Procedură : 2016/0359(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0269/2018

Texte depuse :

A8-0269/2018

Dezbateri :

PV 27/03/2019 - 25
CRE 27/03/2019 - 25

Voturi :

PV 28/03/2019 - 8.3

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0321

REPORT     ***I
PDF 1694kWORD 271k
21.8.2018
PE 610.684v03-00 A8-0269/2018

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei 2012/30/UE

(COM(2016)0723 – C8‑0475/2016 – 2016/0359(COD))

Comisia pentru afaceri juridice

Raportare: Angelika Niebler

AMENDAMENTE
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei 2012/30/UE

(COM(2016)0723 – C8-0475/2016 – 2016/0359(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2016)0723),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 53 și 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0475/2016),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice, avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A8-0269/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.   încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul    1

Propunere de directivă

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)  Obiectivul prezentei directive este îndepărtarea obstacolelor din calea exercitării anumitor libertăți fundamentale, cum ar fi libera circulație a capitalurilor și libertatea de stabilire, obstacole rezultate din diferențele dintre prevederile și procedurile naționale referitoare la restructurarea preventivă, insolvență și a doua șansă. În scopul îndepărtării acestor obstacole, prin prezenta directivă se asigură că întreprinderile viabile aflate în dificultăți financiare au acces la cadre naționale eficace de restructurare preventivă care le permit să continue să funcționeze, că întreprinzătorii supraîndatorați care sunt onești au o a doua șansă datorită remiterii complete de datorie după scurgerea unei perioade de timp rezonabile și că procedurile de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie devin mai eficace, în special prin scurtarea duratei acestora.

(1)  Obiectivul prezentei directive este acela de a contribui la buna funcționarea a pieței interne și de a îndepărta obstacolele din calea exercitării anumitor libertăți fundamentale, cum ar fi libera circulație a capitalurilor și libertatea de stabilire, obstacole rezultate din diferențele dintre prevederile și procedurile naționale referitoare la restructurarea preventivă, insolvență și a doua șansă. În scopul îndepărtării acestor obstacole și fără a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale lucrătorilor, prin prezenta directivă se asigură că întreprinderile viabile și antreprenorii aflați în dificultăți financiare, inclusiv antreprenorii individuali care sunt viabili din punct de vedere economic, au acces la cadre naționale eficace de restructurare preventivă care le permit să continue să funcționeze, că întreprinzătorii supraîndatorați care sunt onești au o a doua șansă datorită remiterii complete de datorie după ce au fost supuși unei proceduri de insolvență; și că procedurile de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie devin mai eficace, în special prin scurtarea duratei acestora.

Amendamentul    2

Propunere de directivă

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)  Restructurarea ar trebui să le permită întreprinderilor aflate în dificultăți financiare să își continue activitatea integral sau parțial, prin schimbarea componenței, a condițiilor sau a structurii activelor și pasivelor sau a structurii capitalului, inclusiv prin vânzarea de active sau a unor părți din activitate. Cadrele de restructurare preventivă ar trebui, mai ales, să le permită întreprinderilor să se restructureze într-un stadiu timpuriu și să evite insolvența. Respectivele cadre ar trebui să asigure mărirea la maximum a valorii pentru creditori, proprietari și economia în ansamblul său și să prevină pierderile inutile de locuri de muncă și pierderile de cunoștințe și competențe. Ele ar trebui să prevină, de asemenea, acumularea de credite neperformante. În procesul de restructurare ar trebui să fie protejate drepturile tuturor părților implicate. În același timp, întreprinderile neviabile care nu au perspective de supraviețuire ar trebui să fie lichidate cât mai repede posibil.

(2)  Restructurarea și rezultatul expertizelor temeinice și viabile ar trebui să le permită întreprinderilor și antreprenorilor care răspund personal și aflați în dificultăți financiare să își continue activitatea integral sau parțial, prin schimbarea componenței, a condițiilor sau a structurii activelor și pasivelor sau a structurii capitalului, inclusiv prin vânzarea de active sau a unor părți din activitate sau a activității în sine. Cadrele de restructurare preventivă ar trebui, mai ales, să le permită întreprinderilor să se restructureze rapid într-un stadiu timpuriu și să evite insolvența și lichidarea întreprinderilor viabile. Respectivele cadre preventive rapide ar trebui să prevină pierderea de locuri de muncă, de cunoștințe și aptitudini și să asigure o valoare totală maximă pentru creditori, în raport cu cea pe care ar fi primit-o în cazul lichidării activelor și pentru proprietari și economia în ansamblu. Ele ar trebui să prevină, de asemenea, acumularea de credite neperformante. În procesul de restructurare ar trebui să fie protejate drepturile tuturor părților implicate, inclusiv cele ale lucrătorilor. În același timp, întreprinderile neviabile care nu au perspective de supraviețuire ar trebui să fie lichidate cât mai repede posibil. Prin existența unor proceduri de restructurare preventivă rapidă s-ar asigura luarea de măsuri înainte ca societățile comerciale să nu mai fie în măsură să își achite creditele și s-ar contribui astfel la reducerea riscului ca creditele să devină neperformante în fazele descendente ale ciclului economic și deci la reducerea impactului negativ al unei situații de acest fel asupra sectorului financiar. Numeroase societăți și locuri de muncă ar putea fi salvate dacă ar exista proceduri preventive în toate statele membre în care societățile respective au sedii, active sau creditori.

Amendamentul    3

Propunere de directivă

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)  Între statele membre există diferențe în ceea ce privește numărul de proceduri la care debitorii aflați în dificultăți financiare pot recurge pentru a-și restructura activitatea. Unele state membre dispun de un număr limitat de proceduri, ceea ce înseamnă că întreprinderile sunt în măsură să își restructureze activitatea numai într-o etapă relativ târzie, în contextul procedurilor de insolvență. În alte state membre, restructurarea este posibilă într-o etapă mai timpurie, dar procedurile existente fie nu sunt pe cât de eficace ar trebui, fie sunt foarte formale, limitând în special posibilitatea de a se recurge la proceduri extrajudiciare. În mod similar, normele naționale care le oferă întreprinzătorilor o a doua șansă, în special cele prin care aceștia obțin remiterea de datoriile angajate în cursul activității lor, diferă de la un stat membru la altul în ceea ce privește perioada premergătoare remiterii de datorie și condițiile pentru remiterea de datorie.

(3)  Între statele membre există diferențe în ceea ce privește numărul de proceduri la care debitorii aflați în dificultăți financiare pot recurge pentru a-și restructura activitatea. Unele state membre dispun de un număr limitat de proceduri, ceea ce înseamnă că întreprinderile sunt în măsură să își restructureze activitatea numai într-o etapă relativ târzie, în contextul procedurilor de insolvență. În alte state membre, restructurarea este posibilă într-o etapă mai timpurie, dar procedurile existente fie nu sunt pe cât de eficace ar trebui, fie sunt foarte formale, limitând în special posibilitatea de a se recurge la proceduri extrajudiciare. Soluțiile preventive dobândesc tot mai multă importanță în dreptul modern al insolvenței. Tendința actuală este de a privilegia abordările care, spre deosebire de abordarea tradițională ce vizează lichidarea întreprinderii aflate în criză, au drept obiectiv redresarea acesteia sau, cel puțin, salvarea unităților care sunt încă viabile din punct de vedere economic. Această practică contribuie adesea la păstrarea locurilor de muncă sau la limitarea numărului de locuri de muncă pierdute. În mod similar, normele naționale care le oferă întreprinzătorilor o a doua șansă, în special cele prin care aceștia obțin remiterea de datoriile angajate în cursul activității lor, diferă de la un stat membru la altul în ceea ce privește perioada premergătoare remiterii de datorie și condițiile pentru remiterea de datorie. De asemenea, și gradul de implicare a autorităților judiciare sau administrative și a practicienilor numiți de autoritățile judiciare sau administrative variază: în unele țări membre implicarea este minimă, în altele, deplină.

Amendamentul    4

Propunere de directivă

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)  Durata excesivă a procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie din mai multe state membre este un important factor care stă la baza unor rate scăzute de recuperare și care îi descurajează pe investitori, aceștia ferindu-se să facă afaceri în jurisdicțiile în care procedurile riscă să fie prea îndelungate.

(5)  Durata excesivă a procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie din mai multe state membre este un important factor care stă la baza unor rate scăzute de recuperare și care îi descurajează pe investitori, aceștia ferindu-se să facă afaceri în jurisdicțiile în care procedurile riscă să fie prea îndelungate și nejustificat de costisitoare.

Amendamentul    5

Propunere de directivă

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)  Toate aceste diferențe se traduc în costuri suplimentare pentru investitori, atunci când aceștia evaluează riscurile debitorilor care se confruntă cu dificultăți financiare în unul sau mai multe state membre, și în costuri de restructurare pentru societățile comerciale cu sedii, creditori sau active în alte state membre, după cum se poate vedea cel mai clar în cazul restructurării unor grupuri internaționale de societăți comerciale. Numeroși investitori susțin că principalul motiv pentru care nu investesc sau nu intră în relații de afaceri cu un partener din afara țării lor de origine este lipsa de securitate din dreptul insolvenței aplicabil în altă țară sau riscul ca procedura de insolvență din altă țară să fie foarte lungă sau complicată.

(6)  Toate aceste diferențe se traduc prin costuri suplimentare pentru investitori, atunci când evaluează riscurile asociate debitorilor care se confruntă cu dificultăți financiare în unul sau mai multe state membre sau când evaluează riscurile legate de preluarea activităților viabile desfășurate de întreprinderile aflate în dificultate, precum și prin costuri de restructurare pentru societățile comerciale cu sedii, creditori sau active în alte state membre, după cum se poate vedea cel mai clar în cazul restructurării unor grupuri internaționale de societăți comerciale. Numeroși investitori susțin că principalul motiv pentru care nu investesc sau nu intră în relații de afaceri cu un partener din afara țării lor de origine este lipsa de securitate din dreptul insolvenței aplicabil în altă țară sau riscul ca procedura de insolvență din altă țară să fie foarte lungă sau complicată. Această lipsă de securitate are, prin urmare, un efect descurajator care împiedică libertatea de stabilire a societăților comerciale și încurajarea spiritului antreprenorial și afectează buna funcționare a pieței interne. În special întreprinderile mici și mijlocii nu dețin, în cea mai mare parte, resursele necesare pentru a evalua riscurile legate de activitățile transfrontaliere.

Amendamentul    6

Propunere de directivă

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

7.  Aceste diferențe duc la apariția unor condiții inegale de acces la creditare și a unor rate inegale de recuperare în statele membre. Un grad mai mare de armonizare în domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse este, în consecință, indispensabil pentru buna funcționare a pieței unice, în general, și pentru funcționarea uniunii piețelor de capital, în particular.

7.  Aceste diferențe duc la apariția unor condiții inegale de acces la creditare și a unor rate inegale de recuperare în statele membre. Un grad mai mare de armonizare în domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse este, în consecință, indispensabil pentru buna funcționare a pieței unice, în general, și pentru funcționarea uniunii piețelor de capital, în particular, precum și pentru viabilitatea activităților economice și, prin urmare, pentru păstrarea și crearea de locuri de muncă. În același timp, un grad mai mare de armonizare ar contribui, de asemenea, la o legislație comercială europeană comună.

Amendamentul    7

Propunere de directivă

Considerentul 8 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(8a)  Este bine cunoscut faptul că orice operațiune de restructurare, în special una de mare anvergură care generează un impact semnificativ, ar trebui însoțită de o explicație și o justificare pentru părțile interesate, care să cuprindă alegerea măsurilor preconizate în raport cu obiectivele și cu opțiunile alternative, și ar trebui să asigure participarea deplină și adecvată a reprezentanților lucrătorilor la toate nivelurile. Explicația și justificarea ar trebui să fie pregătite din timp, astfel încât să le permită părților interesate să se pregătească de consultări, înainte ca întreprinderea să ia o decizie1a.

 

_________________

 

1a Texte adoptate P7_TA(2013)0005. Informarea și consultarea lucrătorilor, anticiparea și gestionarea restructurărilor.

Amendamentul    8

Propunere de directivă

Considerentul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul

13.  Întreprinderile care ar trebui să beneficieze de o abordare mai coerentă la nivelul Uniunii sunt în special întreprinderile mici și mijlocii, dat fiind că ele nu dispun de resursele necesare pentru a face față unor costuri de restructurare ridicate și pentru a beneficia de procedurile de restructurare mai eficiente din unele state membre. Se întâmplă deseori ca întreprinderile mici și mijlocii să nu dispună, mai ales atunci când se confruntă cu dificultăți financiare, de resursele necesare pentru a angaja consultanți profesioniști, ceea ce înseamnă deci că ar trebui să fie introduse instrumente de avertizare timpurie prin care debitorii să fie alertați că trebuie să acționeze urgent. Pentru ca aceste întreprinderi să fie ajutate să se restructureze la costuri scăzute, ar trebui să fie elaborate, la nivel național, modele de planuri de restructurare carefie puse la dispoziție online. Ar trebui ca debitorii să poată să utilizeze aceste planuri și să le adapteze la nevoile proprii și la particularitățile activității pe care o desfășoară.

13.  Întreprinderile care ar trebui să beneficieze de o abordare mai coerentă la nivelul Uniunii sunt în special întreprinderile mici și mijlocii, care reprezintă 99 % din totalul întreprinderilor din Uniune, dat fiind că ele pot să ajungă în mod disproporționat mai probabil la lichidare decât la restructurare și trebuie să suporte costuri de două ori mai mari decât cele suportate de întreprinderile mai mari pentru procedurile transfrontaliere, în raport cu procedurile interne. Se întâmplă deseori ca întreprinderile mici și mijlocii și reprezentanții lucrătorilor să nu dispună, mai ales atunci când se confruntă cu dificultăți financiare, de resursele necesare pentru a face față costurilor ridicate ale restructurării și pentru a profita de procedurile de restructurare mai eficiente din anumite state membre. Pentru ca aceste întreprinderi să fie ajutate să se restructureze la costuri scăzute, ar trebui să fie elaborate și puse la dispoziție, la nivel național, și liste electronice cu modele de planuri de restructurare. Statele membre ar trebui să țină seama, în special, de nevoile și caracteristicile întreprinderilor mici și mijlocii atunci când întocmesc astfel de liste. Având în vedere resursele lor limitate pentru angajarea de specialiști, ar trebui create instrumente de avertizare timpurie prin care debitorii să fie avertizați că trebuie să acționeze rapid.

Amendamentul    9

Propunere de directivă

Considerentul 13 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(13a)  Creditorii și lucrătorii ar trebui să aibă dreptul să propună un plan de restructurare alternativ. Statele membre ar trebui să stabilească condițiile în care aceștia ar putea să propună un astfel de plan.

Amendamentul    10

Propunere de directivă

Considerentul 13 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(13b)  Pentru a asigura o abordare mai coerentă, Comisia ar trebui să ia în considerare înființarea unui registru cu cazurile de insolvență din Uniune, care ar oferi o mai mare transparență pentru creditori și ar simplifica accesul la informații, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, precum și pentru lucrători.

Amendamentul    11

Propunere de directivă

Considerentul 15

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(15)  Supraîndatorarea consumatorilor este un motiv de mare preocupare economică și socială și este strâns legată de reducerea excedentului de datorie. În plus, deseori este imposibil să se facă o distincție clară între datoriile pe care întreprinzătorul le angajează în calitate de consumator și cele pe care acesta le angajează în calitate de întreprindere. Regimul de a doua șansă pentru întreprinzători nu ar fi eficace dacă întreprinzătorii ar trebui să treacă prin proceduri separate, cu condiții de acces și perioade premergătoare remiterii de datorie diferite, pentru a obține remiterea de datoriile personale angajate în calitate de întreprindere și de datoriile personale angajate în calitate de consumator. Din aceste motive, deși în prezenta directivă nu sunt incluse norme obligatorii referitoare la supraîndatorarea consumatorilor, statele membre ar trebuipoată aplica dispozițiile referitoare la remiterea de datorie și în cazul consumatorilor.

(15)  Supraîndatorarea consumatorilor este un motiv de mare preocupare economică și socială și este strâns legată de reducerea excedentului de datorie. În plus, deseori este imposibil să se facă o distincție clară între datoriile pe care întreprinzătorul le angajează în calitate de consumator și cele pe care acesta le angajează în calitate de întreprindere. Regimul de a doua șansă pentru întreprinzători nu ar fi eficace dacă întreprinzătorii ar trebui să treacă prin proceduri separate, cu condiții de acces și perioade premergătoare remiterii de datorie diferite, pentru a obține remiterea de datoriile personale angajate în calitate de întreprindere și de datoriile personale angajate în calitate de consumator. Din aceste motive, deși în prezenta directivă nu sunt incluse norme obligatorii referitoare la supraîndatorarea consumatorilor, statelor membre li se recomandăînceapă să aplice, în termen cât mai scurt, dispozițiile referitoare la remiterea de datorie și în cazul consumatorilor.

Amendamentul    12

Propunere de directivă

Considerentul 15 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(15a)  Pentru a acționa cu mai multă precizie, statele membre și Comisia ar trebui să desfășoare un studiu în vederea determinării principalilor indicatori ai supraîndatorării personale. Pe baza rezultatelor studiului, statele membre și Comisia ar trebui să adopte măsuri în vederea înființării unui sistem de instrumente de avertizare timpurie cu privire la supraîndatorarea consumatorilor.

Amendamentul    13

Propunere de directivă

Considerentul 16

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(16)  Cu cât debitorul poate să își detecteze dificultățile financiare și să ia măsurile corespunzătoare mai devreme, cu atât probabilitatea ca acesta să evite o insolvență iminentă este mai mare sau, în cazul unei întreprinderi a cărei viabilitate este compromisă definitiv, cu atât procedura de lichidare este mai bine organizată și mai eficientă. Pentru ca debitorii care încep să se confrunte cu probleme financiare să fie motivați să ia măsuri din vreme, ar trebui să existe, așadar, informații clare despre procedurile de restructurare preventivă și instrumente de avertizare timpurie. Posibilele mecanisme de avertizare timpurie ar trebui să conțină atribuții de contabilitate și de monitorizare pentru debitor sau conducerea debitorului și atribuții de raportare în cadrul acordurilor de împrumut. În plus, părțile terțe care au acces la informații relevante, cum ar fi contabilii, autoritățile fiscale și autoritățile de asigurări sociale, ar putea fi motivate sau obligate în temeiul dreptului intern să semnaleze evoluțiile negative.

(16)  Cu cât debitorul, antreprenorul și reprezentantul lucrătorilor pot să își detecteze mai devreme dificultățile financiare și să ia măsurile corespunzătoare, cu atât probabilitatea ca acesta să evite o insolvență iminentă este mai mare sau, în cazul unei întreprinderi a cărei viabilitate este compromisă definitiv, cu atât procedura de lichidare este mai bine organizată și mai eficientă. Pentru ca debitorii care încep să se confrunte cu probleme financiare să fie motivați să ia măsuri din vreme, ar trebui să existe, așadar, informații clare despre procedurile de restructurare preventivă și instrumente de avertizare timpurie. Posibilele mecanisme de avertizare timpurie ar trebui să conțină atribuții de contabilitate și de monitorizare pentru debitor sau conducerea debitorului și atribuții de raportare în cadrul acordurilor de împrumut. În plus, părțile terțe care au acces la informații relevante, cum ar fi contabilii, autoritățile fiscale și autoritățile de asigurări sociale, ar putea fi motivate sau obligate în temeiul dreptului intern să semnaleze evoluțiile negative. Reprezentanții lucrătorilor ar trebui să aibă acces la informațiile relevante și să aibă dreptul de a comunica altor părți interesate preocupările lor. Statele membre ar trebui să ofere posibilitatea de a utiliza noile tehnologii informatice pentru notificări și pentru comunicarea online și ar trebui să pună la dispoziție pe un site web dedicat informații cu privire la sistemul de alertă timpurie.

Amendamentul    14

Propunere de directivă

Considerentul 16 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(16a)  Prin faza preventivă de avertizare timpurie, având scopul de a anticipa apariția crizei, se înțelege un instrument de sprijin menit să atragă atenția debitorului asupra dificultăților și să îi acorde acestuia posibilitatea de a efectua o analiză rapidă a problemelor economice și financiare ale întreprinderii și de a găsi răspunsuri la acestea, furnizând instrumente, de natură diferită, dar la care accesul este voluntar, fără a impune, în același timp, anumite acțiuni sau a anunța în mod necesar părțile terțe cu privire la criză. Prin urmare, este important să se lase la latitudinea statelor membre decizia referitoare la limitarea prevederilor privind monitorizarea obligatorie exclusiv la întreprinderile mici și mijlocii, având în vedere că adesea tocmai întreprinderile mici și mijlocii sunt cele care nu sunt în măsură să inițieze în mod autonom procese de restructurare ca urmare a unei serii de factori care le subminează competitivitatea (cum ar fi subdimensionarea, lipsa unei guvernanțe corporative solide, a unor sisteme eficace de operare și a resurselor de monitorizare și planificare) și ca urmare a capacității lor mai reduse de a suporta costurile conexe.

Amendamentul    15

Propunere de directivă

Considerentul 17

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(17)  Debitorii ar trebui să dispună de un cadru de restructurare care să le permită să se ocupe de dificultățile lor financiare într-o stadiu timpuriu, când pare probabil că insolvența poate fi prevenită și continuarea activității asigurată. Acest cadru de restructurare ar trebui să fie disponibil înainte ca debitorii să fie declarați insolvenți în temeiul dreptului intern, adică înainte ca debitorii să îndeplinească condițiile de intrare în procedura de insolvență colectivă, care în mod normal presupune desistarea totală a debitorului și numirea unui lichidator. Prin urmare, participarea la negocieri și dispunerea unei suspendări a cererilor de executare silită nu ar trebui să fie condiționate de trecerea unui test de viabilitate. Mai degrabă, viabilitatea unei întreprinderi ar trebui să fie evaluată, de cele mai multe ori, de către creditorii afectați care acceptă cu majoritate anumite ajustări ale creanțelor lor. Cu toate acestea, pentru a se evita utilizarea abuzivă a procedurii, dificultățile financiare ale debitorului ar trebui să reflecte probabilitatea insolvenței, iar planul de restructurare ar trebui să aibă capacitatea de a preveni insolvența debitorului și de a asigura viabilitatea întreprinderii.

(17)  Debitorii ar trebui să dispună de un cadru de restructurare care să le permită să se ocupe de dificultățile lor financiare într-o stadiu timpuriu, când pare probabil că insolvența poate fi prevenită și continuarea activității asigurată. Acest cadru de restructurare ar trebui să fie disponibil înainte ca debitorii să fie declarați insolvenți în temeiul dreptului intern, adică înainte ca debitorii să îndeplinească condițiile de intrare în procedura de insolvență colectivă, care în mod normal presupune desistarea totală a debitorului și numirea unui lichidator. Statele membre ar trebui să poată limita accesul la rețeaua de restructurare în ceea ce privește întreprinderile găsite vinovate de o instanță dintr-un stat membru că și-au încălcat obligațiile contabile. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată acorda acces la cadrele de restructurare la cererea creditorilor și a reprezentanților lucrătorilor. Prin urmare, participarea la negocieri și dispunerea unei suspendări a cererilor de executare silită nu ar trebui să fie condiționate de trecerea unui test de viabilitate. Mai degrabă, viabilitatea unei întreprinderi ar trebui să fie evaluată, de cele mai multe ori, de către creditorii afectați care acceptă cu majoritate anumite ajustări ale creanțelor lor. Cu toate acestea, pentru a se evita utilizarea abuzivă a procedurii, dificultățile financiare ale debitorului ar trebui să reflecte probabilitatea insolvenței, iar planul de restructurare ar trebui să aibă capacitatea de a preveni insolvența debitorului și de a asigura viabilitatea întreprinderii.

Amendamentul    16

Propunere de directivă

Considerentul 17 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(17a)  Respectarea obligațiilor în materie de contabilitate este considerată un instrument eficace în a le permite întreprinderilor și antreprenorilor să își dea seama că riscă să nu își poată plăti datoriile la scadență. Este indicat să se prevadă că statelor membre li se permite să rezerve accesul la proceduri de restructurare pentru întreprinderile și antreprenorii care respectă aceste obligații contabile.

Amendamentul    17

Propunere de directivă

Considerentul 18

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(18)  În scopul promovării eficienței și al reducerii întârzierilor și a costurilor, cadrele naționale de restructurare preventivă ar trebui să conțină proceduri flexibile prin care implicarea autorităților judiciare sau administrative să fie limitată la ceea ce este necesar și proporțional pentru protejarea intereselor creditorilor și ale altor părți interesate care ar putea fi afectate. În scopul evitării costurilor inutile și al reflectării caracterului timpuriu al procedurii, debitorii ar trebui, în principiu, să păstreze controlul asupra activelor lor și a activității lor curente. Numirea unui practician în restructurare, indiferent dacă este vorba de un mediator care sprijină negocierea unui plan de restructurare sau de un practician în insolvență care supraveghează acțiunile debitorului, nu ar trebui să aibă loc în toate cazurile, ci numai în cele în care circumstanțele sau nevoile specifice ale debitorului fac necesar acest lucru. De asemenea, pentru deschiderea procedurii de restructurare nu ar trebui să fie neapărat nevoie de un ordin judecătoresc, această procedură putând să fie neoficială, dacă nu sunt afectate drepturile unor părți terțe. Supravegherea ar trebui totuși să fie asigurată într-un anumit grad în situațiile în care ea este necesară pentru protejarea intereselor legitime ale unuia sau mai multor creditori ori ale unei alte părți interesate. Aceste situații sunt în special cele în care autoritatea judiciară sau administrativă dispune suspendarea generală a cererilor individuale de executare silită sau în care este necesar ca claselor disidente de creditori să li se impună un plan de restructurare.

(18)  În scopul promovării eficienței și al reducerii întârzierilor și a costurilor, cadrele naționale de restructurare preventivă ar trebui să conțină proceduri flexibile prin care implicarea autorităților judiciare sau administrative să fie limitată la ceea ce este necesar și proporțional pentru protejarea intereselor creditorilor și ale altor părți interesate care ar putea fi afectate. În scopul evitării costurilor inutile și al reflectării caracterului timpuriu al procedurii, debitorii ar trebui, în principiu, să păstreze controlul asupra activelor lor și a activității lor curente. Numirea unui practician în restructurare, indiferent dacă este vorba de un mediator care sprijină negocierea unui plan de restructurare sau de un practician în insolvență care supraveghează acțiunile debitorului, nu ar trebui să aibă loc în toate cazurile, ci numai în cele în care circumstanțele sau nevoile specifice ale debitorului fac necesar acest lucru. Condițiile pentru aceste numiri ar trebui să fie de competența statelor membre. Cu toate acestea, atunci când se decide o suspendare, ar trebui să fie desemnat un practician dacă planul de restructurare trebuie să fie confirmat de către o autoritate judiciară sau administrativă prin intermediul unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase sau la solicitarea debitorului sau a unei majorități a creditorilor. De asemenea, pentru deschiderea procedurii de restructurare nu ar trebui să fie neapărat nevoie de un ordin judecătoresc, această procedură putând să fie neoficială, dacă nu sunt afectate drepturile unor părți terțe. Supravegherea ar trebui totuși să fie asigurată într-un anumit grad în situațiile în care ea este necesară pentru protejarea intereselor legitime ale unuia sau mai multor creditori ori ale unei alte părți interesate. Aceste situații sunt în special cele în care autoritatea judiciară sau administrativă dispune suspendarea generală a cererilor individuale de executare silită sau în care este necesar ca claselor disidente de creditori să li se impună un plan de restructurare. Statele membre ar trebui să se asigure în continuare că reprezentanților lucrătorilor le sunt transmise informații clare și transparente.

Amendamentul    18

Propunere de directivă

Considerentul 19

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(19)  Debitorul ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita autorității judiciare sau administrative emiterea unui ordin de suspendare provizorie a cererilor individuale de executare silită, prin carese suspende și obligația de a introduce o acțiune pentru deschiderea procedurii de insolvență, atunci când cererile respective ar puteaaibă efecte defavorabile asupra negocierilor și să compromită perspectivele de restructurare a activității debitorului. Suspendarea cererilor de executare silită ar putea fi generală, adică aplicabilă tuturor creditorilor, sau specifică, adică aplicabilă numai anumitor creditori. Pentru a se asigura echilibrul corect între drepturile debitorului și cele ale creditorilor, suspendarea ar trebui să fie dispusă pentru o perioadă de maximum patru luni. În cazurile complexe de restructurare ar putea fi necesară însă o perioadă mai mare. Statele membre pot decide ca autoritatea judiciară sau administrativă să poată dispune prelungirea acestei perioade în cazurile respective, cu condiția să existe dovezi că negocierile asupra planului de restructurare avansează și că creditorii nu sunt prejudiciați în mod abuziv. Pentru a dispune noi prelungiri, autoritatea judiciară sau administrativă ar trebui să fie convinsă că probabilitatea ca planul de restructurare să fie adoptat este foarte ridicată. Statele membre ar trebui să se asigure că cererile de prelungire a duratei inițiale a suspendării sunt introduse într-un termen rezonabil, astfel încât autoritatea judiciară sau administrativă să poată lua o decizie în timpul cuvenit. În cazul în care autoritatea judiciară sau administrativă nu ia o decizie cu privire la prelungirea unei suspendări a executărilor silite înainte ca aceasta să expire, suspendarea ar trebui să înceteze să mai producă efecte începând cu data la care expiră. Din motive de securitate juridică, durata totală a suspendării ar trebui să fie limitată la douăsprezece luni.

(19)  Debitorul ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita autorității judiciare sau administrative emiterea unui ordin de suspendare provizorie a cererilor individuale de executare silită, atunci când cererile respective ar puteaaibă efecte defavorabile asupra negocierilor și să compromită perspectivele de restructurare a activității debitorului. O astfel de solicitare ar trebui să fie posibilă numai în cazul în care nu există încă obligația de depunere a dosarului de insolvență. Suspendarea cererilor de executare silită ar putea fi generală, adică aplicabilă tuturor creditorilor, sau specifică, adică aplicabilă numai anumitor creditori, dar numai cu condiția de a fi implicați în negocieri. Pentru a se asigura echilibrul corect între drepturile debitorului și cele ale creditorilor, suspendarea ar trebui să fie dispusă pentru o perioadă de maximum patru luni. În cazurile complexe de restructurare ar putea fi necesară însă o perioadă mai mare. Statele membre pot decide ca autoritatea judiciară sau administrativă să poată dispune prelungirea acestei perioade în cazurile respective, cu condiția să existe dovezi că negocierile asupra planului de restructurare avansează și că creditorii nu sunt prejudiciați în mod abuziv. Statele membre ar trebui să stabilească celelalte condiții pentru prelungirea suspendării. Pentru a dispune noi prelungiri, autoritatea judiciară sau administrativă ar trebui să fie convinsă că probabilitatea ca planul de restructurare să fie adoptat este foarte ridicată. Statele membre ar trebui să se asigure că cererile de prelungire a duratei inițiale a suspendării sunt introduse într-un termen rezonabil, astfel încât autoritatea judiciară sau administrativă să poată lua o decizie în timpul cuvenit. În cazul în care autoritatea judiciară sau administrativă nu ia o decizie cu privire la prelungirea unei suspendări a executărilor silite înainte ca aceasta să expire, suspendarea ar trebui să înceteze să mai producă efecte începând cu data la care expiră. Din motive de securitate juridică, durata totală a suspendării ar trebui să fie limitată la zece luni. Însă în cazul în care o societate și-a transferat sediul social într-un alt stat membru cu maxim trei luni înainte de depunerea cererii de suspendare, durata totală a suspendării ar trebui să fie limitată la două luni.

Amendamentul    19

Propunere de directivă

Considerentul 20

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(20)  Pentru a se asigura că creditorii nu sunt lezați, suspendarea nu ar trebui să fie dispusă sau, dacă a fost dispusă, ea nu ar trebui să fie prelungită sau ar trebui să fie anulată atunci când creditorii sunt prejudiciați în mod abuziv prin suspendarea executărilor silite. Când determină dacă creditorilor le-a fost cauzat un prejudiciu abuziv, autoritățile judiciare sau administrative pot să verifice dacă prin suspendare se va păstra valoarea totală a masei bunurilor, dacă debitorul acționează cu rea-credință sau cu intenția de a cauza prejudicii sau dacă acesta acționează în general împotriva așteptărilor legitime ale masei credale generale. Se consideră că un creditor sau o clasă de creditori sunt prejudiciați în mod abuziv prin suspendare atunci când, de exemplu, creanțele lor sunt tratate ca urmare a suspendării într-un mod considerabil mai puțin favorabil decât dacă suspendarea nu ar fi fost dispusă sau când creditorul este pus într-o situație mai dezavantajoasă decât alți creditori aflați într-o poziție similară.

(20)  Pentru a se asigura că creditorii nu sunt lezați, suspendarea nu ar trebui să fie dispusă sau, dacă a fost dispusă, ea nu ar trebui să fie prelungită sau ar trebui să fie anulată atunci când creditorii sunt prejudiciați în mod abuziv prin suspendarea executărilor silite sau când a survenit deja obligația de a-și depune dosarul de insolvență. Când determină dacă creditorilor le-a fost cauzat un prejudiciu abuziv, autoritățile judiciare sau administrative pot să verifice dacă prin suspendare se va păstra valoarea totală a masei bunurilor, dacă debitorul acționează cu rea-credință sau cu intenția de a cauza prejudicii sau dacă acesta acționează în general împotriva așteptărilor legitime ale masei credale generale. Se consideră că un creditor sau o clasă de creditori sunt prejudiciați în mod abuziv prin suspendare atunci când, de exemplu, creanțele lor sunt tratate ca urmare a suspendării într-un mod considerabil mai puțin favorabil decât dacă suspendarea nu ar fi fost dispusă sau când creditorul este pus într-o situație mai dezavantajoasă decât alți creditori aflați într-o poziție similară.

Amendamentul    20

Propunere de directivă

Considerentul 23

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(23)  Creditorii ar trebui să aibă dreptul de a contesta suspendarea dispusă de o autoritate administrativă sau judiciară. Când suspendarea nu mai este necesară pentru facilitarea adoptării unui plan de restructurare, de exemplu pentru că este clar că restructurarea nu se bucură de susținerea majorității creditorilor, după cum se prevede în dreptul intern, creditorii ar trebui să aibă, de asemenea, dreptul de a cere anularea suspendării.

(23)  Creditorii ar trebui să aibă dreptul de a contesta suspendarea dispusă de o autoritate administrativă sau judiciară. Când suspendarea nu mai este necesară pentru facilitarea adoptării unui plan de restructurare, de exemplu pentru că este clar că restructurarea nu se bucură de susținerea majorității creditorilor, după cum se prevede în dreptul intern, creditorii ar trebui să aibă, de asemenea, dreptul de a cere anularea suspendării. De asemenea, creditorii individuali sau o categorie de creditori ar trebui să aibă același drept de a contesta suspendarea, dacă sunt afectați în mod injust de plan, sau sunt creditori vulnerabili care se confruntă cu dificultăți economice considerabile.

Amendamentul    21

Propunere de directivă

Considerentul 24

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(24)  Toți creditorii afectați de planul de restructurare și, când acest lucru este prevăzut în dreptul intern, deținătorii de titluri de capital ar trebui să aibă drept de vot asupra adoptării unui plan de restructurare. Părțile neafectate de planul de restructurare nu ar trebui să aibă drepturi de vot în legătură cu planul, iar aprobarea acestuia ar trebui să fie posibilă fără sprijinul părților respective. Votul poate lua forma unei proceduri de vot oficiale sau a unei proceduri de consultare și ajungere la un acord cu majoritatea prevăzută a părților afectate. Atunci când votul ia forma procedurii de consultare și ajungere la un acord, ar trebui totuși ca părților afectate al căror acord nu a fost necesar să le fie oferită posibilitatea de a se alătura la planul de restructurare.

(24)  Toți creditorii afectați de planul de restructurare, inclusiv lucrătorii, și, când acest lucru este prevăzut în dreptul intern, deținătorii de titluri de capital ar trebui să aibă drept de vot asupra adoptării unui plan de restructurare. Părțile neafectate de planul de restructurare nu ar trebui să aibă drepturi de vot în legătură cu planul, iar aprobarea acestuia ar trebui să fie posibilă fără sprijinul părților respective. Votul poate lua forma unei proceduri de vot oficiale sau a unei proceduri de consultare și ajungere la un acord cu majoritatea prevăzută a părților afectate. Atunci când votul ia forma procedurii de consultare și ajungere la un acord, ar trebui totuși ca părților afectate al căror acord nu a fost necesar să le fie oferită posibilitatea de a se alătura la planul de restructurare. Statele membre ar trebui, de asemenea, să se asigure că, în măsura în care legislația și practicile naționale permit acest lucru, planul este confirmat de lucrători dacă acesta duce la o modificare a organizării muncii sau a dispozițiilor contractuale.

Amendamentul    22

Propunere de directivă

Considerentul 25

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(25)  Pentru a se asigura că drepturile care sunt în linii mari similare sunt tratate în mod echitabil și că planurile de restructurare pot fi adoptate fără prejudicierea abuzivă a drepturilor părților afectate, părțile afectate ar trebui să fie tratate în clase separate care să reflecte criteriile de împărțire în clase prevăzute în dreptul intern. O cerință minimă este aceea că creditorii garantați ar trebui să fie tratați întotdeauna într-o clasă separată de cea creditorilor negarantați. Este posibil ca în dreptul intern să se prevadă că creanțele se pot împărți în creanțe garantate și creanțe negarantate, în funcție de valoarea garanțiilor. Este posibil, de asemenea, ca dreptul intern să conțină norme specifice de împărțire în clase pentru cazurile în care creditorii nediversificați sau creditorii deosebit de vulnerabili în alt mod, cum ar fi lucrătorii sau furnizorii mici, ar beneficia de respectiva împărțire în clase. Drepturile interne ar trebui să asigure, în orice caz, tratamentul adecvat al chestiunilor de importanță deosebită pentru împărțirea în clase, cum ar fi creanțele părților cu legături între ele, și ar trebui să conțină norme referitoare la tratamentul creanțelor condiționale și al creanțelor contestate. Autoritatea judiciară sau administrativă ar trebui să examineze împărțirea în clase atunci când planul de restructurare este depus spre confirmare, dar statele membre ar putea prevedea ca autoritatea respectivă să aibă posibilitatea de a examina împărțirea în clase și mai devreme, în cazul în care întreprinderea care propune planul solicită validarea sau îndrumări în prealabil.

(25)  Pentru a se asigura că drepturile care sunt în linii mari similare sunt tratate în mod echitabil și că planurile de restructurare pot fi adoptate fără prejudicierea abuzivă a drepturilor părților afectate, părțile afectate ar trebui să fie tratate în clase separate care să reflecte criteriile de împărțire în clase prevăzute în dreptul intern. Lucrătorii ar trebui considerați drept o clasă de sine stătătoare, dacă sunt afectați de plan. O cerință minimă este aceea că creditorii garantați ar trebui să fie tratați întotdeauna într-o clasă separată de cea creditorilor negarantați. Este posibil ca în dreptul intern să se prevadă că creanțele se pot împărți în creanțe garantate și creanțe negarantate, în funcție de valoarea garanțiilor. Este posibil, de asemenea, ca dreptul intern să conțină norme specifice de împărțire în clase pentru cazurile în care creditorii nediversificați sau creditorii deosebit de vulnerabili în alt mod, cum ar fi lucrătorii sau furnizorii mici, ar beneficia de respectiva împărțire în clase. Drepturile interne ar trebui să asigure, în orice caz, tratamentul adecvat al chestiunilor de importanță deosebită pentru împărțirea în clase, cum ar fi creanțele părților cu legături între ele, și ar trebui să conțină norme referitoare la tratamentul creanțelor condiționale și al creanțelor contestate. Autoritatea judiciară sau administrativă ar trebui să examineze împărțirea în clase atunci când planul de restructurare este depus spre confirmare, dar statele membre ar putea prevedea ca autoritatea respectivă să aibă posibilitatea de a examina împărțirea în clase și mai devreme, în cazul în care întreprinderea care propune planul solicită validarea sau îndrumări în prealabil.

