Procedură : 2016/0364(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0243/2018

Texte depuse :

A8-0243/2018

Dezbateri :

PV 15/04/2019 - 17
CRE 15/04/2019 - 17

Voturi :

PV 16/04/2019 - 8.12

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0370

RAPORT     ***I
PDF 894kWORD 163k
28.6.2018
PE 613.410v02-00 A8-0243/2018

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2013/36/UE în ceea ce privește entitățile exceptate, societățile financiare holding, societățile financiare holding mixte, remunerarea, măsurile și competențele de supraveghere și măsurile de conservare a capitalului

(COM(2016)0854 – C8-0474/2016 – 2016/0364(COD))

Comisia pentru afaceri economice și monetare

Raportor: Peter Simon

AMENDAMENTE
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2013/36/UE în ceea ce privește entitățile exceptate, societățile financiare holding, societățile financiare holding mixte, remunerarea, măsurile și competențele de supraveghere și măsurile de conservare a capitalului

(COM(2016)0854 – C8-0474/2016 – 2016/0364(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0854),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 53 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0474/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Băncii Centrale Europene din 8 noiembrie 2017(1),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A8-0243/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul    1

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN(2)*

la propunerea Comisiei

---------------------------------------------------------

2016/0364 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

de modificare a Directivei 2013/36/UE în ceea ce privește entitățile exceptate, societățile financiare holding, societățile financiare holding mixte, remunerarea, măsurile și competențele de supraveghere și măsurile de conservare a capitalului

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 53 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(3),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

(1)  Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului(5) și Regulamentul (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului(6) au fost adoptate ca răspuns la criza financiară din perioada 2007-2008. Aceste măsuri legislative au contribuit în mare măsură la consolidarea sistemului financiar din Uniune și au conferit instituțiilor o mai mare reziliență la șocurile care s-ar putea produce în viitor. Chiar dacă sunt extrem de cuprinzătoare, aceste măsuri nu au abordat toate deficiențele identificate care afectează instituțiile. De asemenea, unele dintre măsurile propuse inițial au făcut obiectul unor clauze de revizuire sau nu au fost detaliate suficient pentru a putea fi puse în aplicare fără probleme.

(2)  Prezenta directivă vizează abordarea problemelor ridicate cu privire la dispozițiile care s-au dovedit a nu fi suficient de clare și care, prin urmare, au făcut obiectul unor interpretări divergente sau cu privire la care s-a constatat că sunt excesiv de împovărătoare pentru anumite instituții. Aceasta conține, de asemenea, modificări ale Directivei 2013/36/UE care sunt necesare ca urmare fie a adoptării altor acte legislative relevante ale Uniunii, precum Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului(7), fie a modificărilor propuse în paralel la Regulamentul (UE) nr. 575/2013. În fine, modificările propuse aliniază mai bine cadrul de reglementare actual la evoluțiile de pe plan internațional, pentru a promova coerența și comparabilitatea între jurisdicții.

(2a)  Una dintre lecțiile esențiale ale crizei financiare din Europa a fost inadecvarea cadrului său instituțional și politic pentru a preveni și soluționa dezechilibrele din Uniune. Având în vedere cele mai recente evoluții instituționale din Uniune, este necesară o revizuire cuprinzătoare a cadrului de politică macroprudențială. Este important să se raționalizeze mecanismul de coordonare între autorități, să se simplifice activarea instrumentelor de politică macroprudențială și să se extindă setul de instrumente macroprudențiale pentru a se asigura faptul că autoritățile sunt capabile să abordeze în timp util și eficient riscurile sistemice. Modificările legislative ar trebui, printre altele, să includă revizuirea competențelor respective ale autorităților macroprudențiale la nivel național și la nivelul Uniunii pentru a delimita mai bine responsabilitățile în domeniile evaluării riscurilor și al elaborării politicilor, inclusiv procedurile de coordonare și notificare între autorități. CERS ar trebui să joace un rol esențial în coordonarea măsurilor macroprudențiale, precum și în transmiterea de informații privind măsurile macroprudențiale planificate în statele membre, în special prin publicarea pe site-ul său a măsurilor macroprudențiale adoptate și prin schimbul de informații între autorități în urma notificărilor privind măsurile macroprudențiale planificate.

(3)  Societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte ar putea fi întreprinderi-mamă ale unor grupuri bancare și aplicarea cerințelor prudențiale este prevăzută pe baza situației consolidate a acestor societăți holding. Întrucât este posibil ca instituția controlată de aceste societăți holding să nu îndeplinească întotdeauna cerințele pe bază consolidată, din motive de coerență cu perimetrul de consolidare, societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte ar trebui să fie incluse în domeniul de aplicare direct al Directivei 2013/36/UE și al Regulamentului (UE) nr. 575/2013.Prin urmare, este necesar să se prevadă o procedură de autorizare specifică pentru societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte, precum și supravegherea acestora de către autoritățile competente. S-ar asigura astfel faptul că cerințele prudențiale consolidate sunt îndeplinite direct de către societatea holding, care nu va face obiectul unor cerințe prudențiale aplicate la nivel individual.

(4)  Principalele responsabilități în ceea ce privește supravegherea pe bază consolidată îi sunt încredințate autorității responsabile cu supravegherea consolidată. Prin urmare, competența de autorizare și supraveghere prudențială a societăților financiare holding și societăților financiare holding mixte ar trebui acordată și autorității responsabile cu supravegherea consolidată. Atunci când asigură supravegherea pe bază consolidată a întreprinderilor-mamă ale instituțiilor de credit , în temeiul articolului 4 alineatul (1) litera (g) din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului(8), Banca Centrală Europeană ar trebui să fie responsabilă și de autorizarea și supravegherea societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte.

(5)  În raportul Comisiei COM(2016) 510 din 28 iulie 2016 s-a arătat că, atunci când sunt aplicate instituțiilor de mici dimensiuni și complexitate redusă, unele dintre principii, și anume cerințele privind reportarea și plata sub formă de instrumente prevăzute la articolul 94 alineatul (1) literele (l) și (m) din Directiva 2013/36/UE, sunt excesiv de împovărătoare și sunt disproporționate în raport cu beneficiile lor prudențiale. De asemenea, s-a constatat că, în ceea ce privește costurile, aplicarea acestor cerințe prudențiale depășește beneficiile lor prudențiale în cazul personalului cu un nivel scăzut al remunerației variabile, deoarece astfel de niveluri ale remunerației variabile stimulează într-o mică măsură sau chiar deloc personalul să își asume riscuri excesive. În consecință, chiar dacă, în general, ar trebui să se impună tuturor instituțiilor obligația de a aplica toate principiile tuturor membrilor personalului lor ale căror activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului lor de risc, este necesar ca directiva să prevadă exceptarea instituțiilor de mici dimensiuni și complexitate redusă și a personalului cu un nivel scăzut al remunerației variabile de la principiile privind reportarea și plata sub formă de instrumente.

(6a)  Principiul egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare, este prevăzut la articolul 157 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Acest principiu trebuie aplicat în mod consecvent de către instituțiile de credit și firmele de investiții. Prin urmare, acestea ar trebui să pună în aplicare o politică de remunerare neutră în privința genului.

(6)  Pentru a asigura convergența în materie de supraveghere și a promova condiții de concurență echitabile pentru instituții și un nivel adecvat de protecție a deponenților, a investitorilor și a consumatorilor în întreaga Uniune, sunt necesare criterii clare, coerente și armonizate de identificare a instituțiilor de mici dimensiuni și complexitate redusă, precum și a nivelurilor scăzute ale remunerației variabile. În același timp, este adecvat să se ofere o anumită flexibilitate autorităților competente, pentru ca acestea să poată adopta o abordare mai strictă atunci când consideră că este necesar. 

(7)  Directiva 2013/36/UE prevede că o parte substanțială, dar în orice caz cel puțin 50%, din orice remunerație variabilă trebuie să fie reprezentată de o combinație echilibrată între acțiuni sau participații echivalente, în funcție de forma juridică a instituției în cauză, sau, în cazul unei instituții necotate la bursă, instrumente legate de acțiuni sau instrumente echivalente, altele decât cele în numerar; și, atunci când este posibil, instrumente alternative de fonduri proprii de nivel 1 sau 2 care îndeplinesc anumite condiții. Acest principiu limitează utilizarea instrumentelor legate de acțiuni la instituțiile necotate la bursă și impune instituțiilor cotate la bursă utilizarea acțiunilor. Potrivit raportului Comisiei COM(2016) 510 din 28 iulie 2016, utilizarea acțiunilor poate duce la sarcini administrative și costuri considerabile pentru instituțiile cotate la bursă. Totuși, se pot obține beneficii prudențiale echivalente dacă instituțiile cotate la bursă pot să utilizeze instrumente legate de acțiuni care urmăresc valoarea acțiunilor. Prin urmare, posibilitatea de a utiliza instrumente legate de acțiuni ar trebui extinsă la instituțiile cotate la bursă.

(8)  Majorările de fonduri proprii impuse de autoritățile competente constituie un element important al nivelului global al fondurilor proprii ale unei instituții și prezintă interes pentru participanții pe piață, întrucât nivelul fondurilor proprii suplimentare impus influențează punctul de declanșare a restricțiilor privind plățile dividendelor, plățile bonusurilor și plățile legate de instrumentele de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar. Ar trebui prevăzută o definiție clară a condițiilor în care ar trebui impuse majorările de capital, pentru a se asigura faptul că normele sunt aplicate în mod coerent în toate statele membre și pentru a asigura buna funcționare a pieței.

(9)  Valoarea majorării fondurilor proprii impuse de către autoritățile competente ar trebui stabilită pe baza situației specifice a instituției și ar trebui justificată în mod corespunzător. Aceste cerințe ▌ ar trebui utilizate pentru a acoperi riscurile la care sunt expuse instituțiile individuale ca urmare a activităților lor, inclusiv a celor care reflectă impactul anumitor modele de afaceri sau evoluții ale pieței asupra profilului de risc al unei instituții individuale. Cu toate acestea, ele nu ar trebui să intre în conflict cu tratamentele specifice prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 care vizează evitarea efectelor nedorite asupra stabilității financiare, a ofertei de credite și a economiei reale.

(9a)  Pe lângă amortizoarele de capital, la calculul indicatorului efectului de levier ar trebui luate în considerare și riscurile legate de importanța sistemică a unei instituții, în conformitate cu decizia Comitetului de la Basel privind un amortizor pentru băncile cu importanță sistemică globală. Din acest motiv, ar trebui introdusă o ajustare a indicatorului efectului de levier pentru instituțiile de importanță sistemică globală (G-SII), care ar trebui stabilit la 50 % din cerințele de absorbție mai mare a pierderilor ponderate la risc ale unei G-SII.

(9b)  Supravegherea și evaluarea ar trebui să ia în considerare dimensiunea, structura și organizarea internă a instituțiilor, precum și natura, obiectul și complexitatea activităților lor. Atunci când instituții diferite au profiluri de risc similare, de exemplu pentru că au modele similare de afaceri sau o situare geografică similară a expunerilor sau sunt afiliate aceluiași sistem instituțional de protecție, autoritățile competente ar trebui să dispună de competența de a ajusta metodologia astfel încât procesul de supraveghere și evaluare să surprindă caracteristicile și riscurile comune ale instituțiilor cu același profil de risc. Această ajustare nu ar trebui, totuși, nici să împiedice autoritățile competente să ia pe deplin în considerare riscurile specifice care afectează fiecare instituție, nici să modifice caracterul specific instituției al măsurilor impuse.

(10)  Cerința privind indicatorul efectului de levier este paralelă cu cerințele de fonduri proprii bazate pe risc. Prin urmare, orice majorări ale fondurilor proprii impuse de către autoritățile competente pentru a aborda riscul asociat unui efect de levier excesiv ar trebui să se adauge cerinței privind indicatorul minim al efectului de levier, și nu cerinței privind nivelul minim al fondurilor proprii bazate pe risc. În plus, orice fonduri proprii de nivel 1 de bază utilizate de către instituții pentru a îndeplini cerințele ce le sunt impuse în materie de efect de levier pot fi folosite de către acestea și pentru a îndeplini cerințele ce le sunt impuse privind fondurile proprii bazate pe risc, inclusiv a cerințelor privind amortizorul combinat.

(11)  Autoritățile competente ar trebui să aibă posibilitatea de a comunica unei instituții orice ajustare suplimentară a cuantumului capitalului, peste cerințele minime de fonduri proprii, cerințele de fonduri proprii suplimentare și cerința privind amortizorul combinat, pe care se așteaptă ca instituția respectivă să îl dețină pentru a face față unor situații viitoare și îndepărtate. Întrucât această orientare constituie o țintă de capital, ar trebui să se considere că are întâietate în raport cu cerințele de fonduri proprii și cerința privind amortizorul combinat, în sensul că neîndeplinirea acestei ținte nu duce la declanșarea restricțiilor privind distribuirile prevăzute la articolul 141 din prezenta directivă, iar prezenta directivă și Regulamentul (UE) nr. 575/2013 nu ar trebui să stabilească obligații de divulgare obligatorie pentru această orientare. Atunci când o instituție nu își atinge în mod repetat ținta de capital, autoritatea competentă ar trebui să aibă dreptul să ia măsuri de supraveghere și, după caz, să impună cerințe de fonduri proprii suplimentare.

(12)  Respondenții la cererea de contribuții a Comisiei privind cadrul de reglementare al UE pentru serviciile financiare au evidențiat faptul că povara raportării este sporită ca urmare a raportărilor sistematice pe care autoritățile competente le solicită pe lângă cele prevăzute de Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Comisia ar trebui să pregătească un raport în care să identifice cerințele de raportare sistematică suplimentare în cauză și să evalueze dacă sunt conforme cu cadrul unic de reglementare privind raportarea în scopuri de supraveghere.

(13)  Dispozițiile Directivei 2013/36/UE privind riscul de rată a dobânzii care rezultă din activitățile din afara portofoliului de tranzacționare sunt corelate cu dispozițiile relevante ale [Regulamentului XX de modificare a Regulamentului (UE) nr. 575/2013], conform cărora instituțiile dispun de o perioadă de punere în aplicare mai lungă. Pentru a alinia aplicarea normelor privind riscul de rată a dobânzii care rezultă din activitățile din afara portofoliului de tranzacționare, dispozițiile necesare pentru respectarea dispozițiilor relevante ale prezentei directive ar trebui să se aplice de la aceeași dată ca și dispozițiile relevante ale Regulamentului (UE) nr. [XX].

(14)  Pentru a armoniza modul de calcul al riscului de rată a dobânzii care rezultă din activitățile din afara portofoliului de tranzacționare atunci când sistemele interne de măsurare a acestui risc ale instituțiilor nu sunt satisfăcătoare, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte, prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, standarde tehnice de reglementare care să specifice detaliile unei abordări standardizate prin intermediul standardelor tehnice de reglementare prevăzute la articolul 84 alineatul (4) din prezenta directivă.

