelor cauze ale pierderii biodiversității, anume distrugerea și degradarea habitatelor, cauzate în special de utilizarea excesivă a solurilor, poluare, agricultura intensivă, utilizarea pesticidelor și îngrășămintelor chimice sintetice, răspândirea speciilor alogene și schimbările climatice; solicită, așadar, o PAC care să se alinieze la celelalte obiective ale politicilor UE în materie de mediu, societate și sănătate și la angajamentele sale internaționale precum obiectivele de dezvoltare durabilă și tratatele privind clima;

7.  solicită să fie sprijiniți prin noi instrumente financiare și măsuri naționale tinerii fermieri care fac investiții noi, în vederea reînnoirii generațiilor de agricultori;

8.  recunoaște că practicile agroecologice, precum agrosilvicultura, pot avea un rol important în această privință;

9.  solicită o creștere a ponderii producției din agricultura ecologică;

10.  solicită o PAC reformată care să fie simplă, responsabilă și orientată către rezultatele privind agricultura durabilă; consideră că reforma ar trebui să simplifice procedurile administrative, pentru ca acestea să reprezinte o povară mai mică pentru agricultori, și să îmbunătățească monitorizarea performanței la nivelul statelor membre;

11.   solicită o PAC axată pe rezultate, care se aliniază la alte politici ale UE și care să aibă ca prioritate absolută tranziția către o agricultură europeană durabilă și orientată către piață, prin consolidarea productivității și a competitivității pe termen lung și prin stabilirea unor obiective europene de performanță privind mediul și dezvoltarea durabilă a societății, în vederea furnizării de bunuri publice;

12.   subliniază necesitatea de a furniza bunuri publice și servicii ecosistemice legate de sol, apă, biodiversitate, calitatea aerului, acțiunile climatice și realizarea de amenajări peisagistice;

13.  solicită statelor membre și Comisiei să se asigure că viitoarea PAC sprijină sisteme de producție mai sustenabile și furnizarea consolidată a bunurilor publice de pe urma gestionării terenurilor;

14.  reamintește că Parlamentul European a subliniat că prezervarea biodiversității este esențială pentru producția pe termen lung a alimentelor și a furajelor, fiind, așadar, în interesul agricultorilor;

15.   subliniază necesitatea de a se asigura că viitoarea PAC și cheltuielile aferente ating în mod eficient obiectivele stabilite, prin conformitate și printr-o mai mare coerență între domeniile de politici, ceea ce prezintă o importanță deosebită în ceea ce privește gestionarea durabilă a resurselor naturale și instrumentele dedicate acestui scop în cadrul PAC;

16.  reamintește că Parlamentul a subliniat deja că verificarea adecvării Directivei privind rețeaua Natura 2000 a reliefat nevoia unei coordonări îmbunătățite cu PAC și subliniază declinul îngrijorător al speciilor și habitatelor care are legătură cu agricultura; invită Comisia să realizeze o evaluare a impactului PAC asupra biodiversității; solicită, de asemenea, majorarea plăților din cadrul Natura 2000 pentru a stimula mai mult protejarea siturilor agricole Natura 2000, care se află într-o stare foarte precară;

17.  subliniază că agricultorii trebuie să fie recompensați în mod adecvat pentru menținerea și protejarea habitatelor existente; subliniază, în această privință, că normele privind schemele de agromediu pot să stimuleze agricultorii să elimine habitatele existente și să planteze noi habitate pentru a putea beneficia de plăți; subliniază că acest lucru ar putea submina eforturile depuse pentru a crește biodiversitatea și protecția mediului și, prin urmare, reiterează nevoia de a recompensa fermierii pentru menținerea și protejarea habitatelor;

18.  solicită menținerea integrității primului pilon, construit pe ecocondiționalitatea consolidată a măsurilor de sprijin, adaptate pentru a optimiza rezultatele preconizate ale fiecărui agricultor și pentru a îi răsplăti pe agricultori pentru bunurile publice pe care le pot furniza, precum acțiunile climatice și conservarea faunei sălbatice; subliniază că PAC ar trebui să conțină plăți pentru servicii de ecosistem, supravegheate de autoritățile de mediu, urmând modelul abordării existente a programului LIFE; subliniază totuși importanța fermelor active de familie de toate dimensiunile în menținerea unor activități agricole diverse; consideră, așadar, că măsurile ar fi orientate mai eficient dacă s-ar axa pe fermele de familie;

19.  consideră cu tărie că trebuie menținut raportul de condiționalitate dintre plățile directe și măsurile de înverzire, pentru a asigura un sector agricol european mai sustenabil, și solicită un nou sistem voluntar de stimulente pentru agricultorii care doresc să facă mai mult decât prevăd actualele măsuri de agromediu;

20.  solicită Comisiei să se axeze pe calitatea vieții în mediul rural, pentru a face traiul de acolo atrăgător pentru toți oamenii, în special pentru generația mai tânără;

21.  solicită ca ecocondiționalitatea sau sistemul care o va înlocui să țină cont de toată legislația din domeniul bunăstării animalelor din ferme referitoare la anumite specii și de directivele privind găinile ouătoare și de carne;