Amendamentul    23

Propunere de directivă

Considerentul 26

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(26)  În dreptul intern ar trebui să se stabilească majoritățile necesare, astfel încât minoritatea părților afectate din fiecare clasă să nu poată împiedica adoptarea unui plan de restructurare care nu le prejudiciază în mod abuziv drepturile și interesele. Fără o normă a majorității obligatorie pentru creditorii garantați disidenți, restructurarea timpurie ar fi imposibilă în numeroase cazuri, de exemplu atunci când este nevoie de o restructurare financiară, dar întreprinderea este altfel viabilă. Pentru a se asigura că rolul pe care părțile îl au în adoptarea planurilor de restructurare este proporțional cu interesele pe care le dețin în întreprindere, majoritatea necesară ar trebui să se bazeze pe cuantumul creanțelor creditorilor sau al intereselor deținătorilor de titluri de capital din fiecare clasă dată.

(26)  În dreptul intern ar trebui să se stabilească majoritățile necesare, astfel încât minoritatea părților afectate din fiecare clasă să nu poată împiedica adoptarea unui plan de restructurare care nu le prejudiciază în mod abuziv drepturile și interesele. Fără o normă a majorității obligatorie pentru creditorii garantați disidenți, restructurarea timpurie ar fi imposibilă în numeroase cazuri, de exemplu atunci când este nevoie de o restructurare financiară, dar întreprinderea este altfel viabilă. Pentru a se asigura că toate părțile sunt tratate corect în adoptarea planurilor de restructurare, majoritatea necesară ar trebui să reprezinte atât o majoritate în cuantumul creanțelor creditorilor sau al intereselor deținătorilor de titluri de capital din fiecare clasă dată, cât și o majoritate a creditorilor din clasa respectivă.

Amendamentul    24

Propunere de directivă

Considerentul 28

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(28)  Deși ar trebui să se considere întotdeauna că un plan de restructurare este adoptat dacă este susținut de majoritatea necesară din fiecare clasă afectată, un plan de restructurare care nu este susținut de majoritatea necesară din fiecare clasă afectată ar putea totuși să fie confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă dacă el este susținut de cel puțin o clasă afectată de creditori și dacă nu prejudiciază în mod abuziv clasele disidente (mecanismul de impunere a unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase). Mai precis, planul ar trebui să respecte regula de prioritate absolută prin care se asigură că o clasă disidentă de creditori este plătită integral înainte ca o clasă inferioară să beneficieze de repartizări sau să își păstreze vreun interes în cadrul planului de restructurare. Regula de prioritate absolută servește drept bază pentru valoarea care urmează să fie repartizată creditorilor în cadrul restructurării. Consecința imediată a regulii de prioritate absolută este că nicio clasă de creditori nu poate primi sau păstra, în cadrul planului de restructurare, valori sau beneficii economice care depășesc totalul creanțelor sau al intereselor clasei respective. Cu ajutorul regulii de prioritate absolută se poate determina, prin comparație cu structura capitalului întreprinderii aflate în restructurare, repartizarea valorii pe care părțile urmează să o primească în cadrul planului de restructurare pe baza valorii întreprinderii în calitate de întreprindere în activitate.

(28)  Deși ar trebui să se considere întotdeauna că un plan de restructurare este adoptat dacă este susținut de majoritatea necesară din fiecare clasă afectată, și totodată de majoritatea creditorilor, un plan de restructurare care nu este susținut de majoritatea necesară ar putea totuși să fie confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă dacă el este susținut de majoritatea creditorilor afectați și dacă nu prejudiciază în mod abuziv clasele disidente (mecanismul de impunere a unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase). Această confirmare ar trebui, de asemenea, să fie obligatorie în cazul în care planul prevede o pierdere de peste 25 % din forța de muncă. Mai precis, planul ar trebui să respecte regula de prioritate absolută prin care se asigură că o clasă disidentă de creditori este plătită integral înainte ca o clasă inferioară să beneficieze de repartizări sau să își păstreze vreun interes în cadrul planului de restructurare. Regula de prioritate absolută servește drept bază pentru valoarea care urmează să fie repartizată creditorilor în cadrul restructurării. Consecința imediată a regulii de prioritate absolută este că nicio clasă de creditori nu poate primi sau păstra, în cadrul planului de restructurare, valori sau beneficii economice care depășesc totalul creanțelor sau al intereselor clasei respective. Cu ajutorul regulii de prioritate absolută se poate determina, prin comparație cu structura capitalului întreprinderii aflate în restructurare, repartizarea valorii pe care părțile urmează să o primească în cadrul planului de restructurare pe baza valorii întreprinderii în calitate de întreprindere în activitate. În plus, informarea adecvată a reprezentanților lucrătorilor ar trebui să fie o condiție pentru confirmare.

Amendamentul    25

Propunere de directivă

Considerentul 29

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(29)  Interesele legitime ale acționarilor și ale altor deținători de titluri de capital ar trebui să fie protejate, dar statele membre ar trebui să se asigure și că acționarii nu blochează în mod disproporționat adoptarea planurilor de restructurare care ar permite debitorului să revină la viabilitate. De exemplu, adoptarea unui plan de restructurare nu ar trebui să fie condiționată de acordul deținătorilor de titluri de capital fără drept la bani, adică deținătorii de titluri de capital care, în cazul unei evaluări a întreprinderii, nu ar primi nicio plată și nicio altă formă de retribuție dacă s-ar aplica ordinea normală a priorităților de lichidare. Statele membre pot recurge la diferite mijloace pentru îndeplinirea acestui obiectiv, de exemplu refuzând deținătorilor de titluri de capital dreptul de vot asupra unui plan de restructurare. Cu toate acestea, atunci când deținătorii de titluri de capital au drept de vot asupra unui plan de restructurare, autoritatea judiciară sau administrativă ar trebui să poată confirma planul în ciuda diferenței de opinie a uneia sau mai multor clase de deținători de titluri de capital, printr-un mecanism de impunere a unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase. Ar putea fi necesare mai multe clase de deținători de titluri de capital în cazurile în care există diferite clase de titluri de participare cu diferite drepturi. Deținătorii de titluri de capital în întreprinderile mici și mijlocii care nu sunt numai investitori, ci și proprietari, și care contribuie la întreprindere în alte moduri, cum ar fi prin cunoștințele și competențele lor de management, s-ar putea să nu fie motivați să se restructureze în aceste condiții. Din acest motiv, mecanismul de impunere a unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase ar trebui să rămână opțional pentru întreprinderea care propune planul.

(29)  Interesele legitime ale acționarilor și ale altor deținători de titluri de capital ar trebui să fie protejate, dar statele membre ar trebui să se asigure și că acționarii nu blochează în mod disproporționat adoptarea planurilor de restructurare care ar permite debitorului să revină la viabilitate și care sunt susținute de majoritatea claselor. De exemplu, adoptarea unui plan de restructurare nu ar trebui să fie condiționată de acordul deținătorilor de titluri de capital fără drept la bani, adică deținătorii de titluri de capital care, în cazul unei evaluări a întreprinderii, nu ar primi nicio plată și nicio altă formă de retribuție dacă s-ar aplica ordinea normală a priorităților de lichidare. Statele membre pot recurge la diferite mijloace pentru îndeplinirea acestui obiectiv, de exemplu refuzând deținătorilor de titluri de capital dreptul de vot asupra unui plan de restructurare. Cu toate acestea, atunci când deținătorii de titluri de capital au drept de vot asupra unui plan de restructurare, autoritatea judiciară sau administrativă ar trebui să poată confirma planul în ciuda diferenței de opinie a uneia sau mai multor clase de deținători de titluri de capital, printr-un mecanism de impunere a unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase. Ar putea fi necesare mai multe clase de deținători de titluri de capital în cazurile în care există diferite clase de titluri de participare cu diferite drepturi. Deținătorii de titluri de capital în întreprinderile mici și mijlocii care nu sunt numai investitori, ci și proprietari, și care contribuie la întreprindere în alte moduri, cum ar fi prin cunoștințele și competențele lor de management, s-ar putea să nu fie motivați să se restructureze în aceste condiții. Din acest motiv, mecanismul de impunere a unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase ar trebui să rămână opțional pentru întreprinderea care propune planul.

Amendamentul    26

Propunere de directivă

Considerentul 29 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(29a)  În scopul implementării, planul de restructurare ar trebui să prevadă posibilitatea ca deținătorii de instrumente de capital ale întreprinderilor mici și mijlocii să contribuie la restructurare în formă nemonetară (de exemplu: experiență, reputație, contacte de afaceri).

Amendamentul    27

Propunere de directivă

Considerentul 31

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(31)  Este posibil ca reușita unui plan de restructurare să depindă adesea de existența resurselor financiare necesare pentru a se sprijini, în primul rând, funcționarea întreprinderii pe durata negocierilor de restructurare și, în al doilea rând, punerea în aplicare a planului de restructurare, după ce acesta a fost confirmat. Finanțările noi și finanțările intermediare ar trebui, prin urmare, să fie exceptate de la acțiunile în anularea transferului patrimonial prin care se urmărește ca aceste finanțări să fie declarate nule, anulabile sau neexecutabile pe motivul că ar fi în detrimentul masei credale în contextul unor proceduri de insolvență ulterioare. Drepturile interne ale insolvenței în care se prevede că pot fi introduse acțiuni în anularea transferului patrimonial dacă și atunci când debitorul intră în cele din urmă în insolvență și că noii împrumutători sunt pasibili de sancțiuni civile, administrative sau penale pentru că acordă credite unor debitori aflați în dificultate financiară afectează disponibilitatea finanțărilor necesare pentru negocierea și punerea în aplicare cu succes a planului de restructurare. Spre deosebire finanțările noi, care ar trebui să fie confirmate de către o autoritate judiciară sau administrativă în cadrul unui plan de restructurare, finanțările intermediare sunt acordate părților fără ca acestea să știe dacă planul va fi confirmat sau nu în cele din urmă. Dacă protecția finanțărilor intermediare ar fi limitată la cazurile în care planul este adoptat de creditori sau confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă, s-ar descuraja furnizarea de finanțări intermediare. Pentru a se preveni eventualele abuzuri, ar trebui să fie protejate numai finanțările care sunt necesare în mod rezonabil și imediat pentru ca întreprinderea debitorului să continue să funcționeze sau să supraviețuiască ori pentru ca valoarea respectivei întreprinderi să fie menținută sau îmbunătățită în așteptarea confirmării planului. Garanțiile minime prevăzute pentru finanțările intermediare și finanțările noi sunt protecția împotriva acțiunilor în anularea transferului patrimonial și protecția împotriva răspunderii personale. Cu toate acestea, pentru ca noii împrumutători să fie încurajați să își asume riscul mai mare de a investi într-un debitor viabil aflat în dificultăți financiare, ar putea fi necesar să se prevadă noi stimulente, cum ar fi să se acorde prioritate finanțărilor respective, cel puțin față de creanțele negarantate din eventualele proceduri de insolvență ulterioare.

(31)  Este posibil ca reușita unui plan de restructurare să depindă adesea de existența resurselor financiare necesare pentru a se sprijini, în primul rând, funcționarea întreprinderii pe durata negocierilor de restructurare și, în al doilea rând, punerea în aplicare a planului de restructurare, după ce acesta a fost confirmat. Finanțările noi și finanțările intermediare ar trebui, prin urmare, să fie exceptate de la acțiunile în anularea transferului patrimonial prin care se urmărește ca aceste finanțări să fie declarate nule, anulabile sau neexecutabile pe motivul că ar fi în detrimentul masei credale în contextul unor proceduri de insolvență ulterioare. Drepturile interne ale insolvenței în care se prevede că pot fi introduse acțiuni în anularea transferului patrimonial dacă și atunci când debitorul intră în cele din urmă în insolvență și că noii împrumutători sunt pasibili de sancțiuni civile, administrative sau penale pentru că acordă credite unor debitori aflați în dificultate financiară afectează disponibilitatea finanțărilor necesare pentru negocierea și punerea în aplicare cu succes a planului de restructurare. Spre deosebire finanțările noi, care ar trebui să fie confirmate de către o autoritate judiciară sau administrativă în cadrul unui plan de restructurare, finanțările intermediare sunt acordate părților fără ca acestea să știe dacă planul va fi confirmat sau nu în cele din urmă. Dacă protecția finanțărilor intermediare ar fi limitată la cazurile în care planul este adoptat de creditori sau confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă, s-ar descuraja furnizarea de finanțări intermediare. Pentru a se preveni eventualele abuzuri, ar trebui să fie protejate numai finanțările care sunt necesare în mod rezonabil și imediat pentru ca întreprinderea debitorului să continue să funcționeze sau să supraviețuiască ori pentru ca valoarea respectivei întreprinderi să fie menținută sau îmbunătățită în așteptarea confirmării planului. Garanțiile minime prevăzute pentru finanțările intermediare și finanțările noi sunt protecția împotriva acțiunilor în anularea transferului patrimonial și protecția împotriva răspunderii personale.

Amendamentul    28

Propunere de directivă

Considerentul 32

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(32)  Părțile afectate care sunt interesate ar trebui să aibă posibilitatea de a ataca decizia de confirmare a unui plan de restructurare. Pentru a se asigura eficacitatea planului, pentru a se reduce lipsa de securitate și pentru a se evita întârzierile nejustificate, căile de atac nu ar trebui totuși să aibă efecte suspensive asupra punerii în aplicare a unui plan de restructurare. În cazul în care se stabilește că unii creditori aflați în minoritate au fost lezați în mod nejustificat prin plan, statele membre ar trebui să ia în considerare posibilitatea ca, în loc să respingă planul, să prevadă compensarea bănească a respectivilor creditori disidenți, plătibilă de către debitor sau de către creditorii care au votat pentru plan.

(32)  Părțile afectate care sunt interesate ar trebui să aibă posibilitatea de a ataca decizia de confirmare a unui plan de restructurare. Pentru a se asigura eficacitatea planului de restructurare, pentru a se reduce lipsa de securitate și pentru a se evita întârzierile nejustificate, căile de atac nu ar trebui totuși să aibă efecte suspensive asupra punerii în aplicare a unui plan de restructurare. În cazul în care se stabilește că unii creditori aflați în minoritate au fost lezați în mod nejustificat prin plan, statele membre ar trebui să ia în considerare posibilitatea ca, în loc să respingă planul de restructurare, să prevadă compensarea bănească a respectivilor creditori disidenți, plătibilă de către debitor sau de către creditorii care au votat pentru plan, cu excepția clasei lucrătorilor.

Amendamentul    29

Propunere de directivă

Considerentul 34

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(34)  Lucrătorii ar trebui să beneficieze de protecția deplină asigurată de dreptul muncii în toate procedurile de restructurare preventivă. În mod concret, prezenta directivă nu aduce atingere drepturilor lucrătorilor care sunt garantate prin Directiva 98/59/CE a Consiliului68, Directiva 2001/23/CE a Consiliului69, Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului70, Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului71și Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului72. Obligațiile referitoare la informarea și consultarea lucrătorilor din dispozițiile naționale de punere în aplicare a directivelor sus-menționate rămân neatinse. Același lucru este valabil și pentru obligațiile de informare și consultare a reprezentanților lucrătorilor cu privire la decizia de a recurge la un cadru de restructurare preventivă, în conformitate cu Directiva 2002/14/CE. Dată fiind necesitatea de a asigura un nivel corespunzător de protecție a lucrătorilor, statele membre ar trebui, în principiu, să nu permită ca executarea silită a creanțelor neachitate ale lucrătorilor, astfel cum sunt definite în Directiva 2008/94/CE, să facă obiectul unei suspendări, indiferent dacă acestea s-au născut înainte sau după data dispunerii suspendării. Suspendarea ar trebui să fie permisă în aceste cazuri numai pentru sumele și perioada pentru care plata creanțelor de acest fel este garantată efectiv prin alte mijloace în temeiul dreptului intern. În cazul în care statele membre extind acoperirea garanției de plată a creanțelor neachitate ale lucrătorilor stabilită prin Directiva 2008/94/CE la procedurile de restructurare preventivă stabilite în prezenta directivă, exceptarea executării silite a creanțelor lucrătorilor de la suspendare nu se mai justifică în măsura acoperită de garanția respectivă. În cazul în care dreptul intern prevede restricții de aplicare a răspunderii instituțiilor de garantare, în ceea ce privește durata garanției sau suma plătită către lucrători, lucrătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a cere executarea silită a creanțelor lor față de angajator pentru orice deficit chiar și în perioada de suspendare a executărilor silite.

(34)  Lucrătorii ar trebui să beneficieze de protecția deplină asigurată de dreptul muncii în toate procedurile de restructurare preventivă. În mod concret, prezenta directivă nu aduce atingere drepturilor lucrătorilor care sunt garantate prin Directiva 98/59/CE a Consiliului68, Directiva 2001/23/CE a Consiliului69, Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului70, Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului71și Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului72. Obligațiile referitoare la informarea și consultarea lucrătorilor din dispozițiile naționale de punere în aplicare a directivelor sus-menționate rămân neatinse. Același lucru este valabil și pentru obligațiile de informare și consultare a reprezentanților lucrătorilor cu privire la decizia de a recurge la un cadru de restructurare preventivă, în conformitate cu Directiva 2002/14/CE. Dată fiind necesitatea de a asigura un nivel corespunzător de protecție a lucrătorilor, statele membre ar trebui să fie obligate să nu permită ca executarea silită a creanțelor neachitate ale lucrătorilor să facă obiectul unei suspendări, indiferent dacă acestea s-au născut înainte sau după data dispunerii suspendării. Suspendarea ar trebui să fie permisă în aceste cazuri numai pentru sumele și perioada pentru care plata creanțelor de acest fel este garantată efectiv la un nivel asemănător prin alte mijloace în temeiul dreptului intern. În cazul în care dreptul intern prevede restricții de aplicare a răspunderii instituțiilor de garantare, în ceea ce privește durata garanției sau suma plătită către lucrători, lucrătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a cere executarea silită a creanțelor lor față de angajator pentru orice deficit chiar și în perioada de suspendare a executărilor silite.

__________________

__________________

68 Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO L 225, 12.8.1998, p. 16).

68 Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO L 225, 12.8.1998, p. 16).

69 Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).

69 Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).

70 Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO L 80, 23.3.2002, p. 29).

70 Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO L 80, 23.3.2002, p. 29).

71 Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (JO L 283, 28.10.2008, p. 36).

71 Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (JO L 283, 28.10.2008, p. 36).

72 Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (JO L 122, 16.5.2009, p. 28).

72 Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (JO L 122, 16.5.2009, p. 28).

Amendamentul    30

Propunere de directivă

Considerentul 34 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(34a)  Lucrătorilor și reprezentanților lucrătorilor ar trebui să li se pună la dispoziție toate documentele și informațiile privind planul de restructurare propus, pentru a li se permite să efectueze o evaluare aprofundată a diferitelor scenarii. În plus, lucrătorii și reprezentanții lucrătorilor trebuie să aibă posibilitatea să participe activ la toate fazele de consultare și de aprobare ale procesului de elaborare a planului și trebuie să li se garanteze accesul la consiliere de specialitate în contextul restructurării.

Amendamentul    31

Propunere de directivă

Considerentul 35

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(35)  Atunci când planul de restructurare presupune transferul unei părți din întreprindere sau din activitate, drepturile lucrătorilor care decurg dintr-un contract de muncă sau dintr-un raport de muncă, printre care, în special, dreptul la salariu, ar trebui să fie menținute în conformitate cu articolele 3 și 4 din Directiva 2001/23/CE, fără a se aduce atingere normelor specifice aplicabile în cazul unor proceduri de insolvență, prevăzute la articolul 5 din directivă, și, în special, posibilităților permise prin articolul 5 alineatul (2) din directivă. Mai mult, pe lângă dreptul la informare și dreptul la consultare, inclusiv cu privire la deciziile care ar putea duce la modificări importante în organizarea muncii sau în relațiile contractuale, în vederea obținerii unui acord asupra deciziilor de această natură, și fără a se aduce atingere acestor drepturi, care sunt garantate prin Directiva 2002/14/CE, lucrătorii afectați de planul de restructurare ar trebui să aibă, în temeiul prezentei directive, dreptul de vot asupra planului. În ceea ce privește votarea planului de restructurare, statele membre pot decide să încadreze lucrătorii într-o clasă separată de alte clase de creditori.

(35)  Atunci când planul de restructurare presupune transferul unei părți din întreprindere sau din activitate, drepturile lucrătorilor care decurg dintr-un contract de muncă sau dintr-un raport de muncă, printre care, în special, dreptul la salariu, ar trebui să fie menținute în conformitate cu articolele 3 și 4 din Directiva 2001/23/CE, iar articolul 5 din directivă ar trebui să poată fi aplicat numai în caz de insolvență, nu și în cazul unui plan de restructurare. Mai mult, pe lângă dreptul la informare și dreptul la consultare, inclusiv cu privire la deciziile care ar putea duce la modificări importante în organizarea muncii sau în relațiile contractuale, în vederea obținerii unui acord asupra deciziilor de această natură, și fără a se aduce atingere acestor drepturi, care sunt garantate prin Directiva 2002/14/CE, lucrătorii afectați de planul de restructurare ar trebui să aibă, în temeiul prezentei directive, dreptul de vot cu privire la acesta, iar aprobarea lor ar trebui să fie obligatorie pentru confirmarea planului. În ceea ce privește votarea planului de restructurare, statele membre ar trebui să încadreze lucrătorii într-o clasă separată de alte clase de creditori și ar trebui să-i asigure acestei clase un drept preferențial.

Justificare

Articolul 5 din Directiva 2001/23/CE se aplică „în cazul transferului unei întreprinderi, unități sau al unei părți de întreprindere sau de unitate, în care cedentul face obiectul unei proceduri de faliment sau al altor proceduri asemănătoare de insolvabilitate, instituite în vederea lichidării bunurilor cedentului” și nu poate fi aplicat în cazul unui plan de restructurare.

Amendamentul    32

Propunere de directivă

Considerentul 35 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(35a)  Orice operațiune de restructurare propusă ar trebui explicată pe deplin reprezentanților lucrătorilor, cărora ar trebui să li se furnizeze informații privind restructurarea propusă pentru a li se permite să efectueze o evaluare aprofundată și să se pregătească pentru consultări, dacă este cazul.1a

 

_________________

 

1a Texte adoptate, P7_TA(2013)0005 Informarea și consultarea lucrătorilor, anticiparea și gestionarea restructurărilor

Amendamentul    33

Propunere de directivă

Considerentul 36

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(36)  Pentru a se încuraja și mai mult restructurările preventive, este important să se asigure că directorii nu sunt abătuți de la exercitarea unei judecăți rezonabile de afaceri sau de la asumarea unor riscuri comerciale rezonabile, în special atunci când prin acestea s-ar îmbunătăți perspectivele de restructurare ale activităților potențial viabile. Atunci când întreprinderea cunoaște dificultăți financiare, directorii ar trebui să ia o serie de măsuri, cum ar fi solicitarea de consultanță profesională, inclusiv cu privire la restructurare și insolvență, recurgând, de exemplu, la instrumentele de avertizare timpurie, când acestea există, protejarea activelor societății, pentru a mări la maximum valoarea și a preveni pierderea de active esențiale, luarea în considerare a structurii și funcțiilor activității pentru a examina viabilitatea și a reduce cheltuielile, neangajarea societății în tipurile de tranzacție care ar putea face obiectul unor acțiuni în anularea transferului patrimonial, cu excepția cazurilor în care există o justificare comercială corespunzătoare, continuarea desfășurării de schimburi comerciale, atunci când este indicat să se procedeze în acest fel în vederea măririi la maximum a valorii întreprinderii ca întreprindere în activitate, purtarea de negocieri cu creditorii și intrarea în proceduri de restructurare preventivă. Atunci când debitorul se apropie de insolvență, este important ca interesele legitime ale creditorilor să fie protejate împotriva deciziilor de management care ar putea avea un impact asupra constituirii masei bunurilor debitorului, în special în cazul în care deciziile respective ar putea avea ca efect diminuarea într-o și mai mare măsură a valorii masei bunurilor care pot fi utilizate în eforturile de restructurare sau repartizate creditorilor. Este necesar, prin urmare, ca în aceste circumstanțe directorii să nu întreprindă, cu intenție sau din gravă neglijență, nicio acțiune care ar genera un câștig personal în detrimentul părților interesate, să nu își dea acordul pentru încheierea de tranzacții subevaluate și să nu întreprindă nicio acțiune care ar duce la crearea unei preferințe arbitrare pentru una sau mai multe părți interesate în defavoarea altora. În sensul prezentei directive, prin directori ar trebui să se înțeleagă persoanele responsabile cu luarea deciziilor care privesc gestionarea societății.

(36)  Pentru a se încuraja și mai mult restructurările preventive, este important să se asigure că directorii și antreprenorii nu sunt abătuți de la exercitarea unei judecăți rezonabile de afaceri sau de la asumarea unor riscuri comerciale rezonabile, în special atunci când prin acestea s-ar îmbunătăți perspectivele de restructurare ale activităților potențial viabile. Atunci când întreprinderea cunoaște dificultăți financiare, directorii ar trebui să ia o serie de măsuri, cum ar fi solicitarea de consultanță profesională, inclusiv cu privire la restructurare și insolvență, recurgând, de exemplu, la instrumentele de avertizare timpurie, când acestea există, protejarea activelor societății, pentru a mări la maximum valoarea și a preveni pierderea de active esențiale, luarea în considerare a structurii și funcțiilor activității pentru a examina viabilitatea și a reduce cheltuielile, neangajarea societății în tipurile de tranzacție care ar putea face obiectul unor acțiuni în anularea transferului patrimonial, cu excepția cazurilor în care există o justificare comercială corespunzătoare, continuarea desfășurării de schimburi comerciale, atunci când este indicat să se procedeze în acest fel în vederea măririi la maximum a valorii întreprinderii ca întreprindere în activitate, purtarea de negocieri cu creditorii și intrarea în proceduri de restructurare preventivă. Directorii ar trebui, de asemenea, să se conformeze tuturor obligațiilor care le revin în ceea ce privește creditorii, reprezentanții lucrătorilor și alte părți interesate. Atunci când debitorul se apropie de insolvență, este important ca interesele legitime ale creditorilor să fie protejate împotriva deciziilor de management care ar putea avea un impact asupra constituirii masei bunurilor debitorului, în special în cazul în care deciziile respective ar putea avea ca efect diminuarea într-o și mai mare măsură a valorii masei bunurilor care pot fi utilizate în eforturile de restructurare sau repartizate creditorilor. Este necesar, prin urmare, ca în aceste circumstanțe directorii să nu întreprindă, cu intenție sau din gravă neglijență, nicio acțiune care ar genera un câștig personal în detrimentul părților interesate, să nu își dea acordul pentru încheierea de tranzacții subevaluate sau să reducă în mod intenționat valoarea societății prin alte mijloace și să nu întreprindă nicio acțiune care ar duce la crearea unei preferințe arbitrare pentru una sau mai multe părți interesate în defavoarea altora. În sensul prezentei directive, prin directori ar trebui să se înțeleagă persoanele responsabile cu luarea deciziilor care privesc gestionarea societății. Nerespectarea acestor cerințe ar putea duce la o perioadă de remitere mai lungă sau la condiții mai stricte de remitere.

Amendamentul    34

Propunere de directivă

Considerentul 37

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(37)  Dat fiind că posibilitățile unei a doua șanse diferă de la un stat membru la altul, întreprinzătorii supraîndatorați ar putea fi motivați să se mute în alte state membre pentru a beneficia de o mai scurtă perioadă premergătoare remiterii de datorie sau de condiții mai atrăgătoare la remiterea de datorie, ceea ce creează o insecuritate juridică și costuri suplimentare pentru creditorii care doresc să își recupereze creanțele. În plus, efectele falimentului, în special stigmatul social, consecințele juridice, cum ar fi ordinele prin care întreprinzătorilor li se interzice să demareze și să desfășoare activități de întreprinzător, și incapacitatea persistentă de a-și plăti datoriile constituie importanți factori de descurajare pentru întreprinzătorii care doresc să înființeze o întreprindere sau să beneficieze de o a doua șansă, deși este dovedit faptul că întreprinzătorii care au dat faliment au mai multe șanse să aibă succes a doua oară. Prin urmare, ar trebui să fie luate măsuri de reducere a efectelor negative pe care supraîndatorarea și falimentul le au asupra întreprinzătorilor, în special prin autorizarea unei remiteri complete de datorie după scurgerea unei anumite perioade de timp și prin limitarea perioadei de valabilitate a ordinelor de interdicție emise ca urmare a supraîndatorării debitorului.

(37)  Dat fiind că posibilitățile unei a doua șanse diferă de la un stat membru la altul, întreprinzătorii supraîndatorați ar putea fi motivați să se mute în alte state membre pentru a beneficia de o mai scurtă perioadă premergătoare remiterii de datorie sau de condiții mai atrăgătoare la remiterea de datorie, ceea ce creează o insecuritate juridică și costuri suplimentare pentru creditorii care doresc să își recupereze creanțele. În plus, efectele falimentului, în special stigmatul social, consecințele juridice, cum ar fi ordinele prin care întreprinzătorilor li se interzice să demareze și să desfășoare activități de întreprinzător, și incapacitatea persistentă de a-și plăti datoriile constituie importanți factori de descurajare pentru întreprinzătorii care doresc să înființeze o întreprindere sau să beneficieze de o a doua șansă, deși este dovedit faptul că întreprinzătorii care au dat faliment au mai multe șanse să aibă succes a doua oară. Prin urmare, ar trebui să fie luate măsuri de reducere a efectelor negative pe care supraîndatorarea și falimentul le au asupra întreprinzătorilor, în special prin autorizarea unei remiteri complete de datorie după scurgerea unei anumite perioade de timp și prin limitarea perioadei de valabilitate a ordinelor de interdicție emise ca urmare a supraîndatorării debitorului. Perioada de remitere ar trebui să fie de cinci ani de la data la care debitorul depune cererea pentru prima dată și ar trebui să fie posibil ca statele membre să stabilească o perioadă mai lungă în cazul unei perioade ulterioare de remitere.

Amendamentul    35

Propunere de directivă

Considerentul 38

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(38)  Prevederea unei perioade scurte până la remiterea de datorie sau până la încetarea interdicției nu este indicată în toate circumstanțele, cum ar fi cazurile în care debitorul este neonest sau a acționat cu rea-credință. Statele membre ar trebui să pună la dispoziția autorităților judiciare sau administrative orientări clare cu privire la modul în care trebuie evaluată onestitatea unui întreprinzător. De exemplu, atunci când stabilesc dacă debitorul a fost neonest, autoritățile judiciare sau administrative pot lua în considerare circumstanțe precum natura și volumul datoriilor, data la care acestea au fost angajate, eforturile depuse de debitor pentru a-și onora datoriile și pentru a-și îndeplini obligațiile legale, cum ar fi cerințele publice în materie de licențe și de contabilitate corectă, și acțiunile întreprinse de debitor pentru a contracara recursurile creditorilor. Ordinele de interdicție pot avea o valabilitate mai mare sau nedeterminată în situațiile în care întreprinzătorul exercită anumite profesii considerate sensibile în statele membre sau a fost condamnat pentru activități infracționale. În situațiile de acest fel, întreprinzătorii ar putea beneficia de remiterea de datorie, dar tot nu ar avea dreptul să exercite o anumită profesie pentru o perioadă de timp mai lungă sau nedeterminată.

(38)  Prevederea unei perioade scurte până la remiterea de datorie sau până la încetarea interdicției nu este indicată în toate circumstanțele, chiar și după încheierea unei proceduri de insolvență, cum ar fi cazurile în care debitorul este neonest sau a acționat cu rea-credință. Statele membre ar trebui să pună la dispoziția autorităților judiciare sau administrative orientări și criterii clare cu privire la metoda de evaluare a onestității unui întreprinzător. De exemplu, atunci când stabilesc dacă debitorul a fost neonest, autoritățile judiciare sau administrative pot lua în considerare circumstanțe precum natura și volumul datoriilor, data la care acestea au fost angajate, eforturile depuse de debitor pentru a-și onora datoriile și pentru a-și îndeplini obligațiile legale, cum ar fi cerințele publice în materie de licențe și de contabilitate corectă, și acțiunile întreprinse de debitor pentru a contracara recursurile creditorilor. Ordinele de interdicție pot avea o valabilitate mai mare sau nedeterminată în situațiile în care întreprinzătorul exercită anumite profesii considerate sensibile în statele membre sau a fost condamnat pentru activități infracționale. În situațiile de acest fel, întreprinzătorii ar putea beneficia de remiterea de datorie, dar tot nu ar avea dreptul să exercite o anumită profesie pentru o perioadă de timp mai lungă sau nedeterminată.

Amendamentul    36

Propunere de directivă

Considerentul 39

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(39)  Este necesar să se mențină și să se mărească transparența procedurilor și previzibilitatea că acestea vor avea consecințe care sunt favorabile pentru menținerea activităților și pentru acordarea unei a doua șanse către întreprinzători sau care permit lichidarea eficientă a întreprinderilor neviabile. Este necesar, de asemenea, să se reducă durata excesivă a procedurilor de insolvență din numeroase state membre, prin care se creează insecuritate juridică pentru creditori și investitori și rate scăzute de recuperare. În sfârșit, având în vedere mecanismele de cooperare îmbunătățită între instanțe și practicieni în cazurile transfrontaliere, instituite prin Regulamentul (UE) 2015/848, este necesar ca profesionalismul tuturor actorilor implicați să fie adus la niveluri similare în toată Uniunea. Pentru îndeplinirea acestor obiective, statele membre ar trebui să se asigure că membrii corpurilor judiciare și administrative sunt formați corespunzător și au cunoștințe și competențe de specialitate și experiență în materie de insolvență. Specializarea magistraților ar trebui să permită luarea unor decizii cu un impact economic și social potențial semnificativ într-o perioadă scurtă de timp și nu ar trebui să însemne că magistrații trebuie să se ocupe exclusiv cu cazuri de restructurare, de insolvență și de a doua șansă. Un mod eficient de îndeplinire a acestor obiective ar putea fi, de exemplu, crearea unor instanțe sau camere specializate, în conformitate cu prevederile naționale care reglementează organizarea sistemului judiciar.

(39)  Practicienii și judecătorii specializați în insolvență și existența unor instrumente digitale pot contribui masiv la scurtarea duratei procedurilor, la reducerea costurilor și la îmbunătățirea calității în materie de asistență sau de supraveghere. Este necesar să se mențină și să se mărească transparența procedurilor și previzibilitatea că acestea vor avea consecințe favorabile pentru menținerea activităților și pentru acordarea unei a doua șanse întreprinzătorilor onești sau care permit lichidarea eficientă și rapidă a întreprinderilor neviabile. Este necesar, de asemenea, să se reducă durata excesivă a procedurilor de insolvență din numeroase state membre, prin care se creează insecuritate juridică pentru creditori și investitori și rate scăzute de recuperare. În vederea reducerii duratei excesive a procedurilor de insolvență, este necesară, de asemenea, integrarea mijloacelor digitale de comunicare în aceste proceduri. În sfârșit, având în vedere mecanismele de cooperare îmbunătățită între instanțe și practicieni în cazurile transfrontaliere, instituite prin Regulamentul (UE) 2015/848, este necesar ca profesionalismul și specializarea tuturor actorilor implicați să fie aduse la niveluri similare în toată Uniunea. Pentru îndeplinirea acestor obiective, statele membre ar trebui să se asigure că membrii corpurilor judiciare și administrative sunt formați corespunzător și au cunoștințe și competențe de specialitate și experiență în materie de insolvență. Specializarea magistraților ar trebui să permită luarea unor decizii cu un impact economic și social potențial semnificativ într-o perioadă scurtă de timp și nu ar trebui să însemne că magistrații trebuie să se ocupe exclusiv cu cazuri de restructurare, de insolvență și de a doua șansă. Un mod eficient de îndeplinire a acestor obiective ar putea fi, de exemplu, crearea unor instanțe sau camere specializate, în conformitate cu prevederile naționale care reglementează organizarea sistemului judiciar.

Amendamentul    37

Propunere de directivă

Considerentul 40

Textul propus de Comisie

Amendamentul

40.  Statele membre ar trebui să se asigure că practicienii din domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse care sunt numiți de autoritățile judiciare sau administrative sunt formați și supravegheați corespunzător în îndeplinirea sarcinilor lor, că sunt numiți într-un mod transparent, cu respectarea deplină a necesității de a asigura proceduri eficiente, și că își îndeplinesc sarcinile cu integritate. Practicienii ar trebui, de asemenea, să respecte coduri de conduită voluntare menite să asigure un nivel adecvat de calificare și formare, transparența atribuțiilor practicienilor și norme pentru stabilirea remunerației acestora, încheierea unei asigurări de răspundere civilă profesională și stabilirea unor mecanisme de supraveghere și de reglementare care să includă un regim corespunzător și eficace de sancționare a celor care nu își îndeplinesc atribuțiile. Aceste standarde ar putea fi atinse, în principiu, fără a fi nevoie să se creeze noi profesii și calificări.

40.  Statele membre ar trebui să se asigure că practicienii din domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse care sunt numiți de autoritățile judiciare sau administrative sunt formați și supravegheați corespunzător în îndeplinirea sarcinilor lor, că sunt numiți într-un mod transparent, cu respectarea deplină a necesității de a asigura proceduri eficiente și că își îndeplinesc sarcinile cu integritate, având în vedere atingerea obiectivului principal al restabilirii viabilității societății. Practicienii ar trebui, să fie salvatori, nu lichidatori și ar trebui, de asemenea, să adere la un cod de conduită profesională cu obiectivul de a garanta un nivel adecvat de calificare și formare, de a asigura transparența atribuțiilor lor și a normelor pentru stabilirea remunerației acestora, încheierea unei asigurări de răspundere civilă profesională și stabilirea unor mecanisme de supraveghere și de reglementare care să includă un regim corespunzător și eficace de sancționare a celor care nu își îndeplinesc atribuțiile. Aceste standarde ar putea fi atinse, în principiu, fără a fi nevoie să se creeze noi profesii și calificări. Statele membre pun la dispoziția publicului larg informații referitoare la autoritățile administrative care supraveghează sau controlează practicienii din domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse.

Amendamentul    38

Propunere de directivă

Considerentul 42

Textul propus de Comisie

Amendamentul

42.  Este important să se adune date fiabile cu privire la rezultatele procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie, în vederea monitorizării modului în care prezenta directivă este transpusă și aplicată. Prin urmare, statele membre ar trebui să culeagă și să reunească date suficient de detaliate pentru a putea evalua cu acuratețe modul în care directiva funcționează în practică.

42.  Este important să se adune date fiabile cu privire la rezultatele procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie, în vederea monitorizării modului în care prezenta directivă este transpusă și aplicată. Prin urmare, statele membre ar trebui să își intensifice eforturile pentru colectarea, agregarea și transmiterea datelor către Comisie. Datele ar trebui să fie suficient de detaliate pentru a permite evaluarea cu acuratețe a modului în care directiva funcționează în practică.

Amendamentul    39

Propunere de directivă

Considerentul 46 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(46a)  Lucrătorii nu ar trebui să suporte sarcina procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie, iar sumele datorate acestora, cum ar fi salariile neplătite, ar trebui întotdeauna onorate cu prioritate. Pentru a garanta continuitatea producției și a locurilor de muncă și pentru a combate mai bine practicile tactice sau frauduloase ale conducerii, lucrătorii ar trebui, de asemenea, să fie informați și consultați în etapa inițială a procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie.