(15)    Pentru ca autoritățile competente să poată identifica mai bine instituțiile care pot înregistra pierderi excesive din activitățile lor din afara portofoliului de tranzacționare ca urmare a variațiilor potențiale ale ratelor dobânzii, Comisia ar trebui să fie împuternicită să adopte, prin intermediul unor acte delegate în temeiul articolului 290 din TFUE și în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, standarde tehnice de reglementare care să specifice cele șase scenarii de șoc în materie de supraveghere pe care trebuie să le aplice toate instituțiile pentru a calcula variațiile valorii economice a capitalului propriu, în conformitate cu articolul 98 alineatul (5), ipotezele comune, întemeiate pe standarde internaționale, pe care trebuie să le transpună instituțiile în sistemele lor interne pentru calculul menționat anterior și pentru a stabili dacă sunt necesare criterii specifice în vederea identificării instituțiilor pentru care poate fi justificată aplicarea de măsuri de supraveghere ca urmare a unei reduceri a veniturilor nete din dobânzi cauzată de variațiile ratelor dobânzii.

(17)  Băncile de dezvoltare publice și cooperativele de credit din anumite state membre au fost în mod tradițional excluse din domeniul de aplicare al legislației Uniunii privind instituțiile de credit. În vederea asigurării unor condiții de concurență echitabile, băncile de dezvoltare publice și cooperativele de credit ar trebui să poată fi excluse din domeniul de aplicare al legislației Uniunii privind instituțiile de credit și să poată să funcționeze numai în temeiul unor garanții de reglementare naționale proporționale cu riscurile la care sunt expuse. Pentru a asigura securitatea juridică, este necesar să se stabilească criterii clare pentru aceste derogări suplimentare și să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE pentru a identifica dacă anumite instituții sau categorii de instituții îndeplinesc criteriile definite.

(17a)  Finalizarea uniunii bancare reprezintă un important pas înainte pentru a crea piețe transfrontaliere funcționale și a garanta că clienții băncilor pot beneficia de efectele pozitive ale unei piețe bancare europene armonizate și integrate, care oferă băncilor europene condiții de concurență echitabile. Au fost realizate progrese majore în ceea ce privește finalizarea uniunii bancare, dar rămân unele obstacole, cum ar fi în domeniul opțiunilor și marjelor de apreciere. Armonizarea normelor rămâne deosebit de dificilă în privința expunerilor intragrup transfrontaliere mari, deoarece mecanismul unic de supraveghere nu are competență unică în acest domeniu. În plus, activitățile transfrontaliere în cadrul uniunii bancare sunt supuse pe deplin de metodologiei utilizate de către Comitetul de la Basel pentru supraveghere bancară (BCBS), fiind mai puțin atractiv pentru o bancă cu sediul într-o țară din zona euro să își extindă activitatea într-o altă țară din zona euro, mai degrabă decât pe piața sa internă. În consecință, Comisia, după consultarea atentă a BCE, CERS și ABE, ar trebui să analizeze cadrul actual, menținând, totodată, o abordare echilibrată și solidă din punct de vedere prudențial față de țările de origine și țările gazdă, luând în considerare beneficiile și riscurile potențiale pentru statele membre și regiuni.

(17b)  Obligațiunile de stat dețin un rol crucial pentru asigurarea unor active lichide de înaltă calitate pentru investitori și a unor surse de finanțare stabile pentru guverne. Totuși, în unele state membre, instituțiile financiare au investit peste măsură în obligațiuni de stat emise de propriul guvern, ceea ce constituie o „preferință națională” excesivă. Întrucât unul dintre principalele obiective ale uniunii bancare este de a rupe legătura dintre riscul bancar și riscul suveran și întrucât cadrul de reglementare al Uniunii privind tratamentul prudențial al datoriei suverane ar trebui să fie în continuare în conformitate cu standardul internațional, băncile ar trebui să își continue eforturile de realizare a unui portofoliu mai diversificat de obligațiuni suverane.

(18)  Înainte de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din TFUE, este deosebit de important ca, pe durata activității Comisiei de pregătire a actelor respective, aceasta să efectueze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, care să se desfășoare în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(19)  Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume de a consolida și a clarifica legislația Uniunii existentă care asigură aplicarea de norme prudențiale uniforme instituțiilor de credit și firmelor de investiții din întreaga Uniune, nu pot fi realizate în mod suficient de statele membre ci, având în vedere amploarea și efectele lor, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor în cauză.

(20)  În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei din 28 septembrie 2011 privind documentele explicative, statele membre s-au angajat ca, în cazurile justificate, la notificarea măsurilor de transpunere să transmită, de asemenea, unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră transmiterea unor astfel de documente ca fiind justificată.

(21)  Prin urmare, Directiva 2013/36/UE ar trebui modificată în consecință,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1Modificări aduse Directivei 2013/36/CE

Directiva 2013/36/UE se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (5) se modifică astfel:

1.  punctul 16 se înlocuiește cu următorul text:

în Țările de Jos, «Nederlandse Investeringsbank voor Ontwikkelingslanden NV», «NV Noordelijke Ontwikkelingsmaatschappij», «NV Industriebank Limburgs Instituut voor Ontwikkeling en Financiering», «Overijsselse Ontwikkelingsmaatschappij NV» și «kredietunies»;”

2.  se adaugă următorul punct 24:

„24. în Croația, «kreditne unije» și «Hrvatska banka za obnovu i razvitak».”

(b)  se introduc următoarele alineate (5a) și (5b):

„(5a)  Fără a aduce atingere instituțiilor enumerate la alineatul (5), prezenta directivă nu se aplică unei instituții atunci când, pe baza informațiilor de care dispune, Comisia stabilește printr-un act delegat adoptat în temeiul articolului 148 că instituția respectivă îndeplinește toate condițiile următoare, fără a aduce atingere aplicării normelor privind ajutoarele de stat:

(a)  a fost înființată ▌de către o administrație centrală, o administrație regională sau o autoritate locală a unui stat membru;

(b)  actele cu putere de lege și dispozițiile care reglementează instituția în cauză confirmă faptul că obiectivele includ activități de interes public, precum furnizarea de finanțare în scopuri de promovare sau de dezvoltare pentru anumite activități economice sau zone geografice ale statului membru relevant; 

(c)  face obiectul ▌ unui cadru de supraveghere care asigură stabilitatea sa financiară;

(d)  administrația centrală, administrația regională sau autoritatea locală, după caz, are obligația de a proteja viabilitatea instituției sau garantează în mod direct sau indirect cel puțin 75% din pasivele sau cerințele de fonduri proprii, cerințele de finanțare sau expunerile instituției;

(e)  instituția nu poate să accepte depozite retail, cu excepția celor garantate de administrația centrală, administrația regională sau autoritatea locală

(f)  dacă instituția a fost înființată de o administrație regională sau de o autoritate locală, majoritatea activităților sale sunt limitate la statul membru în care este situat sediul său social;

(g)  pentru instituțiile ale căror cerințe de fonduri proprii, nevoi de finanțare sau expuneri sunt garantate direct sau indirect cu mai puțin de 75% de o administrație centrală, o administrație regională sau o autoritate locală a unui stat membru în conformitate cu litera (d), valoarea totală a activelor instituției este mai mică de 30 de miliarde EUR;

(h)  raportul dintre activele totale ale instituției și PIB-ul statului membru în cauză este mai mic de 30%;

Comisia verifică periodic dacă o instituție care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 148 îndeplinește în continuare condițiile prevăzute la primul paragraf.

(5b)  Fără a aduce atingere instituțiilor enumerate la alineatul (5), prezenta directivă nu se aplică anumitor categorii de instituții dintr-un stat membru atunci când, pe baza informațiilor de care dispune, Comisia stabilește printr-un act delegat adoptat în temeiul articolului 148 că instituțiile care intră în categoriile respective se califică drept cooperative de credit în temeiul legislației naționale a unui stat membru și îndeplinesc toate condițiile următoare:

(a)  sunt instituții financiare de tipul cooperativelor;

(b)  apartenența la acestea este limitată la membrii care au anumite caracteristici personale sau interese comune predefinite;

(c)  pot să furnizeze credite și servicii financiare numai membrilor lor;

(d)  pot să accepte depozite sau fonduri rambursabile numai de la membrii lor ▌;

(e)  pot să desfășoare numai activitățile enumerate la punctele 1-6 și la punctul 15 din anexa I la prezenta directivă;

(f)  fac obiectul unor cerințe prudențiale adecvate și eficace, inclusiv al unor cerințe minime privind capitalul, precum și al unui cadru de supraveghere care are un efect similar celui instituit în temeiul dreptului Uniunii;

(g)  valoarea agregată a activelor instituțiilor din această categorie nu depășește 3% din PIB-ul statului membru în cauză ▌;

(h)  activitățile instituțiilor din categoria respectivă sunt limitate la statul membru în care este situat sediul lor central.

Comisia verifică periodic dacă o categorie de instituții care face obiectul unui act delegat adoptat în temeiul articolului 148 îndeplinește în continuare condițiile prevăzute la primul paragraf.”.

(c)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Entitățile menționate la alineatul (5) punctul 1 și punctele 3-23 și în actele delegate adoptate în conformitate cu alineatele (5a) și (5b) din prezentul articol sunt tratate ca instituții financiare în sensul articolului 34 și al titlului VII capitolul 3.”.

(ca)  se introduce următorul alineat:

„(6a) Statele membre asigură publicarea unei liste a entităților excluse din domeniul de aplicare al prezentei directive în temeiul alineatelor (5a) și (5b), precum și a informațiilor privind sfera oricărei protecții a depozitelor.”

(d)  se adaugă următorul alineat (7):

Criteriile prevăzute la alineatele (5a) și (5b), în temeiul cărora o instituție poate fi exceptată printr-un act delegat în conformitate cu articolul 148, nu se aplică în niciun caz instituțiilor care au fost exceptate în prealabil în temeiul listei de la alineatul (5).

Până la data de [5 ani de la data intrării în vigoare] Comisia poate revizui, pentru entitățile menționate în conformitate cu alineatele (5a) și (5b), cadrul juridic și supravegherea care se aplică acestor entități la nivel național, luând în considerare și criteriile descrise la alineatele (5a) și (5b).”.

2.  Articolul 3 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1) se adaugă următoarele puncte:

„60. «autoritate de rezoluție» înseamnă o autoritate de rezoluție astfel cum este definită la articolul 2 alineatul (1) punctul 18 din Directiva 2014/59/UE;

61. «instituție de importanță sistemică globală» (G-SII) înseamnă o G-SII astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 132 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

62. «instituție de importanță sistemică globală din afara UE» (G-SII din afara UE) înseamnă o G-SII din afara UE astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) punctul 133 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

63. «grup» înseamnă un grup astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) punctul 137 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

64. «grup dintr-o țară terță» înseamnă un grup a cărui întreprindere-mamă este stabilită într-o țară terță.”

64a.  Politica de remunerare neutră în privința genului în cadrul unei instituții de credit sau al unei firme de investiții înseamnă o politică de remunerare bazată pe remunerarea egală pentru femei și bărbați pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare.

(b)  se introduce următorul alineat (3):

„(3) În vederea aplicării pe bază consolidată a cerințelor prevăzute în prezenta directivă și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în vederea exercitării supravegherii pe bază consolidată, în conformitate cu prezenta directivă și cu Regulamentul (UE) nr. 575/2013, termenii «instituție», «instituție-mamă dintr-un stat membru», «instituție-mamă din UE» și «întreprindere-mamă» se aplică pe bază consolidată și societăților financiare holding și societăților financiare holding mixte care fac obiectul cerințelor prevăzute în prezenta directivă și în Regulamentul 575/2013 și care sunt autorizate în conformitate cu articolul 21a.”.

3.  La articolul 4, alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8) Statele membre se asigură că, atunci când competența de rezoluție revine altor autorități decât autorităților competente, acele alte autorități cooperează îndeaproape cu autoritățile competente și le consultă atunci când pregătesc planurile de rezoluție și în toate celelalte cazuri în care acest lucru este impus de prezenta directivă, de Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului(9) sau de Regulamentul (UE) nr. 575/2013.”.

3a.  La articolul 8, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„Statele membre cer instituțiilor de credit să obțină o autorizație de la autoritățile competente înainte de începerea propriu-zisă a activităților lor, inclusiv a celor menționate în anexa 1. Fără a aduce atingere articolelor 10 - 14, statele membre stabilesc condițiile pentru eliberarea acestei autorizații și le notifică ABE.”

4.  Articolul 8 alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(a)  litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) informațiile care trebuie furnizate autorităților competente în cererea de autorizare a instituțiilor de credit, inclusiv programul de activitate prevăzut la articolul 10 și informațiile necesare pentru condițiile de eliberare a autorizației stabilite de statele membre și notificate ABE în conformitate cu alineatul (1)”;

(b)  litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) cerințele aplicabile acționarilor și asociaților care dețin o participație calificată sau, atunci când nu există participații calificate, cerințele aplicabile celor mai mari 20 de acționari sau asociați, în temeiul articolului 14 și”.

5.  La articolul 9, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Alineatul (1) nu se aplică preluării de depozite sau de alte fonduri rambursabile de către:

(a)  un stat membru;

(b)  o autoritate regională sau locală a unui stat membru;

(c)  organisme publice internaționale în care sunt membri unul sau mai multe state membre;

(d)  persoane sau întreprinderi în cazul cărora accesul la activitate și desfășurarea activității sunt reglementate în mod explicit de alte acte legislative ale Uniunii, în afară de prezenta directivă și de Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(e)  entitățile menționate la articolul 2 alineatul (5), la articolul 2 alineatul (5a) și la articolul 2 alineatul (5b), a căror activitate este reglementată de dreptul intern.”.

6.  Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10Programul de activitate și organizarea structurală

Statele membre prevăd obligația ca cererile de autorizare să fie însoțite de un program de activitate care să descrie tipurile de activități prevăzute și organizarea structurală a instituției de credit și care să indice, de asemenea, întreprinderile-mamă, societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte care fac parte din grup.”.

7.  La articolul 14, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritățile competente refuză acordarea autorizației de începere a activității unei instituții de credit dacă, luând în considerare necesitatea de a asigura gestionarea corectă și prudentă a unei instituții de credit, acestea nu pot stabili idoneitatea acționarilor sau asociaților în conformitate cu criteriile prevăzute la articolul 23 alineatul (1). Se aplică articolul 23 alineatele (2) și (3) și articolul 24.”.

8.  La articolul 18, litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d) nu mai îndeplinește cerințele prudențiale prevăzute în partea a treia, a patra sau a șasea, mai puțin cerințele prevăzute la articolele 92a și 92b, din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau impuse în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) sau al articolului 105 din prezenta directivă sau instituția de credit în care nu se mai are încredere că își va onora obligațiile față de creditori și care, în special, nu mai oferă garanții pentru activele care i-au fost încredințate de către deponenți.”.

9.  Se introduc următoarele articole 21a și 21b:

„Articolul 21aAutorizarea societăților financiare holding și a societăților financiare holding mixte

(1)  Statele membre impun societăților financiare holding și societăților financiare holding mixte obligația de a obține autorizația de la autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată stabilită în conformitate cu articolul 111.

