Procedură : 2017/2272(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0221/2018

Texte depuse :

A8-0221/2018

Dezbateri :

PV 02/07/2018 - 19
CRE 02/07/2018 - 19

Voturi :

PV 03/07/2018 - 11.12
CRE 03/07/2018 - 11.12
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2018)0280

RAPORT     
PDF 698kWORD 81k
26.6.2018
PE 616.683v02-00 A8-0221/2018

referitor la diplomația în domeniul climei

(2017/2272(INI))

Comisia pentru afaceri externe

Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară

Raportori: Arne Lietz, Jo Leinen

(Procedura reuniunilor comune ale comisiilor – articolul 55 din Regulamentul de procedură)

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la diplomația în domeniul climei

(2017/2272(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în special articolele 21, 191, 192, 220 și 221,

–  având în vedere Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă și obiectivele de dezvoltare durabilă ale ONU (ODD),

‒  având în vedere Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) și Protocolul de la Kyoto la aceasta,

–  având în vedere Declarația Universală a Drepturilor Omului,

–  având în vedere Acordul de la Paris, Decizia 1/CP.21, cea de a 21-a Conferință a părților (COP21) la CCONUSC și cea de a 11-a Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Protocolul de la Kyoto (CMP 11), organizată la Paris, între 30 noiembrie și 11 decembrie 2015,

–  având în vedere cea de a 22-a Conferință a părților (COP22) la CCONUSC și prima Conferință a părților care servește drept reuniune a părților la Acordul de la Paris (CMA1), organizată la Marrakesh, Maroc, în perioada 15-18 noiembrie 2016,

–  având în vedere Rezoluția sa din 6 octombrie 2016 referitoare la punerea în aplicare a Acordului de la Paris și Conferința ONU din 2016 de la Marrakesh, Maroc, privind schimbările climatice (COP22)(1),

–  având în vedere al cincilea raport de evaluare (AR5) al Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC), precum și raportul de sinteză al acestuia,

–  având în vedere Rezoluția sa din 4 octombrie 2017 referitoare la Conferința ONU din 2017 privind schimbările climatice, care va avea loc la Bonn, Germania (COP23)(2),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 20 iulie 2016 intitulată „Accelerarea tranziției Europei către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon” (COM(2016)0500),

–  având în vedere comunicarea Comisiei din 16 aprilie 2013 intitulată „O strategie a UE privind adaptarea la schimbările climatice” (COM(2013)0216),

–  având în vedere planul de acțiune privind diplomația în domeniul climei din 2015, adoptat de Consiliul Afaceri Externe,

–  având în vedere concluziile Consiliului Afaceri Externe din 6 martie 2017 și din 19 iunie 2017,

–  având în vedere concluziile Consiliului European din 22 iunie 2017,

–  având în vedere concluziile Consiliului din 26 februarie 2018 privind diplomația în domeniul climei,

–  având în vedere comunicarea din iunie 2016 a Serviciului European de Acțiune Externă (SEAE) privind strategia globală pentru politica externă și de securitate a Uniunii Europene și comunicarea comună din 7 iunie 2017 a Comisiei și a SEAE intitulată „O abordare strategică privind reziliența în cadrul acțiunii externe a UE” (JOIN(2017)0021),

–  având în vedere avizul Comitetului European al Regiunilor din 9 februarie 2017 intitulat „Către o nouă strategie a UE de adaptare la schimbările climatice – o abordare integrată”,

‒  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 26 aprilie 2016 intitulat „Calea de urmat după Acordul de la Paris”(3),

–  având în vedere rezoluția sa din 13 decembrie 2017 referitoare la Raportul anual referitor la punerea în aplicare a politicii externe și de securitate comune(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 16 ianuarie 2018 referitoare la femei, egalitatea de gen și justiția climatică(5),

–  având în vedere Decizia 36/CP.7 a CCONUSC din 9 noiembrie 2001 privind îmbunătățirea participării femeilor ca reprezentanți ai părților la organismele instituite în temeiul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice și al Protocolului de la Kyoto,

–  având în vedere studiul efectuat în 2009 de către Organizația Internațională pentru Migrație (OIM) privind „Migrația, mediul și schimbările climatice: evaluarea dovezilor”,

–  având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2018 referitoare la egalitatea de gen în acordurile comerciale ale UE(6),

–  având în vedere scrisoarea enciclică „Laudato Si” a Sfântului Părinte Papa Francisc despre „ocrotirea casei noastre comune”,

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere deliberările comune ale Comisiei pentru afaceri externe și ale Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, în temeiul articolului 55 din Regulamentul de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară (A8-0221/2018),

A.  întrucât efectele schimbărilor climatice afectează din ce în ce mai grav diferitele aspecte ale vieții umane, precum și oportunitățile în materie de dezvoltare, ordinea geopolitică și stabilitatea la nivel mondial; întrucât cei care dispun de resurse mai reduse pentru adaptarea la schimbările climatice vor resimți cel mai acut impactul acestora; întrucât diplomația în domeniul climei poate fi înțeleasă ca o formă specifică de politică externă menită să promoveze acțiunile climatice, prin stabilirea de contacte cu alți actori, cooperarea privind chestiunile climatice specifice, dezvoltarea de parteneriate strategice și consolidarea relațiilor dintre actorii statali și nestatali, inclusiv actorii care generează o mare parte din poluarea mondială, contribuind astfel la atenuarea efectelor schimbărilor climatice, precum și la intensificarea acțiunilor climatice și la întărirea relațiilor diplomatice ale Uniunii;

B.  întrucât printre efectele schimbărilor climatice se numără creșterea nivelului oceanelor, creșterea temperaturii și acidificarea acestora, pierderea biodiversității și intensificarea fenomenelor climatice extreme; întrucât primele victime ale acestor dereglări sunt statele și populațiile cele mai vulnerabile, în special persoanele care locuiesc în zone insulare; întrucât schimbările climatice au un impact social și cultural deosebit de grav asupra comunităților indigene, care nu doar contribuie în mică măsură la producerea emisiilor de CO2, ci, de fapt, joacă un rol activ și vital în protejarea ecosistemelor în care trăiesc, atenuând astfel efectele schimbărilor climatice;

C.  întrucât UE joacă un rol esențial în ceea ce privește acțiunile în domeniul climatic și și-a demonstrat rolul de lider în negocierile internaționale în domeniul climei; întrucât UE a recurs la diplomația în domeniul climei, element esențial al dezvoltării durabile și al măsurilor de prevenire a amenințărilor legate de climă, pentru a crea alianțe strategice cu părțile interesate relevante cu scopul de a combate împreună cu acestea schimbările climatice;

D.  întrucât diplomația în domeniul climei utilizată de UE a contribuit la încheierea Acordului de la Paris și, de atunci, abordarea UE în materie de diplomație în domeniul climei a fost extinsă; întrucât politica privind schimbările climatice a fost integrată în politica externă și de securitate în cadrul Strategiei globale a UE, iar legătura dintre domenii precum energia și clima, securitatea și adaptarea la schimbările climatice și migrația a fost consolidată;

E.  întrucât responsabilitatea pentru desfășurarea pe termen lung a unor acțiuni sustenabile în domeniul climei nu poate fi pusă pe seama persoanelor și a alegerilor acestora în calitate de consumatori; întrucât o politică în domeniul climei bazată pe drepturile omului ar trebui să precizeze faptul că responsabilitatea pentru crearea unor societăți sustenabile le revine în primul rând politicienilor, deoarece aceștia dispun de mijloacele necesare pentru a elabora politici sustenabile din punctul de vedere al climei;

F.  întrucât schimbările climatice și amenințările la adresa securității sunt legate între ele și au un caracter transnațional, impunând o diplomație în domeniul climei care vizează, între altele, punerea în aplicare deplină a angajamentelor din Acordul de la Paris; întrucât o serie de studii au descoperit legături indirecte între schimbările climatice, dezastrele naturale și izbucnirea conflictelor armate, și întrucât schimbările climatice pot fi considerate un „factor de multiplicare a amenințărilor”, care are capacitatea de a amplifica tensiunile sociale existente; întrucât consecințele negative pe termen lung ale schimbărilor climatice ar putea conduce la o creștere a tensiunilor politice, atât în interiorul, cât și în afara frontierelor naționale și, prin urmare, riscă să fie un element de criză și să exercite presiune asupra relațiilor internaționale ca atare;

G.  întrucât schimbările climatice au un impact direct și indirect asupra migrației, determinând tot mai multe persoane să se deplaseze din zonele vulnerabile în zone mai viabile din țările lor sau din străinătate, pentru a-și reconstrui viața;

