Procedură : 2018/0106(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0398/2018

Texte depuse :

A8-0398/2018

Dezbateri :

PV 15/04/2019 - 14
CRE 15/04/2019 - 14

Voturi :

PV 16/04/2019 - 8.8
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0366

RAPORT     ***I
PDF 3836kWORD 623k
26.11.2018
PE 623.965v02-00 A8-0398/2018

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii

(COM(2018)0218 – C8-0159/2018 – 2018/0106(COD))

Comisia pentru afaceri juridice

Raportoare: Virginie Rozière

Raportori pentru aviz (*):

Miguel Viegas, Comisia pentru afaceri economice și monetare

Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne

      (*)  Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

ERATE/ADDENDA
AMENDAMENTE
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZUL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE PRIVIND TEMEIUL JURIDIC
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice și monetare
 AVIZ al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
 AVIZ al Comisiei pentru control bugetar
 AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
 AVIZ al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară
 AVIZ al Comisiei pentru cultură și educație
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri constituționale
 PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii

(COM(2018)0218 – C8-0159/2018 – 2018/0106(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0218),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolele 16, 33, 43, 50, articolul 53 alineatul (1), articolele 62, 91, 100, 103, 109, 114, 168, 169, 192, 207 și articolul 325 alineatul (4) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, precum și articolul 31 din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în temeiul cărora Comisia a prezentat propunerea Parlamentului (C8-0159/2018),

–  având în vedere avizul Comisiei pentru afaceri juridice privind temeiul juridic propus,

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul motivat prezentat de către Parlamentul Suediei în cadrul Protocolului nr. 2 privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității, în care se susține că proiectul de act legislativ nu respectă principiul subsidiarității,

–  având în vedere avizul Curții de Conturi din 26 septembrie 2018(1),

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 18 octombrie 2018(2),

–  după consultarea Comitetului Regiunilor,

–  având în vedere articolele 59 și 39 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, al Comisiei pentru control bugetar, al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, al Comisiei pentru mediu, sănătate publică și siguranță alimentară, al Comisiei pentru cultură și educație și al Comisiei pentru afaceri constituționale (A8-0398/2018),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul    1

Propunere de directivă

Referirea 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 16, 33, 43, 50, articolul 53 alineatul (1), articolele 62, 91, 100, 103, 109, 114, 168, 169, 192, 207 și articolul 325 alineatul (4), precum și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 31,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 16, 33, 43, 50, articolul 53 alineatul (1), articolele 62, 91, 100, 103, 109, 114, articolul 153 alineatul (1) literele (a), (b) și (e), articolul 157 alineatul (3), articolele 168, 169, 192, 207 și articolul 325 alineatul (4), precum și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 31,

Amendamentul    2

Propunere de directivă

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)  Persoanele care lucrează pentru o organizație sau sunt în contact cu aceasta în contextul activităților lor profesionale sunt deseori primele care află despre amenințări sau prejudicii aduse interesului public, apărute în acest context. Prin „avertizarea în interes public”, aceste persoane joacă un rol esențial în demascarea și prevenirea încălcărilor legii și în garantarea bunăstării societății. Cu toate acestea, potențialii avertizori sunt adesea descurajați să semnaleze preocupările sau suspiciunile lor de teama unor represalii.

(1)  Persoanele care lucrează pentru o organizație publică sau privată sau sunt în contact cu aceasta în contextul activităților lor profesionale sunt deseori primele care află despre amenințări sau prejudicii aduse interesului public, apărute în acest context. Prin „avertizarea în interes public”, aceste persoane joacă un rol esențial în demascarea și prevenirea încălcărilor legii care aduc prejudicii interesului public și în garantarea bunăstării societății. Cu toate acestea, potențialii avertizori sunt adesea descurajați să semnaleze preocupările sau suspiciunile lor de teama unor represalii. În acest context, importanța de a asigura un nivel echilibrat și eficient de protecție a avertizorilor este recunoscută din ce în ce mai mult, atât la nivel european, cât și la nivel internațional. Obiectivul prezentei directive este, astfel, să creeze un climat de încredere care să permită avertizorilor să raporteze încălcările legii și amenințările la adresa interesului public pe care le constată sau le suspectează și să consolideze exercitarea libertății de exprimare și a libertății mass-mediei, consacrate la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Este important de subliniat faptul că aceste libertăți reprezintă esența jurnalismului de investigație și a principiului confidențialității surselor de informații.

Amendamentul    3

Propunere de directivă

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)  La nivelul Uniunii, raportările avertizorilor reprezintă o componentă în amonte pentru asigurarea respectării dreptului Uniunii: acestea alimentează sistemele naționale și europene de asigurare a respectării legislației cu informații care permit detectarea, cercetarea și urmărirea penală eficace a încălcărilor dreptului Uniunii.

(2)  La nivelul Uniunii, raportările și divulgarea de informații de către avertizori și jurnaliștii de investigație reprezintă o componentă în amonte pentru asigurarea respectării dreptului și a politicii Uniunii: acestea alimentează sistemele naționale și europene de asigurare a respectării legislației cu informații care permit, de multe ori, detectarea, cercetarea și urmărirea penală eficace a încălcărilor dreptului Uniunii, crescând astfel transparența și responsabilizarea.

Amendamentul    4

Propunere de directivă

Considerentul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(2a)  Toate scandalurile majore din atenția opiniei publice începând cu 2014, cum ar fi „LuxLeaks” și „Panama Papers”, au fost scoase la iveală datorită acțiunilor întreprinse de avertizori.

Amendamentul    5

Propunere de directivă

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)  În anumite domenii de politică, încălcările dreptului Uniunii pot cauza prejudicii grave interesului public, în sensul că pot crea riscuri semnificative pentru bunăstarea societății. Atunci când sunt identificate deficiențe în materie de asigurare a respectării legii în domeniile respective, iar avertizorii se află într-o poziție privilegiată pentru a divulga încălcările observate, este necesar să se consolideze asigurarea respectării legii prin garantarea unei protecții eficace a avertizorilor împotriva represaliilor și prin introducerea unor canale de raportare eficace.

(3)  Încălcările dreptului Uniunii pot cauza prejudicii grave interesului public, în sensul că pot crea riscuri semnificative pentru bunăstarea societății și subminează încrederea cetățenilor în acțiunea Uniunii. Întrucât avertizorii se află de obicei într-o poziție privilegiată pentru a divulga astfel de încălcări și au curajul de a raporta sau de a divulga informații în apărarea interesului public, indiferent de riscurile personale și profesionale, este necesar să se consolideze asigurarea respectării dreptului Uniunii prin garantarea unei protecții eficace a avertizorilor împotriva represaliilor și prin introducerea unor canale de raportare eficace, independente, confidențiale și sigure.

Amendamentul    6

Propunere de directivă

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)  Protecția avertizorilor prevăzută în prezent în Uniunea Europeană este fragmentată de la un stat membru la altul și este repartizată în mod inegal între domeniile de politică. Consecințele încălcărilor dreptului Uniunii cu o dimensiune transfrontalieră care au fost dezvăluite de avertizori ilustrează modul în care o protecție insuficientă într-un stat membru are un impact negativ nu numai asupra funcționării politicilor UE în respectivul stat membru, ci poate să se repercuteze și asupra altor state membre și asupra Uniunii în ansamblul său.

(4)  Protecția avertizorilor prevăzută în prezent în Uniunea Europeană este fragmentată de la un stat membru la altul, precum și de la o instituție, organism, oficiu sau agenție a Uniunii la alta (altul) și este repartizată în mod inegal între domeniile de politică. Consecințele încălcărilor dreptului Uniunii cu o dimensiune transfrontalieră care au fost dezvăluite de avertizori ilustrează modul în care o protecție insuficientă într-un stat membru are un impact negativ nu numai asupra funcționării politicilor UE în respectivul stat membru, ci poate să se repercuteze și asupra altor state membre și asupra Uniunii în ansamblul său.

Amendamentul    7

Propunere de directivă

Considerentul 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(4a)  Articolul 33 din Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva corupției, la care Uniunea și statele sale membre sunt părți, prevede în mod clar că sunt necesare măsuri juridice corespunzătoare pentru a asigura protecția împotriva oricărui tratament nejustificat al oricărei persoane care semnalează autorităților competente, cu bună credință și pe baza unor presupuneri rezonabile, orice fapt privind infracțiunile prevăzute de respectiva convenție.

Amendamentul    8

Propunere de directivă

Considerentul 4 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(4b)   Pentru a facilita divulgarea publică de informații și pentru a institui o cultură deschisă a raportării, condițiile privind divulgările publice de informații ar trebui să fie conforme cu Recomandarea Consiliului Europei CM/Rec(2014)7 referitoare la protecția avertizorilor. Mass-media nu ar trebui să fie în niciun caz împiedicată să expună faptele ilegale, îndeplinindu-și astfel rolul democratic.

Amendamentul    9

Propunere de directivă

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)  Prin urmare, ar trebui să se aplice standarde comune minime care să asigure o protecție eficace a avertizorilor în actele și domeniile de politică în care i) este necesar să se consolideze asigurarea respectării legii; ii) subraportarea de către avertizori este un factor esențial care afectează asigurarea respectării legii și (iii) încălcarea dreptului Uniunii aduce prejudicii grave interesului public.

(5)  Prin urmare, ar trebui să se aplice standarde legale comune minime, având o dimensiune generală și cuprinzătoare, care să asigure o protecție eficace a avertizorilor în cazul tuturor actelor și domeniilor de politică ale Uniunii și de la nivel național în care (i) este necesar să se consolideze asigurarea respectării legii; (ii) subraportarea de către avertizori este un factor esențial care afectează asigurarea respectării legii și (iii) încălcarea dreptului Uniunii sau a dreptului național aduce prejudicii grave interesului public.

Amendamentul    10

Propunere de directivă

Considerentul 5 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(5a)  Protecția avertizorilor ar trebui să fie consolidată, pentru a susține un mediu care să stimuleze libertatea de informare și libertatea mass-mediei; pentru aceasta, este în primul rând necesar ca jurnaliștii și sursele lor, inclusiv avertizorii, să beneficieze de o protecție eficace împotriva oricărei lezări a siguranței și a integrității lor psihice și fizice, și ca orice încercare de intimidare sau de subminare a independenței lor să fie prevenită.

Amendamentul    11

Propunere de directivă

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)  Protecția avertizorilor este necesară pentru a îmbunătăți asigurarea respectării dreptului Uniunii privind achizițiile publice. În plus față de imperativul de a preveni și a detecta frauda și corupția în contextul execuției bugetului UE, inclusiv în materie de achiziții, este necesar să se abordeze problema asigurării insuficiente a respectării normelor privind achizițiile publice de către autoritățile publice naționale și de către anumiți operatori de utilități publice atunci când achiziționează bunuri, lucrări și servicii. Încălcarea acestor norme creează denaturări ale concurenței, sporește costurile aferente activității comerciale, aduce atingere intereselor investitorilor și ale acționarilor și, în ansamblu, reduce atractivitatea pentru investiții și creează condiții de concurență inechitabile pentru toate întreprinderile din Europa, afectând astfel buna funcționare a pieței interne.

(6)  Protecția avertizorilor este necesară pentru a îmbunătăți asigurarea respectării dreptului Uniunii privind achizițiile publice. În plus față de imperativul de a preveni și a detecta frauda și corupția în contextul execuției bugetului UE, inclusiv în materie de achiziții, este necesar să se abordeze problema asigurării insuficiente a respectării normelor privind achizițiile publice de către autoritățile publice naționale și de către anumiți operatori de utilități publice atunci când achiziționează bunuri, lucrări și servicii. Încălcarea acestor norme creează denaturări ale concurenței, sporește costurile aferente activității comerciale, aduce atingere intereselor investitorilor și ale acționarilor și, în ansamblu, reduce atractivitatea pentru investiții și creează condiții de concurență inechitabile pentru toate întreprinderile din Europa, afectând astfel buna funcționare a pieței interne. În majoritatea cazurilor, aceste încălcări amenință grav încrederea cetățenilor în instituțiile publice, punând astfel în pericol buna funcționare a democrației. Trebuie depuse toate eforturile pentru a-i proteja pe cei care raportează utilizarea necorespunzătoare și abaterile în ceea ce privește bugetul și instituțiile Uniunii.

Amendamentul    12

Propunere de directivă

Considerentul 6 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(6a)  Un regim de protecție a persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii nu elimină nici necesitatea de a consolida mijloacele de supraveghere din fiecare stat membru și structurile publice ale acestora, care ar trebui să fie din ce în ce mai capabile să combată frauda fiscală și spălarea banilor, nici necesitatea de a participa la cooperarea internațională în aceste domenii.

Amendamentul    13

Propunere de directivă

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7)  În domeniul serviciilor financiare, valoarea adăugată a protecției avertizorilor a fost deja recunoscută de către legiuitorul Uniunii. În urma crizei financiare, care a dezvăluit deficiențe grave în asigurarea respectării normelor relevante, au fost introduse măsuri de protecție a avertizorilor într-un număr semnificativ de instrumente legislative în acest domeniu34. În special, în contextul cadrului prudențial aplicabil instituțiilor de credit și firmelor de investiții, Directiva 2013/36/UE35 prevede protecția avertizorilor, care vizează și Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții.

(7)  În domeniul serviciilor financiare, valoarea adăugată a protecției sectoriale a avertizorilor a fost deja recunoscută de către legiuitorul Uniunii. În urma crizei financiare, care a dezvăluit deficiențe grave în asigurarea respectării normelor relevante, au fost introduse măsuri de protecție a avertizorilor într-un număr semnificativ de instrumente legislative în acest domeniu34. În special, în contextul cadrului prudențial aplicabil instituțiilor de credit și firmelor de investiții, Directiva 2013/36/UE35 prevede protecția avertizorilor, care vizează și Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții. Cu toate acestea, o serie de cazuri cu vizibilitate mare în care sunt implicate instituții financiare europene au arătat că protejarea avertizorilor în cadrul acestor instituții financiare rămâne în continuare nesatisfăcătoare și că teama de represalii atât din partea angajatorilor, cât și a autorităților împiedică încă avertizorii să facă publice informații privind încălcarea legilor.

_________________

_________________

34 Comunicarea din 8.12.2010 intitulată „Consolidarea regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare”.

34 Comunicarea din 8.12.2010 intitulată „Consolidarea regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare”.

35 Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

35 Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

Amendamentul    14

Propunere de directivă

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9)  Importanța protecției avertizorilor în ceea ce privește prevenirea și descurajarea încălcărilor normelor Uniunii privind siguranța transporturilor care pot periclita viața oamenilor a fost deja recunoscută în instrumentele sectoriale ale Uniunii din domeniul siguranței aviației38 și al siguranței transporturilor maritime39, care prevăd măsuri adaptate de protecție a avertizorilor, precum și canale de raportare specifice. Aceste instrumente includ, de asemenea, protecția împotriva represaliilor a lucrătorilor care raportează propriile greșeli neintenționate (așa-numita „cultură justă”). Este necesar să se completeze elementele existente ale protecției avertizorilor în aceste două sectoare, precum și să se asigure o astfel de protecție pentru a consolida asigurarea respectării standardelor de siguranță pentru alte moduri de transport, și anume transportul rutier și feroviar.

(9)  Importanța protecției avertizorilor în ceea ce privește prevenirea și descurajarea încălcărilor normelor Uniunii privind siguranța transporturilor care pot periclita viața oamenilor a fost deja recunoscută în instrumentele sectoriale ale Uniunii din domeniul siguranței aviației38 și al siguranței transporturilor maritime39, care prevăd măsuri adaptate de protecție a avertizorilor, precum și canale de raportare specifice. Aceste instrumente includ, de asemenea, protecția împotriva represaliilor a lucrătorilor care raportează propriile greșeli neintenționate (așa-numita „cultură justă”). Este necesar, printre altele, să se completeze și să se dezvolte elementele existente ale protecției avertizorilor în aceste două sectoare, precum și să se asigure o astfel de protecție pentru a consolida imediat asigurarea respectării standardelor de siguranță pentru alte moduri de transport, și anume transportul special, pe căile navigabile interioare, rutier și feroviar.

_________________

_________________

38 Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă (JO L 122, p. 18).

38 Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă (JO L 122, p. 18).

39 Directiva 2013/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind anumite responsabilități ale statului de pavilion referitoare la respectarea și asigurarea aplicării Convenției din 2006 privind munca în domeniul maritim (JO L 329, p. 1), Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului (JO L 131, p. 57).

39 Directiva 2013/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind anumite responsabilități ale statului de pavilion referitoare la respectarea și asigurarea aplicării Convenției din 2006 privind munca în domeniul maritim (JO L 329, p. 1), Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului (JO L 131, p. 57).

Amendamentul    15

Propunere de directivă

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10)  Colectarea de elemente de probă, detectarea și combaterea infracțiunilor ecologice și a comportamentelor ilegale împotriva protecției mediului continuă să fie o provocare și trebuie să fie consolidate, după cum s-a recunoscut în Comunicarea Comisiei intitulată „Acțiuni ale UE în vederea îmbunătățirii conformării cu legislația de mediu și a guvernanței de mediu” din 18 ianuarie 201840. Doar un singur instrument sectorial referitor la protecția mediului prevede în prezent norme de protecție a avertizorilor41, însă introducerea unei astfel de protecții pare necesară pentru a se asigura respectarea eficace a acquis-ului Uniunii în domeniul mediului, ale cărui încălcări pot aduce prejudicii grave interesului public, cu efecte care s-ar putea repercuta dincolo de frontierele naționale. Acest lucru este, de asemenea, relevant în cazul în care produsele nesigure pot produce daune de mediu.

(10)  Colectarea de elemente de probă, prevenirea, detectarea și combaterea infracțiunilor ecologice și a comportamentelor ilegale sau omisiunea, precum și eventualele încălcări în ceea ce privește protecția mediului continuă să fie o provocare, din nefericire, și trebuie să fie consolidate, după cum s-a recunoscut în Comunicarea Comisiei intitulată „Acțiuni ale UE în vederea îmbunătățirii conformării cu legislația de mediu și a guvernanței de mediu” din 18 ianuarie 201840. Doar un singur instrument sectorial referitor la protecția mediului prevede în prezent norme de protecție a avertizorilor41, însă introducerea unei astfel de protecții este necesară pentru a se asigura respectarea eficace a acquis-ului Uniunii în domeniul mediului, ale cărui încălcări pot aduce prejudicii grave interesului public, cu efecte care s-ar putea repercuta dincolo de frontierele naționale. Acest lucru este, de asemenea, relevant în cazul în care produsele nesigure pot produce daune de mediu.

_________________

_________________

40 COM(2018) 10 final.

40 COM(2018)0010.

41 Directiva 2013/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore (JO L 178, p. 66).

41 Directiva 2013/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore și de modificare a Directivei 2004/35/CE (JO L 178, 28.6.2013, p. 66).

Amendamentul    16

Propunere de directivă

Considerentul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(11)  Considerații similare justifică introducerea protecției avertizorilor, care să pornească de la dispozițiile existente și să prevină încălcarea normelor UE în domeniul lanțului alimentar și, în special, în domeniul siguranței alimentelor și a hranei pentru animale, precum și a sănătății și a bunăstării animale. Diferitele norme ale Uniunii elaborate în aceste domenii sunt puternic interconectate. Regulamentul (CE) nr. 178/200242 stabilește principiile și cerințele generale care stau la baza tuturor măsurilor la nivelul Uniunii și la nivel național legate de produsele alimentare și de hrana pentru animale, cu un accent deosebit pe siguranța alimentară, cu scopul de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a intereselor consumatorilor în raport cu produsele alimentare, precum și funcționarea eficace a pieței interne. Acest regulament prevede, printre altele, că operatorii din sectorul alimentar și al hranei pentru animale sunt împiedicați să își descurajeze angajații sau alte persoane să coopereze cu autoritățile competente atunci când acest lucru ar putea preveni, reduce sau elimina un risc generat de produsele alimentare. Legiuitorul Uniunii a adoptat o abordare similară în domeniul „Legislației în materie de sănătate animală” prin Regulamentul (UE) 2016/429 de instituire a normelor de prevenire și control al bolilor animalelor care sunt transmisibile la animale sau la oameni43.

(11)  Considerații similare justifică introducerea protecției avertizorilor, care să pornească de la dispozițiile existente și să prevină încălcarea normelor UE în domeniul lanțului alimentar și, în special, în domeniul siguranței alimentelor și a hranei pentru animale, precum și a sănătății, a protecției și a bunăstării animale. Diferitele norme ale Uniunii elaborate în aceste domenii sunt puternic interconectate. Regulamentul (CE) nr. 178/200242 stabilește principiile și cerințele generale care stau la baza tuturor măsurilor la nivelul Uniunii și la nivel național legate de produsele alimentare și de hrana pentru animale, cu un accent deosebit pe siguranța alimentară, cu scopul de a asigura un nivel ridicat de protecție a sănătății umane și a intereselor consumatorilor în raport cu produsele alimentare, precum și funcționarea eficace a pieței interne. Acest regulament prevede, printre altele, că operatorii din sectorul alimentar și al hranei pentru animale sunt împiedicați să își descurajeze angajații sau alte persoane să coopereze cu autoritățile competente atunci când acest lucru ar putea preveni, reduce sau elimina un risc generat de produsele alimentare. Legiuitorul Uniunii a adoptat o abordare similară în domeniul „Legislației în materie de sănătate animală” prin Regulamentul (UE) 2016/429 de instituire a normelor de prevenire și control al bolilor animalelor care sunt transmisibile la animale sau la oameni43. Directiva 98/58/CE a Consiliului43a și Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului43b, precum și Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului43c și Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului43d stabilesc norme privind protecția și bunăstarea animalelor de fermă, în timpul transportului, în momentul uciderii și atunci când sunt folosite pentru experimente pe animale.

__________________

__________________

42 Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

42 Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (JO L 31, 1.2.2002, p. 1).

43 JO L 84, p. 1

43 JO L 84, p. 1

 

43a Directiva 98/58/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind protecția animalelor de fermă (JO L 221, 8.8.1998, p. 23).

 

43b Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice (JO L 276, 20.10.2010, p. 33).

 

43c Regulamentul (CE) nr. 1/2005 al Consiliului din 22 decembrie 2004 privind protecția animalelor în timpul transportului și al operațiunilor conexe și de modificare a Directivelor 64/432/CEE și 93/119/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1255/97 (JO L 3, 5.1.2005, p. 1).

 

43d Regulamentul (CE) nr. 1099/2009 al Consiliului din 24 septembrie 2009 privind protecția animalelor în momentul uciderii (JO L 303, 18.11.2009, p. 1).

Amendamentul    17

Propunere de directivă

Considerentul 12

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12)  Îmbunătățirea protecției avertizorilor ar favoriza, de asemenea, prevenirea și descurajarea încălcărilor normelor Euratom privind securitatea nucleară, radioprotecția și gestionarea responsabilă și sigură a combustibilului uzat și a materialelor radioactive și ar consolida asigurarea respectării dispozițiilor existente din Directiva revizuită privind securitatea nucleară44 cu privire la o veritabilă cultură a securității nucleare și, în special, dispozițiile articolului 8b alineatul (2) litera (a) care prevede, printre altele, că autoritatea de reglementare competentă instituie sisteme de management care acordă prioritatea cuvenită securității nucleare și promovează, la toate nivelurile personalului și conducerii, capacitatea de a pune sub semnul întrebării realizarea efectivă a principiilor și practicilor relevante de securitate și de a raporta în timp util aspectele legate de securitate.

(12)  Îmbunătățirea protecției avertizorilor ar favoriza, de asemenea, prevenirea și descurajarea încălcărilor normelor Euratom privind securitatea nucleară, radioprotecția și gestionarea responsabilă și sigură a combustibilului uzat și a deșeurilor radioactive și ar consolida asigurarea respectării dispozițiilor existente din Directiva revizuită privind securitatea nucleară44 cu privire la o veritabilă cultură a securității nucleare și, în special, dispozițiile articolului 8b alineatul (2) litera (a) care prevede, printre altele, că autoritatea de reglementare competentă instituie sisteme de management care acordă prioritatea cuvenită securității nucleare și promovează, la toate nivelurile personalului și conducerii, capacitatea de a pune sub semnul întrebării realizarea efectivă a principiilor și practicilor relevante de securitate și de a raporta în timp util aspectele legate de securitate.

_________________

_________________

44 Directiva 2014/87/Euratom a Consiliului din 8 iulie 2014 de modificare a Directivei 2009/71/Euratom de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare (JO L 219, 25.7.2014, p. 42-52).