22.  solicită un prim pilon, definit la nivelul UE, care să recunoască importanța legăturii clare dintre acordarea ajutoarelor directe specifice, care sunt puternic condiționate de rezultatele sociale și de mediu, care generează beneficii sustenabile din punct de vedere ecologic și economic pe termen lung, și furnizarea de bunuri și servicii publice, care include mecanisme adecvate pentru recompensarea fermierilor, pe baza unor criterii comune ambițioase și a unor obiective măsurabile în mod clar, definite la nivelul UE și care să sprijine mai mult fermierii în tranziția lor către performanțele economice și de mediu;

23.  solicită Comisiei să se asigure că primul pilon rămâne principalul sistem de sprijin pentru veniturile agricultorilor și constituie garanția unor condiții de concurență echitabile în cadrul pieței unice; subliniază, așadar, că Comisia ar trebui să prevină discrepanțe între statele membre în ceea ce privește politicile din planurile lor naționale de aplicare a PAC, în măsura în care aceste discrepanțe ar putea perturba piața și ar putea da naștere unei concurențe neloiale la nivelul Uniunii;

24.  avertizează în legătură cu orice posibile cofinanțări naționale ale plăților directe, deoarece acest lucru ar conduce la o perturbare a caracterului comun al PAC;

25.  avertizează cu privire la riscurile care decurg din posibilitatea statelor membre de a-și defini în mod independent planurile naționale și de a-și revizui anual deciziile, fără un set comun consolidat de reguli, obiective și măsuri stabilite la nivelul UE; subliniază că o astfel de posibilitate ar expune agricultorii unui nivel ridicat de incertitudine rezultat din deciziile politice luate la nivel național și ar putea avea un impact negativ asupra provocărilor în materie de mediu;

26.  invită Comisia să introducă un cadru juridic nou și cuprinzător care să facă posibilă o aplicare coerentă a acțiunilor climatice și de mediu, precum înverzirea, ecocondiționalitatea - care include bunele condiții agricole și de mediu (GAEC) și cerințele legale în materie de gestionare (SMR), dar și măsurile de agromediu și climă pentru dezvoltarea rurală (AECM), astfel încât agricultorii să poată contribui mai eficient și într-o manieră mai simplă și mai clar orientată la protecția mediului, la biodiversitate și la acțiuni în domeniul climei, asigurându-se, în același timp, un control adecvat din partea statelor membre și ținându-se seama de condițiile locale; subliniază nevoia de a asigura distincția clară dintre măsurile din cadrul pilonului I și pilonului II;

27.  consideră că un procent de până la 30 % din primul pilon ar trebui să fie destinat acestei schemei europene de stimulare stabilită de statele membre ca schemă de stimulare contractuală pentru realizarea unei tranziții către o agricultură care să combine standardele de performanță economică cu standardele de performanță ecologică;

28.  consideră că tranziția către sisteme agricole durabile trebuie facilitată prin servicii de informare și educare agricolă independente, transparente și care să beneficieze de o finanțare din fonduri publice suficientă în toate statele membre și în toate regiunile, precum și prin intensificarea cercetării participative ascendente între cercetători și fermieri și prin schimburi inter pares eficace în cadrul parteneriatelor pentru inovare din UE, în special pentru abordări agroecologice, valorificând și încurajând procesele naturale pentru stimularea productivității și a rezistenței;

29.  consideră că, în sistemul de consiliere agricolă (FAS) și în parteneriatul european pentru inovare (PEI), ar trebui acordată o atenție deosebită încurajării alternativelor la pesticide, în special acceptării celor opt principii de gestionare integrată a dăunătorilor (IPM), pentru a reduce dependența de pesticide și a avansa către un viitor fără pesticide; consideră că valorificarea și încurajarea proceselor naturale pentru a stimula productivitatea și rezistența ar putea micșora costurile de producție bazate pe experiența curentă;

30.  solicită un al doilea pilon reformat, mai puțin complex și mai eficient, axat pe politici de dezvoltare sectorială și teritorială cu un real efect stimulativ, care să acorde prioritate investițiilor, formării profesionale și consilierii, soluțiilor inteligente, sustenabilității, cercetării, inovării, bunăstării animale, economiilor agricole și mijloacelor de subzistență rurală, permițându-le totodată statelor membre să adopte abordări specifice pentru a reflecta condițiile și nevoile locale, inclusiv compensare pentru costurile suplimentare legate de handicapurile naturale și sisteme agro-ambientale și climatice mai ambițioase;

31.  subliniază importanța dezvoltării rurale, inclusiv a inițiativelor LEADER (inițiativa pentru dezvoltarea rurală) și DLRC (dezvoltare locală plasată sub responsabilitatea comunității), pentru sprijinirea agriculturii multifuncționale și pentru stimularea parteneriatelor între fermieri, comunitățile locale și societatea civilă, precum și a activităților antreprenoriale suplimentare, în vederea generării de venituri din activități economice diversificate, precum agroturismul, și a protejării agriculturii sprijinite de comunitate și a furnizării de servicii sociale în zonele rurale;

32.  solicită un al doilea pilon care să considere bunăstarea animalelor drept element obligatoriu al programelor de dezvoltare rurală din UE, precum și un nivel minim obligatoriu de cheltuieli în favoarea unor măsuri de protejare a bunăstării animalelor și stimulente pe termen lung pentru a încuraja într-o mai mare măsură fermierii să adopte standarde de protecție a bunăstării animalelor mai ridicate decât cele prevăzute de legislația actuală;