H.  întrucât în Rezoluția Parlamentului din 4 octombrie 2017 referitoare la Conferința ONU din 2017 privind schimbările climatice, care a avut loc la Bonn, Germania (COP23), se recunosc natura și amploarea strămutărilor determinate de schimbările climatice și ale migrației determinate de catastrofele cauzate de încălzirea globală; întrucât, potrivit mai multor studii și rapoarte importante și bine documentate, cum ar fi cele ale Organizației Internaționale pentru Migrație (OIM) și ale Băncii Mondiale, dacă nu se depun eforturi serioase, numărul migranților, precum și al persoanelor strămutate în interiorul țării, determinate de schimbările de mediu ar putea, în cel mai rău caz, să ajungă la 200 de milioane până în 2050, mulți dintre aceștia trăind în prezent în zone de coastă sau putând fi migranți interni în Africa Subsahariană, Asia de Sud și America Latină;

I.  întrucât persoanele care migrează din motive de mediu nu beneficiază nici de statutul de refugiați, nici de protecția acordată acestora din urmă la nivel internațional, ei nefiind recunoscuți de Convenția de la Geneva din 1951;

J.  întrucât, drept contribuție la realizarea unei economii cu zero emisii nete de carbon, Comisia a stabilit ca obiective pentru politica energetică a Uniunii promovarea eficienței energetice și transformarea UE în lider mondial în domeniul surselor regenerabile de energie;

K.  întrucât diplomația UE în domeniul climei trebuie să încurajeze proiecte de gestionare a riscurilor, să influențeze opinia publică, să încurajeze cooperarea politică și economică pentru a combate schimbările climatice și să promoveze o economie cu emisii reduse de carbon;

L.  întrucât diplomația UE în domeniul climei ar trebui să genereze un model de ajustare proactivă, care să încurajeze interacțiunea dintre politicile menite să combată schimbările climatice; întrucât instituționalizarea politicilor de combatere a schimbărilor climatice ar însemna o sensibilizare mai mare a publicului și ar trebui să determine o consolidare a voinței politice;

M.  întrucât problema penuriei resurselor de apă se află la originea unui număr tot mai mare de conflicte între comunități; întrucât aceste resurse sunt adesea utilizate în mod nesustenabil pentru producții agricole intensive și industriale în contexte deja instabile;

N.  întrucât, în vederea îndeplinirii obiectivelor sale, lupta împotriva schimbărilor climatice ar trebui să devină o prioritate strategică în toate dialogurile și inițiativele diplomatice bazate pe principiile drepturilor omului; întrucât Parlamentul a contribuit în mod activ la acest proces și a folosit atât competența sa legislativă, cât și influența sa politică, pentru a continua să integreze schimbările climatice în acțiunile de dezvoltare și în portofoliul de ajutor, precum și în alte câteva politici ale UE, cum ar fi cele privind investițiile, agricultura, pescuitul, energia, transporturile, cercetarea și comerțul;

O.  întrucât toate sursele de discriminare și vulnerabilitate bazate pe gen, rasă, origine etnică, clasă, sărăcie, abilități, origine indigenă, vârstă, amplasare geografică și discriminarea tradițională și instituțională se combină în mod transversal pentru a împiedica accesul la resurse și la mijloacele necesare pentru a face față transformărilor dramatice cum sunt schimbările climatice;

P.  întrucât există o legătură strânsă între schimbările climatice și despăduririle cauzate de acapararea terenurilor, extracția de combustibili fosili și agricultura intensivă;

Q.  întrucât proporția femeilor implicate în luarea deciziilor politice și în acțiuni diplomatice, în special în negocierile privind schimbările climatice, este încă nesatisfăcătoare, și întrucât progresele realizate în acest sens sunt mărunte sau inexistente; întrucât femeile reprezintă numai 12 %-15 % dintre șefii de delegații și circa 30 % din totalul delegaților;

1.  reamintește că efectele schimbărilor climatice au un impact asupra tuturor aspectelor vieții umane, îndeosebi asupra resurselor mondiale și a oportunităților de dezvoltare, cât și asupra modelelor de afaceri, a relațiilor comerciale și a relațiilor regionale; reamintește că efectele schimbărilor climatice exacerbează insecuritatea alimentară, pericolele de sănătate, pierderea mijloacelor de subzistență, strămutările, migrația, sărăcia, inegalitățile dintre genuri, traficul cu ființe umane, violența, lipsa de acces la infrastructură și la serviciile esențiale au un impact asupra păcii și securității și afectează tot mai mult cetățenii UE, reprezentând o provocare și pentru comunitatea internațională; subliniază necesitatea tot mai stringentă a acțiunilor climatice și subliniază faptul că măsurile în domeniul schimbărilor climatice necesită eforturi comune la nivel internațional; îndeamnă Comisia și statele membre să faciliteze constant discuțiile multilaterale, deoarece responsabilitatea pentru întreaga planetă, pentru generațiile actuale și viitoare este colectivă; observă că este necesar să se combată schimbările climatice pentru a se proteja drepturile omului;

2.  ia act cu îngrijorare de deteriorarea resurselor de apă și a ecosistemelor din lume, precum și de amenințarea tot mai puternică pe care o reprezintă deficitul de apă, riscurile legate de apă și evenimentele extreme;

Punerea în aplicare a Acordului de la Paris și a Agendei 2030

3.  reafirmă angajamentul UE față de Acordul de la Paris și Agenda 2030 a ONU, inclusiv față de obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD); subliniază necesitatea de a pune în aplicare pe deplin și rapid Acordul de la Paris și de a atinge obiectivele din cadrul acestuia privind politicile de atenuare și de adaptare și redirecționarea fluxurilor financiare, precum și ODD atât în cadrul UE, cât și la nivel global, în vederea dezvoltării unei economii și societăți mai sustenabile; reafirmă că este necesar ca UE să aibă o politică ambițioasă privind clima, să fie dispusă să majoreze semnificativ contribuția preconizată stabilită la nivel național (CPSN) pentru 2030, precum și să elaboreze până la sfârșitul anului 2018 o strategie ambițioasă și coordonată pe termen lung a unei economii cu emisii nete zero de dioxid de carbon pentru 2050, în conformitate cu angajamentul asumat în cadrul Acordului de la Paris de a menține creșterea medie a temperaturii de pe glob cu mult sub 2 °C și de a depune toate eforturile pentru a limita această creștere la 1,5 °C peste nivelul din perioada preindustrială; invită Comisia să țină cont în această strategie pe termen lung de opiniile tuturor actorilor care pot contribui la aceasta sau care pot fi afectați de aceasta;

4.  subliniază importanța unei politici ambițioase a UE în domeniul schimbărilor climatice, pentru a evita creșterea în continuare a temperaturii și astfel încât UE să devină un partener credibil și fiabil în fața țărilor terțe; solicită Comisiei și statelor membre să adopte un rol activ și constructiv în cadrul Dialogului de facilitare din 2018 și în cadrul COP24, deoarece 2018 va fi un an determinant pentru punerea în practică a Acordului de la Paris; solicită UE să-și demonstreze angajamentul față de o politică climatică ambițioasă, deoarece acest lucru o va ajuta să ofere un exemplu pozitiv și să promoveze asumarea unor angajamente ambițioase de atenuare în rândul altor țări;

5.  regretă anunțul privind decizia președintelui SUA de a se retrage din Acordul de la Paris; reafirmă că UE are responsabilitatea și ocazia de a-și asuma un rol de lider în acțiunile climatice la nivel mondial, de a-și intensifica eforturile diplomatice în domeniul climei și de a forma o alianță puternică de țări și actori care vor continua să sprijine și să contribuie la obiectivele de limitare a încălzirii globale la o valoare cu mult sub 2 °C, continuând totodată eforturile de limitare a creșterii temperaturii la 1,5 °C, conform recomandărilor Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC); subliniază totuși importanța unei cooperări strânse cu guvernul SUA, în special cu statele și orașele din SUA;

6.  subliniază că credibilitatea UE în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice depinde de implementarea riguroasă și cuprinzătoare a propriei sale politici din domeniul climei;