Atunci când autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată este diferită de autoritatea competentă a statului membru în care a fost înființată societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată se consultă cu autoritatea competentă.

(2)  Cererea de autorizare menționată la alineatul (1) trebuie să conțină informații cu privire la următoarele aspecte:

(a)  organizarea structurală a grupului din care face parte societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă, indicând în mod clar filialele și, dacă este cazul, întreprinderile-mamă ale acesteia;

(b)  respectarea cerințelor privind conducerea efectivă a activității și sediul central prevăzute la articolul 13;

(c)  respectarea cerințelor privind acționarii și asociații prevăzute la articolul 14.

(3)  Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată poate acorda o autorizație doar în cazul în care este convinsă că sunt îndeplinite toate condițiile de mai jos:

(a)  societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă care face obiectul cerințelor prevăzute în prezenta directivă și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 este în măsură să asigure respectarea acestor cerințe;

(b)  societatea financiară holding sau societatea financiară holding mixtă nu obstrucționează supravegherea efectivă a instituțiilor care sunt filiale sau a instituțiilor-mamă ale acesteia.

(4)  Autoritățile responsabile cu supravegherea consolidată impun societăților financiare holding și societăților financiare holding mixte obligația de a le furniza informațiile de care au nevoie pentru a monitoriza organizarea structurală a grupului și respectarea cerințelor de autorizare menționate la prezentul articol.

(5)  Autoritățile responsabile cu supravegherea consolidată pot retrage autorizația acordată unei societăți financiare holding sau unei societăți financiare holding mixte doar în cazul în care o astfel de societate financiară holding sau societate financiară holding mixtă:

(a)  nu utilizează autorizația în termen de 12 luni, renunță în mod expres la autorizație sau și-a vândut toate filialele sale care sunt instituții;

(b)  a obținut autorizația pe baza unor declarații false sau prin orice alte mijloace neregulamentare;

(c)  nu mai îndeplinește condițiile pe baza cărora s-a acordat autorizația;

(d)  face obiectul cerințelor prevăzute în prezenta directivă și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pe bază consolidată și nu mai îndeplinește cerințele prudențiale prevăzute în partea a treia, a patra sau a șasea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau impuse în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) sau al articolului 105 din prezenta directivă sau se consideră că nu mai oferă garanția că își va onora obligațiile față de creditori;

(e)  se încadrează în una dintre celelalte situații pentru care dreptul intern prevede retragerea autorizației sau

(f)  comite una dintre încălcările menționate la articolul 67 alineatul (1).

Articolul 21bÎntreprinderea-mamă din UE intermediară

(1)  ▌ Două sau mai multe instituții din Uniune care fac parte din același grup dintr-o țară terță au o singură întreprindere-mamă din UE intermediară stabilită în Uniune.

(1a)  Autoritățile competente le pot permite instituțiilor menționate la alineatul (1) să aibă două întreprinderi-mamă din UE intermediare în cazul în care autoritățile competente apreciază că stabilirea unei singure întreprinderi-mamă din UE intermediară:

(i)  ar intra în conflict cu cerința obligatorie de separare a activităților în conformitate cu normele țării terțe în care își are sediul central întreprinderea-mamă de cel mai înalt rang din țara terță sau

(ii)  ar face mai puțin eficiente posibilitățile de rezoluție decât atunci când există două întreprinderi-mamă din UE intermediare în conformitate cu o evaluare efectuată de autoritatea de rezoluție competentă a întreprinderii-mamă din UE intermediare, după consultarea autorității de rezoluție a întreprinderii-mamă a întreprinderii-mamă din UE intermediare.

(1b)   În cazul în care două sau mai multe instituții din Uniune care fac parte din același grup dintr-o țară terță au două întreprinderi-mamă din UE intermediare în conformitate cu alineatul (1a), care sunt autorizate ca instituții de credit în conformitate cu articolul 8 sau autorizate ca societăți financiare holding sau societăți financiare holding mixte, în conformitate cu articolul 21a, supravegherea pe bază consolidată este exercitată de:

(i)  autoritatea competentă a instituției de credit sau, dacă există mai multe instituții de credit, a instituției de credit cu cel mai mare total al bilanțului;

(ii)  autoritatea competentă a firmei de investiții cu cel mai mare total al bilanțului, dacă grupul nu include instituții de credit, în cazul în care întreprinderea-mamă din UE intermediară este autorizată ca societate financiară holding sau societate financiară holding mixtă, în conformitate cu articolul 21a.

Prin derogare de la dispozițiile prezentului alineat subpunctul (i), dacă o autoritate competentă supraveghează pe bază individuală mai mult de o instituție de credit din cadrul unui grup, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată este autoritatea competentă care supraveghează pe bază individuală una sau mai multe dintre instituțiile de credit din cadrul grupului, în cazul în care suma totalurilor bilanțurilor instituțiilor de credit supravegheate respective este mai mare decât cea corespunzătoare instituțiilor de credit supravegheate pe bază individuală de orice altă autoritate competentă.

Prin derogare de la dispozițiile prezentului alineat subpunctul (ii), dacă o autoritate competentă supraveghează pe bază individuală mai mult de o firmă de investiții din cadrul unui grup, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată este autoritatea competentă care supraveghează pe bază individuală una sau mai multe dintre firmele de investiții din cadrul grupului cu cel mai mare total agregat al bilanțului.

Autoritatea de supraveghere identificată în conformitate cu prezentul alineat este autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată în conformitate cu titlul VII de la capitolul 3.

(1c)   În cazul în care două întreprinderi-mamă din UE intermediare sunt autorizate în temeiul alineatului (1a), acestea sunt considerate un grup în ceea ce privește desemnarea unei autorități de rezoluție a grupului în conformitate cu Directiva 2014/59/UE și această autoritate de rezoluție a grupului are toate competențele și prerogativele în privința întreprinderilor-mamă din UE intermediare, astfel cum ar fi fost dacă ele ar fi constituit un grup cu o întreprindere-mamă din UE.

(2)  Statele membre prevăd obligația ca întreprinderile-mamă din UE intermediare să obțină în Uniune autorizația în calitate de instituție, în conformitate cu articolul 8, ori de societate financiară holding sau societate financiară holding mixtă, în conformitate cu articolul 21a.

(3)  Alineatele (1), (1a) și (2) nu se aplică atunci când valoarea totală a activelor în Uniune a grupului din țara terță este mai mică de 30 de miliarde EUR, cu excepția cazului în care grupul din țara terță este o G-SII din afara UE.

(4)  În sensul prezentului articol, valoarea totală a activelor în Uniune a grupului din țara terță include următoarele:

(a)  activele totale ale fiecărei instituții din Uniune din cadrul grupului din țara terță, astfel cum rezultă din bilanțul său consolidat și

(b)  activele totale ale fiecărei sucursale a grupului din țara terță autorizate în Uniune în conformitate cu articolul 47.

Prin derogare de la prezentul alineat și la cererea scrisă a unui grup dintr-o țară terță, autoritatea competentă poate renunța parțial sau integral la cerința de la litera (b), de la caz la caz, după consultarea autorității de rezoluție competente și a autorității din țara de origine a grupului dintr-o țară terță și o evaluare care are în vedere dimensiunea și complexitatea operațiunilor în Uniune ale grupului dintr-o țară terță, dimensiunea activelor în sucursale ale grupului dintr-o țară terță și dimensiunea valorii totale a activelor în Uniune față de valoarea totală a activelor grupului în țara terță. Autoritățile competente din statele membre în care grupul are sucursale sunt consultate și își dau acordul cu privire la renunțarea parțială sau integrală la aplicarea cerinței de la litera (b).

(5)  Autoritățile competente notifică ABE cu privire la fiecare autorizație acordată în temeiul alineatului (2), respectiv următoarele informații privind fiecare grup din țări terțe care funcționează în jurisdicția lor:

(a)  numele și valoarea activelor totale ale instituțiilor supravegheate aparținând unui grup dintr-o țară terță și tipurile de activități pe care sunt autorizate să le desfășoare;

(b)   numele și valoarea activelor totale corespunzătoare sucursalelor autorizate în statul membru respectiv în conformitate cu articolul 47;

(c)  numele și forma juridică a oricărei întreprinderi-mamă din UE intermediare înființate în statul membru respectiv și numele grupului dintr-o țară terță din care face parte.

(6)  ABE publică pe site-ul său web lista tuturor întreprinderilor-mamă din UE intermediare cărora li s-a acordat autorizație în Uniune.

Autoritățile competente se asigură că există o întreprindere-mamă din UE intermediară pentru toate instituțiile care fac parte din același grup dintr-o țară terță.

(6a)  Prin derogare de la alineatul (1), grupurile care operează prin intermediul mai multor instituții din Uniune și care au o valoare totală a activelor de cel puțin 30 de miliarde EUR sau subsidiarele unei G-SII din afara UE la [data intrării în vigoare a prezentei directive] trebuie să aibă o întreprindere-mamă din UE intermediară sau, în cazul menționat la alineatul (1a), două întreprinderi-mamă din UE intermediare până la [data aplicării prezentei directive + trei ani].

(6b)  ABE transmite un raport Parlamentului European și Consiliului, ținând cont de informațiile primite în virtutea alineatului (5) până la...[data intrării în vigoare a prezentei directive + 4 ani]. Acest raport ia în considerare cel puțin:

(a)  dacă cerințele prezentului articol sunt funcționale, necesare și proporționale și dacă alte măsuri ar fi mai adecvate;

(b)  impactul cerințelor de separare structurală în alte jurisdicții.

(6c)  În termen de doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive, ABE prezintă un raport Parlamentului European, Consiliului și Comisiei cu privire la tratamentul aplicat sucursalelor din țări terțe în conformitate cu legislația națională relevantă din statele membre. Acest raport ia în considerare cel puțin:

(a)  dacă și în ce măsură există diferențe între statele membre în ce privește practicile de supraveghere din dreptul național referitoare la sucursalele din țări terțe;

(b)  dacă un tratament diferit al sucursalelor din țări terțe ar putea avea ca rezultat arbitrajul de reglementare;

(c)  dacă continuarea armonizării regimurilor naționale pentru sucursalele din țări terțe ar fi necesară și adecvată, în special în ceea ce privește sucursalele din țări terțe importante.

Dacă este cazul, Comisia transmite o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului pe baza recomandărilor făcute de ABE.

10.  La articolul 23 alineatul (1), litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) reputația, cunoștințele, aptitudinile și experiența, astfel cum sunt menționate la articolul 91 alineatul (1), ale oricărui membru al organului de conducere care va conduce activitatea instituției de credit în urma proiectului de achiziție;”.

11.  La articolul 47, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„2. Autoritățile competente notifică ABE următoarele:

(a)  toate autorizațiile pentru sucursale acordate instituțiilor de credit cu sediul central într-o țară terță;

(b)  activele și pasivele totale ale sucursalelor autorizate ale instituțiilor de credit cu sediul central într-o țară terță, astfel cum sunt raportate periodic.

ABE publică pe site-ul său web lista tuturor sucursalelor din țări terțe autorizate să își desfășoare activitatea în statele membre, indicând statul membru în care își desfășoară activitatea fiecare sucursală și activele totale ale acesteia.”.

11a.  (11a) La articolul 56 se adaugă literele (fa) și (fb):

„(fa)   autoritățile competente menționate la articolul 48 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului;

(fb)  autoritățile competente sau organismele responsabile cu aplicarea normelor privind separarea structurală în cadrul unui grup bancar. "

11b.  La articolul 57 alineatul (1), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolelor 53, 54 și 55, statele membre au grijă să aibă loc un schimb de informații între autoritățile competente și autoritățile responsabile cu supravegherea:

11c.  La articolul 63 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

„Statele membre prevăd că autoritățile competente pot solicita, cel puțin, înlocuirea unei persoane menționate la primul paragraf în cazul în care persoana respectivă încalcă obligațiile care îi revin în temeiul primului paragraf.”

11d.  Articolul 74 se modifică după cum urmează:

„(1) Instituțiile aplică măsuri solide în materie de guvernanță, care includ o structură organizatorică clară cu linii de responsabilitate bine definite, transparente și coerente, procese eficace de identificare, gestionare, monitorizare și raportare a riscurilor la care sunt sau pot fi expuse, mecanisme adecvate de control intern, inclusiv proceduri administrative și contabile riguroase, precum și politici și practici de remunerare care să promoveze și să fie în concordanță cu o gestionare adecvată și eficace a riscurilor. Politicile și practicile de remunerare respective sunt neutre din punctul de vedere al genului.

(2) Dispozițiile, procesele și mecanismele menționate la alineatul (1) sunt cuprinzătoare și proporționale cu natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente modelului de afaceri și activităților instituției. Criteriile tehnice stabilite la articolele 76-95 sunt luate în considerare.

(3) ABE elaborează orientări privind dispozițiile, procesele și mecanismele menționate la alineatul (1), în conformitate cu alineatul (2). La un an de la adoptarea prezentei directive, ABE emite orientări privind politica de remunerare neutră din punctul de vedere al genului pentru instituțiile de credit și firmele de investiții. La doi ani de la publicarea acestor orientări și pe baza informațiilor colectate de autoritățile naționale competente, ABE întocmește un raport privind aplicarea politicilor de remunerare neutre din punctul de vedere al genului de către instituțiile de credit și firmele de investiții.”

12.  La articolul 75, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„1. 1. Autoritățile competente colectează informațiile divulgate în conformitate cu criteriile pentru divulgare stabilite la articolul 450 alineatul (1) literele (g), (h), (i) și (k) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, precum și informațiile furnizate de instituțiile de credit și firmele de investiții cu privire la diferențele de remunerare între femei și bărbați, și utilizează aceste informații pentru a compara tendințele și practicile în materie de remunerare. Autoritățile competente transmit ABE aceste informații.”

13.  Articolul 84 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 84Riscul de rată a dobânzii rezultat din activități din afara portofoliului de tranzacționare

(1)  Autoritățile competente se asigură că instituțiile pun în aplicare sisteme interne sau utilizează metodologia standardizată pentru a identifica, a evalua, a gestiona și a reduce riscurile care decurg din variațiile potențiale ale ratelor dobânzii care afectează atât valoarea economică a capitalului propriu, cât și veniturile nete din dobânzi aferente activităților din afara portofoliului de tranzacționare ale unei instituții.

(2)  Autoritățile competente se asigură că instituțiile pun în aplicare sisteme pentru a evalua și a monitoriza riscurile care decurg din variațiile potențiale ale marjelor de credit care afectează atât valoarea economică a capitalului propriu, cât și veniturile nete din dobânzi aferente activităților din afara portofoliului de tranzacționare ale unei instituții și care nu se explică prin riscurile menționate la alineatul (1) .

(3)  Autoritățile competente pot impune unei instituții obligația de a utiliza metodologia standardizată menționată la alineatul (1) atunci când sistemele interne puse în aplicare de către acea instituție pentru a evalua riscurile menționate la alineatul (1) nu sunt satisfăcătoare. În acest caz, autoritățile competente îi explică instituției în cauză motivația deciziei lor.