Amendamentul    40

Propunere de directivă

Considerentul 47 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(47a)  Ar trebui făcute evaluări suplimentare, cu scopul de a aprecia dacă este necesar să fie prezentate propuneri legislative privind procedurile de insolvență care afectează persoane care nu exercită activități comerciale, industriale, artizanale sau profesionale comparabile cu activitățile unui angajator și care, în calitate de consumatori sau utilizatori de bunuri sau de servicii publice sau private, sunt, de bună credință, temporar sau permanent, incapabili să își plătească datoriile la scadență. Aceste propuneri legislative ar trebui să garanteze accesul acestor persoane la bunuri și servicii de bază, care să le permită să ducă o viață decentă.

Amendamentul    41

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  procedurile de restructurare preventivă la care pot recurge debitorii aflați în dificultate financiară când există probabilitatea insolvenței;

(a)  procedurile de restructurare preventivă rapidă la care pot recurge debitorii aflați în dificultate financiară când există probabilitatea insolvenței și o posibilitate reală de a salva întreprinderea de procedura de insolvență;

Amendamentul    42

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  procedurile care conduc la remiterea datoriilor angajate de întreprinzătorii supraîndatorați și care le permit acestora să demareze o nouă activitate;

(b)  procedurile care conduc la remiterea datoriilor angajate de întreprinzătorii supraîndatorați după ce au trecut printr-o procedură de insolvență și care le permit să demareze o nouă activitate;

Amendamentul    43

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)  „procedură de insolvență” înseamnă procedura de insolvență colectivă care presupune desistarea parțială sau totală a debitorului și numirea unui lichidator;

(1)  „procedură de insolvență” înseamnă procedura colectide insolvență care presupune o desistare parțială sau totală a debitorului și numirea unui practician în insolvență;

Amendamentul    44

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(2a)  „probabilitatea insolvenței” înseamnă o situație în care debitorul nu este insolvabil potrivit dreptului național dar în care există pericolul real și serios ca în viitor debitorul să nu își poată plăti datoriile la scadență;

Amendamentul    45

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)  „contracte cu titlu executoriu” înseamnă contractele dintre debitor și unul sau mai mulți creditori în temeiul cărora ambele părți au încă obligații de îndeplinit la data deciziei de suspendare a cererilor individuale de executare silită;

(5)  „contracte esențiale cu titlu executoriu” înseamnă contractele dintre debitor și unul sau mai mulți creditori în temeiul cărora ambele părți au încă obligații de îndeplinit la data deciziei de suspendare a cererilor individuale de executare silită și care sunt necesare pentru continuarea activității de zi cu zi a întreprinderii, inclusiv orice furnizare de bunuri sau servicii a cărei suspendare ar duce la încetarea funcționării întreprinderii;

Amendamentul    46

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)  „împărțire în clase” înseamnă gruparea creditorilor și a deținătorilor de titluri de capital care sunt afectați de un plan de restructurare în așa fel încât să se reflecte drepturile aferente creanțelor și intereselor afectate și rangul de prioritate al acestora, ținându-se cont de posibilele drepturi la plată, drepturi de retenție și acorduri încheiate între creditori care preexistau și de regimul aplicat acestora în cadrul planului de restructurare;

(6)  „împărțire în clase” înseamnă gruparea creditorilor și a deținătorilor de titluri de capital care sunt afectați de un plan de restructurare în așa fel încât să se reflecte drepturile aferente creanțelor și intereselor afectate și rangul de prioritate al acestora, ținându-se cont de posibilele drepturi la plată, drepturi de retenție și acorduri încheiate între creditori care preexistau și de regimul aplicat acestora în cadrul planului de restructurare; atunci când se adoptă un plan de restructurare, creditorii sunt împărțiți în clase diferite de creditori, conform normelor statelor membre, cerința minimă fiind ca cel puțin creanțele garantate și creanțele negarantate să fie tratate în clase separate;

Amendamentul    47

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(8)  „impunere a unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase” înseamnă confirmarea de către o autoritate judiciară sau administrativă a unui plan de restructurare în ciuda disidenței uneia sau mai multor clase afectate de creditori;

(8)  „impunere a unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase” înseamnă confirmarea de către o autoritate judiciară sau administrativă a unui plan de restructurare în ciuda disidenței mai multor clase afectate de creditori;

Amendamentul    48

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(11)  „finanțare nouă” înseamnă orice fond nou, acordat de un creditor existent sau nou, care este necesar pentru punerea în aplicare a unui plan de restructurare și care este convenit în planul de restructurare respectiv și confirmat ulterior de către o autoritate judiciară sau administrativă;

(11)  „finanțare nouă” înseamnă orice fond nou, inclusiv acordarea de credite, acordat de un creditor existent sau nou, care este necesar pentru punerea în aplicare a unui plan de restructurare și care este convenit în planul de restructurare respectiv și confirmat ulterior de către o autoritate judiciară sau administrativă;

Amendamentul    49

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 12

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12)  „finanțare intermediară” înseamnă orice fond, acordat de un creditor existent sau nou, care este necesare în mod rezonabil și imediat pentru ca întreprinderea debitorului să poată funcționa în continuare sau să supraviețuiască sau pentru ca valoarea respectivei întreprinderi să fie păstrată sau mărită în așteptarea confirmării planului de restructurare;

(12)  „finanțare intermediară” înseamnă orice fond, inclusiv acordarea de credite, acordat de un creditor existent sau nou, care este necesar în mod rezonabil și imediat pentru ca întreprinderea debitorului să poată funcționa în continuare sau să supraviețuiască sau pentru ca valoarea respectivei întreprinderi să fie păstrată sau mărită în așteptarea confirmării planului de restructurare;

Amendamentul    50

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(13)  „întreprinzător supraîndatorat” înseamnă o persoană fizică care desfășoară o activitate comercială, economică, meșteșugărească sau profesională și a cărei incapacitate de a-și achita datoriile la scadență nu este doar temporară;

(13)  „întreprinzător supraîndatorat” înseamnă o persoană fizică care desfășoară o activitate comercială, economică, meșteșugărească sau profesională și a cărei incapacitate de a-și achita datoriile la scadență nu este doar temporară și, de asemenea, înseamnă un întreprinzător care nu este în măsură să plătească datorii contractate în calitate de persoană fizică, dar care sunt legate de finanțarea demarării unei activități economice, precum și o persoană a cărei activitate comercială este exclusiv o activitate secundară și ale cărei datorii profesionale și datorii personale nu pot fi separate în mod rezonabil.

Amendamentul    51

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(14)  „remitere completă de datorie” înseamnă că datoriile neachitate sunt anulate ca urmare a unei proceduri care constă în valorificarea activelor și/sau un plan de rambursare/plată;

(14)  „remitere completă de datorie” înseamnă că datoriile neachitate sunt anulate ca urmare a unei proceduri de insolvență;

Amendamentul    52

Propunere de directivă

Articolul 2– paragraful 1 – punctul 15 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(15)  „practician în domeniul restructurării” înseamnă orice persoană sau organism desemnat de către o autoritate judiciară sau administrativă să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele sarcini:

(15)  „practician în domeniul restructurării” înseamnă orice persoană sau organism calificat în temeiul dreptului național să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele sarcini:

Amendamentul    53

Propunere de directivă

Articolul 2– paragraful 1 – punctul 15 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  asistarea debitorului sau a creditorilor la întocmirea sau negocierea unui plan de restructurare;

(a)  asistarea debitorului sau a creditorilor la întocmirea sau negocierea unui plan de restructurare sau de cesiune a activității viabile;

Amendamentul    54

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – punctul 15 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(15a)  „plan de rambursare” înseamnă un program de plată a unor sume stabilite la anumite date de către un debitor către creditori, ca parte a unui plan de restructurare;

Amendamentul    55

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 15 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(15b)  „viabil” înseamnă că este în măsură să furnizeze o rentabilitate preconizată adecvată a capitalului după acoperirea tuturor costurilor, inclusiv a costurilor de depreciere și a cheltuielilor financiare.

Amendamentul    56

Propunere de directivă

Articolul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 3

Articolul 3

Avertizarea timpurie

Avertizarea timpurie și accesul la informații

1.  Statele membre se asigură că debitorii și întreprinzătorii au acces la instrumente de avertizare timpurie care permit detectarea situațiilor de deteriorare a unei activități și prin care debitorului sau întreprinzătorului i se semnalează că trebuie să ia măsuri urgente.

1.  Statele membre elaborează instrumente de avertizare timpurie clare și transparente, asigurând inclusiv accesul la acestea, instrumente care permit detectarea situațiilor de deteriorare a unei activități și prin care debitorului sau întreprinzătorului i se semnalează că trebuie să ia măsuri urgente. În această privință, statele membre pot utiliza noile tehnologii TI pentru notificări și pentru comunicarea online.

 

1a. Printre mecanismele de avertizare timpurie se numără:

 

(a) sarcinile de contabilitate și de monitorizare care îi revin debitorului sau conducerii debitorului;

 

(b) sarcinile de raportare în cadrul acordurilor de împrumut; precum și

 

(c) obligațiile de raportare sau de informare periodice care le revin părților terțe, cum ar fi contabilii, autoritățile fiscale și autoritățile de asigurări sociale sau anumite tipuri de creditori, cum ar fi băncile;

2.  Statele membre se asigură că debitorii și întreprinzătorii au acces la informațiile relevante cu privire la disponibilitatea instrumentelor de avertizare timpurie și a oricărui alt mijloc de restructurare timpurie sau de obținere a unei remiteri de datorie personală la care pot recurge și că informațiile respective sunt actualizate, clare, concise și ușor de utilizat.

2.  Statele membre se asigură că debitorii, întreprinzătorii și reprezentanții lucrătorilor au acces la informațiile relevante cu privire la disponibilitatea instrumentelor de avertizare timpurie și a oricărui alt mijloc de restructurare timpurie sau de obținere a unei remiteri de datorie personală la care pot recurge și că informațiile respective sunt actualizate, clare, concise și ușor de utilizat.

 

2a. Statele membre fac cunoscut publicului, pe un site dedicat și într-un mod ușor de utilizat, modul în care debitorii și întreprinzătorii pot avea acces la instrumente de avertizare timpurie în statul lor membru. Statele membre se asigură că mai ales întreprinderile mici și mijlocii au acces la aceste informații.

 

2b. Statele membre se asigură că reprezentanții lucrătorilor au acces la informații relevante și actualizate referitoare la situația întreprinderii și că aceștia își pot comunica preocupările lor debitorilor și întreprinzătorilor cu privire la situația întreprinderii și cu privire la necesitatea de a utiliza mecanismele de restructurare.

3.  Statele membre pot să limiteze accesul prevăzut la alineatele (1) și (2) la întreprinderile mici și mijlocii sau la întreprinzători.

 

Amendamentul    57

Propunere de directivă

Articolul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 4

Articolul 4

Disponibilitatea cadrelor de restructurare preventivă

Disponibilitatea cadrelor de restructurare preventivă

1.  Statele membre se asigură că, atunci când există probabilitatea insolvenței, debitorii aflați în dificultate financiară au acces la un cadru eficace de restructurare preventivă care le permite să își restructureze datoriile sau activitatea, să revină la viabilitate și să evite insolvența.

1. Statele membre se asigură că, atunci când există probabilitatea insolvenței, debitorii aflați în dificultate financiară au acces la un cadru eficace de restructurare preventivă care le permite să își restructureze datoriile sau activitatea, să revină la viabilitate și să evite insolvența sau să găsească alte soluții pentru e vita insolvența, păstrând locurile de muncă și menținând activitatea întreprinderii.

 

1a. Statele membre pot prevedea ca accesul la procedurile de restructurare să fie limitat la întreprinderile care nu au fost condamnate definitiv pentru încălcări grave ale obligațiilor de contabilitate și de evidență contabilă în temeiul legislației naționale.

2.  Cadrele de restructurare preventivă pot fi constituite din una sau mai multe proceduri sau măsuri.

2.  Cadrele de restructurare preventivă pot fi constituite din una sau mai multe proceduri sau măsuri, fie extrajudiciare, fie dispuse de către o autoritatea judiciară sau administrativă.

3.  Statele membre trebuie să introducă dispoziții prin care implicarea autorităților judiciare sau administrative să fie limitată la ceea ce este necesar și proporțional, astfel încât să fie protejate drepturile tuturor persoanelor afectate.

3. Statele membre pot introduce dispoziții prin care implicarea autorităților judiciare sau administrative să fie limitată la ceea ce este necesar și proporțional, asigurându-se, în același timp, că sunt protejate drepturile tuturor persoanelor afectate.

4.  Cadrele de restructurare preventivă trebuie să fie disponibile la cererea debitorilor sau la cererea creditorilor cu acordul debitorilor.

4. Cadrele de restructurare preventivă trebuie să fie disponibile la cererea debitorilor.

 

4a. Statele membre pot să prevadă și cadre de restructurare la cererea creditorilor și a reprezentaților lucrătorilor, cu acordul debitorului.

Amendamentul    58

Propunere de directivă

Articolul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 5

Articolul 5

Debitorul în posesie

Debitorul în posesie

1.   Statele membre se asigură că debitorii care recurg la proceduri de restructurare preventivă își păstrează, total sau cel puțin parțial, controlul asupra activelor lor și asupra activității lor curente.

1  Statele membre se asigură că debitorii care recurg la proceduri de restructurare preventivă își păstrează, total sau cel puțin parțial, controlul asupra activelor lor și asupra activității lor curente.

2.  Nu trebuie să fie obligatoriu ca autoritatea judiciară sau administrativă să numească un practician în domeniul insolvenței în fiecare caz.

2.  Caracterul obligatoriu sau nu al supravegherii unei proceduri de restructurare de către un practician în domeniul restructurării derivă, în toate cazurile, din dreptul intern pentru a proteja drepturile părților afectate.

3.  Statele membre pot să prevadă numirea unui practician în domeniul restructurării în următoarele cazuri:

3.  Statele membre dispun numirea unui practician în domeniul restructurării în cel puțin următoarele cazuri:

(a)  când debitorul beneficiază de suspendarea generală a cererilor individuale de executare silită, în conformitate cu articolul 6;

(a)  când debitorul beneficiază de suspendarea cererilor de executare silită, în conformitate cu articolul 6;

(b)  când planul de restructurare trebuie să fie confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă prin impunerea unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase, în conformitate cu articolul 11;

(b)  când planul de restructurare trebuie să fie confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă prin impunerea unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase, în conformitate cu articolul 11;

 

(ba)  la cererea debitorului sau a majorității creditorilor.

 

3a.  Statele membre veghează ca reprezentanții lucrătorilor debitorului să primească informații clare și transparente despre procedura de restructurare și ca aceștia să fie ținuți la curent periodic cu toate evoluțiile înregistrate.

Amendamentul    59

Propunere de directivă

Articolul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 6

Articolul 6

Suspendarea cererilor individuale de executare silită

Suspendarea cererilor individuale de executare silită

1.  Statele membre se asigură că debitorii care negociază un plan de restructurare cu creditorii lor pot beneficia de suspendarea cererilor individuale de executare silită dacă și în măsura în care suspendarea este necesară pentru sprijinirea negocierilor asupra unui plan de restructurare.

1.  În cazul în care nu a intervenit încă obligația debitorului de a depune dosarul de insolvență, statele membre se asigură că debitorii care negociază un plan de restructurare cu creditorii lor pot beneficia de suspendarea cererilor individuale de executare silită dacă și în măsura în care suspendarea este necesară pentru sprijinirea negocierilor asupra unui plan de restructurare și dacă există probabilitatea ca societatea să poată fi salvată de la insolvență.

2.  Statele membre se asigură că suspendarea cererilor individuale de executare silită poate fi dispusă pentru toate tipurile de creditori, inclusiv creditorii garantați și creditorii privilegiați. Suspendarea poate fi generală, adică aplicabilă tuturor creditorilor, sau restrânsă, adică aplicabilă unuia sau mai multor creditori separați, în conformitate cu dreptul intern.

2.  Statele membre se asigură că suspendarea cererilor individuale de executare silită poate fi dispusă pentru toate tipurile de creditori, inclusiv creditorii garantați și creditorii privilegiați, cu condiția ca debitorul să includă respectivii creditori la negocierea planului de restructurare. Suspendarea poate fi generală, adică aplicabilă tuturor creditorilor, sau restrânsă, adică aplicabilă unuia sau mai multor creditori separați, în conformitate cu dreptul intern.

3.  Alineatul (2) nu se aplică în cazul creanțelor neachitate ale lucrătorilor, mai puțin dacă și în măsura în care statele membre asigură prin alte mijloace că plata creanțelor de acest fel este garantată la un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel prevăzut în dispozițiile interne relevante de transpunere a Directivei 2008/94/CE.

3.  Alineatul (2) nu se aplică în cazul creanțelor neachitate ale lucrătorilor, mai puțin dacă și în măsura în care statele membre asigură prin alte mijloace că plata creanțelor de acest fel este garantată la un nivel de protecție similar.

4.  Statele membre limitează durata suspendării cererilor individuale de executare silită la maximum patru luni.

4.  Durata suspendării cererilor individuale de executare silită este limitată la maximum patru luni.

5.  Statele membre pot totuși să permită ca autoritățile judiciare sau administrative să prelungească durata inițială a suspendării cererilor individuale de executare silită sau să dispună o nouă suspendare a cererilor individuale de executare silită, la cererea debitorului sau a creditorilor. Prelungirea duratei sau dispunerea unei noi suspendări este posibilă numai dacă există dovezi că:

5.  Statele membre pot totuși să permită ca autoritățile judiciare sau administrative să prelungească durata inițială a suspendării cererilor individuale de executare silită sau să dispună o nouă suspendare a cererilor individuale de executare silită, la cererea debitorului sau a creditorilor. Statele membre stabilesc condițiile pentru o prelungire a suspendării sau pentru o nouă perioadă suspendare. Prelungirea duratei sau dispunerea unei noi suspendări este posibilă numai dacă există dovezi că:

 

(-a)  creditorii garantați care sunt afectați de plan au fost de acord cu o astfel de prelungire sau cu nouă perioadă; precum și

(a)  s-au înregistrat progrese relevante în negocierile asupra planului de restructurare; precum și

(a)  s-au înregistrat progrese relevante în negocierile asupra planului de restructurare; precum și

(b)  prin continuarea suspendării cererilor individuale de executare silită nu se prejudiciază în mod abuziv drepturile sau interesele vreuneia dintre părțile afectate.

(b)  prin continuarea suspendării cererilor individuale de executare silită nu se prejudiciază în mod abuziv drepturile sau interesele vreuneia dintre părțile afectate. precum și

 

(ba)  obligația debitorului de a depune dosarul de insolvență în temeiul dreptului național nu a intervenit încă.

6.  Orice nouă prelungire se acordă numai dacă sunt îndeplinite condițiile menționate la alineatul (5) literele (a) și (b) și dacă circumstanțele cazului indică o mare probabilitate ca planul de restructurare să fie adoptat.

6.  Orice nouă prelungire se acordă numai dacă sunt îndeplinite condițiile menționate la alineatul (5) literele (a)-(ba) și dacă circumstanțele cazului indică o mare probabilitate ca planul de restructurare să fie adoptat.

7.  Durata totală a suspendării cererilor individuale de executare silită, cu tot cu prelungiri și reînnoiri, nu poate să depășească douăsprezece luni.

7.  Durata totală a suspendării cererilor individuale de executare silită, cu tot cu prelungiri și reînnoiri, nu poate să depășească zece luni. Durata totală a suspendării se limitează la două luni dacă sediul social al întreprinderii a fost transferat în alt stat membru în perioada de trei luni anterioară depunerii unei cereri de deschidere a procedurilor de restructurare

8.  Statele membre se asigură că autoritățile judiciare sau administrative pot să anuleze, total sau parțial, suspendarea cererilor individuale de executare silită:

8.  Statele membre se asigură că autoritățile judiciare sau administrative pot decide să nu aprobe suspendarea cererilor individuale de executare silită sau că pot să le anuleze, total sau parțial:

(a)  când este evident că o proporție din creditorii care, în temeiul dreptului intern, ar putea bloca adoptarea planului de restructurare nu susțin continuarea negocierilor; sau

(a)  când este evident că o proporție din creditorii care, în temeiul dreptului intern, ar putea bloca adoptarea planului de restructurare nu susțin continuarea negocierilor; sau

(b)  la cererea debitorului sau a practicianului în domeniul restructurării.

(b)  la cererea debitorului sau a practicianului în domeniul restructurării sau a majorității creditorilor afectați; sau

 

(ba)  dacă un creditor individual sau o singură categorie de creditori este sau ar fi prejudiciată în mod abuziv de o suspendare a cererilor individuale de executare silită;

 

(bb) dacă un creditor vulnerabil ar întâmpina dificultăți economice considerabile;

9.  Statele membre se asigură că, în situația în care un creditor separat sau o singură clasă de creditori este sau ar fi prejudiciată în mod abuziv de o suspendare a cererilor individuale de executare silită, autoritatea judiciară sau administrativă poate decide, la cererea creditorilor în chestiune, să nu dispună suspendarea cererilor individuale de executare silită sau să anuleze suspendarea cererilor individuale de executare silită care a fost deja dispusă în privința creditorului respectiv sau a clasei respective de creditori.

 

Amendamentul    60

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Dacă există o suspendare generală aplicabilă tuturor creditorilor, nu pot fi deschise proceduri de insolvență la cererea unuia sau mai multor creditori.

eliminat

Amendamentul    61

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Statele membre pot să deroge de la alineatul (1) în cazul în care debitorul nu mai dispune de lichidități și, prin urmare, nu mai are capacitatea de a-și achita datoriile care ajung la scadență în cursul perioadei de suspendare. În acest caz, statele membre se asigură că procedurile de restructurare nu încetează automat și că, atunci când examinează perspectivele de încheiere a unui acord cu privire la un plan de restructurare reușit în perioada suspendării, autoritatea judiciară sau administrativă poate să decidă amânarea deschiderii procedurii de insolvență și menținerea beneficiului suspendării cererilor individuale de executare silită.

3.  Statele membre pot să deroge de la alineatul (1) în cazul în care debitorul nu mai dispune de lichidități și, prin urmare, nu mai are capacitatea de a-și achita datoriile care ajung la scadență în cursul perioadei de suspendare. În acest caz, statele membre se asigură că procedurile de restructurare nu încetează automat și că, atunci când examinează perspectivele de încheiere a unui acord cu privire la un plan de restructurare sau un plan de transfer al activității viabile reușit în perioada suspendării, autoritatea judiciară sau administrativă poate să decidă amânarea deschiderii procedurii de insolvență și menținerea beneficiului suspendării cererilor individuale de executare silită.

Amendamentul    62

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.  Statele membre se asigură că, pe durata suspendării, creditorii cărora li se aplică suspendarea nu refuză execuția contractelor cu titlu executoriu, nu reziliază, nu accelerează și nu modifică în alt fel aceste contracte în detrimentul debitorului pentru datoriile care s-au născut înaintea suspendării. Statele membre pot limita aplicarea prezentei dispoziții la contractele esențiale care sunt necesare pentru continuarea activității curente.

4.  Statele membre se asigură că, pe durata suspendării, creditorii cărora li se aplică suspendarea nu refuză execuția contractelor cu titlu executoriu, nu reziliază, nu accelerează și nu modifică în alt fel substanțial aceste contracte în detrimentul debitorului, în ceea ce privește datoriile care s-au născut înaintea suspendării cu condiția să nu se pricinuiască creditorilor grave dificultăți financiare. În sensul prezentului alineat, un contract de executare este esențial atunci când este necesar pentru continuarea activității de zi cu zi a întreprinderii, inclusiv orice furnizare de bunuri sau servicii a cărei suspendare ar duce la încetarea funcționării întreprinderii.

Amendamentul    63

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)  Statele membre se asigură că creditorii nu refuză execuția contractelor cu titlu executoriu, nu reziliază, nu accelerează și nu modifică în alt fel aceste contracte în detrimentul debitorului în virtutea unei clauze contractuale care conține astfel de măsuri numai pe motivul intrării debitorului în negocieri de restructurare, al unei cereri de suspendare a cererilor individuale de executare silită, al dispunerii suspendării sau al altui eveniment similar legat de suspendare.

(5)  Statele membre pot impune ca creditorii nu aibă dreptul de a refuza execuția contractelor cu titlu executoriu, de a rezilia, accelera sau modifica în alt fel aceste contracte în detrimentul debitorului în virtutea unei clauze contractuale care conține astfel de măsuri numai pe motivul intrării debitorului în negocieri de restructurare, al unei cereri de suspendare a cererilor individuale de executare silită, al dispunerii suspendării sau al altui eveniment similar legat de suspendare, cu excepția cazului în care sunt afectați de suspendare și pot prezenta dovezi că ar avea de suferit daune importante.

Amendamentul    64

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

6.  Statele membre se asigură că nimic nu împiedică debitorul să plătească, în cursul normal al activității, creanțele aparținând și datorate creditorilor neafectați și creanțele aparținând creditorilor afectați care se nasc după dispunerea suspendării și care continuă să se nască pe toată durata suspendării.

eliminat

Amendamentul    65

Propunere de directivă

Articolul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 8

Articolul 8

Conținutul planurilor de restructurare

Conținutul planurilor de restructurare

1.  Statele membre prevăd că planurile de restructurare depuse la autoritatea judiciară sau administrativă spre confirmare trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:

1.  Statele membre prevăd că planurile de restructurare sunt confirmate de o autoritate judiciară sau administrativă și se asigură că planurile de restructurare sunt prezentate reprezentanților lucrătorilor pentru informare și consultare. Planurile de restructurare trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:

(a)  identitatea debitorului sau a întreprinderii debitorului pentru care se propune planul de restructurare;

(a)  identitatea debitorului sau a întreprinderii debitorului pentru care se propune planul de restructurare;

(b)  o estimare a valorii curente a debitorului sau a întreprinderii debitorului, precum și o expunere a cauzelor și dimensiunii dificultăților financiare ale debitorului;

(b)  o estimare a valorii de piață a debitorului sau a întreprinderii debitorului, inclusiv o evaluare a obligațiilor financiare și a fluxurilor financiare pe durata planului de restructurare, la data prezentării planului spre confirmare, precum și a unei valori de lichidare preconizate a debitorului sau a întreprinderii debitorului, toate elaborate de un expert judiciar, precum și o expunere a cauzelor și dimensiunii dificultăților financiare ale debitorului, inclusiv o descriere a activelor și pasivelor;

(c)  identitatea părților afectate, numite individual sau descrise în raport cu una sau mai multe categorii de datorie, precum și creanțele sau interesele acestora care sunt vizate de planul de restructurare;

(c)  identitatea părților afectate, numite individual sau descrise în raport cu una sau mai multe categorii de datorie, precum și creanțele sau interesele acestora care sunt vizate de planul de restructurare;

(d)  clasele în care au fost grupate părțile afectate în scopul adoptării planului, alături de logica acestei împărțiri și informații cu privire la valorile respective ale creditorilor și ale membrilor fiecărei clase;

(d)  clasele în care au fost grupate părțile afectate în scopul adoptării planului, în funcție de criterii obiective, alături de logica acestei împărțiri și informații cu privire la valorile respective ale creditorilor și ale membrilor fiecărei clase;

(e)  identitatea părților neafectate, numite individual sau descrise în raport cu una sau mai multe categorii de datorie, alături de o expunere a motivelor pentru care propunerea nu îi afectează;

(e)  identitatea părților neafectate, numite individual sau descrise în raport cu una sau mai multe categorii de datorie, alături de o expunere a motivelor pentru care propunerea nu îi afectează;

 

(ea)  identitatea practicianului în domeniul restructurării, dacă este cazul;

(f)  clauzele planului, care cuprind următoarele, fără a se limita la acestea:

(f)  clauzele planului, care cuprind următoarele, fără a se limita la acestea:

(i)  durata propusă;

(i)  durata propusă;

(ii)  orice propunere prin care datoriile sunt reeșalonate, anulate sau convertite în alte forme de obligație;

(ii)  orice propunere prin care datoriile sunt reeșalonate, anulate sau convertite în alte forme de obligație;

 

(iia)  orice propunere de suspendare a cererilor individuale de executare silită în cadrul planului de restructurare;

 

(iib)  modalitățile de informare și consultare a reprezentanților lucrătorilor în conformitate cu dreptul Uniunii și dreptul național;

 

(iic)  aspectele organizatorice care au legătură cu consecințele asupra ocupării forței de muncă, cum ar fi concedierile, șomajul parțial sau echivalent;

(g)  un aviz sau o expunere de motive din partea persoanei responsabile cu propunerea planului de restructurare, în care se explică de ce întreprinderea este viabilă și în ce mod punerea în aplicare a planului propus va permite probabil debitorului să evite insolvența și să revină la viabilitate pe termen lung și în care se precizează eventualele condiții prealabile necesare pentru reușita planului respectiv.

(g)  un aviz sau o expunere de motive din partea persoanei responsabile cu propunerea planului de restructurare, în care se explică de ce întreprinderea este viabilă și în ce mod punerea în aplicare a planului propus va permite probabil debitorului să evite insolvența și să revină la viabilitate pe termen lung și/sau în care se precizează eventualele condiții prealabile necesare pentru reușita planului respectiv. Statele membre pot prevedea ca avizul sau declarația motivată să fie validată de un expert extern, cum ar fi un practician în domeniul restructurării.

 

1a.  Statele membre pot stabili dacă creditorii pot propune un plan de restructurare alternativ. Dacă doresc, statele membre stabilesc condițiile în care creditorii și lucrătorii au dreptul să propună un plan alternativ de restructurare.

2.  Statele membre trebuie să pună la dispoziție online un model de plan de restructurare. Modelul respectiv trebuie să conțină cel puțin informațiile prevăzute în dreptul intern și să ofere informații generale, dar concrete, despre modul în care trebuie să fie utilizat. Modelul se pune la dispoziție în limba sau limbile oficiale ale statului membru. Statele membre trebuie să facă eforturi să pună la dispoziție modelul în alte limbi, în special în limbile utilizate în afacerile internaționale. Modelul trebuie să fie astfel conceput, încât să poată fi adaptat la necesitățile și circumstanțele fiecărui caz.

2.  Statele membre pun la dispoziție online o listă cu modele de planuri de restructurare. Această listă trebuie să conțină cel puțin informațiile prevăzute în dreptul intern și să ofere informații generale, dar concrete, despre procedurile de restructurare din respectivul stat membru. Lista se pune la dispoziție în limba sau limbile oficiale ale statului membru. Statele membre fac eforturi să pună la dispoziție lista în alte limbi, în special în limbile utilizate în afacerile internaționale. Aceasta trebuie să fie astfel concepută, încât să poată fi adaptată la necesitățile și circumstanțele fiecărui caz.

3.  Părțile sunt libere să aleagă dacă utilizează sau nu modelul de plan de restructurare.

 

 

3a.  Statele membre se asigură că drepturile lucrătorilor (drepturi salariale sau creanțe) nu sunt afectate de planurile de restructurare, fără a aduce atingere articolului 6 alineatul (3) din prezenta directivă. Statele membre veghează totodată ca planurile de restructurare să nu aibă impact asupra fondurilor sau a regimurilor de pensii profesionale.

Amendamentul    66

Propunere de directivă

Articolul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 9

Articolul 9

Adoptarea planurilor de restructurare

Adoptarea planurilor de restructurare

1.  Statele membre se asigură că toți creditorii afectați au dreptul de vot asupra adoptării unui plan de restructurare. Statele membre pot să acorde dreptul de vot și deținătorilor de titluri de capital care sunt afectați, în conformitate cu articolul 12 alineatul (2).

1.  Statele membre se asigură că toți creditorii afectați, inclusiv lucrătorii, au dreptul de vot asupra adoptării unui plan de restructurare, după ce au fost pe deplin informați cu privire la procedură și la eventualele sale consecințe. Statele membre pot să acorde dreptul de vot și deținătorilor de titluri de capital care sunt afectați, în conformitate cu articolul 12 alineatul (2). Creditorii care nu sunt afectați de planul de restructurare nu au drept de vot pentru adoptarea respectivului plan.

 

1a.  Statele membre se asigură că, în cazul în care planul include măsuri care duc la schimbări în cadrul organizării muncii sau al relațiilor contractuale, acestea sunt confirmate de către lucrători în cazurile în care legislația și practicile naționale prevăd o astfel de confirmare.

2.  Statele membre se asigură că părțile afectate sunt tratate în clase separate care reflectă criteriile de împărțire în clase. Împărțirea în clase se realizează astfel încât fiecare clasă să cuprindă creanțe sau interese cu drepturi care sunt suficient de similare pentru a justifica considerarea membrilor unei clase drept un grup omogen cu comunitate de interese. Cerința minimă este ca creanțele garantate și creanțele negarantate să fie tratate în clase separate atunci când se adoptă un plan de restructurare. Statele membre pot să prevadă, de asemenea, ca lucrătorii să fie tratați într-o clasă separată proprie.

2.  Statele membre se asigură că părțile afectate sunt tratate în clase separate care reflectă criteriile de împărțire în clase în temeiul legislației naționale. Împărțirea în clase se realizează astfel încât fiecare clasă să cuprindă creanțe sau interese cu drepturi care sunt suficient de similare pentru a justifica considerarea membrilor unei clase drept un grup omogen cu comunitate de interese. Cerința minimă este ca creanțele garantate și creanțele negarantate să fie tratate în clase separate atunci când se adoptă un plan de restructurare. Statele membre prevăd, de asemenea, ca lucrătorii să fie tratați într-o clasă separată proprie, dacă sunt afectați de plan. Statele membre pot să prevadă, de asemenea, ca deținătorii de titluri să fie tratați într-o clasă separată proprie.

3.  Împărțirea în clase se examinează de către autoritatea judiciară sau administrativă în momentul depunerii cererii de confirmare a planului de restructurare.

3.  Drepturile de vot și împărțirea în clase se examinează de către o autoritate judiciară sau administrativă în momentul depunerii cererii de confirmare a planului de restructurare. Statele membre pot dispune examinarea drepturilor de vot și a împărțirii pe clase de către o autoritate administrativă într-o etapă anterioară.

4.  Se consideră că planul de restructurare este adoptat de părțile afectate dacă se obține majoritatea, ca cuantum al creanțelor și intereselor părților respective, în fiecare clasă. Statele membre stabilesc majoritățile necesare pentru adoptarea unui plan de restructurare, care nu trebuie să depășească în niciun caz 75 % din cuantumul creanțelor și intereselor din fiecare clasă.

4.  Se consideră că planul de restructurare este adoptat de părțile afectate dacă se obține majoritatea, ca cuantum al creanțelor și intereselor părților respective și majoritatea creditorilor, în fiecare clasă. Statele membre stabilesc majoritățile necesare pentru adoptarea unui plan de restructurare.

5.  Statele membre pot să prevadă ca votarea unui plan de restructurare să ia forma unei proceduri de consultare și ajungere la un acord cu majoritatea prevăzută a părților afectat din fiecare clasă.

5.  Statele membre pot să prevadă ca votarea unui plan de restructurare să ia forma unei proceduri de consultare și ajungere la un acord cu majoritatea prevăzută a părților afectat din fiecare clasă.

6.  În cazul în care nu se obține majoritatea necesară în una sau mai multe clase disidente de votanți, planul poate fi totuși confirmat dacă respectă cerințele pentru impunerea unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase, astfel cum sunt stabilite la articolul 11.

6.  În cazul în care nu se obține majoritatea necesară în una sau mai multe clase disidente de votanți, planul poate fi totuși confirmat de către o autoritate judiciară sau administrativă dacă respectă cerințele pentru impunerea unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase, astfel cum sunt stabilite la articolul 11.

Amendamentul    67

Propunere de directivă

Articolul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 10

Articolul 10

Confirmarea planurilor de restructurare

Confirmarea planurilor de restructurare

1.  Statele membre se asigură că următoarele planuri de restructurare pot să devină obligatorii pentru părți numai dacă sunt confirmate de o autoritate judiciară sau administrativă:

1.  Statele membre se asigură că următoarele planuri de restructurare pot să devină obligatorii pentru părți numai dacă sunt confirmate de o autoritate judiciară sau administrativă:

(a)  planurile de restructurare care afectează interesele părților afectate disidente;

(a)  planurile de restructurare care afectează interesele părților afectate disidente;

(b)  planurile de restructurare care prevăd finanțări noi.

(b)  planurile de restructurare care prevăd finanțări noi.

 

(ba)  planurile de restructurare care implică pierderea a peste 25% din locurile de muncă;

2.  Statele membre se asigură că condițiile în care planul de restructurare poate fi confirmat de către autoritatea judiciară sau administrativă sunt precizate cu claritate și cuprind cel puțin următoarele:

2.  Statele membre se asigură că condițiile în care planul de restructurare poate fi confirmat de către autoritatea judiciară sau administrativă sunt precizate cu claritate în dreptul lor național și cuprind cel puțin următoarele:

(a)  planul de restructurare a fost adoptat în conformitate cu articolul 9 și a fost notificat tuturor creditorilor cunoscuți care ar putea fi afectați de acesta;

(a)  planul de restructurare a fost adoptat în conformitate cu cerințele specificate la articolul 9 și a fost notificat tuturor creditorilor cunoscuți care ar putea fi afectați de acesta;

(b)  planul de restructurare îndeplinește criteriul respectării intereselor creditorilor;

(b)  planul de restructurare îndeplinește criteriul respectării intereselor creditorilor;

(c)  toate eventualele finanțări noi sunt necesare pentru punerea în aplicare a planului de restructurare și niciuna dintre ele nu prejudiciază în mod abuziv interesele creditorilor.

(c)  toate eventualele finanțări noi sunt necesare și proporționale pentru punerea în aplicare a planului de restructurare

 

(ca)  reprezentanții lucrătorilor au fost informați și consultați.

3.  Statele membre se asigură că autoritățile judiciare sau administrative pot să refuze confirmarea planului de restructurare, dacă acesta nu are perspective rezonabile de prevenire a insolvenței debitorului și de asigurare a viabilității întreprinderii.

3.  Statele membre se asigură că autoritățile judiciare sau administrative refuză confirmarea planului de restructurare, dacă acesta nu are perspective rezonabile de prevenire a insolvenței debitorului și de asigurare a viabilității întreprinderii.

4.  Atunci când planul de restructurare trebuie să fie confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă pentru a deveni obligatoriu, statele membre se asigură că decizia aferentă se adoptă fără întârzieri nejustificate după introducerea cererii de confirmare și în orice caz în maximum 30 de zile de la introducerea cererii.

4.  Atunci când planul de restructurare trebuie să fie confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă pentru a deveni obligatoriu, statele membre se asigură că decizia aferentă se adoptă într-un termen rezonabil și fără întârzieri nejustificate după introducerea cererii de confirmare.

Amendamentul    68

Propunere de directivă

Articolul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 11

Articolul 11

Impunerea unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase

Impunerea unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase

1.  Statele membre se asigură că un plan de restructurare care nu este aprobat de fiecare clasă de părți afectate poate să fie confirmat de către o autoritate judiciară sau administrativă la propunerea unui debitor sau a unui creditor care are acordul debitorului și să devină obligatoriu pentru una sau mai multe clase disidente, dacă:

1.  Statele membre se asigură că un plan de restructurare care nu este aprobat de fiecare clasă de părți afectate poate să fie confirmat de către o autoritate judiciară sau administrativă la propunerea unui debitor sau, dacă este prevăzut acest aspect în legislația națională, a unui creditor care are acordul debitorului și să devină obligatoriu pentru una sau mai multe clase disidente, dacă:

(a)  îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (2);

(a)  îndeplinește condițiile prevăzute la articolul10 alineatul (2), garantând, deopotrivă, respectarea tuturor cerințelor reglementate în dreptul național

(b)  a fost aprobat de cel puțin o clasă de creditori afectați, cu excepția unei clase de deținători de titluri de capital și a oricărei alte clase care, în cazul unei evaluări a întreprinderii, nu ar primi nicio plată și nicio altă formă de retribuție dacă s-ar aplica ordinea normală a priorităților de lichidare;

(b)  a fost aprobat de majoritatea claselor de creditori afectați, în care nu există nicio clasă de deținători de titluri de capital și nici vreo altă clasă care, în cazul unei evaluări a întreprinderii, nu ar primi nicio plată și nicio altă formă de retribuție dacă s-ar aplica ordinea normală a priorităților de lichidare.