7.  subliniază că politica externă a UE ar trebui să dezvolte capacități de monitorizare a riscurilor legate de schimbările climatice, inclusiv în vederea prevenirii crizelor și a depistării probabilității de izbucnire a unor conflicte; consideră că acțiunile climatice consecvente și rapide contribuie în principal la prevenirea riscurilor sociale, economice, dar și a celor de securitate, la prevenirea conflictelor și a instabilității și, în cele din urmă, la evitarea unor costuri politice, sociale și economice considerabile; subliniază, astfel, importanța generalizării diplomației din domeniul climei în toate politicile UE de prevenire a conflictelor prin extinderea și adaptarea amplorii misiunilor și programelor desfășurate de UE în țările terțe și în zonele de conflict; reiterează că trecerea la o economie circulară cu zero emisii nete de carbon va contribui la prosperitate și la consolidarea egalității, a păcii și a securității umane atât în interiorul, cât și în afara UE, deoarece schimbările climatice pot crea adesea noi situații de instabilitate și conflict sau le pot exacerba pe cele existente și aprofundează inegalitățile existente sau creează altele noi, din cauza lipsei resurselor, a oportunităților economice, a pierderii terenurilor provocate de creșterea nivelului mării sau de secete prelungite, a structurilor de guvernanță fragile, a insuficienței aprovizionării cu apă și hrană, precum și din cauza deteriorării condițiilor de viață;

8.  constată cu îngrijorare îndeosebi deteriorarea ecosistemelor și a resurselor de apă ale planetei, precum și amenințarea tot mai mare reprezentată de penuria de apă și de riscurile legate de apă, pe de o parte, și fenomenele climatice și meteorologice extreme, a căror frecvență și efect devastator se intensifică, astfel încât este necesar să se consolideze legăturile dintre adaptarea la schimbările climatice și reducerea riscului de producere a dezastrelor, pe de altă parte;

9.  observă, de asemenea, cu îngrijorare faptul că nu este abordat în mod suficient rolul solului de componentă a sistemului climatic și importanța acestuia pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și adaptarea la efectele schimbărilor climatice; face apel la UE să elaboreze o strategie ambițioasă care ar trebui să fie inclusă în diplomația în domeniul climei;

10.  subliniază că, având în vedere topirea calotelor polare și creșterea nivelului mării, populațiile de coastă și cele din micile state insulare sunt expuse unui pericol deosebit; îndeamnă Comisia și statele membre să protejeze și să conserve aceste spații de viață prin facilitarea atingerii unor obiective ambițioase de atenuare a schimbărilor climatice, precum și a unor măsuri multilaterale de protecție a zonelor de coastă;

11.  ia act de faptul că schimbările climatice exacerbează condițiile care determină migrația în zonele vulnerabile și reamintește că migrația va crește în viitor dacă nu sunt tratate în mod adecvat consecințele negative ale schimbărilor climatice; consideră, astfel, că este important ca UE să lucreze la stabilirea, în colaborare cu ONU, a unei definiții universal acceptate a noțiunii de „refugiat climatic”, pentru a institui un cadru juridic internațional pentru persoanele strămutate din cauza efectelor schimbărilor climatice și pentru a adopta o abordare comună pentru protecția refugiaților climatici; invită UE să participe activ la dezbaterea privind termenul de „refugiat climatic”, inclusiv la posibila definiție juridică a termenului în dreptul internațional;

12.  invită statele membre să dea dovadă activ de inițiativă în cadrul negocierii aflate în curs a unui pact mondial pentru o migrație în condiții de siguranță, ordonată și legală, elaborat sub auspiciile ONU și bazat pe Declarația de la New York din 2016 pentru refugiați și migranți, în care se recunoaște faptul că un număr foarte mare de oameni se deplasează „ca reacție la efectele negative ale schimbărilor climatice”;

13.  salută caracterul incluziv al procesului CCONUSC; consideră că, pentru a se asigura o participare eficientă, trebuie tratată chestiunea intereselor legitime sau a conflictelor de interese; sprijină inițiativa guvernelor care reprezintă cea mai mare parte a populației mondiale de a se introduce o politică specifică privind conflictele de interese și invită Comisia să participe în mod constructiv la acest proces;

14.  invită Comisia să elaboreze programe pentru a sensibiliza cetățenii UE cu privire la legătura dintre schimbările climatice și migrație, sărăcie și conflictele privind accesul la resurse;

15.  subliniază că orice inițiativă a UE în materie de mediu trebuie să se bazeze pe competențele legislative prevăzute în tratate, iar democrația parlamentară a UE trebuie să ocupe în continuare un rol de frunte în orice propunere care vizează promovarea unor măsuri internaționale menite să protejeze mediul;

Consolidarea capacităților UE pentru diplomația în domeniul climei

16.  ia act de faptul că UE și statele sale membre sunt cei mai mari furnizori de finanțare publică în domeniul combaterii schimbărilor climatice, ceea ce constituie un instrument important și care consolidează încrederea pentru a sprijini adaptarea și atenuarea efectelor schimbărilor climatice în alte țări; îndeamnă Comisia și statele membre să continue să aducă contribuții financiare semnificative și să sprijine activ mobilizarea la nivel internațional de finanțe pentru combaterea schimbărilor climatice și în alte țări, din surse publice, precum și din surse private; salută anunțurile făcute în cadrul reuniunii la nivel înalt „One Planet” din 12 decembrie 2017;

17.  subliniază că o tranziție la scară mondială către economii și societăți cu emisii zero de carbon și rezistente în fața schimbărilor climatice necesită investiții de transformare considerabile; subliniază că guvernele trebuie să creeze condiții propice pentru reorientarea fluxurilor de capital către investițiile sustenabile și pentru evitarea activelor depreciate, valorificând concluziile Grupului de experți la nivel înalt pentru finanțele sustenabile și respectând principiile enunțate în comunicarea Comisiei privind finanțarea creșterii durabile [COM(2018)0097]; consideră că sistemul financiar trebuie să contribuie la atingerea obiectivelor Acordului de la Paris și a ODD; este convins că un sistem financiar al UE care contribuie la atenuarea schimbărilor climatice și stimulează investițiile în tehnologii nepoluante și soluții sustenabile va fi un exemplu pentru alte țări și le-ar putea ajuta să realizeze sisteme similare;

18.  subliniază că este important ca UE să se exprime cu o voce unică și unitară în toate forurile internaționale și invită Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate și Comisia să coordoneze eforturile comune la nivelul UE, pentru a asigura îndeplinirea angajamentului de a pune în aplicare Acordul de la Paris; încurajează UE să examineze modalități de a crește nivelul de ambiție al obiectivelor Acordului de la Paris; insistă asupra necesității de a dezvolta o strategie cuprinzătoare pentru diplomația UE în domeniul climei și de a integra aspectele legate de climă în toate domeniile acțiunii externe a UE, inclusiv comerțul, cooperarea pentru dezvoltare și ajutorul umanitar; subliniază importanța consolidării în toate viitoarele negocieri multilaterale a dimensiunii sociale, a perspectivei de gen și a abordării bazate pe drepturile omului;

19.  îndeamnă Comisia și statele membre să sensibilizeze opinia publică internațională cu privire la schimbările climatice prin strategii și activități de comunicare coordonate, în vederea întăririi sprijinului public și politic; solicită, în special, să se înțeleagă la nivel internațional legătura dintre schimbările climatice și nedreptatea socială, migrația, foametea și sărăcia, precum și faptul că întreprinderea de măsuri la nivel internațional în domeniul climei poate contribui în mare măsură la soluționarea acestor probleme;

20.  subliniază că progresele tehnologice, impulsionate în mod adecvat de un efort politic comun, vor fi esențiale pentru a realiza obiectivele Acordului de la Paris și că, prin urmare, ar trebui să fie luată în considerare și diplomația științifică a UE în strategia globală pentru diplomația în domeniul climei, prin promovarea și finanțarea cercetării legate de schimbările climatice;

21.  reamintește că, așa cum menționează Cartea verde a Comisiei intitulată „Adaptarea la schimbările climatice în Europa: posibilitățile de acțiune ale Uniunii Europene”(7), zonele cele mai vulnerabile la schimbările climatice din Europa sunt sudul Europei și bazinul mediteraneean, zonele montane și zonele de coastă, zonele inundabile dens populate, Scandinavia și regiunea arctică; îndeamnă UE să promoveze programe de cercetare și dezvoltare care să implice statele membre relevante în fiecare caz, în temeiul articolului 185 din TFUE;

22.  subliniază, ca un bun exemplu de diplomație științifică, în sensul alineatului anterior, inițiativa PRIMA (Parteneriatul în domeniul cercetării și inovării în zona Mării Mediterane), care se axează pe dezvoltarea și aplicarea soluțiilor inovatoare pentru producția de alimente și alimentarea cu apă în bazinul mediteraneean; invită Comisia să consolideze cooperarea, să ofere sprijinul necesar și să asigure continuitatea acestei inițiative, precum și a altor inițiative similare; îndeamnă Comisia să introducă o nouă inițiativă în temeiul articolului 185 din TFUE care să vizeze în mod specific obiectivele diplomației în domeniul climei;