(4)  ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a specifica, în sensul prezentului articol, principiile metodologiei standardizate pe care o pot utiliza instituțiile în vederea evaluării riscurilor menționate la alineatul (1), incluzând o metodologie simplificată conservatoare alternativă pentru instituții cu un volum total de active mai mic de 5 miliarde EUR.

ABE transmite aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la data de [un an de la data intrării în vigoare].

Competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf este delegată Comisiei, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(5)  ABE emite orientări pentru a preciza:

(a)  criteriile pentru evaluarea de către sistemul intern al unei instituții a riscurilor menționate la alineatul (1);

(b)  criteriile pentru identificarea, gestionarea și reducerea de către instituții a riscurilor menționate la alineatul (1);

(c)  criteriile pentru evaluarea și monitorizarea de către instituții a riscurilor menționate la alineatul (2);

(d)  criteriile pentru stabilirea sistemelor interne puse în aplicare de către instituții, în sensul alineatului (1), care nu sunt satisfăcătoare, astfel cum se menționează la alineatul (3);

ABE emite aceste orientări până la data de [un an de la data intrării în vigoare].”

14.  La articolul 85, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„1. Autoritățile competente se asigură că instituțiile pun în aplicare politici și proceduri pentru evaluarea și gestionarea expunerii la riscul operațional, inclusiv la riscul de model și la riscurile care rezultă din externalizare, precum și pentru acoperirea evenimentelor cu frecvență redusă, dar extrem de grave. Instituțiile stabilesc ce anume constituie risc operațional în sensul politicilor și procedurilor respective.”.

14a.  La articolul 88 alineatul (1) se adaugă următorul paragraf:

  „Statele membre se asigură cel puțin că organele de conducere ale unei instituții monitorizează în mod continuu creditele acordate unor părți terțe și notifică astfel de credite autorității competente în cazul în care pot da naștere la orice fel de conflict de interese. Autoritățile competente dispun de prerogativele necesare pentru a interzice sau limita astfel de credite.

14b.  La articolul 89, se adaugă următorul alineat:

„(5a)  Până la 1 ianuarie 2020, Comisia, după ce se consultă cu ABE, EIOPA și ESMA, analizează dacă informațiile menționate la literele (a) - (f) de la alineatul (1) sunt încă adecvate, ținând seama, totodată, de evaluările de impact anterioare, de acordurile internaționale și de evoluțiile legislative din Uniune, și dacă la alineatul (1) pot fi adăugate informații relevante suplimentare.

Până la 30 iunie 2020, pe baza consultărilor cu ABE, EIOPA și ESMA, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului un raport privind analiza menționată la alineatul (1), însoțit, dacă este cazul, de o propunere legislativă.”

14c.  Articolul 91 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Instituțiile, inclusiv societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte, au responsabilitatea principală de a se asigura că membrii organului de conducere au în orice moment o reputație suficient de bună și posedă suficiente cunoștințe, competențe și experiență pentru a-și exercita atribuțiile. ▌Membrii organului de conducere îndeplinesc în special cerințele de la alineatele (2)-(8).

(b)  alineatele (7) și (8) se înlocuiesc cu următorul text:

„(7) Organul de conducere posedă în ansamblu cunoștințe, competențe și experiență adecvate pentru a putea înțelege activitățile instituției, inclusiv principalele riscuri. Întreaga componență a organului de conducere reflectă o gamă suficient de largă de domenii de experiență.”

„(8) Fiecare membru al organului de conducere acționează cu onestitate, integritate și independență de spirit pentru a evalua și contesta în mod eficient deciziile conducerii superioare atunci când este necesar și pentru a superviza și monitoriza în mod eficace procesul de luare a deciziilor de către echipa de conducere. Această cerință nu duce la îndepărtarea membrilor societăților sau entităților afiliate din structura de conducere sau din structurile de supraveghere.

(c)  se introduce următorul alineat:

„(13a) Fără a aduce atingere articolului 13 alineatul (1), autoritățile competente pot evalua, oricând consideră necesar, respectarea de către instituții a cerințelor menționate la articolul 91 alineatele (1)-(8) referitoare la organul de conducere în funcția sa de supraveghere înainte sau după numirea unuia dintre membrii săi.”

15.  Articolul 92 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se elimină;

(b)  la alineatul (2), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Autoritățile competente se asigură că, la stabilirea și aplicarea politicilor privind remunerația totală, inclusiv privind salariile și beneficiile discreționare de tipul pensiilor, pentru categoriile de personal ale căror activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al instituțiilor, inclusiv pentru membrii conducerii superioare, pentru personalul cu competențe pentru asumarea de riscuri, pentru personalul care deține funcții de control, precum și pentru orice angajat ce primește o remunerație totală care îl plasează în aceeași categorie de remunerație cu cea a ▐ conducerii superioare, instituțiile respectă principiile de mai jos într-un mod potrivit cu mărimea și organizarea lor internă, precum și cu natura, amploarea și complexitatea activităților lor: "

(ba)  la alineatul (2), se introduce următoarea literă:

„politica de remunerație este neutră din punctul de vedere al genului: salariații de sex feminin și de sex masculin primesc remunerații egale pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare.”

(bb)  Se introduce următorul alineat:

„(2a) Alineatul (2) de la prezentul articol și articolele 94 și 95 nu aduc atingere exercitării depline a drepturilor menționate la articolul 153 alineatul (5) din TFUE, principiilor generale ale dreptului intern al contractelor și al muncii, a dreptului Uniunii și dreptului intern privind drepturile acționarilor și implicării și responsabilității generale a organelor de conducere ale instituției în cauză, și nici, acolo unde este cazul, drepturilor partenerilor sociali de a încheia și aplica acorduri colective, în conformitate cu dreptul și uzanțele naționale.”.

16.  Articolul 94 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1) litera (l), punctul (i) se înlocuiește cu următorul text:

acțiuni sau, în funcție de forma juridică a instituției în cauză, participații echivalente; sau instrumente legate de acțiuni ori, în funcție de forma juridică a instituției în cauză, instrumente echivalente, altele decât cele în numerar;”;

(aa) la alineatul (1), litera (m) se modifică după cum urmează:

o parte substanțială, și în orice caz de cel puțin 40 %, din componenta de remunerație variabilă, este reportată pentru o perioadă de cel puțin ▌cinci ani și este în concordanță cu natura activității, riscurile aferente acesteia și activitățile personalului în cauză.

Remunerația datorată în cadrul unor acorduri de reportare nu se dobândește mai rapid decât pe o bază proporțională. Dacă valoarea unei componente a remunerației variabile este deosebit de mare, cel puțin 60 % din sumă este reportată. Durata perioadei de reportare este stabilită în conformitate cu ciclul de afaceri, natura activității, riscurile acesteia și activitățile personalului în cauză;

(b)  se adaugă următoarele alineate:

„(3) Prin derogare de la alineatul (1), principiile enunțate la literele (l) și (m) și la litera (o) al doilea paragraf nu se aplică:

(a)  unei instituții pe bază individuală, care poate face, de asemenea, obiectul unei consolidări prudențiale sau poate face parte dintr-un grup bancar și ale cărei active au în medie o valoare egală cu 8 miliarde EUR sau mai mică decât aceasta în perioada de patru ani imediat anterioară exercițiului financiar curent;

(b)  unui membru al personalului a cărui remunerație variabilă anuală nu depășește 50 000 EUR și nu reprezintă mai mult de un sfert din remunerația totală anuală a acelui membru al personalului .

Prin derogare de la litera (a), o autoritate competentă poate decide că instituțiile pe bază individuală, care pot face, de asemenea, obiectul unei consolidări prudențiale sau care pot face parte dintr-un grup bancar, ale căror active au o valoare totală ce se situează sub pragul menționat la litera (a) nu intră sub incidența derogării din cauza naturii și sferei activităților lor, a organizării lor interne sau, dacă este cazul, a caracteristicilor grupului din care fac parte.

Prin derogare de la litera (b), o autoritate competentă poate decide că membrii personalului a căror remunerație variabilă anuală se situează sub pragul și sub ponderea menționate la litera (b) nu intră sub incidența derogării din cauza specificităților pieței naționale în ceea ce privește practicile de remunerare sau din cauza naturii responsabilităților și a profilului postului respectivilor membri ai personalului.

(4) Până la data de [patru ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive], Comisia, în strânsă cooperare cu ABE, analizează aplicarea alineatului (3) și întocmește un raport în acest sens, pe care îl prezintă Parlamentului European și Consiliului, împreună cu o propunere legislativă, dacă este cazul.

(5) ABE adoptă orientări care să faciliteze punerea în aplicare a alineatului (3) și să asigure aplicarea coerentă a acestuia.”.

17.  Articolul 97 se modifică după cum urmează:

(a)  La articolul 97 alineatul (1), litera (b) se elimină.

(b)  se introduce următorul nou alineat:

„(4a) Autoritățile competente pot ajusta metodologiile de aplicare a procesului de supraveghere și evaluare menționat la alineatul (1) pentru a lua în considerare instituții cu profiluri de risc similare, cum ar fi modele de afaceri similare sau situarea geografică a expunerilor. Astfel de metodologii ajustate pot include valori de referință axate pe risc și indicatori cantitativi și nu aduc atingere caracterului specific instituției al măsurilor impuse în conformitate cu articolul 104a.

În cazul în care folosesc metodologii ajustate în temeiul prezentului alineat, autoritățile competente notifică ABE. ABE monitorizează practicile de supraveghere și emite orientări pentru a specifica modul în care sunt evaluate profilurile de risc în sensul prezentului alineat și pentru a asigura o aplicare coerentă și proporțională a metodologiilor ajustate ale instituțiilor similare din Uniune. Aceste orientări se adoptă în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

18.  Articolul 98 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), litera (j) se elimină;

(aa)  Se introduc următoarele alineate (3a) și (3b):

„(3a) Ținând cont de experiența acumulată în aplicarea orientărilor menționate la articolul 395 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, ABE, în termen de...[doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive], întocmește proiecte de standardele tehnice de reglementare elaborând un standard metodologic pentru autoritățile competente care specifică o limită agregată adecvată la expunerile față de entități din sistemul bancar paralel care desfășoară activități bancare în afara unui cadru reglementat, precum și limite individuale la expunerile față de asemenea entități.

În sensul prezentului alineat, ABE elaborează criterii adecvate pentru definirea termenului „entitate din sistemul bancar paralel” ca o întreprindere care exercită cel puțin una sau mai multe activități de intermediere de credite.

ABE transmite aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până [se introduce data]

Competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf este delegată Comisiei, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

(3b) Până la data de 31 decembrie 2021, autoritățile competente monitorizează tranzacțiile financiare complexe structurate, astfel cum se menționează la articolul 449b din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cu scopul de a identifica tranzacțiile structurate susceptibile de a produce beneficii fiscale semnificative.

Ele informează Comisia în legătură cu orice tranzacție astfel identificată ca reprezentând un risc de a produce beneficii fiscale semnificative.”

(b)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Analiza și evaluarea efectuate de autoritățile competente includ expunerea instituțiilor la riscul de rată a dobânzii care decurge din activitățile lor din afara portofoliului de tranzacționare. Se impun măsuri de supraveghere cel puțin în cazul instituțiilor a căror valoare economică a capitalului propriu menționată la articolul 84 alineatul (1) scade cu mai mult de 15 % din fondurile lor proprii de nivel 1 ca urmare a unei variații bruște și neașteptate a ratelor dobânzii, astfel cum este prevăzută în unul dintre cele șase scenarii de șoc în materie de supraveghere aplicate ratelor dobânzii, sau în cazuri în care instituția se confruntă cu o „scădere majoră” a venitului său net din dobânzi ca urmare a unei variații bruște și neașteptate a ratelor dobânzii, astfel cum este prevăzută în oricare dintre scenariile de șoc în materie de supraveghere aplicate ratelor dobânzii.”; Măsurile de supraveghere nu trebuie să se efectueze în cazul în care autoritățile competente, pe baza analizei și a evaluării riscului de rată a dobânzii, ajung la concluzia că instituția nu este extrem de expusă la riscul de rată a dobânzii care rezultă din activitățile din afara portofoliului de tranzacționare ale instituției și că gestionarea de instituție a riscului de rată a dobânzii care rezultă din activitățile din afara portofoliului de tranzacționare este adecvată.

În sensul acestui articol, măsuri prudențiale înseamnă una dintre următoarele măsuri:

(a)  măsuri în temeiul articolului 104 alineatul (1) și al articolului 104a;

(b)  ipoteze în materie de modelare și de parametri, altele decât cele identificate la alineatul (5a) litera (b), pe care instituțiile le reflectă în calculul valorii economice a capitalului propriu în temeiul articolului 84 alineatul (1).”;

(c)  se introduce următorul alineat (5a):

„(5a) ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza, în sensul alineatului (5):

(a)  cele șase scenarii de șoc în materie de supraveghere care trebuie aplicate ratelor dobânzii pentru fiecare monedă;

(b)  ipotezele comune în materie de modelare și de parametri pe care instituțiile trebuie să le reflecte în calculul acestora al valorii economice a capitalului propriu prevăzute la alineatul (5);

(c)  ipotezele comune în materie de modelare și de parametri pe care instituțiile le reflectă în calculul veniturilor lor nete din dobânzi, precum și ce înseamnă o «scădere semnificativă»;

ABE transmite aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la data de [un an de la data intrării în vigoare].

Competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf este delegată Comisiei, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”.

(ca)  Se introduc următoarele alineate (7a), (7b) și (7c):

„(7a) În vederea aplicării proporționale a cerințelor prezentei directive și ale Regulamentului (UE) nr. 575/2013, autoritățile competente prezintă în detaliu, în cadrul procesului de supraveghere și evaluare, modul în care iau în considerare dimensiunea și sfera activităților economice ale unei instituții, precum și complexitatea riscurilor asociate modelului de afaceri al instituției.”

(7b) În sensul alineatului (3b) de la prezentul articol, până la 1 iunie 2021 ABE publică orientări în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 pentru a preciza criterii specifice, calitative și cantitative, și parametri pentru identificarea tranzacțiilor astfel structurate încât să poată produce beneficii fiscale semnificative.