44 Directiva 2014/87/Euratom a Consiliului din 8 iulie 2014 de modificare a Directivei 2009/71/Euratom de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare (JO L 219, 25.7.2014, p. 42).

Amendamentul    18

Propunere de directivă

Considerentul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(13)  În aceeași ordine de idei, raportările avertizorilor pot fi esențiale pentru detectarea și prevenirea, reducerea sau eliminarea riscurilor la adresa sănătății publice și a protecției consumatorilor, riscuri rezultate din încălcări ale normelor Uniunii care, altfel, ar putea rămâne ascunse. În special, protecția consumatorilor este, de asemenea, strâns legată de cazurile în care produsele nesigure pot provoca daune considerabile pentru consumatori. Prin urmare, protecția avertizorilor ar trebui să fie introdusă în ceea ce privește normele relevante ale Uniunii adoptate în temeiul articolelor 114, 168 și 169 din TFUE.

(13)  În aceeași ordine de idei, raportările avertizorilor pot fi esențiale pentru detectarea și prevenirea, reducerea sau eliminarea riscurilor la adresa sănătății publice și a protecției consumatorilor, riscuri rezultate din încălcări ale normelor Uniunii care, altfel, ar putea rămâne ascunse. În special, protecția consumatorilor este, de asemenea, strâns legată de cazurile în care produsele nesigure pot provoca daune pentru consumatori. Prin urmare, protecția avertizorilor ar trebui să fie introdusă în ceea ce privește normele relevante ale Uniunii adoptate în temeiul articolelor 114, 168 și 169 din TFUE.

Amendamentul    19

Propunere de directivă

Considerentul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(14)  Protecția vieții private și a datelor cu caracter personal este un alt domeniu în care avertizorii se află într-o poziție privilegiată pentru a divulga încălcări ale dreptului Uniunii care pot afecta grav interesul public. Considerații similare se aplică în cazul încălcărilor Directivei privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice45, care introduce notificarea incidentelor (inclusiv a celor care nu compromit datele cu caracter personal) și cerințe de securitate pentru entitățile care furnizează servicii esențiale în mai multe sectoare (de exemplu, energie, sănătate, transporturi, servicii bancare etc.), precum și pentru furnizorii de servicii digitale fundamentale (de exemplu, servicii de cloud). Raportările transmise de avertizori în acest domeniu sunt deosebit de importante pentru a preveni incidentele de securitate care ar afecta principalele activități economice și sociale și serviciile digitale utilizate pe scară largă. Aceasta contribuie la asigurarea continuității serviciilor care sunt esențiale pentru buna funcționare a pieței interne și pentru bunăstarea societății.

(14)  Protecția vieții private și a datelor cu caracter personal, consacrată la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a UE și la articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO), este un alt domeniu în care avertizorii se află într-o poziție privilegiată pentru a divulga încălcări ale dreptului Uniunii care pot afecta interesul public. Considerații similare se aplică în cazul încălcărilor Directivei privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice45, care introduce notificarea incidentelor (inclusiv a celor care nu compromit datele cu caracter personal) și cerințe de securitate pentru entitățile care furnizează servicii esențiale în mai multe sectoare (de exemplu, energie, turism, sănătate, transporturi, servicii bancare, construcții etc.), pentru furnizorii de servicii digitale fundamentale (de exemplu, servicii de cloud) și pentru furnizorii de servicii de bază, precum apa, electricitatea și gazul. Raportările transmise de avertizori în acest domeniu sunt deosebit de importante pentru a preveni incidentele de securitate care ar afecta principalele activități economice și sociale și serviciile digitale utilizate pe scară largă, precum și pentru a preveni orice încălcare a legislației Uniunii privind protecția datelor. Aceasta contribuie la asigurarea continuității serviciilor care sunt esențiale pentru societate.

_________________

_________________

45 Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune.

45 Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune (JO L 194, 19.7.2016, p. 1).

Amendamentul    20

Propunere de directivă

Considerentul 16

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(16)  Protecția intereselor financiare ale Uniunii, care vizează combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale ce afectează utilizarea cheltuielilor Uniunii, colectarea veniturilor Uniunii și fondurile sau activele Uniunii, este un domeniu-cheie în care asigurarea respectării dreptului Uniunii trebuie să fie consolidată. Consolidarea protecției intereselor financiare ale Uniunii se referă, de asemenea, la executarea bugetului Uniunii privind cheltuielile efectuate pe baza Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice. Lipsa unor mecanisme eficace de asigurare a respectării legislației în domeniul intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv în privința fraudei și a corupției la nivel național, determină scăderea veniturilor Uniunii și utilizarea necorespunzătoare a fondurilor UE, ceea ce poate denatura investițiile publice și creșterea economică și poate submina încrederea cetățenilor în acțiunile UE. Protecția avertizorilor este necesară pentru a facilita detectarea, prevenirea și descurajarea fraudei și a activităților ilegale în domeniu.

(16)  Protecția intereselor financiare ale Uniunii, care vizează combaterea fraudei, a corupției, a încălcării obligațiilor legale, a abuzului de putere și a oricăror alte activități ilegale ce afectează utilizarea cheltuielilor Uniunii, colectarea veniturilor Uniunii și fondurile sau activele Uniunii, este un domeniu-cheie în care asigurarea respectării dreptului Uniunii trebuie să fie consolidată. Consolidarea protecției intereselor financiare ale Uniunii se referă, de asemenea, la executarea bugetului Uniunii privind cheltuielile efectuate pe baza Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice. Lipsa unor mecanisme eficace de asigurare a respectării legislației în domeniul intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv în privința fraudei și a corupției la nivel național, determină scăderea veniturilor Uniunii și utilizarea necorespunzătoare a fondurilor UE, ceea ce poate denatura investițiile publice și creșterea economică și poate submina încrederea cetățenilor în acțiunile UE. Jurnaliștii de investigație au, de asemenea, un rol esențial în ceea ce privește dezvăluirea neregulilor legate de toate domeniile respective. Acești jurnaliști reprezintă un grup profesional foarte expus, pierzându-și adesea locul de muncă, libertatea și chiar viața pentru că au divulgat nereguli masive și sisteme de corupție. Prin urmare, trebuie incluse măsuri speciale de protecție a jurnaliștilor de investigație într-o propunere legislativă orizontală de protecție a avertizorilor. Protecția jurnalismului de investigație și a avertizorilor este necesară pentru a facilita detectarea, prevenirea și descurajarea fraudei și a activităților ilegale în domeniu.

Amendamentul    21

Propunere de directivă

Considerentul 18

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(18)  Anumite acte ale Uniunii, în special în domeniul serviciilor financiare, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 596/2014 privind abuzul de piață49 și Directiva de punere în aplicare (UE) 2015/2392 a Comisiei50, adoptată pe baza regulamentului sus-menționat, conțin deja norme detaliate privind protecția avertizorilor. Aceste acte legislative existente ale Uniunii, inclusiv lista menționată în partea II din anexă, ar trebui completate prin prezenta directivă, astfel încât aceste instrumente să fie aliniate pe deplin la standardele minime prevăzute de directivă, menținând, totodată, eventualele caracteristici specifice pe care le prevăd, în funcție de sectoarele relevante. Acest lucru este deosebit de important pentru a determina care dintre entitățile juridice din domeniul serviciilor financiare, al prevenirii spălării banilor și al finanțării terorismului sunt în prezent obligate să instituie canale interne de raportare.

(18)  Anumite acte ale Uniunii, în special în domeniul serviciilor financiare, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 596/2014 privind abuzul de piață49 și Directiva de punere în aplicare (UE) 2015/2392 a Comisiei50, adoptată pe baza regulamentului sus-menționat, conțin deja norme detaliate privind protecția avertizorilor. Aceste acte legislative existente ale Uniunii, inclusiv lista menționată în partea II din anexă, ar trebui completate prin prezenta directivă, astfel încât aceste instrumente să fie aliniate pe deplin la standardele minime prevăzute de directivă, menținând, totodată, eventualele caracteristici specifice pe care le prevăd, în funcție de sectoarele relevante. Acest lucru este deosebit de important pentru a determina care dintre entitățile juridice din domeniul serviciilor financiare, al prevenirii și combaterii spălării banilor, al punerii adecvate în aplicare a Directivei 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului50a, al finanțării terorismului și al criminalității cibernetice sunt în prezent obligate să instituie canale interne de raportare. Întrucât astfel de cazuri implică adesea mecanisme organizaționale și financiare internaționale foarte complexe, situate probabil în jurisdicții diferite, ar trebui adoptate dispoziții pentru instituirea unui punct de contact unificat pentru avertizori.

_________________

_________________

49 JO L 173, p. 1.

49 JO L 173, p. 1.

50 Directiva de punere în aplicare (UE) 2015/2392 a Comisiei din 17 decembrie 2015 privind Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește raportarea către autoritățile competente a încălcărilor efective sau potențiale ale acestui regulament (JO L 332, p. 126).

50 Directiva de punere în aplicare (UE) 2015/2392 a Comisiei din 17 decembrie 2015 privind Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește raportarea către autoritățile competente a încălcărilor efective sau potențiale ale acestui regulament (JO L 332, p. 126).

 

50a Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea întârzierii în efectuarea plăților în tranzacțiile comerciale (JO L 48, 23.2.2011, p. 1).

Amendamentul    22

Propunere de directivă

Considerentul 18 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(18a)  Uniunea Europeană este fondată pe o comunitate de valori și principii. Aceasta garantează respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum sunt prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”). Deoarece acestea sunt drepturi și principii care stau la baza Uniunii, este extrem de important să fie protejate, iar persoanele care dezvăluie încălcări ale acestor drepturi și principii ar trebui să beneficieze de protecția conferită de prezenta directivă.

Amendamentul    23

Propunere de directivă

Considerentul 19

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(19)  De fiecare dată când este adoptat un nou act al Uniunii pentru care protecția avertizorilor este relevantă și poate contribui la asigurarea mai eficace a respectării legii, ar trebui să se aibă în vedere posibilitatea de a modifica anexa la prezenta directivă pentru a include actul respectiv în domeniul său de aplicare.

(19)  Pentru a lua în considerare orice nou act al Uniunii pentru care protecția avertizorilor este relevantă și care ar putea avea un impact în ceea ce privește o asigurare mai eficace a respectării legii, ar trebui să se delege Comisiei competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene pentru a modifica prezenta directivă prin actualizarea anexei la aceasta ori de câte ori se adoptă un astfel de act nou al Uniunii, pentru a-l include în domeniul său de aplicare. Este deosebit de important ca, în cadrul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016 1a. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor două instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

 

___________________

 

1a JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

Amendamentul    24

Propunere de directivă

Considerentul 19 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(19a)  În anumite situații, încălcările dreptului Uniunii privind protecția lucrătorilor, condițiile de angajare și de muncă, drepturile sociale individuale și colective ale lucrătorilor pot face obiectul unor căi de atac individuale eficace. În schimb, atunci când astfel de încălcări sunt sistematice, ele aduc atingere interesului public și, prin urmare, ar trebui prevăzută protecția persoanelor care raportează acest tip de încălcări. În anumite domenii, s-au constatat dificultăți legate de punere în aplicare a legislației Uniunii, cum ar fi recurgerea la munca precară, în mod inacceptabil. Este necesară, de asemenea, asigurarea efectivă a respectării dreptului Uniunii, iar îmbunătățirea protecției avertizorilor în domeniul dreptului muncii ar ameliora aplicarea dreptului și ar asigura un nivel ridicat de protecție a lucrătorilor pe piața internă, garantând totodată o concurență loială între operatorii economici.

Amendamentul    25

Propunere de directivă

Considerentul 20

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(20)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere protecției acordate angajaților care raportează încălcări ale dreptului Uniunii în materie de ocupare a forței de muncă. În special, în domeniul securității și al sănătății în muncă, articolul 11 din Directiva-cadru 89/391/CEE impune deja statelor membre să se asigure că lucrătorii sau reprezentanții acestora nu sunt dezavantajați din cauza solicitărilor sau a propunerilor lor adresate angajatorilor referitoare la luarea de măsuri adecvate pentru a atenua riscurile pentru lucrători și/sau pentru a înlătura sursele de pericol. Lucrătorii și reprezentanții acestora au dreptul de a semnala autorităților naționale competente eventuale probleme în cazul în care consideră că măsurile luate și mijloacele puse la dispoziție de angajator nu sunt adaptate scopului de asigurare a securității și a sănătății publice.

(20)  Prezenta directivă ar trebui să completeze protecția acordată angajaților care raportează încălcări ale dreptului Uniunii în materie de ocupare a forței de muncă. În special, în domeniul securității și al sănătății în muncă, articolul 11 din Directiva-cadru 89/391/CEE impune deja statelor membre să se asigure că lucrătorii sau reprezentanții acestora nu sunt dezavantajați din cauza solicitărilor sau a propunerilor lor adresate angajatorilor referitoare la luarea de măsuri adecvate pentru a atenua riscurile pentru lucrători și/sau pentru a înlătura sursele de pericol. Lucrătorii și reprezentanții acestora au dreptul de a semnala autorităților naționale sau ale Uniunii competente eventuale probleme în cazul în care consideră că măsurile luate și mijloacele puse la dispoziție de angajator nu sunt adaptate scopului de asigurare a securității și a sănătății publice.

Amendamentul    26

Propunere de directivă

Considerentul 21

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(21)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere protecției securității naționale și a altor informații clasificate care, conform dreptului Uniunii sau actelor cu putere de lege ori dispozițiilor administrative în vigoare în statul membru în cauză, trebuie să fie protejate, din rațiuni de securitate, împotriva accesului neautorizat. În special, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor care decurg din Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate sau din Decizia Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate.

(21)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere protecției securității naționale și a altor informații clasificate care, conform dreptului Uniunii sau actelor cu putere de lege ori dispozițiilor administrative în vigoare în statul membru în cauză, trebuie să fie protejate, din rațiuni de securitate, împotriva accesului neautorizat. De asemenea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor care decurg din Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate sau din Decizia Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate.

Amendamentul    27

Propunere de directivă

Considerentul 22

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(22)  Persoanele care raportează informații referitoare la amenințări sau prejudicii aduse interesului public obținute în contextul activităților lor profesionale își exercită dreptul la libertatea de exprimare. Dreptul la libertatea de exprimare, consacrat la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”) și la articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului („CEDO”), cuprinde libertatea și pluralismul mass-mediei.

(22)  Persoanele care raportează informații referitoare la amenințări sau prejudicii aduse interesului public acționează în temeiul dreptului la libertatea de exprimare și de informare, consacrat la articolul 11 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”) și la articolul 10 din Convenția europeană a drepturilor omului („CEDO”), care cuprinde dreptul de a primi și difuza informații, alături de libertatea și pluralismul mass-mediei.

Amendamentul    28

Propunere de directivă

Considerentul 26

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(26)  Protecția ar trebui să se aplice, în primul rând, persoanelor care au statutul de „lucrători”, în sensul articolului 45 din TFUE, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene52, și anume persoanelor care, pentru o anumită perioadă de timp, furnizează servicii pentru și sub conducerea altei persoane, în schimbul cărora primesc o remunerație. Așadar, protecția ar trebui să fie acordată și lucrătorilor în cadrul unor raporturi de muncă atipice, inclusiv lucrătorilor cu fracțiune de normă și lucrătorilor cu contract individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, precum și persoanelor care au încheiat un contract de muncă sau un raport de muncă cu un agent de muncă temporară, acestea fiind tipuri de raporturi în care protecția standard împotriva tratamentelor inechitabile este adesea dificil de aplicat.

(26)  Protecția ar trebui să se aplice, în primul rând, persoanelor care au statutul de „lucrători”, în sensul articolului 45 din TFUE, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene52, și anume persoanelor care, pentru o anumită perioadă de timp, furnizează servicii pentru și sub conducerea altei persoane, în schimbul cărora primesc o remunerație. În conformitate cu jurisprudența CJUE, noțiunea de „lucrător” ar trebui să fie interpretată în sens larg, în așa fel încât să includă demnitarii și funcționarii publici. Așadar, protecția ar trebui să fie acordată și lucrătorilor în cadrul altor raporturi de muncă, inclusiv lucrătorilor cu fracțiune de normă și lucrătorilor cu contract individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, practicanților, stagiarilor remunerați și neremunerați, precum și persoanelor care au încheiat un contract de muncă sau un raport de muncă cu un agent de muncă temporară, persoanelor aflate în raporturi de muncă precare, precum și persoanelor implicate în situații transfrontaliere, acestea fiind tipuri de raporturi în care protecția standard împotriva tratamentelor inechitabile este adesea dificil de aplicat. În cele din urmă, ar trebui să se acorde protecție și persoanelor al căror contract de muncă a luat sfârșit.

_________________

_________________

52 Hotărârile din 3 iulie 1986, Lawrie-Blum, cauza 66/85; din 14 octombrie 2010, Union Syndicale Solidare Isère, cauza C-428/09; din 9 iulie 2015, Balkaya, cauza C-229/14; din 4 decembrie 2014, FNV Kunsten, cauza C-413/13 și din 17 noiembrie 2016, Ruhrlandklinik, cauza C-216/15.

52 Hotărârea Curții de Justiție din 3 iulie 1986, Lawrie-Blum/Land Baden-Württemberg, C-66/85, ECLI:EU:C:1986:284; Hotărârea Curții de Justiție din 14 octombrie 2010, Union Syndicale Solidaires Isère, C-428/09, ECLI:EU:C:2010:612; Hotărârea Curții de Justiție din 9 iulie 2015, Balkaya, C-229/14, ECLI: EU:C:2015:455; Hotărârea Curții de Justiție din 4 decembrie 2014, FNV Kunsten Informatie en Media, C-413/13, ECLI: EU:C:2014:2411; Hotărârea Curții de Justiție din 17 noiembrie 2016, Betriebsrat der Ruhrlandklinik, C-216/15, ECLI: EU:C:2016:883.

Amendamentul    29

Propunere de directivă

Considerentul 27

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(27)  Protecția ar trebui, de asemenea, extinsă și la alte categorii de persoane fizice sau juridice care, deși nu sunt „lucrători” în sensul articolului 45 din TFUE, pot juca un rol esențial în demascarea încălcărilor legislației și se pot afla într-o poziție de vulnerabilitate economică în contextul activităților lor profesionale. De exemplu, în domenii precum siguranța produselor, furnizorii sunt mult mai aproape de sursa unor eventuale practici inechitabile și ilicite în ceea ce privește fabricarea, importul sau distribuția de produse nesigure; la executarea fondurilor Uniunii, consultanții care își oferă serviciile se află într-o poziție privilegiată pentru a atrage atenția asupra încălcărilor pe care le observă. Astfel de categorii de persoane, inclusiv persoanele care desfășoară o activitate independentă de furnizare de servicii, liber-profesioniștii, contractanții, subcontractanții și furnizorii, fac, de regulă, obiectul unor represalii sub forma rezilierii anticipate a contractului sau a anulării contractului de servicii, a licențelor sau a autorizațiilor, precum și sub forma pierderii unor oportunități de afaceri, a pierderii de venituri, a unor constrângeri, intimidări sau hărțuiri, a includerii pe lista neagră/a boicotării afacerii sau a prejudicierii reputației lor. Acționarii și persoanele care se află în organele de conducere pot, de asemenea, suferi represalii, de exemplu, din punct de vedere financiar sau sub formă de intimidare ori hărțuire, de includere pe lista neagră sau de prejudiciere a reputației lor. De asemenea, protecția ar trebui să fie acordată candidaților la ocuparea unui loc de muncă sau pentru furnizarea de servicii unei organizații, care au obținut informațiile privind încălcările legii în timpul procesului de recrutare sau al unei alte etape a negocierilor precontractuale și care pot suferi represalii, de exemplu sub formă de recomandări negative pentru angajare sau de includere pe lista neagră/boicotare a afacerii.

(27)  Protecția ar trebui, de asemenea, extinsă și la alte categorii de persoane fizice sau juridice care, deși nu sunt „lucrători” în sensul dreptului național sau al articolului 45 din TFUE, pot juca un rol esențial în demascarea încălcărilor legislației și se pot afla într-o poziție de vulnerabilitate economică în contextul activităților lor profesionale. De exemplu, în domenii precum siguranța produselor, furnizorii sunt mult mai aproape de sursa unor eventuale practici inechitabile și ilicite în ceea ce privește fabricarea, importul sau distribuția de produse nesigure; la executarea fondurilor Uniunii, consultanții care își oferă serviciile se află într-o poziție privilegiată pentru a atrage atenția asupra încălcărilor pe care le observă. Astfel de categorii de persoane, inclusiv persoanele care desfășoară o activitate independentă de furnizare de servicii, liber-profesioniștii, contractanții, subcontractanții și furnizorii, fac, de regulă, obiectul unor represalii, care pot, de exemplu, să ia forma rezilierii anticipate a contractului sau a anulării contractului de servicii, a licențelor sau a autorizațiilor, precum și sub forma pierderii unor oportunități de afaceri, a pierderii de venituri, a unor constrângeri, intimidări sau hărțuiri, a includerii pe lista neagră/a boicotării afacerii sau a prejudicierii reputației lor. Acționarii și persoanele care se află în organele de conducere pot, de asemenea, suferi represalii, de exemplu, din punct de vedere financiar sau sub formă de intimidare ori hărțuire, de includere pe lista neagră sau de prejudiciere a reputației lor. De asemenea, protecția ar trebui să fie acordată candidaților la ocuparea unui loc de muncă sau pentru furnizarea de servicii unei organizații, care au obținut informațiile privind încălcările legii în timpul procesului de recrutare sau al unei alte etape a negocierilor precontractuale și care pot suferi represalii, de exemplu sub formă de recomandări negative pentru angajare sau de includere pe lista neagră/boicotare a afacerii.

Justificare

Directiva ar trebui să respecte faptul că definiția conceptului de lucrător este o chestiune națională în anumite state membre.

Amendamentul    30

Propunere de directivă

Considerentul 27 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(27a)  În conformitate cu articolele 22a, 22b și 22c din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și cu articolul 11 din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, prevăzut de Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului1a toate instituțiile Uniunii au obligația de a adopta și de a pune în aplicare norme interne de protecție a avertizorilor.

 

_______________

 

1a JO L 56, 4.3.1968, p. 1.

Amendamentul    31

Propunere de directivă

Considerentul 28

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(28)  Protecția eficace a avertizorilor presupune protejarea și a altor categorii de persoane care, deși nu se bazează din punct de vedere economic pe activitățile lor profesionale, pot suferi totuși represalii pentru faptul că demască încălcări. Represaliile împotriva voluntarilor și a stagiarilor neremunerați se pot manifesta prin faptul că nu se mai recurge la serviciile lor sau că se prezintă o recomandare negativă pentru viitoarea lor încadrare în muncă sau prin prejudicierea reputației lor.

(28)  Protecția eficace a avertizorilor presupune protejarea și a altor categorii de persoane care, deși nu se bazează din punct de vedere economic pe activitățile lor profesionale, pot suferi totuși represalii pentru faptul că demască încălcări ori susțin, direct sau indirect, raportările avertizorilor. Represaliile împotriva voluntarilor și a stagiarilor remunerați și neremunerați se pot manifesta prin faptul că nu se mai recurge la serviciile lor sau că se prezintă o recomandare negativă pentru viitoarea lor încadrare în muncă sau prin prejudicierea reputației sau a perspectivelor lor profesionale.

Amendamentul    32

Propunere de directivă

Considerentul 28 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(28a)  În același spirit, este important să se garanteze protecția persoanelor, cum ar fi colegii de serviciu, care oferă asistență avertizorului la locul de muncă, printre altele prin consiliere privind procedura, canalele de raportare, protecția disponibilă sau formularea informației. Este posibil ca astfel de persoane să ia cunoștință de informațiile dezvăluite, și, prin urmare, ar putea fi de asemenea victime ale represaliilor. De aceea, ar trebui să se bucure de protecția prevăzută de prezenta directivă. Jurnaliștii de investigație joacă, de asemenea, un rol esențial în demascarea cazurilor de încălcare a dreptului Uniunii și pot fi afectați de măsuri de retorsiune, cum ar fi procesele strategice, de exemplu pe motive de calomnie sau defăimare. Prin urmare, și aceștia ar trebui să aibă dreptul de a se bucura de măsurile de protecție prevăzute în prezenta directivă, astfel încât să se garanteze libertatea de exprimare în măsura în care dreptul național nu prevede un nivel de protecție mai ridicat.

Amendamentul    33

Propunere de directivă

Considerentul 28 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(28b)  Protecția eficace a avertizorilor ar trebui să includă, de asemenea, protecția oricărei persoane care are elemente de probă ale unor astfel de acte din sectorul public sau privat, fără să fi asistat, neapărat, în mod direct la acestea.