23.  solicită să fie coordonate planurile de acțiune ale UE privind diplomația în domeniul energiei, apei și al climei, consolidând sinergiile și acțiunile comune, după caz, între elementele relevante la nivelul UE și al statelor membre;

24.  solicită Parlamentului să se implice mai mult și să participe la un proces anual, inițiat de Comisie și SEAE și realizat în cooperare cu statele membre, să identifice prioritățile cheie ale diplomației UE în domeniul climei în anul în cauză și să prezinte recomandări concrete pentru a elimina lacunele în materie de capacitate;

25.  se angajează să formuleze o poziție proprie și recomandări pentru o nouă strategie a UE de mijloc de secol pe termen lung, care să fie luate în considerare de către Comisie și Consiliu înainte de a fi prezentate la CCONUSC;

26.  își exprimă intenția de a iniția un proces care va contribui la acest efort prin rapoarte periodice referitoare la diplomația în domeniul climei a UE și activitățile și realizările, precum și deficiențele acesteia; adaugă că rapoartele periodice ar trebui să conțină criterii de referință clare în acest sens;

27.  evidențiază rolul esențial al diplomației parlamentare în lupta împotriva schimbărilor climatice; se angajează să utilizeze mai eficient rolul său internațional și apartenența sa la rețele parlamentare internaționale, să își intensifice activitățile climatice în cadrul activității sale în delegații, precum și prin vizitele delegațiilor, în special ale Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară și ale Comisiei pentru afaceri externe, precum și în timpul reuniunilor interparlamentare la nivel european și internațional și în cadrul platformelor de dialog cu parlamentele naționale, cu actorii la nivel subnațional/actorii nestatali și cu societatea civilă, încercând în orice moment să includă perspectiva de gen necesară;

28.  solicită să fie majorate resursele umane și financiare alocate SEAE și Comisiei, pentru a se reflecta mai bine angajamentul puternic față de diplomația în domeniul climei și implicarea sporită în acest tip de diplomație; îndeamnă SEAE să includă diplomația în domeniul climei pe ordinile de zi ale delegațiilor UE, la întâlnirile cu omologii lor din țările terțe, precum și cu organizațiile internaționale sau regionale și să integreze eforturile diplomatice în domeniul climei, acordându-le o importanță strategică, în activitatea tuturor delegațiilor UE cu reprezentanțele statelor membre în țările terțe; prin urmare, solicită includerea unui punct focal privind schimbările climatice în principalele delegații ale UE din țările terțe și a unui procent mai mare de specialiști în domeniul climei atunci când creează posturi mixte în cadrul delegațiilor UE;

29.  subliniază că cheltuielile în domeniul climatic din bugetul UE pot crea o valoare adăugată ridicată și ar trebui să fie majorate în mod semnificativ pentru a reflecta importanța sporită și urgența acțiunilor climatice și nevoia unor noi acțiuni ale diplomației în domeniul climei; îndeamnă Comisia și statele membre, prin urmare, să crească cheltuielile aferente diplomației în domeniul climei în următorul cadru financiar multianual (CFM), să aprobe alocarea a cel puțin 30 % pentru cheltuielile legate de climă, astfel cum a susținut Parlamentul în rezoluția sa din 14 martie 2018 privind următorul CFM: Pregătirea poziției Parlamentului privind CFM post-2020(8) și să alinieze bugetul UE în ansamblu la obiectivele Acordului de la Paris și la ODD, pentru a se asigura că cheltuielile bugetare nu contravin eforturilor legate de climă; observă, în acest context, că în special sectoarele sensibile (cum ar fi agricultura, industria, energia și transportul) vor trebui să facă mai multe eforturi în tranziția către o economie cu zero emisii de carbon; solicită o mai bună utilizare a altor fonduri ale UE pentru a asigura eficiența resurselor, rezultate optimizate și un impact mai puternic al acțiunilor și inițiativelor UE;

30.  solicită Comisiei și statelor membre să dezvolte, în cadrul acordurilor bilaterale cu state partenere, cooperarea în sectorul mediului, pentru a favoriza politicile de dezvoltare durabilă bazate pe eficacitatea energetică și pe energiile regenerabile;

31.  solicită Comisiei să includă pe deplin dimensiunea globală, inclusiv obiectivele diplomației UE în domeniul climei, în viitoarea sa comunicare privind „Viitorul politicii UE în domeniul energiei și al schimbărilor climatice” și în strategia UE pe termen lung de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră; solicită, de asemenea, SEAE și Comisiei să elaboreze în continuare o viziune pe termen lung pentru a prezenta o comunicare comună, care să stabilească modul de interpretare a diplomației UE în domeniul climei, precum și o abordare strategică pentru activitățile diplomatice în domeniul climei ale UE, în termen de 12 luni de la adoptarea prezentului raport și ținând seama de abordarea Parlamentului, astfel cum se prevede în prezentul text;

32.  invită SEAE și Comisia să își intensifice acțiunile de coordonare internă în ceea ce privește strămutarea climatică prin crearea unui grup de experți care să analizeze schimbările climatice și migrația, prin intermediul unui grup operativ inter-agenții;

33.  subliniază că atât capacitarea, cât și participarea deplină și egală a femeilor și rolul de lider al acestora sunt vitale pentru acțiunile climatice; invită UE și statele membre să integreze perspectivele de gen în politicile climatice și să adopte o abordare care să țină cont de dimensiunea de gen, deoarece schimbările climatice conduc adesea la exacerbarea inegalităților de gen și a situației femeilor; promovează participarea femeilor indigene și a apărătorilor drepturilor femeilor în cadrul oferit de CCONUSC, dat fiind că acestea dețin cunoștințe de gestionare a resurselor naturale care sunt esențiale în lupta împotriva schimbărilor climatice;

Combaterea schimbărilor climatice ca factor al cooperării internaționale

34.  evidențiază că UE și statele sale membre trebuie să fie parteneri activi în cadrul organizațiilor și forurilor internaționale (de exemplu, ONU, CCONUSC, Forumul politic la nivel înalt pentru dezvoltare durabilă, Oficiul Înaltului Comisar al Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului, Organizația Internațională a Muncii (OIM), Organizația Mondială a Sănătății (OMS), NATO, Organizația Aviației Civile Internaționale (OACI), Organizația Maritimă Internațională (OMI), Consiliul Arcticii și G7 și G20) și să coopereze îndeaproape cu organizații regionale (de exemplu Uniunea Africană (UA), Comunitatea Economică a Statelor din Africa de Vest (ECOWAS), Asociația Națiunilor din Asia de Sud-Est (ASEAN), grupul statelor din Africa, zona Caraibilor și Pacific (ACP), MERCOSUR și Consiliul de Cooperare al Golfului (CCG)), pentru a promova parteneriate globale și a asigura punerea în aplicare a Acordului de la Paris și a ODD-urilor și totodată pentru a apăra, consolida și dezvolta în continuare regimurile de cooperare multilaterale;

35.  invită UE și statele sale membre să acorde acțiunilor climatice un loc privilegiat pe ordinea de zi a summit-urilor G20 și a reuniunilor membrilor G20 în format multilateral și bilateral, și să colaboreze cu statele în curs de dezvoltare, cum ar fi Grupul celor 77 (G77) din cadrul Organizației Națiunilor Unite și alte rețele, de exemplu Alianța statelor insulare mici (AOSIS);

36.  invită statele membre să își consolideze colaborarea în cadrul Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE), în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris; accentuează, de asemenea, necesitatea ca Organizația Maritimă Internațională (OMI) să ia măsuri suplimentare rapide și adecvate pentru ca transportul maritim internațional să contribuie în mod echitabil la lupta împotriva schimbărilor climatice;

37.  invită Comisia să integreze schimbările climatice în acordurile comerciale și de investiții internaționale și să condiționeze viitoarele acorduri comerciale de ratificarea și aplicarea Acordului de la Paris; invită Comisia, în acest sens, să evalueze în mod cuprinzător coerența acordurilor existente cu Acordul de la Paris, ori de câte ori este cazul; invită Comisia să simplifice instrumentele și programele financiare, cu scopul de a asigura coerența, de a sprijini statele terțe să combată schimbările climatice și de a spori eficacitatea acțiunilor climatice ale UE; recomandă elaborarea și includerea sistematică a unei clauze obligatorii esențiale privind schimbările climatice în acordurile internaționale, inclusiv în acordurile comerciale și de investiții, în ceea ce privește angajamentul comun în vederea ratificării și aplicării Acordului de la Paris, sprijinind astfel procesul de decarbonizare la nivel european și internațional;