33.  solicită promovarea eficienței resurselor, inclusiv a apei, în cadrul viitoarei PAC, și încurajează crearea de condiții care să le permită fermierilor să ia decizii informate cu privire la nevoile de apă și de substanțe nutritive, datorită tehnologiilor inteligente, practicilor adecvate și accesului direct la informații, cum ar fi datele obținute prin satelit;

34.  solicită măsuri pentru creșterea nivelului de reciclare a nutrienților; solicită ca politica structurală agricolă să fie aliniată la schema de sprijin în favoarea mediului, de exemplu printr-o mai bună combinare a culturilor agricole cu creșterea animalelor;

35.  subliniază că, în cadrul schemei pentru dezvoltare rurală, sunt necesare plăți pentru fermierii situați în zone cu limitări naturale, precum condiții climatice dificile, pante abrupte sau limitări legate de calitatea solului; solicită simplificarea programului privind zonele care se confruntă cu constrângeri naturale și stabilirea unor priorități mai precise în acest cadru pentru perioada de după 2020;

36.  consideră că numai cu un astfel de model complementar, care include obiective definite clar și care este în concordanță cu alte politici ale UE, pot fi atinse obiectivele ambițioase ale UE în ceea ce privește mediul și dezvoltarea rurală; subliniază că o abordare flexibilă de programare națională ar trebui să fie aplicată în continuare în cadrul pilonului II, în timp ce normele și standardele comune ar trebui să se afle în centrul pilonului I, pentru a le oferi tuturor fermierilor din UE condiții de concurență echitabile eficiente;

37.  consideră că, atunci când instrumentele de gestionare a riscurilor nu sunt suficiente pentru a face față perturbărilor grave ale pieței, viitoarea PAC ar trebui să reacționeze la crizele de pe piețe mai bine, mai eficient și mai rapid, prin intermediul unor măsuri de gestionare a crizelor la nivel european, care să vizeze restabilirea echilibrului de pe piețe;

38.   subliniază că una dintre principalele provocări cu care se va confrunta viitoarea PAC este dependența fermierilor de utilizarea îngrășămintelor artificiale și a pesticidelor chimice, care pot avea un impact negativ asupra calității apei și care sunt legate de pierderea biodiversității; reiterează faptul că rotația culturilor, ca parte a combaterii integrate a dăunătorilor, rămâne unul dintre cele mai eficiente instrumente pentru conservarea biodiversității și refacerea sănătății solului;

39.  solicită elaborarea unei măsuri specifice în cadrul dezvoltării rurale de încurajare semnificativă a reducerii utilizării pesticidelor, care să se bazeze pe cele opt principii de gestionare integrată a dăunătorilor ale Uniunii Europene și care să încurajeze utilizarea alternativelor nechimice;

40.  subliniază importanța polenizării și a conservării biodiversității; invită Comisia și statele membre să desemneze zone fără pesticide, pentru prevenirea mortalității albinelor cauzate de utilizarea pesticidelor;

41.  îndeamnă Comisia și statele membre să se asigure că viitoarea politică agricolă va ține seama de constatările privind declinul polenizatorilor și va oferi soluții adecvate;

42.  insistă asupra unei abordări a plăților bazată pe rezultate; propune, prin urmare, includerea unor indicatori cum ar fi sănătatea solului și biodiversitatea, prezența taxonilor și bogăția speciilor, crearea humusului și a stratului superficial al solului, acoperirea solului împotriva eroziunii, pierderile de nutrienți și calitatea apei și a biodiversității, inclusiv bogăția și abundența speciilor de păsări, de polenizatori sălbatici și de insecte;

43.   solicită să se stabilească obiective solide ale PAC în regulamentul de bază, în conformitate cu legislația în materie de mediu și pe baza unor indicatori de rezultate cuantificați și ambițioși; subliniază că planurile naționale strategice din cadrul PAC ar trebui să se bazeze pe elemente concrete și să fie elaborate cu implicarea autorităților de mediu relevante, în consultare cu toate părțile interesate relevante (inclusiv mici agricultori, ONG-uri de mediu și reprezentanți ai societății civile), precum și să respecte în mod obligatoriu principiul parteneriatului;

44.  invită Comisia să se asigure că statele membre își stabilesc obiective cuantificate în măsura posibilului și că introduc indicatori pentru măsurarea progreselor în direcția realizării obiectivelor stabilite în planurile lor strategice;

45.  solicită Comisiei să le ofere statelor membre orientări clare și sprijin pentru elaborarea planurilor lor strategice, pentru a se asigura că aceste planuri sunt solide și de înaltă calitate;

46.  reiterează că verificarea adecvării Directivei privind habitatele și a Directivei privind păsările evidențiază nevoia îmbunătățirii coerenței cu PAC și subliniază declinul rapid al speciilor și habitatelor din cauza agriculturii; invită Comisia să realizeze o evaluare a impactului PAC asupra biodiversității;

47.  solicită Comisiei să asigure sisteme de monitorizare eficace și realiste, bazate pe metodologii solide de eșantionare științifică, pentru a urmări progresele în privința tuturor obiectivelor;

