Procedură : 2016/0361(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0216/2018

Texte depuse :

A8-0216/2018

Dezbateri :

PV 15/04/2019 - 17
CRE 15/04/2019 - 17

Voturi :

PV 16/04/2019 - 8.13
CRE 16/04/2019 - 8.13

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0371

RAPORT     ***I
PDF 801kWORD 79k
25.6.2018
PE 610.851v02-00 A8-0216/2018

referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții

(COM(2016)0851 – C8-0478/2016 – 2016/0361(COD))

Comisia pentru afaceri economice și monetare

Raportor: Gunnar Hökmark

AMENDAMENTE
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții

(COM(2016)0851 – C8-0478/2016 – 2016/0361(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0851),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0478/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0216/2018),

1.  adoptă poziția în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul    1

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN(1)*

la propunerea Comisiei

---------------------------------------------------------

2016/0361 (COD)

Propunere de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(3),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Consiliul pentru Stabilitate Financiară (CSF) a publicat, la 9 noiembrie 2015, Lista termenilor și condițiilor privind capacitatea totală de absorbție a pierderilor (TLAC) („standardul TLAC”), care a fost aprobată de G-20 în noiembrie 2015. Conform standardului TLAC, băncile de importanță sistemică globală („G-SIB”), denumite instituții de importanță sistemică globală („G-SII”) în cadrul Uniunii, trebuie să dețină un cuantum minim suficient de pasive cu o capacitate de absorbție foarte ridicată a pierderilor (pasive care pot fi recapitalizate intern) pentru a asigura derularea rapidă și fără impedimente a absorbției pierderilor și a recapitalizării în cadrul procedurii de rezoluție. În comunicarea sa din 24 noiembrie 2015(4), Comisia s-a angajat să înainteze o propunere legislativă până la sfârșitul anului 2016, astfel încât standardul TLAC să poată fi pus în aplicare în termenul convenit la nivel internațional, și anume până în 2019.

(2)  Punerea în aplicare a standardului TLAC în Uniune trebuie să țină seama de cerința minimă existentă privind fondurile proprii și pasivele eligibile („MREL”) specifică instituției aplicabilă tuturor instituțiilor de credit și tuturor firmelor de investiții din Uniune, astfel cum se prevede în Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului(5). Având în vedere că TLAC și MREL urmăresc același obiectiv, și anume garantarea faptului că instituțiile din Uniune au o capacitate suficientă de absorbție a pierderilor și de recapitalizare, cele două cerințe ar trebui să fie elemente complementare ale unui cadru comun. Din punct de vedere operațional, nivelul minim armonizat al standardului TLAC pentru G-SII-uri („cerința minimă TLAC”) ar trebui introdus în legislația Uniunii prin modificarea Regulamentului (UE) nr. 575/2013(6), în timp ce majorarea specifică instituției pentru G-SII-uri și cerința specifică instituțiilor care nu intră în categoria G-SII-urilor, la care se face referire ca cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile, ar trebui să fie abordate prin modificări specifice ale Directivei 2014/59/UE și ale Regulamentului (UE) nr. 806/2014(7). Dispozițiile relevante ale prezentului regulament în ceea ce privește capacitatea instituțiilor de absorbție a pierderilor și de recapitalizare ar trebui aplicate în mod consecvent alături de cele din actele legislative menționate anterior și din Directiva 2013/36/UE(8).

(3)  Lipsa unor norme armonizate în statele membre care participă la mecanismul unic de rezoluție (MUR) în ceea ce privește punerea în aplicare a standardului TLAC ar crea costuri suplimentare și insecuritate juridică și ar îngreuna aplicarea instrumentului de recapitalizare internă pentru instituțiile transfrontaliere. Lipsa unor norme armonizate la nivelul Uniunii duce, de asemenea, la denaturarea concurenței pe piața internă, deoarece costurile pe care instituțiile trebuie să le suporte pentru a respecta cerințele existente și standardul TLAC ar putea varia în mod considerabil de la un stat membru participant la altul. Prin urmare, este necesar să se înlăture aceste obstacole din calea bunei funcționări a pieței interne și să se evite efectele de denaturare a concurenței care rezultă din lipsa unor norme armonizate în ceea ce privește punerea în aplicare a standardului TLAC. În consecință, temeiul juridic adecvat pentru prezentul regulament este articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), interpretat în conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene.

(4)  În conformitate cu standardul TLAC, Regulamentul (UE) nr. 806/2014 ar trebui să recunoască în continuare atât strategia de rezoluție cu un singur punct de intrare, cât și strategia de rezoluție cu mai multe puncte de intrare. În strategia cu un singur punct de intrare, numai o entitate din grup, de obicei entitatea-mamă, face obiectul procedurii de rezoluție, în timp ce celelalte entități din grup, de obicei filialele care desfășoară activități economice, nu intră în procedura de rezoluție, ci transferă pierderile și nevoile de recapitalizare entității care va fi supusă rezoluției. În strategia cu mai multe puncte de intrare, mai multe entități din grup pot face obiectul procedurii de rezoluție. Pentru ca strategia de rezoluție dorită să fie aplicată în mod eficient, este important ca entitățile care urmează să fie supuse rezoluției („entități supuse rezoluției”) și filialele care aparțin acestor entități („grupuri supuse rezoluției”) să fie clar identificate. De asemenea, această identificare este relevantă pentru a stabili nivelul de aplicare a normelor privind capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare pe care instituțiile financiare ar trebui să îl aplice. Prin urmare, este necesar să se introducă conceptul de „entitate supusă rezoluției” și de „grup supus rezoluției” și să se modifice Regulamentul (UE) nr. 806/2014 în ceea ce privește planificarea rezoluției grupului, astfel încât să se prevadă în mod explicit obligația Comitetului unic de rezoluție („comitetul”) de a identifica entitățile supuse rezoluției și grupurile supuse rezoluției din cadrul unui grup și pentru a analiza în mod adecvat consecințele oricărei măsuri de rezoluție planificate în cadrul grupului în vederea asigurării rezoluției eficiente a grupului.

(5)  Comitetul ar trebui să se asigure că instituțiile dispun de o capacitate de absorbție a pierderilor și de recapitalizare suficientă pentru ca, în caz de rezoluție, să garanteze absorbția pierderilor și recapitalizarea rapidă și fără impedimente, cu un impact minim asupra stabilității financiare și asupra contribuabililor. Acest lucru ar trebui să se obțină prin respectarea de către instituții a unei cerințe minime specifice instituției privind fondurile proprii și pasivele eligibile, astfel cum se prevede în Regulamentul (UE) nr. 806/2014.

(6)  Pentru a alinia numitorii care măsoară capacitatea instituțiilor de absorbție a pierderilor și de recapitalizare la numitorii prevăzuți de standardul TLAC, ar trebui ca MREL să fie exprimată ca procent din cuantumul total al expunerii la risc și din indicatorul de măsurare a expunerii pentru calcularea efectului de levier ale instituției relevante.

(7)  Criteriile de eligibilitate a pasivelor pentru stabilirea MREL ar trebui să fie aliniate îndeaproape la cele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pentru cerința minimă TLAC, în conformitate cu ajustările complementare și cerințele introduse în prezentul regulament. În particular, anumite instrumente de datorie care conțin un element derivat integrat, ca de exemplu anumite instrumente financiare structurate, ar trebui să fie eligibile pentru întrunirea MREL, în măsura în care au un principal fix care se rambursează la scadență, în timp ce doar rentabilitatea suplimentară este corelată cu un instrument derivat și depinde de performanța unui activ de referință. Având în vedere că principalul este fix, aceste instrumente ar trebui să aibă o foarte bună capacitate de a absorbi pierderile și ar trebui să poată fi recapitalizate intern cu ușurință.