(c)  respectă regula de prioritate absolută.

(c)  respectă regula de prioritate absolută.

2.  Statele membre pot modifica numărul minim de clase afectate care este necesar pentru aprobarea planului și este prevăzut la alineatul (1) litera (b).

2.  Statele membre pot crește numărul minim de clase afectate care este necesar pentru aprobarea planului și este prevăzut la alineatul (1) litera (b) atât timp cât acest număr minim acoperă încă majoritatea claselor.

Amendamentul    69

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că, atunci când există probabilitatea insolvenței, acționarii și alți deținători de titluri de capital cu interese în întreprinderea debitorului nu previn în mod nejustificat adoptarea sau punerea în aplicare a unui plan de restructurare prin care s-ar restabili viabilitatea întreprinderii.

1.  Statele membre se asigură că, atunci când există probabilitatea insolvenței, acționarii și alți deținători de titluri de capital cu interese în întreprinderea debitorului nu previn sau creează în mod nejustificat adoptarea sau punerea în aplicare a unui plan de restructurare prin care s-ar restabili viabilitatea întreprinderii.

Amendamentul    70

Propunere de directivă

Articolul 12 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 12a

 

Lucrătorii

 

Statele membre se asigură că drepturile lucrătorilor, inclusiv drepturile prevăzute în prezenta directivă, nu sunt compromise de procesul de restructurare și că există o supraveghere independentă a respectării dispozițiilor relevante din legislațiile naționale și europeană. Aceste drepturi includ, în special:

 

(1)  dreptul la negocieri și la acțiuni sindicale colective; precum și

 

(2)  dreptul la informare și consultare, incluzând în special accesul la informații privind orice procedură care ar putea avea un impact asupra ocupării forței de muncă și/sau asupra capacității lucrătorilor de a-și recupera salariile și orice plăți viitoare, inclusiv pensiile ocupaționale.

 

Statele membre se asigură, de asemenea, că lucrătorii sunt tratați întotdeauna ca o clasă de creditori preferențială și garantată.

Amendamentul    71

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  În cazul în care planul de restructurare este contestat pe motivul unei presupuse neîndepliniri a criteriului respectării intereselor creditorilor, autoritatea judiciară sau administrativă determină valoarea de lichidare.

1.  În cazul în care planul de restructurare sau planul de cesiune este contestat pe motivul unei presupuse neîndepliniri a criteriului respectării intereselor creditorilor, autoritatea judiciară sau administrativă determină valoarea de lichidare.

Amendamentul    72

Propunere de directivă

Articolul 14 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că planurile de restructurare confirmate de o autoritate judiciară sau administrativă sunt obligatorii pentru fiecare parte indicată în plan.

1.  Statele membre se asigură că planurile de restructurare confirmate de o autoritate judiciară sau administrativă sunt obligatorii pentru toate părțile indicate în plan.

Amendamentul    73

Propunere de directivă

Articolul 15 – alineatul 4 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  să confirme planul și să acorde creditorilor disidenți compensații bănești plătibile de către debitor sau de către creditorii care au votat pentru plan.

(b)  să confirme planul și să examineze posibilitatea de a li se acorda creditorilor disidenți care suferă daune nejustificate ca urmare a planului compensații bănești și, acolo unde este cazul, să acorde astfel de compensație plătibilă de către debitor.

Amendamentul    74

Propunere de directivă

Articolul 17 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Statele membre pot să prevadă ca tranzacțiile menționate la alineatul (2) litera (e) să fie aprobate de un practician în domeniul restructurării sau de o autoritate judiciară sau administrativă pentru a beneficia de protecția menționată la alineatul (1).

3.  Statele membre prevăd ca tranzacțiile menționate la alineatul (2) litera (e) să fie aprobate de un practician în domeniul restructurării sau de o autoritate judiciară sau administrativă pentru a beneficia de protecția menționată la alineatul (1).

Amendamentul    75

Propunere de directivă

Articolul 18

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 18

Articolul 18

Atribuțiile directorilor

Sarcinile și obligațiile administratorilor fiduciari

Statele membre stabilesc norme pentru a asigura că, atunci când există probabilitatea insolvenței, directorii au următoarele obligații:

1. Statele membre stabilesc norme pentru a asigura că, atunci când există probabilitatea insolvenței, directorii și întreprinzătorii au următoarele obligații:

(a)  luarea de măsuri imediate pentru reducerea la minimum a pierderilor suferite de creditori, lucrători, acționari și alte părți interesate;

(a)  luarea de măsuri imediate pentru reducerea la minimum a pierderilor suferite de creditori, lucrători, acționari și alte părți interesate;

(b)  respectarea deplină a intereselor creditorilor și ale altor părți interesate;

(b)  respectarea deplină a intereselor creditorilor, lucrătorilor și ale altor părți interesate;

 

(ba)  să-și respecte toate obligațiile față de creditori, lucrători, alte părți interesate, stat și organisme de stat;

(c)  luarea de măsuri rezonabile pentru evitarea insolvenței;

(c)  luarea de măsuri rezonabile pentru evitarea insolvenței;

(d)  evitarea adoptării, cu intenție sau din gravă neglijență, a unei conduite care amenință viabilitatea întreprinderii.

(d)  evitarea adoptării, cu intenție sau din gravă neglijență, a unei conduite care amenință viabilitatea întreprinderii.

 

(da)  să nu reducă în mod intenționat valoarea activelor nete ale societății;

 

2.  Nerespectarea obligațiilor prevăzute la alineatul (1) se ia în considerare la determinarea perioadei și condițiilor de remitere în conformitate cu articolul 22.

Amendamentul    76

Propunere de directivă

Articolul 19 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că întreprinzătorii supraîndatorați pot să obțină remiterea completă de datorie în conformitate cu prezenta directivă.

1.  Statele membre se asigură că întreprinzătorii supraîndatorați, care dau dovadă de bună-credință, pot să obțină remiterea completă de datorie în conformitate cu prezenta directivă.

Amendamentul    77

Propunere de directivă

Articolul 19 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a.  Remiterea completă de datorie se aplică numai în cazul în care un debitor s-a conformat cerințelor prevăzute la articolul 18 din prezenta directivă. Întreprinzătorii care încalcă dreptul concurenței sau dreptul muncii nu pot beneficia de o remitere totală.

Amendamentul    78

Propunere de directivă

Articolul 19 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.  Statele membre le oferă întreprinzătorilor care beneficiază de a doua șansă sprijin în afaceri și acțiuni de redresare care îi vor ajuta să își relanseze capacitatea antreprenorială.

Amendamentul    79

Propunere de directivă

Articolul 20

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 20

Articolul 20

Perioada premergătoare remiterii de datorie

Perioada premergătoare remiterii de datorie

1.  Perioada de timp după care întreprinzătorii supraîndatorați pot să obțină remiterea completă de datorie nu poate să depășească trei ani calculați de la:

1.  Perioada de timp după care întreprinzătorii supraîndatorați pot să obțină pentru prima dată remiterea completă de datorie nu poate să depășească cinci ani calculați de la:

(a)  data la care autoritatea judiciară sau administrativă a luat o decizie în privința cererii de deschidere a procedurii de descărcare, în cazul unei proceduri care se soldează cu lichidarea activelor întreprinzătorului supraîndatorat; sau

(a)  data la care autoritatea judiciară sau administrativă a luat o decizie în privința cererii de deschidere a procedurii de descărcare, în cazul unei proceduri care se soldează cu lichidarea activelor întreprinzătorului supraîndatorat; sau

(b)  data la care a început punerea în aplicare a planului de rambursare, în cazul unei proceduri care cuprinde și un plan de rambursare.

(b)  data la care a început punerea în aplicare a planului de rambursare, în cazul unei proceduri care cuprinde și un plan de rambursare.

2.  Statele membre se asigură că, după scurgerea perioadei premergătoare remiterii de datorie, întreprinzătorii supraîndatorați obțin remiterea de datorie fără a trebui să depună din nou o cerere la autoritatea judiciară sau administrativă.

2.  Statele membre se asigură că, după scurgerea perioadei premergătoare remiterii de datorie, întreprinzătorii supraîndatorați obțin remiterea de datorie.

 

2a.  Statele membre pot să prevadă ca perioadele premergătoare remiterii de datorie să fie mai lungi în cazul unui antreprenor care depune o cerere pentru o a doua sau orice altă procedură de remitere de datorie.

Amendamentul    80

Propunere de directivă

Articolul 22 – alineatul 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Prin derogare de la articolele 19, 20 și 21, statele membre pot să mențină sau să introducă dispoziții prin care accesul la remiterea de datorie este restricționat sau prin care sunt stabilite perioade mai lungi pentru obținerea remiterii complete de datorie sau perioade de interdicție mai lungi dacă există anumite circumstanțe bine definite și dacă aceste restricții sunt justificate de un interes general, în special atunci când:

1.  Prin derogare de la articolele 19, 20 și 21, statele membre mențin sau introduc dispoziții prin care accesul la remiterea de datorie este restricționat sau prin care sunt stabilite perioade mai lungi pentru obținerea remiterii complete de datorie sau perioade de interdicție mai lungi dacă există anumite circumstanțe bine definite și dacă aceste restricții sunt justificate de un interes general, în special atunci când:

Amendamentul    81

Propunere de directivă

Articolul 22 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  întreprinzătorul supraîndatorat a acționat în mod neonest sau cu rea-credință față de creditori în momentul supraîndatorării sau în timpul colectării datoriilor;

(a)  întreprinzătorul supraîndatorat a acționat în mod neonest sau cu rea-credință față de creditori în momentul supraîndatorării sau în timpul colectării datoriilor. Comisia le oferă statelor membre orientări în vederea întocmirii unui set de criterii pentru a stabili ce anume constituie acțiuni neoneste sau cu rea-credință;

Amendamentul    82

Propunere de directivă

Articolul 22 – alineatul 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  întreprinzătorul supraîndatorat nu respectă un plan de rambursare sau orice altă obligație legală care vizează protejarea intereselor creditorilor;

(b)  întreprinzătorul supraîndatorat nu respectă în mod semnificativ un plan de rambursare sau orice altă obligație legală care vizează protejarea intereselor creditorilor, luând în considerare dificultățile în ceea ce privește respectarea procedurilor de insolvență și de restructurare cu care se confruntă microîntreprinderile și întreprinderile mici;

Amendamentul    83

Propunere de directivă

Articolul 22 – alineatul 1 – litera da (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(da)  în cazul în care întreprinzătorii sau directorii au încălcat obligațiile care le revin în temeiul articolul 18 din prezenta directivă sau în cazul în care întreprinzătorii sau directorii au încălcat dreptul concurenței sau dreptul muncii.

Amendamentul    84

Propunere de directivă

Articolul 22 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Statele membre pot să prevadă ca perioadele premergătoare remiterii de datorie să fie mai lungi în cazurile în care reședința principală a întreprinzătorului supraîndatorat este exclusă de la o eventuală valorificare a activelor, în scopul de a proteja mijloacele de subzistență ale întreprinzătorului supraîndatorat și ale familiei acestuia.

2.  Statele membre pot să prevadă ca perioadele premergătoare remiterii de datorie să fie mai lungi pentru a proteja mijloacele de subzistență ale unui întreprinzător supraîndatorat și ale familiei sale în cazurile în care reședința sa principală este exclusă de la o eventuală valorificare a activelor.

Amendamentul    85

Propunere de directivă

Articolul 22 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Statele membre pot să excludă de la posibilitatea de remitere anumite categorii de datorii, cum ar fi datoriile garantate și datoriile rezultate în urma sentințelor penale sau a răspunderii delictuale, sau să stabilească o perioadă premergătoare remiterii mai lungă în cazurile în care aceste excluderi sau perioade mai lungi sunt justificate de un interes general.

(Nu privește versiunea în limba română.)  

Amendamentul    86

Propunere de directivă

Articolul 22 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.  Prin derogare de la articolul 21, statele membre pot să prevadă ca perioadele de interdicție să fie mai lungi sau nedeterminate în cazul în care întreprinzătorul supraîndatorat este membru al unei profesii cu norme etice specifice sau în cazul în care interdicțiile au fost dispuse de o instanță în cadrul procedurii penale.

4.  Prin derogare de la articolul 21, statele membre pot să prevadă ca perioadele de interdicție să fie mai lungi sau nedeterminate în cazul în care întreprinzătorul supraîndatorat este membru al unei profesii cu norme etice specifice pe care antreprenorul le-a încălcat sau în cazul în care interdicțiile au fost dispuse de o instanță în cadrul procedurii penale.

Amendamentul    87

Propunere de directivă

Articolul 22 – alineatul 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

4a.  În ceea ce privește alineatul (1) litera (a), Comisia oferă orientări statelor membre, pentru ca acestea să stabilească un set de criterii pentru a defini ce înseamnă a acționa în mod neonest sau cu rea-credință în acest context.

Amendamentul    88

Propunere de directivă

Articolul 23 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că, în cazul în care întreprinzătorul supraîndatorat are atât datorii profesionale, angajate în cursul activității sale comerciale, economice, meșteșugărești sau profesionale, cât și datorii personale, angajate în afara activităților respective, toate datoriile sunt tratate, în scopul obținerii unei remiteri, în cadrul unei singure proceduri.

1.  Statele membre se asigură că, în cazul în care întreprinzătorul supraîndatorat are atât datorii profesionale, angajate în cursul activității sale comerciale, economice, meșteșugărești sau profesionale, cât și datorii personale, angajate în afara activităților respective, datoriile profesionale sunt tratate, în scopul obținerii unei remiteri, separat de datoriile personale. Atunci când există proceduri de obținere a unei remiteri atât pentru datorii profesionale, cât și personale, aceste proceduri pot fi coordonate în scopul obținerii unei remiteri în conformitate cu prezenta directivă.

Amendamentul    89

Propunere de directivă

Articolul 23 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Statele membre pot să deroge de la alineatul (1) și să prevadă că datoriile profesionale și datoriile personale se tratează în proceduri separate, în măsura în care aceste proceduri pot fi coordonate în scopul obținerii unei remiteri în conformitate cu prezenta directivă.

eliminat

Amendamentul    90

Propunere de directivă

Articolul 25 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că mediatorii, practicienii în insolvență și alți practicieni numiți în cazurile de restructurare, de insolvență și de a doua șansă beneficiază de formarea inițială și continuă de care au nevoie pentru a-și furniza serviciile în mod eficace, imparțial, independent și competent față de părțile terțe.

1.  Statele membre se asigură că mediatorii, practicienii în insolvență și alți practicieni numiți în cazurile de restructurare, de insolvență și de a doua șansă beneficiază de formarea inițială și continuă, precum și de calificarea de care au nevoie pentru a-și furniza serviciile în mod eficace, imparțial, independent și competent față de părțile terțe.

Amendamentul    91

Propunere de directivă

Articolul 25 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a.  Comisia facilitează schimbul de bune practici între statele membre în vederea îmbunătățirii calității formării în întreaga Uniune, inclusiv prin intermediul colaborării și al schimbului de experiență și de instrumente de consolidare a capacităților și, dacă este necesar, organizează cursuri de formare pentru membrii autorităților judiciare și administrative care activează în domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse.

Amendamentul    92

Propunere de directivă

Articolul 25 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Statele membre încurajează, prin orice mijloace pe care le consideră potrivite, elaborarea unor coduri voluntare de conduită și respectarea acestora de către practicienii din domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse, precum și alte mecanisme eficace de control pentru furnizarea acestor servicii.

2.  Statele membre se asigură că practicienii din domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse, precum și alte mecanisme eficace de control pentru furnizarea acestor servicii respectă codurile de conduită statutare, care includ cel puțin dispoziții relevante privind formarea, calificarea, autorizarea, înregistrarea, răspunderea personală, asigurarea și buna reputație.

Amendamentul    93

Propunere de directivă

Articolul 25 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.  Statele membre stabilesc sancțiuni eficiente pentru încălcarea de către practicieni a obligațiilor ce le revin în temeiul prezentului articol și al altor acte legislative relevante, de la nivelul Uniunii sau cel național.

Amendamentul    94

Propunere de directivă

Articolul 27 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1а.  Statele membre pun la dispoziția publicului larg informații referitoare la autoritățile care supraveghează sau controlează practicienii din domeniul restructurării.

Amendamentul    95

Propunere de directivă

Articolul 27 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 27a

 

Informații disponibile pentru întreprinzătorii care beneficiază de o a doua șansă

 

1.  Statele membre se asigură că întreprinzătorii care beneficiază de o a doua șansă au acces la informații relevante, actualizate, clare, concise și ușor de utilizat cu privire la disponibilitatea unui sprijin administrativ, juridic, de afaceri sau financiar adaptat acestora, precum și cu privire la orice mijloace disponibile pentru a facilita înființarea unei noi întreprinderi.

 

2.  Statele membre comunică anual Comisiei informațiile care trebuie furnizate în conformitate cu alineatul (1).

 

3.  Comisia publică pe site-ul său web informațiile care trebuie furnizate în conformitate cu alineatul (1) și primite în conformitate cu alineatul (2), sub o formă ușor de utilizat.

Amendamentul    96

Propunere de directivă

Articolul 28 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a.  Nicio modificare a centrului de interese principale al debitorului, astfel cum este definit în Regulamentul (UE) 2015/848 nu este permisă în timpul procedurii de restructurare.

Amendamentul    97

Propunere de directivă

Articolul 28 – alineatul 1 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)  comunicările către creditori;

(c)  comunicările către creditori, inclusiv către reprezentanții lucrătorilor;

Amendamentul    98

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera ga (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ga)  numărul de locuri de muncă pierdute, transferarea unei părți sau a întregii întreprinderi, disponibilizările parțiale, impactul acordurilor de restructurare asupra ocupării forței de muncă, încălcările obligațiilor directorilor și nivelul finanțării publice.

Amendamentul    99

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera gb (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(gb)  numărul de debitori care, după ce au trecut printr-o procedură de tipul celor menționate la litera (a) punctul (iii), și-au lansat o nouă afacere;

Amendamentul    100

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera gc (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(gc)  pentru debitorii care și-au lansat o nouă afacere după ce au trecut printr-o procedură de tipul celor menționate la litera (a) punctele (ii) și (iii), durata medie dintre sfârșitul procedurii și lansarea noii afaceri;

Amendamentul    101

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera gd (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(gd)  numărul de locuri de muncă pierdute, transferarea unei părți sau a întregii întreprinderi, disponibilizările parțiale și impactul acordurilor de restructurare asupra locurilor de muncă și finanțelor publice;

Amendamentul    102

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera ge (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ge)  numărul de locuri de muncă pierdute, transferul integral sau parțial al afacerii și impactul acordurilor de restructurare asupra situației locurilor de muncă;

Amendamentul    103

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera gf (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(gf)  numărul procedurilor de restructurare și de insolvență frauduloase și funcționarea mecanismelor în vigoare de aplicare a legii.

Amendamentul    104

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Statele membre alcătuiesc statistici cu ajutorul datelor agregate care sunt menționate la alineatele (1) și (2) pentru anii calendaristici compleți care se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an, începând cu datele culese pentru primul an calendaristic complet care urmează după [data de începere a aplicării măsurilor de punere în aplicare]. Aceste statistici i se comunică anual Comisiei, cu ajutorul unui formular standard de comunicare a datelor, până la data de 31 martie a anului calendaristic care urmează anului pentru care s-au cules datele.

3.  Statele membre alcătuiesc statistici cu ajutorul datelor agregate care sunt menționate la alineatele (1) și (2) pentru anii calendaristici compleți care se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an, începând cu datele culese pentru primul an calendaristic complet care urmează după [data de începere a aplicării măsurilor de punere în aplicare]. Aceste statistici i se comunică anual Comisiei, cu ajutorul unui formular standard de comunicare a datelor, până la data de 31 martie a anului calendaristic care urmează anului pentru care s-au cules datele. Statele membre prezintă statisticile prin intermediul unui site web ușor de utilizat.

Amendamentul    105

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

4a.  Comisia centralizează pe site-ul său web informațiile prevăzute la alineatele (1)-(3) în mod public, gratuit și ușor de utilizat.

Amendamentul    106

Propunere de directivă

Articolul 30 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 30a

 

Obligația de raportare

 

1.  Orice debitor implicat într-o procedură de restructurare, de insolvență sau de remitere de datorie într-un stat membru, care își desfășoară activitatea și într-un alt stat membru, raportează autorității, administrației sau instanței competente din ambele țări inițierea oricăreia dintre aceste proceduri.

 

2.  Debitorul este obligat să raporteze administrației instanței implicate în procedurile de restructurare, de insolvență sau de remitere de datorie, activitatea, volumul și structura activității sale desfășurate în alte state membre sau țări terțe.

Amendamentul    107

Propunere de directivă

Articolul 31 – alineatul 1 – litera aa (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(aa)  Directiva 2008/94/CE

Amendamentul    108

Propunere de directivă

Articolul 33 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În termen de maximum [cinci ani de la data de începere a aplicării măsurilor de punere în aplicare] și, ulterior, o dată la șapte ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind aplicarea prezentei directive, în care precizează, printre altele, dacă ar trebui avute în vedere măsuri suplimentare pentru consolidarea și întărirea cadrului juridic în materie de restructurare, insolvență și a doua șansă.

În termen de maximum [trei ani de la data de începere a aplicării măsurilor de punere în aplicare] și, ulterior, o dată la cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind aplicarea prezentei directive și impactul acesteia. Pe baza acestei evaluări, Comisia prezintă, dacă este cazul, o propunere legislativă de revizuire a prezentei directive, având în vedere măsuri suplimentare pentru consolidarea și armonizarea cadrului juridic în materie de restructurare, insolvență și a doua șansă, mai ales în domenii precum condițiile pentru deschiderea procedurii de insolvență, la o definiție comună a insolvenței, la stabilirea priorității creanțelor și la acțiunile în anularea transferului patrimonial.

7.12.2017

AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice și monetare

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei 2012/30/UE

(COM(2016)0723 – C8-0475/2016 – 2016/0359(COD))

Raportor pentru aviz: Enrique Calvet Chambon

AMENDAMENTE

Comisia pentru afaceri economice și monetare recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, care este comisie competentă, să ia în considerare următoarele amendamente:

Amendamentul    1

Propunere de directivă

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)  Obiectivul prezentei directive este îndepărtarea obstacolelor din calea exercitării anumitor libertăți fundamentale, cum ar fi libera circulație a capitalurilor și libertatea de stabilire, obstacole rezultate din diferențele dintre prevederile și procedurile naționale referitoare la restructurarea preventivă, insolvență și a doua șansă. În scopul îndepărtării acestor obstacole, prin prezenta directivă se asigură că întreprinderile viabile aflate în dificultăți financiare au acces la cadre naționale eficace de restructurare preventivă care le permit să continue să funcționeze, că întreprinzătorii supraîndatorați care sunt onești au o a doua șansă datorită remiterii complete de datorie după scurgerea unei perioade de timp rezonabile și că procedurile de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie devin mai eficace, în special prin scurtarea duratei acestora.

(1)  Obiectivul prezentei directive este să contribuie la buna funcționare a pieței interne prin îndepărtarea obstacolelor din calea exercitării anumitor libertăți fundamentale, cum ar fi libera circulație a capitalurilor și libertatea de stabilire, obstacole rezultate din diferențele dintre prevederile și procedurile naționale referitoare la restructurarea preventivă, insolvență și a doua șansă, contribuind astfel la crearea unei veritabile uniuni a piețelor de capital. În scopul îndepărtării acestor obstacole, prin prezenta directivă se asigură că întreprinderile viabile aflate în dificultăți financiare au acces la cadre naționale eficace de restructurare preventivă care le permit să continue să funcționeze, că întreprinzătorii supraîndatorați care sunt onești au o a doua șansă datorită remiterii complete de datorie după scurgerea unei perioade de timp rezonabile și că procedurile de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie devin mai eficace, în special prin scurtarea duratei acestora. Soluțiile preventive, denumite uneori „pre-pack”, se înscriu într-o tendință tot mai pregnantă a dreptului modern al insolvenței de a privilegia abordările care, spre deosebire de abordarea tradițională care viza lichidarea întreprinderii în situație de criză, au drept obiectiv redresarea financiară a acesteia sau, cel puțin, salvarea unităților care sunt încă viabile din punct de vedere economic, contribuind astfel la menținerea locurilor de muncă.

Amendamentul    2

Propunere de directivă

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)  Restructurarea ar trebui să le permită întreprinderilor aflate în dificultăți financiare să își continue activitatea integral sau parțial, prin schimbarea componenței, a condițiilor sau a structurii activelor și pasivelor sau a structurii capitalului, inclusiv prin vânzarea de active sau a unor părți din activitate. Cadrele de restructurare preventivă ar trebui, mai ales, să le permită întreprinderilor să se restructureze într-un stadiu timpuriu și să evite insolvența. Respectivele cadre ar trebui să asigure mărirea la maximum a valorii pentru creditori, proprietari și economia în ansamblul său și să prevină pierderile inutile de locuri de muncă și pierderile de cunoștințe și competențe. Ele ar trebui să prevină, de asemenea, acumularea de credite neperformante. În procesul de restructurare ar trebui să fie protejate drepturile tuturor părților implicate. În același timp, întreprinderile neviabile care nu au perspective de supraviețuire ar trebui să fie lichidate cât mai repede posibil.

(2)  Restructurarea ar trebui să le permită întreprinderilor aflate în dificultăți financiare să își continue activitatea integral sau parțial, prin schimbarea componenței, a condițiilor sau a structurii activelor și pasivelor sau a structurii capitalului, inclusiv prin vânzarea de active sau a unor părți din activitate sau chiar a întreprinderii, dacă aceste operațiuni contribuie, la fel ca lichidarea activelor, la satisfacerea creanțelor creditorilor. Cadrele de restructurare preventivă ar trebui, mai ales, să le permită întreprinderilor să se restructureze într-un stadiu timpuriu și să evite insolvența. Respectivele cadre ar trebui să asigure mărirea la maximum a valorii pentru creditori, în raport cu cea pe care aceștia ar primi-o în cazul lichidării activelor, pentru proprietari și pentru economie în ansamblul său și să prevină pierderile inutile de locuri de muncă și pierderile de cunoștințe și competențe. Ele ar trebui să prevină, de asemenea, acumularea de credite neperformante, cea mai eficientă modalitate de a le soluționa fiind o abordare coordonată și cuprinzătoare care combină un mix de măsuri de politică complementare la nivel național și la nivelul Uniunii, dacă este cazul. În procesul de restructurare ar trebui să fie protejate drepturile tuturor părților implicate. În același timp, întreprinderile neviabile care nu au perspective de supraviețuire ar trebui să fie lichidate cât mai repede posibil.

Amendamentul    3

Propunere de directivă

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)  Durata excesivă a procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie din mai multe state membre este un important factor care stă la baza unor rate scăzute de recuperare și care îi descurajează pe investitori, aceștia ferindu-se să facă afaceri în jurisdicțiile în care procedurile riscă să fie prea îndelungate.

(5)  Durata excesivă a procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie din mai multe state membre este un important factor care stă la baza unor rate scăzute de recuperare și care îi descurajează pe investitori, aceștia ferindu-se să facă afaceri în jurisdicțiile în care procedurile riscă să fie prea îndelungate și nejustificat de costisitoare.

Amendamentul    4

Propunere de directivă

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)  Toate aceste diferențe se traduc în costuri suplimentare pentru investitori, atunci când aceștia evaluează riscurile debitorilor care se confruntă cu dificultăți financiare în unul sau mai multe state membre, și în costuri de restructurare pentru societățile comerciale cu sedii, creditori sau active în alte state membre, după cum se poate vedea cel mai clar în cazul restructurării unor grupuri internaționale de societăți comerciale. Numeroși investitori susțin că principalul motiv pentru care nu investesc sau nu intră în relații de afaceri cu un partener din afara țării lor de origine este lipsa de securitate din dreptul insolvenței aplicabil în altă țară sau riscul ca procedura de insolvență din altă țară să fie foarte lungă sau complicată.

(6)  Toate aceste diferențe se traduc prin costuri suplimentare pentru investitori, atunci când evaluează riscurile asociate debitorilor care se confruntă cu dificultăți financiare în unul sau mai multe state membre sau când evaluează riscurile legate de preluarea activităților viabile desfășurate de întreprinderile aflate în dificultate, precum și prin costuri de restructurare pentru societățile comerciale cu sedii, creditori sau active în alte state membre, după cum se poate vedea cel mai clar în cazul restructurării unor grupuri internaționale de societăți comerciale. Numeroși investitori susțin că principalul motiv pentru care nu investesc sau nu intră în relații de afaceri cu un partener din afara țării lor de origine este lipsa de securitate din dreptul insolvenței aplicabil în altă țară sau riscul ca procedura de insolvență din altă țară să fie foarte lungă sau complicată. Această lipsă de securitate are, prin urmare, un efect descurajator care împiedică libertatea de stabilire a societăților comerciale și manifestarea spiritului antreprenorial și afectează buna funcționare a pieței interne. În special întreprinderile mici și mijlocii, în cea mai mare parte, nu au resursele necesare pentru a evalua riscurile legate de activitățile transfrontaliere.

Amendamentul    5

Propunere de directivă

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7)  Aceste diferențe duc la apariția unor condiții inegale de acces la creditare și a unor rate inegale de recuperare în statele membre. Un grad mai mare de armonizare în domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse este, în consecință, indispensabil pentru buna funcționare a pieței unice, în general, și pentru funcționarea uniunii piețelor de capital, în particular.

(7)  Aceste diferențe duc la apariția unor condiții inegale de acces la creditare și a unor rate inegale de recuperare în statele membre și împiedică libera circulație a capitalurilor pe piața internă. Analiza sugerează că cadrele preventive de restructurare eficiente stimulează antreprenoriatul în toate statele membre și ar putea conduce, de asemenea, la mai puține consecințe nefaste în ceea ce privește stabilitatea financiară și activitatea economică în cazul reducerii gradului de îndatorare. Un grad mai mare de armonizare în domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse este, în consecință, indispensabil pentru buna funcționare a pieței unice, în general, și pentru funcționarea uniunii piețelor de capital, în particular, precum și pentru viabilitatea activităților economice.

Amendamentul    6

Propunere de directivă

Considerentul 7 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(7a)  Armonizarea legislației în materie de insolvență este un pas necesar în direcția unui drept comercial european comun. Cu toate acestea, acquis-ul Uniunii în domeniul dreptului comercial este atât eterogen, cât și incomplet. Un grad mai mare de armonizare este, așadar, esențial pentru funcționarea corespunzătoare a pieței unice europene.

Amendamentul    7

Propunere de directivă

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9)  Obstacolele din calea exercitării libertăților fundamentale nu se limitează la situațiile pur transfrontaliere. Existența unei piețe unice care prezintă un grad tot mai mare de interconectare – în care bunurile, serviciile, capitalul și forța de muncă circulă liber – și o dimensiune digitală tot mai pronunțată înseamnă că foarte puține societăți comerciale sunt pur naționale, dacă se iau în considerare toate elementele relevante, precum baza de clienți, lanțul de aprovizionare, domeniul de activitate, baza de investitori și baza de capital. Chiar și cazurile de insolvență pur naționale ar putea avea un impact asupra funcționării pieței unice, prin așa-numitul efect de domino al insolvențelor, prin care insolvența unei întreprinderi ar putea declanșa alte insolvențe în lanțul de aprovizionare.

(9)  Obstacolele din calea exercitării libertăților fundamentale nu se limitează la situațiile pur transfrontaliere. Existența unei piețe unice care prezintă un grad tot mai mare de interconectare – în care bunurile, serviciile, capitalul și forța de muncă circulă liber – și o dimensiune digitală tot mai pronunțată înseamnă că foarte puține societăți comerciale sunt pur naționale, dacă se iau în considerare toate elementele relevante, precum baza de clienți, lanțul de aprovizionare, domeniul de activitate, baza de investitori și baza de capital. Chiar și cazurile de insolvență pur naționale ar putea avea un impact asupra funcționării pieței unice, prin așa-numitul efect de domino al insolvențelor, prin care insolvența unei întreprinderi ar putea declanșa alte insolvențe în lanțul de aprovizionare, la care întreprinderile mici și mijlocii sunt deosebit de vulnerabile.

Amendamentul    8

Propunere de directivă

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10)  În Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului62 sunt abordate aspecte precum competența, recunoașterea și executarea, dreptul aplicabil și cooperarea în cadrul procedurilor de insolvență transfrontaliere, precum și interconectarea registrelor de insolvență. În domeniul de aplicare al acestui regulament intră procedurile de prevenire prin care se încurajează salvarea debitorilor viabili din punct de vedere economic și procedurile prin care întreprinzătorilor li se acordă o a doua șansă. Regulamentul (UE) 2015/848 nu rezolvă însă neconcordanțele dintre respectivele proceduri din dreptul intern. Mai mult, un instrument limitat la cazurile de insolvență transfrontalieră nici nu ar îndepărta toate obstacolele din calea liberei circulații, nici nu ar crea posibilitatea ca investitorii să determine dinainte natura transfrontalieră sau internă a dificultăților financiare pe care debitorul le-ar putea avea în viitor. Este nevoie, așadar, de un instrument care să nu se limiteze la chestiuni de cooperare judiciară, ci să stabilească standarde minime de drept material.

(10)  În Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului62 sunt abordate aspecte precum competența, recunoașterea și executarea, dreptul aplicabil și cooperarea în cadrul procedurilor de insolvență transfrontaliere, precum și interconectarea registrelor de insolvență. În domeniul de aplicare al acestui regulament intră procedurile de prevenire inițiate printr-o decizie publică prin care se încurajează salvarea debitorilor viabili din punct de vedere economic, precum și procedurile prin care întreprinzătorilor li se acordă o a doua șansă. Regulamentul (UE) 2015/848 nu rezolvă însă neconcordanțele dintre respectivele proceduri din dreptul intern și nu privește procedurile confidențiale. Mai mult, un instrument limitat la cazurile de insolvență transfrontalieră nici nu ar îndepărta toate obstacolele din calea liberei circulații, nici nu ar crea posibilitatea ca investitorii să determine dinainte natura transfrontalieră sau internă a dificultăților financiare pe care debitorul le-ar putea avea în viitor. Este nevoie, așadar, de un instrument care să nu se limiteze la chestiuni de cooperare judiciară, ci să stabilească standarde minime de drept material.

_________________

_________________

62 Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență (JO L 141, 5.6.2015, p. 19).

62 Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență (JO L 141, 5.6.2015, p. 19).

Amendamentul    9

Propunere de directivă

Considerentul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(11)  Este necesar să se reducă cheltuielile de restructurare, atât cele suportate de debitori, cât și cele suportate de creditori. Prin urmare, ar trebui să se reducă diferențele care împiedică restructurarea timpurie a întreprinderilor viabile aflate în dificultăți financiare și care stânjenesc accesul întreprinzătorilor onești la o a doua șansă. S-ar crea astfel un plus de transparență, de securitate juridică și de previzibilitate în Uniune. De asemenea, ar trebui ca în acest fel să se mărească la maximum randamentele obținute de toate tipurile de creditori și de investitori și să se încurajeze investițiile transfrontaliere. O mai mare coerență ar trebui să faciliteze, de asemenea, restructurarea grupurilor de societăți comerciale, indiferent de locul din Uniune în care își au sediul membrii grupului.

(11)  Este necesar să se reducă cheltuielile de restructurare, atât cele suportate de debitori, cât și cele suportate de creditori, care adesea le suportă indirect, din cauza reducerii valorii rambursate. Prin urmare, ar trebui să se reducă diferențele care împiedică restructurarea timpurie a întreprinderilor viabile aflate în dificultăți financiare și care stânjenesc accesul întreprinzătorilor onești la o a doua șansă. S-ar crea astfel un plus de transparență în Uniune și o mai mare securitate juridică și previzibilitate atât pentru debitori, cât și pentru creditori. De asemenea, ar trebui ca în acest fel să se mărească la maximum randamentele obținute de toate tipurile de creditori și de investitori și să se încurajeze investițiile transfrontaliere. O mai mare coerență ar trebui să faciliteze, de asemenea, restructurarea grupurilor de societăți comerciale, indiferent de locul din Uniune în care își au sediul membrii grupului.

Amendamentul    10

Propunere de directivă

Considerentul 12

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12)  Dacă se îndepărtează barierele din calea restructurării eficace a întreprinderilor viabile aflate în dificultăți financiare, se contribuie la reducerea la minimum a pierderilor de locuri de muncă și a pierderilor suferite de creditorii din lanțul de aprovizionare și se conservă know-how-ul și competențele, ceea ce este în avantajul economiei în general. Dacă întreprinzătorii pot beneficia mai ușor de o a doua șansă, se evită excluderea acestora de pe piața forței de muncă și li se permite acestora să redemareze activități de întreprinzător, pe baza învățămintelor desprinse din experiențele anterioare. În sfârșit, dacă se reduce durata procedurilor de restructurare, se măresc ratele de recuperare ale creditorilor, dat fiind că trecerea timpului nu ar face, în mod normal, decât să genereze noi pierderi de valoare pentru întreprindere. De asemenea, existența unor cadre de insolvență eficiente ar permite o mai bună evaluare a riscurilor pe care le presupun deciziile de acordare și de luare de credite și o adaptare lină a întreprinderilor supraîndatorate, ceea ce ar reduce la minimum costurile economice și sociale pe care le presupune procesul de reducere a gradului de îndatorare.

(12)  Dacă se îndepărtează barierele din calea restructurării eficace a întreprinderilor viabile aflate în dificultăți financiare, se contribuie la reducerea la minimum a pierderilor de locuri de muncă și a pierderilor suferite de creditorii din lanțul de aprovizionare și se conservă know-how-ul și competențele, ceea ce este în avantajul economiei în general. Pentru a atinge acest obiectiv și a păstra locurile de muncă și activitatea, este necesar să se asigure derularea integrală sau parțială a acestor proceduri în condiții de confidențialitate, ceea ce presupune în special o mai bună specificare a drepturilor lucrătorilor. Dacă întreprinzătorii pot beneficia mai ușor de o a doua șansă, se evită excluderea acestora de pe piața forței de muncă și li se permite acestora să redemareze activități de întreprinzător, pe baza învățămintelor desprinse din experiențele anterioare. În sfârșit, dacă se reduce durata procedurilor de restructurare, se măresc ratele de recuperare ale creditorilor, dat fiind că trecerea timpului nu ar face, în mod normal, decât să genereze noi pierderi de valoare pentru întreprindere. De asemenea, existența unor cadre de insolvență eficiente ar permite o mai bună evaluare a riscurilor pe care le presupun deciziile de acordare și de luare de credite și o adaptare lină a întreprinderilor supraîndatorate, ceea ce ar reduce la minimum costurile economice și sociale pe care le presupune procesul de reducere a gradului de îndatorare.

Amendamentul    11

Propunere de directivă

Considerentul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(13)  Întreprinderile care ar trebui să beneficieze de o abordare mai coerentă la nivelul Uniunii sunt în special întreprinderile mici și mijlocii, dat fiind că ele nu dispun de resursele necesare pentru a face față unor costuri de restructurare ridicate și pentru a beneficia de procedurile de restructurare mai eficiente din unele state membre. Se întâmplă deseori ca întreprinderile mici și mijlocii să nu dispună, mai ales atunci când se confruntă cu dificultăți financiare, de resursele necesare pentru a angaja consultanți profesioniști, ceea ce înseamnă deci că ar trebui să fie introduse instrumente de avertizare timpurie prin care debitorii să fie alertați că trebuie să acționeze urgent. Pentru ca aceste întreprinderi să fie ajutate să se restructureze la costuri scăzute, ar trebui să fie elaborate, la nivel național, modele de planuri de restructurare care să fie puse la dispoziție online. Ar trebui ca debitorii să poată să utilizeze aceste planuri și să le adapteze la nevoile proprii și la particularitățile activității pe care o desfășoară.