Amendamentul    34

Propunere de directivă

Considerentul 28 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(28c)  Protecția eficace presupune o formare adecvată și un centru de informare disponibil pentru a-i informa pe avertizori cu privire la drepturile lor, la opțiunile de divulgare și la limitările protecției, pentru ca aceștia să își cunoască drepturile și responsabilitățile. Acest lucru nu ar trebui să fie considerat un substitut pentru accesul la o consultanță juridică independentă, care ar trebui să fie, de asemenea, disponibilă.

Amendamentul    35

Propunere de directivă

Considerentul 29

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(29)  Pentru a detecta și a preveni în mod eficace un prejudiciu grav adus interesului public, informațiile raportate care pot beneficia de protecție acoperă nu numai activitățile ilegale, ci și abuzurile de drept, și anume actele sau omisiunile care nu par a fi ilegale din punct de vedere formal, dar care încalcă obiectul sau scopul legii.

(29)  Pentru a detecta și a preveni în mod eficace un prejudiciu adus interesului public, informațiile raportate care pot beneficia de protecție acoperă nu numai activitățile ilegale, ci și abuzurile de drept, și anume actele sau omisiunile care nu par a fi ilegale din punct de vedere formal, dar care încalcă obiectul sau scopul legii ori constituie un pericol sau o potențială amenințare la adresa interesului public.

Amendamentul    36

Propunere de directivă

Considerentul 30

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(30)  Pentru a preveni în mod eficace încălcările dreptului Uniunii, trebuie să se acorde protecție și persoanelor care furnizează informații despre încălcări potențiale, care nu s-au concretizat încă, dar care sunt susceptibile să fie săvârșite. Din aceleași motive, se justifică acordarea protecției și pentru persoanele care nu furnizează elemente de probă pozitive, dar care ridică preocupări sau suspiciuni rezonabile. În același timp, protecția nu ar trebui să se aplice în cazul raportării de informații care se află deja în domeniul public sau de zvonuri nefondate.

(30)  Pentru a preveni în mod eficace încălcările dreptului Uniunii, trebuie să se acorde protecție și persoanelor care furnizează informații despre încălcări care sunt foarte susceptibile să fie săvârșite. Din aceleași motive, se justifică acordarea protecției și pentru persoanele care nu furnizează elemente de probă pozitive, dar care ridică preocupări sau suspiciuni rezonabile, bine fondate, precum și pentru persoanele care completează informațiile legate de chestiuni care sunt deja în domeniul public. În același timp, protecția nu ar trebui să se aplice în cazul raportării de zvonuri nefondate.

Amendamentul    37

Propunere de directivă

Considerentul 30 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(30a)  Cu toate acestea, pentru a preveni o prejudiciere nejustificată a reputației, ar trebui făcută o distincție clară între acuzațiile false deliberate, aduse cu intenția de a prejudicia persoana sau entitatea vizată, și raportarea informațiilor despre care persoana care efectuează raportarea a considerat în mod rezonabil că sunt adevărate. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere legislației naționale aplicabile acuzațiilor false, cum ar fi defăimarea.

Amendamentul    38

Propunere de directivă

Considerentul 31

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(31)  Represaliile exprimă legătura strânsă (cauză-efect) care trebuie să existe între raportare și tratamentul defavorabil suferit, în mod direct sau indirect, de către persoana care efectuează raportarea, astfel încât această persoană să se poată bucura de protecție juridică. Protecția eficace a persoanelor care efectuează raportări, ca mijloc de consolidare a asigurării respectării dreptului Uniunii, necesită o definiție amplă a represaliilor, care să înglobeze orice act sau omisiune apărută în context profesional care le cauzează prejudicii persoanelor respective.

(31)  Represaliile exprimă legătura (cauză-efect) care trebuie să existe între raportare și tratamentul defavorabil suferit, în mod direct sau indirect, de către persoana care efectuează raportarea, de către persoanele care intenționează să efectueze o raportare sau de către persoanele care asistă persoana care efectuează raportarea în procesul de raportare, astfel încât aceste persoane să se poată bucura de protecție juridică. Având în vedere că formele de represalii sunt limitate doar de imaginația autorilor acestor acte, protecția eficace a persoanelor care efectuează raportări, a persoanelor care intenționează să efectueze o raportare sau a persoanelor care asistă persoana care efectuează raportarea în procesul de raportare, ca mijloc de consolidare a asigurării respectării dreptului Uniunii, necesită o definiție amplă a represaliilor, care să înglobeze orice act sau omisiune apărută în context profesional care le cauzează prejudicii persoanelor respective.

Amendamentul    39

Propunere de directivă

Considerentul 33

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(33)  Avertizorii reprezintă, în special, surse importante pentru jurnaliștii de investigație. Furnizarea unei protecții eficace a avertizorilor împotriva represaliilor sporește securitatea juridică a (potențialilor) avertizori și, prin urmare, încurajează și facilitează avertizarea în interes public și în mass-media. În acest sens, protecția avertizorilor ca surse jurnalistice este indispensabilă pentru a garanta rolul de „gardian” al jurnalismului de investigație în societățile democratice.

(33)  Avertizorii reprezintă, în special, surse importante pentru jurnaliștii de investigație. Furnizarea unei protecții eficace a avertizorilor precum și a jurnaliștilor de investigație împotriva represaliilor și a oricărei forme de hărțuire sporește securitatea juridică a (potențialilor) avertizori și, prin urmare, încurajează și facilitează avertizarea în interes public și în mass-media, atunci când este justificată. În acest sens, protecția avertizorilor ca surse jurnalistice este indispensabilă pentru a garanta rolul de „gardian” al jurnalismului de investigație în societățile democratice. În acest context, și jurnaliștii de anchetă care apelează la avertizori ca surse ar trebui să beneficieze de aceeași protecție ca și sursele lor. În plus, avertizorii și jurnaliștii fac adesea obiectul unor procese nefondate intentate împotriva lor de către firme de avocatură implicate în defăimare și extorcare de fonduri pentru a intimida persoanele care efectuează raportarea și a le obliga să recurgă la o apărare juridică costisitoare. Practicile respective ar trebui condamnate cu fermitate și, prin urmare, ar trebui să facă obiectul prezentei directive.

Amendamentul    40

Propunere de directivă

Considerentul 34

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(34)  Este obligația statelor membre să identifice autoritățile competente pentru a primi și a adopta măsuri subsecvente corespunzătoare în urma raportărilor referitoare la încălcări care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. Acestea pot fi organisme de reglementare sau de supraveghere în domeniile vizate, agenții responsabile cu asigurarea respectării legii, organisme de combatere a corupției și ombudsmani. Autoritățile desemnate drept competente dispun de capacitățile și competențele necesare pentru a evalua acuratețea acuzațiilor formulate în raportare și pentru a remedia încălcările denunțate, inclusiv prin lansarea unei anchete, a unei urmăriri penale sau a unei acțiuni pentru recuperarea fondurilor ori prin adoptarea altor măsuri de remediere adecvate, în conformitate cu mandatul lor.

(34)  Este obligația statelor membre să identifice autoritățile care sunt competente pentru a primi și a adopta măsuri subsecvente corespunzătoare în urma raportărilor referitoare la încălcări care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive și care au cel mai înalt grad posibil de independență și imparțialitate. Acestea pot fi autorități judiciare, organisme de reglementare sau de supraveghere în domeniile vizate, agenții responsabile cu asigurarea respectării legii, organisme de combatere a corupției și ombudsmani. Autoritățile desemnate drept competente ar trebui să fie independente și să dispună de capacitățile și competențele necesare pentru a evalua imparțial și obiectiv acuratețea acuzațiilor formulate în raportare și pentru a remedia încălcările denunțate, inclusiv prin lansarea sau solicitarea unei anchete, a unei urmăriri penale sau a unei acțiuni pentru recuperarea fondurilor ori prin adoptarea altor măsuri de remediere adecvate, în conformitate cu mandatul lor. Personalul din respectivele organisme este specializat și dispune de o pregătire corespunzătoare.

Amendamentul    41

Propunere de directivă

Considerentul 35

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(35)  Dreptul Uniunii în domenii specifice, cum ar fi abuzul de piață53, aviația civilă54 sau siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore55, prevede deja instituirea unor canale de raportare interne și externe. Obligațiile de a crea astfel de canale prevăzute în prezenta directivă ar trebui să se bazeze, pe cât posibil, pe canalele existente prevăzute de acte specifice ale Uniunii.

(35)  Dreptul Uniunii în domenii specifice, cum ar fi abuzul de piață53, aviația civilă54 sau siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore55, prevede deja instituirea unor canale de raportare interne și externe. Obligațiile de a crea astfel de canale prevăzute în prezenta directivă ar trebui să se bazeze, pe cât posibil, pe canalele existente prevăzute de acte specifice ale Uniunii. Atunci când nu există astfel de dispoziții și când normele stabilite prin prezenta directivă oferă un nivel mai ridicat de protecție, ar trebui să se aplice acestea din urmă.

__________________

__________________

53 Citată anterior.

53 Citată anterior.

54 Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă, JO L 122, p. 18.

54 Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 996/2010 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2003/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului, și a Regulamentelor (CE) nr. 1321/2007 și (CE) nr. 1330/2007 ale Comisiei (JO L 122, 24.4.2014, p. 18).

55 Directiva 2013/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore și de modificare a Directivei 2004/35/CE.

55Directiva 2013/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore și de modificare a Directivei 2004/35/CE (JO L 178, 28.6.2013, p. 66).

Amendamentul    42

Propunere de directivă

Considerentul 35 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(35a)  În cazurile de corupție la nivel înalt, este nevoie de măsuri de protecție suplimentare pentru a se asigura că persoanele care efectuează raportarea nu sunt împiedicate să beneficieze de protecție împotriva persoanelor care vor fi incriminate de informațiile aflate în posesia lor.

Amendamentul    43

Propunere de directivă

Considerentul 35 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(35b)  Persoanele care efectuează raportarea și se află în posesia unor informații legate de cazuri de corupție la nivel înalt ar trebui să poată recurge la un organism judiciar, independent față de alte ramuri ale guvernului, cu competențe de acordare a unei protecții eficiente persoanelor respective și de abordare a încălcărilor pe care acestea le expun.

Amendamentul    44

Propunere de directivă

Considerentul 37

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(37)  Pentru detectarea și prevenirea eficace a încălcărilor dreptului Uniunii, este crucial ca informațiile relevante să le parvină rapid persoanelor aflate cel mai aproape de sursa problemei, care sunt cele mai în măsură să investigheze și dispun de competențe pentru a remedia situația, acolo unde este posibil. Aceasta presupune că entitățile juridice din sectorul privat și public instituie proceduri interne adecvate pentru primirea raportărilor și pentru luarea de măsuri subsecvente acestora.

(37)  Pentru detectarea și prevenirea eficace a încălcărilor dreptului Uniunii, este crucial ca informațiile relevante să le parvină rapid persoanelor aflate cel mai aproape de sursa problemei, care sunt cele mai în măsură să investigheze și dispun de competențe pentru a remedia situația, acolo unde este posibil. Aceasta presupune că entitățile juridice din sectorul privat și public instituie proceduri interne adecvate și proporționale, care sunt guvernate de principiile independenței și imparțialității, pentru primirea și analizarea raportărilor și pentru luarea de măsuri subsecvente acestora. Măsurile luate conform acestor proceduri interne ar trebui să ofere garanții adecvate privind respectarea confidențialității, a protecției datelor și a caracterului secret.

Amendamentul    45

Propunere de directivă

Considerentul 38

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(38)  Pentru entitățile juridice din sectorul privat, obligația de a stabili canale interne este proporțională cu dimensiunea lor și cu nivelul de risc pe care activitățile acestora îl prezintă pentru interesul public. Aceasta ar trebui să se aplice tuturor entităților mijlocii și mari, indiferent de natura activităților lor, pe baza obligației acestora de a colecta TVA. Ca regulă generală, întreprinderile mici și microîntreprinderile, astfel cum sunt definite la articolul 2 din anexa la Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003, astfel cum a fost modificată56, ar trebui să fie scutite de obligația de a institui canale interne. Cu toate acestea, în urma unei evaluări adecvate a riscurilor, statele membre le pot solicita întreprinderilor mici să instituie canale interne de raportare în anumite cazuri (de exemplu, în situația în care există riscuri semnificative ce pot rezulta din activitățile lor).

(38)  Pentru entitățile juridice din sectorul privat, obligația de a stabili canale interne este proporțională cu dimensiunea lor și cu nivelul de risc pe care activitățile acestora îl prezintă pentru interesul public. Aceasta ar trebui să se aplice tuturor entităților mijlocii și mari, indiferent de natura activităților lor, pe baza obligației acestora de a colecta TVA. Cu toate acestea, prin derogare, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a scuti de această obligație întreprinderile medii, astfel cum sunt definite la articolul 2 din anexa la Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003, astfel cum a fost modificată56. Ca regulă generală, întreprinderile mici și microîntreprinderile, astfel cum sunt definite la articolul 2 din anexa la Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003, astfel cum a fost modificată, ar trebui să fie scutite de obligația de a institui canale interne. Cu toate acestea, în urma unei evaluări adecvate a riscurilor, statele membre le pot solicita întreprinderilor mici să instituie canale interne de raportare în anumite cazuri (de exemplu, în situația în care există riscuri semnificative ce pot rezulta din activitățile lor).

_________________

_________________

56 Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

56 Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

Amendamentul    46

Propunere de directivă

Considerentul 39

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(39)  Scutirea întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor de obligația de a institui canale interne de raportare nu ar trebui să se aplice întreprinderilor private care își desfășoară activitatea în domeniul serviciilor financiare. Întreprinderile în cauză ar trebui să aibă în continuare obligația de a institui canale interne de raportare, în conformitate cu obligațiile actuale prevăzute în acquis-ul Uniunii privind serviciile financiare.

(39)  Scutirea întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor de obligația de a institui canale interne de raportare nu ar trebui să se aplice întreprinderilor private care își desfășoară activitatea în domeniul serviciilor financiare sau în strânsă legătură cu acesta. Întreprinderile în cauză ar trebui să aibă în continuare obligația de a institui canale interne de raportare, în conformitate cu obligațiile actuale prevăzute în acquis-ul Uniunii privind serviciile financiare.

Amendamentul    47

Propunere de directivă

Considerentul 44 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(44a)  Deși scopul prezentei directive nu este de a reglementa măsurile privind raportarea anonimă sau divulgarea publică anonimă, pot exista astfel de tipuri de raportări. Prin urmare, ar trebui să se dea curs cu rigurozitate rapoartelor anonime primite prin canalele interne. În ceea ce privește rapoartele anonime realizate prin intermediul canalelor externe, autorităților competente ar trebui să li se permită să nu ia în considerare astfel de rapoarte în conformitate cu legislația națională. În plus, în cazurile în care se întâmplă să fie dezvăluită identitatea persoanelor care efectuează raportarea, aceste persoane ar trebui să fie eligibile pentru protecție în temeiul prezentei directive.

Amendamentul    48

Propunere de directivă

Considerentul 44 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(44b)  S-a demonstrat că respectarea confidențialității cu privire la identitatea persoanei care efectuează raportarea este un element esențial pentru a evita frânele și autocenzura. Din acest motiv, ar trebui să se renunțe la obligația de confidențialitate numai în circumstanțe excepționale în care divulgarea informațiilor privind datele cu caracter personal ale persoanei care efectuează raportarea este o obligație necesară și proporțională impusă de dreptul Uniunii sau de dreptul național în contextul investigațiilor sau al procedurilor judiciare ulterioare ori pentru a proteja libertățile altor persoane, inclusiv dreptul la apărare al persoanei vizate, făcând, în fiecare caz, obiectul unor garanții adecvate în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului național. În caz de încălcare a obligației de confidențialitate în ceea ce privește identitatea persoanei care efectuează raportarea, ar trebui să se prevadă sancțiuni adecvate.

Amendamentul    49

Propunere de directivă

Considerentul 44 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(44c)  Este esențial să fie asigurată confidențialitatea persoanei care efectuează raportarea și a tuturor persoanelor implicate pentru ca procedura de raportare să aibă loc în cele mai bune condiții, fără obstacole și pentru a evita autocenzura. Într-adevăr, importanța protecției datelor cu caracter personal este prevăzută atât în dreptul Uniunii, cât și în dreptul național și aceste date trebuie protejate cu atât mai mult în cazul unei raportări.

Amendamentul    50

Propunere de directivă

Considerentul 45

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(45)  Persoanele sau departamentele cele mai potrivite din cadrul unei entități juridice private care sunt desemnate a fi competente pentru a primi raportări și a adopta măsuri subsecvente acestora depind de structura entității, dar, în orice caz, funcția acestora ar trebui să asigure absența unui conflict de interese și independența lor. În cadrul unor entități mai mici, această funcție ar putea fi o funcție dublă, deținută de o agent al societății în măsură să raporteze direct către șeful organizației, cum ar fi un coordonator al conformității sau un responsabil cu resursele umane, un jurist sau un responsabil pentru protecția vieții private, un director financiar, un responsabil executiv de audit sau un membru al consiliului de administrație.

(45)  Persoanele sau departamentele cele mai potrivite din cadrul unei entități juridice private care sunt desemnate a fi competente pentru a primi raportări și a adopta măsuri subsecvente acestora depind de structura entității, dar, în orice caz, funcția acestora ar trebui să asigure absența unui conflict de interese, un know-how adecvat și independența lor. În cadrul unor entități mai mici, această funcție ar putea fi o funcție dublă, deținută de o agent al societății în măsură să raporteze direct către șeful organizației, cum ar fi un coordonator al conformității sau un responsabil cu resursele umane, un jurist sau un responsabil pentru protecția vieții private, un director financiar, un responsabil executiv de audit sau un membru al consiliului de administrație.

Amendamentul    51

Propunere de directivă

Considerentul 46

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(46)  În contextul raportării interne, calitatea și transparența informațiilor furnizate cu privire la acțiunile subsecvente raportării sunt esențiale pentru a consolida încrederea în eficacitatea sistemului general de protejare a avertizorilor și reduc probabilitatea unor noi raportări sau divulgări inutile de informații. Persoana care efectuează raportarea ar trebui să fie informată într-un termen rezonabil cu privire la acțiunile avute în vedere sau adoptate ca măsuri subsecvente raportării (de exemplu, clasarea cazului ca urmare a lipsei de elemente de probă suficiente sau din alte motive, lansarea unei anchete interne și, eventual, constatările sale și/sau măsurile luate pentru a aborda problema ridicată, sesizarea unei autorități competente pentru investigații suplimentare), în măsura în care astfel de informații nu ar aduce atingere anchetei sau investigației și nu ar afecta drepturile persoanei vizate. Un astfel de termen rezonabil nu ar trebui să depășească, în total, trei luni. În cazul în care nu s-a stabilit încă adoptarea unor măsuri subsecvente adecvate, persoana care efectuează raportarea ar trebui să fie informată în acest sens și cu privire la orice feedback suplimentar la care ar trebui să se aștepte.

(46)  În contextul raportării interne, calitatea și transparența informațiilor furnizate cu privire la acțiunile subsecvente raportării sunt esențiale pentru a consolida încrederea în eficacitatea sistemului general de protejare a avertizorilor și reduc probabilitatea unor noi raportări sau divulgări inutile de informații. Persoana care efectuează raportarea ar trebui să fie informată într-un termen rezonabil cu privire la acțiunile avute în vedere sau adoptate ca măsuri subsecvente raportării (de exemplu, clasarea cazului ca urmare a lipsei de elemente de probă suficiente sau din alte motive, lansarea unei anchete interne și, eventual, constatările sale și/sau măsurile luate pentru a aborda problema ridicată, sesizarea unei autorități competente pentru investigații suplimentare), în măsura în care astfel de informații nu ar aduce atingere anchetei sau investigației și nu ar afecta drepturile persoanei vizate. Un astfel de termen rezonabil nu ar trebui să depășească, în total, patru luni. În cazul în care nu s-a stabilit încă adoptarea unor măsuri subsecvente adecvate, persoana care efectuează raportarea ar trebui să fie informată în acest sens și cu privire la orice feedback suplimentar la care ar trebui să se aștepte. În orice caz, persoana care efectuează raportarea ar trebui să fie informată cu privire la evoluția și rezultatul investigației. Această persoană ar trebui să aibă posibilitatea de a fi consultată și de a prezenta observații pe parcursul investigației, chiar dacă nu are nicio obligație în acest sens. Astfel de observații ar trebui să fie luate în considerare atunci când sunt considerate relevante de către persoana sau departamentul responsabil cu monitorizarea raportărilor.

Amendamentul    52

Propunere de directivă

Considerentul 47 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(47a)  Destinatarii informațiilor dezvăluite la locul de muncă ar trebui să includă, inter alia: superiorii ierarhici direcți, superiorii sau reprezentanți ai organizației; responsabilii resurselor umane, responsabilii cu etica, comitetul de întreprindere sau alte organisme responsabile cu medierea conflictelor la locul de muncă, inclusiv a conflictelor de interese; organismele interne de supraveghere financiară din cadrul organizației; organismele disciplinare din cadrul organizației.

Amendamentul    53

Propunere de directivă

Considerentul 49

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(49)  Lipsa de încredere în utilitatea raportării este unul dintre principalii factori care îi descurajează pe potențialii avertizori. Acest lucru justifică impunerea unei obligații clare în sarcina autorităților competente de a întreprinde în mod riguros acțiuni subsecvente raportărilor primite și de a oferi, într-un interval de timp rezonabil, un feedback persoanelor care efectuează raportarea în ceea ce privește măsurile avute în vedere sau măsurile subsecvente adoptate (de exemplu, clasarea cazului ca urmare a lipsei de elemente de probă suficiente sau din alte motive, lansarea unei anchete și, eventual, constatările și/sau măsurile luate pentru a aborda problema ridicată; sesizarea unei alte autorități competente pentru a întreprinde acțiunile subsecvente care se impun), în măsura în care aceste informații nu ar prejudicia ancheta sau drepturile persoanelor vizate.

(49)  Pe lângă teama foarte reală și de înțeles cu privire la represalii, lipsa de încredere în eficacitatea raportării este unul dintre principalii factori care îi descurajează pe potențialii avertizori. Acest lucru justifică impunerea unei obligații clare în sarcina autorităților competente de a întreprinde în mod riguros acțiuni subsecvente raportărilor primite și de a oferi, într-un interval de timp rezonabil, un feedback persoanelor care efectuează raportarea în ceea ce privește măsurile avute în vedere sau măsurile subsecvente adoptate (de exemplu, clasarea cazului ca urmare a lipsei de elemente de probă suficiente sau din alte motive, lansarea unei anchete și, eventual, constatările și/sau măsurile luate pentru a aborda problema ridicată; sesizarea unei alte autorități competente pentru a întreprinde acțiunile subsecvente care se impun), în măsura în care aceste informații nu ar prejudicia ancheta sau drepturile persoanelor vizate.

Amendamentul    54

Propunere de directivă

Considerentul 50

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(50)  Acțiunile subsecvente și feedbackul ar trebui să aibă loc într-un interval de timp rezonabil; acest lucru este justificat de necesitatea de a aborda prompt problema care poate face obiectul raportării, precum și de a evita divulgările inutile de informații. Intervalul de timp menționat nu ar trebui să depășească trei luni, dar ar putea fi prelungit la șase luni, atunci când acest lucru este necesar ca urmare a unor circumstanțe specifice cazului, în special datorită naturii și complexității obiectului raportării, care poate necesita o anchetă îndelungată.

(50)  Acțiunile subsecvente și feedbackul ar trebui să aibă loc într-un interval de timp rezonabil; acest lucru este justificat de necesitatea de a aborda prompt problema care poate face obiectul raportării, precum și de a evita divulgările inutile de informații. Intervalul de timp menționat nu ar trebui să depășească două luni, dar ar putea fi prelungit la patru luni, atunci când acest lucru este necesar ca urmare a unor circumstanțe specifice cazului, în special datorită naturii și complexității obiectului raportării, care poate necesita o anchetă îndelungată.

Amendamentul    55

Propunere de directivă

Considerentul 52

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(52)  Pentru a permite o comunicare eficace cu personalul specializat, este necesar ca autoritățile competente să dispună și să utilizeze canale specifice, distincte de sistemele lor obișnuite de reclamații publice, care ar trebui să fie ușor de utilizat și să permită raportarea în formă scrisă și orală, precum și raportarea electronică și neelectronică.

(52)  Pentru a permite o comunicare eficace cu personalul specializat, este necesar ca autoritățile competente să dispună și să utilizeze canale specifice, distincte de sistemele lor obișnuite de reclamații publice, care ar trebui să fie ușor de utilizat, confidențiale și să permită raportarea în formă scrisă și orală, precum și raportarea electronică și neelectronică.