(8)  În categoria pasivelor care pot fi utilizate pentru respectarea MREL intră, în principiu, toate pasivele corespunzătoare creanțelor deținute de creditorii creditorilor neprivilegiați și negarantați (datorii nesubordonate), cu excepția cazului în care acestea nu întrunesc criteriile de eligibilitate specifice prevăzute în prezentul regulament. Pentru a consolida posibilitățile de rezoluție a instituțiilor prin utilizarea eficientă a instrumentului de recapitalizare internă, comitetul ar trebui să poată să impună obligația ca cerința specifică instituției să fie întrunită cu datorii subordonate, în special atunci când există indicii clare că, în procedura de rezoluție, creditorii recapitalizați intern ar putea suporta pierderi care ar depăși eventualele pierderi pe care le-ar înregistra în procedura de insolvență. Ar trebui ca obligația de a întruni MREL cu datorii subordonate să fie impusă numai pentru un nivel necesar, astfel încât să se prevină situațiile în care pierderile pe care creditorii le-ar înregistra în procedura de rezoluție ar fi mai mari decât pierderile pe care le-ar suporta în procedura de insolvență. Cererile de subordonare a instrumentelor de datorie formulate de comitet cu privire la MREL nu ar trebui să aducă atingere posibilității de a îndeplini parțial cerința minimă TLAC cu ajutorul instrumentelor de datorie nesubordonate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și astfel cum permite standardul TLAC.

(9)  MREL ar trebui să le permită instituțiilor să absoarbă pierderile estimate în procedura de rezoluție și să recapitalizeze instituția după rezoluție. Pe baza strategiei de rezoluție pentru care au optat instituțiile, Comitetul ar trebui să justifice în mod corespunzător nivelul MREL impus, în special în ceea ce privește necesitatea și nivelul cerinței prevăzute la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE privind cuantumul recapitalizării. Drept urmare, nivelul respectiv ar trebui să constea în suma dintre cuantumul pierderilor estimate în procedura de rezoluție care corespunde cerințelor de fonduri proprii ale instituției și cuantumul recapitalizării care îi permite instituției ca după încheierea procedurii de rezoluție să îndeplinească cerințele de fonduri proprii necesare pentru a fi autorizată să își continue activitățile conform strategiei de rezoluție alese. MREL ar trebui exprimată ca procent din indicatorul de măsurare a expunerii totale și din indicatorul pentru calcularea indicatorului efectului de levier, iar instituțiile ar trebui să respecte concomitent nivelul care rezultă din cei doi indicatori. În cazuri justificate în mod corespunzător, Comitetul ar trebui să poată ajusta cuantumurile de recapitalizare pentru a reflecta, de asemenea, în mod adecvat riscurile mai mari care afectează posibilitățile de rezoluție care decurg din modelul de afaceri al grupului, din profilul de finanțare și profilul general de risc; prin urmare, în aceste situații limitate, Comitetul ar trebui să impună cuantumuri de recapitalizare mai mari decât cele prevăzute la articolul 12d alineatul (3) primul paragraf și la articolul 12d alineatul (4) primul paragraf.

(10)  Pentru a consolida posibilitățile de rezoluție a G-SII-urilor, pe lângă cerința TLAC minimă prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, Comitetul ar trebui să poată să le impună o MREL specifică instituției. MREL specifică acelei instituții poate fi impusă numai atunci când cerința minimă TLAC nu este suficientă pentru a absorbi pierderile și a recapitaliza o G-SII conform strategiei de rezoluție alese.

(11)  Atunci când stabilește nivelul MREL, Comitetul ar trebui să țină seama de gradul de pertinență sistemică al unei instituții și de impactul negativ pe care intrarea în dificultate a instituției l-ar putea avea asupra stabilității financiare. Comitetul ar trebui să aibă în vedere necesitatea asigurării unor condiții de concurență echitabile între GSII-uri și alte instituții comparabile de importanță sistemică din statele membre participante. Prin urmare, MREL a instituțiilor care nu sunt identificate drept GSIIuri, dar a căror pertinență sistemică în statele membre participante poate fi comparată cu pertinența sistemică a G-SII-urilor nu ar trebui să devieze în mod disproporționat de la nivelul și componența MREL stabilite în general pentru GSII-uri.

(12)  Similar competențelor încredințate autorităților competente prin Directiva 2013/36/UE, comitetul ar trebui să poată impune niveluri mai mari ale MREL, abordând totodată într-un mod mai flexibil orice nerespectare a acestor niveluri, în special prin reducerea efectelor automate ale acestor nerespectări sub forma unor limitări ale sumelor maxime distribuibile. Comitetul ar trebui să poată oferi orientări instituțiilor în vederea respectării sumelor suplimentare pentru acoperirea pierderilor în procedura de rezoluție, sume care sunt peste nivelul cerințelor de fonduri proprii prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în Directiva 2013/36/UE, și/sau în vederea asigurării unui grad suficient de încredere a pieței în instituție după rezoluție. Pentru a se asigura coerența cu Directiva 2013/36/UE, se pot oferi orientări privind acoperirea pierderilor suplimentare numai atunci când autoritățile de supraveghere competente au solicitat „orientări în materie de capital” în conformitate cu Directiva 2013/36/UE, iar nivelul solicitat prin această orientare nu ar trebui depășit. În ceea ce privește cuantumul recapitalizării, nivelul solicitat în orientări pentru a asigura încrederea pieței ar trebui să îi permită instituției să îndeplinească în continuare condițiile de autorizare pentru o perioadă de timp corespunzătoare, inclusiv să îi permită instituției să acopere costurile legate de restructurarea activităților sale în urma rezoluției. Amortizorul privind încrederea pieței nu ar trebui să depășească cerința privind amortizorul de capital combinat prevăzută de Directiva 2013/36/UE, cu excepția cazului în care este necesar un nivel mai mare pentru a se asigura că, după rezoluție, entitatea îndeplinește în continuare condițiile de autorizare pentru o perioadă corespunzătoare. Atunci când în mod constant o entitate nu reușește să dispună de fonduri proprii și de pasive eligibile suplimentare, conform orientării, comitetul ar trebui să aibă posibilitatea de a impune majorarea MREL, astfel încât să se acopere cuantumul prevăzut în orientări. Pentru a stabili dacă neîndeplinirea acestor condiții este sistematică, comitetul ar trebui să ia în considerare rapoartele entității cu privire la MREL, astfel cum se prevede în Directiva 2014/59/UE.

(13)  În conformitate cu Regulamentul nr. 575/2013, instituțiile care se califică drept entități supuse rezoluției ar trebui să facă obiectul MREL doar la nivelul consolidat al grupului supus rezoluției. Aceasta înseamnă că entitățile supuse rezoluției ar trebui să aibă obligația de a emite instrumente și elemente eligibile pentru îndeplinirea MREL creditorilor terți externi care ar fi recapitalizați intern în cazul în care entitatea supusă rezoluției ar intra în procedura de rezoluție.

(14)  Instituțiile care nu sunt entități supuse rezoluției ar trebui să respecte cerința specifică instituției, la nivel individual. Nevoile de absorbție a pierderilor și de recapitalizare ale acestor instituții ar trebui asigurate, în general, de entitățile lor respective care sunt supuse rezoluției prin achiziționarea de către entitățile supuse rezoluției a pasivelor eligibile pe care le-au emis aceste instituții sau, atunci când instituțiile nu mai sunt viabile, prin reducerea valorii contabile a acestora sau prin convertirea acestora în instrumente de proprietate. Drept urmare, MREL care se aplică instituțiilor care nu sunt entități supuse rezoluției ar trebui aplicată alături de cerințele aplicabile entităților supuse rezoluției și în concordanță cu aceste cerințe. Astfel, Comitetul ar trebui să fie în măsură să aplice procedura de rezoluție unui grup supus rezoluției fără ca o parte din filiale sale să intre în sfera procedurii de rezoluție, evitându-se astfel apariția unor efecte potențial perturbatoare asupra pieței. Sub rezerva acordului Comitetului, ar trebui să existe posibilitatea ca emiterea de pasive eligibile către entitățile supuse rezoluției să fie înlocuită cu garanții acoperite cu garanții reale între entitatea supusă rezoluției și filialele sale, garanții care pot fi activate atunci când condițiile temporale echivalente celor care permit reducerea valorii contabile a pasivelor eligibile sau conversia acestora sunt îndeplinite. Garanțiile reale care acoperă garanția ar trebui să fie foarte lichide, iar riscul lor de piață și de credit ar trebui să fie minim. De asemenea, Comitetul ar trebui să poată acorda o derogare deplină de la MREL care se aplică instituțiilor care nu sunt entități supuse rezoluției atunci când atât entitatea supusă rezoluției, cât și filialele sale sunt stabilite în același stat membru participant.