(13)  Întreprinderile care ar trebui să beneficieze de o abordare mai coerentă la nivelul Uniunii sunt în special întreprinderile mici și mijlocii, dat fiind că ele nu dispun de resursele necesare pentru a face față unor costuri de restructurare ridicate și pentru a beneficia de procedurile de restructurare mai eficiente din unele state membre. Se întâmplă deseori ca întreprinderile mici și mijlocii să nu dispună, mai ales atunci când se confruntă cu dificultăți financiare, de resursele necesare pentru a angaja consultanți profesioniști, ceea ce înseamnă deci că ar trebui să fie introduse instrumente de avertizare timpurie prin care debitorii să fie alertați că trebuie să acționeze urgent. Pentru ca aceste întreprinderi să fie ajutate să se restructureze la costuri scăzute, ar trebui să fie elaborate, la nivel național, modele de planuri de restructurare care să fie puse la dispoziție online. Ar trebui ca debitorii să poată să utilizeze aceste planuri și să le adapteze la nevoile proprii și la particularitățile activității pe care o desfășoară. Debitorul trebuie să poată găsi soluții punctuale și specifice împreună cu părțile terțe sau cu creditorii, fie în sensul reducerii datoriilor față de toți creditorii sau față de o mare parte dintre aceștia, fie în sensul cedării activităților viabile, contribuind astfel la satisfacerea creanțelor creditorilor mai eficient decât prin lichidarea activelor. În cele din urmă, ar trebui să fie pusă la dispoziție, cu sprijinul asociațiilor de întreprinderi și al altor părți interesate, consiliere profesională din partea practicienilor în domeniul restructurării, ținându-se seama de caracteristicile specifice ale IMM-urilor.

Amendamentul    12

Propunere de directivă

Considerentul 15

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(15)  Supraîndatorarea consumatorilor este un motiv de mare preocupare economică și socială și este strâns legată de reducerea excedentului de datorie. În plus, deseori este imposibil să se facă o distincție clară între datoriile pe care întreprinzătorul le angajează în calitate de consumator și cele pe care acesta le angajează în calitate de întreprindere. Regimul de a doua șansă pentru întreprinzători nu ar fi eficace dacă întreprinzătorii ar trebui să treacă prin proceduri separate, cu condiții de acces și perioade premergătoare remiterii de datorie diferite, pentru a obține remiterea de datoriile personale angajate în calitate de întreprindere și de datoriile personale angajate în calitate de consumator. Din aceste motive, deși în prezenta directivă nu sunt incluse norme obligatorii referitoare la supraîndatorarea consumatorilor, statele membre ar trebui să poată aplica dispozițiile referitoare la remiterea de datorie și în cazul consumatorilor.

(15)  Supraîndatorarea consumatorilor este un motiv de mare preocupare economică și socială și este strâns legată de reducerea excedentului de datorie. În plus, în timp ce în unele jurisdicții se face o distincție clară între datoriile pe care întreprinzătorul le angajează în calitate de consumator și cele pe care acesta le angajează în calitate de întreprindere, în alte jurisdicții este mai dificilă realizarea acestei distincții și nu este o practică obișnuită. În aceste jurisdicții, regimul de a doua șansă pentru întreprinzători ar putea să nu fie eficace dacă întreprinzătorii ar trebui să treacă prin proceduri separate, cu condiții de acces și perioade premergătoare remiterii de datorie diferite, pentru a obține remiterea de datoriile personale angajate în calitate de întreprindere și de datoriile personale angajate în calitate de consumator. Din aceste motive, deși în prezenta directivă nu sunt incluse norme obligatorii referitoare la supraîndatorarea consumatorilor, statele membre ar trebui să poată aplica dispozițiile referitoare la remiterea de datorie și în cazul consumatorilor.

Amendamentul    13

Propunere de directivă

Considerentul 16

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(16)  Cu cât debitorul poate să își detecteze dificultățile financiare și să ia măsurile corespunzătoare mai devreme, cu atât probabilitatea ca acesta să evite o insolvență iminentă este mai mare sau, în cazul unei întreprinderi a cărei viabilitate este compromisă definitiv, cu atât procedura de lichidare este mai bine organizată și mai eficientă. Pentru ca debitorii care încep să se confrunte cu probleme financiare să fie motivați să ia măsuri din vreme, ar trebui să existe, așadar, informații clare despre procedurile de restructurare preventivă și instrumente de avertizare timpurie. Posibilele mecanisme de avertizare timpurie ar trebui să conțină atribuții de contabilitate și de monitorizare pentru debitor sau conducerea debitorului și atribuții de raportare în cadrul acordurilor de împrumut. În plus, părțile terțe care au acces la informații relevante, cum ar fi contabilii, autoritățile fiscale și autoritățile de asigurări sociale, ar putea fi motivate sau obligate în temeiul dreptului intern să semnaleze evoluțiile negative.

(16)  Cu cât debitorul poate să își detecteze dificultățile financiare și să ia măsurile corespunzătoare mai devreme, cu atât probabilitatea ca acesta să evite o insolvență iminentă este mai mare sau, în cazul unei întreprinderi a cărei viabilitate este compromisă definitiv, cu atât procedura de lichidare este mai bine organizată și mai eficientă. Pentru ca debitorii care încep să se confrunte cu probleme financiare să fie motivați să ia măsuri din vreme, ar trebui să existe, așadar, informații clare despre procedurile de restructurare preventivă și instrumente de avertizare timpurie. Posibilele mecanisme de avertizare timpurie ar trebui să conțină obligații de contabilitate și de monitorizare pentru debitor sau conducerea debitorului, ținând cont de lipsa resurselor financiare ale IMM-urilor, precum și obligații de raportare în cadrul acordurilor de împrumut. În plus, administrațiile fiscale și cele responsabile de securitatea socială și audit ar trebui să dispună, în temeiul legislației naționale, de modalități pentru a semnala orice evoluție periculoasă cât mai devreme posibil. Accesul la informații publice, gratuite și ușor de înțeles privind procedurile legale de restructurare și de insolvență reprezintă un prim pas către creșterea gradului de cunoaștere de către debitori și antreprenori și evitarea cazurilor de insolvență. În plus, Comisia ar trebui să promoveze, în conformitate cu strategia sa privind piața unică digitală, utilizarea și dezvoltarea de noi tehnologii IT pentru notificări și comunicări online, pentru a asigura o mai mare eficiență a procedurilor de avertizare timpurie.

Amendamentul    14

Propunere de directivă

Considerentul 16 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(16a)  Faza de avertizare timpurie, concepută să anticipeze apariția crizei, are scopul de a oferi sprijin prin atragerea atenției debitorului asupra dificultăților și de a-i acorda acestuia posibilitatea de a efectua o analiză rapidă a problemelor economice și financiare ale întreprinderii și de a găsi răspunsuri la acestea, punându-i la dispoziție diferite resurse, care pot fi utilizate sau nu, fără a impune anumite acțiuni sau a anunța în mod necesar părțile terțe cu privire la existența unei crize. Prin urmare, este important să se lase la latitudinea statelor membre decizia referitoare la stabilirea exclusiv în sarcina IMM-urilor a prevederilor privind monitorizarea obligatorie, având în vedere că adesea tocmai IMM-urile sunt cele care nu sunt în măsură să inițieze în mod autonom procese de restructurare ca urmare a unei serii de factori care le subminează competitivitatea (cum ar fi subdimensionarea, lipsa unei guvernanțe corporative solide, a unor sisteme eficace de operare și a resurselor de monitorizare și planificare) și ca urmare a capacității lor mai reduse de a suporta costurile conexe.

Amendamentul    15

Propunere de directivă

Considerentul 18

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(18)  În scopul promovării eficienței și al reducerii întârzierilor și a costurilor, cadrele naționale de restructurare preventivă ar trebui să conțină proceduri flexibile prin care implicarea autorităților judiciare sau administrative să fie limitată la ceea ce este necesar și proporțional pentru protejarea intereselor creditorilor și ale altor părți interesate care ar putea fi afectate. În scopul evitării costurilor inutile și al reflectării caracterului timpuriu al procedurii, debitorii ar trebui, în principiu, să păstreze controlul asupra activelor lor și a activității lor curente. Numirea unui practician în restructurare, indiferent dacă este vorba de un mediator care sprijină negocierea unui plan de restructurare sau de un practician în insolvență care supraveghează acțiunile debitorului, nu ar trebui să aibă loc în toate cazurile, ci numai în cele în care circumstanțele sau nevoile specifice ale debitorului fac necesar acest lucru. De asemenea, pentru deschiderea procedurii de restructurare nu ar trebui să fie neapărat nevoie de un ordin judecătoresc, această procedură putând să fie neoficială, dacă nu sunt afectate drepturile unor părți terțe. Supravegherea ar trebui totuși să fie asigurată într-un anumit grad în situațiile în care ea este necesară pentru protejarea intereselor legitime ale unuia sau mai multor creditori ori ale unei alte părți interesate. Aceste situații sunt în special cele în care autoritatea judiciară sau administrativă dispune suspendarea generală a cererilor individuale de executare silită sau în care este necesar ca claselor disidente de creditori să li se impună un plan de restructurare.

(18)  În scopul promovării eficienței și al reducerii întârzierilor și a costurilor, cadrele naționale de restructurare preventivă ar trebui să conțină proceduri flexibile și oportune prin care implicarea autorităților judiciare sau administrative să fie limitată la ceea ce este necesar și proporțional pentru protejarea intereselor creditorilor și ale altor părți interesate care ar putea fi afectate. În scopul evitării costurilor inutile și al reflectării caracterului timpuriu al procedurii, debitorii ar trebui, în principiu, să păstreze controlul asupra activelor lor și a activității lor curente. Numirea unui practician în restructurare, indiferent dacă este vorba de un mediator care sprijină negocierea unui plan de restructurare sau de un practician în insolvență care supraveghează acțiunile debitorului, nu ar trebui să aibă loc în toate cazurile, întrucât o astfel de cerință s-ar putea să nu fie întotdeauna relevantă, necesară, utilă sau în interesul debitorului, în special în cazurile simple cu puțini creditori implicați, și poate conduce la o sarcină administrativă disproporționat de mare asupra anumitor jurisdicții. În schimb, aceasta ar trebui să aibă loc în cazurile în care circumstanțele sau nevoile specifice ale debitorului fac necesar acest lucru. De asemenea, pentru deschiderea procedurii de restructurare nu ar trebui să fie neapărat nevoie de un ordin judecătoresc, această procedură putând să fie neoficială, atât timp cât nu sunt afectate drepturile unor părți terțe. Supravegherea ar trebui totuși să fie asigurată într-un anumit grad în situațiile în care ea este necesară pentru protejarea intereselor legitime ale unuia sau mai multor creditori ori ale unei alte părți interesate. Aceste situații sunt în special cele în care autoritatea judiciară sau administrativă dispune suspendarea generală a cererilor individuale de executare silită sau în care este necesar ca claselor disidente de creditori să li se impună un plan de restructurare sau atunci când, în caz contrar, se aplică obligația de a iniția o procedură de insolvență ori când activitatea integrală sau o parte din aceasta este transferată către o altă întreprindere.

Amendamentul    16

Propunere de directivă

Considerentul 19

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(19)  Debitorul ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita autorității judiciare sau administrative emiterea unui ordin de suspendare provizorie a cererilor individuale de executare silită, prin care să se suspende și obligația de a introduce o acțiune pentru deschiderea procedurii de insolvență, atunci când cererile respective ar putea să aibă efecte defavorabile asupra negocierilor și să compromită perspectivele de restructurare a activității debitorului. Suspendarea cererilor de executare silită ar putea fi generală, adică aplicabilă tuturor creditorilor, sau specifică, adică aplicabilă numai anumitor creditori. Pentru a se asigura echilibrul corect între drepturile debitorului și cele ale creditorilor, suspendarea ar trebui să fie dispusă pentru o perioadă de maximum patru luni. În cazurile complexe de restructurare ar putea fi necesară însă o perioadă mai mare. Statele membre pot decide ca autoritatea judiciară sau administrativă să poată dispune prelungirea acestei perioade în cazurile respective, cu condiția să existe dovezi că negocierile asupra planului de restructurare avansează și că creditorii nu sunt prejudiciați în mod abuziv. Pentru a dispune noi prelungiri, autoritatea judiciară sau administrativă ar trebui să fie convinsă că probabilitatea ca planul de restructurare să fie adoptat este foarte ridicată. Statele membre ar trebui să se asigure că cererile de prelungire a duratei inițiale a suspendării sunt introduse într-un termen rezonabil, astfel încât autoritatea judiciară sau administrativă să poată lua o decizie în timpul cuvenit. În cazul în care autoritatea judiciară sau administrativă nu ia o decizie cu privire la prelungirea unei suspendări a executărilor silite înainte ca aceasta să expire, suspendarea ar trebui să înceteze să mai producă efecte începând cu data la care expiră. Din motive de securitate juridică, durata totală a suspendării ar trebui să fie limitată la douăsprezece luni.

(19)  Debitorul ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita autorității judiciare sau administrative emiterea unui ordin de suspendare provizorie a cererilor individuale de executare silită, prin care să se suspende și obligația de a introduce o acțiune pentru deschiderea procedurii de insolvență, atunci când cererile respective ar putea să aibă efecte defavorabile asupra negocierilor și să compromită perspectivele de restructurare a activității debitorului. Suspendarea cererilor de executare silită ar putea fi generală, adică aplicabilă tuturor creditorilor, sau specifică, adică aplicabilă numai anumitor creditori. O astfel de limitare nu ar trebui să pună în pericol eficiența și succesul planului de restructurare. În cazul creditorilor publici, statele membre ar trebui să asigure un echilibru între obiectivul principal al menținerii întreprinderii și interesul public general. Pentru a se asigura echilibrul corect între drepturile debitorului și cele ale creditorilor, statele membre ar trebui să limiteze durata suspendării la o perioadă de minimum trei luni și maximum șase luni. În cazurile complexe de restructurare ar putea fi necesară însă o perioadă mai mare. Statele membre pot decide ca autoritatea judiciară sau administrativă să poată dispune prelungirea acestei perioade în cazurile respective, cu condiția să existe dovezi că negocierile asupra planului de restructurare avansează și că creditorii nu sunt prejudiciați în mod abuziv. Pentru a dispune noi prelungiri, autoritatea judiciară sau administrativă ar trebui să fie convinsă că probabilitatea ca planul de restructurare să fie adoptat este foarte ridicată. Statele membre ar trebui să se asigure că cererile de prelungire a duratei inițiale a suspendării sunt introduse într-un termen rezonabil, astfel încât autoritatea judiciară sau administrativă să poată lua o decizie în timpul cuvenit. În cazul în care autoritatea judiciară sau administrativă nu ia o decizie cu privire la prelungirea unei suspendări a executărilor silite înainte ca aceasta să expire, suspendarea ar trebui să înceteze să mai producă efecte începând cu data la care expiră. Din motive de securitate juridică, durata totală a suspendării ar trebui să fie limitată la nouă luni.

Amendamentul    17

Propunere de directivă

Considerentul 25

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(25)  Pentru a se asigura că drepturile care sunt în linii mari similare sunt tratate în mod echitabil și că planurile de restructurare pot fi adoptate fără prejudicierea abuzivă a drepturilor părților afectate, părțile afectate ar trebui să fie tratate în clase separate care să reflecte criteriile de împărțire în clase prevăzute în dreptul intern. O cerință minimă este aceea că creditorii garantați ar trebui să fie tratați întotdeauna într-o clasă separată de cea creditorilor negarantați. Este posibil ca în dreptul intern să se prevadă că creanțele se pot împărți în creanțe garantate și creanțe negarantate, în funcție de valoarea garanțiilor. Este posibil, de asemenea, ca dreptul intern să conțină norme specifice de împărțire în clase pentru cazurile în care creditorii nediversificați sau creditorii deosebit de vulnerabili în alt mod, cum ar fi lucrătorii sau furnizorii mici, ar beneficia de respectiva împărțire în clase. Drepturile interne ar trebui să asigure, în orice caz, tratamentul adecvat al chestiunilor de importanță deosebită pentru împărțirea în clase, cum ar fi creanțele părților cu legături între ele, și ar trebui să conțină norme referitoare la tratamentul creanțelor condiționale și al creanțelor contestate. Autoritatea judiciară sau administrativă ar trebui să examineze împărțirea în clase atunci când planul de restructurare este depus spre confirmare, dar statele membre ar putea prevedea ca autoritatea respectivă să aibă posibilitatea de a examina împărțirea în clase și mai devreme, în cazul în care întreprinderea care propune planul solicită validarea sau îndrumări în prealabil.

(25)  Pentru a se asigura că drepturile care sunt în linii mari similare sunt tratate în mod echitabil și că planurile de restructurare pot fi adoptate fără prejudicierea abuzivă a drepturilor părților afectate, părțile afectate ar trebui să fie tratate în clase separate care să reflecte criteriile de împărțire în clase prevăzute în dreptul intern. O cerință minimă este aceea că creditorii garantați ar trebui să fie tratați întotdeauna într-o clasă separată de cea creditorilor negarantați. Este posibil ca în dreptul intern să se prevadă că creanțele se pot împărți în creanțe garantate și creanțe negarantate, în funcție de valoarea garanțiilor. Ar trebui, de asemenea, ca dreptul intern să conțină norme specifice de împărțire în clase pentru cazurile în care creditorii nediversificați sau creditorii deosebit de vulnerabili în alt mod, cum ar fi lucrătorii sau furnizorii mici, ar beneficia de respectiva împărțire în clase. Drepturile interne ar trebui să asigure, în orice caz, tratamentul adecvat al chestiunilor de importanță deosebită pentru împărțirea în clase, cum ar fi creanțele părților cu legături între ele, și ar trebui să conțină norme referitoare la tratamentul creanțelor condiționale și al creanțelor contestate. Autoritatea judiciară sau administrativă ar trebui să examineze împărțirea în clase atunci când planul de restructurare este depus spre confirmare, dar statele membre ar putea prevedea ca autoritatea respectivă să aibă posibilitatea de a examina împărțirea în clase și mai devreme, în cazul în care întreprinderea care propune planul solicită validarea sau îndrumări în prealabil.

Amendamentul    18

Propunere de directivă

Considerentul 28

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(28)  Deși ar trebui să se considere întotdeauna că un plan de restructurare este adoptat dacă este susținut de majoritatea necesară din fiecare clasă afectată, un plan de restructurare care nu este susținut de majoritatea necesară din fiecare clasă afectată ar putea totuși să fie confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă dacă el este susținut de cel puțin o clasă afectată de creditori și dacă nu prejudiciază în mod abuziv clasele disidente (mecanismul de impunere a unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase). Mai precis, planul ar trebui să respecte regula de prioritate absolută prin care se asigură că o clasă disidentă de creditori este plătită integral înainte ca o clasă inferioară să beneficieze de repartizări sau să își păstreze vreun interes în cadrul planului de restructurare. Regula de prioritate absolută servește drept bază pentru valoarea care urmează să fie repartizată creditorilor în cadrul restructurării. Consecința imediată a regulii de prioritate absolută este că nicio clasă de creditori nu poate primi sau păstra, în cadrul planului de restructurare, valori sau beneficii economice care depășesc totalul creanțelor sau al intereselor clasei respective. Cu ajutorul regulii de prioritate absolută se poate determina, prin comparație cu structura capitalului întreprinderii aflate în restructurare, repartizarea valorii pe care părțile urmează să o primească în cadrul planului de restructurare pe baza valorii întreprinderii în calitate de întreprindere în activitate.

(28)  Deși ar trebui să se considere întotdeauna că un plan de restructurare este adoptat dacă este susținut de majoritatea necesară din fiecare clasă afectată, un plan de restructurare care nu este susținut de majoritatea necesară din fiecare clasă afectată ar putea totuși să fie confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă dacă el este susținut de cel puțin o clasă afectată de creditori, reprezentând o majoritate a creanțelor, și dacă nu prejudiciază în mod abuziv clasele disidente (mecanismul de impunere a unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase). Mai precis, planul ar trebui să respecte regula de prioritate absolută prin care se asigură că o clasă disidentă de creditori este plătită integral înainte ca o clasă inferioară să beneficieze de repartizări sau să își păstreze vreun interes în cadrul planului de restructurare. Regula de prioritate absolută servește drept bază pentru valoarea care urmează să fie repartizată creditorilor în cadrul restructurării. Consecința imediată a regulii de prioritate absolută este că nicio clasă de creditori nu poate primi sau păstra, în cadrul planului de restructurare, valori sau beneficii economice care depășesc totalul creanțelor sau al intereselor clasei respective. Cu ajutorul regulii de prioritate absolută se poate determina, prin comparație cu structura capitalului întreprinderii aflate în restructurare, repartizarea valorii pe care părțile urmează să o primească în cadrul planului de restructurare pe baza valorii întreprinderii în calitate de întreprindere în activitate.

Amendamentul    19

Propunere de directivă

Considerentul 29 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(29a)  În scopul implementării planului de restructurare, acesta ar trebui să prevadă posibilitatea ca deținătorii de instrumente de capital ale întreprinderilor mici și mijlocii să contribuie la restructurare în formă nemonetară (de exemplu: experiență, reputație, contacte de afaceri).

Amendamentul    20

Propunere de directivă

Considerentul 34

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(34)  Lucrătorii ar trebui să beneficieze de protecția deplină asigurată de dreptul muncii în toate procedurile de restructurare preventivă. În mod concret, prezenta directivă nu aduce atingere drepturilor lucrătorilor care sunt garantate prin Directiva 98/59/CE a Consiliului68, Directiva 2001/23/CE a Consiliului69, Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului70, Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului71 și Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului72. Obligațiile referitoare la informarea și consultarea lucrătorilor din dispozițiile naționale de punere în aplicare a directivelor sus-menționate rămân neatinse. Același lucru este valabil și pentru obligațiile de informare și consultare a reprezentanților lucrătorilor cu privire la decizia de a recurge la un cadru de restructurare preventivă, în conformitate cu Directiva 2002/14/CE. Dată fiind necesitatea de a asigura un nivel corespunzător de protecție a lucrătorilor, statele membre ar trebui, în principiu, să nu permită ca executarea silită a creanțelor neachitate ale lucrătorilor, astfel cum sunt definite în Directiva 2008/94/CE, să facă obiectul unei suspendări, indiferent dacă acestea s-au născut înainte sau după data dispunerii suspendării. Suspendarea ar trebui să fie permisă în aceste cazuri numai pentru sumele și perioada pentru care plata creanțelor de acest fel este garantată efectiv prin alte mijloace în temeiul dreptului intern. În cazul în care statele membre extind acoperirea garanției de plată a creanțelor neachitate ale lucrătorilor stabilită prin Directiva 2008/94/CE la procedurile de restructurare preventivă stabilite în prezenta directivă, exceptarea executării silite a creanțelor lucrătorilor de la suspendare nu se mai justifică în măsura acoperită de garanția respectivă. În cazul în care dreptul intern prevede restricții de aplicare a răspunderii instituțiilor de garantare, în ceea ce privește durata garanției sau suma plătită către lucrători, lucrătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a cere executarea silită a creanțelor lor față de angajator pentru orice deficit chiar și în perioada de suspendare a executărilor silite.

(34)  Lucrătorii ar trebui să beneficieze de protecția deplină asigurată de dreptul muncii în toate procedurile de restructurare preventivă. Dacă se dorește ca prezenta directivă nu aducă atingere drepturilor lucrătorilor care sunt garantate prin Directiva 98/59/CE a Consiliului68, Directiva 2001/23/CE a Consiliului69, Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului70, Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului71 și Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului72, aceasta ar trebui să prevadă modalitățile de exercitare a acestor drepturi care permit păstrarea locurilor de muncă și a activității, în special confidențialitatea necesară în acest scop, garantând totodată exercitarea efectivă a acestor drepturi. Obligațiile referitoare la informarea și consultarea lucrătorilor din dispozițiile naționale de punere în aplicare a directivelor sus-menționate rămân neatinse. Același lucru este valabil și pentru obligațiile de informare și consultare a reprezentanților lucrătorilor cu privire la decizia de a recurge la un cadru de restructurare preventivă, în conformitate cu Directiva 2002/14/CE. Dată fiind necesitatea de a asigura un nivel corespunzător de protecție a lucrătorilor, statele membre ar trebui, în principiu, să nu permită ca executarea silită a creanțelor neachitate ale lucrătorilor, astfel cum sunt definite în Directiva 2008/94/CE, să facă obiectul unei suspendări, indiferent dacă acestea s-au născut înainte sau după data dispunerii suspendării. Suspendarea ar trebui să fie permisă în aceste cazuri numai pentru sumele și perioada pentru care plata creanțelor de acest fel este garantată efectiv prin alte mijloace în temeiul dreptului intern. În cazul în care statele membre extind acoperirea garanției de plată a creanțelor neachitate ale lucrătorilor stabilită prin Directiva 2008/94/CE la procedurile de restructurare preventivă stabilite în prezenta directivă, exceptarea executării silite a creanțelor lucrătorilor de la suspendare nu se mai justifică în măsura acoperită de garanția respectivă. În cazul în care dreptul intern prevede restricții de aplicare a răspunderii instituțiilor de garantare, în ceea ce privește durata garanției sau suma plătită către lucrători, lucrătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a cere executarea silită a creanțelor lor față de angajator pentru orice deficit chiar și în perioada de suspendare a executărilor silite.

_________________

_________________

68 Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO L 225, 12.8.1998, p. 16).

68 Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO L 225, 12.8.1998, p. 16).

69 Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).

69 Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).

70 Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO L 80, 23.3.2002, p. 29).

70 Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO L 80, 23.3.2002, p. 29).

71 Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (JO L 283, 28.10.2008, p. 36).

71 Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (JO L 283, 28.10.2008, p. 36).

72 Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (JO L 122, 16.5.2009, p. 28).

72 Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (JO L 122, 16.5.2009, p. 28).

Amendamentul    21

Propunere de directivă

Considerentul 37

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(37)  Dat fiind că posibilitățile unei a doua șanse diferă de la un stat membru la altul, întreprinzătorii supraîndatorați ar putea fi motivați să se mute în alte state membre pentru a beneficia de o mai scurtă perioadă premergătoare remiterii de datorie sau de condiții mai atrăgătoare la remiterea de datorie, ceea ce creează o insecuritate juridică și costuri suplimentare pentru creditorii care doresc să își recupereze creanțele. În plus, efectele falimentului, în special stigmatul social, consecințele juridice, cum ar fi ordinele prin care întreprinzătorilor li se interzice să demareze și să desfășoare activități de întreprinzător, și incapacitatea persistentă de a-și plăti datoriile constituie importanți factori de descurajare pentru întreprinzătorii care doresc să înființeze o întreprindere sau să beneficieze de o a doua șansă, deși este dovedit faptul că întreprinzătorii care au dat faliment au mai multe șanse să aibă succes a doua oară. Prin urmare, ar trebui să fie luate măsuri de reducere a efectelor negative pe care supraîndatorarea și falimentul le au asupra întreprinzătorilor, în special prin autorizarea unei remiteri complete de datorie după scurgerea unei anumite perioade de timp și prin limitarea perioadei de valabilitate a ordinelor de interdicție emise ca urmare a supraîndatorării debitorului.

(37)  Dat fiind că posibilitățile unei a doua șanse diferă de la un stat membru la altul, întreprinzătorii supraîndatorați ar putea fi motivați să se mute în alte state membre pentru a beneficia de o mai scurtă perioadă premergătoare remiterii de datorie sau de condiții mai atrăgătoare la remiterea de datorie, ceea ce creează o insecuritate juridică și costuri suplimentare pentru creditorii care doresc să își recupereze creanțele. În plus, efectele falimentului, în special stigmatul social, consecințele juridice, cum ar fi ordinele prin care întreprinzătorilor li se interzice să demareze și să desfășoare activități de întreprinzător, și incapacitatea persistentă de a-și plăti datoriile constituie importanți factori de descurajare pentru întreprinzătorii care doresc să înființeze o întreprindere sau să beneficieze de o a doua șansă, deși este dovedit faptul că întreprinzătorii care au dat faliment au mai multe șanse să aibă succes a doua oară. Prin urmare, ar trebui să fie luate măsuri de reducere a efectelor negative pe care supraîndatorarea și falimentul le au asupra întreprinzătorilor, în special prin autorizarea unei remiteri complete de datorie după scurgerea unei anumite perioade de timp, instituindu-se un regim al răspunderii care să stimuleze luarea unei astfel de măsuri, precum și prin limitarea perioadei de valabilitate a ordinelor de interdicție emise ca urmare a supraîndatorării debitorului. Respectând normele privind ajutoarele de stat, statele membre ar trebui să le furnizeze întreprinzătorilor afectați de a doua șansă sprijin comercial, măsuri de relansare, acces la informații actualizate cu privire la disponibilitatea unui sprijin administrativ, juridic, de afaceri sau financiar adaptat acestora, precum și orice mijloace disponibile pentru a facilita înființarea unei noi întreprinderi și care i-ar putea ajuta la relansarea activității lor de întreprinzători.

Amendamentul    22

Propunere de directivă

Considerentul 38

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(38)  Prevederea unei perioade scurte până la remiterea de datorie sau până la încetarea interdicției nu este indicată în toate circumstanțele, cum ar fi cazurile în care debitorul este neonest sau a acționat cu rea-credință. Statele membre ar trebui să pună la dispoziția autorităților judiciare sau administrative orientări clare cu privire la modul în care trebuie evaluată onestitatea unui întreprinzător. De exemplu, atunci când stabilesc dacă debitorul a fost neonest, autoritățile judiciare sau administrative pot lua în considerare circumstanțe precum natura și volumul datoriilor, data la care acestea au fost angajate, eforturile depuse de debitor pentru a-și onora datoriile și pentru a-și îndeplini obligațiile legale, cum ar fi cerințele publice în materie de licențe și de contabilitate corectă, și acțiunile întreprinse de debitor pentru a contracara recursurile creditorilor. Ordinele de interdicție pot avea o valabilitate mai mare sau nedeterminată în situațiile în care întreprinzătorul exercită anumite profesii considerate sensibile în statele membre sau a fost condamnat pentru activități infracționale. În situațiile de acest fel, întreprinzătorii ar putea beneficia de remiterea de datorie, dar tot nu ar avea dreptul să exercite o anumită profesie pentru o perioadă de timp mai lungă sau nedeterminată.

(38)  Prevederea unei perioade scurte până la remiterea de datorie sau până la încetarea interdicției nu este indicată în toate circumstanțele, cum ar fi cazurile în care debitorul este neonest sau a acționat cu rea-credință. Statele membre ar trebui să pună la dispoziția autorităților judiciare sau administrative orientări clare cu privire la modul în care trebuie evaluată onestitatea unui întreprinzător. De exemplu, atunci când stabilesc dacă debitorul a fost neonest, autoritățile judiciare sau administrative pot lua în considerare circumstanțe precum natura și volumul datoriilor, data la care acestea au fost angajate, eforturile depuse de debitor pentru a-și onora datoriile și pentru a-și îndeplini obligațiile legale, cum ar fi cerințele publice în materie de licențe și de contabilitate corectă, și acțiunile întreprinse de debitor pentru a contracara recursurile creditorilor. Statele membre ar trebui să poată să excludă anumite categorii de datorii. În cazul în care aceste excluderi implică creditori publici, statele membre ar trebui să țină seama de echilibrul necesar între interesul public general și promovarea spiritului antreprenorial. Ordinele de interdicție pot avea o valabilitate mai mare sau nedeterminată în situațiile în care întreprinzătorul exercită anumite profesii considerate sensibile în statele membre sau a fost condamnat pentru activități infracționale. În situațiile de acest fel, întreprinzătorii ar putea beneficia de remiterea de datorie, dar tot nu ar avea dreptul să exercite o anumită profesie pentru o perioadă de timp mai lungă sau nedeterminată.

Amendamentul    23

Propunere de directivă

Considerentul 39

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(39)  Este necesar să se mențină și să se mărească transparența procedurilor și previzibilitatea că acestea vor avea consecințe care sunt favorabile pentru menținerea activităților și pentru acordarea unei a doua șanse către întreprinzători sau care permit lichidarea eficientă a întreprinderilor neviabile. Este necesar, de asemenea, să se reducă durata excesivă a procedurilor de insolvență din numeroase state membre, prin care se creează insecuritate juridică pentru creditori și investitori și rate scăzute de recuperare. În sfârșit, având în vedere mecanismele de cooperare îmbunătățită între instanțe și practicieni în cazurile transfrontaliere, instituite prin Regulamentul (UE) 2015/848, este necesar ca profesionalismul tuturor actorilor implicați să fie adus la niveluri similare în toată Uniunea. Pentru îndeplinirea acestor obiective, statele membre ar trebui să se asigure că membrii corpurilor judiciare și administrative sunt formați corespunzător și au cunoștințe și competențe de specialitate și experiență în materie de insolvență. Specializarea magistraților ar trebui să permită luarea unor decizii cu un impact economic și social potențial semnificativ într-o perioadă scurtă de timp și nu ar trebui să însemne că magistrații trebuie să se ocupe exclusiv cu cazuri de restructurare, de insolvență și de a doua șansă. Un mod eficient de îndeplinire a acestor obiective ar putea fi, de exemplu, crearea unor instanțe sau camere specializate, în conformitate cu prevederile naționale care reglementează organizarea sistemului judiciar.

(39)  Este necesar să se mențină și să se mărească transparența procedurilor și previzibilitatea că acestea vor avea consecințe care sunt favorabile pentru menținerea activităților și pentru acordarea unei a doua șanse întreprinzătorilor sau care permit lichidarea eficientă a întreprinderilor neviabile. O mai mare transparență și previzibilitate ar asigura, de asemenea, o mai mare securitate juridică pentru investitorii și creditorii implicați în procedurile de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie. Este necesar, de asemenea, să se reducă durata excesivă a procedurilor de insolvență din numeroase state membre, prin care se creează insecuritate juridică pentru creditori și investitori și rate scăzute de recuperare. Ar trebui ca această reducere să se poată obține în special prin instituirea, într-o primă etapă, a unor proceduri confidențiale care permit, îndeosebi grație confidențialității, elaborarea unui plan sau cesiunea fără diminuarea valorii care ar avea loc în cazul publicării demersului. În sfârșit, având în vedere mecanismele de cooperare îmbunătățită între instanțe și practicieni în cazurile transfrontaliere, instituite prin Regulamentul (UE) nr. 2015/848 aplicabil procedurilor deschise în mod public, este necesar ca profesionalismul tuturor actorilor implicați să fie adus la niveluri similare în toată Uniunea. Pentru îndeplinirea acestor obiective, statele membre ar trebui să se asigure că membrii corpurilor judiciare și administrative sunt formați corespunzător și au cunoștințe și competențe de specialitate și experiență în materie de insolvență. Specializarea magistraților ar trebui să permită luarea unor decizii cu un impact economic și social potențial semnificativ într-o perioadă scurtă de timp și nu ar trebui să însemne că magistrații trebuie să se ocupe exclusiv cu cazuri de restructurare, de insolvență și de a doua șansă. Un mod eficient de îndeplinire a acestor obiective ar putea fi, de exemplu, crearea unor instanțe sau camere cu magistrați specializați, în conformitate cu prevederile naționale care reglementează organizarea sistemului judiciar.

Amendamentul    24

Propunere de directivă

Considerentul 40

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(40)  Statele membre ar trebui să se asigure că practicienii din domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse care sunt numiți de autoritățile judiciare sau administrative sunt formați și supravegheați corespunzător în îndeplinirea sarcinilor lor, că sunt numiți într-un mod transparent, cu respectarea deplină a necesității de a asigura proceduri eficiente, și că își îndeplinesc sarcinile cu integritate. Practicienii ar trebui, de asemenea, să respecte coduri de conduită voluntare menite să asigure un nivel adecvat de calificare și formare, transparența atribuțiilor practicienilor și norme pentru stabilirea remunerației acestora, încheierea unei asigurări de răspundere civilă profesională și stabilirea unor mecanisme de supraveghere și de reglementare care să includă un regim corespunzător și eficace de sancționare a celor care nu își îndeplinesc atribuțiile. Aceste standarde ar putea fi atinse, în principiu, fără a fi nevoie să se creeze noi profesii și calificări.

(40)  Statele membre ar trebui să se asigure, de asemenea, că practicienii din domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse care sunt numiți de autoritățile judiciare sau administrative dispun de competențele profesionale necesare și sunt supravegheați corespunzător în îndeplinirea sarcinilor lor, că sunt numiți într-un mod transparent, cu respectarea deplină a necesității de a asigura proceduri eficiente, și că își îndeplinesc sarcinile cu integritate, ținând cont de obiectivul principal de a restabili viabilitatea întreprinderii. Practicienii ar trebui să fie salvatori, nu lichidatori, și este esențial să respecte, de asemenea, un cod profesional menit să asigure un nivel adecvat de calificare și formare, transparența atribuțiilor practicienilor și norme pentru stabilirea remunerației acestora, încheierea unei asigurări de răspundere civilă profesională și stabilirea unor mecanisme de supraveghere și de reglementare care să includă un regim corespunzător și eficace de sancționare a celor care nu își îndeplinesc atribuțiile. Aceste standarde ar putea fi atinse, în principiu, fără a fi nevoie să se creeze noi profesii și calificări.

Amendamentul    25

Propunere de directivă

Considerentul 42

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(42)  Este important să se adune date fiabile cu privire la rezultatele procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie, în vederea monitorizării modului în care prezenta directivă este transpusă și aplicată. Prin urmare, statele membre ar trebui să culeagă și să reunească date suficient de detaliate pentru a putea evalua cu acuratețe modul în care directiva funcționează în practică.

(42)  Este important să se adune date fiabile cu privire la rezultatele procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie, în vederea monitorizării modului în care prezenta directivă este transpusă și aplicată. Prin urmare, statele membre ar trebui să culeagă și să reunească date suficient de detaliate pentru a putea evalua cu acuratețe modul în care directiva funcționează în practică, în vederea instituirii unor reforme suplimentare dacă se dovedesc necesare. Prin urmare, statele membre ar trebui să demareze colectarea și analizarea de date, defalcate pe tipuri de proceduri, pentru a putea dispune de statistici fiabile care pot fi utilizate în vederea comparației.

Amendamentul    26

Propunere de directivă

Considerentul 43

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(43)  Stabilitatea piețelor financiare se bazează în mare măsură pe contractele de garanție financiară fără transfer de proprietate, în special atunci când garanția reală este constituit în legătură cu participarea la sisteme desemnate sau la operațiuni de bancă centrală și când marjele sunt constituite la contrapărți centrale (CPC-uri). Dat fiind că valoarea instrumentelor financiare oferite drept gaj poate fi foarte volatilă, aceste instrumente ar trebui valorificate rapid, înainte ca valoarea lor să scadă. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să nu aducă atingere Directivei 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 199874, Directivei 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului75 și Regulamentului (UE) nr. 648/201276.

(43)  Stabilitatea piețelor financiare se bazează în mare măsură pe contractele de garanție financiară fără transfer de proprietate, în special atunci când garanția reală este constituită în legătură cu participarea la sisteme desemnate sau la operațiuni de bancă centrală și când marjele sunt constituite la contrapărți centrale (CPC-uri). Dat fiind că valoarea instrumentelor financiare oferite drept gaj poate fi foarte volatilă, aceste instrumente ar trebui valorificate rapid, înainte ca valoarea lor să scadă. Dispozițiile Directivei 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 199874, ale Directivei 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului75 și ale Regulamentului (UE) nr. 648/201276 ar trebui să prevaleze asupra prezentei directive.

_________________

_________________

74 Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (JO L 166, 11.6.1998, p. 45).