Amendamentul    56

Propunere de directivă

Considerentul 53

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(53)  Autoritățile competente ar trebui să dispună de angajați specializați în acest scop, care să aibă o formare profesională, inclusiv în ceea ce privește normele aplicabile privind protecția datelor, pentru a trata raportările și a asigura comunicarea cu persoana care efectuează raportarea, precum și pentru a lua măsurile subsecvente corespunzătoare în urma raportării.

(53)  Autoritățile competente ar trebui să dispună de angajați specializați în acest scop, care să beneficieze de o formare profesională periodică, inclusiv în ceea ce privește normele aplicabile privind protecția datelor, pentru a primi și a trata raportările și a asigura comunicarea cu persoana care efectuează raportarea, pentru a lua măsurile subsecvente corespunzătoare în urma raportării, precum și pentru a acorda informații și consiliere oricărei persoane interesate.

Amendamentul    57

Propunere de directivă

Considerentul 54

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(54)  Persoanele care intenționează să raporteze ar trebui să fie în măsură să ia o decizie în cunoștință de cauză cu privire la oportunitatea, modalitatea și momentul raportării. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să divulge și să pună la dispoziția publicului larg informații ușor accesibile cu privire la canalele de raportare disponibile pentru comunicarea cu autoritățile competente, cu privire la procedurile aplicabile și la membrii specializați ai personalului din cadrul acestor autorități. Toate informațiile privind raportările ar trebui să fie transparente, ușor de înțeles și fiabile, pentru a promova și a nu descuraja raportarea.

(54)  Persoanele care intenționează să raporteze ar trebui să fie în măsură să ia o decizie în cunoștință de cauză cu privire la oportunitatea, modalitatea și momentul raportării. Prin urmare, autoritățile competente ar trebui să divulge și să pună la dispoziția publicului larg informații ușor accesibile cu privire la canalele de raportare disponibile, în cazurile în care este posibilă raportarea externă, pentru comunicarea cu autoritățile competente, cu privire la procedurile aplicabile și la membrii specializați ai personalului din cadrul acestor autorități. Toate informațiile privind raportările ar trebui să fie transparente, ușor de înțeles și fiabile, pentru a promova și a nu descuraja raportarea.

Amendamentul    58

Propunere de directivă

Considerentul 57

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(57)  Statele membre ar trebui să se asigure că se păstrează o evidență adecvată a tuturor raportărilor referitoare la încălcări, că fiecare raportare poate fi accesată în cadrul autorității competente și că informațiile primite prin intermediul raportărilor ar putea fi utilizate ca elemente de probă în cadrul acțiunilor de asigurare a respectării legii, după caz.

(57)  Statele membre ar trebui să se asigure că se păstrează o evidență adecvată a tuturor raportărilor referitoare la încălcări, că fiecare raportare poate fi accesată în cadrul autorității competente și că informațiile primite prin intermediul raportărilor ar putea fi utilizate ca elemente de probă în cadrul acțiunilor de asigurare a respectării legii, protejând în același timp identitatea și viața privată a persoanei care efectuează raportarea ori de câte ori este posibil, și, dacă este relevant, să fie puse la dispoziția altor state membre sau a autorităților Uniunii, respectând, dacă este posibil, confidențialitatea identității persoanei care efectuează raportarea. Rămâne responsabilitatea autorităților care transmit și care primesc informațiile să asigure protecția deplină a identității persoanei care efectuează raportarea și să-i asigure, dacă este posibil, confidențialitatea.

Amendamentul    59

Propunere de directivă

Considerentul 58

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(58)  Protecția datelor cu caracter personal ale persoanei care efectuează raportarea și ale persoanei vizate este esențială pentru a evita tratamentul inechitabil sau prejudicierea reputației cauzate de divulgarea datelor cu caracter personal, în special a datelor care dezvăluie identitatea unei persoane vizate. Așadar, în conformitate cu cerințele prevăzute de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date (Regulamentul general privind protecția datelor, denumit în continuare și „RGPD”), autoritățile competente ar trebui să instituie proceduri adecvate de protecție a datelor axate în mod specific pe protecția persoanei care efectuează raportarea, a persoanei vizate și a oricărei persoane terțe menționate în raportare, care ar trebui să includă un sistem sigur în cadrul autorității competente, cu drepturi de acces limitate, acordate numai personalului autorizat.

(58)  Protecția datelor cu caracter personal ale persoanei care efectuează raportarea și ale persoanei vizate și confidențialitatea informațiilor sunt esențiale pentru a evita tratamentul inechitabil, hărțuirile sau intimidările sau prejudicierea reputației cauzate de divulgarea datelor cu caracter personal, în special a datelor care dezvăluie identitatea unei persoane vizate. Așadar, în conformitate cu cerințele prevăzute de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date (Regulamentul general privind protecția datelor, denumit în continuare și „RGPD”), autoritățile competente ar trebui să instituie proceduri adecvate de protecție a datelor axate în mod specific pe protecția persoanei care efectuează raportarea, a persoanei vizate și a oricărei persoane terțe menționate în raportare, care ar trebui să includă un sistem sigur în cadrul autorității competente, cu drepturi de acces limitate, acordate numai personalului autorizat.

Amendamentul    60

Propunere de directivă

Considerentul 60

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(60)  Pentru a beneficia de protecție, persoanele care efectuează raportarea ar trebui să creadă în mod rezonabil, prin prisma circumstanțelor și a informațiilor de care dispun în momentul raportării, că aspectele pe care le raportează sunt adevărate. Această convingere rezonabilă ar trebui să fie prezumată până la proba contrarie. Aceasta este o garanție esențială împotriva unor raportări răuvoitoare și neserioase sau abuzive, asigurându-se faptul că persoanele care raportează intenționat și cu bună știință informații greșite sau înșelătoare nu beneficiază de protecție. În același timp, prin acest demers, se asigură faptul că protecția nu este pierdută atunci când persoana care efectuează raportarea a prezentat informații inexacte cu bună-credință. În mod similar, persoanele care efectuează raportarea ar trebui să aibă dreptul la protecție în temeiul prezentei directive în cazul în care au motive întemeiate de a crede că informațiile raportate se încadrează în domeniul său de aplicare.

(60)  Persoanele care efectuează raportări ar trebui să beneficieze de protecția prezentei directive, indiferent dacă apelează la canale de raportare interne sau externe sau la ambele și fără condiții speciale sau o ordine a preferințelor. Persoanele care efectuează raportări și care își exercită dreptul la divulgare publică ar trebui să beneficieze de protecție în temeiul prezentei directive în același mod. Această protecție ar trebui să se aplice pe întreaga durată a procedurii de raportare, chiar și după încheierea procedurii, cu excepția cazului în care se poate dovedi că nu există niciun risc de represalii. Pentru a beneficia de protecție, persoanele care efectuează raportarea ar trebui să acționeze cu bună-credință, adică să creadă în mod rezonabil, prin prisma circumstanțelor și a informațiilor de care dispun în momentul raportării, că aspectele pe care le raportează sunt adevărate. Această convingere rezonabilă ar trebui să fie prezumată până la proba contrarie. Aceasta este o garanție esențială împotriva unor raportări răuvoitoare și neserioase sau abuzive, asigurându-se faptul că persoanele care raportează intenționat și cu bună știință informații greșite sau înșelătoare nu beneficiază de protecție și pot fi trase la răspundere în temeiul dreptului intern al statelor membre. În același timp, prin acest demers, se asigură faptul că protecția nu este pierdută atunci când persoana care efectuează raportarea a prezentat informații inexacte cu bună-credință. În mod similar, persoanele care efectuează raportarea ar trebui să aibă dreptul la protecție în temeiul prezentei directive în cazul în care au motive întemeiate de a crede că informațiile raportate se încadrează în domeniul său de aplicare.

Amendamentul    61

Propunere de directivă

Considerentul 61

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(61)  Cerința referitoare la utilizarea pe niveluri a canalelor de raportare, ca regulă generală, este necesară pentru a garanta că informațiile ajung la persoanele care pot contribui la soluționarea eficace și timpurie a riscurilor la adresa interesului public, precum și pentru a preveni prejudicierea nejustificată a reputației ca urmare a divulgării de informații. În același timp, sunt necesare unele excepții de la aplicarea acestei cerințe, menite să îi permită persoanei care efectuează raportarea să aleagă cel mai adecvat canal, în funcție de circumstanțele individuale ale fiecărui caz. În plus, este necesar să se protejeze divulgarea de informații, ținând seama de unele principii democratice, și anume transparența și responsabilitatea, drepturile fundamentale precum libertatea de exprimare și libertatea mass-mediei, asigurându-se totodată un echilibru între interesul angajatorilor de a-și administra organizațiile și de a-și proteja interesele și interesul publicului de a fi apărat de orice prejudiciu, în conformitate cu criteriile dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului57.

(61)  Este necesar să se asigure că toate canalele de raportare interne și externe, sunt deschise persoanei care efectuează raportarea și că persoana care efectuează raportarea este liberă să aleagă cel mai adecvat canal în funcție de circumstanțele individuale ale cazului, pentru a garanta că informațiile ajung la persoanele sau entitățile care pot contribui la soluționarea eficace și timpurie a riscurilor la adresa interesului public. În plus, este necesar să se protejeze divulgarea de informații, ținând seama de unele principii democratice, și anume transparența și responsabilitatea, drepturile fundamentale precum libertatea de exprimare, libertatea mass-mediei și dreptul la informare, asigurându-se totodată un echilibru între interesul legitim al angajatorilor de a-și administra organizațiile și de a-și proteja reputația și interesele și interesul publicului de a fi apărat de orice prejudiciu, în conformitate cu criteriile dezvoltate în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului57.

__________________

__________________

57 Unul dintre criteriile necesare pentru a determina dacă represaliile împotriva avertizorilor care divulgă informații interferează cu libertatea de exprimare într-un mod care nu este necesar într-o societate democratică este întrebarea dacă persoanele care au divulgat informațiile respective au avut la dispoziție canale alternative pentru a efectua aceste divulgări; a se vedea, de exemplu, cauza Guja/Moldova [GC], nr. 14277/04, CEDO 2008.

57 Unul dintre criteriile necesare pentru a determina dacă represaliile împotriva avertizorilor care divulgă informații interferează cu libertatea de exprimare într-un mod care nu este necesar într-o societate democratică este întrebarea dacă persoanele care au divulgat informațiile respective au avut la dispoziție canale alternative pentru a efectua aceste divulgări; a se vedea, de exemplu, cauza Guja/Moldova [GC], nr. 14277/04, CEDO 2008.

Amendamentul    62

Propunere de directivă

Considerentul 62

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(62)  Ca regulă generală, persoanele care efectuează raportarea ar trebui să utilizeze mai întâi canalele interne pe care le au la dispoziție și să transmită raportarea angajatorului lor. Cu toate acestea, se poate întâmpla să nu existe canale interne (în cazul entităților care nu sunt supuse obligației de a institui astfel de canale în virtutea prezentei directive sau a dreptului național aplicabil) sau ca utilizarea lor să nu fie obligatorie (de exemplu în cazul persoanelor care nu se află într-un raport de muncă) sau se poate întâmpla ca aceste canale să fi fost utilizate, dar să nu fi funcționat în mod adecvat (de exemplu, raportarea nu a fost tratată cu diligență sau într-un termen rezonabil ori nu sa luat nicio măsură pentru a remedia încălcarea, în ciuda rezultatelor pozitive obținute în urma anchetei).

(62)  Ca regulă generală, persoanele care efectuează raportarea ar trebui să utilizeze mai întâi canalele interne sau externe pe care le au la dispoziție și să transmită raportarea angajatorului lor sau autorității competente. De asemenea, trebuiese acorde protecție și în cazurile în care dreptul Uniunii permite persoanei care efectuează raportarea să raporteze direct organismelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, de exemplu, în contextul fraudei împotriva bugetului Uniunii, al prevenirii și al depistării spălării banilor, al finanțării terorismului sau în domeniul serviciilor financiare.

Amendamentul    63

Propunere de directivă

Considerentul 63

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(63)  În alte cazuri, nu se poate aștepta în mod rezonabil ca respectivele canale interne să funcționeze corespunzător, de exemplu, atunci când persoanele care efectuează raportarea au motive întemeiate de a crede că vor suferi represalii legate de raportare; că nu li se va proteja confidențialitatea; că persoana care deține responsabilitatea ultimă în contextul profesional este implicată în încălcare; că o astfel de încălcare ar putea fi disimulată; că elementele de probă pot fi disimulate sau distruse; că eficacitatea acțiunilor de investigație ale autorităților competente ar putea fi periclitată sau că se impun acțiuni urgente (de exemplu, din cauza riscului iminent al unui pericol substanțial și specific pentru viața, sănătatea și siguranța persoanelor sau a mediului înconjurător). În toate aceste cazuri, persoanele care efectuează raportări externe către autoritățile competente și, după caz, către organismele, oficiile sau agențiile Uniunii sunt protejate. În plus, trebuie să se acorde protecție și în cazurile în care dreptul Uniunii permite persoanei care efectuează raportarea să raporteze direct autorităților naționale competente sau organismelor, oficiilor ori agențiilor Uniunii, de exemplu în contextul fraudei împotriva bugetului Uniunii, al prevenirii și al depistării spălării banilor, precum și în contextul finanțării terorismului sau în domeniul serviciilor financiare.

eliminat

Amendamentul    64

Propunere de directivă

Considerentul 64

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(64)  Persoanele care divulgă direct informații ar trebui, de asemenea, să beneficieze de protecție în cazurile în care o încălcare rămâne netratată (de exemplu, nu a fost evaluată sau investigată în mod corect sau nu au fost luate măsuri de remediere), în pofida faptului că încălcarea respectivă a fost raportată intern sau extern, în urma utilizării pe niveluri a canalelor disponibile; sau în cazurile în care persoanele care efectuează raportarea au motive întemeiate de a crede că există o coluziune între autorul încălcării și autoritatea competentă, că elementele de probă pot fi disimulate sau distruse ori că eficacitatea acțiunilor de investigație ale autorităților competente ar putea să fie periclitată; ori în cazurile în care există un pericol iminent și evident pentru interesul public sau un risc de daune ireversibile, inclusiv, printre altele, vătămarea integrității fizice.

(64)  Persoanele care divulgă direct informații ar trebui, de asemenea, să beneficieze de protecție în cazurile în care o încălcare rămâne netratată (de exemplu, nu a fost evaluată sau investigată în mod corect sau nu au fost luate măsuri de remediere), în pofida faptului că încălcarea respectivă a fost raportată intern sau extern sau în ambele forme; sau în cazurile în care persoanele care efectuează raportarea au motive întemeiate de a crede că există o coluziune între autorul încălcării și autoritatea competentă sau că autoritățile externe relevante au participat direct sau indirect la fapta presupusă, că elementele de probă ar putea fi disimulate sau distruse ori că eficacitatea acțiunilor de investigație ale autorităților competente ar putea să fie periclitată; ori în cazurile în care există un pericol iminent și evident pentru interesul public sau de prejudiciu adus interesului public sau un risc de daune ireversibile, inclusiv, printre altele, vătămarea integrității fizice sau în cazul în care există o situație de urgență.

Amendamentul    65

Propunere de directivă

Considerentul 64 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(64a)  Protecția avertizorilor de integritate contribuie la prevenirea și remedierea faptelor care aduc prejudicii interesului public. Este important să se definească un sistem coerent și solid pentru raportarea încălcărilor în temeiul prezentei directive, însă sistemul ar trebui să se bazeze mai ales pe relevanța și utilitatea informațiilor aduse la cunoștința organizației în cauză, a autorităților competente sau a publicului. Astfel, este absolut necesar să se garanteze că protecția conferită de prezenta directivă este acordată oricărei persoane care efectuează o raportare sau o divulgare publică, astfel cum sunt definite în prezenta directivă, fără a se putea folosi vreun argument pentru a i se refuza această protecție.

Amendamentul    66

Propunere de directivă

Considerentul 65

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(65)  Persoanele care efectuează raportarea ar trebui să fie protejate împotriva tuturor formelor de represalii, indiferent dacă sunt directe sau indirecte, pe care le-ar putea aplica angajatorul sau clientul/destinatarul serviciilor și persoanele care lucrează sau acționează în numele acestuia din urmă, inclusiv colegii și cadrele de conducere din aceeași organizație sau din alte organizații cu care persoana care efectuează raportarea este în contact în contextul activităților sale profesionale, situații în care represaliile sunt recomandate sau tolerate de către persoana vizată. Ar trebui să se acorde protecție împotriva măsurilor de retorsiune luate față de însăși persoana care efectuează raportarea, precum și împotriva măsurilor de retorsiune care pot fi luate față de entitatea juridică pe care aceasta o reprezintă, cum ar fi refuzul de a presta servicii, includerea pe lista neagră sau boicotarea afacerilor. Represaliile indirecte includ și acțiunile întreprinse împotriva rudelor persoanei care efectuează raportarea, care se află, de asemenea, într-un raport profesional cu angajatorul acestei persoane, sau acțiunile împotriva clientului/destinatarului serviciilor și a reprezentanților lucrătorilor care au oferit sprijin persoanei care efectuează raportarea.

(65)  Persoanele care efectuează raportarea ar trebui să fie protejate împotriva tuturor formelor de represalii, indiferent dacă sunt directe sau indirecte, pe care le-ar putea aplica angajatorul sau clientul/destinatarul serviciilor și persoanele care lucrează sau acționează în numele acestuia din urmă, inclusiv colegii și cadrele de conducere din aceeași organizație sau din alte organizații cu care persoana care efectuează raportarea este în contact în contextul activităților sale profesionale, situații în care represaliile sunt recomandate sau tolerate de către persoana vizată. Ar trebui să se acorde protecție împotriva măsurilor de retorsiune luate față de însăși persoana care efectuează raportarea, precum și împotriva măsurilor de retorsiune care pot fi luate față de entitatea juridică pe care aceasta o reprezintă, cum ar fi refuzul de a presta servicii, includerea pe lista neagră sau boicotarea afacerilor. Represaliile indirecte includ și acțiunile întreprinse împotriva persoanelor care facilitează raportarea, a rudelor persoanei care efectuează raportarea, care se află, de asemenea, într-un raport profesional cu angajatorul acestei persoane, sau acțiunile împotriva clientului/destinatarului serviciilor și a reprezentanților lucrătorilor care au oferit sprijin persoanei care efectuează raportarea.

Amendamentul    67

Propunere de directivă

Considerentul 66

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(66)  Dacă represaliile sunt făcute fără a fi descurajate sau sancționate, acest lucru are un efect disuasiv asupra potențialilor avertizori. O interdicție a represaliilor prevăzută în mod clar prin lege are un efect disuasiv puternic, consolidat prin dispoziții privind răspunderea personală și prin sancțiuni pentru autorii represaliilor.

(66)  Dacă represaliile sunt făcute fără a fi descurajate sau sancționate, acest lucru are un efect disuasiv asupra potențialilor avertizori. O interdicție a represaliilor prevăzută în mod clar prin lege are un efect disuasiv puternic și el ar trebui consolidat prin dispoziții privind răspunderea personală și prin sancțiuni pentru autorii represaliilor și pentru persoanele aflate în funcții de conducere care facilitează sau ignoră astfel de represalii.

Amendamentul    68

Propunere de directivă

Considerentul 67

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(67)  Potențialii avertizori care nu sunt siguri de modalitatea de raportare sau care nu au certitudinea că vor fi protejați, pot fi, în cele din urmă, descurajați să efectueze raportări. Statele membre ar trebui să se asigure că informațiile relevante sunt ușor de înțeles și accesibile publicului larg. Ar trebui să se ofere consiliere individuală, imparțială și confidențială, cu titlu gratuit, de exemplu pentru a determina dacă informațiile în cauză sunt acoperite de normele aplicabile privind protecția avertizorilor, pentru a stabili cel mai potrivit canal de raportare care poate fi utilizat și procedurile alternative care sunt disponibile în cazul în care informațiile nu sunt acoperite de normele aplicabile („semnalizare”). Accesul la o astfel de consiliere poate contribui la asigurarea faptului că raportările sunt transmise prin canalele adecvate, în mod responsabil, și că încălcările și neregulile sunt detectate în timp util sau sunt chiar împiedicate.

(67)  Potențialii avertizori care nu sunt siguri de modalitatea de raportare sau care nu au certitudinea că vor fi protejați, pot fi, în cele din urmă, descurajați să efectueze raportări. Statele membre ar trebui să se asigure că informațiile relevante sunt ușor de înțeles și accesibile publicului larg. Ar trebui să se ofere consiliere individuală, imparțială și confidențială, cu titlu gratuit, de exemplu pentru a determina dacă informațiile în cauză sunt acoperite de normele aplicabile privind protecția avertizorilor, pentru a stabili cel mai potrivit canal de raportare care poate fi utilizat și procedurile alternative care sunt disponibile în cazul în care informațiile nu sunt acoperite de normele aplicabile („semnalizare”). Accesul la o astfel de consiliere, în special prin intermediul autorităților competente, poate contribui la asigurarea faptului că raportările sunt transmise prin canalele adecvate, în mod responsabil, și că încălcările și neregulile sunt detectate în timp util sau sunt chiar împiedicate.

Amendamentul    69

Propunere de directivă

Considerentul 67 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(67a)  În statele membre care prevăd o protecție extinsă a persoanelor care efectuează raportări, există diverse sisteme de asistență și sprijin pentru persoanele care efectuează raportări. Pe baza celor mai bune practici existente și a circumstanțelor diferite din statele membre, ar trebui să fie posibil ca informarea exactă și consilierea individuală să fie acordate de o autoritate independentă unică și clar identificată sau de un centru de informare stabilit de statul membru, cu condiția să existe suficiente garanții. Consilierea sau informările respective ar trebui acordate oricărei persoane care solicită acest lucru. Informarea sau consilierea ar putea viza aspecte precum măsurile de protecție, caracterul adecvat al canalelor de raportare sau domeniul de aplicare al directivei.

Amendamentul    70

Propunere de directivă

Considerentul 69

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(69)  Nu ar trebui să fie posibil să se renunțe la drepturile și la obligațiile stabilite de prezenta directivă prin mijloace contractuale. Nu se pot invoca obligațiile legale sau contractuale ale persoanelor fizice, cum ar fi clauzele de loialitate stipulate în contracte sau acordurile de confidențialitate/nedivulgare, drept motiv pentru a-i împiedica pe lucrători să efectueze raportări, pentru a le refuza protecția sau pentru a-i penaliza că au efectuat raportări. În același timp, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere protecției privilegiului juridic profesional și a oricărui alt privilegiu profesional, astfel cum se prevede în legislația națională.

(69)  Nu ar trebui să fie posibil să se renunțe la drepturile și la obligațiile stabilite de prezenta directivă prin mijloace contractuale. Nu se pot invoca obligațiile legale sau contractuale ale persoanelor fizice, cum ar fi clauzele de loialitate stipulate în contracte sau acordurile de confidențialitate/nedivulgare, drept motiv pentru a-i împiedica pe lucrători să efectueze raportări, pentru a le refuza protecția sau pentru a-i penaliza că au efectuat raportări. În același timp, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere protecției privilegiului juridic profesional și a oricărui alt privilegiu profesional, cum ar fi secretul medical și secretul profesional în relația client-avocat, astfel cum se prevede în legislația națională, sau confidențialității necesare pentru protejarea securității naționale în cazurile prevăzute de dreptul intern.

Amendamentul    71

Propunere de directivă

Considerentul 70

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(70)  Este probabil ca măsurile de retorsiune să fie prezentate ca fiind justificate de alte motive decât cele legate de raportare și poate fi foarte dificil pentru persoanele care efectuează raportarea să dovedească legătura dintre cele două fenomene, în timp ce autorii represaliilor pot avea mai multă putere și mai multe resurse pentru a documenta acțiunile întreprinse și raționamentul urmat. Prin urmare, în momentul în care persoana care efectuează raportarea demonstrează, la prima vedere, că a transmis o raportare sau a divulgat informații în conformitate cu prezenta directivă și că a suferit un prejudiciu, sarcina probei ar trebui să îi revină persoanei care a întreprins măsurile prejudiciabile, care ar trebui să demonstreze apoi că măsurile luate nu au fost legate în niciun fel de raportarea sau divulgarea de informații.