(15)  Aplicarea MREL în cazul instituțiilor care nu sunt entități supuse rezoluției ar trebui să fie în conformitate cu strategia de rezoluție aleasă. În special, aplicarea MREL nu ar trebui să modifice raportul de proprietate dintre instituții și grupul supus rezoluției odată ce instituțiile au fost recapitalizate.

(16)  Eventualele nerespectări ale cerinței minime TLAC și ale MREL ar trebui abordate în mod adecvat și remediate de autoritățile competente, de autoritățile de rezoluție și de Comitet. Având în vedere că nerespectarea acestor cerințe ar putea constitui un obstacol în calea posibilităților de rezoluție a instituției sau a grupului, durata procedurilor existente pentru eliminarea obstacolelor din calea posibilităților de rezoluție ar trebui redusă pentru a aborda cu celeritate eventualele nerespectări ale acestor cerințe. De asemenea, Comitetul ar trebui să poată să le solicite instituțiilor să modifice profilurile de scadență ale instrumentelor și elementelor eligibile și să pregătească și să pună în aplicare planuri pentru a restabili nivelul cerințelor respective.

(17)  Prezentul regulament, care respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, mai ales în cartă, în special dreptul de proprietate și libertatea de a desfășura o activitate comercială, trebuie aplicat în conformitate cu aceste drepturi și principii.

(18)  Dat fiind că obiectivele prezentului regulament, și anume stabilirea unor norme uniforme în sensul cadrului de redresare și de rezoluție al Uniunii, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre ci, având în vedere amploarea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate să adopte prezentul regulament în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum se prevede la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut la același articol, dispozițiile prezentului regulament nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea acestor obiective.

(19)  Pentru a dispune de o perioadă de timp adecvată pentru punerea în aplicare a prezentului regulament, prezentul regulament ar trebuie să se aplice de la [18 luni de la intrarea sa în vigoare],

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)  Modificări la Regulamentul (UE) nr. 806/2014Articolul 3 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)  se introduc următoarele puncte:

„entitate supusă rezoluției” înseamnă o entitate stabilită în Uniune, pe care comitetul a identificat-o, în conformitate cu articolul 8, ca o entitate în privința căreia planul de rezoluție prevede măsuri de rezoluție;

(24b)  „grup supus rezoluției” înseamnă:

(a) un grup de entități, pe care comitetul l-a identificat în conformitate cu articolul 8, care constă în entitatea supusă rezoluției și filialele sale care nu sunt:

(i) la rândul lor, entități supuse rezoluției;

(ii) filiale ale altor entități supuse rezoluției; sau

(iii) entități fondate într-o țară terță, care nu sunt incluse în grupul supus rezoluției, în conformitate cu planul de rezoluție, și filialele acestora;

(aa) instituții de credit afiliate unui organism central, un organism central și orice instituție aflată sub controlul organismului central, când cel puțin una dintre aceste entități este o entitate supusă rezoluției.”;

(b)  la punctul 49, cuvintele „pasive eligibile” se înlocuiesc cu „pasive care pot fi recapitalizate intern”;

(c) se introduce următorul punct 49a:

„(49a)  „pasive eligibile” înseamnă pasivele care pot fi recapitalizate intern ce îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 12c sau la articolul 12h alineatul (3) litera (a).”.

(2)  La articolul 7 alineatul (3), litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d)  stabilirea nivelului cerinței minime privind fondurile proprii și pasivele eligibile, în conformitate cu articolele 12-12k”.

(3)  Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5)  Planul de rezoluție descrie opțiunile de aplicare a instrumentelor de rezoluție și de exercitare a competențelor de rezoluție menționate în prezentul regulament în cazul entităților prevăzute la alineatul (1).”;

(b)  la alineatul (6), primul și al doilea paragraf se înlocuiesc cu următorul text:

„Planul de rezoluție prevede măsurile de rezoluție pe care comitetul ar putea să le adopte atunci când una dintre entitățile menționate la alineatul (1) îndeplinește condițiile de declanșare a procedurii de rezoluție.

Informațiile prevăzute la alineatul (9) litera (a) se comunică entității în cauză.”.

(c)  la alineatul (9), litera (p) se înlocuiește cu următorul text:

„(p)  cerința minimă privind fondurile proprii și instrumentele subordonate în temeiul articolului 12c, precum și un termen-limită pentru a ajunge la acest nivel, dacă este cazul;”;

(d)  alineatul (10) se înlocuiește cu următorul text:

„(10)  Planurile de rezoluție a grupurilor cuprind un plan de rezoluție a grupului   menționat la alineatul (1), condus de întreprinderea-mamă din Uniune care este stabilită într-un stat membru participant și identifică măsurile pentru rezoluția:

(a)  întreprinderii-mamă din Uniune;

(b)  filialelor care fac parte din grup și care sunt stabilite în Uniune;

(c)  entităților menționate la articolul 2 litera (b); și

(d)  sub rezerva articolului 33, a filialelor care fac parte din grup și sunt stabilite în afara Uniunii.

În conformitate cu măsurile menționate la primul paragraf, planul de rezoluție trebuie să identifice pentru fiecare grup:

(a)  entitățile supuse rezoluției;

(b)  grupurile supuse rezoluției.”;

(e)  la alineatul (11), literele (a) și (b) se înlocuiesc cu următorul text:

„(a)  prezintă măsurile de rezoluție prevăzute a fi luate în cazul unei   entități supuse rezoluției în scenariile menționate la alineatul (6) și implicațiile acestor măsuri în ceea ce privește alte entități din grup, întreprinderea-mamă și instituțiile-filiale menționate la alineatul (1);

(a1)   atunci când grupul menționat la alineatul (1) cuprinde mai multe grupuri supuse rezoluției, prezintă măsurile de rezoluție prevăzute în privința entităților supuse rezoluției din cadrul fiecărui grup supus rezoluției și implicațiile acestor măsuri asupra:

(i) altor entități din grup care fac parte din același grup supus rezoluției și

(ii) altor grupuri supuse rezoluției;

(b)  examinează în ce măsură instrumentele și competențele de rezoluție ar putea fi aplicate entităților supuse rezoluției care sunt stabilite în Uniune și în ce măsură ar putea fi exercitate în mod coordonat, inclusiv măsurile de facilitare a achiziționării de către o terță parte a grupului în ansamblu, a unor linii de activitate separate sau a unor activități realizate de mai multe   entități din grup, de anumite entități din grup sau de grupurile supuse rezoluției și identifică eventualele obstacole din calea unei rezoluții coordonate;”.

(4)  Articolul 10 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)  Se consideră că un grup poate face obiectul rezoluției în cazul în care este fezabil și credibil pentru comitet ca acesta să lichideze entitățile grupului în cadrul procedurii obișnuite de insolvență sau să le aplice procedura de rezoluție cu ajutorul instrumentelor de rezoluție și exercitând competențe de rezoluție în ceea ce privește entitățile supuse rezoluției, evitând pe cât posibil eventuale consecințe negative semnificative, cum ar fi o situație de instabilitate financiară generalizată sau un eveniment sistemic, asupra sistemelor financiare din statele membre în care își au sediul entitățile care aparțin grupului sau din alte state membre ori din Uniune și în vederea asigurării continuității funcțiilor critice realizate de către respectivele entități din grup, atunci când acestea pot fi separate rapid unele de altele, sau prin alte mijloace.

Comitetul informează ABE în timp util atunci când se consideră că rezoluția unui grup este imposibilă.

Atunci când un grup este format din mai multe grupuri supuse rezoluției, Comitetul evaluează posibilitățile de rezoluție a fiecărui grup supus rezoluției, în conformitate cu prezentul articol.