48.  invită Comisia să realizeze obiectivele propunerii sale privind o politică bazată pe rezultate și să furnizeze sprijin sub formă de asistență tehnică și în cadrul altor măsuri și acțiuni strategice, pentru a acoperi monitorizarea și colectarea datelor privind toți indicatorii relevanți, acest lucru fiind deosebit de important având în vedere lipsa de date privind indicatorii de mediu;

49.  subliniază faptul că obiectivele PAC sunt axate pe producția de alimente și consideră că PAC trebuie să asigure realizarea agendei privind bioeconomia și strategia privind chimia biologică, pe baza principiilor economiei circulare și ținând cont de contribuția reală la combaterea schimbările climatice a diferitelor utilizări și tipuri de biomasă, și trebuie să contribuie la renașterea comunităților rurale prin crearea de locuri de muncă specializate și prin inovare, în special în ceea ce privește produsele de lemn și alte tipuri de biomasă cu valoare adăugată ridicată și culturi intermediare; consideră că PAC ar trebui, de asemenea, să încurajeze utilizarea deșeurilor și reziduurilor agricole pentru bioenergie, ca sprijin suplimentar pentru zonele rurale și agricultori; consideră că PAC trebuie să includă o strategie europeană ambițioasă privind energia ecologică și o strategie în materie de chimie bazată pe coproducția de proteină vegetală;

50.  invită Comisia să înscrie revizuirea politicii sale privind proteinele într-o viziune pe termen lung sau mediu, asigurându-se că propunerile sale legislative pentru reforma PAC includ noi măsuri și instrumente adecvate și fiabile care sprijină agricultorii în procesul de îmbunătățire a rotației culturilor, în vederea reducerii semnificative a actualului deficit de proteine și a volatilității prețurilor;

51.  consideră că viitoarea PAC ar trebui să promoveze cultivarea de plante proteaginoase ca instrument important pentru asigurarea tranziției de la monoculturi intensive cu utilizare masivă a pesticidelor chimice sintetice și un impact ridicat asupra mediului către sisteme agroecologice diversificate;

52.  consideră că cea mai bună utilizare a culturilor de proteaginoase este alimentația umană; consideră că producția lor ar trebui, prin urmare, să urmeze o ordine a priorităților care favorizează consumul uman direct, urmat de producția de furaje și care permite producția de biocombustibili doar din deșeuri;

53.  solicită promovarea intensă a agrosilviculturii, care poate îmbunătăți calitatea vieții oamenilor prin îmbunătățirea microclimatelor, creșterea rezistenței la nivelul fermelor și al peisajelor, îmbunătățirea aspectului peisajelor și asigurarea de ecosisteme recreative și productive multifuncționale; subliniază necesitatea de a identifica și de a căuta soluții pentru eventualele lacune care ar putea împiedica dezvoltarea sistemelor agrosilvice, inclusiv pentru lipsa posibilităților de a certifica produse provenite din „copaci din afara pădurilor” în regiunile UE în temeiul sistemelor de certificare existente;

54.  subliniază rolul important al pădurilor gestionate durabil pentru adaptarea pădurilor la schimbările climatice și subliniază importanța lanțului valoric pădure-lemn pentru asigurarea mijloacelor de subzistență în mediul rural, pentru crearea de locuri de muncă, creșterea economică și stabilitatea socială în zonele rurale, contribuind, de asemenea, la noi lanțuri valorice în concordanță cu economia circulară și bioeconomia;

55.  consideră că PAC trebuie să gestioneze riscurile asociate schimbărilor climatice și degradării terenurilor în întregul peisaj agricol, investind în dezvoltarea ecosistemelor agricole reziliente și robuste și în infrastructura ecologică în vederea construirii straturilor superioare vegetale ale solului, inversării eroziunii solului, introducerii/prelungirii rotației culturilor, adăugării mai multor copaci în peisaj și în vederea stimulării diversității biologice și structurale în cadrul exploatațiilor agricole;

56.  reamintește importanța strategică a cercetării și inovării și solicită o mai bună sinergie între obiectivele PAC și obiectivele programului Orizont 2020 în domeniul producției de alimente, al gestionării durabile a resurselor și al acțiunilor climatice;

57.  solicită Comisiei să se asigure că fiecare produs agricol importat respectă aceleași norme sanitare și sociale pe care trebuie să le îndeplinească produsele UE, introducând clauze de reciprocitate în toate acordurile comerciale; solicită Comisiei să efectueze o evaluare sistematică a impactului dispozițiilor referitoare la sectorul agricol din fiecare acord comercial și să ofere strategii specifice pentru a se asigura că niciun sector agricol nu va suferi ca urmare a unui acord comercial încheiat cu o țară terță, ținând seama, de asemenea, de indicațiile geografice din UE.