(7c) ABE analizează introducerea unor criterii tehnice pentru procesul de analiză prudențială și evaluare a riscurilor legate de expuneri la activități care sunt asociate în mod substanțial cu obiectivele de mediu, sociale și de guvernanță (ESG) cu scopul de a evalua, inter alia, posibilele surse și posibilele efecte ale unor astfel de riscuri asupra instituțiilor, ținând seama de rapoartele de sustenabilitate întocmite de instituții, precum și de munca la raportul menționat la articolul 501da din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În sensul primului paragraf, raportul ABE cuprinde cel puțin elementele următoare:

(a)  definiția riscurilor asociate ESG, a riscurilor fizice și a riscurilor de tranziție, inclusiv a riscurilor legate de deprecierea activelor din cauza schimbărilor de reglementare și criterii calitative și cantitative și indicatori relevanți pentru evaluarea acestor riscuri, precum și o metodologie pentru a evalua dacă astfel de riscuri ar putea să apară pe termen scurt, mediu sau lung și ar putea avea un impact financiar semnificativ asupra unei instituții;

(b)  dacă concentrările semnificative de expuneri la credite specifice ar putea spori riscurile asociate cu ESG, riscurile fizice și riscurile de tranziție pentru acea instituție;

(c)  o descriere a procedurilor pe care le poate utiliza o instituție pentru a identifica, evalua și gestiona riscurile asociate cu ESG, riscurile fizice și riscurile de tranziție;

(d)  parametrii și indicatorii pe care îi pot utiliza autoritățile de supraveghere și instituțiile pentru a evalua impactul pe termen scurt, mediu și lung al riscurilor asociate cu ESG, fizice și de tranziție asupra creditării și a operațiunilor de intermediere financiară;

(e)  dacă ar fi bine să se dezvolte criterii specifice pentru simularea de criză și analiza scenariilor climatice orientate spre viitor cu privire la portofoliile entităților reglementate pentru a evalua riscurile de mediu, riscurile fizice și riscurile de tranziție, inclusiv riscurile legate de deprecierea activelor din cauza modificărilor legislative și a alinierii în domeniul climatic a portofoliilor de împrumuturi la nivelul Uniunii.

ABE transmite un raport despre observațiile sale Parlamentului European, Consiliului și Comisiei în termen de [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Pe baza acestui raport, ABE poate, dacă este cazul, să adopte orientări pentru a introduce criterii legate de riscurile asociate cu ESG pentru procesul de analiză de supraveghere și de evaluare care țin cont de observațiile din raportul ABE menționat la prezentul alineat. ”

19.  La articolul 99 alineatul (2), litera (b) se elimină.

20.  Articolul 103 se elimină.

21.  Articolul 104 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1). În sensul articolului 97, al articolului 98 alineatele (4) și (5), al articolului 101 alineatul (4), al articolului 102 și al aplicării Regulamentului (UE) nr. 575/2013, autoritățile competente au cel puțin următoarele competențe:

(a)  de a impune instituțiilor să dețină fonduri proprii suplimentare, pe lângă cele prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în condițiile stabilite la articolul 104a;

(b)  de a impune consolidarea dispozițiilor, procedurilor, mecanismelor și strategiilor puse în aplicare în conformitate cu articolele 73 și 74;

(c)  de a impune instituțiilor să prezinte un plan pentru restabilirea conformității cu cerințele de supraveghere prevăzute în prezenta directivă și în Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și să stabilească un termen-limită pentru punerea în aplicare a acestuia, inclusiv îmbunătățiri ale planului respectiv în ceea ce privește domeniul de aplicare și termenul-limită;

(d)  de a impune instituțiilor să aplice o anumită politică de constituire de provizioane sau un anumit tratament al activelor în ceea ce privește cerințele de fonduri proprii;

(e)  de a restrânge sau a limita activitățile, operațiunile sau rețeaua instituțiilor ori de a solicita cesiunea activităților care prezintă riscuri excesive pentru soliditatea unei instituții;

(f)  de a impune reducerea riscului inerent activităților, produselor și sistemelor instituțiilor, inclusiv a celui inerent activităților externalizate;

(g)  de a impune instituțiilor limitarea remunerației variabile la un procent din veniturile nete atunci când nivelul acesteia nu este în concordanță cu menținerea unei baze de capital solide;

(h)  de a impune instituțiilor utilizarea profiturilor lor nete pentru a-și consolida fondurile proprii;

(i)  de a restricționa sau a interzice distribuirile sau plățile sub formă de dobânzi ale unei instituții către acționari, asociați sau deținători de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, atunci când interdicția nu constituie un eveniment de nerambursare pentru instituție;

(j)  de a impune cerințe de raportare suplimentare sau o frecvență mai mare a raportării, inclusiv în ceea ce privește raportarea pozițiilor de capital și de lichiditate;

(k)  de a impune cerințe de lichiditate specifice, inclusiv restricții cu privire la neconcordanța de scadențe dintre active și pasive;

(l)  de a impune divulgarea de informații suplimentare doar în mod ad-hoc.

(2) În sensul alineatului (1) litera (j), autoritățile competente pot impune instituțiilor cerințe de raportare suplimentare sau cerințe de raportare mai frecventă numai dacă informațiile care trebuie raportate nu se dublează și dacă se îndeplinește una dintre condițiile următoare:

(a)  s-a îndeplinit una dintre condițiile menționate la articolul 102 alineatul (1) literele (a) și (b);

(b)  autoritatea competentă consideră impunerea cerințelor respective ca fiind rezonabilă în vederea colectării dovezilor menționate la articolul 102 alineatul (1) litera (b):

(c)  informațiile suplimentare sunt necesare pe durata programului de supraveghere prudențială a instituției, în conformitate cu articolul 99.

Se consideră că informațiile care pot fi solicitate instituțiilor se dublează, astfel cum se menționează la primul paragraf, atunci când fie aceleași informații, fie informații care sunt în mare măsură aceleași cu informațiile cerute sunt deja disponibile autorității competente, pot fi produse de către autoritatea competentă sau pot fi obținute de către autoritatea competentă prin alte mijloace decât prin a impune instituției cerința de a le raporta. Atunci când autoritatea competentă dispune de informații într-un alt format sau la un alt nivel de granularitate decât cel al informațiilor suplimentare care se solicită a fi raportate, autoritatea competentă nu solicită informațiile suplimentare respective în cazul în care formatul diferit respectiv sau granularitatea diferită în cauză nu o împiedică să producă informații care sunt în mare măsură similare.”;

(b)  alineatul (3) se elimină.

22.  Se introduc următoarele articole 104a, 104b și 104c:

„Articolul 104aCerința de fonduri proprii suplimentare

(1)   Autoritățile competente impun cerința de fonduri proprii suplimentare menționată la articolul 104 alineatul (1) litera (a) ▌în cazul în care, pe baza analizelor efectuate în conformitate cu articolele 97 și 101, acestea constată că instituția respectivă se află în una dintre următoarele situații:

(a)  instituția este expusă la riscuri sau la elemente de risc care fie nu sunt acoperite, fie nu sunt acoperite în mod suficient de cerințele de fonduri proprii prevăzute în părțile a treia, a patra, a cincea și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, astfel cum se specifică la alineatul (2);

(b)  (b) instituția nu îndeplinește cerințele prevăzute la articolele 73 și 74 din prezenta directivă sau la articolul 393 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și simpla aplicare a altor măsuri administrative sau a unor măsuri de supraveghere poate să nu fie de ajuns pentru a îmbunătăți suficient dispozițiile, procedurile, mecanismele și strategiile într-un termen adecvat;

(c)  reevaluările menționate la articolul 98 alineatul (4) sunt considerate insuficiente pentru a permite instituției să își vândă sau să își acopere pozițiile într-un termen scurt fără a suporta pierderi semnificative în condiții normale de piață;

(d)  din evaluarea efectuată în conformitate cu articolul 101 alineatul (4) reiese că nerespectarea cerințelor prevăzute pentru abordarea permisă va duce probabil la cerințe de fonduri proprii neadecvate;

(e)  instituția nu reușește în mod repetat să stabilească sau să mențină un nivel adecvat de fonduri proprii suplimentare, astfel cum se prevede la articolul 104b alineatul (1);

(ea)  alte situații specifice instituției, despre care autoritatea competentă consideră că ridică probleme semnificative în materie de supraveghere;

Autoritățile competente impun cerințele de fonduri proprii suplimentare menționate la articolul 104 alineatul (1) litera (a) pentru a acoperi riscurile la care sunt expuse instituțiile individuale ca urmare a activităților lor, inclusiv cele care reflectă impactul anumitor factori economici sau evoluții ale pieței asupra profilului de risc al unei instituții individuale.

(2)   În sensul alineatului (1) litera (a), riscurile sau elementele de risc sunt considerate a nu fi acoperite sau a nu fi acoperite suficient de cerințele de fonduri proprii prevăzute în părțile a treia, a patra, a cincea și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 numai atunci când cuantumurile, tipurile și distribuirea capitalului considerate adecvate de către autoritatea competentă luând în considerare procesul de supraveghere al evaluării efectuate de instituții în conformitate cu articolul 73 primul paragraf sunt mai mari decât cerințele de fonduri proprii ale instituției prevăzute în părțile a treia, a patra, a cincea și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În sensul primului paragraf, capitalul considerat adecvat trebuie să acopere toate riscurile semnificative sau elementele unor astfel de riscuri acoperite sau neacoperite corespunzător de cerințele de fonduri proprii. Acestea pot include riscurile sau elementele de risc care sunt excluse în mod explicit din cerințele de fonduri proprii prevăzute în părțile a treia, a patra, a cincea și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013. Acestea pot include următoarele elemente:

(a)  riscurile specifice instituției sau elementele unor astfel de riscuri care sunt excluse în mod explicit din cerințele de fonduri proprii prevăzute în părțile a treia, a patra, a cincea și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(b)  riscuri semnificative specifice instituției sau elementele unor astfel de riscuri care se poate să fi fost subestimate cu toate că au fost îndeplinite cerințele prevăzute în părțile a treia, a patra, a cincea și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Autoritățile competente evaluează riscurile la care este expusă instituția, luând în considerare profilul de risc specific fiecărei instituții în parte. Riscurile sau elementele de riscuri menționate la alineatul (1) litera (a) nu includ riscurile pentru care prezenta directivă sau Regulamentul (UE) nr. 575/2013 prevăd un tratament tranzitoriu sau riscurile care fac obiectul unor clauze de păstrare a drepturilor obținute.

Riscul privind rata dobânzii care decurge din pozițiile din afara portofoliului de tranzacționare poate fi considerat a fi semnificativ dacă survine un caz prevăzut la articolul 98 alineatul (5), cu excepția cazului în care, în cadrul unui proces de analiză de supraveghere și evaluare, autoritatea competentă ajunge la concluzia că instituția nu este expusă excesiv la riscul de rată a dobânzii care decurge din activitățile din afara portofoliului de tranzacționare ale instituției și că gestionarea de instituție a riscului de rată a dobânzii care rezultă din activitățile din afara portofoliului de tranzacționare este adecvată.

(3)  Autoritățile competente stabilesc nivelul fondurilor proprii suplimentare necesare în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) ca diferență între capitalul considerat adecvat în temeiul alineatului (2) și cerințele de fonduri proprii prevăzute în părțile a treia, a patra, a cincea și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

(4)   Autoritățile competente le impun instituțiilor să îndeplinească cerința de fonduri proprii suplimentare menționată la articolul 104 alineatul (1) litera (a) cu ▌fonduri proprii sub rezerva condițiilor următoare:

(a)   ▌trei sferturi din cerința de fonduri proprii suplimentare sunt îndeplinite cu fonduri proprii de nivel 1;

(b)   ▌trei sferturi din fondurile proprii de nivel 1 sunt constituite din fonduri proprii de nivel 1 de bază.

Prin derogare de la primul paragraf, autoritatea competentă poate solicita instituției să își îndeplinească cerința de fonduri proprii suplimentare cu un procent mai ridicat de fonduri proprii de nivel 1 sau de fonduri proprii de nivel 1 de bază, atunci când este necesar și având în vedere circumstanțele specifice ale instituției.

Fondurile proprii utilizate pentru îndeplinirea cerinței de fonduri proprii suplimentare prevăzute la articolul 104 alineatul (1) litera (a) nu pot fi utilizate în vederea îndeplinirii niciuneia dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la literele (a), (b) și (c) și la articolul 92 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, în vederea îndeplinirii cerinței amortizorului combinat definite la articolul 128 alineatul (6) din prezenta directivă și nici în vederea conformității cu orientările privind fondurile proprii suplimentare menționate la articolul 104b.

Prin derogare de la al treilea paragraf, fondurile proprii utilizate pentru îndeplinirea cerinței de fonduri proprii suplimentare menționată la articolul 104 alineatul (1) litera (a) care este impusă de către autoritățile competente pentru a aborda riscurile sau elementele de risc care nu sunt acoperite suficient de articolul 92 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 pot fi folosite pentru a îndeplini cerința privind amortizorul combinat menționată la articolul 128 alineatul (6) din prezenta directivă.

(5)   Autoritatea competentă justifică în scris ▌fiecărei instituții decizia de a impune o cerință de fonduri proprii suplimentare în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a), cel puțin prin descrierea clară a evaluării complete a elementelor menționate la alineatele (1)-(4). Aceasta include, în cazul prevăzut la alineatul (1) litera (d), o expunere explicită a motivelor pentru care impunerea de orientări privind capitalul nu mai este considerată suficientă.

Articolul 104bOrientări privind fondurile proprii suplimentare

(1)  În temeiul strategiilor și procedurilor menționate la articolul 73 și după consultarea autorității competente, instituțiile trebuie să stabilească un nivel adecvat al fondurilor proprii considerat satisfăcător de autoritatea competentă și care să depășească suficient de mult cerințele prevăzute în părțile a treia, a patra, a cincea și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și în prezenta directivă, inclusiv cerințele de fonduri proprii suplimentare impuse de autoritățile competente în conformitate cu articolul 104 alineatul (1) litera (a), inclusiv pentru ca fondurile proprii ale instituției să poată absorbi pierderile potențiale identificate în urma simulării de criză prudențială menționate la articolul 100, fără a încălca niciuna dintre următoarele condiții:

(a)   un nivel minim fix de fonduri proprii, stabilit de autoritățile competente, atunci când autoritățile competente pot lua în calcul acțiuni de management credibile și ajustări bilanțiere dinamice care pot surveni pe parcursul perioadei pentru care se efectuează previziunea. sau

(b)  ▌ cerințele de fonduri proprii prevăzute în părțile a treia, a patra, a cincea și a șaptea din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cerințele de fonduri proprii suplimentare impuse de autoritățile competente în conformitate cu articolul 104 alineatul (1) litera (a), atunci când autoritățile competente iau în calcul acțiuni de management credibile și ajustări bilanțiere dinamice care pot surveni pe parcursul perioadei pentru care se efectuează previziunea; sau

(2)  Autoritățile competente analizează periodic nivelul fondurilor proprii stabilit de către fiecare instituție în conformitate cu alineatul (1), ținând seama de rezultatul analizelor și evaluărilor efectuate în conformitate cu articolele 97 și 101, inclusiv de rezultatele simulărilor de criză menționate la articolul 100.

(3)  Autoritățile competente le comunică instituțiilor rezultatul analizei prevăzute la alineatul (2), precum și orientările de supraveghere referitoare la nivelul fondurilor proprii stabilit în conformitate cu alineatul (1).

(4a)  Fondurile proprii utilizate pentru atingerea nivelului de fonduri proprii suplimentare prevăzut la alineatul (1) din prezentul articol nu sunt utilizate în vederea îndeplinirii niciuneia dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, a cerinței de la articolul 104a din prezenta directivă sau a cerinței privind amortizorul combinat definite la articolul 128 alineatul (6) din prezenta directivă.

(5)  O instituție care nu dă curs așteptărilor prevăzute la alineatul (3) nu face obiectul restricțiilor menționate la articolul 141.

(5a)  ABE examinează aplicarea prezentului articol și îi raportează Comisiei în consecință, inclusiv în ceea ce privește alineatul (1) literele (a) și (b), în termen de trei ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive. În baza acestui raport, Comisia prezintă, dacă este cazul, o propunere legislativă Parlamentului European și Consiliului.