Evaluarea menționată la primul paragraf se efectuează pe lângă evaluarea posibilităților de rezoluție a întregului grup.”;

(b)  la alineatul (7) se adaugă următorul paragraf:

„În cazul în care obstacolul în calea posibilităților de rezoluție a entității sau a grupului este cauzat de una din situațiile prevăzute la articolul 141a alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE, comitetul notifică evaluarea sa cu privire la acel obstacol întreprinderii-mamă din Uniune.”;

(c)  la alineatul (9) se adaugă următorul paragraf:

„În cazul în care un obstacol în calea posibilităților de rezoluție este cauzat de una dintre situațiile menționate la articolul 141a alineatul (2) din Directiva 2013/36/UE, întreprinderea-mamă din Uniune propune comitetului posibile măsuri de remediere sau de înlăturare a obstacolului identificat în conformitate cu primul paragraf în termen de două săptămâni de la data primirii unei notificări efectuate în conformitate cu alineatul (7). ”

(d)  la alineatul (11), la literele (i) și (j) „articolul 12” se înlocuiește cu „articolele 12g și 12h”;

(e)  la alineatul (11) se adaugă următoarele litere:

„(k)  să impună unei entități obligația de a prezenta un plan de restabilire a conformității cu articolele 12 g și 12h și cu cerința menționată la articolul 128 alineatul (6) din Directiva 2013/36/UE;

(l)  să impună unei entități obligația de a modifica profilul de scadență al elementelor menționate la articolul 12c și la articolul 12h alineatul (3) literele (a) și (b) pentru a se asigura conformitatea permanentă cu articolul 12g și cu articolul 12h.”.

(5)  Articolul 12 din Regulamentul (UE) nr. 806/2014 se înlocuiește cu următoarele articole:

„Articolul 12Stabilirea cerinței minime privind fondurile proprii și pasivele eligibile

(1)  După consultarea autorităților competente, inclusiv a BCE, Comitetul stabilește cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile care pot face obiectul competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie, astfel cum se menționează la articolele 12a-12i, pe care entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (2) și entitățile și grupurile menționate la articolul 7 alineatul (4) litera (b) și la articolul 7 alineatul (5) trebuie să le respecte în orice moment, atunci când sunt întrunite condițiile de aplicare a alineatelor respective.

(2)  Atunci când elaborează planuri de rezoluție în conformitate cu articolul 9, autoritățile naționale de rezoluție stabilesc, după consultarea autorităților competente, cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile care pot face obiectul competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie, astfel cum se menționează la articolele 12a-12i, pe care entitățile menționate la articolul 7 alineatul (3) trebuie să le respecte în orice moment. În această privință se aplică procedura prevăzută la articolul 31.

(3)  Comitetul stabilește cerința minimă menționată la alineatul (1) în paralel cu elaborarea și menținerea planurilor de rezoluție în temeiul articolului 8.

(4)  Comitetul comunică cerința minimă stabilită autorităților naționale de rezoluție. Autoritățile naționale de rezoluție execută instrucțiunile primite din partea comitetului în conformitate cu articolul 29. Comitetul solicită autorităților naționale de rezoluție să verifice și să se asigure că instituțiile și întreprinderile-mamă mențin cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile prevăzută la alineatul (1) al prezentului articol.

(5)  Comitetul informează BCE și ABE cu privire la cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile pe care a stabilit-o pentru fiecare instituție și întreprindere-mamă în temeiul alineatului (1).

(6)  Pentru a asigura aplicarea eficace și consecventă a prezentului articol, comitetul emite orientări și transmite autorităților naționale de rezoluție instrucțiuni cu privire la anumite entități sau grupuri.

Articolul 12a

Aplicarea și calcularea cerinței minime privind fondurile proprii și pasivele eligibile

(1)  Comitetul și autoritățile naționale de rezoluție se asigură că entitățile menționate la articolul 12 alineatul (1) și la articolul 12 alineatul (2) îndeplinesc, în orice moment, o cerință minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile în conformitate cu articolele 12a –12i.

(2)  Cerința menționată la alineatul (1) se calculează în conformitate cu articolul 12d alineatul (3) sau (4), după caz, ca fiind cuantumul fondurilor proprii și al pasivelor eligibile și se exprimă ca procentaj:

(a)  din cuantumul total al expunerii la risc al entității relevante menționate la alineatul (1), calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și

(b)  din indicatorul de măsurare a expunerii pentru calcularea efectului de levier al entității relevante menționate la alineatul (1), calculat în conformitate cu articolul 429 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(2a)  Instituțiile și entitățile menționate la articolul 12 alineatele (1) și (2) pot îndeplini orice parte din cerința menționată la alineatul (1) al acestui articol cu instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar sau de fonduri proprii de nivel 2.

Articolul 12b

Derogare de la cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile

(1)  În pofida articolului 12a, comitetul acordă derogare de la cerința prevăzută la articolul 12a alineatul (1) instituțiilor de credit ipotecar finanțate prin obligațiuni garantate care, conform dreptului național, nu sunt autorizate să primească depozite în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)  aceste instituții vor fi lichidate prin aplicarea procedurilor naționale de insolvență sau prin alte tipuri de proceduri puse în aplicare în conformitate cu articolul 38, 40 sau 42 din Directiva 2014/59/UE, prevăzute pentru aceste instituții; și

(b)  procedurile naționale de insolvență respective sau celelalte tipuri de proceduri vor garanta faptul că creditorii acestor instituții, inclusiv deținătorii de obligațiuni garantate, după caz, vor suporta pierderile într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluției.

(2)  Instituțiile care beneficiază de derogare de la cerința prevăzută la articolul 12 alineatul (1) nu intră în perimetrul de consolidare prevăzut la articolul 12g alineatul (1).

Articolul 12cPasivele eligibile ale entităților supuse rezoluției

(1)  Pasivele eligibile se includ în cuantumul fondurilor proprii și al pasivelor eligibile ale entităților supuse rezoluției numai atunci când acestea îndeplinesc condițiile prevăzute la următoarele articole din Regulamentul (UE) nr. 575/2013:

(a)  articolul 72a;

(b)  articolul 72b, cu excepția literei (d) de la alineatul (2);

(c)  Articolul 72c.

(1a)  Prin derogare de la alineatul (1), pasivele emise înainte de [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare] care nu îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 72b alineatul (2) literele (g)-(o) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pot fi incluse în cuantumul fondurilor proprii și al pasivelor admisibile ale entităților supuse rezoluției incluse în MREL.

(2)  Prin derogare de la articolul 72a alineatul (2) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, pasivele care decurg din instrumente de datorie cu caracteristici de instrumente financiare derivate, precum instrumentele financiare structurate, se includ în cuantumul fondurilor proprii și al pasivelor eligibile numai atunci când se îndeplinesc toate condițiile următoare:

(a)  un cuantum dat al pasivului care decurge din instrumentul de datorie se cunoaște dinainte, de la momentul emiterii, este fix și nu este influențat de nicio caracteristică de instrument derivat;

(b)  instrumentul de datorie, inclusiv caracteristica sa de instrument financiar derivat, nu face obiectul niciunui acord de compensare, iar evaluarea acestuia nu face obiectul articolului 49 alineatul (3);

(ba)  entitatea a demonstrat, spre satisfacția Comitetului, că instrumentul are o capacitate suficientă de absorbție a pierderilor și poate fi recapitalizat intern fără complexități nejustificate, ținând seama de principiile de evaluare prudentă stabilite în Directiva 2014/59/UE și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Datoriile menționate la primul paragraf sunt incluse în cuantumul fondurilor proprii și al pasivelor eligibile doar pentru partea care corespunde cuantumului menționat la primul paragraf litera (a).

(3)  Comitetul, din proprie inițiativă, după consultarea autorității naționale de rezoluție sau la propunerea unei autorități naționale de rezoluție, și după consultarea autorităților competente, evaluează și decide dacă și în ce măsură cerința menționată la articolul 12g este îndeplinită de către entitățile supuse rezoluției în baza instrumentelor care îndeplinesc toate condițiile prevăzute la articolul 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, astfel încât să se asigure că entitatea supusă rezoluției poate face obiectul unei proceduri adecvate de rezoluție care să permită atingerea obiectivelor rezoluției.

Decizia Comitetului adoptată în temeiul prezentului alineat trebuie să includă motivele acelei decizii. Aceste motive se bazează pe următoarele :

(a)  faptul că datoriile nesubordonate menționate la alineatele (1) și (2) au același rang de prioritate în ierarhia națională a insolvențelor ca și anumite pasive excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii contabile sau de conversie în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) sau cu articolul 44 alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE;

(b)  riscul că, ca urmare a aplicării planificate a competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie a datoriilor nesubordonate care nu sunt excluse de la aplicarea competențelor de reducere a valorii contabile sau de conversie în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) sau cu articolul 44 alineatul (3) din Directiva 2014/59/UE, creditorii creanțelor conexe acestor pasive suportă pierderi mai mari comparativ cu pierderile pe care le-ar suporta în cazul lichidării prin procedura obișnuită de insolvență.