74 Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (JO L 166, 11.6.1998, p. 45).

75 Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2012 privind contractele de garanție financiară (JO L 168, 27.6.2002, p. 43).

75 Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2012 privind contractele de garanție financiară (JO L 168, 27.6.2002, p. 43).

76 Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).

76 Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).

Amendamentul    27

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  procedurile de restructurare preventivă la care pot recurge debitorii aflați în dificultate financiară când există probabilitatea insolvenței;

(a)  procedurile de restructurare preventivă la care pot recurge debitorii aflați în dificultate financiară când există probabilitatea insolvenței și posibilitatea supraviețuirii. Prin intermediul unor acte delegate, Comisia precizează mai în detaliu ce reprezintă „probabilitatea insolvenței”;

Amendamentul    28

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)  „procedură de insolvență” înseamnă procedura de insolvență colectivă care presupune desistarea parțială sau totală a debitorului și numirea unui lichidator;

(1)  „procedură de insolvență” înseamnă procedura de insolvență colectivă care presupune desistarea parțială sau totală a debitorului și numirea unui practician în domeniul insolvenței;

Amendamentul    29

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)  „restructurare” înseamnă schimbarea componenței, a condițiilor sau a structurii activelor și pasivelor debitorului sau a oricărei alte părți a structurii capitalului debitorului, inclusiv a capitalului social, sau o combinație a acestor elemente, inclusiv vânzarea de active sau de părți din activitate, obiectivul fiind ca întreprinderea să poată continua în tot sau în parte;

(2)  „restructurare” înseamnă o procedură sau măsuri, publice sau confidențiale, care permit schimbarea componenței, a condițiilor sau a structurii activelor și pasivelor debitorului sau a oricărei alte părți a structurii capitalului debitorului, inclusiv a capitalului social, sau o combinație a acestor elemente, inclusiv vânzarea de active sau vânzarea integrală sau parțială a activității, obiectivul fiind ca întreprinderea să poată continua în tot sau în parte;

Amendamentul    30

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)  „părți afectate” înseamnă creditorii sau clasele de creditori și, dacă dreptul intern o prevede, deținătorii de titluri de capital ale căror creanțe sau interese sunt afectate de un plan de restructurare;

(3)  „părți afectate” înseamnă creditorii sau clasele de creditori, inclusiv creditorii publici și partenerii contractuali ai contractelor de executare și, dacă dreptul intern o prevede, deținătorii de titluri de capital și lucrătorii ale căror creanțe sau interese sunt afectate de un plan de restructurare;

Amendamentul    31

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)  „suspendare a cererilor individuale de executare silită” înseamnă suspendarea provizorie a dreptului creditorului de a executa silit creanțele față de debitor pe baza unei decizii adoptate de autoritatea judiciară sau administrativă;

(4)  „suspendare a cererilor individuale de executare silită” înseamnă suspendarea provizorie a dreptului creditorului sau al unui grup de creditori de a executa silit creanțele față de debitor sau față de un grup de debitori pe baza unei decizii adoptate de autoritatea judiciară sau administrativă;

Amendamentul    32

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)  „împărțire în clase” înseamnă gruparea creditorilor și a deținătorilor de titluri de capital care sunt afectați de un plan de restructurare în așa fel încât să se reflecte drepturile aferente creanțelor și intereselor afectate și rangul de prioritate al acestora, ținându-se cont de posibilele drepturi la plată, drepturi de retenție și acorduri încheiate între creditori care preexistau și de regimul aplicat acestora în cadrul planului de restructurare;

(6)  „împărțire în clase” înseamnă gruparea creditorilor și a deținătorilor de titluri de capital care sunt afectați de un plan de restructurare în așa fel încât să se reflecte drepturile aferente creanțelor și intereselor afectate și rangul de prioritate al acestora, ținându-se cont de posibilele drepturi la plată, drepturi de retenție și acorduri încheiate între creditori care preexistau și de regimul aplicat acestora în cadrul planului de restructurare. În scopul adoptării unui plan de restructurare, creditorii sunt împărțiți în clase diferite de creditori, cerința minimă fiind ca măcar creanțele garantate și creanțele negarantate să fie tratate în clase distincte, iar lucrătorii să constituie o clasă separată;

Amendamentul    33

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(11)  „finanțare nouă” înseamnă orice fond nou, acordat de un creditor existent sau nou, care este necesar pentru punerea în aplicare a unui plan de restructurare și care este convenit în planul de restructurare respectiv și confirmat ulterior de către o autoritate judiciară sau administrativă;

(11)  „finanțare nouă” înseamnă orice fonduri sau credite noi, acordate de un creditor existent sau nou, care sunt necesare pentru punerea în aplicare a unui plan de restructurare și care sunt convenite în planul de restructurare respectiv și confirmate ulterior de către o autoritate judiciară sau administrativă;

Amendamentul    34

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 12

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12)  „finanțare intermediară” înseamnă orice fond, acordat de un creditor existent sau nou, care este necesare în mod rezonabil și imediat pentru ca întreprinderea debitorului să poată funcționa în continuare sau să supraviețuiască sau pentru ca valoarea respectivei întreprinderi să fie păstrată sau mărită în așteptarea confirmării planului de restructurare;

(12)  „finanțare intermediară” înseamnă orice fonduri sau credite, acordate de un creditor existent sau nou, care sunt necesare în mod rezonabil și imediat pentru ca întreprinderea debitorului să poată funcționa în continuare sau să supraviețuiască sau pentru ca valoarea respectivei întreprinderi să fie păstrată sau mărită în așteptarea confirmării planului de restructurare;

Amendamentul    35

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 15 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(15)  „practician în domeniul restructurării” înseamnă orice persoană sau organism desemnat de către o autoritate judiciară sau administrativă să îndeplinească una sau mai multe dintre următoarele sarcini:

(15)  „practician în domeniul restructurării” înseamnă orice persoană sau organism care îndeplinește una sau mai multe dintre următoarele sarcini:

Amendamentul    36

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 15 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(15a)  „plan de rambursare” înseamnă un program de plăți ale unor sume specificate la date specificate efectuate de un debitor în folosul unor creditori, ca parte a unui plan de restructurare;

Amendamentul    37

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 15 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(15b)  „viabil” înseamnă în măsură să asigure o rentabilitate preconizată și adecvată a capitalului după acoperirea tuturor costurilor, inclusiv a costurilor de amortizare și a cheltuielilor financiare.

Amendamentul    38

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că debitorii și întreprinzătorii au acces la instrumente de avertizare timpurie care permit detectarea situațiilor de deteriorare a unei activități și prin care debitorului sau întreprinzătorului i se semnalează că trebuie să ia măsuri urgente.

1.  Statele membre se asigură că debitorii și întreprinzătorii au acces la instrumente de avertizare timpurie care permit detectarea situațiilor de deteriorare a unei activități și prin care debitorului sau întreprinzătorului i se semnalează că trebuie să ia măsuri urgente. În această privință, Comisia promovează, în cadrul strategiei sale privind piața unică digitală, utilizarea și dezvoltarea de noi tehnologii IT pentru notificări și comunicări online, pentru a asigura proceduri mai eficace de avertizare timpurie.

Amendamentul    39

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Statele membre se asigură că debitorii și întreprinzătorii au acces la informațiile relevante cu privire la disponibilitatea instrumentelor de avertizare timpurie și a oricărui alt mijloc de restructurare timpurie sau de obținere a unei remiteri de datorie personală la care pot recurge și că informațiile respective sunt actualizate, clare, concise și ușor de utilizat.

2.  Statele membre asigură informații publice, gratuite, relevante, actualizate, clare, concise și ușor de utilizat cu privire la disponibilitatea instrumentelor de avertizare timpurie și a oricărui alt mijloc de restructurare într-un stadiu incipient sau de obținere a unei remiteri de datorie personală la care pot recurge debitorii și antreprenorii.

Amendamentul    40

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.  Comisia:

 

(a)  elaborează o listă a indicatorilor de avertizare, corelată cu o serie de acțiuni care trebuie îndeplinite de către debitori și întreprinzători în cazul în care acești indicatori sunt îndepliniți;

 

(b)  centralizează pe site-ul său web informațiile prevăzute la alineatul (2), sub o formă ușor de utilizat. Statele membre comunică Comisiei informații actualizate în fiecare an.

Amendamentul    41

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Statele membre pot să limiteze accesul prevăzut la alineatele (1) și (2) la întreprinderile mici și mijlocii sau la întreprinzători.

3.  În toate etapele procedurii, statele membre le oferă întreprinderilor și antreprenorilor mici și mijlocii acces la consiliere profesională din partea unui practician în domeniul restructurării, de exemplu prin intermediul camerelor de comerț sau de afaceri și al asociațiilor notarilor, ținând seama de faptul că aceste măsuri ar trebui să fie accesibile financiar pentru IMM-uri.

Amendamentul    42

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

3a.  Statele membre se asigură că autoritățile fiscale, de securitate socială și de audit au la dispoziție mijloace suficiente în temeiul legislației naționale pentru a fi în măsură să semnaleze orice evoluție îngrijorătoare în cel mai scurt timp posibil.

Amendamentul    43

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a.  Statele membre încurajează debitorii care se confruntă cu dificultăți financiare să ia măsuri din vreme, punându-le la dispoziție informații clare cu privire la procedurile de restructurare preventivă disponibile și la instrumentele de avertizare timpurie.

Amendamentul    44

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Cadrele de restructurare preventivă pot fi constituite din una sau mai multe proceduri sau măsuri.

2.  Cadrele de restructurare preventivă pot fi constituite din una sau mai multe proceduri sau măsuri, fie extrajudiciare, fie dispuse de către o autoritate judiciară sau administrativă.

Amendamentul    45

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.  Statele membre pot să prevadă pentru debitori alte mijloace de a obține protecție, în plus față de cele cerute de prezenta directivă, inclusiv mijloace contractuale.

Amendamentul    46

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Statele membre trebuie să introducă dispoziții prin care implicarea autorităților judiciare sau administrative să fie limitată la ceea ce este necesar și proporțional, astfel încât să fie protejate drepturile tuturor persoanelor afectate.

3.  Statele membre pot introduce dispoziții prin care implicarea autorităților judiciare sau administrative să fie limitată la ceea ce este necesar și proporțional, asigurându-se, în același timp, că sunt protejate drepturile tuturor părților afectate.

Amendamentul    47

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Nu trebuie să fie obligatoriu ca autoritatea judiciară sau administrativă să numească un practician în domeniul insolvenței în fiecare caz.

2.  În cazul în care este necesar și adecvat pentru a proteja drepturile părților afectate, statele membre pot solicita numirea de către o autoritate judiciară sau administrativă a unui practician în domeniul restructurării, ținând seama de faptul că aceste măsuri ar trebui să fie accesibile financiar pentru IMM-uri.

Amendamentul    48

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 3 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Statele membre pot să prevadă numirea unui practician în domeniul restructurării în următoarele cazuri:

3.  Statele membre asigură numirea unui practician în domeniul restructurării de către o autoritate judiciară sau administrativă cel puțin în următoarele cazuri:

Amendamentul    49

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 3 – litera ba (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ba)  când obligația de declarare a insolvenței, imputabilă debitorului în temeiul dreptului intern, se naște în cursul perioadei de suspendare a cererilor individuale de executare silită;

Amendamentul    50

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 3 – litera bb (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(bb)  când planul prevede transferul întreprinderii în întregime sau parțial către o altă întreprindere fără a plăti integral creditorii sau fără a prelua toți lucrătorii.

Amendamentul    51

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că debitorii care negociază un plan de restructurare cu creditorii lor pot beneficia de suspendarea cererilor individuale de executare silită dacă și în măsura în care suspendarea este necesară pentru sprijinirea negocierilor asupra unui plan de restructurare.

1.  Statele membre se asigură că debitorii care negociază un plan de restructurare cu creditorii lor pot beneficia de suspendarea cererilor individuale de executare silită. Se specifică anumite condiții pentru a se garanta că o asemenea suspendare este necesară pentru a permite negocierea unui plan de restructurare. Statele membre impun cel puțin ca debitorii care beneficiază de suspendarea cererilor individuale de executare silită să aibă activități viabile.

Amendamentul    52

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Statele membre se asigură că suspendarea cererilor individuale de executare silită poate fi dispusă pentru toate tipurile de creditori, inclusiv creditorii garantați și creditorii privilegiați. Suspendarea poate fi generală, adică aplicabilă tuturor creditorilor, sau restrânsă, adică aplicabilă unuia sau mai multor creditori separați, în conformitate cu dreptul intern.

2.  Statele membre se asigură că suspendarea cererilor individuale de executare silită poate fi dispusă pentru toate tipurile de creditori, inclusiv creditorii publici, comerciali, garantați și privilegiați. Suspendarea poate fi generală, adică aplicabilă tuturor creditorilor, sau restrânsă, adică aplicabilă unuia sau mai multor creditori separați, în conformitate cu dreptul intern. O astfel de limitare nu pune în pericol eficiența și succesul planului de restructurare. În cazul creditorilor publici, statele membre încearcă să asigure un echilibru între obiectivul principal al menținerii întreprinderii și interesul public general.

Amendamentul    53

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Alineatul (2) nu se aplică în cazul creanțelor neachitate ale lucrătorilor, mai puțin dacă și în măsura în care statele membre asigură prin alte mijloace că plata creanțelor de acest fel este garantată la un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel prevăzut în dispozițiile interne relevante de transpunere a Directivei 2008/94/CE.

3.  Alineatul (2) nu se aplică în cazul creanțelor microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și al creanțelor neachitate ale lucrătorilor, mai puțin dacă și în măsura în care statele membre asigură prin alte mijloace că plata creanțelor de acest fel este garantată la un nivel de protecție cel puțin echivalent cu cel prevăzut în dispozițiile interne relevante de transpunere a Directivei 2008/94/CE.

Amendamentul    54

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.  Statele membre limitează durata suspendării cererilor individuale de executare silită la maximum patru luni.

4.  Statele membre prevăd o limită maximă pentru durata suspendării cererilor individuale de executare silită. Această limită este de minimum trei luni și maximum șase luni.

Amendamentul    55

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

7.  Durata totală a suspendării cererilor individuale de executare silită, cu tot cu prelungiri și reînnoiri, nu poate să depășească douăsprezece luni.

7.  Durata totală a suspendării cererilor individuale de executare silită, cu tot cu prelungiri și reînnoiri, nu poate să depășească nouă luni.

Amendamentul    56

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

9.  Statele membre se asigură că, în situația în care un creditor separat sau o singură clasă de creditori este sau ar fi prejudiciată în mod abuziv de o suspendare a cererilor individuale de executare silită, autoritatea judiciară sau administrativă poate decide, la cererea creditorilor în chestiune, să nu dispună suspendarea cererilor individuale de executare silită sau să anuleze suspendarea cererilor individuale de executare silită care a fost deja dispusă în privința creditorului respectiv sau a clasei respective de creditori.

9.  Statele membre se asigură că, în situația în care un creditor separat sau o singură clasă de creditori este sau ar fi prejudiciată în mod abuziv de o suspendare a cererilor individuale de executare silită sau un creditor vulnerabil ar întâmpina dificultăți financiare, autoritatea judiciară sau administrativă poate decide, la cererea creditorilor în chestiune, să nu dispună suspendarea cererilor individuale de executare silită sau să anuleze suspendarea cererilor individuale de executare silită care a fost deja dispusă în privința creditorului respectiv sau a clasei respective de creditori. Se consideră prejudiciu abuziv cel puțin cazul în care un creditor sau o clasă de creditori se confruntă cu dificultăți economice considerabile.

Amendamentul    57

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Dacă există o suspendare generală aplicabilă tuturor creditorilor, nu pot fi deschise proceduri de insolvență la cererea unuia sau mai multor creditori.

2.  Dacă există o suspendare generală aplicabilă tuturor creditorilor implicați în negocierea planului de restructurare, nu pot fi deschise proceduri de insolvență la cererea unuia sau mai multor creditori, cu excepția lucrătorilor, în conformitate cu articolul 6 alineatul (3).

Amendamentul    58

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Statele membre pot să deroge de la alineatul (1) în cazul în care debitorul nu mai dispune de lichidități și, prin urmare, nu mai are capacitatea de a-și achita datoriile care ajung la scadență în cursul perioadei de suspendare. În acest caz, statele membre se asigură că procedurile de restructurare nu încetează automat și că, atunci când examinează perspectivele de încheiere a unui acord cu privire la un plan de restructurare reușit în perioada suspendării, autoritatea judiciară sau administrativă poate să decidă amânarea deschiderii procedurii de insolvență și menținerea beneficiului suspendării cererilor individuale de executare silită.

3.  Statele membre pot să deroge de la alineatul (1) în cazul în care debitorul nu mai dispune de lichidități și, prin urmare, nu mai are capacitatea de a-și achita datoriile care ajung la scadență în cursul perioadei de suspendare. În acest caz, o autoritate judiciară sau administrativă are competența să amâne inițierea procedurii de insolvență și să mențină beneficiul suspendării cererilor individuale de executare silită, cu condiția să nu le cauzeze creditorilor dificultăți financiare grave, pentru a examina perspectivele de ajungere la un acord cu privire la un plan de restructurare reușit sau la un transfer comercial viabil din punct de vedere economic în perioada suspendării.

Amendamentul    59

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.  Statele membre se asigură că, pe durata suspendării, creditorii cărora li se aplică suspendarea nu refuză execuția contractelor cu titlu executoriu, nu reziliază, nu accelerează și nu modifică în alt fel aceste contracte în detrimentul debitorului pentru datoriile care s-au născut înaintea suspendării. Statele membre pot limita aplicarea prezentei dispoziții la contractele esențiale care sunt necesare pentru continuarea activității curente.

4.  Statele membre se asigură că, pe durata suspendării, creditorii cărora li se aplică suspendarea nu refuză execuția contractelor esențiale cu titlu executoriu, nu reziliază, nu accelerează și nu modifică în alt fel aceste contracte în detrimentul debitorului pentru datoriile care s-au născut înaintea suspendării, cu condiția să nu le cauzeze creditorilor dificultăți financiare grave. În sensul prezentului alineat, un contract de executare este esențial atunci când este necesar pentru continuarea activității de zi cu zi a întreprinderii, inclusiv orice furnizare de bunuri sau servicii a cărei suspendare ar duce la încetarea funcționării întreprinderii.

Amendamentul    60

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

5.  Statele membre se asigură că creditorii nu refuză execuția contractelor cu titlu executoriu, nu reziliază, nu accelerează și nu modifică în alt fel aceste contracte în detrimentul debitorului în virtutea unei clauze contractuale care conține astfel de măsuri numai pe motivul intrării debitorului în negocieri de restructurare, al unei cereri de suspendare a cererilor individuale de executare silită, al dispunerii suspendării sau al altui eveniment similar legat de suspendare.

5.  Statele membre pot impune ca creditorii nu refuze execuția contractelor cu titlu executoriu, nu rezilieze, nu accelereze și nu modifice în alt fel aceste contracte în detrimentul debitorului în virtutea unei clauze contractuale care conține astfel de măsuri numai pe motivul intrării debitorului în negocieri de restructurare, al unei cereri de suspendare a cererilor individuale de executare silită, al dispunerii suspendării sau al altui eveniment similar legat de suspendare.

Amendamentul    61

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

6.  Statele membre se asigură că nimic nu împiedică debitorul să plătească, în cursul normal al activității, creanțele aparținând și datorate creditorilor neafectați și creanțele aparținând creditorilor afectați care se nasc după dispunerea suspendării și care continuăse nască pe toată durata suspendării.

6.  Statele membre se asigură că nimic nu împiedică debitorul să plătească, în cursul normal al activității, creanțele aparținând și datorate creditorilor neafectați și creanțele aparținând creditorilor afectați care se nasc în orice moment pe durata suspendării. Pe durata acestei perioade, debitorii sunt în măsură să efectueze tranzacții care sunt în interesul menținerii activității.

Amendamentul    62

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 1 – litera g

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(g)  un aviz sau o expunere de motive din partea persoanei responsabile cu propunerea planului de restructurare, în care se explică de ce întreprinderea este viabilă și în ce mod punerea în aplicare a planului propus va permite probabil debitorului să evite insolvența și să revină la viabilitate pe termen lung și în care se precizează eventualele condiții prealabile necesare pentru reușita planului respectiv.

(g)  un aviz sau o expunere de motive din partea persoanei responsabile cu propunerea planului de restructurare, în care se explică de ce întreprinderea este viabilă și în ce mod punerea în aplicare a planului propus va permite probabil debitorului să evite insolvența și/sau să revină la viabilitate pe termen lung și în care se precizează eventualele condiții prealabile necesare pentru reușita planului respectiv.

Amendamentul    63

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 1 – litera ga (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ga)  creanțele sau alte drepturi ale lucrătorilor sunt tratate ținând seama de faptul că orice creanțe financiare ale lucrătorilor au prioritate absolută.

Amendamentul    64

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

3a.  Statele membre se asigură că legislația lor națională garantează efectiv confidențialitatea discuțiilor, a conversațiilor, a negocierilor sau a ședințelor de informare cu persoanele care au semnat un angajament de confidențialitate.

Amendamentul    65

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 3 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

3b.  Statele membre pot să prevadă dreptul unuia sau mai multor creditori de a prezenta un plan alternativ la planul prezentat de către debitor sau de către un creditor cu consimțământul debitorului.

Amendamentul    66

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 3 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

3c.  Procedurile de punere în aplicare a planurilor de restructurare care le alocă creditorilor un dividend cel puțin egal cu cel pe care l-ar fi primit în cazul vânzării de active și al stabilirii priorității creditorilor în urma unei proceduri de insolvență constituie proceduri de faliment în sensul directivelor menționate mai sus.

Amendamentul    67

Propunere de directivă

Articolul 8 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 8a

 

Creanțele sau alte drepturi ale lucrătorilor nu sunt afectate de planurile de restructurare.

Amendamentul    68

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că toți creditorii afectați au dreptul de vot asupra adoptării unui plan de restructurare. Statele membre pot să acorde dreptul de vot și deținătorilor de titluri de capital care sunt afectați, în conformitate cu articolul 12 alineatul (2).

1.  Statele membre se asigură că toți creditorii afectați, inclusiv cei publici și lucrătorii, au dreptul de vot asupra adoptării unui plan de restructurare, în deplină cunoștință a consecințelor pe care acesta le presupune pentru fiecare dintre ei. Statele membre pot să acorde dreptul de vot și deținătorilor de titluri de capital care sunt afectați, în conformitate cu articolul 12 alineatul (2).

Amendamentul    69

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Statele membre se asigură că părțile afectate sunt tratate în clase separate care reflectă criteriile de împărțire în clase. Împărțirea în clase se realizează astfel încât fiecare clasă să cuprindă creanțe sau interese cu drepturi care sunt suficient de similare pentru a justifica considerarea membrilor unei clase drept un grup omogen cu comunitate de interese. Cerința minimă este ca creanțele garantate și creanțele negarantate să fie tratate în clase separate atunci când se adoptă un plan de restructurare. Statele membre pot să prevadă, de asemenea, ca lucrătorii să fie tratați într-o clasă separată proprie.

2.  Statele membre se asigură că părțile afectate sunt tratate în clase separate care reflectă criteriile de împărțire în clase. Împărțirea în clase se realizează astfel încât fiecare clasă să cuprindă creanțe sau interese cu drepturi care sunt suficient de similare pentru a justifica considerarea membrilor unei clase drept un grup omogen cu comunitate de interese. Cerința minimă este ca creanțele garantate și creanțele negarantate să fie tratate în clase separate atunci când se adoptă un plan de restructurare. Statele membre prevăd, de asemenea, ca lucrătorii să fie tratați într-o clasă separată proprie. Statele membre pot să prevadă, de asemenea, norme specifice care sprijină includerea în clase separate a creditorilor vulnerabili, cum ar fi furnizorii mici și microîntreprinderile și întreprinderile mici.

Amendamentul    70

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.  Se consideră că planul de restructurare este adoptat de părțile afectate dacă se obține majoritatea, ca cuantum al creanțelor și intereselor părților respective, în fiecare clasă. Statele membre stabilesc majoritățile necesare pentru adoptarea unui plan de restructurare, care nu trebuie să depășească în niciun caz 75 % din cuantumul creanțelor și intereselor din fiecare clasă.

4.  Se consideră că planul de restructurare este adoptat de părțile afectate dacă se obține majoritatea, ca cuantum al creanțelor și intereselor părților respective, în fiecare clasă. Statele membre stabilesc majoritățile necesare pentru adoptarea unui plan de restructurare, care nu trebuie să depășească în niciun caz 75 % din cuantumul creanțelor și intereselor din fiecare clasă. Un plan de vânzare este autorizat de instanța competentă pe baza procedurii naționale care permite autorizarea și realizarea respectivei vânzări.

Amendamentul    71

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

6.  În cazul în care nu se obține majoritatea necesară în una sau mai multe clase disidente de votanți, planul poate fi totuși confirmat dacă respectă cerințele pentru impunerea unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase, astfel cum sunt stabilite la articolul 11.

6.  În cazul în care nu se obține majoritatea necesară în una sau mai multe clase disidente de votanți, planul poate fi totuși confirmat de către o autoritate judiciară sau administrativă dacă respectă cerințele pentru impunerea unui plan de restructurare în ciuda disidenței creditorilor din mai multe clase, astfel cum sunt stabilite la articolul 11.

Amendamentul    72

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 6 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

6a.  Statele membre garantează că, în cazul în care alți creditori refuză să coopereze, planul de restructurare al lucrătorilor poate fi prezentat administrației sau instanței competente și adoptat fără consimțământul creditorilor necooperanți.

Amendamentul    73

Propunere de directivă

Articolul 10 – alineatul 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că următoarele planuri de restructurare pot să devină obligatorii pentru părți numai dacă sunt confirmate de o autoritate judiciară sau administrativă:

1.  Statele membre se asigură că planurile de restructurare care afectează interesele părților afectate disidente pot să devină obligatorii pentru aceste părți numai dacă sunt confirmate de o autoritate judiciară sau administrativă.

Amendamentul    74

Propunere de directivă

Articolul 10 – alineatul 2 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  planul de restructurare îndeplinește criteriul respectării intereselor creditorilor;

(b)  în cazul în care creditorii contestă faptul că planul de restructurare îndeplinește criteriul respectării intereselor creditorilor;

Amendamentul    75

Propunere de directivă

Articolul 10 – alineatul 2 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)  toate eventualele finanțări noi sunt necesare pentru punerea în aplicare a planului de restructurare și niciuna dintre ele nu prejudiciază în mod abuziv interesele creditorilor.

(c)  toate eventualele finanțări noi sunt necesare pentru punerea în aplicare a planului de restructurare și niciuna dintre ele nu prejudiciază în mod abuziv interesele creditorilor existenți.

Amendamentul    76

Propunere de directivă

Articolul 10 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.  Atunci când planul de restructurare trebuie să fie confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă pentru a deveni obligatoriu, statele membre se asigură că decizia aferentă se adoptă fără întârzieri nejustificate după introducerea cererii de confirmare și în orice caz în maximum 30 de zile de la introducerea cererii.

4.  Atunci când planul de restructurare trebuie să fie confirmat sau când un plan de vânzare trebuie să fie autorizat de o autoritate judiciară sau administrativă pentru a deveni obligatoriu, statele membre se asigură că decizia aferentă se adoptă fără întârzieri nejustificate după introducerea cererii de confirmare și în orice caz în maximum 30 de zile de la introducerea cererii.

Amendamentul    77

Propunere de directivă

Articolul 11 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (2);

(a)  îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (2) și nu contravine articolului 10 alineatul (3) deoarece îndeplinește condițiile prevăzute în acesta;

Amendamentul    78

Propunere de directivă

Articolul 12 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.  Statele membre pot prevedea ca planul să includă posibilitatea ca titularul unui instrument de capital al unei întreprinderi de dimensiuni mici și mijlocii să furnizeze asistență în formă nemonetară.

Amendamentul    79

Propunere de directivă

Articolul 12 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 12a

 

Lucrătorii

 

Statele membre se asigură că drepturile lucrătorilor nu sunt subminate de procesul de restructurare și că există o supraveghere independentă a respectării legislației naționale și a Uniunii aplicabile, inclusiv a dispozițiilor prezentei directive. Aceste drepturi includ, în special:

 

(i)  dreptul la negocieri colective și la acțiuni sindicale;

 

(ii)  dreptul lucrătorilor și al reprezentanților lucrătorilor de a fi informați și consultați, incluzând în special accesul la informații privind orice procedură care ar putea avea un impact asupra locurilor de muncă și/sau asupra capacității lucrătorilor de a-și recupera salariile și eventuale plăți viitoare, inclusiv pensiile ocupaționale.

 

Statele membre se asigură, de asemenea, că lucrătorii sunt tratați pretutindeni ca o clasă de creditori privilegiată și sigură.

Amendamentul    80

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  În cazul în care planul de restructurare este contestat pe motivul unei presupuse neîndepliniri a criteriului respectării intereselor creditorilor, autoritatea judiciară sau administrativă determină valoarea de lichidare.

1.  În cazul în care planul de restructurare sau planul de vânzare este contestat pe motivul unei presupuse neîndepliniri a criteriului respectării intereselor creditorilor, autoritatea judiciară sau administrativă determină valoarea de lichidare.

Amendamentul    81

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 2 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Valoarea de întreprindere este determinată de către autoritatea judiciară sau administrativă pe baza valorii întreprinderii ca întreprindere în activitate în următoarele cazuri:

2.  Valoarea de întreprindere este determinată de către autoritatea judiciară sau administrativă pe baza valorii întreprinderii ca întreprindere în activitate și pe baza valorii realizabile în urma vânzării activelor de către practicianul în insolvență în cadrul unei proceduri de insolvență în următoarele cazuri:

Amendamentul    82

Propunere de directivă

Articolul 14 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Creditorii care nu sunt implicați în adoptarea planului de restructurare nu sunt afectați de acesta.

2.  Creditorii care nu sunt identificați într-un plan de restructurare confirmat de o autoritate judiciară sau administrativ nu sunt afectați de acesta.

Amendamentul    83

Propunere de directivă

Articolul 15 – alineatul 4 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  să confirme planul și să acorde creditorilor disidenți compensații bănești plătibile de către debitor sau de către creditorii care au votat pentru plan.

(b)  să confirme planul și să examineze posibilitatea de a li se acorda creditorilor disidenți care suferă daune nejustificate ca urmare a planului compensații bănești și, acolo unde este cazul, să acorde astfel de compensație plătibilă de către debitor.

Amendamentul    84

Propunere de directivă

Articolul 17 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Statele membre pot să prevadă ca tranzacțiile menționate la alineatul (2) litera (e) să fie aprobate de un practician în domeniul restructurării sau de o autoritate judiciară sau administrativă pentru a beneficia de protecția menționată la alineatul (1).

3.  Statele membre prevăd ca tranzacțiile menționate la alineatul (2) litera (e) să fie aprobate de un practician în domeniul restructurării sau de o autoritate judiciară sau administrativă pentru a beneficia de protecția menționată la alineatul (1).

Amendamentul    85

Propunere de directivă

Articolul 18 – alineatul 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  respectarea deplină a intereselor creditorilor și ale altor părți interesate;

(b)  respectarea deplină a intereselor creditorilor și ale altor părți interesate, inclusiv în ceea ce privește locurile de muncă;

Amendamentul    86

Propunere de directivă

Articolul 18 – paragraful 1 – litera da (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(da)  îndeplinirea, într-un mod care respectă confidențialitatea, a obligațiilor care decurg din legislația Uniunii care acordă drepturi lucrătorilor.

Amendamentul    87

Propunere de directivă

Articolul 18 – paragraful 1 – litera db (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(db)  să nu reducă în mod intenționat valoarea activelor nete ale întreprinderii sub nivelul necesar pentru achitarea datoriilor față de lucrători;

Amendamentul    88

Propunere de directivă

Articolul 19 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.  Statele membre le oferă întreprinzătorilor care beneficiază de a doua șansă sprijin în afaceri și acțiuni de redresare care îi vor ajuta să își relanseze capacitatea antreprenorială.

Amendamentul    89

Propunere de directivă

Articolul 20 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Statele membre se asigură că, după scurgerea perioadei premergătoare remiterii de datorie, întreprinzătorii supraîndatorați obțin remiterea de datorie fără a trebui să depună din nou o cerere la autoritatea judiciară sau administrativă.

2.  Statele membre se asigură că, după scurgerea perioadei premergătoare remiterii de datorie, întreprinzătorii supraîndatorați obțin remiterea de datorie după confirmarea oficială.

Amendamentul    90

Propunere de directivă

Articolul 22 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  întreprinzătorul supraîndatorat a acționat în mod neonest sau cu rea-credință față de creditori în momentul supraîndatorării sau în timpul colectării datoriilor;

(a)  întreprinzătorul supraîndatorat a acționat în mod neonest sau cu rea-credință față de creditori în momentul supraîndatorării sau în timpul colectării datoriilor. Comisia le oferă statelor membre orientări în vederea întocmirii unui set de criterii pentru a stabili ce anume constituie acțiuni neoneste sau cu rea-credință;

Amendamentul    91

Propunere de directivă

Articolul 22 – alineatul 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  întreprinzătorul supraîndatorat nu respectă un plan de rambursare sau orice altă obligație legală care vizează protejarea intereselor creditorilor;

(b)  întreprinzătorul supraîndatorat nu respectă în mod semnificativ un plan de rambursare sau orice altă obligație legală care vizează protejarea intereselor creditorilor, luând în considerare dificultățile în ceea ce privește respectarea procedurilor de insolvență și de restructurare cu care se confruntă microîntreprinderile și întreprinderile mici;

Amendamentul    92

Propunere de directivă

Articolul 22 – alineatul 1 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)  accesul la procedurile de remitere de datorie este abuziv;

eliminat

Amendamentul    93

Propunere de directivă

Articolul 22 – alineatul 1 – litera d

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(d)  accesul la procedurile de remitere de datorie este repetat într-o anumită perioadă de timp.

(d)  în caz de acces repetat și abuziv la procedurile de remitere de datorie într-o anumită perioadă de timp.

Amendamentul    94

Propunere de directivă

Articolul 22 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Statele membre pot să excludă de la posibilitatea de remitere anumite categorii de datorii, cum ar fi datoriile garantate și datoriile rezultate în urma sentințelor penale sau a răspunderii delictuale, sau să stabilească o perioadă premergătoare remiterii mai lungă în cazurile în care aceste excluderi sau perioade mai lungi sunt justificate de un interes general.

3.  Statele membre pot să excludă de la posibilitatea de remitere anumite categorii de datorii, cum ar fi datoriile garantate sau datoriile rezultate în urma dreptului la pensia alimentară, a sentințelor penale sau a răspunderii delictuale, sau să stabilească o perioadă premergătoare remiterii mai lungă în cazurile în care aceste excluderi sau perioade mai lungi sunt justificate de un interes general. În cazul în care excluderea implică creditori publici, statele membre țin seama de echilibrul necesar între interesul public general și promovarea spiritului antreprenorial.

Amendamentul    95

Propunere de directivă

Articolul 23 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că, în cazul în care întreprinzătorul supraîndatorat are atât datorii profesionale, angajate în cursul activității sale comerciale, economice, meșteșugărești sau profesionale, cât și datorii personale, angajate în afara activităților respective, toate datoriile sunt tratate, în scopul obținerii unei remiteri, în cadrul unei singure proceduri.

1.  Statele membre se asigură că, în cazul în care întreprinzătorul supraîndatorat are atât datorii profesionale, angajate în cursul activității sale comerciale, economice, meșteșugărești sau profesionale, cât și datorii personale, angajate în afara activităților respective, datoriile profesionale sunt tratate, în scopul obținerii unei remiteri, separat de datoriile personale. Atunci când există proceduri de obținere a unei remiteri atât pentru datorii profesionale, cât și personale, aceste proceduri pot fi coordonate în scopul obținerii unei remiteri în conformitate cu prezenta directivă.

Amendamentul    96

Propunere de directivă

Articolul 23 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Statele membre pot să deroge de la alineatul (1) și să prevadă că datoriile profesionale și datoriile personale se tratează în proceduri separate, în măsura în care aceste proceduri pot fi coordonate în scopul obținerii unei remiteri în conformitate cu prezenta directivă.

eliminat

Amendamentul    97

Propunere de directivă

Articolul 24 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că membrii autorităților judiciare și administrative care se ocupă cu cazuri de restructurare, de insolvență și de a doua șansă beneficiază de formare inițială și continuă la un nivel care corespunde responsabilităților lor.

1.  Statele membre se asigură că membrii autorităților judiciare și administrative care se ocupă cu cazuri de restructurare, de insolvență și de a doua șansă dețin un nivel de competențe profesionale și experiență care corespunde responsabilităților lor.

Amendamentul    98

Propunere de directivă

Articolul 25 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că mediatorii, practicienii în insolvență și alți practicieni numiți în cazurile de restructurare, de insolvență și de a doua șansă beneficiază de formarea inițială și continuă de care au nevoie pentru a-și furniza serviciile în mod eficace, imparțial, independent și competent față de părțile terțe.

1.  Statele membre se asigură că mediatorii, practicienii în insolvență și alți practicieni numiți în cazurile de restructurare, de insolvență și de a doua șansă dețin competențe profesionale și experiență considerabile pentru a-și furniza serviciile în mod eficace, imparțial, independent și competent față de părțile terțe. Statele membre asigură, de asemenea, disponibilitatea unei liste publice a practicienilor și a mediatorilor înregistrați pentru a încuraja debitorii să obțină protecție prin mijloace contractuale, în afară de cele prevăzute de prezenta directivă.

Amendamentul    99

Propunere de directivă

Articolul 25 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a.  Comisia facilitează schimbul de bune practici între statele membre în vederea îmbunătățirii calității formării în întreaga Uniune, inclusiv prin intermediul colaborării și al schimbului de experiență și de instrumente de consolidare a capacităților și, dacă este necesar, organizează cursuri de formare pentru membrii autorităților judiciare și administrative care activează în domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse.

Amendamentul    100

Propunere de directivă

Articolul 25 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Statele membre încurajează, prin orice mijloace pe care le consideră potrivite, elaborarea unor coduri voluntare de conduită și respectarea acestora de către practicienii din domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse, precum și alte mecanisme eficace de control pentru furnizarea acestor servicii.

2.  Comisia încurajează statele membre să stabilească standarde minime pentru practicieni, cum ar fi formarea și calificările profesionale, un statut înregistrat de practician, autorizarea, răspunderea personală, codul de etică profesională, asigurarea și buna reputație.

Amendamentul    101

Propunere de directivă

Articolul 26 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  În cazul în care practicienii din domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse sunt numiți de autoritatea judiciară sau administrativă, statele membre se asigură că există criterii clare și transparente pentru modul în care autoritatea judiciară sau administrativă selectează practicienii. Când se selectează un practician în domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse pentru un anumit caz, trebuie să se țină seama în mod cuvenit de experiența acestuia și de cunoștințele și competențele sale de specialitate. Dacă este cazul, debitorii și creditorii trebuie să fie consultați în legătură cu selectarea practicianului.

3.  În cazul în care practicienii din domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse sunt numiți de autoritatea judiciară sau administrativă, statele membre se asigură că există criterii clare și transparente pentru modul în care autoritatea judiciară sau administrativă selectează practicienii. Când se selectează un practician în domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse pentru un anumit caz, trebuie să se țină seama în mod cuvenit de experiența acestuia și de cunoștințele și competențele sale de specialitate, nu doar în domeniul juridic, ci și în cel comercial. Dacă este cazul, debitorii și creditorii trebuie să fie consultați în legătură cu selectarea practicianului.

Amendamentul    102

Propunere de directivă

Articolul 27 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Statele membre se asigură că onorariile percepute de practicienii din domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse se supun unor norme prin care se stimulează finalizarea promptă și eficientă a procedurilor, cu luarea cuvenită în considerare a complexității cazului. Statele membre se asigură că există proceduri corespunzătoare cu garanții integrate prin care eventualele litigii legate de remunerare să poată fi soluționate cu promptitudine.