38.  sprijină angajamentul activ și susținut al UE, împreună cu coaliția foarte ambițioasă (HAC) și cu statele sale membre, menit să arate hotărârea lor de a asigura o aplicare adecvată a Acordului de la Paris, prin finalizarea unei culegeri solide de norme în 2018 și un dialog „Talanoa” de succes la COP24, cu scopul de a motiva noi state să se alăture acestor eforturi și să stabilească un grup de lideri în domeniul climei în următorii câțiva ani, care sunt pregătiți să își intensifice obiectivele privind schimbările climatice, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris, în vederea stabilirii unei poziții comune de lider, pentru a conduce integrarea climei în diferitele subiecte de politică externă, inclusiv în domeniul comerțului, al reformei instituțiilor financiare internaționale și al securității;

39.  recunoaște importanța acțiunilor, a strategiilor și a planurilor de adaptare eficace și eficiente, inclusiv a utilizării soluțiilor ecosistemice pentru sporirea capacității de adaptare, consolidarea rezilienței și reducerea vulnerabilității la schimbările climatice în contextul Acordului de la Paris;

40.  subliniază vulnerabilitatea deosebită a ecosistemelor din regiunea arctică la schimbările climatice, ținând seama de faptul că în ultimele decenii, temperaturile din regiunea arctică au crescut de aproximativ două ori față de rata medie la nivel mondial; recunoaște că poluarea din clima arctică provine în principal de la emițători asiatici, nord-americani și europeni, și că măsurile de reducere a emisiilor în UE joacă, în consecință, un rol important în combaterea schimbărilor climatice din regiunea arctică; ia în considerare, de asemenea, interesul demonstrat pentru zona arctică și resursele sale datorită mediului în schimbare al acestei zone și a creșterii importanței geopolitice a regiunii arctice; consideră că ecosistemele sănătoase și sustenabile ale regiunii arctice, locuite de comunități viabile, sunt de o importanță strategică pentru stabilitatea politică și economică a Europei și a lumii; consideră că este necesar să se implementeze în sfârșit statutul oficial de observator al UE în cadrul Consiliului Arcticii;

41.  subliniază responsabilitatea care revine UE și altor țări bogate, dat fiind că, din punct de vedere istoric, au o contribuție majoră la încălzirea globală, de a fi mai solidare cu statele vulnerabile, în special cu cele din emisfera sudică și cu cele insulare, care sunt cele mai afectate de impactul schimbărilor climatice, și de a le oferi un sprijin continuu pentru a le spori reziliența, de a contribui la reducerea riscului de dezastre, inclusiv prin conservarea naturii și refacerea ecosistemelor care joacă un rol important în controlarea climei, de a le ajuta să se redreseze în urma prejudiciilor cauzate de schimbările climatice, și de a îmbunătăți măsurile de adaptare și de reziliență printr-un sprijin financiar adecvat și prin consolidarea capacităților, în special prin parteneriate CSN; constată că statele vulnerabile sunt parteneri esențiali de promovare a unor acțiuni ambițioase în domeniul schimbărilor climatice la nivel internațional, dată fiind amenințarea existențială pe care o reprezintă schimbările climatice pentru acestea;

42.  invită UE și statele sale membre să ofere sprijin statelor mai puțin prospere în ceea ce privește eforturile de a-și reduce dependența de combustibilii fosili și de a-și spori accesul la energie din surse regenerabile la prețuri accesibile, și de asemenea să le ofere programe de susținere a științei, tehnologiei și inovării, în conformitate cu ODD 17, și să le prezinte tehnologiile disponibile pentru monitorizarea și protecția mediul și a cetățenilor, cum ar fi programul spațial emblematic Copernicus și serviciul privind schimbările climatice din cadrul acestuia; subliniază oportunitățile oferite de Planul de investiții externe al UE în stimularea investițiilor inteligente din punct de vedere climatic și în sprijinirea dezvoltării durabile; subliniază că este important să se asigure că agențiile umanitare elaborează o perspectivă pe termen lung a măsurilor lor, bazată pe cunoștințe bine fundamentate cu privire la impactul schimbărilor climatice în zonele vulnerabile; invită, de asemenea, Comisia să elaboreze o strategie cuprinzătoare pentru a promova excelența UE în domeniul tehnologiilor ecologice la nivel mondial;

43.  subliniază necesitatea de a simplifica politicile UE pentru a răspunde în mod adecvat la situații precum deficitul de apă și de alimente, care este probabil să survină mai frecvent în viitor; reamintește că aceste deficite de nutriție fundamentală ar prezenta provocări grave în materie de securitate pe termen lung, care pot risca să submineze alte realizări ale politicii de dezvoltare a UE;

44.  solicită UE să acorde prioritate ajutorului sub formă de granturi și transferurilor de tehnologie către țările cele mai sărace pentru a realiza tranziția energetică;

45.  recomandă ca UE să își intensifice cooperarea strategică la nivel statal și non-statal prin dialoguri și parteneriate de dezvoltare a unei economii fără emisii de dioxid de carbon cu economiile emergente și cu alte țări care au un impact major asupra încălzirii globale, dar a căror contribuție este decisivă în ceea ce privește acțiunile climatice la nivel mondial; ia act, în acest context, de faptul că clima poate reprezenta un punct de plecare pentru colaborarea diplomatică cu partenerii care contestă cu vehemență alte puncte de pe ordinea de zi, oferind astfel o ocazie de a consolida stabilitatea și pacea; solicită ca UE să facă schimb de experiențe și de lecții învățate în materie de politică cu partenerii săi pentru a accelera punerea în aplicare a Acordului de la Paris; invită UE să creeze grupuri de discuție specializate pentru a dezbate politicile privind clima și sustenabilitatea și dialoguri economice și tehnologice specializate privind soluții de tranziție și reziliență, inclusiv la reuniunile ministeriale la nivel înalt; invită UE să dezvolte și să sprijine parteneriate în domenii de interes comun, inclusiv căile de acțiune 2050, reforma finanțelor sustenabile, transporturile curate, piețele de carbon și alte instrumente de stabilire a prețului carbonului în afara Europei, cu scopul de a limita emisiile globale, stabilind, în același timp, condiții de concurență echitabile pentru toate sectoarele economice;

46.  solicită ca UE să fie lider în ceea ce privește dezvoltarea de parteneriate internaționale și regionale pe piețele carbonului, astfel cum se prevede la articolul 6 din Acordul de la Paris, și să folosească expertiza de care dispune în stabilirea, ajustarea și operarea sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS) și experiența sa în ceea ce privește corelarea ETS cu piața elvețiană a carbonului; invită Comisia și statele membre să promoveze dezvoltarea mecanismelor de stabilire a tarifelor pentru emisiile de carbon în state și regiuni terțe și să promoveze cooperarea internațională, cu scopul ca acestea să devină compatibile în mare măsură pe termen mediu și pentru a crea o piață internațională a carbonului pe termen lung; evidențiază, în acest context, cooperarea reușită din ultimii ani dintre UE și China, care a permis lansarea sistemului de comercializare a certificatelor de emisii la nivel național în China, în decembrie 2017; așteaptă cu interes rezultatele lucrărilor în curs, care vor fi esențiale pentru buna funcționare a sistemului; îndeamnă UE să continue să sprijine ambiția Chinei de comercializare a carbonului și să intensifice cooperarea viitoare, pentru a evolua către condiții de concurență echitabile la nivel mondial;

47.  solicită ca UE să promoveze activ, la nivel internațional, o politică ofensivă împotriva emisiilor de gaze cu efect de seră, în special prin introducerea unor standarde de limite de emisii și a unor măsuri imediate de reducere a emisiilor în sectoarele internaționale maritime și de aviație;

48.  consideră că sunt necesare măsuri suplimentare cu privire la dezvoltarea unor ajustări ale emisiilor de dioxid de carbon la frontieră, ca pârghie pentru eforturile suplimentare ale tuturor statelor de a atinge obiectivele consacrate în Acordul de la Paris;

49.  recomandă ca UE să promoveze, alături de ONU, o cooperare mai strânsă la nivel mondial pentru a face față problemei furtunilor de nisip, care, mai ales în Orientul Mijlociu, accentuează tensiunile deja existente și creează altele noi; subliniază că aceste furtuni, pe lângă faptul că provoacă probleme grave de sănătate, seacă resursele deja limitate de apă din Orientul Mijlociu; îndeamnă, în acest sens, UE să coopereze cu Organizația Națiunilor Unite pentru a îmbunătăți sistemele de monitorizare și de alertă;

50.  îndeamnă SEAE, Comisia și statele membre să își concentreze dialogurile strategice pe cooperarea în domeniul energiei fără emisii de dioxid de carbon și al modelelor de dezvoltare economică fără emisii de CO2 cu țările exportatoare de combustibili fosili în vecinătatea extinsă a UE, pentru a consolida pacea, precum și securitatea și bunăstarea oamenilor în Europa și la nivel mondial;