Cuantumul fondurilor proprii și al pasivelor admisibile impuse de o decizie în temeiul prezentului alineat care trebuie respectat cu instrumente care îndeplinesc toate condițiile prevăzute la articolul 72a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu depășește cea mai mare dintre valorile următoare:

(a)  o rată bazată pe riscuri de 18 %, care reprezintă fondurile proprii și pasivele admisibile ale instituției exprimate ca procentaj din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatele (3) și (4) din regulamentul respectiv;

(b)  o rată independentă de riscuri de 6,75 %, care reprezintă fondurile proprii și pasivele admisibile ale instituției exprimate ca procentaj din indicatorul de măsurare a expunerii totale menționat la articolul 429 alineatul (4) din regulamentul respectiv,

sub rezerva dispozițiilor de la articolul 72b alineatul (3) și alineatul (4) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și dispozițiile tranzitorii prevăzute la articolul 494 din regulamentul respectiv.

Sub rezerva dispozițiilor celui de al treilea paragraf, cuantumul fondurilor proprii și al pasivelor admisibile impus de o decizie în temeiul prezentului alineat este suficient pentru a asigura că creditorii menționați la litera (b) al celui de al doilea paragraf nu suportă pierderi peste nivelul pierderilor pe care altfel le-ar fi suportat în cazul lichidării prin procedura obișnuită de insolvență.

Articolul 12d

Stabilirea cerinței minime privind fondurile proprii și pasivele eligibile

(1)  Cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) pentru fiecare entitate se stabilește de Comitet, în cooperare cu autoritățile competente, inclusiv BCE, pe baza următoarelor criterii:

(a)  necesitatea de a garanta faptul că entitatea supusă rezoluției poate face obiectul procedurii de rezoluție prin aplicarea instrumentelor de rezoluție, inclusiv, după caz, a instrumentului de recapitalizare internă, într-un mod care să permită atingerea obiectivelor rezoluției;

(b)  necesitatea de a garanta, atunci când este cazul, că entitatea supusă rezoluției și filialele sale care sunt instituții, dar nu entități supuse rezoluției dispun de suficiente pasive eligibile pentru a asigura că, în situația în care li s-ar aplica instrumentul de recapitalizare internă sau competențele de reducere a valorii contabile și de conversie, pierderile ar putea fi absorbite și, respectiv, cerințele de capital sau, după caz, indicatorul efectului de levier sub forma fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale entităților relevante pot fi readuse la un nivel care să le permită să respecte în continuare condițiile de autorizare și să continue să își desfășoare activitățile pentru care au fost autorizate în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau cu Directiva 2014/65/UE;

(c)  necesitatea de a garanta faptul că, în situația în care, conform planului de rezoluție, anumite clase de pasive eligibile pot fi excluse de la recapitalizarea internă în temeiul articolului 27 alineatul (5) sau pot fi transferate integral unui destinatar în cadrul unui transfer parțial, entitatea supusă rezoluției deține suficiente alte pasive eligibile pentru a asigura că pierderile ar putea fi absorbite și, respectiv, cerințele de capital sau, după caz, indicatorul efectului de levier sub forma fondurilor proprii de nivel 1 de bază ale entităților relevante pot fi readuse la un nivel care să le permită să respecte în continuare condițiile de autorizare și să continue să își desfășoare activitățile pentru care au fost autorizate în conformitate cu Directiva 2013/36/UE sau cu Directiva 2014/65/UE;

(d)  dimensiunea, modelul economic, modelul de finanțare și profilul de risc al entității;

(f)  măsura în care intrarea în dificultate a entității relevante ar avea efecte negative asupra stabilității financiare, mai exact din cauza contagiunii asupra altor instituții sau entități ca urmare a interconectării entității cu alte instituții sau entități ori cu restul sistemului financiar.

Comitetul se asigură că nivelul cerinței menționate la articolul 12a alineatul (1) este proporțional cu caracteristicile specifice modelelor economice și de finanțare ale entității supuse rezoluției, ținând seama de:

(i)  prevalența depozitelor în structura de finanțare;

(ii)  lipsa de experiență în ceea ce privește emiterea de instrumente de datorie ca urmare a accesului limitat la piețele de capital transfrontaliere și cele interbancare;

(iii)  faptul că instituția se va baza în principal pe instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 de bază și pe instrumentele de capital pentru a îndeplini cerința prevăzută la articolul 12a alineatul (1).

(2)  Atunci când planul de rezoluție prevede luarea unor măsuri de rezoluție sau aplicarea competențelor de reducere a valorii contabile și de conversie, cuantumul cerinței prevăzute la articolul 12a alineatul (1) este egal cu o valoare suficientă care să asigure:

(a)  absorbția totală a pierderilor pe care le-ar putea suferi entitatea („absorbția pierderilor”);

(b)  recapitalizarea entității sau a filialelor acesteia care sunt instituții, dar nu a entităților supuse rezoluției, la un nivel care să le permită să respecte în continuare condițiile de autorizare și să continue să își desfășoare activitățile pentru care au fost autorizate în conformitate cu Directiva 2013/36/UE, cu Directiva 2014/65/UE sau cu legislația echivalentă („recapitalizare”).

Atunci când planul de rezoluție prevede că entitatea va fi lichidată în temeiul procedurii obișnuite de insolvență, cerința prevăzută la articolul 12a alineatul (1) pentru entitatea respectivă nu depășește un cuantum suficient pentru absorbția pierderilor în conformitate cu primul paragraf litera (a).

(2a)   Comitetul se asigură că cuantumul pentru absorbția pierderilor menționat la al doilea paragraf litera (a) nu se consideră automat ca fiind mai mare sau egal cu nivelul real al fondurilor proprii ale entității.

(3)  Fără a se aduce atingere dispozițiilor ultimului paragraf de la prezentul alineat, în cazul entităților supuse rezoluției, pentru a determina cuantumul menționat la alineatul (2) comitetul calculează cea mai mare valoare dintre următoarele:

(a)   suma dintre:

(i) cuantumul pierderilor care ar trebui absorbite prin procedura de rezoluție, care corespunde cerințelor menționate la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE în cazul entității supuse rezoluției, la nivelul consolidat al grupului supus rezoluției;

(ii) cuantumul recapitalizării care îi permite grupului supus rezoluției rezultat în urma rezoluției să își restabilească conformitatea cu cerința privind rata fondurilor proprii totale menționată la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE la nivelul consolidat al grupului supus rezoluției după punerea în aplicare a măsurii de rezoluție preferate;

(b)  suma dintre:

(i) cuantumul pierderilor care urmează să fie absorbite prin procedura de rezoluție, care corespunde cerinței privind indicatorul efectului de levier menționate la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 aplicabilă entității supuse rezoluției la nivelul consolidat al grupului supus rezoluției și

(ii) cuantumul recapitalizării care îi permite grupului supus rezoluției rezultat în urma rezoluției să își restabilească conformitatea cu cerința privind indicatorul efectului de levier menționat la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 la nivelul consolidat al grupului supus rezoluției, după punerea în aplicare a măsurii de rezoluție preferate.

În sensul primului paragraf litera (a) punctul (ii) și litera (b) punctul (ii), cuantumul recapitalizării este suplimentat, de asemenea, cu un cuantum suplimentar pe care comitetul îl consideră necesar în vederea menținerii unui grad suficient de încredere a pieței în urma rezoluției, ținând cont de modelul de afaceri, de modelul de finanțare și de profilul de risc al entității supuse rezoluției.

Cuantumul amortizorului prevăzut la al doilea paragraf de la prezentul alineat nu depășește cuantumul total al cerinței privind amortizorul combinat menționate la articolul 128 alineatul (6) din Directiva 2013/36/UE, cu excepția cerinței menționate la litera (a) a acestei dispoziții, în afară de cazul în care este necesar un nivel mai ridicat pentru a se asigura că, după rezoluție, entitatea îndeplinește în continuare condițiile de autorizare pentru o perioadă de timp corespunzătoare, care nu este mai mare de un an.

În sensul articolului 12a alineatul (2) litera (a), cerința prevăzută la articolul 12a alineatul (1) se exprimă drept cuantumul calculat în conformitate cu litera (a) împărțit la cuantumul total al expunerii la risc.