(70)  Este probabil ca măsurile de retorsiune să fie prezentate ca fiind justificate de alte motive decât cele legate de raportare sau de publicare a informațiilor și poate fi foarte dificil pentru persoanele care efectuează raportarea să dovedească legătura dintre cele două fenomene, în timp ce autorii represaliilor pot avea mai multă putere și mai multe resurse pentru a documenta acțiunile întreprinse și raționamentul urmat. Prin urmare, în momentul în care persoana care efectuează raportarea demonstrează, la prima vedere, că a transmis o raportare sau a divulgat informații în conformitate cu prezenta directivă și că a suferit un prejudiciu, sarcina probei ar trebui să îi revină persoanei care a întreprins măsurile prejudiciabile, care ar trebui să demonstreze apoi că măsurile luate nu au fost legate în niciun fel de raportarea sau divulgarea de informații.

Amendamentul    72

Propunere de directivă

Considerentul 71

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(71)  Dincolo de interdicția explicită a represaliilor prevăzută de lege, este esențial ca persoanele care efectuează raportări și care suferă represalii să aibă acces la căi de atac. Măsura reparatorie potrivită în fiecare caz va fi determinată de tipul de represalii suferite. Aceasta poate lua forma unor acțiuni de reabilitare (de exemplu, în cazul concedierii, al transferului sau al retrogradării ori în cazul blocării formării sau a promovării) sau a unor acțiuni de reabilitare a unui permis, a unei licențe sau a unui contract anulat; a unor compensații pentru pierderile financiare actuale și viitoare (pentru pierderea salariului din trecut, dar și pentru pierderea viitoare de venit și pentru costurile legate de schimbarea profesiei); a unor compensații pentru alte prejudicii economice suferite, cum ar fi cheltuielile judiciare și costurile aferente tratamentului medical, precum și pentru daune imateriale (durere și suferință).

(71)  Dincolo de interdicția explicită a represaliilor prevăzută de lege, este esențial ca persoanele care efectuează raportări și care suferă represalii să aibă acces la căi de atac și la despăgubiri. Măsura reparatorie potrivită în fiecare caz va fi determinată de tipul de represalii suferite, iar prejudiciul daunei ar trebui să fie reparat integral. Aceasta poate lua forma unor acțiuni de reabilitare (de exemplu, în cazul concedierii, al transferului sau al retrogradării ori în cazul blocării formării sau a promovării) sau a unor acțiuni de reabilitare a unui permis, a unei licențe sau a unui contract anulat; a unor compensații pentru pierderile financiare actuale și viitoare (pentru pierderea salariului din trecut, dar și pentru pierderea viitoare de venit și pentru costurile legate de schimbarea profesiei); a unor compensații pentru alte prejudicii economice suferite, cum ar fi cheltuielile judiciare și costurile aferente tratamentului medical și psihologic, precum și pentru daune imateriale (durere și suferință).

Amendamentul    73

Propunere de directivă

Considerentul 72

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(72)  Tipurile de acțiuni în justiție pot varia în funcție de diferitele sisteme juridice, însă ele ar trebui să asigure o măsură reparatorie cât mai completă și mai eficace cu putință. Măsurile reparatorii nu ar trebui să descurajeze potențialii avertizori viitori. De exemplu, acordarea unor compensații ca alternativă la reabilitare în cazul concedierii ar putea duce la o practică sistematică, în special în cazul organizațiilor mai mari, ceea ce ar avea un efect disuasiv asupra avertizorilor viitori.

(72)  Tipurile de acțiuni în justiție pot varia în funcție de diferitele sisteme juridice, însă ele ar trebui să asigure repararea integrală a prejudiciului suferit.

Amendamentul    74

Propunere de directivă

Considerentul 73

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(73)  În așteptarea soluționării procedurilor judiciare care pot fi prelungite, măsurile reparatorii provizorii sunt de o importanță deosebită pentru persoanele care efectuează raportarea. Măsurile provizorii pot fi necesare în special pentru a pune capăt amenințărilor, tentativelor de represalii sau represaliilor continue, cum ar fi hărțuirea la locul de muncă, sau pentru a preveni anumite forme de represalii, cum ar fi concedierea, acțiuni care s-ar putea dovedi dificil de inversat după trecerea unor perioade îndelungate și care pot distruge o persoană din punct de vedere financiar — o perspectivă ce poate să descurajeze în mod serios potențialii avertizori.

(73)  În așteptarea soluționării procedurilor judiciare care pot fi prelungite, măsurile reparatorii provizorii sunt de o importanță deosebită pentru persoanele care efectuează raportarea. Măsurile provizorii pot fi necesare în special pentru a pune capăt amenințărilor, tentativelor de represalii sau represaliilor continue, cum ar fi hărțuirea la locul de muncă și în afara acestuia, sau pentru a preveni anumite forme de represalii, cum ar fi abuzul verbal sau violența fizică, concedierea, acțiuni care s-ar putea dovedi dificil de inversat după trecerea unor perioade îndelungate și care pot distruge o persoană din punct de vedere financiar — o perspectivă ce poate să descurajeze în mod serios potențialii avertizori.

Amendamentul    75

Propunere de directivă

Considerentul 74

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(74)  Măsurile luate împotriva persoanelor care efectuează raportări în afara contextului profesional, de exemplu, prin intermediul unor proceduri referitoare la defăimare, încălcarea drepturilor de autor, secretele comerciale, confidențialitatea și protecția datelor cu caracter personal, pot, de asemenea, să reprezinte un factor disuasiv serios pentru avertizarea în interes public. În temeiul Directivei (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului58, persoanele care efectuează raportarea sunt scutite de aplicarea măsurilor, a procedurilor și a măsurilor reparatorii de drept civil prevăzute de respectiva directivă, în cazul în care presupusa dobândire, utilizare sau divulgare a secretului comercial a avut loc pentru a scoate la iveală o abatere, o infracțiune sau o activitate ilegală, cu condiția ca pârâtul să fi acționat în scopul protejării interesului public general. Și în cadrul altor proceduri, persoanele care efectuează raportarea ar trebui să poată invoca, drept mijloc de apărare, faptul că au raportat sau au divulgat informații în conformitate cu prezenta directivă. În astfel de cazuri, persoanei care inițiază procedura ar trebui să îi revină sarcina de a dovedi intenția persoanei care efectuează raportarea de a încălca legea.

(74)  Măsurile luate împotriva persoanelor care efectuează raportări în afara contextului profesional, de exemplu, prin intermediul unor proceduri referitoare la defăimare, încălcarea drepturilor de autor, secretele comerciale, confidențialitatea și protecția datelor cu caracter personal, pot, de asemenea, să reprezinte un factor disuasiv serios pentru avertizarea în interes public. În temeiul Directivei (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului58, persoanele care efectuează raportarea sunt scutite de aplicarea măsurilor, a procedurilor și a măsurilor reparatorii de drept civil prevăzute de respectiva directivă, în cazul în care presupusa dobândire, utilizare sau divulgare a secretului comercial a avut loc pentru a scoate la iveală o abatere, o infracțiune sau o activitate ilegală, cu condiția ca pârâtul să fi acționat în scopul protejării interesului public general. Prin urmare, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere dispozițiilor prevăzute în Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului și ambele acte ar trebui considerate complementare. Prin urmare, protecția, procedurile și condițiile prevăzute în prezenta directivă ar trebui să fie aplicabile în cazurile reglementate de domeniul său de aplicare material, chiar dacă informațiile raportate ar putea fi calificate drept secret comercial. Directiva (UE) 2016/943 ar trebui să se aplice în alte cazuri. Și în cadrul altor proceduri, persoanele care efectuează raportarea ar trebui să poată invoca, drept mijloc de apărare, faptul că au raportat sau au divulgat informații în conformitate cu prezenta directivă. În astfel de cazuri, persoanei care inițiază procedura ar trebui să îi revină sarcina de a dovedi intenția persoanei care efectuează raportarea de a încălca legea.

_________________

_________________

58 Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale (JO L 157, 15.6.2016, p. 1).

58 Directiva (UE) 2016/943 a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2016 privind protecția know-how-ului și a informațiilor de afaceri nedivulgate (secrete comerciale) împotriva dobândirii, utilizării și divulgării ilegale (JO L 157, 15.6.2016, p. 1).

Amendamentul    76

Propunere de directivă

Considerentul 75

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(75)  Cheltuielile juridice relevante pot reprezenta un cost semnificativ pentru persoanele care efectuează raportarea și care contestă în justiție măsurile de represalii luate împotriva lor. Chiar dacă, la încheierea procedurilor, persoanele în cauză ar putea recupera cheltuielile respective, s-ar putea să nu fie în măsură să le acopere la începutul procedurilor, în special dacă sunt în șomaj și sunt incluse pe lista neagră. Asistența pentru procedurile judiciare penale, acordată în special în conformitate cu dispozițiile Directivei (UE) 2016/1919 a Parlamentului European și a Consiliului59, și, în sens mai larg, sprijinul acordat celor care se confruntă cu nevoi financiare grave ar putea fi esențiale, în anumite cazuri, pentru asigurarea respectării eficace a drepturilor lor la protecție.

(75)  Cheltuielile juridice relevante pot reprezenta un cost semnificativ pentru persoanele care efectuează raportarea și care contestă în justiție măsurile de represalii luate împotriva lor. Chiar dacă, la încheierea procedurilor, persoanele în cauză ar putea recupera cheltuielile respective, s-ar putea să nu fie în măsură să le acopere la începutul procedurilor, în special dacă sunt în șomaj și sunt incluse pe lista neagră. Asistența pentru procedurile judiciare penale, acordată în special în conformitate cu dispozițiile Directivei (UE) 2016/1919 a Parlamentului European și a Consiliului59, și, în sens mai larg, sprijinul acordat celor care se confruntă cu nevoi financiare grave sunt esențiale pentru asigurarea respectării eficace a drepturilor lor la protecție. De asemenea, avertizorii ar trebui să poată cere despăgubiri pentru orice fel de hărțuire suferită sau pentru pierderea mijloacelor de subzistență actuale sau viitoare, în cazul în care prejudiciul s-a produs ca urmare a represaliilor.

_________________

_________________

59 Directiva 2016/1919/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare (JO L 297, 4.11.2016, p. 1).

59 Directiva 2016/1919/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2016 privind asistența juridică gratuită pentru persoanele suspectate și persoanele acuzate în cadrul procedurilor penale și pentru persoanele căutate în cadrul procedurilor privind mandatul european de arestare (JO L 297, 4.11.2016, p. 1).

Amendamentul    77

Propunere de directivă

Considerentul 76

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(76)  Drepturile persoanei vizate ar trebui să fie protejate pentru a se evita prejudicierea reputației sau alte consecințe negative. În plus, drepturile persoanei vizate la apărare și la accesul la măsuri reparatorii ar trebui să fie respectate pe deplin, în fiecare etapă a procedurii inițiate în urma raportării, în conformitate cu articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Statele membre ar trebui să asigure dreptul la apărare al persoanei vizate, inclusiv dreptul de a avea acces la dosar, dreptul de a fi audiată și dreptul la o cale de atac eficace împotriva unei decizii privind persoana vizată în conformitate cu procedurile aplicabile prevăzute de legislația națională în contextul anchetelor sau al procedurilor judiciare ulterioare.

(76)  Drepturile persoanei vizate ar trebui să fie protejate pentru a se evita prejudicierea reputației sau alte consecințe negative. În plus, drepturile persoanei vizate la apărare și la accesul la măsuri reparatorii ar trebui să fie respectate pe deplin, în fiecare etapă a procedurii inițiate în urma raportării, în conformitate cu articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Statele membre ar trebui să asigure protejarea confidențialității cu privire la identitatea persoanei vizate și să îi garanteze dreptul la apărare, inclusiv dreptul de a avea acces la dosar, dreptul de a fi audiată și dreptul la o cale de atac eficace împotriva unei decizii privind persoana vizată în conformitate cu procedurile aplicabile prevăzute de legislația națională în contextul anchetelor sau al procedurilor judiciare ulterioare. În acest scop, ar trebui luate măsuri adecvate pentru a spori gradul de sensibilizare a cetățenilor și a societății civile cu privire la aceste drepturi.

Amendamentul    78

Propunere de directivă

Considerentul 77

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(77)  Orice persoană care suferă prejudicii, fie direct, fie indirect, ca o consecință a raportării sau a divulgării de informații inexacte sau înșelătoare ar trebui să mențină protecția și măsurile reparatorii de care dispune în temeiul normelor de drept comun. În cazul în care astfel de informații inexacte sau înșelătoare au fost raportate sau divulgate intenționat și cu bună știință, persoanele vizate ar trebui să aibă dreptul la compensații în conformitate cu legislația națională.

(77)  Orice persoană care suferă prejudicii, fie direct, fie indirect, ca o consecință a raportării sau a divulgării de informații inexacte sau înșelătoare ar trebui să mențină protecția și măsurile reparatorii de care dispune în temeiul normelor de drept comun. În cazul în care astfel de informații inexacte sau înșelătoare au fost raportate sau divulgate intenționat și cu bună știință, avertizorii nu ar trebui să beneficieze de protecție, iar persoanele vizate ar trebui să aibă dreptul la compensații în conformitate cu legislația națională.

Amendamentul    79

Propunere de directivă

Considerentul 78

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(78)  Sunt necesare sancțiuni pentru a asigura eficacitatea normelor privind protecția avertizorilor. Sancțiunile aplicate persoanelor care iau măsuri de retorsiune sau alte măsuri negative împotriva persoanelor care efectuează raportarea pot descuraja astfel de acțiuni ulterioare. Sunt necesare sancțiuni împotriva persoanelor care raportează sau divulgă informații ce se dovedesc a fi în mod deliberat false, pentru a descuraja alte raportări răuvoitoare și pentru a menține credibilitatea sistemului. Proporționalitatea unor astfel de sancțiuni ar trebui să asigure faptul că acestea nu au un efect disuasiv asupra potențialilor avertizori.

(78)  Sunt necesare sancțiuni pentru a asigura eficacitatea normelor privind protecția avertizorilor. Sancțiunile aplicate persoanelor care iau măsuri de retorsiune sau alte măsuri negative împotriva persoanelor care efectuează raportarea pot descuraja astfel de acțiuni ulterioare. Sunt necesare și sancțiuni împotriva persoanelor care raportează sau divulgă informații ce se dovedesc a fi în mod deliberat false, pentru a descuraja alte raportări răuvoitoare și pentru a menține credibilitatea sistemului. În cazul în care statele membre prevăd sancțiuni în cazuri precum defăimarea sau difuzarea de informații false, aceste sancțiuni ar putea fi aplicabile, de asemenea, rapoartelor sau prezentărilor de informații despre care s-a demonstrat că sunt false cu bună știință. Proporționalitatea unor astfel de sancțiuni ar trebui să asigure faptul că acestea nu au un efect disuasiv asupra potențialilor avertizori.

Amendamentul    80

Propunere de directivă

Considerentul 80

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(80)  Prezenta directivă instituie standarde minime, iar statele membre ar trebui să aibă competența de a introduce sau de a menține dispoziții mai favorabile pentru persoana care efectuează raportarea, cu condiția ca aceste dispoziții să nu interfereze cu măsurile de protecție a persoanelor vizate.

(80)  Prezenta directivă instituie standarde minime, iar statele membre ar trebui să aibă competența și să fie încurajate să introducă sau să mențină dispoziții mai favorabile pentru persoana care efectuează raportarea. Transpunerea prezentei directive nu constituie în niciun caz un motiv pentru reducerea nivelului general de protecție deja asigurat persoanelor care efectuează raportări în temeiul dreptului intern, în domeniile în care se aplică prezenta directivă.

Amendamentul    81

Propunere de directivă

Considerentul 82

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(82)  Domeniul de aplicare material al prezentei directive se bazează pe identificarea domeniilor în care introducerea protecției avertizorilor este considerată justificată și necesară în temeiul elementelor de probă disponibile în prezent. Un astfel de domeniu material poate fi extins la alte domenii sau acte ale Uniunii, în cazul în care acest demers se dovedește necesar ca mijloc de consolidare a asigurării respectării actelor respective prin prisma elementelor de probă care ar putea apărea în viitor sau pe baza evaluării modului de funcționare a prezentei directive.

(82)  Domeniul de aplicare material al prezentei directive se bazează pe identificarea domeniilor în care introducerea protecției avertizorilor este considerată justificată și necesară în temeiul elementelor de probă disponibile în prezent. Un astfel de domeniu material poate fi extins la alte domenii sau acte ale Uniunii, în cazul în care acest demers se dovedește necesar ca mijloc de consolidare a asigurării respectării actelor respective prin prisma elementelor de probă, pe care Comisia ar trebui să continue să le strângă și care ar putea apărea în viitor sau pe baza evaluării modului de funcționare a prezentei directive.

Amendamentul    82

Propunere de directivă

Considerentul 84

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(84)  Obiectivul prezentei directive, și anume acela de a consolida asigurarea respectării legii în anumite domenii de politică și acte legislative în care încălcarea dreptului Uniunii poate aduce prejudicii grave interesului public prin protejarea eficace a avertizorilor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre acționând singure sau într-un mod necoordonat, ci poate fi realizat mai bine printr-o acțiune la nivelul Uniunii, care să prevadă standarde minime de armonizare privind protecția avertizorilor. În plus, numai o acțiune la nivelul Uniunii poate oferi coerență și poate asigura alinierea normelor existente ale Uniunii privind protecția avertizorilor. Prin urmare, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(84)  Obiectivul prezentei directive, și anume acela de a consolida asigurarea respectării legii în anumite domenii de politică și acte legislative în care încălcarea dreptului Uniunii poate aduce prejudicii interesului public prin protejarea eficace a avertizorilor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre acționând singure sau într-un mod necoordonat, ci poate fi realizat mai bine printr-o acțiune la nivelul Uniunii, care să prevadă standarde minime de armonizare privind protecția avertizorilor. În plus, numai o acțiune la nivelul Uniunii poate oferi coerență și poate asigura alinierea normelor existente ale Uniunii privind protecția avertizorilor. Prin urmare, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

Amendamentul    83

Propunere de directivă

Considerentul 85

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(85)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute, în special, de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. În consecință, prezenta directivă trebuie să fie pusă în aplicare în conformitate cu aceste drepturi și principii. În special, prezenta directivă urmărește să asigure respectarea deplină a libertății de exprimare și de informare, a dreptului la protecția datelor cu caracter personal, a libertății de a desfășura o activitate comercială, a dreptului la un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, a dreptului la o cale de atac eficace și a dreptului la apărare.

(85)  Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute, în special, de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, cu precădere articolul 11 al acesteia. În consecință, prezenta directivă trebuie să fie pusă în aplicare în conformitate cu aceste drepturi și principii, prin asigurarea respectării depline, printre altele, a libertății de exprimare și de informare, a dreptului la protecția datelor cu caracter personal, a libertății de a desfășura o activitate comercială, a dreptului la un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, a dreptului la condiții de muncă echitabile și corecte, a dreptului la un nivel ridicat de protecție a sănătății umane, a dreptului la un nivel ridicat de protecție a mediului, a dreptului la o bună administrare, a dreptului la o cale de atac eficientă și a dreptului la apărare. Ar trebui acordată atenție specială Convenției europene a drepturilor omului și, în special, articolului 10 al acesteia.

Amendamentul    84

Propunere de directivă

Considerentul 85 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(85a)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere libertății statelor membre de a introduce norme identice sau similare privind încălcările legislației naționale, furnizând, astfel, un cadru coerent și cuprinzător pentru protecția persoanelor care efectuează raportarea încălcărilor.

Amendamentul    85

Propunere de directivă

Considerentul 85 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(85b)   Ar trebui să se acorde o atenție deosebită Rezoluției Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la rolul avertizorilor în protecția intereselor financiare ale UE și Rezoluției Parlamentului European din 24 octombrie 2017 referitoare la măsurile legitime de protecție a denunțătorilor care acționează în interesul publicului atunci când divulgă informații confidențiale ale societăților și ale organismelor publice.

Amendamentul    86

Propunere de directivă

Articolul -1 (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul -1

 

Obiectiv

 

Obiectivul prezentei directive este de a spori protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii și de a consolida respectarea acestuia cu scopul de a proteja interesul public, prin stabilirea unor standarde minime comune pentru protecția persoanelor care semnalează activitățile ilicite sau abuzuri de drept în domeniile menționate la articolul 1.

Amendamentul    87

Propunere de directivă

Articolul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 1

Articolul 1

Sfera de aplicare materială

Sfera de aplicare materială

1.  Cu scopul de a îmbunătăți asigurarea respectării dreptului și a politicilor Uniunii în domenii specifice, prezenta directivă stabilește standarde comune minime pentru protecția persoanelor care raportează cu privire la următoarele activități ilegale sau abuzuri de drept:

1.  Prezenta directivă stabilește standarde comune minime pentru protecția persoanelor care raportează cu privire la următoarele activități ilegale sau abuzuri de drept:

(a)  încălcări care intră în sfera de aplicare a actelor Uniunii prevăzute în anexă (partea I și partea a II-a) în ceea ce privește următoarele domenii:

(a)  încălcări ale actelor Uniunii care includ, printre altele, actele prevăzute în anexă (partea I și partea a II-a) și actele de punere în aplicare a acestora, legate de următoarele domenii:

(i)  achizițiile publice;

(i)  achizițiile publice;

(ii)  serviciile financiare, prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului1;

(ii)  serviciile financiare, frauda fiscală, evaziunea fiscală, evitarea obligațiilor fiscale, prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului; 1

(iii)  siguranța produselor;

(iii)  siguranța produselor;

(iv)  securitatea transporturilor;

(iv)  siguranța produselor;

(v)  protecția mediului;

(v)  protecția mediului;

(vi)  securitatea nucleară;

(vi)  securitatea nucleară;

(vii)  siguranța alimentelor și a hranei pentru animale, sănătatea și bunăstarea animală;

(vii)  siguranța alimentelor și a hranei pentru animale, sănătatea și bunăstarea animală;

(viii)  sănătatea publică;

(viii)  sănătatea publică;

(ix)  protecția consumatorului;

(ix)  protecția consumatorului;

(x)  protecția vieții private și a datelor cu caracter personal și securitatea rețelelor și a sistemelor informatice.

(x)  protecția vieții private și a datelor cu caracter personal și securitatea rețelelor și a sistemelor informatice; și

 

(xa)  ocuparea forței de muncă, condițiile de muncă, drepturile lucrătorilor și principiul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați la locul de muncă.

(b)  încălcări ale articolelor 101, 102, 106, 107 și 108 din TFUE și încălcări care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului și al Regulamentului (UE) 2015/1589 al Consiliului;

(b)  încălcări ale articolelor 101, 102, 106, 107 și 108 din TFUE și încălcări care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului și al Regulamentului (UE) 2015/1589 al Consiliului;

(c)  încălcări care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, astfel cum sunt definite la articolul 325 din TFUE și, în special, în Directiva (UE) 2017/1371 și în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013;

(c)  încălcări care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii, astfel cum sunt definite la articolul 325 din TFUE și, în special, în Directiva (UE) 2017/1371 și în Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013;

(d)  încălcări referitoare la piața internă, astfel cum sunt menționate la articolul 26 alineatul (2) din TFUE, referitoare la acte care încalcă normele privind impozitarea societăților sau la mecanismele al căror scop este obținerea unui avantaj fiscal ce contravine obiectului sau scopului legislației în vigoare privind impozitarea societăților.

(d)  încălcări referitoare la piața internă, astfel cum sunt menționate la articolul 26 alineatul (2) din TFUE, referitoare la acte care încalcă normele privind impozitarea societăților sau la mecanismele al căror scop este obținerea unui avantaj fiscal ce contravine obiectului sau scopului legislației în vigoare privind impozitarea societăților.

2.  În cazul în care sunt prevăzute norme specifice privind raportarea încălcărilor în actele sectoriale ale Uniunii enumerate în partea 2 din anexă, trebuie să se aplice respectivele norme. Dispozițiile prezentei directive se aplică pentru toate chestiunile legate de protecția persoanelor care efectuează raportarea care nu sunt reglementate în respectivele acte sectoriale ale Uniunii.

2.  În cazul în care sunt prevăzute norme specifice privind raportarea încălcărilor în actele sectoriale ale Uniunii enumerate în partea 2 din anexă, trebuie să se aplice respectivele norme. Dispozițiile prezentei directive se aplică pentru toate chestiunile legate de protecția persoanelor care efectuează raportarea care nu sunt reglementate în respectivele acte sectoriale ale Uniunii.