Articolul 104cCooperarea cu autoritățile de rezoluție

(1)  Autoritățile competente consultă autoritățile de rezoluție înainte de a stabili orice cerință de fonduri proprii suplimentare menționată la articolul 104 alineatul (1) litera (a) și înainte de a comunica instituțiilor o așteptare legată de efectuarea de ajustări ale nivelului fondurilor proprii în conformitate cu articolul 104b. În aceste scopuri, autoritățile competente furnizează autorităților de rezoluție toate informațiile disponibile.

(2)  Autoritățile competente informează autoritățile de rezoluție relevante cu privire la cerința de fonduri proprii suplimentare impusă instituțiilor în temeiul articolului 104 alineatul (1) litera (a) și cu privire la orice așteptare legată de efectuarea de ajustări ale nivelului fondurilor proprii comunicată instituțiilor în conformitate cu articolul 104b.”.

23.  La articolul 105, litera (d) se elimină.

24.  La articolul 108, alineatul (3) se elimină.

25.  La articolul 109, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2) Autoritățile competente impun întreprinderilor-mamă și filialelor care fac obiectul prezentei directive să îndeplinească obligațiile prevăzute în secțiunea II din prezentul capitol pe bază consolidată sau subconsolidată, pentru a putea asigura că dispozițiile, procedurile și mecanismele prevăzute în secțiunea II din prezentul capitol sunt coerente și bine integrate și pentru a putea produce orice date și informații relevante în scopul supravegherii. În special, acestea se asigură că întreprinderile-mamă și filialele care fac obiectul prezentei directive pun în aplicare aceste dispoziții, proceduri și mecanisme în cadrul filialelor lor care nu fac obiectul prezentei directive, inclusiv în cadrul celor stabilite în centre financiare offshore. Respectivele dispoziții, proceduri și mecanisme sunt coerente și bine integrate și filialele respective sunt, de asemenea, în măsură să producă orice date și informații relevante în scopul supravegherii. Filialele care nu fac obiectul prezentei directive, trebuie să respecte cerințele specifice sectorului lor la nivel individual.

(3) Obligațiile care decurg din secțiunea II a prezentului capitol privind întreprinderile-filială care nu fac ele însele obiectul prezentei directive nu se aplică în cazul în care instituția-mamă din UE poate demonstra autorităților competente că aplicarea secțiunii II contravine legislației țării terțe în care este stabilită filiala.

(3a) În sensul alineatului 2, ABE, în consultare cu ESMA, elaborează proiecte de standarde de reglementare în ceea ce privește aspectele practice ale aplicării normelor privind remunerarea prevăzute de prezenta directivă pentru filialele care nu fac obiectul prezentei directive.

Ținând seama de dimensiunea și organizarea internă a instituțiilor, precum și de natura, amploarea și complexitatea activităților lor, precum și de faptul că legislația sectorială specifică prevalează în cazul în care cerințele specifice ale prezentei directive pot intra în conflict cu cerințele sectoriale, aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare specifică criteriile calitative și cantitative adecvate pentru identificarea categoriilor de personal cu competențe pentru asumarea de riscuri, precum și clasele de instrumente care reflectă profilul de risc al grupului.

În acest context, ABE evaluează, în consultare cu ESMA, și modifică, dacă este necesar, standardele tehnice de reglementare existente privind criteriile de identificare a categoriilor de personal ale căror activități profesionale au un impact semnificativ asupra profilului de risc al unei instituții în temeiul articolului 92 alineatul (2) din prezenta directivă.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. "

(26)  Articolul 113 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 113Decizii comune privind cerințele prudențiale specifice unei instituții

(1)  Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată și autoritățile competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituții-mamă din UE sau a unei societăți financiare holding mamă din UE ori a unei societăți financiare holding mixte mamă din UE într-un stat membru depun toate eforturile pentru a ajunge la o decizie comună:

(a)  cu privire la aplicarea articolelor 73 și 97 pentru a stabili caracterul adecvat al nivelului consolidat al fondurilor proprii deținute de grupul de instituții în ceea ce privește situația sa financiară și profilul său de risc și cu privire la nivelul fondurilor proprii impus pentru aplicarea articolului 104 alineatul (1) litera (a) fiecărei entități din cadrul grupului de instituții, precum și pe bază consolidată;

(b)  cu privire la măsurile de abordare a oricăror probleme și constatări semnificative legate de supravegherea lichidității, inclusiv legate de caracterul adecvat al organizării și al tratării riscurilor, astfel cum se prevede la articolul 86, și legate de necesitatea impunerii unor cerințe privind lichiditățile specifice instituției, în conformitate cu articolul 105 din prezenta directivă;

(1a)  Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată informează autoritățile competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituții-mamă din UE, ale unei societăți financiare holding mamă din UE sau ale unei societăți financiare holding mixte mamă dintr-un stat membru cu privire la orice așteptare privind ajustările nivelului consolidat de fonduri proprii în conformitate cu articolul 104b alineatul (3).

(2)  Deciziile comune menționate la alineatul (1) se iau:

(a)  în sensul alineatului (1) litera (a), în termen de patru luni de la data la care autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată transmite celorlalte autorități competente relevante un raport ce conține evaluarea riscurilor aferente grupului de instituții efectuată în conformitate cu articolul 104a;

(b)  în sensul alineatului (1) litera (b), în termen de patru luni de la data la care autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată transmite un raport ce conține evaluarea profilului riscului de lichiditate al grupului de instituții efectuată în conformitate cu articolele 86 și 105;

(c)  în sensul alineatului (1) litera (c), în termen de patru luni de la data la care autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată transmite un raport ce conține evaluarea riscurilor aferente grupului de instituții efectuată în conformitate cu articolul 104b.

De asemenea, deciziile comune țin seama în mod corespunzător de evaluarea riscurilor aferente filialelor, efectuată de autoritățile competente relevante în conformitate cu articolele 73, 97, 104a și 104b.

Deciziile comune menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) se includ în documente care cuprind motivația completă a deciziilor respective, care se transmit instituției-mamă din UE de către autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată. În caz de dezacord, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată, la solicitarea oricăreia dintre celelalte autorități competente în cauză, consultă ABE. Autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată poate consulta ABE din proprie inițiativă.

(3)  În cazul în care autoritățile competente nu ajung la o decizie comună în termenele menționate la alineatul (2), autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată ia o decizie pe bază consolidată cu privire la aplicarea articolelor 73, 86 și 97, a articolului 104 alineatul (1) litera (a) și a articolelor 104b și 105, după luarea în considerare în mod corespunzător a evaluării riscurilor aferente filialelor efectuată de autoritățile competente relevante. În cazul în care, la încheierea perioadelor menționate la alineatul (2), oricare dintre autoritățile competente în cauză a sesizat ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată își amână decizia și așteaptă decizia pe care o poate lua ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menționat anterior, adoptându-și apoi decizia, în conformitate cu decizia ABE. Perioadele menționate la alineatul (2) se consideră perioade de conciliere în sensul Regulamentului (UE) nr. 1093/2010. ABE își adoptă decizia în termen de o lună. ABE nu poate fi sesizată după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a luat o decizie comună.

Decizia privind aplicarea articolelor 73, 86 și 97, a articolului 104 alineatul (1) litera (a) și a articolelor 104b și 105 se ia de respectivele autorități competente responsabile cu supravegherea filialelor unei instituții de credit-mamă din UE sau ale unei societăți financiare holding mamă din UE ori ale unei societăți financiare holding mixte mamă din UE pe bază individuală sau subconsolidată, după luarea în considerare în mod corespunzător a opiniilor și rezervelor exprimate de autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată. În cazul în care, la încheierea oricăreia dintre perioadele menționate la alineatul (2), oricare dintre autoritățile competente în cauză a sesizat ABE în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010, autoritățile competente își amână decizia și așteaptă luarea unei decizii de către ABE în conformitate cu articolul 19 alineatul (3) din regulamentul menționat anterior, adoptându-și apoi decizia, în conformitate cu decizia ABE. Perioadele menționate la alineatul (2) se consideră perioade de conciliere în sensul regulamentului menționat anterior. ABE își adoptă decizia în termen de o lună. ABE nu poate fi sesizată după expirarea perioadei de patru luni sau după ce s-a luat o decizie comună.

Deciziile se includ într-un document care cuprinde motivația completă și țin seama de evaluarea riscurilor și de opiniile și rezervele celorlalte autorități competente exprimate în termenele menționate la alineatul (2). Documentul se transmite de către autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată tuturor autorităților competente în cauză și instituției-mamă din UE.

Atunci când ABE a fost consultată, toate autoritățile competente țin seama de avizul acesteia și explică orice abatere semnificativă de la avizul respectiv.

(4)  Deciziile comune menționate la alineatul (1) și deciziile luate de autoritățile competente în absența unei decizii comune menționate la alineatul (3) sunt recunoscute ca fiind determinante și sunt aplicate de către autoritățile competente în statele membre în cauză.

Deciziile comune menționate la alineatul (1) și orice decizie luată în absența unei decizii comune, în conformitate cu alineatul (3), se actualizează în fiecare an sau, în circumstanțe excepționale, atunci când o autoritate competentă responsabilă cu supravegherea filialelor unei instituții-mamă din UE sau ale unei societăți financiare holding mamă din UE ori ale unei societăți financiare holding mixte mamă din UE transmite o cerere scrisă și complet motivată autorității responsabile cu supravegherea consolidată, în vederea actualizării deciziei privind aplicarea articolului 104 alineatul (1) litera (a) și a articolelor 104b și 105. În cazul din urmă, actualizarea poate fi tratată pe bază bilaterală, între autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată și autoritatea competentă care formulează cererea.

(5)  ABE elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare în vederea asigurării unor condiții uniforme de aplicare a procesului decizional comun menționat în prezentul articol în ceea ce privește aplicarea articolelor 73, 86 și 97, a articolului 104 alineatul (1) litera (a) și a articolelor 104b și 105, pentru a facilita luarea deciziilor comune.

ABE transmite Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare până la 1 iulie 2014.

Se conferă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”.

(27)  La articolul 116 alineatul (1) primul paragraf, se adaugă următoarea teză:

„Se instituie colegii de supraveghetori și atunci când toate filialele unei instituții-mamă din UE, ale unei societăți financiare holding mamă din UE ori ale unei societăți financiare holding mixte mamă din UE sunt situate într-o țară terță.”

(27a)  La articolul 117, se adaugă următorul alineat:

„(4a) Autoritățile competente, unitățile de informații financiare și autoritățile care au îndatorirea publică de a supraveghea entitățile obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele 1 și 2 din Directiva (UE) 2015/849 în ceea ce privește respectarea prezentei directive cooperează strâns între ele în limita competențelor respective ale acestora și fac schimb de informații pertinente pentru aceasta în temeiul prezentei directive, al Regulamentului (UE) 575/2013 și al Directivei (UE) 2015/849.”

(28)  La articolul 119, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Sub rezerva articolului 21a, statele membre adoptă orice măsuri necesare pentru a include societățile financiare holding și societățile financiare holding mixte în supravegherea consolidată.”

(29)  La articolul 120, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Atunci când o societate financiară holding mixtă face obiectul unor dispoziții echivalente în temeiul prezentei directive și al Directivei 2009/138/CE, în special în ceea ce privește supravegherea bazată pe riscuri, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată poate, de comun acord cu supraveghetorul grupului din sectorul asigurărilor, să aplice respectivei societăți financiare holding mixte numai dispozițiile directivei referitoare la sectorul financiar cel mai important, astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2002/87/CE.”.

(29a)  La articolul 125, se adaugă următorul alineat:

„(1a) În cazul în care, în temeiul articolului 111, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată pentru un grup cu o societate financiară holding mixtă-mamă este diferită față de coordonatorul stabilit în temeiul articolului 10 din Directiva 2002/87/CE, cele două autorități cooperează în scopul aplicării prezentei directive și a Regulamentului (UE) 575/2013 în mod consolidat. Pentru a facilita și a institui o cooperare eficace, autoritatea responsabilă cu supravegherea consolidată și coordonatorul încheie acorduri scrise de coordonare și cooperare.”.

(29b)  Articolul 129 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (2), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statul membru care decide să aplice o astfel de exceptare notifică CERS. CERS transmite notificările, într-o limită de timp stabilită, către Comisia Europeană, ABE și autoritățile competente și desemnate ale statelor membre în cauză, în mod corespunzător.”

(b)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Instituțiile nu utilizează fonduri proprii de nivel 1 de bază care sunt menținute pentru a îndeplini cerința de la alineatul (1) de la prezentul articol pentru a se conforma cerințelor prevăzute la articolul 104și la articolul 104a sau orientărilor de la articolul 104b.

(29c)  Articolul 130 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (2), al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Statul membru care decide să aplice o astfel de exceptare notifică CERS. CERS transmite notificările, într-o limită de timp stabilită, către Comisia Europeană, ABE și autoritățile competente și desemnate ale statelor membre în cauză, în mod corespunzător.”

(b)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„Instituțiile îndeplinesc cerința prevăzută la alineatul (1) cu fonduri proprii de nivel 1 de bază, care se adaugă la orice fonduri proprii de nivel 1 de bază menținute pentru a îndeplini cerința de fonduri proprii prevăzută la articolul 92 alineatul (1) literele (a)-(c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, cerința de menținere a unui amortizor de conservare a capitalului conform articolului 129 din prezenta directivă și orice altă cerință impusă în temeiul articolelor 104a și 104b din prezenta directivă.”

30.  ▌Articolul 131 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Statele membre desemnează autoritatea responsabilă cu identificarea, pe bază consolidată, a instituțiilor de importanță sistemică globale (G-SII) și, pe bază individuală, subconsolidată sau consolidată, după caz, a altor instituții de importanță sistemică (O-SII), care au fost autorizate în jurisdicția lor. Autoritatea respectivă este autoritatea competentă sau autoritatea desemnată. Statele membre pot desemna mai multe autorități.

O instituție de importanță sistemică globală poate fi oricare dintre următoarele:

(a)   un grup condus de o instituție-mamă din UE, de o societate financiară holding mamă din UE sau de o societate financiară holding mixtă mamă din UE sau

(b)   o instituție care nu este o filială a unei instituții-mamă din UE, a unei societăți financiare holding mamă din UE sau a unei societăți financiare holding mixte mamă din UE.

O instituție de importanță sistemică poate fi ori un grup condus de o instituție-mamă din UE, de o societate financiară holding mamă din UE sau de o societate financiară holding mixtă mamă din UE, ori o instituție.”.

(b)  la alineatul (3), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

După consultarea CERS, ABE elaborează un proiect de standarde tehnice de reglementare privind criteriile de stabilire a condițiilor de aplicare a prezentului alineat în ceea ce privește evaluarea O-SII și metodologia de stabilire și calibrare a nivelului amortizoarelor. Standardele tehnice de reglementare respective țin seama de cadrele internaționale pentru instituțiile naționale de importanță sistemică, precum și de particularitățile Uniuni și de cele naționale.