În sensul articolului 12a alineatul (2) litera (b), cerința prevăzută la articolul 12a alineatul (1) se exprimă drept cuantumul calculat în conformitate cu litera (b) împărțit la indicatorul de măsurare a expunerii pentru calcularea efectului de levier.

Comitetul stabilește cuantumurile recapitalizării menționate la paragrafele anterioare în conformitate cu măsurile de rezoluție prevăzute în planul de rezoluție și poate modifica cuantumurile recapitalizării pentru a reflecta în mod adecvat riscurile care afectează posibilitățile de rezoluție care rezultă din modelul economic, profilul de finanțare și profilul general de risc al grupului supus rezoluției.

(3a)   În cazul în care comitetul evaluează că o instituție, dacă ar intra în dificultate, ar fi lichidată sau ar face obiectul unor proceduri de insolvență, cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) din prezentul regulament nu depășește cerințele menționate la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE.

(4)  Fără a se aduce atingere dispozițiilor ultimului paragraf de la prezentul alineat, în cazul entităților care nu sunt ele însele entități supuse rezoluției, pentru a determina cuantumul menționat la alineatul (2), comitetul calculează cea mai mare valoare dintre următoarele ▌:

(a)  suma dintre:

(i) cuantumul pierderilor care urmează să fie absorbite prin procedura de rezoluție, care corespunde cerințelor menționate la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE în cazul entității și

(ii) cuantumul recapitalizării care îi permite entității supuse rezoluției să își restabilească conformitatea cu cerința privind rata fondurilor proprii totale menționată la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cerința menționată la articolul 104a din Directiva 2013/36/UE, după exercitarea competenței de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital și a pasivelor eligibile relevante în conformitate cu articolul 21;

(b)  suma dintre:

(i) cuantumul pierderilor care urmează să fie absorbite prin procedura de rezoluție, care corespunde cerinței privind indicatorul efectului de levier menționate la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 aplicabilă entității supuse rezoluției și

(ii) cuantumul recapitalizării care îi permite entității să își restabilească conformitatea cu cerința privind indicatorul efectului de levier menționată la articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, după exercitarea competenței de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital și a pasivelor eligibile relevante în conformitate cu articolul 21 din prezentul regulament.

În sensul primului paragraf litera (a) punctul (ii) și litera (b) punctul (ii), cuantumul recapitalizării este suplimentat, de asemenea, cu un cuantum suplimentar pe care comitetul îl consideră necesar în vederea menținerii unui grad suficient de încredere a pieței în urma rezoluției, ținând cont de modelul de afaceri, de modelul de finanțare și de profilul de risc al entității.

Cuantumul amortizorului prevăzut la al doilea paragraf de la prezentul alineat nu depășește cuantumul total al cerinței privind amortizorul combinat menționate la articolul 128 alineatul (6) din Directiva 2013/36/UE, cu excepția cerinței menționate la litera (a) a acestei dispoziții, în afară de cazul în care este necesar un nivel mai ridicat pentru a se asigura că, după rezoluție, entitatea îndeplinește în continuare condițiile de autorizare pentru o perioadă de timp corespunzătoare, care nu este mai mare de un an.

În sensul articolului 12a alineatul (2) litera (a), cerința prevăzută la articolul 12a alineatul (1) se exprimă procentual drept cuantumul calculat în conformitate cu litera (a) împărțit la cuantumul total al expunerii la risc.

În sensul articolului 12a alineatul (2) litera (b), cerința prevăzută la articolul 12a alineatul (1) se exprimă procentual drept cuantumul calculat în conformitate cu litera (b) împărțit la indicatorul de măsurare a expunerii pentru calcularea efectului de levier.

Comitetul stabilește cuantumurile recapitalizării menționate la prezentul alineat în conformitate cu măsurile de rezoluție prevăzute în planul de rezoluție și poate modifica cuantumurile recapitalizării pentru a reflecta în mod adecvat riscurile care afectează necesitățile de recapitalizare care rezultă din modelul economic, profilul de finanțare și profilul general de risc al entității.

(5)  În cazul în care comitetul estimează că anumite clase de pasive eligibile ar putea fi excluse de la recapitalizarea internă în temeiul articolului 27 alineatul (5) sau că ar putea fi transferate integral unui destinatar în cadrul unui transfer parțial, cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) nu trebuie să depășească un cuantum suficient pentru:

(a)  acoperirea cuantumului pasivelor excluse identificate în conformitate cu articolul 27 alineatul (5);

(b)  asigurarea îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (2).

(6)  În decizia comitetului de impunere a unei cerințe minime privind fondurile proprii și pasivele eligibile în temeiul prezentului articol se prezintă motivele care stau la baza deciziei respective, inclusiv o evaluare completă a elementelor menționate la alineatele (2)-(5).

(7)  În sensul alineatelor (3) și (4), cerințele de capital se interpretează în conformitate cu modul în care autoritatea competentă aplică dispozițiile tranzitorii prevăzute în partea a zecea titlul I capitolele 1, 2 și 4 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în dispozițiile din legislația națională care permit autorităților competente să exercite opțiunile care le-au fost acordate prin regulamentul respectiv.

Articolul 12e

Stabilirea cerinței pentru entitățile care sunt G-SII-uri

(1)  Cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile aplicabilă unei entități supuse rezoluției care este o G-SII sau care este parte a unei G-SII trebuie să constea în:

(a)  în conformitate cu dispozițiile de la articolul 72b alineatele (3) și (4) și cu dispozițiile tranzitorii prevăzute la articolul 494 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, valoarea cea mai mare dintre următoarele:

(i)   o rată bazată pe riscuri de 18 %, care reprezintă fondurile proprii și pasivele admisibile ale instituției exprimate ca procentaj din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatele (3) și (4) din regulamentul respectiv;

(ii)  o rată independentă de riscuri de 6,75 %, care reprezintă fondurile proprii și pasivele eligibile ale instituției exprimate ca procentaj din indicatorul de măsurare a expunerii totale menționat la articolul 429 alineatul (4) din regulamentul respectiv și

(b)  orice cerință suplimentară privind fondurile proprii și pasivele eligibile stabilită de comitet și aplicabilă entității, în conformitate cu alineatul (2), care este întrunită prin pasive care îndeplinesc condițiile de la articolul 12c.

(2)  Comitetul poate impune cerința suplimentară privind fondurile proprii și pasivele eligibile menționată la alineatul 1 litera (b):

(a)  numai în cazul în care cerința menționată la alineatul 1 litera (a) nu este suficientă pentru îndeplinirea condițiilor prezentate la articolul 12d și

(b)  numai în măsura în care cuantumul fondurilor proprii și al pasivelor eligibile impuse nu depășește un nivel care este necesar pentru îndeplinirea condițiilor de la articolul 12d.

(3)  Decizia comitetului de impunere a unei cerințe suplimentare privind fondurile proprii și pasivele eligibile adoptată în temeiul alineatului (1) litera (b) trebuie să includă motivele acelei decizii, inclusiv o evaluare completă a elementelor menționate la alineatul (2).

Articolul 12g

Aplicarea cerinței minime privind fondurile proprii și pasivele eligibile în cazul entităților supuse rezoluției

(1)  Entitățile supuse rezoluției respectă cerințele prevăzute la articolele 12d - 12f, pe bază consolidată, la nivelul grupului supus rezoluției.

(2)  Cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) impusă unei entități supuse rezoluției stabilite într-un stat membru participant la nivelul consolidat al grupului supus rezoluției se stabilește de către comitet, după consultarea autorității de rezoluție și a supraveghetorului consolidant de la nivelul grupului, pe baza cerințelor prevăzute la articolele 12d - 12f și după ce s-a stabilit dacă filialele grupului din țările terțe vor face obiectul unor proceduri de rezoluție distincte, în conformitate cu planul de rezoluție.

Articolul 12h

Aplicarea cerinței în cazul entităților care nu sunt ele însele entități supuse rezoluției

(1)  Instituțiile care sunt filiale ale unei entități supuse rezoluției, dar care nu sunt ele însele entități supuse rezoluției trebuie să respecte, pe bază individuală, cerințele prevăzute la articolele 12d-12f.

După consultarea autorităților competente și a BCE, comitetul poate decide să aplice cerința prevăzută la prezentul articol uneia dintre entitățile menționate la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din Directiva 2014/59/UE care este o filială a unei entități supuse rezoluției, dar care nu este la rândul său o entitate supusă rezoluției.