________________

______________

1competență exclusivă a ECON și LIBE

1competență exclusivă a ECON și LIBE

Amendamentul    88

Propunere de directivă

Articolul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 2

Articolul 2

Domeniul de aplicare personal

Domeniul de aplicare personal

1.  Prezenta directivă se aplică persoanelor care efectuează raportări, care lucrează în sectorul privat sau public și au obținut informațiile privind încălcările respective într-un context profesional, inclusiv, cel puțin, următoarelor tipuri de persoane:

1.  Prezenta directivă se aplică persoanelor care efectuează raportări și facilitatorilor, acționând cu bună-credință, care lucrează în sectorul privat sau public și au obținut informațiile privind încălcările respective într-un context profesional, inclusiv, cel puțin, următoarelor tipuri de persoane:

(a)  persoanele cu statut de lucrător, în sensul articolului 45 din TFUE;

(a)  persoanele cu statut de lucrător, în sensul dreptului național și al practicii naționale sau în sensul articolului 45 din TFUE, inclusiv funcționarii publici;

(b)  persoanele care desfășoară o activitate independentă, în sensul articolului 49 din TFUE;

(b)  persoanele care desfășoară o activitate independentă, în sensul articolului 49 din TFUE;

(c)  acționarii și persoanele care fac parte din organul de conducere al unei întreprinderi, inclusiv membrii neexecutivi, precum și voluntarii și stagiarii neremunerați;

(c)  acționarii și persoanele care fac parte din organul de conducere al unei întreprinderi, inclusiv membrii neexecutivi, precum și voluntarii și stagiarii remunerați sau neremunerați;

(d)  orice persoane care lucrează sub supravegherea și conducerea contractanților, a subcontractanților și a furnizorilor.

(d)  orice persoane care lucrează sub supravegherea și conducerea contractanților, a subcontractanților, a prestatorilor de servicii și a furnizorilor.

2.  Prezenta directivă se aplică, de asemenea, persoanelor care efectuează raportări a căror relație de muncă nu a început încă, în cazul în care informațiile referitoare la o încălcare au fost dobândite în timpul procesului de recrutare sau al altor negocieri precontractuale.

2.  Prezenta directivă se aplică, de asemenea, persoanelor care efectuează raportări, acționând cu bună-credință, a căror relație de muncă nu a început încă, în cazul în care informațiile referitoare la o încălcare au fost dobândite în timpul procesului de recrutare sau al altor negocieri precontractuale, precum și persoanelor care efectuează raportări al căror raport de muncă s-a încheiat.

 

 

Amendamentul    89

Propunere de directivă

Articolul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 3

Articolul 3

Definiții

Definiții

În scopul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

În scopul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(1)  „încălcări” înseamnă activități ilegale reale sau potențiale sau abuzuri de drept referitoare la actele Uniunii și la domeniile ce intră în sfera de aplicare menționată la articolul 1 și în anexă;

(1)  „încălcări” înseamnă activități ilegale reale sau potențiale sau abuzuri de drept referitoare la actele Uniunii și la domeniile ce intră în sfera de aplicare menționată la articolul 1 și în anexă;

(2)  „activități ilegale” înseamnă acte sau omisiuni contrare dreptului Uniunii;

(2)  „activități ilegale” înseamnă acte sau omisiuni contrare dreptului Uniunii;

(3)  „abuzuri de drept” înseamnă acte sau omisiuni care intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, care nu par să fie ilegale din punct de vedere formal, dar care încalcă obiectul sau scopul urmărit de normele aplicabile;

(3)  „abuzuri de drept” înseamnă acte sau omisiuni care intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, care nu par să fie ilegale din punct de vedere formal, dar care încalcă obiectul sau scopul urmărit de normele aplicabile;

(4)  „informații privind încălcările” înseamnă elemente de probă referitoare la încălcări reale, precum și suspiciuni întemeiate în legătură cu încălcări potențiale care nu s-au materializat încă;

(4)  „informații privind încălcările” înseamnă elemente de probă referitoare la încălcări reale, precum și suspiciuni întemeiate în legătură cu încălcări potențiale care nu s-au materializat încă;

(5)  „raportare” înseamnă furnizarea de informații referitoare la o încălcare ce s-a produs sau este probabil să se producă în organizația în care lucrează sau a lucrat persoana care efectuează raportarea sau în altă organizație cu care aceasta este sau a fost în contact prin intermediul activității sale;

(5)  „raportare” înseamnă furnizarea de informații referitoare la o încălcare ce s-a produs sau este probabil să se producă în organizația în care lucrează sau a lucrat persoana care efectuează raportarea sau în altă organizație cu care aceasta este sau a fost în contact prin intermediul activității sale;

(6)  „raportare internă” înseamnă furnizarea de informații referitoare la încălcări produse în cadrul unei entități juridice publice sau private;

(6)  „raportare internă” înseamnă furnizarea de informații referitoare la încălcări produse în cadrul unei entități juridice publice sau private;

(7)  „raportare externă” înseamnă furnizarea de informații referitoare la încălcări către autoritățile competente;

(7)  „raportare externă” înseamnă furnizarea de informații referitoare la încălcări către autoritățile competente;

(8)  „divulgare” înseamnă punerea la dispoziția publicului a informațiilor referitoare la încălcări obținute în context profesional;

(8)  „divulgare” înseamnă punerea la dispoziția publicului a informațiilor referitoare la încălcări obținute în context profesional;

(9)  „persoana care efectuează raportarea” înseamnă o persoană fizică sau juridică ce raportează sau divulgă informații referitoare la încălcări obținute în contextul activităților sale profesionale;

(9)  „persoana care efectuează raportarea” înseamnă o persoană fizică sau juridică ce raportează sau divulgă informații referitoare la încălcări obținute în contextul activităților sale profesionale;

 

(9a)  „facilitator” înseamnă o persoană fizică care asistă sau ajută persoana care raportează în procesul de raportare într-un context profesional;

(10)  „context profesional” înseamnă activități profesionale actuale sau anterioare în sectorul public sau privat prin care, indiferent de natura lor, persoanele pot obține informații cu privire la încălcări și în care aceste persoane pot suferi represalii în cazul în care raportează informațiile respective;

(10)  „context profesional” înseamnă activități profesionale actuale sau anterioare în sectorul public sau privat prin care, indiferent de natura lor, persoanele pot obține informații cu privire la încălcări și în care aceste persoane pot suferi represalii în cazul în care raportează informațiile respective;

(11)  „persoana vizată” înseamnă o persoană fizică sau juridică menționată în raportare sau în informațiile divulgate ca fiind o persoană căreia i se atribuie încălcarea sau cu care este asociată încălcarea;

(11)  „persoana vizată” înseamnă o persoană fizică sau juridică menționată în raportare sau în informațiile divulgate ca fiind o persoană căreia i se atribuie încălcarea sau cu care este asociată încălcarea;

(12)  „represalii” înseamnă orice acțiune sau omisiune reală sau potențială, determinată de raportarea internă sau externă, care apare într-un context profesional și provoacă sau poate provoca prejudicii nejustificate persoanei care efectuează raportarea;

(12)  „represalii” înseamnă orice acțiune sau omisiune reală sau potențială, directă sau indirectă, determinată de raportarea internă sau externă sau de divulgare publică, care apare într-un context profesional și provoacă sau poate provoca prejudicii nejustificate persoanei care efectuează raportarea;

(13)  „acțiuni subsecvente” înseamnă orice acțiune întreprinsă, pe plan intern sau extern, de către destinatarul raportării pentru a evalua acuratețea acuzațiilor formulate în raportare și, acolo unde este cazul, pentru a soluționa încălcarea raportată, inclusiv acțiuni precum anchetele interne, investigațiile, cercetarea și urmărirea penală, acțiuni pentru recuperarea fondurilor și clasarea cazului;

(13)  „acțiuni subsecvente” înseamnă orice acțiune întreprinsă, pe plan intern sau extern, de către destinatarul raportării pentru a evalua acuratețea acuzațiilor formulate în raportare și, acolo unde este cazul, pentru a soluționa încălcarea raportată, inclusiv acțiuni precum anchetele interne, investigațiile, cercetarea și urmărirea penală, acțiuni pentru recuperarea fondurilor și clasarea cazului;

(14)  „autoritate competentă” înseamnă orice autoritate națională care este autorizată să primească raportări în conformitate cu capitolul III și care este desemnată să îndeplinească atribuțiile prevăzute în prezenta directivă, în special în ceea ce privește adoptarea unor acțiuni subsecvente raportărilor.

(14)  „autoritate competentă” înseamnă orice autoritate națională care este autorizată să primească raportări în conformitate cu capitolul III și care este desemnată să îndeplinească atribuțiile prevăzute în prezenta directivă, în special în ceea ce privește adoptarea unor acțiuni subsecvente raportărilor;

 

(14a)  „bună-credință” înseamnă convingerea rezonabilă a unei persoane care efectuează raportarea, în funcție de circumstanțele și de informațiile de care dispune persoana respectivă la momentul raportării, că informațiile raportate de persoana respectivă sunt reale și că intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.

Amendamentul    90

Propunere de directivă

Articolul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 4

Articolul 4

Obligația de a stabili canale și proceduri interne pentru raportare și pentru adoptarea unor acțiuni subsecvente raportărilor

Obligația de a stabili canale și proceduri interne pentru raportare și pentru adoptarea unor acțiuni subsecvente raportărilor

1.  Statele membre se asigură că entitățile juridice din sectorul privat și din sectorul public stabilesc canale și proceduri interne pentru raportare și pentru adoptarea unor măsuri subsecvente raportărilor, în urma consultărilor cu partenerii sociali, dacă este cazul.

1.  Statele membre se asigură, în conformitate cu practicile naționale,angajatorii și alte entități juridice din sectorul privat și din sectorul public stabilesc canale și proceduri interne pentru raportare și pentru adoptarea unor măsuri subsecvente raportărilor, în urma consultării cu partenerii sociali și cu acordul acestora.

2.  Astfel de canale și proceduri le oferă angajaților entității respective posibilitatea de a efectua raportări. Ele oferă permit altor persoane care sunt în contact cu entitatea respectivă în contextul activităților lor profesionale, menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (b), (c) și (d), să efectueze raportări, însă aceste categorii de persoane nu au obligația de a utiliza canalele interne de raportare.

2.  Astfel de canale și proceduri le oferă angajaților entității respective posibilitatea de a efectua raportări. Ele permit altor persoane care sunt în contact cu entitatea respectivă în contextul activităților lor profesionale, menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (b), (c) și (d), să efectueze raportări. Aceste canale de raportare sunt definite în mod clar de către entitate și sunt ușor accesibile atât din interiorul, cât și din exteriorul entității.

3.  Entitățile juridice din sectorul privat menționate la alineatul (1) sunt următoarele:

3.  Entitățile juridice din sectorul privat menționate la alineatul (1) sunt următoarele:

(a)  entități juridice private cu cel puțin 50 de angajați;

(a)  entități juridice private cu cel puțin 50 de angajați;

(b)  entități juridice private cu o cifră de afaceri anuală sau un bilanț anual total de cel puțin 10 milioane EUR;

(b)  entități juridice private cu o cifră de afaceri anuală sau un bilanț anual total de cel puțin 10 milioane EUR;

(c)  entități juridice private, de orice dimensiune, care își desfășoară activitatea în domeniul serviciilor financiare sau care sunt vulnerabile la spălarea banilor sau la finanțarea terorismului, astfel cum sunt reglementate prin actele Uniunii menționate în anexă.

(c)  entități juridice private, de orice dimensiune, care își desfășoară activitatea în domeniul serviciilor financiare sau care sunt vulnerabile la spălarea banilor sau la finanțarea terorismului, astfel cum sunt reglementate prin actele Uniunii menționate în anexă.

 

3a.  Prin derogare de la alineatul (3) literele (a) și (b), statele membre pot exclude din entitățile juridice din sectorul privat menționate la alineatul (1) următoarele entități juridice private:

 

(a)  entități juridice private cu mai puțin de 250 de angajați;

 

(b)  entități juridice private cu o cifră de afaceri anuală care nu depășește 50 de milioane EUR și/sau un bilanț anual total care nu depășește 43 de milioane EUR.

4.  În urma unei evaluări adecvate a riscurilor, ținând seama de natura activităților entităților și de nivelul de risc astfel rezultat, statele membre pot solicita entităților juridice private de mici dimensiuni, astfel cum sunt definite în Recomandarea Comisiei din 6 mai 200362, altele decât cele menționate la alineatul (3) litera (c), să stabilească canale și proceduri interne de raportare.

4.  În urma unei evaluări adecvate a riscurilor, ținând seama de natura activităților entităților și de nivelul de risc astfel rezultat în special la adresa mediului și sănătății publice, statele membre pot solicita entităților juridice private de mici dimensiuni, astfel cum sunt definite în Recomandarea Comisiei din 6 mai 200362, altele decât cele menționate la alineatul (3) litera (c), să stabilească canale și proceduri interne de raportare.

5.  Orice decizie luată de un stat membru în temeiul alineatului (4) este notificată Comisiei, alături de o justificare și de criteriile utilizate în evaluarea riscurilor. Comisia comunică respectiva decizie celorlalte state membre.

5.  Orice decizie luată de un stat membru în temeiul alineatului (4) este notificată Comisiei, alături de o justificare și de criteriile utilizate în evaluarea riscurilor. Comisia comunică respectiva decizie celorlalte state membre.

6.  Entitățile juridice din sectorul public menționate la alineatul (1) sunt următoarele:

6.  Entitățile juridice din sectorul public menționate la alineatul (1) sunt următoarele:

(a)  administrația de stat;

(a)  administrația de stat;

(b)  administrația și departamentele regionale;

(b)  administrația și departamentele regionale;

(c)  municipalitățile cu peste 10 000 de locuitori;

(c)  municipalitățile cu peste 10 000 de locuitori;

(d)  alte entități reglementate de dreptul public.

(d)  alte entități reglementate de dreptul public.

_________________

_______________

62 Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

62 Recomandarea Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

Justificare

Dispozițiile detaliate privind canalele interne de raportare ar trebui să rămână o competență națională a statelor membre, care dispun de dispoziții ferme în legislația națională.

Amendamentul    91

Propunere de directivă

Articolul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 5

Articolul 5

Proceduri de raportare internă și de adoptare a unor acțiuni subsecvente raportărilor

Proceduri de raportare internă și de adoptare a unor acțiuni subsecvente raportărilor

1.  Procedurile de raportare și de adoptare a unor acțiuni subsecvente raportărilor menționate la articolul 4 includ următoarele:

1.  Procedurile de raportare și de adoptare a unor acțiuni subsecvente raportărilor menționate la articolul 4 pot include următoarele:

(a)  canalele pentru primirea raportărilor care sunt concepute, instituite și exploatate astfel încât să garanteze confidențialitatea privind identitatea persoanei care efectuează raportarea și să împiedice accesul membrilor personalului neautorizați;

(a)  canalele pentru primirea raportărilor care sunt concepute, instituite și exploatate în mod securizat astfel încât să garanteze confidențialitatea privind identitatea persoanei care efectuează raportarea și a facilitatorilor, precum și identitatea persoanei vizate și să împiedice accesul membrilor personalului neautorizați;

 

(aa)  avizul confidențial de primire a raportării, adresată autorului ei, într-o perioadă de maximum șapte zile de la primirea acesteia;

(b)  desemnarea unei persoane sau a unui departament competent pentru adoptarea unor acțiuni subsecvente raportărilor;

(b)  desemnarea unei persoane imparțiale sau a unui departament competent independent pentru adoptarea unor acțiuni subsecvente raportărilor;

(c)  adoptarea diligentă a unor acțiuni subsecvente raportării de către persoana sau departamentul desemnat;

(c)  adoptarea diligentă a unor acțiuni subsecvente raportării de către persoana sau departamentul desemnat și, atunci când este necesar, luarea în timp util a unor măsuri adecvate;

 

(ca)  monitorizarea diligentă în ceea ce privește raportarea anonimă;

(d)  oferirea de feedback persoanei care efectuează raportarea cu privire la acțiunile subsecvente raportării, într-un interval de timp rezonabil, care să nu depășească trei luni de la momentul transmiterii raportării;

(d)  oferirea de feedback persoanei care efectuează raportarea cu privire la acțiunile subsecvente acesteia, într-un interval de timp rezonabil, care să nu depășească două luni de la avizul de primire. Termenul respectiv poate fi prelungit la patru luni, în cazul în care acest lucru este necesar date fiind circumstanțele specifice ale cazului, în special când, din cauza naturii și complexității obiectului raportului, poate fi necesară o anchetă îndelungată;

 

(da)  posibilitatea ca persoana care efectuează raportarea să fie consultată și să prezinte observații pe parcursul anchetei și posibilitatea ca acele observații să fie luate în considerare în cazul în care sunt considerate relevante de către persoana sau departamentul menționate la litera (b); și

(e)  informații clare și ușor accesibile privind procedurile și informații referitoare la modul și la condițiile în care raportările pot fi transmise extern autorităților competente în temeiul articolului 13 alineatul (2) și, după caz, organismelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii.

(e)  informații clare și ușor accesibile privind procedurile și informații referitoare la modul și la condițiile în care raportările pot fi transmise extern autorităților competente în temeiul articolului 13 alineatul (2) și, după caz, organismelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii.

2.  Canalele prevăzute la alineatul (1) litera (a) permit raportarea în toate modurile descrise mai jos:

2.  Canalele prevăzute la alineatul (1) litera (a) permit raportarea în oricare din modurile descrise mai jos:

(a)  raportări scrise în format electronic sau pe suport de hârtie și/sau raportări orale prin intermediul unor linii telefonice, indiferent dacă conversațiile sunt înregistrate sau nu;

(a)  raportări scrise în format electronic sau pe suport de hârtie și/sau raportări orale prin intermediul unor linii telefonice sau alte sisteme de mesagerie vocală, indiferent dacă conversațiile sunt înregistrate, cu consimțământul prealabil al persoanei care efectuează raportarea, sau nu;

(b)  întâlniri față în față cu persoana sau cu departamentul desemnat să primească raportări.

(b)  întâlniri față în față cu persoana sau cu departamentul desemnat să primească raportări.

Canalele de raportare pot fi exploatate intern de către o persoană sau un departament desemnat în acest scop sau pot fi furnizate extern de către un terț, cu condiția ca garanțiile și cerințele menționate la alineatul (1) litera (a) să fie respectate.

 

3.  Persoana sau departamentul menționat la alineatul (1) litera (b) poate fi aceeași persoană care este competentă să primească raportările. Alte persoane pot fi desemnate drept „persoane de încredere” cărora persoanele care efectuează raportarea și cele care au în vedere o eventuală raportare le pot cere o consiliere confidențială.

3.  Persoana sau departamentul menționat la alineatul (1) litera (b) poate fi aceeași persoană care este competentă să primească raportările, cu condiția menținerii garanțiilor de imparțialitate și confidențialitate menționate la alineatul (1) literele (a) și (b). Alte persoane pot fi desemnate drept „persoane de încredere” cărora persoanele care efectuează raportarea și cele care au în vedere o eventuală raportare le pot cere o consiliere confidențială.

 

3a.  Procedurile de raportare și monitorizare a rapoartelor menționate la articolul 4 garantează că persoana care efectuează raportarea sau orice persoană care are în vedere raportarea are dreptul de a fi însoțită de un reprezentant al lucrătorilor în toate etapele procedurii, inclusiv în timpul reuniunilor fizice prevăzute la prezentul articol.

Amendamentul    92

Propunere de directivă

Articolul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 6

Articolul 6

Obligația de a stabili canale externe de raportare și de a adopta acțiuni subsecvente raportărilor

Obligația de a stabili canale externe de raportare și de a adopta acțiuni subsecvente raportărilor

1.  Statele membre desemnează autoritățile competente să primească și să trateze raportările.

1.  Statele membre desemnează autoritățile competente să primească și să trateze raportările.

2.  Statele membre se asigură că autoritățile competente:

2.  Statele membre se asigură că autoritățile competente:

(a)  instituie canale externe de raportare independente și autonome, care sunt sigure, asigurând, totodată, confidențialitatea, pentru primirea și tratarea informațiilor furnizate de persoana care efectuează raportarea;

(a)  instituie canale externe de raportare independente și autonome, care sunt sigure, asigurând, totodată, confidențialitatea, pentru primirea și tratarea informațiilor furnizate de persoana care efectuează raportarea;

(b)  oferă feedback persoanei care efectuează raportarea cu privire la acțiunile subsecvente raportării, într-un interval de timp rezonabil, care să nu depășească trei luni sau șase luni, în cazuri justificate corespunzător;

eliminat

(c)  transmit informațiile conținute în raportare către organismele, oficiile sau agențiile competente ale Uniunii, după caz, în vederea unor investigații aprofundate, dacă se prevede astfel în dreptul național sau în dreptul Uniunii.

(c)  transmit informațiile conținute în raportare către organismele, oficiile sau agențiile competente ale Uniunii, după caz, în vederea unor investigații aprofundate, dacă se prevede astfel în dreptul național sau în dreptul Uniunii.

3.  Statele membre se asigură că autoritățile competente dau curs raportărilor prin luarea măsurilor subsecvente necesare și fac investigații, în măsura în care este oportun, cu privire la obiectul raportărilor. Autoritățile competente comunică persoanei care efectuează raportarea rezultatul final al investigațiilor.

3.  Statele membre se asigură că autoritățile competente dau curs raportărilor prin luarea măsurilor subsecvente necesare și fac investigații, în măsura în care este oportun, cu privire la obiectul raportărilor și au dreptul de a lua măsuri de remediere adecvate, dacă este necesar. Autoritățile competente comunică persoanei care efectuează raportarea rezultatul final al investigațiilor.

4.  Statele membre se asigură că orice autoritate care a primit o raportare, dar nu are competența de a soluționa încălcarea raportată, transmite raportarea autorității competente și persoana care efectuează raportarea este informată în acest sens.

4.  Statele membre se asigură că orice autoritate care a primit o raportare, dar nu are competența de a soluționa încălcarea raportată, transmite raportarea autorității competente într-un termen rezonabil, în mod securizat și ținând seama în mod corespunzător de legislația și normele relevante privind protecția și confidențialitatea datelor. Persoana care efectuează raportarea este informată fără întârziere cu privire la o astfel de transmitere.

Amendamentul    93

Propunere de directivă

Articolul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 7

Articolul 7

Proiectarea canalelor externe de raportare

Proiectarea canalelor externe de raportare

1.  Canalele externe de raportare specifice sunt considerate independente și autonome dacă îndeplinesc toate criteriile prezentate mai jos:

1.  Canalele externe de raportare specifice sunt considerate independente și autonome dacă îndeplinesc toate criteriile prezentate mai jos:

(a)  sunt separate de canalele de comunicare generale ale autorității competente, inclusiv de cele prin care autoritatea competentă comunică pe plan intern și cu părți terțe în cadrul activității sale obișnuite;

(a)  sunt separate de canalele de comunicare generale ale autorității competente, inclusiv de cele prin care autoritatea competentă comunică pe plan intern și cu părți terțe în cadrul activității sale obișnuite;

(b)  sunt concepute, stabilite și exploatate astfel încât să garanteze caracterul exhaustiv, integritatea și confidențialitatea informațiilor și să împiedice accesul membrilor personalului neautorizați ai autorității competente;

(b)  sunt concepute, stabilite și exploatate astfel încât să garanteze caracterul exhaustiv, integritatea și confidențialitatea informațiilor, inclusiv identitatea persoanei care efectuează raportarea și a persoanei vizate, și să împiedice accesul membrilor personalului neautorizați ai autorității competente;

(c)  permit stocarea durabilă a informațiilor, în conformitate cu articolul 11, pentru a permite investigații suplimentare.

(c)  permit stocarea durabilă a informațiilor, în conformitate cu articolul 11, pentru a permite investigații suplimentare.

2.  Canalele de raportare specifice oferă posibilitatea de a raporta în cel puțin toate modurile următoare:

2.  Canalele de raportare specifice oferă posibilitatea de a raporta în cel puțin toate modurile următoare:

(a)  raportare în scris, în format electronic sau pe suport de hârtie;

(a)  raportare în scris, în format electronic sau pe suport de hârtie;

(b)  raportare orală prin intermediul unor linii telefonice, indiferent dacă conversațiile sunt înregistrate sau nu;

(b)  raportare orală prin intermediul unor linii telefonice, indiferent dacă conversațiile sunt înregistrate sau nu;

(c)  întâlnirea față în față cu membrii specializați ai personalului autorității competente.

c)  întâlnirea față în față cu membrii specializați ai personalului autorității competente, în prezența, dacă persoana care efectuează raportarea solicită acest lucru, a unui reprezentantul al lucrătorilor.

3.  Autoritățile competente se asigură că o raportare primită prin alte mijloace decât prin canalele de raportare specifice menționate la alineatele (1) și (2) este transmisă imediat, fără a fi modificată, membrilor specializați ai personalului autorității competente, utilizând canalele de comunicare specifice.