51.  invită SEAE, Comisia și statele membre ca, în dialogurile în materie de politică internațională și în cooperarea cu țările partenere, să respecte pe deplin obiectivele Acordului de la Paris și ambiția UE de a fi liderul mondial în domeniul energiei din surse regenerabile;

Partenerii strategici ai UE

52.  consideră că este important ca UE să își continue eforturile pentru ca SUA să se implice din nou în cooperare multilaterală în domeniul acțiunilor climatice, solicitând SUA să respecte Acordul de la Paris, fără a-i pune în pericol nivelul de ambiție; consideră că dialogul parlamentar și cooperarea cu autoritățile locale sunt esențiale pentru atingerea acestui scop;

53.  subliniază că negocierile privind Brexitul și viitoarele relații cu Regatul Unit trebuie să reflecte necesitatea continuării cooperării privind diplomația în domeniul climei;

54.  remarcă faptul că regiunile și orașele joacă un rol din ce în ce mai important în ceea ce privește dezvoltarea durabilă, deoarece sunt afectate în mod direct de schimbările climatice, creșterea lor are un impact direct asupra climei și sunt din ce în ce mai active în atenuarea schimbărilor climatice și în adaptarea la acestea, uneori pe fondul politicilor contrare ale guvernelor lor naționale; reiterează importanța crucială a orașelor și a regiunilor pentru introducerea de inovații și măsuri de protecție a mediului, utilizarea tehnologiilor ecologice, investițiile în competențe, formarea profesională și sporirea competitivității prin dezvoltarea unor tehnologii pure la nivel local; invită, prin urmare, UE să își dezvolte în continuare relațiile cu autoritățile locale și regionale și cu comunitățile indigene din țările terțe și din țările și teritoriile de peste mări (TTPM), pentru a consolida cooperarea tematică și sectorială între orașe și regiuni atât în interiorul, cât și în afara UE, să dezvolte inițiative de adaptare și de reziliență, și să consolideze modelele de dezvoltare durabilă și planurile de reducere a emisiilor în sectoare esențiale precum energia, industria, agricultura și transportul, atât în zonele urbane, cât și în zonele rurale, de exemplu prin programe de înfrățire, prin intermediul programului de cooperare urbană internațională, prin sprijinul pentru platforme precum Convenția primarilor și prin construirea de noi forumuri pentru schimburi de bune practici; solicită UE și statelor membre să sprijine eforturile depuse de actorii regionali și locali de a introduce contribuții stabilite la nivel regional și local (similare cu contribuțiile stabilite la nivel național) în cazul în care nivelul de ambiție în materie de climă poate fi sporit prin acest proces; ia act de rolul pe care îl pot juca delegațiile UE în țări terțe în acest sens;

55.  constată, de asemenea, că urbanizarea tot mai vizibilă în multe părți ale lumii agravează problemele existente cauzate de schimbările climatice din cauza creșterii cererii de resurse precum energia, terenurile și apa și contribuie la intensificarea în continuare a problemelor de mediu în multe aglomerații urbane în interiorul și în exteriorul UE, precum poluarea aerului și volumul crescut de deșeuri; ia act de faptul că alte consecințe ale schimbărilor climatice, cum ar fi condițiile meteorologice extreme, seceta și degradarea terenurilor sunt de obicei resimțite mai ales în mediul rural; consideră că autoritățile locale și regionale trebuie să beneficieze de un sprijin și de o atenție speciale pentru a răspunde acestor provocări, să instituie o mai bună reziliență și să contribuie la eforturile de atenuare, prin dezvoltarea unor noi forme de aprovizionare cu energie și a unor noi concepte de transport;

56.  subliniază importanța cooperării transfrontaliere între statele membre și țările partenere, în special în ceea ce privește evaluările transfrontaliere ale impactului asupra mediului, în conformitate cu normele și convențiile internaționale relevante, în special, Convenția privind protecția și utilizarea cursurilor de apă transfrontaliere și a lacurilor internaționale, Convenția de la Aarhus și Convenția de la Espoo;

57.  solicită ca UE și statele sale membre să își consolideze relațiile cu societatea civilă și sprijinul pentru aceasta în întreaga lume, în calitate de agenți pentru acțiunile climatice, și să creeze alianțe și sinergii cu comunitatea științifică, organizațiile neguvernamentale, comunitățile locale, comunitățile indigene și actorii netradiționali, pentru a alinia mai bine obiectivele, ideile și metodele diferiților actori, contribuind la o abordare coordonată a acțiunilor climatice; încurajează UE și statele sale membre să colaboreze cu sectorul privat, să consolideze cooperarea cu privire la modul de a valorifica oportunitățile oferite de tranziția către o economie fără emisii de carbon, să dezvolte strategii pentru exportul de tehnologii în domeniul climei pentru țări la nivel mondial și să încurajeze transferul de tehnologie și consolidarea capacităților în țările terțe care încurajează utilizarea energiei din surse regenerabile;

58.  subliniază importanța cercetării științifice pentru procesul de luare a deciziilor politice în domeniul climei; ia act de faptul că schimburile științifice transfrontaliere reprezintă o componentă fundamentală a cooperării internaționale; îndeamnă Comisia și statele membre să acorde un sprijin continuu organizațiilor științifice care își desfășoară activitatea în domeniul evaluării riscurilor climatice și care urmăresc să estimeze implicațiile schimbărilor climatice și oferă posibile măsuri de adaptare pentru autoritățile politice; îndeamnă UE să își utilizeze propriile capacități de cercetare pentru a contribui la acțiunile climatice la nivel mondial;

°

°  °

59.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Vicepreședintelui Comisiei/Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, Comisiei și Serviciului European de Acțiune Externă și, pentru informare, Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite și Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite.

(1)

Texte adoptate, P8_TA(2016)0383.

(2)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0380.

(3)

JO C 487, 28.12.2016, p. 24.

(4)

Texte adoptate, P8_TA(2017)0493.

(5)

Texte adoptate, P8_TA(2018)0005.

(6)

Texte adoptate, P8_TA(2018)0066.

(7)

COM(2007)0354.

(8)

Texte adoptate, P8_TA(2018)0075.


EXPUNERE DE MOTIVE

Diplomația în domeniul climei ca prioritate strategică în materie de afaceri externe ale UE

Trecerea treptată la o societate mai sustenabilă și cu emisii scăzute de dioxid de carbon a înregistrat un succes major în 2015, când s-a ajuns la un acord universal privind clima la Paris și s-a adoptat Agenda 2030, în centrul căreia se află obiectivele de dezvoltare durabilă (ODD). Ambele realizări pot fi considerate exemple de succes în ceea ce privește multilateralismul. Acordul de la Paris a devenit posibil în special grație eforturilor diplomatice concertate ale UE și Președinției franceze. În prezent, provocarea constă în concretizarea acestuia în acțiuni, prin crearea de norme și proceduri pentru acest proces în timpul viitoarelor conferințe ale ONU privind schimbările climatice și prin menținerea angajamentului internațional pentru acțiunile climatice.

Astfel, importanța de a introduce clima pe ordinea de zi a organismelor și actorilor din domeniul afacerilor externe devine evidentă. Efectele grave ale schimbărilor climatice sunt tangibile la nivel global și, prin urmare, trebuie să fie o prioritate strategică în cadrul relațiilor diplomatice internaționale. Întrucât evoluțiile legate de climă afectează stabilitatea geopolitică, aprovizionarea cu alimente și apă și, prin urmare, securitatea regională a populațiilor implicate, precum și fluxurile migratorii, această chestiune trebuie abordată la toate nivelurile și în toate domeniile diplomației în materie de afaceri externe.

De aceea, Comisia pentru afaceri externe și Comisia pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară au decis să elaboreze un raport comun pe această temă și să formuleze recomandări pentru activitățile diplomatice viitoare ale UE în domeniul climei. Prezentul raport pune piatra de temelie a viitorului angajament al comisiilor parlamentare, în special al Comisiei pentru afaceri externe și al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară în diplomația în domeniul climei și stabilește statutul Parlamentului European ca unul dintre actorii afacerilor externe în domeniu.

Pentru a contribui la procesul de stabilire a unui rol internațional pentru UE în diplomația în domeniul climei, acest raport, în concordanță cu abordarea din domeniul afacerilor externe, astfel cum este prevăzută în Strategia globală a UE, identifică în mod sistematic structurile necesare, precum și partenerii strategici și culoarele tematice pentru diplomația UE în domeniul climei, sprijinind astfel dezvoltarea unei viitoare strategii cuprinzătoare pentru UE.