(2)  Cerința prevăzută la articolul 12a alineatul (1) aplicabilă entităților menționate la primul paragraf este supusă următoarelor condiții:

(a)  entitatea supusă rezoluției respectă cerința consolidată menționată la articolul 12g;

(b)  suma tuturor cerințelor care se vor aplica filialelor grupului supus rezoluției se acoperă din cerința consolidată menționată la articolul 12g și nu depășește nivelul acestei cerințe, cu excepția cazului în care acest fapt este urmarea efectului de consolidare la nivelul grupului supus rezoluției în conformitate cu articolul 12g alineatul (1);

(c)  cerința îndeplinește criteriile de eligibilitate prevăzute la alineatul (3);

(d)  ea se stabilește la o valoare cuprinsă între 75 % și 90 % din cerințele calculate în conformitate cu articolul 12a alineatul (1) și nu depășește contribuția filialei respective la cerința consolidată menționată la articolul 12g alineatul (1).

(3)  Cerința menționată la articolul 12a alineatul (1) se îndeplinește cu ajutorul unuia sau a mai multora dintre următoarele elemente:

(a)  pasive care:

(i) sunt emise pentru entitatea supusă rezoluției și sunt achiziționate de către aceasta fie direct, fie indirect, prin intermediul altor entități din același grup supus rezoluției care au cumpărat pasivele de la entitatea care face obiectul prezentului articol sau de către un acționar existent care nu face parte din același grup supus rezoluției, atât timp cât exercitarea competenței de reducere a valorii contabile sau de conversie prevăzută la articolul 21 nu influențează controlul exercitat de entitatea supusă rezoluției asupra filialei;

(ii) îndeplinesc criteriile de eligibilitate menționate la articolul 72a, cu excepția articolului 72b alineatul (2) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(iii) în procedura obișnuită de insolvență se situează sub alte pasive în afara celor eligibile pentru cerințele de fonduri proprii care sunt emise pentru alte entități în afara entităților supuse rezoluției;

(iv) sunt supuse competenței de reducere a valorii contabile sau de conversie, în conformitate cu articolul 21, care este în concordanță cu strategia de rezoluție a grupului supus rezoluției, fără a influența în special controlul exercitat de entitatea supusă rezoluției asupra filialei;

(b)  instrumente de fonduri proprii eligibile emise pentru alte entități în afara entității supuse rezoluției și achiziționate de acestea, atunci când exercitarea competenței de reducere a valorii contabile sau de conversie în conformitate cu articolul 21 nu influențează controlul exercitat de entitatea supusă rezoluției asupra filialei.

(3a)  Prin derogare de la alineatul (3) litera (a) punctul (ii) de la prezentul articol, pasivele emise înainte de ... [data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare] care nu îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 72b alineatul (2) literele (g)-(o) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pot fi incluse în cuantumul fondurilor proprii și al pasivelor eligibile.

(3b)  Comitetul, în calitatea sa de autoritate de rezoluție a unei entități din cadrul grupului supus rezoluției care nu este o entitate supusă rezoluției, are în vedere și, ulterior, poate să acorde respectivei entități o derogare parțială sau deplină de la aplicarea alineatelor (1)-(5), în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a) entitatea supusă rezoluției din cadrul grupului supus rezoluției este organismul central al unei rețele sau al unui grup cooperatist;

(b) entitatea este o instituție de credit afiliată permanent la organismul central respectiv;

(c) membrii rețelei fac obiectul unui mecanism intern legal de solidaritate.

Articolul 12i

Derogarea de la cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile aplicabilă entităților care nu sunt ele însele entități supuse rezoluției

Comitetul poate acorda o derogare deplină de la aplicarea articolului 12h unei filiale a unei entități supuse rezoluției stabilite în unul dintre statele membre participante, atunci când:

(a)  atât filiala, cât și entitatea supusă rezoluției se află în statele membre participante;

(b)  entitatea supusă rezoluției respectă cerința menționată la articolul 12g;

(c)  nu există niciun obstacol practic sau legal semnificativ, actual sau potențial în calea transferului prompt de fonduri proprii sau a rambursării datoriilor de către entitatea supusă rezoluției către filială, referitor la care s-a luat o decizie în conformitate cu articolul 21 alineatul (3), în special atunci când se iau măsuri de rezoluție în cazul entității supuse rezoluției.

Articolul 12jNerespectarea cerinței

(1)  Orice nerespectare a cerinței minime privind fondurile proprii și pasivele eligibile de către o entitate trebuie să fie abordată de comitet și de alte autorități relevante prin cel puțin unul dintre următoarele mijloace:

(a)  competența de a aborda sau de a elimina obstacolele din calea posibilităților de rezoluție în conformitate cu articolul 10;

(b)  măsurile menționate la articolul 104 din Directiva 2013/36/CE;

(c)  măsurile de intervenție rapidă în conformitate cu articolul 13;

(d)  sancțiuni administrative și alte măsuri administrative în conformitate cu articolul 110 și cu articolul 111 din Directiva 2014/59/UE.”

(1a)  Comitetul și celelalte autorități de rezoluție monitorizează trimestrial îndeplinirea cerinței minime pentru fondurile proprii și pasivele eligibile și informează autoritatea competentă cu privire la orice nerespectare sau alte evenimente relevante care ar putea afecta îndeplinirea cerinței.

(2)  Comitetul, autoritățile de rezoluție și autoritățile competente ale statelor membre participante se consultă atunci când își exercită competențele menționate la alineatul 1 literele (a) - (d).”

(2a)  Prin derogare de la articolul 141a alineatul (1) din Directiva 2013/36/UE, nu se poate considera că o instituție nu îndeplinește cerința privind amortizorul combinat în sensul articolul 141 din directiva menționată în cazul în care aceasta îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 141a alineatul (2) literele (a) și (b) din directiva respectivă, în cazul în care neîndeplinirea cerinței respective se referă numai la cerința minimă privind fondurile proprii și pasivele eligibile, în conformitate cu articolele 12d și 12e din prezentul regulament și în cazul în care neîndeplinirea cerinței respective nu acoperă o perioadă mai mare de 12 luni.

Articolul 12ja

Dispoziții tranzitorii și dispoziții ulterioare rezoluției

Prin derogare de la articolul 12 alineatul (1), comitetul stabilește o perioadă de tranziție adecvată pentru îndeplinirea de către o instituție sau o entitate menționată la articolul 2 literele (b) și (c) a cerințelor prevăzute la articolele 12g, 12h sau 12i sau a unei cerințe care decurge din aplicarea articolului 12c alineatul (3), după caz. Termenul pentru respectarea cerințelor de la articolele 12g sau 12h sau a unei cerințe care decurge din aplicarea articolului 12c alineatul (3) este 1 ianuarie 2024.

Comitetul stabilește un nivel al țintei intermediare pentru cerințele prevăzute la articolele 12g, 12h sau 12i sau pentru o cerință care decurge din aplicarea articolului 12c alineatul (3), după caz. O instituție sau o entitate menționată la articolul 2 literele (b) și (c) respectă acest nivel al țintei intermediare începând de la 1 ianuarie 2022. Nivelul țintei intermediare garantează o acumulare liniară a pasivelor eligibile și a fondurilor proprii pentru respectarea acestei cerințe.

6.  Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comitetul ia o măsură de rezoluție în legătură cu o întreprindere-mamă menționată la articolul 2 litera (b) în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 18 alineatul (1).”;

(b)   alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Comitetul poate hotărî cu privire la o măsură de rezoluție ce vizează o întreprindere-mamă, chiar dacă aceasta nu îndeplinește condițiile stabilite la articolul 18 alineatul (1), atunci când întreprinderea-mamă în cauză este o entitate supusă rezoluției și atunci când una sau mai multe din filialele sale care sunt instituții și nu entități supuse rezoluției îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 18 alineatul (1) și, în caz de intrare în dificultate, natura activelor și pasivelor acestora pune în pericol o instituție sau grupul în ansamblu, iar măsurile de rezoluție cu privire la întreprinderea-mamă în cauză sunt necesare pentru rezoluția acestor filiale care sunt instituții ori pentru rezoluția grupului ca întreg.”