58.  subliniază că respectul pentru producția agricolă sustenabilă, legislația și standardele UE pe care se bazează reglementările UE din domeniul siguranței alimentare, respectul pentru standardele sociale, economice și de mediu, abordarea „de la fermă la consumator”, reciprocitatea și menținerea cu strictețe a standardelor și procedurilor sanitare și fitosanitare ale UE privind sănătatea umană și animală și siguranța alimentară, astfel cum sunt definite în legislația UE, reprezintă principii fundamentale și de neclintit ale tuturor negocierilor UE pentru acorduri de liber schimb privind agricultura europeană;

59.  subliniază că, pentru a asigura condiții de concurență echitabile, este necesar un scenariu de referință comun la nivelul UE care să asigure respectarea drepturilor cetățenilor la un mediu înconjurător sănătos și la alimente sănătoase și hrănitoare; consideră că acest scenariu de referință ar trebui stabilit astfel încât să respecte legislația relevantă și obligațiile internaționale și să nu permită aducerea de daune mediului sau societății;

60.   solicită ca viitoarea PAC să fie concepută în așa fel încât să poată face față mai bine problemelor critice de sănătate publică, cum ar fi problemele legate de rezistența la antimicrobiene și calitatea aerului;

61.  subliniază provocările reprezentate de rezistența la antimicrobiene pentru sănătatea animală și umană; consideră că noul cadru juridic ar trebui să promoveze în mod activ un nivel mai ridicat de sănătate și bunăstare a animalelor ca mijloc de a combate rezistența la antibiotice, asigurând astfel o protecție mai bună a sănătății publice și a sectorului agricol în ansamblu;

62.  recunoaște importanța implicării în procesul decizional privind PAC a instituțiilor și experților responsabili cu politicile de mediu și de sănătate care afectează biodiversitatea, schimbările climatice și poluarea aerului, solului și apei;

63.  solicită o mai bună coordonare între PAC și alte politici și acțiuni ale UE, în special cu Directiva 2000/60/CE, Directiva 91/676/CEE și Regulamentul 1107/2009, ca mijloc de realizare a unei protecții durabile a resurselor de apă, a căror cantitate și calitate sunt afectate negativ de agricultură; solicită stimulente pentru a sprijini proiectele de cooperare locală între agricultori și furnizorii de apă pentru a mări protecția resurselor de apă;

64.  invită Comisia să dezvolte sinergii relevante între programele emblematice ale UE privind spațiul și PAC, în special cu programul Copernicus, care prezintă un interes specific pentru comunitatea agricolă în ceea ce privește schimbările climatice și monitorizarea mediului;

65.  îndeamnă Comisia și statele membre să recunoască faptul că noile schimbări societale, de mediu, tehnologice și economice, de exemplu, în domeniul energiei curate, al digitalizării sau al soluțiilor inteligente, au impact asupra vieții rurale; invită Comisia și statele membre să stimuleze potențialul centrelor rurale în ceea ce privește creșterea și inovarea durabilă și favorabilă incluziunii, ținând cont de interesul comunităților rurale în ansamblu; reamintește că zonele și așezările rurale au nevoie de o atenție specială și de eforturi integrate pentru dezvoltarea unor sate inteligente și solicită condiții de concurență echitabile pentru îmbunătățiri tehnologice speciale pentru centrele și rețelele rurale;

66.  invită Comisia să introducă un cadru juridic nou și cuprinzător pentru a interzice practicile comerciale neloiale clar definite din cadrul lanțului de aprovizionare cu alimente, alături de standarde minime pentru aplicarea acestor interdicții și de mecanisme de sancționare;

67.  consideră că acest nou cadru ar trebui să aibă la bază o posibilă alocare a unui cuantum minim din bugetul total disponibil pentru măsurile de agromediu, inclusiv pentru agricultura ecologică, sprijinirea biodiversității, un nivel ridicat de sănătate și bunăstare a animalelor și sănătatea plantelor;

68.  invită Comisia să introducă o abordare privind investițiile bazată pe fonduri multiple în perioada legislativă de după 2020 pentru a asigura punerea în aplicare fără probleme a instrumentelor integrate de dezvoltare rurală care sunt clar benefice mediului, cum ar fi inițiativa privind satele inteligente; invită Comisia să aplice măsurile din cadrul inițiativei privind satele inteligente și să acorde prioritate dezvoltării acestor sate inteligente în cadrul viitoarei politici de dezvoltare rurală;

69.  subliniază că, în cadrul organizării comune a piețelor, sunt necesare mai multe posibilități de cooperare în cadrul organizațiilor de producători (OP și AOP, inclusiv cooperative) și al organizațiilor interprofesionale.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

25.4.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

54

4

1

Membri titulari prezenți la votul final

Marco Affronte, Margrete Auken, Pilar Ayuso, Zoltán Balczó, Biljana Borzan, Lynn Boylan, Paul Brannen, Nessa Childers, Birgit Collin-Langen, Miriam Dalli, Seb Dance, Angélique Delahaye, Stefan Eck, Bas Eickhout, José Inácio Faria, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Jens Gieseke, Julie Girling, Sylvie Goddyn, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Jytte Guteland, Anneli Jäätteenmäki, Benedek Jávor, Karin Kadenbach, Kateřina Konečná, Urszula Krupa, Giovanni La Via, Peter Liese, Joëlle Mélin, Susanne Melior, Miroslav Mikolášik, Rory Palmer, Massimo Paolucci, Piernicola Pedicini, Bolesław G. Piecha, Pavel Poc, Julia Reid, Frédérique Ries, Michèle Rivasi, Davor Škrlec, Renate Sommer, Estefanía Torres Martínez, Adina-Ioana Vălean, Jadwiga Wiśniewska, Damiano Zoffoli