Necesitatea ca UE să își asume rolul de lider: dezvoltarea unei Agende a UE pentru diplomația în domeniul climei

Întrucât se confruntă cu nevoia urgentă de acțiuni climatice și cu necesitatea punerii în aplicare robuste la nivel mondial a Acordului de la Paris, UE trebuie să își intensifice eforturile diplomatice în domeniul climei. Promovarea acțiunilor climatice și reiterarea angajamentului politic este necesară în permanență. În acest context, este mai important ca niciodată ca UE să își asume un rol puternic de lider în acțiunile în domeniul climei. Ar trebui să se evidențieze într-o agendă clară modalitatea de a consolida cooperarea cu partenerii noi și vechi, în cadrul forurilor internaționale, cu guvernele naționale sau cu actorii nestatali.

Rolul extern de lider trebuie să fie însoțit de o politică internă fermă în domeniul climei. Pentru a evolua ca un actor credibil, UE trebuie să pună în aplicare Acordul de la Paris în mod consecvent, incluzând un mecanism de revizuire clar. În UE au fost adoptat acte legislative esențiale în domeniul climei pentru următorul deceniu, însă este nevoie de măsuri suplimentare. UE ar trebui să fie bine pregătită pentru Dialogul „Talanoa” și Conferința privind schimbările climatice de la Katowice, Polonia (COP24) din 2018, inclusiv cu oferte concrete de intensificare a propriilor eforturi în domeniul climei. UE și, în special, statele sale membre trebuie să fie pregătite să îmbunătățească contribuția existentă stabilită la nivel național (CPSN) a UE pentru 2030 și să utilizeze bilanțul efectuat la nivel mondial din 5 în 5 ani pentru a-și revizui propriile acțiuni și legislația în materie de climă. Propunerea actuală de finanțare sustenabilă, dezbaterea pe tema eliminării treptate a subvențiilor pentru combustibili fosili nocivi și structura următorului cadru financiar multianual al UE ar trebui să ofere noi ocazii pentru integrarea angajamentului în materie de climă la nivelul UE.

UE ar trebui să demonstreze că obligațiile ce decurg din Acordul de la Paris sunt îndeplinite fără întârziere. Prin urmare, Comisia ar trebui să se consulte cu Parlamentul European și cu statele membre pentru a elabora o strategie revizuită pe termen lung a UE de reducere a emisiilor de carbon în prima jumătate a secolului, care să țină seama de rezultatele viitorului raportul special al IPCC.

Un efort comun: Îmbunătățirea structurilor pentru diplomația UE în domeniul climei

În confruntarea cu complexitatea tot mai mare și provocările legate de acțiunile climatice globale, diplomația UE în domeniul climei trebuie să fie profesionalizată, trebuie consolidată și trebuie să devină mai coerentă și mai coordonată. Luând în considerare sistemul de guvernare complex și pe mai multe niveluri al UE, toate instituțiile sale, împreună cu statele membre, ar trebui să se implice în procesul de elaborare și promovare a diplomației UE în domeniul climei și a acțiunilor climatice ale UE.

Comisia și Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) au fost actori-cheie în diplomația UE în domeniul climei în ultimii ani, iar în viitor ar trebui să joace un rol de coordonare mai important. Diplomația UE în domeniul climei se poate baza pe experiența accelerării și coordonării capacităților diplomatice înaintea summitului privind clima de la Paris și poate fi dezvoltată în continuare într-o abordare mai strategică.

Aceasta nu înseamnă doar că clima devine o parte mai importantă a afacerilor externe, ci și că alte politici ale UE cu dimensiuni externe, cum ar fi politicile comerciale și de investiții, precum și ajutorul pentru dezvoltare sunt în concordanță cu obiectivele Acordului de la Paris și cu ODD-urile. În afară de coerența politică, o abordare mai strategică a diplomației în domeniul climei ar trebui, de asemenea, să se refere și la coerența acțiunilor. Înaltul Reprezentant ar trebui, împreună cu Comisia, să coordoneze un efort comun la nivelul UE pentru a institui o strategie a UE în materie de diplomație în domeniul climei, prin identificarea priorităților, a actorilor cheie care trebuie consultați și a principalelor evenimente care urmează să fie utilizate pentru acțiuni, fie că este vorba de conferințe, reuniuni ministeriale la nivel înalt sau contexte informale.

Pentru a implementa o diplomație în domeniul climei cu obiective clare, Comisia și SEAE ar trebui să dispună de resursele financiare și umane necesare. Lipsa capacităților în cadrul Direcției Generale Politici Climatice a Comisiei (DG CLIMA) și ale SEAE ar trebui să fie evaluată și soluționată în mod corespunzător. Ambele echipe ar trebui să își continue cooperarea strânsă pentru a se asigura că UE poate să se exprime cu o singură voce în forurile internaționale.

În același timp, pentru ca SEAE să își poată asuma un rol mai important de coordonare față de reprezentanțele statelor membre, prin intermediul delegațiilor sale în țări terțe, în delegațiile SEAE ar trebui să fie prevăzute mai multe posturi ocupate de specialiști în domeniul climei, respectiv mai multe posturi mixte, în ale căror atribuții să intre și aspectele climatice. Aceste delegații ar trebui, în plus, să aloce o parte adecvată din bugetul lor pentru activități legate de climă, cum ar fi conferințe, studii și campanii de sensibilizare. O coordonare regulată și de încredere între funcționarii publici responsabili din ministerele statelor membre ar trebui să sprijine eforturile la nivelul UE.

Rolul de apărător al diplomației în domeniul climei al Parlamentului European

Parlamentul European ar trebui să joace un rol mai activ în diplomația UE în domeniul climei și să contribuie cu ideile sale politice, precum și cu capacitățile sale. Parlamentul ar trebui să formuleze în mod regulat recomandări cu privire la prioritățile strategice ale diplomației UE în domeniul climei, care trebuie luate în considerare de către Consiliu, SEAE și Comisie atunci când dezvoltă strategia UE.

În plus, Parlamentul în sine este un actor în materie de afaceri externe, prin intermediul delegațiilor sale oficiale pentru relațiile cu țările terțe și al adunărilor parlamentare. Misiunile comisiilor și întâlnirile de tipul reuniunilor interparlamentare oferă, de asemenea, o platformă promițătoare pentru dezbateri.

Aceste capacități ar trebui utilizate într-un mod mai eficace și structurat. În timpul misiunilor comisiilor relevante, schimburile ar putea viza aspecte legate de punerea în aplicare a Acordului de la Paris și a ODD-urilor. De exemplu, actuala abordare a UE privind asigurarea CPSN ar putea fi descrisă în cadrul unui schimb de opinii cu privire la implementarea CPSN într-o țară terță. De asemenea, ar putea fi abordat angajamentul financiar al UE sau eforturile în materie de proiecte în țările respective. În acest fel, activitatea de informare a UE ar putea fi extinsă în conformitate cu strategia UE pentru diplomația în domeniul climei și, astfel, s-ar evita inconsecvențele în ceea ce privește mesajele transmise. Prin intermediul unui sistem de raportare, informațiile colectate în timpul misiunilor parlamentare ar trebui să fie structurate și integrate într-un dialog continuu cu țările partenere.

Partenerii strategici ai diplomației UE în domeniul climei

UE este un actor unic în domeniul politicii externe, datorită structurii pe mai multe niveluri și a instituțiilor sale și este de așteptat să abordeze actori diferiți la diferite niveluri. Continuând și consolidând parteneriatele existente, pe de o parte, UE ar trebui, pe de altă parte, să vizeze noi parteneriate și alianțe în întreaga lume. Scopul său trebuie să fie, dacă este posibil, să aibă obiective mai ambițioase, iar abordarea ar trebui să fie adaptată în funcție de capacitățile partenerilor.

Întrucât punerea în aplicare a Acordului de la Paris și a ODD-urilor necesită nu doar un efort politic, ci vizează în mare măsură și alte părți interesate, printre partenerii strategici ai UE trebuie să se numere organizațiile societății civile, comunitatea științifică și sectorul privat. Acest lucru este evident în special la nivel local și regional, unde are loc punerea în aplicare practică a acțiunilor climatice.

Angajarea în relații diplomatice în domeniul climei poate reprezenta un punct de plecare pentru dezbaterile cu parteneri care contestă cu vehemență alte puncte de pe ordinea de zi. Prin urmare, printre partenerii strategici ai UE ar trebui să se numere, de asemenea, țările cu care diplomația în domeniul climei poate deschide calea pentru o cooperare mai strânsă și poate instaura un climat de încredere, consolidând astfel cooperarea internațională și chiar conferindu-i din nou un caracter multilateral.