7.  La articolul 18 alineatul (1) litera (b), cuvintele „instrumentelor de capital relevante” se înlocuiesc cu „instrumentelor de capital relevante și a pasivelor eligibile”.

8.  La articolul 20 alineatul (5), litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)  în cazul în care este exercitată competența de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital relevante și a pasivelor eligibile în conformitate cu articolul 21 alineatul (7), să fundamenteze decizia privind amploarea anulării sau diluării instrumentelor de proprietate, precum și amploarea reducerii valorii contabile sau a conversiei instrumentelor de capital relevante și a pasivelor eligibile;”.

9.  Articolul 21 se modifică după cum urmează:

(a)  titlul se înlocuiește cu următorul text:

„Reducerea valorii contabile și conversia instrumentelor de capital și a pasivelor eligibile”;

(b)  la alineatul (1) primul paragraf, cuvintele „instrumentele de capital” se înlocuiesc cu „instrumentele de capital și pasivele eligibile”;

(c)  la alineatul (1) litera (b), cuvintele „instrumentelor de capital” se înlocuiesc cu „instrumentelor de capital și a pasivelor eligibile”;

(d)  la alineatul (3) litera (b), cuvintele „instrumentelor de capital” se înlocuiesc cu „instrumentelor de capital și a pasivelor eligibile”;

(e)  la alineatul (8) al doilea paragraf, cuvintele „a instrumentelor de capital” se înlocuiesc cu „a instrumentelor de capital și a pasivelor eligibile”;

(f)  alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7)  În cazul în care sunt îndeplinite una sau mai multe dintre condițiile specificate la alineatul (1), comitetul stabilește, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, dacă competențele de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital și a pasivelor eligibile relevante se exercită separat sau, conform procedurii prevăzute la articolul 18, în combinație cu o măsură de rezoluție.

Competența de a reduce valoarea contabilă a pasivelor eligibile sau de a le converti independent de măsura de rezoluție poate fi exercitată numai în ceea ce privește pasivele eligibile care îndeplinesc condițiile menționate la articolul 12 alineatul (3) litera (a), cu excepția condiției referitoare la scadența reziduală a datoriilor.”;

(g)  la alineatul (10) se adaugă următoarea literă:

„(d)  valoarea principalului pasivelor eligibile menționată la alineatul (7) se reduce sau se convertește în instrumente de fonduri proprii de nivel 1 de bază, sau se iau ambele măsuri, în proporția impusă pentru a atinge obiectivele rezoluției stabilite la articolul 14 sau în limitele capacității pasivelor eligibile, reținându-se valoarea cea mai mică.”.

9a.  La articolul 27, se introduce următorul alineat (3a):

„(3a)  Statele membre interzic instituțiilor sau entităților menționate la articolul 1 alineatul (1) literele (b), (c) sau (d) să sugereze, să comunice sau să afirme că pasivele, altele decât cele enumerate la alineatul (2) literele (a)-(g) de la prezentul articol, nu fac obiectul competențelor de reducere a valorii contabile sau de conversie. Orice încălcare a acestei interdicții face obiectul sancțiunilor aplicate în conformitate cu capitolul VI.”

9b.   La articolul 38 alineatul (2), se adaugă următoarea literă (ca):

„ (ca) dacă sugerează, comunică sau afirmă că pasivele, altele decât cele enumerate la articolul 27 alineatul (3) literele (a)-(g), nu fac obiectul competențelor de reducere a valorii contabile sau de conversie, încălcând alineatul (3a) de la articolul respectiv.”

Articolul 6Intrare în vigoare

(1)  Prezentul regulament de modificare intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(2)  Prezentul regulament se aplică în termen de 18 luni de la data intrării sale în vigoare.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Adoptat la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European  Pentru Consiliu

Președintele  Președintele

(1)

* Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.

(2)

JO C […], […], p. […].

(3)

JO C […], […], p. […].

(4)

  Comunicare a Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor „Către finalizarea Uniunii bancare”, 24.11.2015, COM(2015) 587 final.

(5)

  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, JO L 173, 12.6.2014, p. 190.

(6)

  Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013  privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și firmele de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012, JO L 176, 27.6.2013, p. 1.

(7)

  Regulamentul (UE) nr. 806/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2014 de stabilire a unor norme uniforme și a unei proceduri uniforme de rezoluție a instituțiilor de credit și a anumitor firme de investiții în cadrul unui mecanism unic de rezoluție și al unui fond unic de rezoluție și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, JO L 225, 30.7.2014, p. 1.

(8)

  Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE, JO L 176, 27.6.2013, p. 338.


PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE

Titlu

Capacitatea de absorbție a pierderilor și de recapitalizare pentru instituțiile de credit și întreprinderile de investiții

Referințe

COM(2016)0851 – C8-0478/2016 – 2016/0361(COD)

Data prezentării la PE

23.11.2016

 

 

 

Comisie competentă

Data anunțului în plen

ECON

1.2.2017

 

 

 

Comisii sesizate pentru aviz

Data anunțului în plen

JURI

1.2.2017

AFCO

1.2.2017

 

 

Avize care nu au fost emise

Data deciziei

JURI

25.1.2017

AFCO

30.1.2017

 

 

Raportori

Data numirii

Gunnar Hökmark

24.11.2016

 

 

 

Examinare în comisie

28.2.2017

25.4.2017

3.5.2017

11.12.2017

 

22.2.2018

 

 

 

Data adoptării

19.6.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

38

8

11

Membri titulari prezenți la votul final

Gerolf Annemans, Burkhard Balz, Hugues Bayet, Pervenche Berès, David Coburn, Thierry Cornillet, Esther de Lange, Markus Ferber, Jonás Fernández, Sven Giegold, Neena Gill, Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Cătălin Sorin Ivan, Barbara Kappel, Wolf Klinz, Georgios Kyrtsos, Philippe Lamberts, Werner Langen, Olle Ludvigsson, Ivana Maletić, Fulvio Martusciello, Marisa Matias, Gabriel Mato, Alex Mayer, Bernard Monot, Caroline Nagtegaal, Luděk Niedermayer, Stanisław Ożóg, Sirpa Pietikäinen, Anne Sander, Alfred Sant, Martin Schirdewan, Pedro Silva Pereira, Peter Simon, Theodor Dumitru Stolojan, Kay Swinburne, Paul Tang, Ramon Tremosa i Balcells, Ernest Urtasun, Marco Valli, Miguel Viegas, Jakob von Weizsäcker, Marco Zanni

Membri supleanți prezenți la votul final

Andrea Cozzolino, Ashley Fox, Doru-Claudian Frunzulică, Syed Kamall, Alain Lamassoure, Thomas Mann, Luigi Morgano, Michel Reimon, Joachim Starbatty

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Christofer Fjellner, Petr Ježek, Wolf Klinz, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz

Data depunerii

25.6.2018


VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA COMPETENTĂ

38

+

ALDE

Thierry Cornillet, Petr Ježek, Wolf Klinz, Ramon Tremosa i Balcells

ENF

Barbara Kappel

PPE

Burkhard Balz, Markus Ferber, Christofer Fjellner, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Georgios Kyrtsos, Alain Lamassoure, Esther de Lange, Werner Langen, Ivana Maletić, Thomas Mann, Fulvio Martusciello, Gabriel Mato, Luděk Niedermayer, Sirpa Pietikäinen, Anne Sander, Theodor Dumitru Stolojan

S&D

Pervenche Berès, Andrea Cozzolino, Jonás Fernández, Doru-Claudian Frunzulică, Neena Gill, Roberto Gualtieri, Cătălin Sorin Ivan, Olle Ludvigsson, Alex Mayer, Luigi Morgano, Alfred Sant, Pedro Silva Pereira, Peter Simon, Paul Tang, Jakob von Weizsäcker

8

-

EFDD

David Coburn, Bernard Monot, Marco Valli

ENF

Gerolf Annemans, Marco Zanni

GUE/NGL

Marisa Matias, Martin Schirdewan, Miguel Viegas

11

0

ALDE

Caroline Nagtegaal

ECR

Ashley Fox, Syed Kamall, Stanisław Ożóg, Joachim Starbatty, Kay Swinburne

S&D

Hugues Bayet

VERTS/ALE

Sven Giegold, Philippe Lamberts, Michel Reimon, Ernest Urtasun

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 10 iulie 2018Notă juridică