3.  Autoritățile competente se asigură că o raportare primită prin alte mijloace decât prin canalele de raportare specifice menționate la alineatele (1) și (2) este transmisă imediat, fără a fi modificată, membrilor specializați ai personalului autorității competente, utilizând canalele de comunicare specifice.

4.  Statele membre instituie proceduri prin care se asigură că, în cazul în care o raportare este adresată inițial unei persoane care nu a fost desemnată ca fiind responsabilă de tratarea raportărilor, persoana respectivă se abține de la divulgarea oricăror informații prin care persoana care efectuează raportarea sau persoana vizată ar putea fi identificate.

4.  Statele membre instituie proceduri prin care se asigură că, în cazul în care o raportare este adresată inițial unei persoane care nu a fost desemnată ca fiind responsabilă de tratarea raportărilor, persoana respectivă se abține de la divulgarea oricăror informații prin care persoana care efectuează raportarea sau persoana vizată ar putea fi identificate.

Amendamentul    94

Propunere de directivă

Articolul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 8

Articolul 8

Membrii specializați ai personalului

Membrii specializați ai personalului

1.  Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de membri ai personalului specializați în tratarea raportărilor. Membrilor specializați ai personalului li se oferă o formare specifică în scopul tratării raportărilor.

1.  Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de un număr adecvat de membri ai personalului competenți, specializați în tratarea raportărilor. Membrilor specializați ai personalului li se oferă o formare specifică în scopul tratării raportărilor, cu respectarea cerințelor privind confidențialitatea prevăzute în prezenta directivă.

2.  Membrii specializați ai personalului exercită următoarele funcții:

2.  Membrii specializați ai personalului exercită următoarele funcții:

(a)  oferă oricărei persoane interesate informații privind procedurile de raportare;

(a)  oferă oricărei persoane interesate informații privind procedurile de raportare;

(b)  primesc raportările și adoptă măsuri subsecvente;

(b)  primesc raportările și adoptă măsuri subsecvente; Aceștia stabilesc dacă raportarea intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.

(c)  țin legătura cu persoana care efectuează raportarea în scopul informării acesteia cu privire la evoluția și la rezultatul investigației.

(c)  țin legătura cu persoana care efectuează raportarea în scopul informării acesteia cu privire la evoluția și la rezultatul investigației.

Amendamentul    95

Propunere de directivă

Articolul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 9

Articolul 9

Procedurile aplicabile raportării externe

Procedurile aplicabile raportării externe

1.  Procedurile aplicabile raportării externe prevăd următoarele:

1.  Procedurile aplicabile raportării externe prevăd următoarele:

(a)  modul în care autoritatea competentă îi poate solicita persoanei care efectuează raportarea să clarifice informațiile raportate sau să furnizeze informațiile suplimentare de care dispune;

(a)  modul în care autoritatea competentă îi poate solicita persoanei care efectuează raportarea să clarifice informațiile raportate sau să furnizeze informațiile suplimentare de care dispune;

 

(aa)  un aviz confidențial de primire a raportării, adresată autorului acesteia, într-o perioadă de maximum șapte zile de la primirea acesteia;

(b)  un interval de timp rezonabil, care să nu depășească trei luni sau șase luni, în cazuri justificate în mod corespunzător, pentru oferirea de feedback persoanei care efectuează raportarea cu privire la acțiunile subsecvente raportării, precum și tipul și conținutul acestui feedback;

(b)  un interval de timp rezonabil, care să nu depășească două luni de la avizul de primire a raportării, pentru a da curs cu diligență raportării, inclusiv, dacă este necesar, pentru a lua măsurile corespunzătoare și a efectua anchete cu privire la obiectul raportării, precum și pentru a oferi feedback persoanei care efectuează raportarea cu privire la acțiunile subsecvente raportării, precum și tipul și conținutul acestui feedback; Intervalul poate fi extins la patru luni în cazuri justificate corespunzător;

 

(ba)  acțiuni subsecvente în ceea ce privește raportarea anonimă, în conformitate cu dispozițiile prevăzute în acest sens în temeiul dreptului național.

(c)  regimul de confidențialitate aplicabil raportărilor, inclusiv o descriere detaliată a circumstanțelor în care datele confidențiale ale persoanei care efectuează raportarea pot fi divulgate.

(c)  regimul de confidențialitate aplicabil raportărilor, inclusiv o descriere detaliată a circumstanțelor în care datele confidențiale ale persoanei care efectuează raportarea și ale persoanei vizate pot fi divulgate.

 

(ca)  posibilitatea ca persoana care efectuează raportarea să fie consultată și să prezinte observații pe parcursul anchetei și posibilitatea ca acele observații să fie luate în considerare când sunt considerate relevante de autoritatea competentă.

2.  Descrierea detaliată menționată la alineatul (1) litera (c) include cazurile excepționale în care confidențialitatea datelor cu caracter personal ar putea să nu fie asigurată, inclusiv cazurile în care divulgarea datelor este o obligație necesară și proporțională impusă de dreptul Uniunii sau de dreptul național în contextul investigațiilor sau al procedurilor judiciare ulterioare ori pentru a proteja libertățile altor persoane, și anume dreptul la apărare al persoanei vizate, făcând, în fiecare caz, obiectul unor garanții adecvate prevăzute de dreptul Uniunii sau de dreptul național.

2.  Descrierea detaliată menționată la alineatul (1) litera (c) include cazurile excepționale în care confidențialitatea datelor cu caracter personal ar putea să nu fie asigurată, inclusiv cazurile în care divulgarea datelor este o obligație necesară și proporțională impusă de dreptul Uniunii sau de dreptul național în contextul investigațiilor sau al procedurilor judiciare ulterioare ori pentru a proteja libertățile altor persoane, și anume dreptul la apărare al persoanei vizate, făcând, în fiecare caz, obiectul unor garanții adecvate prevăzute de dreptul Uniunii sau de dreptul național.

3.  Descrierea detaliată menționată la alineatul (1) litera (c) trebuie să fie scrisă într-un limbaj clar și ușor de înțeles și să fie ușor accesibilă pentru persoanele care efectuează raportarea.

3.  Descrierea detaliată menționată la alineatul (1) litera (c) trebuie să fie scrisă într-un limbaj clar și ușor de înțeles și să fie ușor accesibilă pentru persoanele care efectuează raportarea.

Amendamentul    96

Propunere de directivă

Articolul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 10

Articolul 10

Informații referitoare la primirea raportărilor și la acțiunile subsecvente acestora

Informații referitoare la primirea raportărilor și la acțiunile subsecvente acestora

Statele membre se asigură că autoritățile competente publică pe site-urile lor web, într-o secțiune separată, ușor de identificat și de accesat, cel puțin următoarele informații:

Statele membre se asigură că autoritățile competente publică pe site-urile lor web, într-o secțiune separată, ușor de identificat și de accesat, cel puțin următoarele informații:

(a)  condițiile în care persoanele care efectuează raportarea pot beneficia de protecție în temeiul prezentei directive;

(a)  condițiile în care persoanele care efectuează raportarea pot beneficia de protecție în temeiul prezentei directive;

(b)  canalele de comunicare pentru primirea raportărilor și pentru acțiunile subsecvente acestora:

(b)  canalele de comunicare pentru primirea raportărilor și pentru acțiunile subsecvente acestora:

(i)  numerele de telefon, precizându-se dacă, atunci când se utilizează aceste linii telefonice, conversațiile sunt înregistrate sau nu;

(i)  numerele de telefon, precizându-se dacă, atunci când se utilizează aceste linii telefonice, conversațiile sunt înregistrate sau nu;

(ii)  adresele poștale și electronice specifice, care sunt sigure și asigură confidențialitatea, pentru contactarea membrilor specializați ai personalului;

(ii)  adresele poștale și electronice specifice, care sunt sigure și asigură confidențialitatea, pentru contactarea membrilor specializați ai personalului;

(c)  procedurile aplicabile raportării încălcărilor menționate la articolul 9;

(c)  procedurile aplicabile raportării încălcărilor menționate la articolul 9;

(d)  regimul de confidențialitate aplicabil raportărilor și, în special, informațiile legate de prelucrarea datelor cu caracter personal în conformitate cu articolul 13 din Regulamentul (UE) 2016/679, cu articolul 13 din Directiva (UE) 2016/680 și cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, după caz.

(d)  regimul de confidențialitate aplicabil raportărilor și, în special, informațiile legate de prelucrarea datelor cu caracter personal în conformitate cu articolul 5 și articolul 13 din Regulamentul (UE) 2016/679, cu articolul 13 din Directiva (UE) 2016/680 și cu articolul 11 din Regulamentul (CE) nr. 45/2001, după caz;

(e)  natura acțiunilor subsecvente raportărilor;

(e)  natura acțiunilor subsecvente raportărilor;

(f)  măsurile reparatorii și procedurile disponibile împotriva represaliilor și posibilitatea de a primi consiliere confidențială pentru persoanele care intenționează să efectueze o raportare;

(f)  măsurile reparatorii și procedurile disponibile împotriva represaliilor și posibilitatea de a primi consiliere confidențială pentru persoanele care intenționează să efectueze o raportare;

(g)  o declarație în care se explică în mod clar că persoanele care pun informații la dispoziția autorității competente în conformitate cu prezenta directivă nu sunt considerate vinovate de încălcarea niciunei restricții privind divulgarea de informații impusă prin contract sau prin acte cu putere de lege și acte administrative și nu au niciun fel de răspundere cu privire la divulgarea respectivă.

(g)  o declarație în care se explică în mod clar că persoanele care pun informații la dispoziția autorităților competente în conformitate cu prezenta directivă nu sunt considerate vinovate de încălcarea niciunei restricții privind divulgarea de informații impusă prin contract sau prin acte cu putere de lege și acte administrative și nu au niciun fel de răspundere cu privire la divulgarea respectivă.

 

(ga)   un raport anual privind alertele primite și tratarea acestora, respectând în același timp confidențialitatea anchetelor în curs de desfășurare;

 

(gb)  informații de contact ale autorității administrative independente unice prevăzute la articolul 14a.

Amendamentul    97

Propunere de directivă

Articolul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 11

Articolul 11

Păstrarea evidenței raportărilor primite

Păstrarea evidenței raportărilor primite

1.  Statele membre se asigură că autoritățile competente păstrează evidența tuturor raportărilor primite.

1.  Statele membre se asigură că autoritățile competente păstrează evidența tuturor raportărilor primite, cu respectarea cerințelor privind confidențialitatea prevăzute în prezenta directivă. Rapoartele vor fi stocate pentru o perioadă care nu este mai lungă decât este necesar și proporțional pentru procedura de raportare și se șterg de îndată ce această procedură este încheiată. Datele cu caracter personal cuprinse în aceste rapoarte sunt prelucrate în conformitate cu legislația Uniunii privind protecția datelor.

2.  Autoritățile competente confirmă fără întârziere primirea raportărilor scrise la adresa poștală sau electronică indicată de persoana care efectuează raportarea, cu excepția cazului în care persoana care efectuează raportarea solicită în mod explicit contrariul sau autoritatea competentă consideră, în mod rezonabil, că trimiterea unei confirmări de primire a unei raportări scrise ar periclita protecția identității persoanei care efectuează raportarea.

2.  Autoritățile competente și entitățile juridice private și publice confirmă fără întârziere primirea raportărilor scrise la adresa poștală sau electronică indicată de persoana care efectuează raportarea, cu excepția cazului în care persoana care efectuează raportarea solicită în mod explicit contrariul sau autoritatea competentă a considerat, în mod rezonabil, că trimiterea unei confirmări de primire a unei raportări scrise ar periclita protecția identității persoanei care efectuează raportarea.

3.  În cazul în care pentru raportare se utilizează o linie telefonică în care conversațiile sunt înregistrate, autoritatea competentă are dreptul, sub rezerva consimțământului persoanei care efectuează raportarea, de a documenta raportarea orală în unul dintre următoarele moduri:

3.  În cazul în care pentru raportare se utilizează o linie telefonică în care conversațiile sunt înregistrate și în condițiile în care cerințele de confidențialitate prevăzute de prezenta directivă sunt respectate, autoritățile competente și entitățile juridice private și publice documentează raportarea orală în unul dintre următoarele moduri:

(a)  o înregistrare a conversației într-o formă durabilă și accesibilă;

(a)  o înregistrare a conversației într-o formă durabilă și accesibilă;

(b)  o transcriere completă și exactă a conversației, pregătită de membrii specializați ai personalului autorității competente.

(b)  o transcriere completă și exactă a conversației, pregătită de membrii specializați ai personalului autorității competente.

Autoritatea competentă îi oferă persoanei care efectuează raportarea posibilitatea de a verifica, de a rectifica și de a-și exprima acordul față de transcrierea convorbirii prin semnarea acesteia.

Autoritățile competente și entitățile juridice publice și private îi oferă persoanei care efectuează raportarea posibilitatea de a verifica, de a rectifica și de a-și exprima acordul față de transcrierea convorbirii prin semnarea acesteia.

4.  În cazul în care pentru raportare se utilizează o linie telefonică în care conversațiile nu sunt înregistrate, autoritatea competentă are dreptul de a documenta raportarea orală sub forma unui proces-verbal exact al convorbirii, întocmit de membrii specializați ai personalului. Autoritatea competentă îi oferă persoanei care efectuează raportarea posibilitatea de a verifica, de a rectifica și de a-și exprima acordul față de procesul-verbal prin semnarea acestuia.

4.  În cazul în care pentru raportare se utilizează o linie telefonică în care conversațiile nu sunt înregistrate, autoritățile competente și entitățile juridice publice și private documentează raportarea orală sub forma unui proces-verbal exact al convorbirii, întocmit de membrii specializați ai personalului. Autoritățile competente și entitățile juridice publice și private îi oferă persoanei care efectuează raportarea posibilitatea de a verifica, de a rectifica și de a-și exprima acordul față de transcrierea convorbirii prin semnarea acesteia.

5.  În cazul în care o persoană solicită o întâlnire cu membrii specializați ai personalului autorității competente în materie de raportare în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (c), autoritățile competente se asigură că, sub rezerva consimțământului persoanei care efectuează raportarea, se păstrează o evidență completă și exactă a întâlnirii într-o formă durabilă și accesibilă. Autoritatea competentă are dreptul de a documenta evidența întâlnirii în unul dintre următoarele moduri:

5.  În cazul în care o persoană solicită o întâlnire cu membrii specializați ai personalului autorităților competente sau al entităților juridice publice și private în materie de raportare în conformitate cu articolul 7 alineatul (2) litera (c), autoritățile competente și entitățile juridice publice și private se asigură că, sub rezerva consimțământului persoanei care efectuează raportarea, se păstrează o evidență completă și exactă a întâlnirii într-o formă durabilă și accesibilă. Autoritățile competente și entitățile juridice private și publice documentează evidența întâlnirii în unul dintre următoarele moduri:

(a)  o înregistrare a conversației într-o formă durabilă și accesibilă;

(a)  o înregistrare a conversației într-o formă durabilă și accesibilă;

(b)  un proces-verbal exact al întâlnirii, întocmit de membrii specializați ai personalului autorității competente.

(b)  un proces-verbal exact al întâlnirii, întocmit de membrii specializați ai personalului autorității competente și ai entităților juridice publice și private.

Autoritatea competentă îi oferă persoanei care efectuează raportarea posibilitatea de a verifica, de a rectifica și de a-și exprima acordul față de procesul-verbal al întâlnirii prin semnarea acestuia.

Autoritățile competente și entitățile juridice publice și private îi oferă persoanei care efectuează raportarea posibilitatea de a verifica, de a rectifica și de a-și exprima acordul față de transcrierea convorbirilor din cadrul întâlnirii prin semnarea acesteia.

 

5a.  În cazul în care apare problema unei divulgări menționate la articolul 9 alineatul (1) litera (c), autoritățile competente informează persoana care efectuează raportarea cu privire la acest lucru și îi trimit o justificare scrisă în care explică motivele pentru care au fost făcute publice datele confidențiale în cauză. Persoanei care efectuează raportarea i se oferă posibilitatea de a verifica, rectifica și aproba motivele pentru divulgare.

 

Amendamentul    98

Propunere de directivă

Articolul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 13

Articolul 13

Condițiile pentru protecția persoanelor care efectuează raportarea

Condițiile pentru protecția persoanelor care efectuează raportarea

1.  O persoană care efectuează raportarea beneficiază de protecție în temeiul prezentei directive dacă aceasta are motive întemeiate să creadă că informațiile raportate erau adevărate la momentul raportării și că respectivele informații intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.

1.  O persoană care efectuează raportarea intern sau extern sau în ambele moduri beneficiază de protecție în temeiul prezentei directive dacă aceasta are motive întemeiate să creadă că informațiile raportate erau adevărate la momentul raportării și că respectivele informații intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.

2.  O persoană care raportează extern beneficiază de protecție în temeiul prezentei directive dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

 

(a)  aceasta a raportat mai întâi intern, dar nu au fost luate măsuri corespunzătoare ca răspuns la raportarea respectivă în termenul rezonabil prevăzut la articolul 5;

 

(b)  persoana care efectuează raportarea nu a avut la dispoziție canale interne de raportare sau nu se putea aștepta în mod rezonabil ca aceasta să fie la curent cu disponibilitatea unor astfel de canale;

 

(c)  utilizarea canalelor interne de raportare nu era obligatorie pentru persoana care a efectuat raportarea, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2);

 

(d)  prin prisma obiectului raportării, nu se putea aștepta în mod rezonabil ca persoana respectivă să utilizeze canalele interne de raportare;

 

(e)  persoana a avut motive întemeiate să creadă că utilizarea canalelor interne de raportare ar putea compromite eficacitatea acțiunilor de investigație ale autorităților competente;

 

(f)   persoana avea dreptul să raporteze direct unei autorități competente în temeiul dreptului Uniunii, prin intermediul canalelor externe de raportare.

 

3.  O persoană care efectuează raportări către organismele, oficiile sau agențiile relevante ale Uniunii cu privire la încălcări care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive beneficiază de protecție, astfel cum se prevede în prezenta directivă, în aceleași condiții ca o persoană care raportează extern, în conformitate cu condițiile stabilite la alineatul (2).

3.  O persoană care efectuează raportări către organismele, oficiile sau agențiile relevante ale Uniunii cu privire la încălcări care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive beneficiază de protecție, astfel cum se prevede în prezenta directivă, în aceleași condiții ca o persoană care raportează, în conformitate cu condițiile stabilite la alineatul (1).

4.  O persoană care divulgă informații cu privire la încălcări care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive beneficiază de protecție în temeiul prezentei directive în cazul în care:

4.  O persoană care divulgă informații cu privire la încălcări care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive beneficiază de protecție în temeiul prezentei directive în cazul în care:

(a)  aceasta a raportat mai întâi intern și/sau extern, în conformitate cu capitolele II și III și cu alineatul (2) din prezentul articol, însă nu au fost luate măsuri corespunzătoare ca răspuns la raportarea prezentată în intervalul de timp menționat la articolul 6 alineatul (2) litera (b) și la articolul 9 alineatul (1) litera (b) sau

(a)  aceasta a raportat mai întâi intern și/sau extern, în conformitate cu capitolele II și III și cu alineatul (1) din prezentul articol, însă nu au fost luate măsuri corespunzătoare ca răspuns la raportarea prezentată în intervalul de timp menționat la articolul 5 alineatul (1) litera (d) și la articolul 9 alineatul (1) litera (b); sau

(b)   nu se putea aștepta în mod rezonabil ca persoana respectivă să utilizeze canalele interne și/sau externe de raportare din cauza unui pericol iminent sau evident la adresa interesului public sau din cauza circumstanțelor speciale ale cazului ori în situația în care există un risc de daune ireversibile.

(b)   aceasta are motive întemeiate să creadă că nu se putea aștepta în mod rezonabil să utilizeze canalele interne și/sau externe de raportare, de exemplu din cauza unui pericol iminent sau evident la adresa interesului public sau a unei lezări a acestuia sau din cauza circumstanțelor speciale ale cazului, cum ar fi cazuri în care persoanele care efectuează raportarea au motive întemeiate să creadă că autorul faptei este de conivență cu autoritatea competentă sau că există o participare directă sau indirectă la fapta presupusă din partea autorităților externe relevante sau că dovezile pot fi ascunse sau distruse ori în situația în care există o situație urgentă sau există un risc de daune ireversibile.

 

4a.  În cazul în care identitatea autorului unui raport anonim este dezvăluită ulterior, acesta beneficiază de protecția prevăzută de prezenta directivă în aceleași condiții ca și autorii unei raportări a căror identitate a fost cunoscută din momentul raportării sau al divulgării publice.

Amendamentul    99

Propunere de directivă

Articolul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 14

Articolul 14

Interdicția represaliilor împotriva persoanelor care efectuează raportarea

Interdicția represaliilor împotriva persoanelor care efectuează raportarea

Statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice orice formă de represalii, directe sau indirecte, împotriva persoanelor care efectuează raportarea și care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 13, inclusiv, în special, represalii sub formă de:

Statele membre iau măsurile necesare pentru a interzice orice formă de represalii, directe sau indirecte, îndreptate împotriva persoanelor care efectuează raportarea și care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 13, împotriva persoanelor care intenționează să efectueze o raportare sau împotriva facilitatorilor, inclusiv, în special, represalii sub formă de:

(a)  suspendare, șomaj tehnic, concediere sau măsuri echivalente;

(a)  suspendare, șomaj tehnic, concediere sau măsuri echivalente;

(b)  retrogradare sau blocare a promovării;

(b)  retrogradare sau blocare a promovării;

(c)  transfer de atribuții, schimbări ale localizării locului de muncă, reducere a salariilor, schimbări ale programului de lucru;

(c)  transfer de atribuții, schimbări ale localizării locului de muncă, reducere a salariilor, schimbări ale programului de lucru;

(d)  blocare a formării;

(d)  blocare a formării;

(e)  evaluare negativă a performanței sau recomandare negativă pentru activitatea profesională desfășurată;

(e)  evaluare negativă a performanței sau recomandare negativă pentru activitatea profesională desfășurată;

(f)  aplicare sau administrare a oricărei măsuri disciplinare, mustrări sau a vreunei alte sancțiuni, inclusiv a unei sancțiuni financiare;

(f)  aplicare sau administrare a oricărei măsuri disciplinare, mustrări sau a vreunei alte sancțiuni, inclusiv a unei sancțiuni financiare;

(g)  constrângere, intimidare, hărțuire sau ostracizare la locul de muncă;

(g)  constrângere, intimidare, hărțuire sau ostracizare;

(h)  Discriminare, dezavantaj sau tratament inechitabil;

(h)  discriminare, dezavantaj sau tratament inechitabil;

(i)  refuz de a transforma un contract de muncă pe o perioadă determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată;

(i)  refuz de a transforma un contract de muncă pe o perioadă determinată într-un contract de muncă pe durată nedeterminată;

(j)  refuz de a reînnoi un contract de muncă pe o perioadă determinată sau reziliere anticipată a unui astfel de contract;

(j)  refuz de a reînnoi un contract de muncă pe o perioadă determinată sau reziliere anticipată a unui astfel de contract;

(k)  prejudicii, inclusiv la adresa reputației persoanei în cauză, sau pierderi financiare, inclusiv sub forma pierderii oportunităților de afaceri și a pierderii de venituri;

(k)  prejudicii, inclusiv la adresa reputației persoanei în cauză, în special pe platformele de socializare sau pierderi financiare, inclusiv sub forma pierderii oportunităților de afaceri și a pierderii de venituri;

(l)  includere pe lista neagră pe baza unui acord sectorial sau la nivel de industrie formal sau informal, care presupune că persoana în cauză nu își va găsi, în viitor, un loc de muncă în respectivul sector sau industrie;

(l)  includere pe lista neagră pe baza unui acord sectorial sau la nivel de industrie formal sau informal, care presupune că persoana în cauză nu își va găsi, în viitor, un loc de muncă în respectivul sector sau industrie;

(m)  reziliere anticipată sau anulare a unui contract pentru bunuri sau servicii;

(m)  reziliere anticipată sau anulare a unui contract pentru bunuri sau servicii din cauza raportării în conformitate cu prezenta directivă;

(n)  anulare a unei licențe sau a unui permis.

(n)  anulare a unei licențe sau a unui permis;

 

(na)  trimiteri psihiatrice sau medicale obligatorii;

 

(nb)  suspendarea sau retragerea unei autorizări de securitate.