Membri supleanți prezenți la votul final

Cristian-Silviu Bușoi, Caterina Chinnici, Fredrick Federley, Anja Hazekamp, Norbert Lins, Alojz Peterle, Stanislav Polčák, Carolina Punset, Christel Schaldemose

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Jude Kirton-Darling, Jeroen Lenaers

VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

54

+

ALDE

Fredrick Federley, Gerben-Jan Gerbrandy, Anneli Jäätteenmäki, Carolina Punset, Frédérique Ries

ECR

Urszula Krupa, Bolesław G. Piecha, Jadwiga Wiśniewska

GUE/NLG

Lynn Boylan, Stefan Eck, Kateřina Konečná, Estefanía Torres Martínez

NI

Zoltán Balczó

PPE

Pilar Ayuso, Cristian-Silviu Bușoi, Birgit Collin-Langen, Angélique Delahaye, José Inácio Faria, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Jens Gieseke, Julie Girling, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Giovanni La Via, Jeroen Lenaers, Peter Liese, Norbert Lins, Miroslav Mikolášik, Alojz Peterle, Stanislav Polčák, Renate Sommer, Adina-Ioana Vălean

S&D

Biljana Borzan, Paul Brannen, Nessa Childers, Caterina Chinnici, Miriam Dalli, Seb Dance, Jytte Guteland, Karin Kadenbach, Jude Kirton-Darling, Susanne Melior, Rory Palmer, Massimo Paolucci, Pavel Poc, Christel Schaldemose, Damiano Zoffoli

VERTS/ALE

Marco Affronte, Margrete Auken, Bas Eickhout, Benedek Jávor, Michèle Rivasi, Davor Škrlec

4

-

EFDD

Julia Reid

ENF

Sylvie Goddyn, Joëlle Mélin

GUE/NLG

Anja Hazekamp

1

0

EFDD

Piernicola Pedicini*

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

* Corectarea voturilor: Piernicola Pedicini intenționase să voteze pentru

(1)

JO L 309, 24.11.2009, p. 71.

(2)

Pe’er et al, 2017, Centrul German de Cercetare Integrativă în Domeniul Biodiversității (iDiv).

(3)

Direcția de statistică a ONU, 2016


ANEXĂ: SCRISOARE DIN PARTEA COMISIEI PENTRU CONTROL BUGETAR

IPOL-COM-CONT D (2018)17649

Domnului Czesław Adam Siekierski

Președintele Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală

Parlamentul European

Bruxelles

Subiect: Avizul sub formă de scrisoare al Comisiei CONT din partea președintelui [articolul 53 alineatul (3) din Regulamentul de procedură] referitor la raportul INI al Comisiei AGRI - Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii - 2018/2037(INI) - COM (2017)0713

Stimate dle Siekierski,

Comisia pentru control bugetar recomandă Comisiei pentru agricultură și dezvoltare rurală, care este comisie competentă, să țină seama de următoarele chestiuni în cadrul raportului său din proprie inițiativă referitor la Viitorul sectorului alimentar și al agriculturii:

Venitul factorilor

1.   Subliniază că, potrivit datelor comunicate de DG AGRI(1), valoarea adăugată și productivitatea sectorului au scăzut ușor în 2016, însă au rămas mult peste nivelurile din anii 2005-2009 și că, pentru DG AGRI, este dificil „să identifice exact ce a cauzat scăderea generalizată a venitului factorilor începând cu 2013” dintre toate elementele legate de volumul producției sau valoare/preț sau evenimente precum criza laptelui din 2015;

O structură echitabilă a cheltuielilor PAC

2.   reamintește structura nesustenabilă a cheltuielilor din cadrul PAC: 44,7 % din totalul exploatațiilor din Uniune au avut un venit anual mai mic de 4 000 EUR și, în 2016, în medie, 10 % dintre beneficiarii principali ai sprijinului direct din partea PAC au primit circa 60 % din plăți; constată că distribuirea plăților directe reflectă în mare măsură concentrarea terenurilor, 20 % dintre fermieri deținând, de asemenea, 80 % din terenuri; este preocupat de concentrația mare de beneficiari și subliniază că trebuie să fie găsit un echilibru mai bun între beneficiarii de mari și mici dimensiuni;

3.   își reiterează opinia potrivit căreia plățile directe s-ar putea să nu își îndeplinească pe deplin rolul de plasă de siguranță pentru stabilizarea veniturilor exploatațiilor agricole, în special în ceea ce privește exploatațiile de dimensiuni mai mici, dată fiind distribuția inegală a plăților;

4.   este de părere că exploatațiile de dimensiuni mai mari nu au nevoie neapărat de același nivel de sprijin pentru stabilizarea veniturilor lor ca exploatațiile de dimensiuni mai mici în perioadele de volatilitate a veniturilor, întrucât s-ar putea ca acestea să beneficieze de economii de scară care, probabil, le cresc reziliența;