ABE transmite aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare Comisiei până la 30 iunie 2020.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la al doilea paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(c)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Autoritatea competentă sau autoritatea desemnată poate impune fiecărei O-SII, pe bază consolidată, subconsolidată sau individuală, după caz, să dispună de un amortizor pentru O-SII de până la 3% din valoarea totală a expunerilor la risc calculate, care constă în fonduri proprii de nivel 1 de bază și este suplimentar acestui capital. În acest sens, se ține seama de criteriile de identificare a O-SII.”

(d)  se introduce următorul alineat (5a):

„(5a) Autoritatea competentă sau autoritatea desemnată poate impune un amortizor pentru O-SII mai mare de 3% din valoarea totală a expunerilor la risc calculate, sub rezerva aprobării de către Comisie.

În termen de două luni de la notificarea menționată la alineatul (7), CERS transmite Comisiei un aviz în care precizează dacă amortizorul O-SII este considerat adecvat. De asemenea, ABE îi poate transmite Comisiei avizul său referitor la amortizor în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.

În termen de două luni de la transmiterea notificării, Comisia, ținând seama de evaluarea realizată de CERS și ABE, dacă este cazul, și dacă consideră că amortizorul O-SII nu implică efecte negative disproporționate pentru sistemul financiar, în ansamblu sau în parte, al altor state membre sau al Uniunii în ansamblu, care constituie un obstacol pentru funcționarea corespunzătoare a pieței interne, adoptă un act de punere în aplicare prin care autorizează autoritatea competentă sau autoritatea desemnată să adopte măsura propusă.”

(e)  la alineatul (7), teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(7) Înainte de a stabili sau restabili un amortizor O-SII, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată transmite o notificare ▌CERS ▌cu o lună înainte de publicarea deciziei menționate la alineatul (5). CERS transmite notificările către Comisie, ABE și autoritățile competente și desemnate ale statelor membre, într-un termen stabilit. Notificarea respectivă descrie în detaliu:”

(f)  alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8) Fără a aduce atingere articolului 133 și alineatului (5) de la prezentul articol, în cazul în care o O-SII este o filială fie a unei G-SII, fie a unei O-SII care este o instituție-mamă din UE și face obiectul unui amortizor pentru O-SII pe o bază consolidată, amortizorul care se aplică la nivel individual sau subconsolidat pentru O-SII nu depășește valoarea mai mică dintre următoarele:

(a) suma dintre rata amortizorului G-SII sau cea a O-SII, în funcție de care este mai mare, aplicabil grupului la nivel consolidat și 1% din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013; și

(b) 3% din valoarea totală a expunerii la risc calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 sau rata autorizată de Comisie în vederea aplicării grupului la nivel consolidat.”

(g)  alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:

„(9) Există ▌cinci subcategorii de G-SII. Limita cea mai joasă și limitele dintre subcategorii sunt determinate de scorurile obținute prin metodologia de identificare. Scorurile-limită dintre subcategoriile adiacente sunt definite în mod clar și aderă la principiul conform căruia există o creștere liniară constantă a importanței sistemice între subcategorii, ceea ce duce la o creștere liniară a cerinței de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar, cu excepția subcategoriei celei mai înalte. În sensul prezentului alineat, importanța sistemică reprezintă impactul preconizat exercitat de dificultățile G-SII asupra pieței financiare globale. Subcategoriei celei mai joase i se alocă un amortizor pentru G-SII de 1 % din valoarea totală a expunerilor la risc, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, iar cerința amortizorului alocat fiecărei subcategorii crește în trepte de 0,5 % din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, până la a patra subcategorie inclusiv. Subcategoria cea mai înaltă a amortizorului pentru G-SII face obiectul unui amortizor de 3,5 % din valoarea totală a expunerilor la risc, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

În cazul în care o instituție este încadrată în subcategoria cea mai înaltă a amortizorului pentru G-SII, se introduce imediat o altă subcategorie nouă. Amortizorul alocat fiecărei subcategorii ce urmează crește în trepte de 1 % din valoarea totală a expunerii la risc, calculată în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.”

(h)  alineatul (12) se înlocuiește cu următorul text:

„(12) Autoritatea competentă sau autoritatea desemnată notifică ▌CERS ▌numele G-SII și ale O-SII, precum și subcategoria respectivă în care este alocată fiecare G-SII. CERS transmite notificările Comisiei și ABE, într-un termen stabilit, și comunică publicului numele acestora. Autoritățile competente sau autoritățile desemnate fac publică subcategoria căreia îi este alocată fiecare G-SII.

Autoritatea competentă sau autoritatea desemnată revizuiește anual identificarea G-SII și a O-SII, precum și alocarea G-SII în subcategoriile respective, și comunică rezultatul instituției de importanță sistemică vizate și către CERS, care transmite rezultatele Comisiei și ABE într-un termen stabilit. Autoritatea competentă sau autoritatea desemnată publică lista actualizată a instituțiilor de importanță sistemică identificate, precum și subcategoria căreia îi este alocată fiecare G-SII identificată.”

(i)  alineatul (13) se înlocuiește cu următorul text:

„(13) Instituțiile de importanță sistemică nu utilizează fonduri proprii de nivel 1 de bază menținute pentru a îndeplini cerințele prevăzute la alineatele (4) și (5) pentru a îndeplini cerințele impuse în temeiul articolului 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și al articolelor 129 și 130 din prezenta directivă și cerințele impuse în temeiul articolelor 102 și 104 din prezenta directivă.”

(j)  alineatul (14) se înlocuiește cu următorul text:

„(14) În cazul în care un grup, pe bază consolidată, face obiectul unui amortizor pentru G-SII și al unui amortizor pentru O-SII, se aplică amortizorul cel mai mare.

În cazul în care o instituție, pe bază individuală sau subconsolidată, face obiectul unui amortizor pentru O-SII și al unui amortizor de risc sistemic în conformitate cu articolul 133, se aplică suma celor două cerințe.

În cazul în care un grup, pe bază consolidată, face obiectul unui amortizor pentru G-SII, al unui amortizor pentru O-SII și al unui amortizor de risc sistemic în conformitate cu articolul 133, se aplică suma următoarelor elemente:

(a) valoarea cea mai mare dintre amortizorul pentru G-SII și amortizorul pentru O-SII;

(b) amortizorul de risc sistemic în conformitate cu articolul 133.”

(30a)  Articolul 133 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Fiecare stat membru poate introduce un amortizor de risc sistemic constituit din fonduri proprii de nivel 1 de bază pentru sectorul financiar sau pentru unul sau mai multe subseturi ale sectorului, pentru toate expunerile sau pentru un subset al acestora, pentru a preveni și a atenua riscurile sistemice sau macroprudențiale ▌care nu sunt vizate de Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și de articolul 131 din prezenta directivă, în sensul de risc de perturbare a sistemului financiar care poate să genereze consecințe negative semnificative pentru sistemul financiar și pentru economia reală dintr-un anumit stat membru.”

(b)  alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3) În sensul alineatului (1) de la prezentul articol, instituțiilor li se poate impune să mențină, pe lângă fonduri proprii de nivel 1 de bază menținute pentru a respecta cerința de fonduri proprii impusă de articolul 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, un amortizor de risc sistemic din fonduri proprii de nivel 1 de bază ▌pe baza expunerilor la care se aplică amortizorul de risc sistemic, în conformitate cu alineatul (8) de la prezentul articol, pe bază individuală, consolidată sau subconsolidată, astfel cum se prevede în partea întâi titlul II din regulamentul menționat.

Rata amortizorului de risc sistemic total al unei instituții se calculează ca suma valorilor specificate la literele (a) și (b), împărțită la valoarea specificată la litera (c), exprimată ca procent:

(a) orice amortizor de risc sistemic aplicat tuturor expunerilor pentru toate instituțiile sau, după caz, tuturor expunerilor pentru subansambluri de instituții;

(b) orice amortizor de risc sistemic aplicat expunerilor la sectoare sau subsectoare individuale; și

(c) cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013.

Autoritatea competentă sau desemnată relevantă le poate solicita instituțiilor să mențină amortizorul de risc sistemic ▌la nivel individual, consolidat sau subconsolidat. Amortizorul de risc sistemic se aplică riscurilor ce nu sunt acoperite de amortizorul pentru G-SII sau de amortizorul pentru O-SII în conformitate cu articolul 131.

(4) Instituțiile nu utilizează fonduri proprii de nivel 1 de bază menținute pentru a îndeplini cerința prevăzută la alineatul (3), pentru a îndeplini cerințele impuse în temeiul articolului 92 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și al articolelor 129,130 și 131 din prezenta directivă și cerințele impuse în temeiul articolelor 102, 104, 104a și al orientărilor de la articolul 104b din prezenta directivă.”

(c)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) În cazul în care ▌o instituție face parte dintr-un grup sau un subgrup de care aparține o G-SII sau o O-SII, acest lucru nu implică niciodată faptul că instituția respectivă, pe bază individuală, face obiectul unei cerințe a amortizorului combinat care este mai scăzută decât suma dintre amortizorul de conservare a capitalului, amortizorul anticiclic de capital și suma dintre amortizorul pentru O-SII și amortizorul de risc sistemic aplicabil pe bază individuală.”

(d)  alineatul (9) se înlocuiește cu următorul text:

(9)  Amortizorul de risc sistemic se aplică tuturor instituțiilor sau unuia ori mai multor subansambluri ale respectivelor instituții, pentru care autoritățile statului membru vizat au competențe în conformitate cu prezenta directivă și se stabilește în trepte de ajustare graduale sau accelerate▌. Se pot introduce cerințe diferite pentru diferite subansambluri ale unui sector, pentru expunerile sectoriale sau, dacă este cazul, pentru subansambluri ale expunerilor sectoriale. Amortizorul de risc sistemic nu vizează riscuri ce sunt acoperite de cadrul prevăzut la articolul 131.”

(e)  alineatul (11) se modifică după cum urmează:

(i)  partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(11) Înainte de a stabili sau restabili o rată a amortizorului de risc sistemic de până la 3 %, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată transmite o notificare CERS cu 1 lună înainte de publicarea deciziei menționate la alineatul (16). CERS transmite notificările Comisiei, ABE și autorităților competente și desemnate ale statelor membre în cauză, într-un termen stabilit. În cazul în care amortizorul se aplică expunerilor situate în țări terțe, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată transmite, de asemenea, o notificare CERS. CERS transmite notificarea autorităților de supraveghere ale respectivelor țări terțe. Notificarea respectivă descrie în detaliu următoarele:”

(ii)  litera (e) se elimină.

(f)  alineatul (12) se modifică după cum urmează:

(i)  partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(12) Înainte de a stabili sau restabili o rată a amortizorului de risc sistemic de peste 3 %, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată transmite o notificare CERS. CERS transmite notificările Comisiei, ▌ABE și autorităților competente și desemnate ale statelor membre în cauză, într-un termen stabilit. În cazul în care amortizorul se aplică expunerilor situate în țări terțe, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată transmite, de asemenea, o notificare CERS. CERS transmite notificarea autorităților de supraveghere ale respectivelor țări terțe. Notificarea respectivă descrie în detaliu următoarele:”

(ii)  litera (e) se elimină.

(g)  alineatul (14) se înlocuiește cu următorul text:

„(14) ▌În cazul în care un subansamblu al sectorului financiar este o filială a cărei societate-mamă este stabilită într-un alt stat membru, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată transmite o notificare autorităților din statul membru în cauză, Comisiei și CERS. În termen de 30 de zile lucrătoare de la notificare, Comisia și CERS emit o recomandare privind măsurile luate în conformitate cu prezentul alineat. În cazul în care autoritățile nu sunt de acord și în cazul unui aviz negativ atât din partea Comisiei, cât și a CERS, autoritatea competentă sau autoritatea desemnată poate sesiza ABE și solicita asistența acesteia în conformitate cu articolul 19 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010. Decizia stabilirii amortizorului pentru expunerile respective se suspendă până la luarea unei decizii de către ABE.”

(h)  la alineatul (15), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„(15) În termen de 30 de zile lucrătoare de la notificarea menționată la alineatul (12), CERS transmite Comisiei un aviz în care precizează dacă amortizorul de risc sistemic este considerat adecvat. De asemenea, ABE îi poate transmite Comisiei avizul său referitor la amortizor în conformitate cu articolul 34 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010.”

(i)  la alineatul (16), primul paragraf se modifică după cum urmează:

(i) litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) rata sau ratele amortizorului de risc sistemic;”

(ii) se introduce următoarea literă:

„(ba) expunerile cărora li se aplică amortizorul de risc sistemic;”

(30b)  La articolul 134, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) În cazul în care statele membre recunosc rata amortizorului de risc sistemic pentru instituțiile autorizate la nivel intern, acestea transmit o notificare CERS. CERS transmite notificările Comisiei, ABE ▌și statului membru care stabilește rata amortizorului de risc sistemic respectiv, într-un termen stabilit.”

(30c)  Articolul 136 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (3), partea introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Fiecare autoritate desemnată evaluează trimestrial intensitatea riscului ciclic, macroprudențial sau sistemic și, în caz de modificări, stabilește sau ajustează rata amortizorului anticiclic adecvată pentru statul său membru, luând în considerare următoarele:”

(b)  alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7)  Fiecare autoritate desemnată anunță trimestrial, prin publicare pe site-ul său internet, rata aplicabilă a amortizorului anticiclic▌. Anunțul include cel puțin următoarele informații:

(a)  rata aplicabilă a amortizorului anticiclic;

(b)  indicatorul credit/PIB relevant și abaterea acestuia de la tendința pe termen lung;

(c)  referențialul pentru amortizor, calculat în conformitate cu alineatul (2);

(d)  o justificare a acestei rate a amortizorului;

(e)  în cazul în care rata amortizorului este majorată, data de la care instituțiile trebuie să aplice rata majorată a amortizorului în scopul calculării amortizorului anticiclic de capital specific instituției;

(f)  în cazul în care data menționată la litera (e) este înainte de 12 luni de la data anunțului prevăzut la prezentul alineat, o trimitere la circumstanțele excepționale care justifică reducerea termenului de punere în aplicare;

(g)  în cazul în care rata amortizorului este redusă, perioada orientativă pentru care nu se preconizează nicio majorare, împreună cu o justificare.

Autoritățile desemnate comunică trimestrial CERS fiecare rată aplicabilă a amortizorului anticiclic, precum și informațiile specificate la literele (a)-(g). CERS publică pe site-ul său internet toate ratele amortizoarelor care i-au fost comunicate, precum și informațiile asociate.

Autoritățile desemnate ale statelor membre participante, astfel cum sunt definite în Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului, comunică, de asemenea, trimestrial BCE rata aplicabilă a amortizorului anticiclic, precum și informațiile specificate la literele (a)-(g).

(31)  La articolul 141, alineatele (1)-(6) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Fără a aduce atingere măsurilor de la articolul 104 din prezenta directivă și de la capitolele II și III din Directiva 2014/59/UE, autoritățile competente le interzic instituțiilor care îndeplinesc cerința privind amortizorul combinat ▌să efectueze o distribuire în legătură cu fondurile proprii de nivel 1 de bază sau să efectueze plăți pentru instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar într-o măsură care ar reduce fondurile sale proprii de nivel 1 de bază până la un nivel la care cerința privind amortizorul combinat nu mai este îndeplinită.