UE ar trebui să rămână un actor activ și să stabilească agenda politică în cadrul organizațiilor internaționale. Forumuri precum G7 și G20 ar trebui să fie utilizate din ce în ce mai mult pentru a formula angajamente comune în materie de climă și pentru a dezvolta principii directoare internaționale. UE ar trebui să relanseze și să creeze alianțe climatice similare coaliției foarte ambițioase și să facă apel la anunțuri comune pentru angajamente și acțiuni concrete privind clima. Parteneriatele UE cu statele ACP, UA, ECOWAS, ASEAN și MERCOSUR ar trebui consolidate în această privință. Relațiile bilaterale cu economiile emergente, statele în curs de dezvoltare și statele vulnerabile trebuie să fie, de asemenea, o prioritate a UE în cadrul diplomației specifice în domeniul climei.

Priorități strategice ale Agendei UE pentru diplomația în domeniul climei

Diplomația UE în domeniul climei ar trebui să identifice priorități tematice pentru care cooperarea și eforturile diplomatice sunt deosebit de importante sau promițătoare și în cazul cărora UE a dobândit expertiză și cunoștințe de specialitate.

Schimbările climatice au efecte grave asupra mediului de viață - natura, oamenii - și totodată pun tot mai mult în pericol pacea și stabilitatea, deoarece servesc deseori drept un factor de multiplicare a amenințărilor și agravează conflictele existente. Diplomația UE în domeniul climei ar trebui să își concentreze eforturile asupra legăturilor dintre schimbările climatice și migrație, care reprezintă o amenințare tot mai gravă la adresa securității și stabilității în UE și în afara ei. Pentru viitorul Agendei UE pentru diplomația în domeniul climei, măsurile preventive și ameliorarea evaluării riscurilor trebuie să facă parte integrantă din efortul comun, desfășurat de instituțiile UE în cooperare cu statele membre. Acest lucru va contribui la cadre de prevenire a conflictelor în contextul politicii externe a UE și a statelor membre.

Pe lângă dimensiunea de securitate, parteneriatele pe teme legate de climă, cum ar fi stabilirea de tarife pentru emisiile de carbon, finanțarea pentru climă, eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili și tehnologiile ecologice ar putea fi priorități posibile. Modul în care UE înțelege crearea, adaptarea și funcționarea pieței sale a carbonului este completat de experiența dobândită în urma acordului de creare a unei legături cu schema elvețiană de comercializare a certificatelor de emisii și cu alte proiecte de cooperare la nivel internațional. Acestea sunt condiții foarte bune pentru ca UE să își asume rolul de lider în promovarea eforturilor statelor terțe de a introduce mecanisme de stabilire de tarife pentru emisiile de carbon, precum și pentru a se implica în mai mare măsură în coordonarea internațională a piețelor carbonului, cu scopul de a le alinia mai bine pe termen mediu și de a crea o piață internațională a carbonului pe termen lung.


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

20.6.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

90

19

2

Membri titulari prezenți la votul final

Michèle Alliot-Marie, Francisco Assis, Margrete Auken, Petras Auštrevičius, Amjad Bashir, Bas Belder, Ivo Belet, Goffredo Maria Bettini, Simona Bonafè, Mario Borghezio, Biljana Borzan, Victor Boștinaru, Paul Brannen, Elmar Brok, Klaus Buchner, Soledad Cabezón Ruiz, James Carver, Fabio Massimo Castaldo, Aymeric Chauprade, Nessa Childers, Birgit Collin-Langen, Javier Couso Permuy, Miriam Dalli, Arnaud Danjean, Stefan Eck, Bas Eickhout, Georgios Epitideios, José Inácio Faria, Knut Fleckenstein, Anna Elżbieta Fotyga, Eugen Freund, Michael Gahler, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Gerben-Jan Gerbrandy, Jens Gieseke, Sylvie Goddyn, Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Jytte Guteland, György Hölvényi, Anneli Jäätteenmäki, Jean-François Jalkh, Sandra Kalniete, Tunne Kelam, Wajid Khan, Urszula Krupa, Eduard Kukan, Giovanni La Via, Jo Leinen, Peter Liese, Arne Lietz, Barbara Lochbihler, Sabine Lösing, Lukas Mandl, Ramona Nicole Mănescu, Valentinas Mazuronis, David McAllister, Joëlle Mélin, Susanne Melior, Tamás Meszerics, Miroslav Mikolášik, Francisco José Millán Mon, Clare Moody, Pier Antonio Panzeri, Massimo Paolucci, Ioan Mircea Pașcu, Piernicola Pedicini, Alojz Peterle, Bolesław G. Piecha, Pavel Poc, Cristian Dan Preda, John Procter, Michel Reimon, Frédérique Ries, Sofia Sakorafa, Annie Schreijer-Pierik, Alyn Smith, Jordi Solé, Dobromir Sośnierz, Jaromír Štětina, Dubravka Šuica, Charles Tannock, Ivica Tolić, Estefanía Torres Martínez, Nils Torvalds, Miguel Urbán Crespo, Ivo Vajgl, Elena Valenciano, Hilde Vautmans, Anders Primdahl Vistisen, Jadwiga Wiśniewska, Damiano Zoffoli

Membri supleanți prezenți la votul final

Asim Ademov, Andrea Bocskor, Reinhard Bütikofer, Jakop Dalunde, Eleonora Forenza, Ana Gomes, Rupert Matthews, Urmas Paet, Tokia Saïfi, Christel Schaldemose, Igor Šoltes, Bart Staes, Mirja Vehkaperä, Željana Zovko

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Isabella De Monte, Emilian Pavel, Monika Smolková, Josef Weidenholzer


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

90

+

ALDE

Petras Auštrevičius, Gerben-Jan Gerbrandy, Anneli Jäätteenmäki, Valentinas Mazuronis, Urmas Paet, Frédérique Ries, Nils Torvalds, Ivo Vajgl, Hilde Vautmans, Mirja Vehkaperä

EFDD

Fabio Massimo Castaldo, Aymeric Chauprade, Piernicola Pedicini

GUE/NGL

Javier Couso Permuy, Stefan Eck, Eleonora Forenza, Sabine Lösing, Sofia Sakorafa, Estefanía Torres Martínez, Miguel Urbán Crespo

PPE

Asim Ademov, Michèle Alliot-Marie, Ivo Belet, Elmar Brok, Birgit Collin-Langen, Arnaud Danjean, José Inácio Faria, Michael Gahler, Francesc Gambús, Elisabetta Gardini, Jens Gieseke Françoise Grossetête, Andrzej Grzyb, Sandra Kalniete, Tunne Kelam, Eduard Kukan, Giovanni La Via, Peter Liese, Lukas Mandl, David McAllister, Miroslav Mikolášik, Francisco José Millán Mon, Ramona Nicole Mănescu, Alojz Peterle, Tokia Saïfi, Annie Schreijer-Pierik, Ivica Tolić, Željana Zovko, Dubravka Šuica

S&D

Francisco Assis, Goffredo Maria Bettini, Simona Bonafè, Biljana Borzan, Victor Boștinaru, Paul Brannen, Soledad Cabezón Ruiz, Nessa Childers, Miriam Dalli, Isabella De Monte, Knut Fleckenstein, Eugen Freund, Ana Gomes, Jytte Guteland, Wajid Khan, Jo Leinen, Arne Lietz, Susanne Melior, Clare Moody, Pier Antonio Panzeri, Massimo Paolucci, Emilian Pavel, Ioan Mircea Pașcu, Pavel Poc, Christel Schaldemose, Monika Smolková, Elena Valenciano, Josef Weidenholzer, Damiano Zoffoli

VERTS/ALE

Margrete Auken, Klaus Buchner, Reinhard Bütikofer, Jakop Dalunde, Bas Eickhout, Barbara Lochbihler, Tamás Meszerics, Michel Reimon, Alyn Smith, Jordi Solé, Bart Staes, Igor Šoltes

19

-

ECR

Amjad Bashir, Bas Belder, Anna Elżbieta Fotyga, Urszula Krupa, Rupert Matthews, Bolesław G. Piecha, John Procter, Charles Tannock, Anders Primdahl Vistisen, Jadwiga Wiśniewska

ENF

Mario Borghezio, Sylvie Goddyn, Jean-François Jalkh, Joëlle Mélin

NI

James Carver, Georgios Epitideios, Dobromir Sośnierz

PPE

Cristian Dan Preda, Jaromír Štětina

2

0

PPE

Andrea Bocskor, György Hölvényi

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 28 iunie 2018Notă juridică