2.  Statele membre se asigură că onorariile percepute de practicienii din domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse se supun unor norme prin care se stimulează finalizarea promptă și eficientă a procedurilor, cu luarea cuvenită în considerare a complexității cazului. Eficiența procedurii se evaluează nu doar în funcție de ratele de recuperare ale creditorilor, ci și în funcție de restabilirea viabilității întreprinderii sau a antreprenorului, sub răspunderea unei autorități administrative sau judiciare. Statele membre se asigură că există proceduri corespunzătoare cu garanții integrate prin care eventualele litigii legate de remunerare să poată fi soluționate cu promptitudine.

Amendamentul    103

Propunere de directivă

Articolul 27 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 27a

 

Informații disponibile pentru întreprinzătorii care beneficiază de a doua șansă

 

1.  Statele membre se asigură că întreprinzătorii care beneficiază de a doua șansă au acces la informații relevante, actualizate, clare, concise și ușor de utilizat cu privire la disponibilitatea unui sprijin administrativ, juridic, de afaceri sau financiar adaptat acestora, precum și cu privire la orice mijloace ce le stau la dispoziție pentru a facilita înființarea unei noi întreprinderi.

 

2.  Statele membre comunică anual Comisiei informațiile care trebuie furnizate în conformitate cu alineatul (1).

 

3.  Comisia publică pe site-ul său web informațiile care trebuie furnizate în conformitate cu alineatul (1) și primite în conformitate cu alineatul (2), sub o formă ușor de utilizat.

Amendamentul    104

Propunere de directivă

Articolul 28 – alineatul 1 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)  comunicările către creditori;

(c)  comunicările către creditori și reprezentanții lucrătorilor;

Amendamentul    105

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera g

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(g)  numărul de debitori pentru care au fost efectuate o procedură de tipul celor menționate la litera (a) punctul (iii) și, ulterior, o altă procedură de acest tip sau oricare dintre celelalte proceduri menționate la litera (a).

(g)  numărul de debitori care, după ce au trecut printr-o procedură de tipul celor menționate la litera (a) punctele (ii) și (iii) de la prezentul alineat, sunt supuși altei proceduri similare sau altei proceduri de tipul celor menționate la litera (a) de la prezentul alineat.

Amendamentul    106

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera ga (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ga)  pentru debitorii care și-au lansat o nouă afacere după ce au trecut printr-o procedură de tipul celor menționate la litera (a) punctele (ii) și (iii), durata medie dintre sfârșitul procedurii și lansarea noii afaceri;

Amendamentul    107

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera gb (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(gb)  numărul de locuri de muncă pierdute, transferarea unei părți sau a întregii întreprinderi, disponibilizările parțiale și impactul acordurilor de restructurare asupra locurilor de muncă și finanțelor publice;

Amendamentul    108

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera gc (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(gc)  activitatea efectuată de fiecare practician și rezultatele acesteia în ceea ce privește datele menționate la literele (a)-(e) de la prezentul alineat;

Amendamentul    109

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera gd (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(gd)  numărul procedurilor de restructurare și de insolvență frauduloase și funcționarea mecanismelor în vigoare de aplicare a legii.

Amendamentul    110

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Statele membre alcătuiesc statistici cu ajutorul datelor agregate care sunt menționate la alineatele (1) și (2) pentru anii calendaristici compleți care se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an, începând cu datele culese pentru primul an calendaristic complet care urmează după [data de începere a aplicării măsurilor de punere în aplicare]. Aceste statistici i se comunică anual Comisiei, cu ajutorul unui formular standard de comunicare a datelor, până la data de 31 martie a anului calendaristic care urmează anului pentru care s-au cules datele.

3.  Statele membre alcătuiesc statistici cu ajutorul datelor agregate care sunt menționate la alineatele (1) și (2) pentru anii calendaristici compleți care se încheie la data de 31 decembrie a fiecărui an, începând cu datele culese pentru primul an calendaristic complet care urmează după [data de începere a aplicării măsurilor de punere în aplicare]. Aceste statistici i se comunică anual Comisiei, cu ajutorul unui formular standard de comunicare a datelor, până la data de 31 martie a anului calendaristic care urmează anului pentru care s-au cules datele. Statele membre prezintă statisticile prin intermediul unui site web ușor de utilizat.

Amendamentul    111

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

4a.  Comisia centralizează pe site-ul său web informațiile prevăzute la alineatele (1), (2) și (3), sub o formă ușor de utilizat.

Amendamentul    112

Propunere de directivă

Articolul 31 – alineatul 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Prezenta directivă nu aduce atingere următoarelor acte:

1.  În actele lor cu putere de lege, reglementările și actele administrative statele membre se asigură că:

Amendamentul    113

Propunere de directivă

Articolul 31 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare80;

(a)  Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare80 și îndeosebi protecția drepturilor și a obligațiilor de la articolele 3-9 ale acesteia;

__________________

__________________

80 Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (JO L 166, 11.6.1998, p. 45).

80 Directiva 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare (JO L 166, 11.6.1998, p. 45).

Amendamentul    114

Propunere de directivă

Articolul 31 – alineatul 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind contractele de garanție financiară81; și

(b)  Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind contractele de garanție financiară81 și îndeosebi protecția drepturilor și a obligațiilor menționate la articolele 4-8 ale acesteia;

__________________

__________________

81 Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2012 privind contractele de garanție financiară (JO L 168, 27.6.2002, p. 43).

81 Directiva 2002/47/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iunie 2012 privind contractele de garanție financiară (JO L 168, 27.6.2002, p. 43).

Amendamentul    115

Propunere de directivă

Articolul 31 – alineatul 1 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)  Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții82.

(c)  Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții82 și îndeosebi cerința de a constitui garanții sau marje în conformitate cu articolele 11, 41 și 46 ale acestuia,

__________________

__________________

82 Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).

82 Regulamentul (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții (JO L 201, 27.7.2012, p. 1).

Amendamentul    116

Propunere de directivă

Articolul 31 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

are întâietate în fața dispozițiilor prezentei directive și în special în fața drepturilor debitorilor în temeiul oricărei suspendări a unei acțiuni de executare silită în conformitate cu articolul 6.

Amendamentul    117

Propunere de directivă

Articolul 33 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În termen de maximum [cinci ani de la data de începere a aplicării măsurilor de punere în aplicare] și, ulterior, o dată la șapte ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind aplicarea prezentei directive, în care precizează, printre altele, dacă ar trebui avute în vedere măsuri suplimentare pentru consolidarea și întărirea cadrului juridic în materie de restructurare, insolvență și a doua șansă.

În termen de maximum [trei ani de la data de începere a aplicării măsurilor de punere în aplicare] și, ulterior, o dată la cinci ani, Comisia prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European un raport privind aplicarea prezentei directive, în care precizează, printre altele, dacă ar trebui avute în vedere măsuri suplimentare pentru consolidarea și întărirea cadrului juridic în materie de restructurare, insolvență și a doua șansă, inclusiv disponibilitatea resurselor și a instanțelor specializate.

PROCEDURA COMISIEI SESIZATE PENTRU AVIZ

Titlu

Cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie

Referințe

COM(2016)0723 – C8-0475/2016 – 2016/0359(COD)

Comisie competentă

Data anunțului în plen

JURI

16.1.2017

 

 

 

Aviz emis de către

Data anunțului în plen

ECON

16.1.2017

Raportor pentru aviz:

Data numirii

Enrique Calvet Chambon

24.11.2016

Examinare în comisie

30.8.2017

 

 

 

Data adoptării

4.12.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

33

2

4

Membri titulari prezenți la votul final

Gerolf Annemans, Hugues Bayet, Pervenche Berès, Jonás Fernández, Sven Giegold, Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Petr Ježek, Philippe Lamberts, Werner Langen, Sander Loones, Olle Ludvigsson, Caroline Nagtegaal, Luděk Niedermayer, Anne Sander, Alfred Sant, Martin Schirdewan, Molly Scott Cato, Pedro Silva Pereira, Peter Simon, Paul Tang, Ramon Tremosa i Balcells, Tom Vandenkendelaere, Miguel Viegas, Jakob von Weizsäcker

Membri supleanți prezenți la votul final

Enrique Calvet Chambon, Ashley Fox, Marian Harkin, Alain Lamassoure, Verónica Lope Fontagné, Paloma López Bermejo, Tibor Szanyi

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Eleonora Evi, Sylvie Goddyn, Carlos Iturgaiz, Claudia Schmidt, Sven Schulze, Bogdan Brunon Wenta

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

33

+

ALDE

Enrique Calvet Chambon, Marian Harkin, Petr Ježek, Caroline Nagtegaal, Ramon Tremosa i Balcells

ECR

Ashley Fox, Sander Loones

PPE

Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Carlos Iturgaiz, Alain Lamassoure, Werner Langen, Verónica Lope Fontagné, Luděk Niedermayer, Anne Sander, Claudia Schmidt, Sven Schulze, Tom Vandenkendelaere, Bogdan Brunon Wenta

S&D

Hugues Bayet, Pervenche Berès, Jonás Fernández, Roberto Gualtieri, Olle Ludvigsson, Alfred Sant, Pedro Silva Pereira, Peter Simon, Tibor Szanyi, Paul Tang, Jakob von Weizsäcker

VERTS/ALE

Sven Giegold, Philippe Lamberts, Molly Scott Cato

2

-

ENF

Gerolf Annemans, Sylvie Goddyn

4

0

EFDD

Eleonora Evi

GUE/NGL

Paloma López Bermejo, Martin Schirdewan, Miguel Viegas

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

05.12.2017

AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei 2012/30/UE

(COM(2016)0723 – C8-0475/2016 – 2016/0359(COD))

Raportor pentru aviz: Edouard Martin

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Din punctul de vedere al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, ceea ce ridică probleme în această propunere legislativă este că lucrătorii angajați în cadrul unei întreprinderi sunt, în calitate de creditori, puși pe picior de egalitate cu băncile sau orice deținător de titluri de capital.

Această viziune asupra întreprinderii limitează, pe de o parte, propunerea la aspectele financiare și percepe și descrie redresarea unei întreprinderi ca fiind doar o reorganizare financiară a părților interesate în ideea unui „nou început”, fără a ține seama cu adevărat de lucrători.

În plus, această viziune aproape că duce la identificarea creditorului cu consumatorul, astfel cum subliniază textul introductiv care, deși ezită să facă acest pas, ia totuși în calcul posibilitatea aplicării directivei în domeniul dreptului consumatorilor. Amendamentele propuse urmăresc mai multe moduri de abordare:

  să se recunoască responsabilitatea socială a întreprinderilor, care nu se pot reduce la o rețea organizată de contracte încheiate între întreprinzători, deținători de titluri de capital, împrumutători de capital, furnizori, clienți și lucrători, ci sunt organizații sociale care produc valoare prin intermediul muncii individuale și colective a personalului său; prin urmare, lucrătorii nu reprezintă o clasă identică cu celelalte;

  să li se ofere posibilitatea lucrătorilor și reprezentanților lor, fiind buni cunoscători ai mediului de lucru, să facă uz de dreptul de avertizare într-o situație economică pe care o consideră îngrijorătoare, în plus, în ce privește restructurarea anticipată, lucrătorii ar trebui puși pe picior de egalitate cu alte părți interesate sau creditori (cum sunt numiți în text), acordându-li-se lucrătorilor și reprezentanților lor dreptul și accesul la mijloace de analiză și consultanță de care nu dispun în prezent;

  să se ia în considerare cazurile în care persoanele pensionate dintr-o întreprindere în risc de faliment ar putea fi afectate (sisteme de economii ale întreprinderii, fonduri de pensii) și acestea să fie tratate în astfel de cazuri ca o „clasă” în sensul directivei.

Comisia Europeană salută în textul introductiv impactul pozitiv al dreptului la informare și consultare; cu toate acestea, nu putem vorbi de așa ceva decât în cazul în care aceste drepturi sunt efective, fapt care, deocamdată nu a fost atestat. Trebuie amintit că articolul 27 din Carta drepturilor fundamentale consacră „dreptul lucrătorilor la informare și la consultare în cadrul întreprinderii”. Este esențial nu numai ca restructurarea anticipată să adere la aceste principii, ci, mai mult, să-i confere dialogului social rolul pe care îl merită. Măsurile propuse în acest aviz vor influența pozitiv acest drept, întrucât nu aduc atingere legislației existente a Uniunii în acest domeniu și, în plus, le oferă lucrătorilor afectați dreptul de vot asupra planurilor de restructurare.

În cele din urmă, amendamentele propuse consolidează patru dintre cele opt avantaje identificate în studiul de impact (1-3-5-8): „oferă posibilități concrete de restructurare anticipată”; „facilitează continuarea activității debitorilor aflați în restructurare”; „măresc șansele de reușită ale planurilor de restructurare și eficiența „restructurării, insolvenței și celei de a doua șanse”.

AMENDAMENTE

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, care este comisie competentă, să ia în considerare următoarele amendamente:

Amendamentul    1

Propunere de directivă

Considerentul -1 (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(-1) Toți lucrătorii ar trebui să aibă dreptul să își protejeze creanțele în cazul insolvenței angajatorului, astfel cum este prevăzut în Carta socială europeană.

Amendamentul    2

Propunere de directivă

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)  Obiectivul prezentei directive este îndepărtarea obstacolelor din calea exercitării anumitor libertăți fundamentale, cum ar fi libera circulație a capitalurilor și libertatea de stabilire, obstacole rezultate din diferențele dintre prevederile și procedurile naționale referitoare la restructurarea preventivă, insolvență și a doua șansă. În scopul îndepărtării acestor obstacole, prin prezenta directivă se asigură că întreprinderile viabile aflate în dificultăți financiare au acces la cadre naționale eficace de restructurare preventivă care le permit să continue să funcționeze, că întreprinzătorii supraîndatorați care sunt onești au o a doua șansă datorită remiterii complete de datorie după scurgerea unei perioade de timp rezonabile și că procedurile de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie devin mai eficace, în special prin scurtarea duratei acestora.

(1)  Obiectivul prezentei directive este să contribuie la buna funcționare a pieței interne prin îndepărtarea obstacolelor din calea exercitării anumitor libertăți fundamentale, cum ar fi libera circulație a capitalurilor și libertatea de stabilire, obstacole rezultate din diferențele dintre prevederile și procedurile naționale referitoare la restructurarea preventivă, insolvență și a doua șansă. Fără a aduce atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale lucrătorilor, în scopul îndepărtării acestor obstacole, prin prezenta directivă se asigură că întreprinderile viabile aflate în dificultăți financiare au acces la cadre naționale eficace de restructurare preventivă care le permit să continue să funcționeze, reducând astfel pierderile de locuri de muncă care pot fi evitate și contribuind totodată, în aceeași măsură ca în cazul lichidării, la satisfacerea creanțelor creditorilor, că întreprinzătorii supraîndatorați care sunt onești au o a doua șansă datorită remiterii complete de datorie după scurgerea unei perioade de timp rezonabile și că procedurile de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie sunt îmbunătățite, urmărind în special scurtarea duratei acestora.

Amendamentul    3

Propunere de directivă

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)  Restructurarea ar trebui să le permită întreprinderilor aflate în dificultăți financiare să își continue activitatea integral sau parțial, prin schimbarea componenței, a condițiilor sau a structurii activelor și pasivelor sau a structurii capitalului, inclusiv prin vânzarea de active sau a unor părți din activitate. Cadrele de restructurare preventivă ar trebui, mai ales, să le permită întreprinderilor să se restructureze într-un stadiu timpuriu și să evite insolvența. Respectivele cadre ar trebui să asigure mărirea la maximum a valorii pentru creditori, proprietari și economia în ansamblul său și să prevină pierderile inutile de locuri de muncă și pierderile de cunoștințe și competențe. Ele ar trebui să prevină, de asemenea, acumularea de credite neperformante. În procesul de restructurare ar trebui să fie protejate drepturile tuturor părților implicate. În același timp, întreprinderile neviabile care nu au perspective de supraviețuire ar trebui să fie lichidate cât mai repede posibil.

(2)  Restructurarea și rezultatul expertizelor temeinice și viabile ar trebui să le permită întreprinderilor aflate în dificultăți financiare să își continue activitatea integral sau parțial, prin schimbarea componenței, a condițiilor sau a structurii activelor și pasivelor sau a structurii capitalului, inclusiv prin vânzarea de active sau a unor părți din activitate. Cadrele de restructurare preventivă ar trebui, mai ales, să le permită întreprinderilor să se restructureze într-un stadiu timpuriu și să evite insolvența și lichidarea întreprinderilor viabile. Respectivele cadre ar trebui să prevină pierderea de locuri de muncă, de cunoștințe și aptitudini și să asigure o valoare totală maximă pentru creditori, în raport cu cea pe care ar primi-o în cazul lichidării activelor, pentru proprietari și economia în ansamblu. Ele ar trebui să prevină, de asemenea, acumularea de credite neperformante. În procesul de restructurare ar trebui să fie protejate drepturile tuturor părților implicate, inclusiv cele ale lucrătorilor. În același timp, întreprinderile neviabile care nu au perspective de supraviețuire ar trebui să fie lichidate cât mai repede posibil.

Amendamentul    4

Propunere de directivă

Considerentul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3a)  Statele membre ar trebui să examineze posibilitatea de a concepe mecanisme care să prevină situația în care angajații apelează abuziv sau excesiv la experți pe cheltuiala unei întreprinderi, întrucât aceasta ar avea, în cele din urmă, un impact negativ asupra situației financiare a întreprinderii.

Amendamentul    5

Propunere de directivă

Considerentul 3 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3b)  Având în vedere că ar reduce nesiguranța juridică, un cadru legislativ comun ar fi benefic pentru interesele întreprinderilor și antreprenorilor care doresc să își extindă activitatea în alte state membre, precum și pentru investitorii transnaționali.

Amendamentul    6

Propunere de directivă

Considerentul 3 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3c)  Ar trebui să se prevadă un tratament specific în cazul lucrătorilor pensionați ale căror pensii depind în totalitate sau parțial de planurile de pensii ale întreprinderii și care ar putea fi afectați de restructurările anticipate.

Amendamentul    7

Propunere de directivă

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)  În numeroase state membre durează mai mult de trei ani până când întreprinzătorii faliți, dar onești, pot să obțină remiterea de datorie și să o ia de la capăt. Atunci când cadrul pentru a doua șansă este ineficient, întreprinzătorii sunt nevoiți să se mute în alte jurisdicții pentru a o putea lua de la capăt într-o perioadă de timp rezonabilă, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare considerabile atât pentru creditorii lor, cât și pentru ei înșiși în calitate de debitori. Perioadele mari de valabilitate ale ordinelor de interdicție care însoțesc deseori procedurile soldate cu remiterea de datorie creează obstacole în calea libertății de a demara și a desfășura o activitate independentă de întreprinzător.

(4)  În numeroase state membre durează mai mult de trei ani până când întreprinzătorii faliți, dar onești, pot să obțină remiterea de datorie și să o ia de la capăt. Atunci când cadrul pentru a doua șansă este ineficient, întreprinzătorii sunt nevoiți să se mute în alte jurisdicții pentru a o putea lua de la capăt într-o perioadă de timp rezonabilă, ceea ce presupune cheltuieli suplimentare considerabile atât pentru creditorii lor, cât și pentru ei înșiși în calitate de debitori. Perioadele mari de valabilitate ale ordinelor de interdicție care însoțesc deseori procedurile soldate cu remiterea de datorie creează obstacole în calea libertății de a desfășura o activitate antreprenorială.

Amendamentul    8

Propunere de directivă

Considerentul 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(4a)  O a doua șansă ar trebui văzută ca un pas către succes, nu ca un sinonim pentru eșec. Mecanismele de acordare a unei a doua șanse care permit exonerarea de datorii neplătite pentru debitorii care se consideră că acționează cu bună credință reprezintă un factor de descurajare pentru economia subterană, promovând o cultură antreprenorială și având astfel un efect pozitiv asupra ocupării forței de muncă. Ar trebui să li se permită statelor membre să extindă mecanismele de acordare a unei a doua șanse la persoanele fizice.

Amendamentul    9

Propunere de directivă

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)  Durata excesivă a procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie din mai multe state membre este un important factor care stă la baza unor rate scăzute de recuperare și care îi descurajează pe investitori, aceștia ferindu-se să facă afaceri în jurisdicțiile în care procedurile riscă să fie prea îndelungate.

(5)  Durata excesivă a procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie din mai multe state membre, sau inexistența virtuală a unor astfel de proceduri în anumite cazuri, este un factor important care determină consecințe negative pe termen lung pentru lucrătorii în cauză, rate mici de redresare a întreprinderilor, descurajându-i pe investitori, care se feresc să facă afaceri în țările respective, și contribuind dramatic la creșterea numărului de cetățeni expuși riscului de sărăcie sau de excludere socială și profesională, și, prin urmare, șubrezind reziliența economică și socială a societății în ansamblu.

Amendamentul    10

Propunere de directivă

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)  Toate aceste diferențe se traduc în costuri suplimentare pentru investitori, atunci când aceștia evaluează riscurile debitorilor care se confruntă cu dificultăți financiare în unul sau mai multe state membre, și în costuri de restructurare pentru societățile comerciale cu sedii, creditori sau active în alte state membre, după cum se poate vedea cel mai clar în cazul restructurării unor grupuri internaționale de societăți comerciale. Numeroși investitori susțin că principalul motiv pentru care nu investesc sau nu intră în relații de afaceri cu un partener din afara țării lor de origine este lipsa de securitate din dreptul insolvenței aplicabil în altă țară sau riscul ca procedura de insolvență din altă țară să fie foarte lungă sau complicată.

(6)  Toate aceste diferențe se traduc prin costuri suplimentare pentru investitori sau bănci, atunci când evaluează riscurile debitorilor care se confruntă cu dificultăți financiare în unul sau mai multe state membre sau când evaluează riscurile legate de preluarea activităților rentabile deținute de societățile comerciale aflate în dificultate, precum și prin costuri de restructurare pentru societățile comerciale cu sedii, creditori sau active în alte state membre, după cum se poate vedea cel mai clar în cazul restructurării unor grupuri internaționale de societăți comerciale. Numeroși investitori susțin că principalul motiv pentru care nu investesc sau nu intră în relații de afaceri cu un partener din afara țării lor de origine este lipsa de securitate din dreptul insolvenței aplicabil în altă țară sau riscul ca procedura de insolvență din altă țară să fie foarte lungă sau complicată. Această insecuritate are, prin urmare, un efect descurajant asupra investițiilor și afectează libertatea de stabilire a societăților comerciale și buna funcționare a pieței interne.

Amendamentul    11

Propunere de directivă

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7)  Aceste diferențe duc la apariția unor condiții inegale de acces la creditare și a unor rate inegale de recuperare în statele membre. Un grad mai mare de armonizare în domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse este, în consecință, indispensabil pentru buna funcționare a pieței unice, în general, și pentru funcționarea uniunii piețelor de capital, în particular.

(7)  Aceste diferențe duc la apariția unor condiții inegale de acces la creditare și a unor rate inegale de recuperare în statele membre. Un grad mai mare de armonizare în domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse este, în consecință, indispensabil pentru buna funcționare a pieței unice, în general, și pentru funcționarea uniunii piețelor de capital, în particular, precum și pentru viabilitatea activităților economice și, prin urmare, pentru păstrarea și crearea de locuri de muncă.

Amendamentul    12

Propunere de directivă

Considerentul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(8)  Ar trebui să se elimine, de asemenea, costurile suplimentare de evaluare a riscurilor și de executare silită transfrontalieră pe care le suportă creditorii întreprinzătorilor supraîndatorați care se mută în alt stat membru pentru a beneficia de o a doua șansă într-o perioadă de timp mult mai scurtă. Ar trebui să se reducă, de asemenea, costurile suplimentare pe care le suportă întreprinzătorii care sunt nevoiți să se mute în alt stat membru pentru a beneficia de o a doua șansă. În plus, obstacolele create de perioadele lungi de valabilitate ale ordinelor de interdicție legate de supraîndatorarea unui întreprinzător reprimă spiritul întreprinzător.

(8)  Ar trebui să se elimine, de asemenea, costurile suplimentare de evaluare a riscurilor și de executare silită transfrontalieră pe care le suportă creditorii întreprinzătorilor supraîndatorați care se mută în alt stat membru pentru a beneficia de o a doua șansă într-o perioadă de timp mult mai scurtă. Ar trebui să se reducă, de asemenea, costurile suplimentare pe care le suportă întreprinzătorii care sunt nevoiți să se mute în alt stat membru pentru a beneficia de o a doua șansă. În plus, obstacolele create de perioadele lungi de valabilitate ale ordinelor de interdicție legate de supraîndatorarea unui întreprinzător înăbușă spiritul întreprinzător.

Amendamentul    13

Propunere de directivă

Considerentul 8 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(8a)  Este bine cunoscut faptul că orice operațiune de restructurare, în special una de mare anvergură care generează un impact semnificativ, ar trebui însoțită de o explicație și o justificare pentru părțile interesate, care să cuprindă alegerea măsurilor preconizate în raport cu obiectivele și cu opțiunile alternative, să respecte participarea deplină și adecvată a reprezentanților lucrătorilor la toate nivelurile și să fie pregătită din timp, astfel încât să le permită părților interesate să se pregătească de consultări, înainte ca întreprinderea să ia o decizie1a.

 

__________________

 

1a (P7_TA(2013)0005. Informarea și consultarea lucrătorilor, anticiparea și gestionarea restructurărilor)

Amendamentul    14

Propunere de directivă

Considerentul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(13)  Întreprinderile care ar trebui să beneficieze de o abordare mai coerentă la nivelul Uniunii sunt în special întreprinderile mici și mijlocii, dat fiind că ele nu dispun de resursele necesare pentru a face față unor costuri de restructurare ridicate și pentru a beneficia de procedurile de restructurare mai eficiente din unele state membre. Se întâmplă deseori ca întreprinderile mici și mijlocii să nu dispună, mai ales atunci când se confruntă cu dificultăți financiare, de resursele necesare pentru a angaja consultanți profesioniști, ceea ce înseamnă deci că ar trebui să fie introduse instrumente de avertizare timpurie prin care debitorii să fie alertați că trebuie să acționeze urgent. Pentru ca aceste întreprinderi să fie ajutate să se restructureze la costuri scăzute, ar trebui să fie elaborate, la nivel național, modele de planuri de restructurare care să fie puse la dispoziție online. Ar trebui ca debitorii să poată să utilizeze aceste planuri și să le adapteze la nevoile proprii și la particularitățile activității pe care o desfășoară.

(13)  Întreprinderile care ar trebui să beneficieze de o abordare mai coerentă la nivelul Uniunii sunt în special întreprinderile mici și mijlocii, dat fiind că ele nu dispun de resursele necesare pentru a face față unor costuri de restructurare ridicate și pentru a beneficia de procedurile de restructurare din unele state membre care și-au dovedit eficiența. Se întâmplă deseori ca întreprinderile mici și mijlocii, mai ales atunci când se confruntă cu dificultăți financiare, precum și reprezentanții lucrătorilor, să nu dispună, de resursele necesare pentru a angaja consultanți profesioniști, ceea ce înseamnă deci că ar trebui să fie introduse instrumente de avertizare timpurie prin care debitorii să fie alertați că trebuie să acționeze urgent. Pentru ca aceste întreprinderi să fie ajutate să se restructureze la costuri scăzute, ar trebui să fie elaborate, la nivel național, modele de planuri de restructurare care să fie puse la dispoziție online. Ar trebui ca debitorii să poată să utilizeze aceste planuri și să le adapteze la nevoile proprii și la particularitățile activității pe care o desfășoară.

Amendamentul    15

Propunere de directivă

Considerentul 13 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(13a)  Pentru a asigura o abordare mai coerentă, Comisia ar trebui să ia în considerare înființarea unui registru cu cazurile de insolvență din Uniunea Europeană, care ar oferi o mai mare transparență pentru toți creditorii și ar simplifica accesul la informații, în special pentru întreprinderile mici și mijlocii, precum și pentru lucrători.

Amendamentul    16

Propunere de directivă

Considerentul 16

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(16)  Cu cât debitorul poate să își detecteze dificultățile financiare și să ia măsurile corespunzătoare mai devreme, cu atât probabilitatea ca acesta să evite o insolvență iminentă este mai mare sau, în cazul unei întreprinderi a cărei viabilitate este compromisă definitiv, cu atât procedura de lichidare este mai bine organizată și mai eficientă. Pentru ca debitorii care încep să se confrunte cu probleme financiare să fie motivați să ia măsuri din vreme, ar trebui să existe, așadar, informații clare despre procedurile de restructurare preventivă și instrumente de avertizare timpurie. Posibilele mecanisme de avertizare timpurie ar trebui să conțină atribuții de contabilitate și de monitorizare pentru debitor sau conducerea debitorului și atribuții de raportare în cadrul acordurilor de împrumut. În plus, părțile terțe care au acces la informații relevante, cum ar fi contabilii, autoritățile fiscale și autoritățile de asigurări sociale, ar putea fi motivate sau obligate în temeiul dreptului intern să semnaleze evoluțiile negative.

(16)  Cu cât mai devreme pot debitorii sau reprezentanții lucrătorilor să își comunice temerile legate de situația îngrijorătoare sau dificultățile financiare ale întreprinderii și să ia măsurile corespunzătoare, cu atât este mai mare probabilitatea de a evita o insolvență iminentă sau, în cazul unei întreprinderi a cărei viabilitate este compromisă definitiv, cu atât va fi mai bine organizată și mai eficientă procedura de lichidare. Pentru ca debitorii care încep să se confrunte cu probleme financiare să fie motivați să ia măsuri din vreme și pentru a le oferi lucrătorilor vizați pârghiile necesare pentru a putea participa activ la procesul de restructurare, ar trebui să existe informații clare despre procedurile de restructurare preventivă și instrumentele de avertizare anticipată. Posibilele mecanisme de avertizare anticipată ar trebui să conțină atribuții de contabilitate și de monitorizare pentru debitor sau conducerea debitorului și atribuții de raportare în cadrul acordurilor de împrumut. În plus, autoritățile responsabile de securitatea socială, concurență și audit ar dispune, în temeiul legislației fiscale naționale, de suficiente mijloace pentru a semnala orice evoluție periculoasă într-un stadiu cât mai incipient;

Amendamentul    17

Propunere de directivă

Considerentul 18

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(18)  În scopul promovării eficienței și al reducerii întârzierilor și a costurilor, cadrele naționale de restructurare preventivă ar trebui să conțină proceduri flexibile prin care implicarea autorităților judiciare sau administrative să fie limitată la ceea ce este necesar și proporțional pentru protejarea intereselor creditorilor și ale altor părți interesate care ar putea fi afectate. În scopul evitării costurilor inutile și al reflectării caracterului timpuriu al procedurii, debitorii ar trebui, în principiu, să păstreze controlul asupra activelor lor și a activității lor curente. Numirea unui practician în restructurare, indiferent dacă este vorba de un mediator care sprijină negocierea unui plan de restructurare sau de un practician în insolvență care supraveghează acțiunile debitorului, nu ar trebui să aibă loc în toate cazurile, ci numai în cele în care circumstanțele sau nevoile specifice ale debitorului fac necesar acest lucru. De asemenea, pentru deschiderea procedurii de restructurare nu ar trebui să fie neapărat nevoie de un ordin judecătoresc, această procedură putând să fie neoficială, dacă nu sunt afectate drepturile unor părți terțe. Supravegherea ar trebui totuși să fie asigurată într-un anumit grad în situațiile în care ea este necesară pentru protejarea intereselor legitime ale unuia sau mai multor creditori ori ale unei alte părți interesate. Aceste situații sunt în special cele în care autoritatea judiciară sau administrativă dispune suspendarea generală a cererilor individuale de executare silită sau în care este necesar ca claselor disidente de creditori să li se impună un plan de restructurare.

(18)  În scopul promovării eficienței și al reducerii întârzierilor și a costurilor, cadrele naționale de restructurare preventivă ar trebui să conțină proceduri flexibile prin care implicarea autorităților judiciare sau administrative să fie limitată la ceea ce este necesar și proporțional pentru protejarea intereselor creditorilor și ale altor părți interesate care ar putea fi afectate. În scopul evitării costurilor inutile și al reflectării caracterului timpuriu al procedurii, debitorii ar trebui, în principiu, să păstreze controlul asupra activelor lor și a activității lor curente. Numirea unui practician în restructurare, indiferent dacă este vorba de un mediator care sprijină negocierea unui plan de restructurare sau de un practician în insolvență care supraveghează acțiunile debitorului, nu ar trebui să aibă loc în toate cazurile, ci numai în cele în care circumstanțele sau nevoile specifice ale debitorului fac necesar acest lucru. De asemenea, pentru deschiderea procedurii de restructurare nu ar trebui să fie neapărat nevoie de un ordin judecătoresc, această procedură putând să fie neoficială, dacă nu sunt afectate drepturile unor părți terțe. Supravegherea ar trebui totuși să fie asigurată într-un anumit grad în situațiile în care ea este necesară pentru protejarea intereselor legitime ale unuia sau mai multor creditori ori ale unei alte părți interesate. Aceste situații sunt în special cele în care autoritatea judiciară sau administrativă dispune suspendarea generală a cererilor individuale de executare silită sau în care este necesar ca claselor disidente de creditori să li se impună un plan de restructurare ori atunci când activitatea sau o parte a acesteia este transferată către o altă întreprindere.

Amendamentul    18

Propunere de directivă

Considerentul 32

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(32)  Părțile afectate care sunt interesate ar trebui să aibă posibilitatea de a ataca decizia de confirmare a unui plan de restructurare. Pentru a se asigura eficacitatea planului, pentru a se reduce lipsa de securitate și pentru a se evita întârzierile nejustificate, căile de atac nu ar trebui totuși să aibă efecte suspensive asupra punerii în aplicare a unui plan de restructurare. În cazul în care se stabilește că unii creditori aflați în minoritate au fost lezați în mod nejustificat prin plan, statele membre ar trebui să ia în considerare posibilitatea ca, în loc să respingă planul, să prevadă compensarea bănească a respectivilor creditori disidenți, plătibilă de către debitor sau de către creditorii care au votat pentru plan.

(32)  Părțile afectate care sunt interesate ar trebui să aibă posibilitatea de a ataca decizia de confirmare a unui plan de restructurare. Pentru a se asigura eficacitatea planului de restructurare, pentru a se reduce lipsa de securitate și pentru a se evita întârzierile nejustificate, căile de atac nu ar trebui totuși să aibă efecte suspensive asupra punerii în aplicare a unui plan de restructurare. În cazul în care se stabilește că unii creditori aflați în minoritate au fost lezați în mod nejustificat prin plan, statele membre ar trebui să ia în considerare posibilitatea ca, în loc să respingă planul de restructurare, să prevadă compensarea bănească a respectivilor creditori disidenți, plătibilă de către debitor sau de către creditorii care au votat pentru plan.

Amendamentul    19

Propunere de directivă

Considerentul 34

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(34)  Lucrătorii ar trebui să beneficieze de protecția deplină asigurată de dreptul muncii în toate procedurile de restructurare preventivă. În mod concret, prezenta directivă nu aduce atingere drepturilor lucrătorilor care sunt garantate prin Directiva 98/59/CE a Consiliului68, Directiva 2001/23/CE a Consiliului69, Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului70, Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului71 și Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului72. Obligațiile referitoare la informarea și consultarea lucrătorilor din dispozițiile naționale de punere în aplicare a directivelor sus-menționate rămân neatinse. Același lucru este valabil și pentru obligațiile de informare și consultare a reprezentanților lucrătorilor cu privire la decizia de a recurge la un cadru de restructurare preventivă, în conformitate cu Directiva 2002/14/CE. Dată fiind necesitatea de a asigura un nivel corespunzător de protecție a lucrătorilor, statele membre ar trebui, în principiu, să nu permită ca executarea silită a creanțelor neachitate ale lucrătorilor, astfel cum sunt definite în Directiva 2008/94/CE, să facă obiectul unei suspendări, indiferent dacă acestea s-au născut înainte sau după data dispunerii suspendării. Suspendarea ar trebui să fie permisă în aceste cazuri numai pentru sumele și perioada pentru care plata creanțelor de acest fel este garantată efectiv prin alte mijloace în temeiul dreptului intern. În cazul în care statele membre extind acoperirea garanției de plată a creanțelor neachitate ale lucrătorilor stabilită prin Directiva 2008/94/CE la procedurile de restructurare preventivă stabilite în prezenta directivă, exceptarea executării silite a creanțelor lucrătorilor de la suspendare nu se mai justifică în măsura acoperită de garanția respectivă. În cazul în care dreptul intern prevede restricții de aplicare a răspunderii instituțiilor de garantare, în ceea ce privește durata garanției sau suma plătită către lucrători, lucrătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a cere executarea silită a creanțelor lor față de angajator pentru orice deficit chiar și în perioada de suspendare a executărilor silite.

(34)  Lucrătorii ar trebui să beneficieze de protecția deplină asigurată de dreptul muncii în toate procedurile de restructurare preventivă. În mod concret, prezenta directivă nu aduce atingere drepturilor lucrătorilor care sunt garantate prin Directiva 98/59/CE a Consiliului68, Directiva 2001/23/CE a Consiliului69, Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului70, Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului71 și Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului72. Obligațiile referitoare la informarea și consultarea lucrătorilor din dispozițiile naționale de punere în aplicare a directivelor sus-menționate rămân neatinse. Același lucru este valabil și pentru obligațiile de informare și consultare a reprezentanților lucrătorilor cu privire la decizia de a recurge la un cadru de restructurare preventivă, în conformitate cu Directiva 2002/14/CE. Dată fiind necesitatea de a asigura un nivel corespunzător de protecție a lucrătorilor, statele membre ar trebui să nu permită ca executarea silită a creanțelor neachitate ale lucrătorilor, astfel cum sunt definite în Directiva 2008/94/CE, să facă obiectul unei suspendări, indiferent dacă acestea s-au născut înainte sau după data dispunerii suspendării. Suspendarea ar trebui să fie permisă în aceste cazuri numai pentru sumele și perioada pentru care plata creanțelor de acest fel este garantată efectiv prin alte mijloace în temeiul dreptului intern. În cazul în care statele membre extind acoperirea garanției de plată a creanțelor neachitate ale lucrătorilor stabilită prin Directiva 2008/94/CE la procedurile de restructurare preventivă stabilite în prezenta directivă, exceptarea executării silite a creanțelor lucrătorilor de la suspendare nu se mai justifică în măsura acoperită de garanția respectivă. În cazul în care dreptul intern prevede restricții de aplicare a răspunderii instituțiilor de garantare, în ceea ce privește durata garanției sau suma plătită către lucrători, lucrătorii ar trebui să aibă posibilitatea de a cere executarea silită a creanțelor lor față de angajator pentru orice deficit chiar și în perioada de suspendare a executărilor silite.

__________________

__________________

68 Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO L 225, 12.8.1998, p. 16).

68 Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO L 225, 12.8.1998, p. 16).

69 Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).

69 Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16).

70 Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO L 80, 23.3.2002, p. 29).

70 Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO L 80, 23.3.2002, p. 29).

71 Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (JO L 283, 28.10.2008, p. 36).

71 Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (JO L 283, 28.10.2008, p. 36).

72 Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (JO L 122, 16.5.2009, p. 28).

72 Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (JO L 122, 16.5.2009, p. 28).