(2) Fără a aduce atingere măsurilor de la articolul 104 din prezenta directivă și de la capitolele II și III din Directiva 2014/59/UE, autoritățile desemnate obligă instituțiile care nu îndeplinesc cerința privind amortizorul combinat să calculeze suma maximă distribuibilă („MDA” - Maximum Distributable Amount) în conformitate cu alineatul (4) și să notifice autorităților competente respectiva MDA.

În cazul în care se aplică primul paragraf, autoritățile competente le interzic acestor instituții să întreprindă oricare dintre măsurile de mai jos înainte de a calcula MDA:

(a)  efectuarea unei distribuiri în legătură cu fondurile proprii de nivel 1 de bază;

(b)  crearea unei obligații de plată a unei remunerații variabile sau a unor beneficii discreționare de tipul pensiilor ori plata unei remunerații variabile în cazul în care obligația de plată a fost creată într-un moment în care instituția nu îndeplinea cerințele privind amortizorul combinat;

(c)  efectuarea de plăți legate de instrumente de fonduri proprii de nivel 1 suplimentar.

(3) Autoritățile competente interzic oricărei instituții care nu îndeplinește sau nu depășește cerința privind amortizorul combinat ▌să efectueze distribuiri peste suma maximă distribuibilă (MDA), calculată în conformitate cu alineatul (4), prin oricare dintre măsurile menționate la alineatul (2) al doilea paragraf literele (a), (b) și (c). ▌

(4) Autoritățile competente obligă instituțiile să calculeze MDA prin înmulțirea sumei calculate în conformitate cu alineatul (5) cu factorul stabilit în conformitate cu alineatul (6). Din MDA se deduc oricare dintre acțiunile menționate la alineatul (2) al doilea paragraf litera (a), (b) sau (c).

(5) Suma de înmulțit în conformitate cu alineatul (4) constă în:

(a)  profiturile intermediare neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază în temeiul articolului 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, fără sumele plătite după întreprinderea oricăreia dintre acțiunile menționate în prezentul articol la alineatul (2) al doilea paragraf litera (a), (b) sau (c);

plus

(b)  profiturile de la sfârșit de exercițiu financiar neincluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază în temeiul articolului 26 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, fără sumele plătite după luarea oricăreia dintre măsurile menționate în prezentul articol la alineatul (2) al doilea paragraf litera (a), (b) sau (c);

(c)  rezultatul reportat, profiturile intermediare și de la finalul anului deja incluse în fondurile proprii de nivel 1 de bază, în măsura în care acestea sunt generate în mod recurent și cu condiția ca:

(i) distribuirile să fie limitate la o sumă ce împiedică instituția să își reducă fondurile proprii de nivel 1 de bază la o cuartilă inferioară a cerinței privind amortizorul combinat;

(ii) instituția să demonstreze, într-o manieră satisfăcătoare pentru autoritatea competentă, că poate genera aceste profituri într-un termen de 12 luni de la încălcare și

(iii) autoritatea competentă să aprobe planul de conservare a capitalului menționat la articolul 142;

minus

(d)  cuantumurile care ar urma să fie achitate ca taxe și impozite dacă ar fi reportate elementele specificate la prezentul alineat literele (a) și (b).

(6) Factorul este stabilit după cum urmează:

(a)  atunci când fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de instituție care nu sunt utilizate pentru a îndeplini vreuna dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92a și la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la articolele 45c și 45d din Directiva 2014/59/UE și la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se situează în prima cuartilă (și anume, cea mai scăzută) a cerinței privind amortizorul combinat, factorul este 0;

(b)  atunci când fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de instituție care nu sunt utilizate pentru a îndeplini vreuna dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92a și la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la articolele 45c și 45d din Directiva 2014/59/UE și la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se situează în a doua cuartilă a cerinței privind amortizorul combinat, factorul este 0,2;

(c)  atunci când fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de instituție care nu sunt utilizate pentru a îndeplini vreuna dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92a și la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la articolele 45c și 45d din Directiva 2014/59/UE și la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, exprimate ca procent din cuantumul total a expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se situează în a treia cuartilă a cerinței privind amortizorul combinat, factorul este 0,4;

(d)  atunci când fondurile proprii de nivel 1 de bază menținute de instituție care nu sunt utilizate pentru a îndeplini vreuna dintre cerințele de fonduri proprii prevăzute la articolul 92a și la articolul 92 alineatul (1) literele (a), (b) și (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, la articolele 45c și 45d din Directiva 2014/59/UE și la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă, exprimate ca procent din cuantumul total al expunerii la risc calculat în conformitate cu articolul 92 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, se situează în a patra cuartilă (și anume, cea mai mare) a cerinței privind amortizorul combinat, factorul este 0,6.

Limitele superioară și inferioară ale fiecărei cuartile a cerinței privind amortizorul combinat trebuie calculate după cum urmează:

 

 

«Qn» indică numărul ordinal al cuartilei în cauză.”.

32.  Se introduce următorul articol 141a:

„Articolul 141aNeîndeplinirea cerinței privind amortizorul combinat

(1)  Se consideră că o instituție nu îndeplinește cerința privind amortizorul combinat în sensul articolului 141 atunci când nu deține fonduri proprii și pasive eligibile în cuantumul necesar și de calitatea necesară pentru a îndeplini în același timp cerința prevăzută la articolul 128 alineatul (6) și fiecare dintre cerințele prevăzute:

(a)  la articolul 92 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cerința prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă;

(b)  la articolul 92 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cerința prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă;

(c)  la articolul 92 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și cerința prevăzută la articolul 104 alineatul (1) litera (a) din prezenta directivă;

(ca)  la articolul 92 alineatul (1) literele (d) și (da) din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, dacă este aplicabilă, și cerința prevăzută la articolul 104a din prezenta directivă;

(d)  la articolul 92a din Regulamentul (UE) nr. 575/2013 și la articolele 45c și 45d din Directiva 2014/59/UE.

Fondurile proprii păstrate pentru a îndeplini cerința prevăzută la articolul 128 alineatul (6) nu sunt utilizate pentru a îndeplini și cerințele prevăzute la articolele 45c, 45d și 45e din Directiva 2014/59/UE.

(2)  Prin derogare de la alineatul (1), nu se consideră că o instituție nu îndeplinește cerința privind amortizorul combinat în sensul articolului 141 atunci când sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)  instituția îndeplinește cerința privind amortizorul combinat definită la articolul 128 alineatul (6), atunci când este luată în considerare suplimentar față de fiecare dintre cerințele menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c);

(b)  neîndeplinirea cerinței prevăzute la articolul 128 alineatul (6), atunci când este luată în considerare suplimentar față de cerința menționată la alineatul (1) litera (d), este cauzată exclusiv de incapacitatea instituției de a emite pasive sau de a înlocui pasivele care nu îndeplinesc sau au încetat să îndeplinească criteriile de eligibilitate sau de scadență prevăzute la articolele 72b și 72c din Regulamentul (UE) nr. 575/2013;

(c)  neîndeplinirea cerințelor menționate la alineatul (1) litera (d) nu durează mai mult de 6 luni;

(ca)  instituția în cauză nu este o G-SII.”.

(32a)  Articolul 142 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care o instituție nu îndeplinește una dintre următoarele cerințe:

(a)  cerința amortizorului combinat; sau

(b)  cerința combinată pentru ajustarea indicatorului efectului de levier care constă într-o ajustare specifică instituției a indicatorului efectului de levier și în ajustarea indicatorului efectului de levier al O-SII,

aceasta întocmește un plan de conservare a capitalului, pe care îl transmite autorității competente în termen de maximum cinci zile lucrătoare de la data la care a constatat că nu îndeplinește cerința menționată, cu excepția cazului în care autoritatea competentă autorizează un termen mai lung, de până la 10 zile.

Autoritățile competente acordă astfel de autorizații doar în baza situației individuale a unei instituții de credit și ținând seama de anvergura și complexitatea activităților instituției.

(b)  Alineatul (2) litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c) un plan și un calendar pentru majorarea fondurilor proprii în vederea îndeplinirii pe deplin a cerințelor pe care instituția nu le-a îndeplinit în conformitate cu alineatul (1).

(c)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„Autoritatea competentă evaluează planul de conservare a capitalului și îl aprobă doar dacă consideră că punerea sa în aplicare poate conduce la conservarea sau majorarea capitalului, astfel încât instituția să îndeplinească cerința pe care nu a îndeplinit-o în conformitate cu alineatul (1) într-un termen pe care autoritatea competentă îl consideră adecvat.”

(33)  La articolul 145, se adaugă următoarele litere (j) și (k):

„(j) completarea articolului 2 alineatele (5a) și (5b), prin stabilirea, pe baza informațiilor de care dispune, a următoarelor elemente:

(i)  dacă instituțiile sau anumite categorii de instituții îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul respectiv sau

(ii)  dacă instituțiile sau anumite categorii de instituții nu mai îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul respectiv;

(k) efectuarea de modificări ale listei prevăzute la articolul 2 alineatul (5):

(i)  prin eliminarea unor instituții sau categorii de instituții, atunci când instituția sau categoria de instituții respectivă a încetat să mai existe;

(ii)  prin efectuarea modificărilor necesare atunci când denumirea instituției sau categoriei de instituții respective s-a schimbat.”.

(34)  La articolul 146, litera (a) se elimină.

(35)  La articolul 161 se adaugă următorul alineat (10):

„(10) Până la 31 decembrie 2023, Comisia examinează modul de implementare și aplicare a competențelor de supraveghere menționate la articolul 104 alineatul (1) literele (j) și (l) și întocmește un raport pe care îl prezintă Parlamentului European și Consiliului. ".

Articolul 2Transpunere

(1)  Statele membre adoptă și publică până la [un an de la intrarea în vigoare a prezentei directive] cel târziu actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive. Statele membre comunică de îndată Comisiei textul acestor acte.

Statele membre aplică aceste acte începând cu [un an + 1 zi de la intrarea în vigoare a prezentei directive]. Cu toate acestea, dispozițiile necesare pentru a se conforma modificărilor prevăzute la articolul 1 punctele 13 și 18 prin care se modifică articolele 84 și 98 din Directiva 2013/36/UE se aplică de la [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive].

Atunci când statele membre adoptă aceste acte, ele conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)  Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 3Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 4Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles,

Pentru Parlamentul European  Pentru Consiliu

Președintele  Președintele

(1)

  JO C 34, 31.1.2018, p. 5.

(2)

* Amendamente: textul nou sau modificat este marcat cu caractere cursive aldine; textul eliminat este marcat prin simbolul ▌.

(3)

  JO C […], […], p. […].

(4)

  JO C , , p. .

(5)

  Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

(6)

  Regulamentul nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 176, 27.6.2013, p. 1).

(7)

  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).

(8)

  Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).

(9)

  Directiva 2014/59/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 de instituire a unui cadru pentru redresarea și rezoluția instituțiilor de credit și a firmelor de investiții și de modificare a Directivei 82/891/CEE a Consiliului și a Directivelor 2001/24/CE, 2002/47/CE, 2004/25/CE, 2005/56/CE, 2007/36/CE, 2011/35/UE, 2012/30/UE și 2013/36/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului, precum și a Regulamentelor (UE) nr. 1093/2010 și (UE) nr. 648/2012 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 173, 12.6.2014, p. 190).


PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE

Titlu

Entitățile exceptate, societățile financiare holding, societățile financiare holding mixte, remunerarea, măsurile și competențele de supraveghere și măsurile de conservare a capitalului

Referințe

COM(2016)0854 – C8-0474/2016 – 2016/0364(COD)

Data prezentării la PE

23.11.2016

 

 

 

Comisie competentă

Data anunțului în plen

ECON

19.1.2017

 

 

 

Raportori

Data numirii

Peter Simon

24.11.2016

 

 

 

Examinare în comisie

28.2.2017

25.4.2017

3.5.2017

11.12.2017

 

22.2.2018

 

 

 

Data adoptării

18.6.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

44

5

8

Membri titulari prezenți la votul final

Gerolf Annemans, Burkhard Balz, Hugues Bayet, Pervenche Berès, David Coburn, Thierry Cornillet, Esther de Lange, Markus Ferber, Jonás Fernández, Sven Giegold, Neena Gill, Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Cătălin Sorin Ivan, Petr Ježek, Barbara Kappel, Wolf Klinz, Georgios Kyrtsos, Philippe Lamberts, Werner Langen, Olle Ludvigsson, Ivana Maletić, Fulvio Martusciello, Marisa Matias, Gabriel Mato, Alex Mayer, Bernard Monot, Caroline Nagtegaal, Stanisław Ożóg, Sirpa Pietikäinen, Anne Sander, Alfred Sant, Martin Schirdewan, Pedro Silva Pereira, Peter Simon, Theodor Dumitru Stolojan, Kay Swinburne, Paul Tang, Ramon Tremosa i Balcells, Ernest Urtasun, Marco Valli, Miguel Viegas, Jakob von Weizsäcker, Marco Zanni

Membri supleanți prezenți la votul final

Andrea Cozzolino, Ashley Fox, Doru-Claudian Frunzulică, Syed Kamall, Alain Lamassoure, Thomas Mann, Luigi Morgano, Michel Reimon, Joachim Starbatty

Membri supleanți (articolul 200 alineatul (2)) prezenți la votul final

Christofer Fjellner, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Rupert Matthews

Date depunerii

28.6.2018


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

44

+

ALDE

Thierry Cornillet, Petr Ježek, Wolf Klinz, Caroline Nagtegaal, Ramon Tremosa i Balcells

ECR

Ashley Fox, Syed Kamall, Rupert Matthews, Stanisław Ożóg, Joachim Starbatty, Joachim Starbatty

ENF

Barbara Kappel

PPE

Burkhard Balz, Markus Ferber, Christofer Fjellner, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Georgios Kyrtsos, Alain Lamassoure, Esther de Lange, Werner Langen, Ivana Maletić, Thomas Mann, Fulvio Martusciello, Gabriel Mato, Sirpa Pietikäinen, Anne Sander, Theodor Dumitru Stolojan

S&D

Hugues Bayet, Pervenche Berès, Andrea Cozzolino, Jonás Fernández, Doru-Claudian Frunzulică, Neena Gill, Roberto Gualtieri, Cătălin Sorin Ivan, Olle Ludvigsson, Alex Mayer, Luigi Morgano, Pedro Silva Pereira, Peter Simon, Paul Tang, Jakob von Weizsäcker

5

-

EFDD

David Coburn, Bernard Monot

ENF

Gerolf Annemans, Marco Zanni

S&D

Alfred Sant

8

0

EFDD

Marco Valli

GUE/NGL

Marisa Matias, Martin Schirdewan, Miguel Viegas

VERTS/ALE

Sven Giegold, Philippe Lamberts, Michel Reimon, Ernest Urtasun

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 20 iulie 2018Notă juridică