5   subliniază că este important să se asigure un standard de viață echitabil în toate regiunile și statele membre, garantând faptul că există activitate agricolă în toate părțile Uniunii, inclusiv în zonele care se confruntă cu constrângeri naturale; consideră că, pentru a putea fi garantate condiții de concurență echitabile, fără efecte care să denatureze piața unică, ar trebui menținute plățile în temeiul sprijinului cuplat facultativ, ca instrument de menținere a producției în sectoarele vulnerabile și de contracarare a unor dificultăți specifice, în special a celor care decurg din dezavantajul concurențial structural al regiunilor defavorizate;

Simplificare

6.   invită Comisia, precum și statele membre care vor pune în aplicare politica, să prevadă o reală simplificare a procedurilor, inclusiv a documentației cerute pentru a accesa finanțarea, fără a neglija principiile controlului și monitorizării; solicită să se acorde o atenție deosebită sprijinului administrativ pentru micii producători, pentru care finanțarea este o condiție esențială pentru supraviețuirea activității de producție a acestora;

Dezvoltarea rurală

7.   subliniază că aproape toate proiectele de dezvoltare rurală auditate de către Curte în 2016 au utilizat un sistem care rambursează costurile suportate și ia act de faptul că, în perioada de programare 2014-2020, statele membre pot utiliza, ca alternativă, un sistem de opțiuni de costuri simplificate care implică bareme standard pentru costurile unitare, sume forfetare și finanțare la rate forfetare, care limitează în mod eficace riscul unor prețuri excesive;

Ecologizarea trebuie să evolueze

8.   este deosebit de preocupat de faptul că, potrivit Raportului special 21/2017 al Curții, este puțin probabil ca ecologizarea, astfel cum este implementată în prezent, să producă beneficii semnificative pentru mediu și climă, în special deoarece cerințele legate de ecologizare nu sunt, în general, exigente și corespund în mare parte unor practici agricole obișnuite și lipsesc obiectivele cuantificate(2); prin urmare, ecologizarea produce schimbări specifice la nivelul practicilor agricole doar pentru o proporție foarte limitată din suprafața agricolă a UE;

9.   regretă că, întrucât acestea fac parte din plățile bazate pe suprafață, schemele de ecologizare în proiectarea efectivă a programului ar putea spori dezechilibrele în distribuția sprijinului din cadrul PAC; în acest sens, solicită Comisiei să ia în calcul respectarea recomandărilor formulate de Curte în Raportul special nr. 21/2017;

Schema pentru tinerii fermieri

10.  evidențiază că, ținând seama de disparitățile enorme în dezvoltarea sectorului agricol la nivelul întregii Uniuni, o problemă majoră o reprezintă provocarea demografică, ceea ce presupune elaborarea de politici care să abordeze penuria de tineri fermieri pentru a asigura sustenabilitatea pe termen lung a agriculturii în Uniune;

11.  este deosebit de îngrijorat de faptul că, în Raportul său special nr. 10/2017 privind sprijinul pentru tinerii fermieri, Curtea constată că, pentru plățile directe, ajutorul pentru tinerii fermieri:

(a)   nu se bazează pe o evaluare temeinică a nevoilor;

(b)   nu reflectă obiectivul general de a încuraja reînnoirea generațiilor;

(c)   nici măcar nu este întotdeauna acordat tinerilor agricultori care au nevoie și

(d)   este acordat uneori exploatațiilor în care tinerii fermieri joacă doar un rol minor;

12.  regretă că, în ceea ce privește sprijinul acordat tinerilor agricultori prin intermediul programelor de dezvoltare rurală, Curtea a concluzionat că măsurile se bazează, în general, pe o evaluare vagă a nevoilor și că nu există o coordonare reală între plățile din cadrul pilonului I și sprijinul pentru tinerii agricultori din cadrul pilonul 2;

Măsuri de adoptat

13.  invită:

(a)   Comisia să analizeze cu atenție cauzele scăderii globale, începând din 2013, a venitului aferent factorilor de producție și să definească un nou obiectiv-cheie de performanță pentru următorul CFM, însoțit de indicatori de impact și rezultat, care să vizeze atenuarea inegalităților în materie de venituri între agricultori;

(b)   Comisia să continue să fie vigilentă în ceea ce privește controalele efectuate și datele comunicate de autoritățile din statele membre și să ia în considerare aceste constatări la alocarea sarcinilor sale de audit pe baza evaluărilor de risc;

(c)   statele membre, precum și beneficiarii și asociațiile acestora să valorifice pe deplin posibilitățile oferite de sistemul de opțiuni simplificate în materie de costuri în cadrul dezvoltării rurale;

14. invită:

(a)   Comisia să pregătească și să dezvolte, pentru viitoarea reformă a PAC, o logică de intervenție completă pentru acțiunile UE în materie de mediu și climă care sunt legate de agricultură, inclusiv ținte specifice, și care să se bazeze pe o înțelegere științifică fundamentată pe date actualizate cu privire la fenomenele în cauză; această reformă ar trebui să urmeze, în special, principiile de mai jos:

i.   fermierii ar trebui să beneficieze de plăți în cadrul PAC dacă îndeplinesc un set unic de norme de bază în materie de mediu stabilite la nivel european, inclusiv standardele privind bunele condiții agricole și de mediu și cerințele privind ecologizarea care depășesc cadrul minim al legislației din domeniul mediului; în acest sens, salută logica abordării Comisiei care vizează un buget axat pe rezultate; consideră că un sistem viitor de punere în aplicare ar trebui să fie orientat într-o mai mare măsură spre rezultate;

ii;   nevoile specifice de la nivel local referitoare la mediu și climă pot fi abordate în mod adecvat prin acțiuni programate suplimentare și mai specific orientate în domeniul agriculturii;

iii.   atunci când statelor membre li se oferă diferite opțiuni care pot fi alese dintr-o listă stabilită de colegiuitori la implementarea PAC, ele ar trebui să fie obligate să demonstreze, înainte de a proceda la implementare, că opțiunile pe care le-au selectat sunt eficace și eficiente din punctul de vedere al capacității lor de a duce la îndeplinirea obiectivelor politicii și, în special, a obiectivelor în materie de siguranță alimentară și calitatea alimentelor, al măsurilor de acțiune pentru protecția mediului și a climei, precum și al impactului asupra sănătății, terenurilor și gestionării mediului rural și a luptei împotriva depopulării în UE;

15. invită Comisia:

(a)   să efectueze o evaluare cuprinzătoare a tuturor politicilor și instrumentelor existente din cadrul PAC care pot fi combinate pentru a ajuta tinerii fermieri și să identifice obstacolele cu care se confruntă tinerii fermieri în ceea ce privește accesul la exploatațiile deja existente sau înființarea de ferme și care pot fi abordate în viitoarea revizuire a PAC;

(b)   să garanteze că, în cadrul reformei agrare, condițiile pentru dezvoltarea rurală, așa cum sunt prevăzute, printre altele, în Declarația de la Cork sunt îmbunătățite în continuare pentru a asigura succesul programelor de sprijinire a tinerilor fermieri;

(c)  să introducă în legislația pentru PAC de după 2020 (sau să ceară statelor membre să prezinte, în conformitate cu dispozițiile privind gestiunea partajată) o logică clară de intervenție pentru instrumentele de politică care vizează reînnoirea generațiilor în agricultură;

(d)   să se asigure că prin legislația propusă pentru PAC de după 2020, Comisia și statele membre (în conformitate cu dispozițiile privind gestiunea partajată) își îmbunătățesc sistemul de monitorizare și de evaluare.

Cu stimă,

 

Dr Inge Gräßle

(1)

  (Raportul anual de activitate, pagina 15 - ICP 1: venitul factorilor agricoli per lucrător cu normă întreagă).

(2)

  „Înverzirea: o schemă de sprijin pentru venit mai complexă, însă ineficace deocamdată din punctul de vedere al impactului asupra mediului”, p. 6 și p. 47.


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

16.5.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

32

5

6

Membri titulari prezenți la votul final

John Stuart Agnew, Clara Eugenia Aguilera García, Eric Andrieu, José Bové, Daniel Buda, Nicola Caputo, Matt Carthy, Jacques Colombier, Michel Dantin, Paolo De Castro, Albert Deß, Herbert Dorfmann, Norbert Erdős, Luke Ming Flanagan, Beata Gosiewska, Anja Hazekamp, Esther Herranz García, Jan Huitema, Peter Jahr, Ivan Jakovčić, Jarosław Kalinowski, Zbigniew Kuźmiuk, Philippe Loiseau, Mairead McGuinness, Ulrike Müller, James Nicholson, Maria Noichl, Laurenţiu Rebega, Bronis Ropė, Maria Lidia Senra Rodríguez, Ricardo Serrão Santos, Czesław Adam Siekierski, Maria Gabriela Zoană, Marco Zullo

Membri supleanți prezenți la votul final

Franc Bogovič, Paul Brannen, Elsi Katainen, Gabriel Mato, Susanne Melior, Momchil Nekov, Annie Schreijer-Pierik, Ramón Luis Valcárcel Siso, Thomas Waitz

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Birgit Collin-Langen


VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

32

+

ALDE

Ivan Jakovčić, Elsi Katainen, Ulrike Müller

ECR

James Nicholson, Laurenţiu Rebega

EFDD

Marco Zullo

GUE/NGL

Matt Carthy, Luke Ming Flanagan

PPE

Daniel Buda, Birgit Collin-Langen, Michel Dantin, Albert Deß, Herbert Dorfmann, Norbert Erdős, Esther Herranz García, Peter Jahr, Jarosław Kalinowski, Gabriel Mato, Annie Schreijer-Pierik, Czesław Adam Siekierski, Ramón Luis Valcárcel Siso

S&D

Clara Eugenia Aguilera García, Eric Andrieu, Paul Brannen, Nicola Caputo, Paolo De Castro, Susanne Melior, Momchil Nekov, Maria Noichl, Ricardo Serrão Santos, Maria Gabriela Zoană

VERTS/ALE

Thomas Waitz

5

-

ECR

Beata Gosiewska

EFDD

John Stuart Agnew

GUE/NGL

Anja Hazekamp, Maria Lidia Senra Rodríguez

VERTS/ALE

José Bové

6

0

ALDE

Jan Huitema

ECR

Zbigniew Kuzmiuk

ENF

Philippe Loiseau, Jacques Colombier

PPE

Mairead McGuinness

VERTS/ALE

Bronis Rope

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 28 mai 2018Notă juridică