Amendamentul    20

Propunere de directivă

Considerentul 35

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(35)  Atunci când planul de restructurare presupune transferul unei părți din întreprindere sau din activitate, drepturile lucrătorilor care decurg dintr-un contract de muncă sau dintr-un raport de muncă, printre care, în special, dreptul la salariu, ar trebui să fie menținute în conformitate cu articolele 3 și 4 din Directiva 2001/23/CE, fără a se aduce atingere normelor specifice aplicabile în cazul unor proceduri de insolvență, prevăzute la articolul 5 din directivă, și, în special, posibilităților permise prin articolul 5 alineatul (2) din directivă. Mai mult, pe lângă dreptul la informare și dreptul la consultare, inclusiv cu privire la deciziile care ar putea duce la modificări importante în organizarea muncii sau în relațiile contractuale, în vederea obținerii unui acord asupra deciziilor de această natură, și fără a se aduce atingere acestor drepturi, care sunt garantate prin Directiva 2002/14/CE, lucrătorii afectați de planul de restructurare ar trebui să aibă, în temeiul prezentei directive, dreptul de vot asupra planului. În ceea ce privește votarea planului de restructurare, statele membre pot decide să încadreze lucrătorii într-o clasă separată de alte clase de creditori.

(35)  Atunci când planul de restructurare presupune transferul unei părți din întreprindere sau din activitate, drepturile lucrătorilor care decurg dintr-un contract de muncă sau dintr-un raport de muncă, printre care, în special, dreptul la salariu, ar trebui să fie menținute în conformitate cu articolele 3 și 4 din Directiva 2001/23/CE, fără a se aduce atingere normelor specifice aplicabile în cazul unor proceduri de insolvență, prevăzute la articolul 5 din directivă, și, în special, posibilităților permise prin articolul 5 alineatul (2) din directivă. Mai mult, pe lângă dreptul la informare și dreptul la consultare, inclusiv cu privire la deciziile care ar putea duce la modificări importante în organizarea muncii sau în relațiile contractuale, în vederea obținerii unui acord asupra deciziilor de această natură, și fără a se aduce atingere acestor drepturi, care sunt garantate prin Directiva 2002/14/CE, lucrătorii afectați de planul de restructurare ar trebui să aibă, în temeiul prezentei directive, dreptul de vot asupra planului. În ceea ce privește votarea planului de restructurare, statele membre pot decide să încadreze lucrătorii într-o clasă separată de alte clase de creditori. Ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de hotărârile Curții de Justiție, astfel cum a subliniat recent avocatul general Mengozzi în concluziile sale prezentate în Cauza C-126/16.

Amendamentul    21

Propunere de directivă

Considerentul 38

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(38)  Prevederea unei perioade scurte până la remiterea de datorie sau până la încetarea interdicției nu este indicată în toate circumstanțele, cum ar fi cazurile în care debitorul este neonest sau a acționat cu rea-credință. Statele membre ar trebui să pună la dispoziția autorităților judiciare sau administrative orientări clare cu privire la modul în care trebuie evaluată onestitatea unui întreprinzător. De exemplu, atunci când stabilesc dacă debitorul a fost neonest, autoritățile judiciare sau administrative pot lua în considerare circumstanțe precum natura și volumul datoriilor, data la care acestea au fost angajate, eforturile depuse de debitor pentru a-și onora datoriile și pentru a-și îndeplini obligațiile legale, cum ar fi cerințele publice în materie de licențe și de contabilitate corectă, și acțiunile întreprinse de debitor pentru a contracara recursurile creditorilor. Ordinele de interdicție pot avea o valabilitate mai mare sau nedeterminată în situațiile în care întreprinzătorul exercită anumite profesii considerate sensibile în statele membre sau a fost condamnat pentru activități infracționale. În situațiile de acest fel, întreprinzătorii ar putea beneficia de remiterea de datorie, dar tot nu ar avea dreptul să exercite o anumită profesie pentru o perioadă de timp mai lungă sau nedeterminată.

(38)  Prevederea unei perioade scurte până la remiterea de datorie sau până la încetarea interdicției nu este indicată în toate circumstanțele, cum ar fi cazurile în care debitorul este neonest sau a acționat cu rea-credință. Statele membre ar trebui să pună la dispoziția autorităților judiciare sau administrative orientări și criterii clare cu privire la metoda de evaluare a onestității unui întreprinzător. De exemplu, atunci când stabilesc dacă debitorul a fost neonest, autoritățile judiciare sau administrative pot lua în considerare circumstanțe precum natura și volumul datoriilor, data la care acestea au fost angajate, eforturile depuse de debitor pentru a-și onora datoriile și pentru a-și îndeplini obligațiile legale, cum ar fi cerințele publice în materie de licențe și de contabilitate corectă, și acțiunile întreprinse de debitor pentru a contracara recursurile creditorilor. Ordinele de interdicție pot avea o valabilitate mai mare sau nedeterminată în situațiile în care întreprinzătorul exercită anumite profesii considerate sensibile în statele membre sau a fost condamnat pentru activități infracționale. În situațiile de acest fel, întreprinzătorii ar putea beneficia de remiterea de datorie, dar tot nu ar avea dreptul să exercite o anumită profesie pentru o perioadă de timp mai lungă sau nedeterminată.

Amendamentul    22

Propunere de directivă

Considerentul 39

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(39)  Este necesar să se mențină și să se mărească transparența procedurilor și previzibilitatea că acestea vor avea consecințe care sunt favorabile pentru menținerea activităților și pentru acordarea unei a doua șanse către întreprinzători sau care permit lichidarea eficientă a întreprinderilor neviabile. Este necesar, de asemenea, să se reducă durata excesivă a procedurilor de insolvență din numeroase state membre, prin care se creează insecuritate juridică pentru creditori și investitori și rate scăzute de recuperare. În sfârșit, având în vedere mecanismele de cooperare îmbunătățită între instanțe și practicieni în cazurile transfrontaliere, instituite prin Regulamentul (UE) 2015/848, este necesar ca profesionalismul tuturor actorilor implicați să fie adus la niveluri similare în toată Uniunea. Pentru îndeplinirea acestor obiective, statele membre ar trebui să se asigure că membrii corpurilor judiciare și administrative sunt formați corespunzător și au cunoștințe și competențe de specialitate și experiență în materie de insolvență. Specializarea magistraților ar trebui să permită luarea unor decizii cu un impact economic și social potențial semnificativ într-o perioadă scurtă de timp și nu ar trebui să însemne că magistrații trebuie să se ocupe exclusiv cu cazuri de restructurare, de insolvență și de a doua șansă. Un mod eficient de îndeplinire a acestor obiective ar putea fi, de exemplu, crearea unor instanțe sau camere specializate, în conformitate cu prevederile naționale care reglementează organizarea sistemului judiciar.

(39)  Este necesar să se mențină și să se mărească transparența procedurilor și previzibilitatea că acestea vor avea consecințe care sunt favorabile pentru menținerea activităților și pentru acordarea unei a doua șanse către întreprinzători sau care permit lichidarea eficientă a întreprinderilor neviabile. Este necesar, de asemenea, să se reducă durata excesivă a procedurilor de insolvență din numeroase state membre, prin care se creează insecuritate juridică pentru creditori și investitori și rate scăzute de recuperare. În sfârșit, având în vedere mecanismele de cooperare îmbunătățită între instanțe și practicieni în cazurile transfrontaliere, instituite prin Regulamentul (UE) 2015/848, este necesar ca profesionalismul tuturor actorilor implicați să fie adus la niveluri similare în toată Uniunea. Pentru îndeplinirea acestor obiective, statele membre ar trebui să se asigure că membrii corpurilor judiciare și administrative sunt formați corespunzător și au cunoștințe și competențe de specialitate și experiență în materie de insolvență. Specializarea magistraților ar trebui să permită luarea unor decizii cu un impact economic și social potențial semnificativ într-o perioadă scurtă de timp și nu ar trebui să însemne că magistrații trebuie să se ocupe exclusiv cu cazuri de restructurare, de insolvență și de a doua șansă. Un mod eficient de îndeplinire a acestor obiective ar putea fi, de exemplu, crearea unor instanțe sau camere cu magistrați specializați, în conformitate cu prevederile naționale care reglementează organizarea sistemului judiciar.

Amendamentul    23

Propunere de directivă

Considerentul 40

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(40)  Statele membre ar trebui să se asigure că practicienii din domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse care sunt numiți de autoritățile judiciare sau administrative sunt formați și supravegheați corespunzător în îndeplinirea sarcinilor lor, că sunt numiți într-un mod transparent, cu respectarea deplină a necesității de a asigura proceduri eficiente, și că își îndeplinesc sarcinile cu integritate. Practicienii ar trebui, de asemenea, să respecte coduri de conduită voluntare menite să asigure un nivel adecvat de calificare și formare, transparența atribuțiilor practicienilor și norme pentru stabilirea remunerației acestora, încheierea unei asigurări de răspundere civilă profesională și stabilirea unor mecanisme de supraveghere și de reglementare care să includă un regim corespunzător și eficace de sancționare a celor care nu își îndeplinesc atribuțiile. Aceste standarde ar putea fi atinse, în principiu, fără a fi nevoie să se creeze noi profesii și calificări.

(40)  Statele membre ar trebui să se asigure că practicienii din domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse care sunt numiți de autoritățile judiciare sau administrative sunt formați și supravegheați corespunzător în îndeplinirea sarcinilor lor, că sunt numiți într-un mod transparent, cu respectarea deplină a necesității de a asigura proceduri eficiente, și că își îndeplinesc sarcinile cu integritate, rămânând fideli obiectivului de a restabili viabilitatea întreprinderii. Practicienii ar trebui să fie salvatori, nu lichidatori, și, de asemenea, să respecte un cod de conduită menit să asigure un nivel adecvat de calificare și formare, transparența atribuțiilor practicienilor și norme pentru stabilirea remunerației acestora, încheierea unei asigurări de răspundere civilă profesională și stabilirea unor mecanisme de supraveghere și de reglementare care să includă un regim corespunzător și eficace de sancționare a celor care nu își îndeplinesc atribuțiile. Aceste standarde ar putea fi atinse, în principiu, fără a fi nevoie să se creeze noi profesii și calificări.

Amendamentul    24

Propunere de directivă

Considerentul 47 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(47a)  Ar trebui făcute evaluări suplimentare, cu scopul de a aprecia dacă este necesar și, dacă este cazul, să fie prezentate propuneri legislative privind insolvența care afectează persoanele care nu exercită activități comerciale, industriale, artizanale sau profesionale comparabile cu activitățile unui angajator și care, în calitate de consumatori sau utilizatori de bunuri sau de servicii publice sau private, sunt, de bună credință, temporar sau permanent, incapabili să își plătească datoriile la scadență. Aceste propuneri legislative ar trebui să garanteze accesul acestor persoane la bunuri și servicii de bază, care să le permită să ducă o viață decentă.

Amendamentul    25

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  procedurile de restructurare preventivă la care pot recurge debitorii aflați în dificultate financiară când există probabilitatea insolvenței;

(a)  procedurile de restructurare preventivă la care pot recurge debitorii aflați în dificultate financiară când există probabilitatea insolvenței; sau proceduri aplicate pentru a reduce suma datorată tuturor creditorilor sau unora dintre ei sau pentru a transfera întreaga activitate viabilă sau o parte a acesteia către o altă întreprindere în cadrul unei strategii pe termen lung;

Amendamentul    26

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)  „împărțire în clase” înseamnă gruparea creditorilor și a deținătorilor de titluri de capital care sunt afectați de un plan de restructurare în așa fel încât să se reflecte drepturile aferente creanțelor și intereselor afectate și rangul de prioritate al acestora, ținându-se cont de posibilele drepturi la plată, drepturi de retenție și acorduri încheiate între creditori care preexistau și de regimul aplicat acestora în cadrul planului de restructurare;

(6)  „împărțire în clase” înseamnă gruparea creditorilor și a deținătorilor de titluri de capital care sunt afectați de un plan de restructurare în așa fel încât să se reflecte drepturile aferente creanțelor și intereselor afectate și rangul de prioritate al acestora, ținându-se cont de posibilele drepturi la plată, drepturi de retenție și acorduri încheiate între creditori care preexistau și de regimul aplicat acestora în cadrul planului de restructurare; statele membre sunt responsabile pentru delimitarea acestor grupări, ținând seama de faptul că lucrătorii reprezintă o clasă de creditori privilegiați; nicio schimbare legală în delimitarea acestor categorii nu afectează un plan de restructurare în curs, pentru a asigura securitatea juridică;

Amendamentul    27

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7)  „impunere a unui plan de restructurare în ciuda creditorilor disidenți” înseamnă confirmarea de către o autoritate judiciară sau administrativă a unui plan de restructurare care este susținut de majoritatea, ca valoare, a creditorilor sau de majoritatea, ca valoare, a creditorilor din fiecare clasă, în ciuda disidenței minorității creditorilor sau a minorității creditorilor din fiecare clasă;

(7)  „impunere a unui plan de restructurare peste voința creditorilor disidenți” înseamnă confirmarea de către o autoritate judiciară sau administrativă a unui plan de restructurare care este susținut de majoritatea, ca valoare, a creditorilor sau de majoritatea, ca valoare, a creditorilor din fiecare clasă, sau un plan de restructurare al cărui preț de transfer nu este suficient pentru a rambursa integral toți creditorii, în ciuda disidenței unei minorități a creditorilor sau unei minorități a creditorilor din fiecare clasă sau a disidenței creditorilor cărora nu li se rambursează integral creanțele;

Amendamentul    28

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 15 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  asistarea debitorului sau a creditorilor la întocmirea sau negocierea unui plan de restructurare;

(a)  asistarea debitorului sau a creditorilor la întocmirea sau negocierea unui plan viabil de restructurare sau de vânzare;

Amendamentul    29

Propunere de directivă

Articolul 2 – paragraful 1 – punctul 15 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  supravegherea activității debitorului în cursul negocierii unui plan de restructurare și raportarea către autoritatea judiciară sau administrativă;

(b)  supravegherea activității debitorului în cursul negocierii unui plan de restructurare sau de vânzare și raportarea către autoritatea judiciară sau administrativă;

Amendamentul    30

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că debitorii și întreprinzătorii au acces la instrumente de avertizare timpurie care permit detectarea situațiilor de deteriorare a unei activități și prin care debitorului sau întreprinzătorului i se semnalează că trebuie să ia măsuri urgente.

1.  Statele membre se asigură că debitorii, întreprinzătorii, precum și lucrătorii și reprezentanții acestora au acces la instrumente de avertizare timpurie care permit detectarea situațiilor de deteriorare a unei activități și prin care debitorului sau întreprinzătorului i se semnalează că trebuie să ia măsuri urgente.

Amendamentul    31

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Statele membre se asigură că debitorii și întreprinzătorii au acces la informațiile relevante cu privire la disponibilitatea instrumentelor de avertizare timpurie și a oricărui alt mijloc de restructurare timpurie sau de obținere a unei remiteri de datorie personală la care pot recurge și că informațiile respective sunt actualizate, clare, concise și ușor de utilizat.

2.  Statele membre se asigură că debitorii, întreprinzătorii, precum și lucrătorii și reprezentanții acestora au acces la informațiile relevante cu privire la disponibilitatea instrumentelor de avertizare timpurie și a oricărui alt mijloc de restructurare timpurie sau de obținere a unei remiteri de datorie personală la care pot recurge și că informațiile respective sunt actualizate, clare, concise și ușor de utilizat.

Amendamentul    32

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.  Statele membre le asigură reprezentanților salariaților acces neîngrădit la informații și se consultă cu ei dacă trebuie luate măsuri;

Amendamentul    33

Propunere de directivă

Articolul 3 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

3a.  Statele membre se asigură că reprezentanții lucrătorilor le pot comunica debitorilor și antreprenorilor preocupările lor față de greutățile întâmpinate de întreprindere și de caracterul urgent al acestora.

 

Statele membre se asigură că reprezentanții lucrătorilor sunt în măsură să recurgă la un expert independent pe care sunt liberi să îl aleagă în conformitate cu legile și uzanțele naționale și că li se acordă acces la informații relevante, actuale, clare, concise și ușor de utilizat privind situația financiară a întreprinderii și diferitele strategii de restructurare avute în vedere, inclusiv un transfer al proprietății în favoarea lucrătorilor;

 

Statele membre se asigură, totodată, că autoritățile fiscale, de securitate socială, de concurență și de audit sunt abilitate în temeiul legislației naționale să semnaleze orice evoluție financiară îngrijorătoare în cel mai scurt timp posibil.

Amendamentul    34

Propunere de directivă

Articolul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 4

Articolul 4

Disponibilitatea cadrelor de restructurare preventivă

Disponibilitatea cadrelor de restructurare preventivă

1.  Statele membre se asigură că, atunci când există probabilitatea insolvenței, debitorii aflați în dificultate financiară au acces la un cadru eficace de restructurare preventivă care le permite să își restructureze datoriile sau activitatea, să revină la viabilitate și să evite insolvența.

1.  Statele membre se asigură că, atunci când există probabilitatea insolvenței, debitorii aflați în dificultate financiară au acces la un cadru eficace de restructurare preventivă care le permite să își restructureze datoriile sau activitatea, să revină la viabilitate sau să asigure administrarea viabilă de către o altă întreprindere și să evite insolvența sau să găsească soluții mai potrivite decât lichidarea activelor pentru a contribui la satisfacerea creanțelor creditorilor și la păstrarea locurilor de muncă și a activității.

2.  Cadrele de restructurare preventivă pot fi constituite din una sau mai multe proceduri sau măsuri.

2.  Cadrele de restructurare preventivă pot fi constituite din una sau mai multe proceduri sau măsuri, negociate și discutate în mod corespunzător cu reprezentanții lucrătorilor, dacă este cazul, care își păstrează toate drepturile de negocieri și acțiuni sindicale colective. Aceste cadre prevăd, de asemenea, proceduri sau măsuri destinate salvării întreprinderii îndatorate de către lucrători, în conformitate cu legislația națională relevantă.

3.  Statele membre trebuie să introducă dispoziții prin care implicarea autorităților judiciare sau administrative să fie limitată la ceea ce este necesar și proporțional, astfel încât să fie protejate drepturile tuturor persoanelor afectate.

3.  Statele membre introduc dispoziții prin care implicarea autorităților judiciare sau administrative să fie limitată la ceea ce este necesar și proporțional, asigurându-se, în același timp, că sunt protejate drepturile tuturor persoanelor afectate.

4.  Cadrele de restructurare preventivă trebuie să fie disponibile la cererea debitorilor sau la cererea creditorilor cu acordul debitorilor.

4.  Cadrele de restructurare preventivă sunt disponibile la cererea debitorilor, a lucrătorilor sau a altor creditori cu acordul debitorilor.

Amendamentul    35

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 3 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Statele membre pot să prevadă numirea unui practician în domeniul restructurării în următoarele cazuri:

3.  Statele membre asigură numirea unui practician cel puțin în domeniul restructurării în următoarele cazuri:

Amendamentul    36

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 3 – litera ba (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ba)  când planul prevede transferul întreprinderii în întregime sau parțial către o altă întreprindere fără a prelua toți lucrătorii.

Amendamentul    37

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că debitorii care negociază un plan de restructurare cu creditorii lor pot beneficia de suspendarea cererilor individuale de executare silită dacă și în măsura în care suspendarea este necesară pentru sprijinirea negocierilor asupra unui plan de restructurare.

1.  Statele membre se asigură că debitorii care negociază un plan de restructurare sau de vânzare cu creditorii lor pot beneficia de suspendarea cererilor individuale de executare silită dacă și în măsura în care suspendarea este necesară pentru sprijinirea negocierilor asupra unui plan de restructurare.

Amendamentul    38

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Statele membre se asigură că suspendarea cererilor individuale de executare silită poate fi dispusă pentru toate tipurile de creditori, inclusiv creditorii garantați și creditorii privilegiați. Suspendarea poate fi generală, adică aplicabilă tuturor creditorilor, sau restrânsă, adică aplicabilă unuia sau mai multor creditori separați, în conformitate cu dreptul intern.

2.  Statele membre se asigură că suspendarea cererilor individuale de executare silită poate fi dispusă pentru toate tipurile de creditori, inclusiv creditorii garantați și creditorii privilegiați, cu excepția lucrătorilor. Suspendarea poate fi generală, adică aplicabilă tuturor creditorilor, sau restrânsă, adică aplicabilă unuia sau mai multor creditori separați, în conformitate cu dreptul intern.

Justificare

Dacă păstrarea articolului 6 alineatul (3) este o idee bună, trebuie precizat în textul general de la articolul 6 alineatul (1) că clasa lucrătorilor are un statut special.

Amendamentul    39

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 5 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  s-au înregistrat progrese relevante în negocierile asupra planului de restructurare; și

(a)  s-au înregistrat progrese relevante în negocierile asupra planului de restructurare sau asupra transferului părții viabile a activității către o altă întreprindere în condițiile prevăzute de prezenta directivă; și

Amendamentul    40

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Statele membre pot să deroge de la alineatul (1) în cazul în care debitorul nu mai dispune de lichidități și, prin urmare, nu mai are capacitatea de a-și achita datoriile care ajung la scadență în cursul perioadei de suspendare. În acest caz, statele membre se asigură că procedurile de restructurare nu încetează automat și că, atunci când examinează perspectivele de încheiere a unui acord cu privire la un plan de restructurare reușit în perioada suspendării, autoritatea judiciară sau administrativă poate să decidă amânarea deschiderii procedurii de insolvență și menținerea beneficiului suspendării cererilor individuale de executare silită.

3.  Statele membre pot să deroge de la alineatul (1) în cazul în care debitorul nu mai dispune de lichidități și, prin urmare, nu mai are capacitatea de a-și achita datoriile care ajung la scadență în cursul perioadei de suspendare. În acest caz, statele membre se asigură că procedurile de restructurare nu încetează automat și că, atunci când examinează perspectivele de încheiere a unui acord cu privire la un plan de restructurare sau de continuare și transfer al activității viabile reușit în perioada suspendării, autoritatea judiciară sau administrativă poate să decidă amânarea deschiderii procedurii de insolvență și menținerea beneficiului suspendării cererilor individuale de executare silită.

Amendamentul    41

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  o estimare a valorii curente a debitorului sau a întreprinderii debitorului, precum și o expunere a cauzelor și dimensiunii dificultăților financiare ale debitorului;

(b)  o estimare a valorii curente a debitorului, în urma rezolvării problemelor sau a procedurilor de lichidare a activelor sau a întreprinderii debitorului, precum și o expunere a cauzelor și dimensiunii dificultăților financiare ale debitorului; fără a aduce atingere normelor naționale și ale Uniunii în materie de confidențialitate, aceasta include o descriere detaliată a oricăror active și datorii și a amplasării lor și relația dintre obligațiile financiare și fluxurile comerciale cu societățile-mamă și filialele întreprinderii.

Amendamentul    42

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 1 – litera f

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(f)  clauzele planului, care cuprind următoarele, fără a se limita la acestea:

(f)  clauzele planului, care cuprind următoarele, fără a se limita la acestea:

(i)  durata propusă;

(i)  durata propusă;

(ii)  orice propunere prin care datoriile sunt reeșalonate, anulate sau convertite în alte forme de obligație;

(ii)  orice propunere prin care datoriile sunt reeșalonate, anulate sau convertite în alte forme de obligație;

(iii)  orice finanțare nouă prevăzută în cadrul planului de restructurare;

(iii)  orice finanțare nouă prevăzută în cadrul planului de restructurare;

 

(iiia)  impactul asupra tuturor tipurilor de pensii ale lucrătorilor pensionați și actuali;

 

(iiib)  impactul asupra condițiilor de muncă și a remunerării lucrătorilor;

 

(iiic)  impactul asupra filialelor și a subcontractanților.

Amendamentul    43

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 1 – litera ga (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ga)  o evaluare a capacității de inserție profesională și a competențelor individuale și colective ale lucrătorilor care sunt afectați de plan.

Amendamentul    44

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a.  Creanțele sau alte drepturi ale lucrătorilor nu sunt afectate de planurile de restructurare și clasa lucrătorilor are prioritate.

În mod excepțional, condițiile contractuale ar putea fi renegociate în cadrul unor procese de restructurare anticipată la nivel de întreprindere între conducere și reprezentanții lucrătorilor, dacă acest lucru ajută la continuarea normală a activității de afaceri și la menținerea locurilor de muncă.

Amendamentul    45

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că toți creditorii afectați au dreptul de vot asupra adoptării unui plan de restructurare. Statele membre pot să acorde dreptul de vot și deținătorilor de titluri de capital care sunt afectați, în conformitate cu articolul 12 alineatul (2).

1.  Statele membre se asigură că procedurile prevăzute în dreptul național le permit creditorilor, inclusiv lucrătorilor afectați de un plan de reducere a creanțelor, să aibă dreptul de vot asupra adoptării planului de restructurare, după ce au fost informați în mod corespunzător cu privire la procedură și consecințele sale potențiale pentru întreprindere. Statele membre pot să acorde dreptul de vot și deținătorilor de titluri de capital care sunt afectați, în conformitate cu articolul 12 alineatul (2).

Amendamentul    46

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2  Statele membre se asigură că părțile afectate sunt tratate în clase separate care reflectă criteriile de împărțire în clase. Împărțirea în clase se realizează astfel încât fiecare clasă să cuprindă creanțe sau interese cu drepturi care sunt suficient de similare pentru a justifica considerarea membrilor unei clase drept un grup omogen cu comunitate de interese. Cerința minimă este ca creanțele garantate și creanțele negarantate să fie tratate în clase separate atunci când se adoptă un plan de restructurare. Statele membre pot să prevadă, de asemenea, ca lucrătorii să fie tratați într-o clasă separată proprie.

2  Statele membre se asigură că părțile afectate de un plan de reducere a creanțelor sunt tratate în clase separate care reflectă criteriile de împărțire în clase. Împărțirea în clase se realizează astfel încât fiecare clasă să cuprindă creanțe sau interese cu drepturi care sunt suficient de similare pentru a justifica considerarea membrilor unei clase drept un grup omogen cu comunitate de interese. Cerința minimă este ca creanțele garantate și creanțele negarantate să fie tratate în clase separate atunci când se adoptă un plan de restructurare. Ținând seama de faptul că lucrătorii reprezintă o clasă de creditori privilegiați, cu excepția unor circumstanțe justificate în mod corespunzător, statele membre se asigură, de asemenea, că creanțele salariale restante pentru lucrătorii activi și drepturile de pensie pentru lucrătorii pensionați sunt tratate într-o clasă preferențială separată proprie și garantează prioritatea creanțelor de acest fel.

Amendamentul    47

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.  Se consideră că planul de restructurare este adoptat de părțile afectate dacă se obține majoritatea, ca cuantum al creanțelor și intereselor părților respective, în fiecare clasă. Statele membre stabilesc majoritățile necesare pentru adoptarea unui plan de restructurare, care nu trebuie să depășească în niciun caz 75 % din cuantumul creanțelor și intereselor din fiecare clasă.

4.  Se consideră că planul de restructurare este adoptat de părțile afectate dacă se obține majoritatea, ca cuantum al creanțelor și intereselor părților respective și ca număr de membri cu drept de vot, în fiecare clasă, inclusiv în clasa lucrătorilor. Statele membre stabilesc majoritățile necesare pentru adoptarea unui plan de restructurare, care nu trebuie să depășească în niciun caz 75 % din cuantumul creanțelor și intereselor din fiecare clasă. Un plan de vânzare este autorizat de instanța competentă în temeiul legii naționale care permite autorizarea și realizarea respectivei vânzări.

Amendamentul    48

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

5.  Statele membre pot să prevadă ca votarea unui plan de restructurare să ia forma unei proceduri de consultare și ajungere la un acord cu majoritatea prevăzută a părților afectat din fiecare clasă.

5.  Statele membre pot să prevadă ca votarea unui plan de restructurare să ia forma unei proceduri de consultare și ajungere la un acord cu majoritatea prevăzută a părților afectat din fiecare clasă. Pentru clasa lucrătorilor, votarea are loc în conformitate cu legislația națională.

Amendamentul    49

Propunere de directivă

Articolul 10 – alineatul 1 – litera ba (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ba)  planuri de restructurare care într-o lună elimină peste 10 locuri de muncă din întreprindere;

Amendamentul    50

Propunere de directivă

Articolul 10 – alineatul 1 – litera bb (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(bb)  planuri de restructurare care fac obiectul unor propuneri alternative din partea lucrătorilor, în special pentru a le favoriza pe cele care includ o schimbare a acționarului susținută de lucrători, sau planuri de restructurare prin care lucrătorii devin viitorii cumpărători, care au fost aprobate de clasa lucrătorilor după o procedură de informare și de consultare.

Amendamentul    51

Propunere de directivă

Articolul 10 – alineatul 1 – paragraful 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Statele membre se asigură că planurile de vânzare a unei întreprinderi cu continuarea activității nu pot deveni obligatorii pentru părți decât dacă sunt confirmate de o autoritate judiciară sau administrativă prevăzută de legislația națională.

Amendamentul    52

Propunere de directivă

Articolul 10 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Statele membre se asigură că autoritățile judiciare sau administrative pot să refuze confirmarea planului de restructurare, dacă acesta nu are perspective rezonabile de prevenire a insolvenței debitorului și de asigurare a viabilității întreprinderii.

3.  Statele membre se asigură că autoritățile judiciare sau administrative pot să refuze confirmarea planului de restructurare care implică reducerea creanțelor, dacă acesta nu are perspective rezonabile de prevenire a insolvenței debitorului și de asigurare a viabilității întreprinderii sau dacă obligațiile debitorului cu privire la lucrători, astfel cum sunt prevăzute de directivele existente, nu au fost îndeplinite. Statele membre se asigură că autoritățile judiciare sau administrative pot refuza autorizarea unui plan de vânzare dacă acesta nu oferă o perspectivă rezonabilă privind asigurarea plății, către creditori, a unui dividend cel puțin egal cu suma pe care ar fi primit-o dacă activele ar fi fost vândute după o procedură de faliment și dacă întreprinderea care continuă activitatea nu prezintă garanția viabilității operațiunilor transferate.

Amendamentul    53

Propunere de directivă

Articolul 10 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.  Atunci când planul de restructurare trebuie să fie confirmat de o autoritate judiciară sau administrativă pentru a deveni obligatoriu, statele membre se asigură că decizia aferentă se adoptă fără întârzieri nejustificate după introducerea cererii de confirmare și în orice caz în maximum 30 de zile de la introducerea cererii.

4.  Atunci când planul de restructurare trebuie să fie confirmat sau când un plan de vânzare trebuie să fie autorizat de o autoritate judiciară sau administrativă pentru a deveni obligatoriu, statele membre se asigură că decizia aferentă se adoptă fără întârzieri nejustificate după introducerea cererii de confirmare și în orice caz în maximum 30 de zile de la introducerea cererii.

Amendamentul    54

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  În cazul în care planul de restructurare este contestat pe motivul unei presupuse neîndepliniri a criteriului respectării intereselor creditorilor, autoritatea judiciară sau administrativă determină valoarea de lichidare.

1.  În cazul în care planul de restructurare sau planul de vânzare este contestat pe motivul unei presupuse neîndepliniri a criteriului respectării intereselor creditorilor, autoritatea judiciară sau administrativă determină valoarea de lichidare.

Amendamentul    55

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 2 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Valoarea de întreprindere este determinată de către autoritatea judiciară sau administrativă pe baza valorii întreprinderii ca întreprindere în activitate în următoarele cazuri:

2.  Valoarea de întreprindere este determinată de către autoritatea judiciară sau administrativă pe baza valorii întreprinderii ca întreprindere în activitate și pe baza valorii realizabile în urma vânzării activelor de către practicianul în insolvență în cadrul unei proceduri de insolvență în următoarele cazuri:

Amendamentul    56

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 2 – litera ba (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ba)  când planul implică transferul integral sau parțial al unei activități.

Amendamentul    57

Propunere de directivă

Articolul 16 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Statele membre pot să le acorde persoanelor care oferă finanțări noi sau intermediare dreptul ca, în contextul unor proceduri de insolvență ulterioare, să aibă prioritate la plată față de alți creditori care ar avea, altfel, creanțe superioare sau egale în bani sau active. În aceste cazuri, statele membre prevăd că finanțările noi și finanțările intermediare au un rang de prioritate superior cel puțin creanțelor creditorilor negarantați obișnuiți.

eliminat

Justificare

Această dispoziție reprezintă un super-privilegiu pentru actorii care furnizează finanțări noi și finanțări intermediare. Ea poate duce la retrogradarea altor creditori, inclusiv a lucrătorilor și poate reduce nucleul rămas din întreprinderea în cauză, punându-i și mai mult în pericol pe lucrători.

Amendamentul    58

Propunere de directivă

Articolul 18 – paragraful 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  luarea de măsuri imediate pentru reducerea la minimum a pierderilor suferite de creditori, lucrători, acționari și alte părți interesate;

(a)  luarea de măsuri imediate pentru reducerea la minimum a pierderilor, inclusiv locuri muncă și interese și drepturi ale lucrătorilor, suferite de creditori, lucrători, acționari și alte părți interesate;

Amendamentul    59

Propunere de directivă

Articolul 23 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.  Statele membre pot extinde domeniul de aplicare al mecanismului „a doua șansă” pentru întreprinzători, incluzând persoanele fizice care nu exercită o activitate comercială, industrială, meșteșugărească sau profesională comparabilă cu activitățile unui angajator. Extinderea domeniului de aplicare este menită să evite supraîndatorarea persoanelor fizice de bună -credință, printr-o procedură de scutire de datorii pentru a le permite să acumuleze datorii atunci când s-a făcut o rambursare parțială și să își reînnoiască accesul la credite. Comisia face un studiu de impact privind modul în care lărgirea domeniului de aplicare al celei de-a doua șanse ar ajuta statele membre să reducă sărăcia și excluziunea socială și să stimuleze activitatea economică.

Amendamentul    60

Propunere de directivă

Articolul 25 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Statele membre încurajează, prin orice mijloace pe care le consideră potrivite, elaborarea unor coduri voluntare de conduită și respectarea acestora de către practicienii din domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse, precum și alte mecanisme eficace de control pentru furnizarea acestor servicii.

2.  Statele membre încurajează, prin orice mijloace pe care le consideră potrivite, întocmirea și respectarea unui cod de conduită de către practicienii din domeniul restructurării, al insolvenței și al celei de a doua șanse, precum și alte mecanisme eficace de control pentru furnizarea acestor servicii, precum autorizarea și înregistrarea.

Amendamentul    61

Propunere de directivă

Articolul 28 – alineatul 1 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(c)  comunicările către creditori;

(c)  comunicările către creditori, inclusiv către reprezentanții lucrătorilor;

Amendamentul    62

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 1 – litera ga (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ga)  numărul de locuri de muncă pierdute, de transferări ale activității unei întreprinderi sau a unei părți a acesteia, disponibilizările parțiale și impactul acordurilor de restructurare asupra ocupării forței de muncă și finanțelor publice;

Amendamentul    63

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 1 – litera gb (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(gb)  o evaluare a muncii desfășurate de practicieni și a rezultatelor sale;

Amendamentul    64

Propunere de directivă

Articolul 29 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.  Comisia stabilește formularul de comunicare menționat la alineatul (3) pe calea unor acte de punere în aplicare. Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de consultare menționată la articolul 30 alineatul (2).

4.  Comisia stabilește formularul de comunicare menționat la alineatul (3) pe calea unor acte delegate.

PROCEDURA COMISIEI SESIZATE PENTRU AVIZ

Titlu

Cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie

Referințe

COM(2016)0723 – C8-0475/2016 – 2016/0359(COD)

Comisie competentă

Data anunțului în plen

JURI

16.1.2017

 

 

 

Aviz emis de către

Data anunțului în plen

EMPL

16.1.2017

Raportor/Raportoare pentru aviz:

Data numirii

Edouard Martin

17.1.2017

Examinare în comisie

3.5.2017

 

 

 

Data adoptării

10.10.2017

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

39

1

5

Membri titulari prezenți la votul final

Laura Agea, Guillaume Balas, Brando Benifei, Vilija Blinkevičiūtė, Enrique Calvet Chambon, David Casa, Ole Christensen, Martina Dlabajová, Lampros Fountoulis, Arne Gericke, Agnes Jongerius, Rina Ronja Kari, Jan Keller, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Jérôme Lavrilleux, Jeroen Lenaers, Thomas Mann, Dominique Martin, Emilian Pavel, João Pimenta Lopes, Georgi Pirinski, Marek Plura, Dennis Radtke, Terry Reintke, Maria João Rodrigues, Claude Rolin, Siôn Simon, Ulrike Trebesius, Marita Ulvskog, Renate Weber, Tatjana Ždanoka, Jana Žitňanská

Membri supleanți prezenți la votul final

Georges Bach, Amjad Bashir, Heinz K. Becker, Dieter-Lebrecht Koch, Paloma López Bermejo, Edouard Martin, Anne Sander, Sven Schulze, Jasenko Selimovic, Theodoros Zagorakis, Flavio Zanonato, Kosma Złotowski

VOT FINAL PRIN APEL NOMINALÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

39

+

ALDE

EFDD

GUE/NGL

NI

PPE

 

 

S&D

 

VERTS/ALE

Enrique Calvet Chambon, Martina Dlabajová, Jasenko Selimovic, Renate Weber

Laura Agea

Rina Ronja Kari, Paloma López Bermejo, João Pimenta Lopes

Lampros Fountoulis

Georges Bach, Heinz K. Becker, David Casa, Dieter-Lebrecht Koch, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Ádám Kósa, Jérôme Lavrilleux, Jeroen Lenaers, Thomas Mann, Marek Plura, Dennis Radtke, Claude Rolin, Anne Sander, Sven Schulze, Theodoros Zagorakis

Guillaume Balas, Brando Benifei, Vilija Blinkevičiūtė, Ole Christensen, Agnes Jongerius, Jan Keller, Edouard Martin, Emilian Pavel, Georgi Pirinski, Maria João Rodrigues, Siôn Simon, Marita Ulvskog, Flavio Zanonato

Terry Reintke, Tatjana Ždanoka

1

-

ENF

Dominique Martin

5

0

ECR

Amjad Bashir, Arne Gericke, Ulrike Trebesius, Jana Žitňanská, Kosma Złotowski

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE

Titlu

Cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie

Referințe

COM(2016)0723 – C8-0475/2016 – 2016/0359(COD)

Data prezentării la PE

22.11.2016

 

 

 

Comisie competentă

Data anunțului în plen

JURI

16.1.2017

 

 

 

Comisii sesizate pentru aviz

Data anunțului în plen

ECON

16.1.2017

EMPL

16.1.2017

 

 

Raportoare

Data numirii

Angelika Niebler

28.11.2016

 

 

 

Examinare în comisie

12.7.2017

10.10.2017

7.12.2017

 

Data adoptării

2.7.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

14

7

1

Membri titulari prezenți la votul final

Max Andersson, Joëlle Bergeron, Marie-Christine Boutonnet, Jean-Marie Cavada, Mady Delvaux, Rosa Estaràs Ferragut, Laura Ferrara, Mary Honeyball, Emil Radev, Julia Reda, Pavel Svoboda, Axel Voss, Tadeusz Zwiefka

Membri supleanți prezenți la votul final

Sergio Gaetano Cofferati, Geoffroy Didier, Pascal Durand, Angel Dzhambazki, Jytte Guteland, Angelika Niebler, Virginie Rozière, Viktor Uspaskich, Tiemo Wölken, Kosma Złotowski

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Nicola Danti, Kateřina Konečná, Nils Torvalds

Data depunerii

21.8.2018

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

14

+

ALDE

Jean-Marie Cavada, Viktor Uspaskich

ECR

Angel Dzhambazki, Kosma Złotowski

EFDD

Joëlle Bergeron

PPE

Rosa Estaràs Ferragut, Angelika Niebler, Emil Radev, Pavel Svoboda, Axel Voss, Tadeusz Zwiefka

VERTS/ALE

Max Andersson, Pascal Durand, Julia Reda

7

-

ENF

Marie-Christine Boutonnet

S&D

Sergio Gaetano Cofferati, Nicola Danti, Mady Delvaux, Mary Honeyball, Virginie Rozière, Tiemo Wölken

1

0

EFDD

Laura Ferrara

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

Ultima actualizare: 27 august 2018Notă juridică