Amendamentul    100

Propunere de directivă

Articolul 14 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 14a

 

Asistarea autorului semnalării de către un terț independent

 

1.  Statele membre pot prevedea ca autorul raportării sau persoana care intenționează să efectueze o raportare sau o divulgare publică să beneficieze de asistență în demersul lor. Această asistență garantează că identitatea persoanelor menționate la prezentul alineat rămâne confidențială și poate lua, în special, următoarele forme:

 

(a)  o consiliere imparțială, confidențială și gratuită, în special cu privire la domeniul de aplicare al prezentei directive, la mijloacele de semnalare, la protecția acordată autorului semnalării și la drepturile persoanei vizate;

 

(b)  consultanță juridică în caz de litigiu, conform articolului 15 alineatul (8);

 

(c)  sprijin psihologică, în conformitate cu articolul 15 alineatul (8).

 

2.  acest sprijin poate fi furnizat de un centru de informare sau de o autoritate administrativă unică independentă identificată în mod clar.

Amendamentul    101

Propunere de directivă

Articolul 14 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 14b

 

Obligația de a păstra confidențialitatea privind identitatea persoanelor care efectuează raportarea

 

1. Identitatea unei persoane care efectuează o raportare nu poate fi divulgată fără consimțământul explicit al persoanei în cauză. Această cerință de confidențialitate se aplică, de asemenea, informațiilor care pot fi utilizate pentru a descoperi identitatea persoanei care efectuează raportarea.

 

2. Oricine intră în posesia de date menționate la alineatul (1) din prezentul articol are obligația să protejeze aceste date.

 

3. Persoana învinuită într-o raportare nu este în niciun caz îndreptățită să obțină informații referitoare la identitatea persoanei care a efectuat raportarea.

 

4. Circumstanțele în care informațiile confidențiale privind persoana care efectuează raportarea pot fi divulgate se limitează la cazurile în care divulgarea acestor informații este o obligație necesară și proporțională impusă de legislația Uniunii sau de legislația națională în contextul investigațiilor sau al procedurilor judiciare ulterioare ori pentru a proteja libertățile altor persoane, inclusiv dreptul la apărare al persoanei vizate, făcând, în fiecare caz, obiectul unor garanții adecvate prevăzute de legislațiile respective.

 

5. În cazurile prevăzute la alineatul (3), persoana desemnată să primească raportarea și să-i dea curs este obligată să informeze persoana care a efectuat raportarea înainte de a divulga informațiile confidențiale comunicate de aceasta.

 

6. Canalele interne și externe de primire a raportărilor sunt concepute, înființate și exploatate astfel încât să garanteze confidențialitatea identității persoanei care efectuează raportarea și să împiedice accesul personalului neautorizat. 

Amendamentul    102

Propunere de directivă

Articolul 15

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 15

Articolul 15

Măsuri pentru protecția împotriva represaliilor a persoanelor care efectuează raportarea

Măsuri pentru protecția împotriva represaliilor a persoanelor care efectuează raportarea și a facilitatorilor

1.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura protecția împotriva represaliilor a persoanelor care efectuează raportarea și care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 13. Astfel de măsuri includ, în special, măsurile prevăzute la alineatele (2)-(8).

1.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura protecția împotriva represaliilor a persoanelor care efectuează raportarea și care îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 13. Astfel de măsuri includ, în special, măsurile prevăzute la alineatele (2)-(8).

2.   Publicul larg trebuie să aibă acces ușor și gratuit la informații și consiliere cuprinzătoare și independente referitoare la procedurile și la măsurile reparatorii disponibile privind protecția împotriva represaliilor.

2.   Publicul larg trebuie să aibă acces ușor și gratuit la informații și consiliere cuprinzătoare și independente referitoare la procedurile și la măsurile reparatorii disponibile privind protecția împotriva represaliilor.

3.  Persoanele care efectuează raportarea trebuie să aibă acces la asistență efectivă din partea autorităților competente în fața oricărei autorități relevante implicate în protejarea lor împotriva represaliilor, inclusiv, în cazurile prevăzute de dreptul național, prin certificarea faptului că aceste persoane pot beneficia de protecție în temeiul prezentei directive.

3.  Persoanele care efectuează raportarea și facilitatorii trebuie să aibă acces la asistență efectivă din partea autorităților competente în fața oricărei autorități relevante implicate în protejarea lor împotriva represaliilor, inclusiv, în cazurile prevăzute de dreptul național, prin certificarea faptului că aceste persoane pot beneficia de protecție în temeiul prezentei directive.

4.  Nu se consideră că persoanele care raportează extern către autoritățile competente sau care divulgă informații în conformitate cu prezenta directivă au încălcat vreo restricție privind divulgarea de informații impusă prin contract sau prin orice act cu putere de lege sau act administrativ și nu au niciun fel de răspundere privind divulgarea respectivă.

4.  Nu se consideră că persoanele care raportează extern către autoritățile competente sau care divulgă informații în conformitate cu prezenta directivă au încălcat vreo restricție privind divulgarea de informații impusă prin contract sau prin orice act cu putere de lege sau act administrativ și nu au niciun fel de răspundere privind divulgarea respectivă.

5.  În cadrul unei proceduri judiciare referitoare la un prejudiciu suferit de persoana care efectuează raportarea și cu condiția ca respectiva persoană să prezinte motive întemeiate pentru a se considera că prejudiciul a fost o măsură de retorsiune luată ca urmare a raportării sau a divulgării de informații, persoana care a luat măsura de retorsiune trebuie să facă dovada că prejudiciul nu a fost o consecință a raportării, ci s-a bazat exclusiv pe motive justificate în mod corespunzător.

5.  În cadrul unei proceduri judiciare referitoare la un prejudiciu suferit de persoana care efectuează raportarea și cu condiția ca respectiva persoană să prezinte motive întemeiate pentru a se considera că prejudiciul a fost o măsură de retorsiune luată ca urmare a raportării sau a divulgării de informații, persoana care a luat măsura de retorsiune trebuie să facă dovada că prejudiciul nu a fost o consecință a raportării sau a divulgării publice, ci s-a bazat exclusiv pe motive justificate în mod corespunzător.

6.  Persoanele care efectuează raportarea trebuie să aibă acces la măsuri de remediere împotriva represaliilor, după caz, inclusiv la măsuri provizorii în așteptarea soluționării procedurii judiciare, în conformitate cu cadrul național.

6.  Persoanele care efectuează raportarea și facilitatorii trebuie să aibă acces la măsuri de remediere împotriva represaliilor, după caz, inclusiv la măsuri provizorii în așteptarea soluționării procedurii judiciare, în conformitate cu cadrul național.

7.   Pe lângă exonerarea de la măsurile, procedurile și măsurile reparatorii prevăzute în Directiva (UE) 2016/943, în cadrul procedurilor judiciare, inclusiv în ceea ce privește defăimarea, încălcarea drepturilor de autor, încălcarea secretului profesional sau cererile de compensare în temeiul dreptului privat, public sau colectiv al muncii, persoanele care efectuează raportarea trebuie să aibă dreptul de a invoca faptul că au efectuat o raportare sau o divulgare de informații în conformitate cu prezenta directivă pentru a solicita respingerea acțiunii.

7.   Pe lângă exonerarea de la măsurile, procedurile și măsurile reparatorii prevăzute în Directiva (UE) 2016/943, în cadrul procedurilor judiciare, inclusiv în ceea ce privește defăimarea, încălcarea drepturilor de autor, încălcarea secretului profesional sau cererile de compensare în temeiul dreptului privat, public sau colectiv al muncii, persoanele care efectuează raportarea trebuie să aibă dreptul de a invoca faptul că au efectuat o raportare sau o divulgare de informații în conformitate cu prezenta directivă pentru a solicita respingerea acțiunii. Statele membre iau, de asemenea, măsurile necesare pentru a extinde dreptul de a solicita respingerea acțiunii la membri individuali ai organizațiilor societății civile, atunci când aceștia au legătură cu o raportare.

8.  Pe lângă furnizarea de asistență juridică persoanelor care efectuează raportarea în cadrul procedurilor penale și civile transfrontaliere, în conformitate cu Directiva (UE) 2016/1919 și cu Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului63 și în conformitate cu dreptul național, statele membre pot prevedea măsuri suplimentare de asistență juridică și financiară și măsuri de sprijinire a persoanelor respective în cadrul procedurilor judiciare.

8.  Pe lângă furnizarea de asistență juridică persoanelor care efectuează raportarea în cadrul procedurilor penale și civile transfrontaliere, în conformitate cu Directiva (UE) 2016/1919 și cu Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului63 și în conformitate cu dreptul național, statele membre pot prevedea măsuri suplimentare de asistență juridică și financiară și măsuri de sprijinire a persoanelor respective în cadrul procedurilor judiciare, inclusiv asistență psihologică.

________________

________________

63 Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială (JO L 136, 24.5.2008, p. 3).

63 Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială (JO L 136, 24.5.2008, p. 3).

Amendamentul    103

Propunere de directivă

Articolul 15 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 15a

 

Măsuri reparatorii

 

Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura măsuri reparatorii și despăgubiri integrale pentru pagubele suferite de persoana care efectuează raportarea, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 13. Aceste măsuri reparatorii pot lua următoarele forme:

 

(a) reintegrarea;

 

(b) restituirea unui permis, a unei licențe sau a unui contract anulat;

 

(c) compensarea pierderilor financiare efective și viitoare;

 

(d) despăgubiri pentru alte daune economice sau morale.

Amendamentul    104

Propunere de directivă

Articolul 16 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  În cazul în care identitatea persoanelor vizate nu este cunoscută publicului larg, autoritățile competente se asigură că identitatea acestora este protejată atât timp cât ancheta se află în curs.

2.  Autoritățile competente se asigură că identitatea persoanelor în cauză este protejată atât timp cât ancheta se află în curs, însă în niciun caz după începerea procesului penal.

Amendamentul    105

Propunere de directivă

Articolul 16 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 16a

 

Drepturile persoanelor implicate

 

Statele membre se asigură că toate constatările sau rapoartele rezultate în urma unei evaluări sau a unei anchete, unor rapoarte sau divulgări publice în temeiul prezentei directive nu prejudiciază în mod abuziv, direct sau indirect, nicio persoană fizică. Dreptul la a fi ascultat și la un proces echitabil este pe deplin respectat.

Amendamentul    106

Propunere de directivă

Articolul 17

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 17

Articolul 17

Sancțiuni

Sancțiuni

1.  Statele membre prevăd sancțiuni eficace, proporționale și disuasive aplicabile persoanelor fizice sau juridice care:

1.  Statele membre prevăd sancțiuni eficace, proporționale și disuasive aplicabile persoanelor fizice sau juridice care:

(a)  împiedică sau încearcă să împiedice raportarea;

(a)  împiedică sau încearcă să împiedice raportarea;

(b)  iau măsuri de retorsiune împotriva persoanelor care efectuează raportarea;

(b)  iau măsuri de retorsiune împotriva persoanelor care efectuează raportarea și împotriva facilitatorilor;

(c)  introduc acțiuni vexatorii împotriva persoanelor care efectuează raportarea;

(c)  introduc acțiuni vexatorii împotriva persoanelor care efectuează raportarea;

(d)  încalcă obligația de a menține confidențialitatea privind identitatea persoanelor care efectuează raportarea.

(d)  încalcă obligația de a menține confidențialitatea privind identitatea persoanelor care efectuează raportarea și a persoanelor vizate.

2.  Statele membre aplică sancțiuni eficace, proporționale și disuasive persoanelor care fac raportări sau divulgări răuvoitoare sau abuzive, inclusiv măsuri de compensare pentru persoanele care au suferit prejudicii ca urmare a unor raportări sau divulgări răuvoitoare ori abuzive.

2.  Statele membre se asigură că persoanelor care fac raportări sau divulgări demonstrate a fi false le sunt aplicabile sancțiuni eficace, proporționale și disuasive și că sunt prevăzute măsuri de compensare pentru persoanele care au suferit prejudicii ca urmare a unor raportări sau divulgări răuvoitoare ori abuzive.

Amendamentul    107

Propunere de directivă

Articolul 17 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 17a

 

Lipsa de derogări de la drepturi și măsuri reparatorii

 

Drepturile și măsurile reparatorii prevăzute de prezenta directivă nu pot face obiectul unei derogări sau limitări prin vreun contract, politică, formă sau condiție de încadrare în muncă sau prin vreo convenție de arbitraj prealabilă unui litigiu. Orice încercare de derogare sau de limitare a acestor drepturi și măsuri reparatorii trebuie considerată nulă și neavenită și poate face obiectul unor sancțiuni.

Amendamentul    108

Propunere de directivă

Articolul 17 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 17b

 

Obligația de cooperare

 

1. Autoritățile statelor membre care primesc raportări privind încălcarea legislației Uniunii care fac obiectul prezentei directive informează fără întârziere toate autoritățile celorlalte state membre și/sau oficiile și agențiile UE relevante și cooperează cu acestea în mod loial, eficient și prompt.

 

2. Autoritățile unui stat membru cărora li se notifică de către autoritățile altor state membre posibile încălcări ale legislației Uniunii care fac obiectul prezentei directive transmit o informare consistentă privind acțiunile întreprinse în legătură cu notificarea respectivă, precum și o confirmare oficială de primire și date de contact în vederea cooperării ulterioare.

 

3. Autoritățile statelor membre protejează confidențialitatea informațiilor primite, în special a celor legate de identitatea autorilor raportării și a altor informații cu caracter personal care îi privesc pe aceștia.

 

4. Autoritățile statelor membre oferă, în condiții de confidențialitate, acces la informațiile primite de la autorii raportărilor și facilitează prompt cererile de informații suplimentare.

 

5. În cazuri internaționale, autoritățile statelor membre oferă prompt autorităților competente din celelalte state membre toate informațiile relevante referitoare la încălcările legislației Uniunii sau ale legislației naționale.

Amendamentul    109

Propunere de directivă

Articolul 18 – paragraful 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Toate prelucrările de date cu caracter personal efectuate în temeiul prezentei directive, inclusiv schimbul sau transmiterea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente, se fac în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 și cu Directiva (UE) 2016/680. Toate schimburile sau transmiterile de informații de către autoritățile competente la nivelul Uniunii ar trebui să se efectueze în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001. Datele cu caracter personal care nu sunt relevante pentru tratarea unui caz specific sunt șterse imediat.

Toate prelucrările de date cu caracter personal efectuate în temeiul prezentei directive, inclusiv schimbul sau transmiterea datelor cu caracter personal de către autoritățile competente, se fac în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679 și cu Directiva (UE) 2016/680. Toate schimburile sau transmiterile de informații de către autoritățile competente la nivelul Uniunii ar trebui să se efectueze în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 45/2001. Datele cu caracter personal care nu sunt relevante pentru tratarea unui caz specific nu sunt colectate sau, dacă sunt colectate în mod accidental, sunt șterse imediat.

Amendamentul    110

Propunere de directivă

Articolul 19

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 19

Articolul 19

Un tratament mai favorabil

Un tratament mai favorabil și clauza de menținere a nivelului de protecție

Statele membre pot introduce sau menține dispoziții mai favorabile pentru drepturile persoanelor care efectuează raportarea decât cele prevăzute în prezenta directivă, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 16 și ale articolului 17 alineatul (2).

1.  Statele membre pot introduce sau menține dispoziții mai favorabile pentru drepturile persoanelor care efectuează raportarea decât cele prevăzute în prezenta directivă, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 16 și ale articolului 17 alineatul (2).

 

1a.  Transpunerea prezentei directive nu constituie un motiv suficient pentru reducerea nivelului general de protecție deja asigurat persoanelor care efectuează raportări în legislația națională în domeniile în care se aplică prezenta directivă.

Amendamentul    111

Propunere de directivă

Articolul 19 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 19a

 

Respectarea autonomiei partenerilor sociali

 

Prezenta directivă nu aduce atingere autonomiei partenerilor sociali și dreptului acestora de a încheia contracte colective, în conformitate cu legislația, tradițiile și practicile naționale, respectând, totodată, dispozițiile tratatului.

Justificare

Este importantă luarea în considerare a modelelor naționale specifice pieței muncii în ceea ce privește respectarea autonomiei partenerilor sociali.

Amendamentul    112

Propunere de directivă

Articolul 20 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.  În transpunerea prezentei directive, statele membre pot lua în considerare înființarea unei autorități independente de protecție a avertizorilor.

Amendamentul    113

Propunere de directivă

Articolul 21 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre furnizează Comisiei toate informațiile relevante privind punerea în aplicare a prezentei directive. Pe baza informațiilor furnizate, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la 15 mai 2023, un raport cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive.

1.  Statele membre furnizează Comisiei toate informațiile relevante privind punerea în aplicare a prezentei directive. Pe baza informațiilor furnizate, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la 15 mai 2023, un raport cu privire la punerea în aplicare a prezentei directive. Raportul include, de asemenea, o primă evaluare a oportunității extinderii domeniului de aplicare a prezentei directive la alte domenii sau acte ale Uniunii.

Amendamentul    114

Propunere de directivă

Articolul 21 – alineatul 2 – litera ca (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(ca)  numărul constatat de măsuri de retorsiune împotriva persoanelor care efectuează raportări;

Amendamentul    115

Propunere de directivă

Articolul 21 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Ținând seama de raportul pe care l-a transmis în temeiul alineatului (1) și de statisticile statelor membre prezentate în temeiul alineatului (2), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la 15 mai 2027, un raport de evaluare a impactului legislației naționale care transpune prezenta directivă. Raportul evaluează funcționarea prezentei directive și are în vedere necesitatea unor măsuri suplimentare, inclusiv, după caz, a unor modificări în vederea extinderii domeniului de aplicare al prezentei directive la alte domenii sau acte ale Uniunii.

3.  Ținând seama de raportul pe care l-a transmis în temeiul alineatului (1) și de statisticile statelor membre prezentate în temeiul alineatului (2), Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului, până la 15 mai 2025, un raport de evaluare a impactului legislației naționale care transpune prezenta directivă. Raportul evaluează funcționarea prezentei directive, eventualul impact asupra drepturilor fundamentale, cum ar fi dreptul la viață privată, la prezumția de nevinovăție și la un proces echitabil și are în vedere necesitatea unor măsuri suplimentare, inclusiv, după caz, a unor modificări în vederea extinderii domeniului de aplicare al prezentei directive la alte domenii sau acte ale Uniunii.

Amendamentul    116

Propunere de directivă

Articolul 21 – alineatul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

3a.  Aceste raportări sunt făcute publice și sunt ușor accesibile.

Amendamentul    117

Propunere de directivă

Articolul 21 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 21a

 

Actualizarea anexei

 

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 21b pentru a actualiza anexa la prezenta directivă ori de câte ori un nou act juridic al Uniunii intră în domeniul de aplicare material prevăzut la articolul 1 alineatul (1) litera (a) sau la articolul 1 alineatul (2).

Amendamentul    118

Propunere de directivă

Articolul 21 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 21b

 

Exercitarea delegării

 

1.  Competența de a adopta acte delegate se conferă Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

 

2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 21a se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la … [JO: a se introduce data intrării în vigoare a prezentei directive]. Comisia întocmește un raport privind delegarea de competențe cel târziu cu nouă luni înainte de sfârșitul perioadei de cinci ani. Delegarea de competențe se prelungește tacit cu perioade de timp identice, cu excepția cazului în care Parlamentul European sau Consiliul se opune prelungirii respective cel târziu cu trei luni înainte de încheierea fiecărei perioade.

 

3.  Delegarea de competențe menționată la articolul 21a poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu aduce atingere actelor delegate care sunt deja în vigoare.

 

4.  Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia consultă experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare.

 

5.  De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

 

6.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 21a intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu, sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Termenul respectiv se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Amendamentul    119

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea B – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

B.  Articolul 1 litera (a) punctul (ii) – servicii financiare, prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului:

B.  Articolul 1 litera (a) punctul (ii) – servicii financiare, frauda fiscală, evaziunea fiscală, evitarea obligațiilor fiscale, prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului;1a:

 

_________________

 

1a competență exclusivă a ECON și LIBE

Amendamentul    120

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea Ba (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Ba.   Articolul 1 litera (a) punctul (ii) litera (b) - normele sociale, sănătatea și siguranța la locul de muncă

 

1.   Norme sociale ale Uniunii Europene, reglementate în special de:

 

(i)   Directiva 79/7/CEE a Consiliului din 19 decembrie 1978 privind aplicarea treptată a principiului egalității de tratament între bărbați și femei în domeniul securității sociale (JO L 6, 10.1.1979, p. 24);

 

(ii)   Directiva 91/533/CEE a Consiliului din 14 octombrie 1991 privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă (JO L 288, 18.10.1991, p. 32);

 

(iii)   Directiva 91/383/CEE a Consiliului din 25 iunie 1991 de completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătățirea securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporară (JO L 206, 29.7.1991, p. 19);

 

(iv)   Directiva 94/33/CE a Consiliului din 22 iunie 1994 privind protecția tinerilor la locul de muncă (JO L 216, 20.8.1994, p. 12);

 

(v)   Directiva 98/59/CE a Consiliului privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO L 225, 12.8.1998, p. 16);

 

(vi)   Directiva 98/49/CE a Consiliului din 29 iunie 1998 privind protecția dreptului la pensie suplimentară al lucrătorilor salariați și al lucrătorilor care desfășoară activități independente care se deplasează în cadrul Comunității (JO L 209, 25.7.1998, p. 46);

 

(vii)   Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, 2.12.2000, p. 16);

 

(viii)   Directiva 2000/43/CE a Consiliului din 29 iunie 2000 de punere în aplicare a principiului egalității de tratament între persoane, fără deosebire de rasă sau origine etnică (JO L 180, 19.7.2000, p. 22);

 

(ix)   Directiva 2000/79/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 privind punerea în aplicare a Acordului european privind organizarea timpului de lucru al personalului mobil din aviația civilă, încheiat de Asociația companiilor europene de navigație aeriană (AEA), Federația europeană a lucrătorilor din transporturi (ETF), Asociația europeană a personalului tehnic navigant (ECA), Asociația europeană a companiilor aviatice din regiunile Europei (ERA) și Asociația internațională a liniilor aeriene rezervate în sistem charter (AICA) (JO L 302, 1.12.2000, p. 57);

 

(x)   Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16);

 

(xi)   Directiva 2002/15/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 privind organizarea timpului de lucru al persoanelor care efectuează activități mobile de transport rutier (JO L 80, 23.3.2002, p. 35-39) și Regulamentul (CE) nr. 561/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispoziții ale legislației sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a Regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 și (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului (JO L 102, 11.4.2006, p. 1);

 

(xii)   Directiva 2003/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 iunie 2003 privind activitățile și supravegherea instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale (JO L 235, 23.9.2003, p. 10);

 

(xiii)   Directiva 2004/113/CE din 13 decembrie 2004 de aplicare a principiului egalității de tratament între femei și bărbați privind accesul la bunuri și servicii și furnizarea de bunuri și servicii (JO L 373, 21.12.2004, p. 37);

 

(xiv)   Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, 18.11.2003, p. 9);

 

(xv)   Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (JO L 204, 26.7.2006, p. 23);

 

(xvi)   Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (JO L 283, 28.10.2008, p. 36);

 

(xvii)   Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului (JO L 180, 15.7.2010, p. 1);

 

(xviii)   Directiva 2014/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind măsurile de facilitare a exercitării drepturilor conferite lucrătorilor în contextul liberei circulații a lucrătorilor (JO L 128, 30.4.2014, p. 8);

 

(xix)   Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne („Regulamentul IMI”) (JO L 159, 28.5.2014, p. 11);

 

(xx)   Directiva 2014/50/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind cerințele minime de creștere a mobilității lucrătorilor între statele membre prin îmbunătățirea dobândirii și a păstrării drepturilor la pensie suplimentară (JO L 128, 30.4.2014, p. 1);

 

(xxi)   Regulamentul (CE) nr. 450/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 februarie 2003 privind indicele costului forței de muncă (JO L 69, 13.3.2003, p. 1);

 

(xxii)   Regulamentul (CE) nr. 1071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului (JO L 300, 14.11.2009, p. 51);

 

(xxiii)   Regulamentul (CE) nr. 987/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 de stabilire a procedurii de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 883/2004 privind coordonarea sistemelor de securitate socială (JO L 284, 30.10.2009, p. 1);

 

(xxiv)  Regulamentul (UE) nr. 492/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2011 privind libera circulație a lucrătorilor în cadrul Uniunii (JO L 141, 27.5.2011, p. 1);

 

(xxv)   Regulamentul (UE) nr. 223/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 martie 2014 privind Fondul de ajutor european destinat celor mai defavorizate persoane (JO L 72, 12.3.2014, p. 1);

 

(xxvi)   Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență (JO L 141, 5.6.2015, p. 19);

 

2.   Norme privind sănătatea și securitatea la locul de muncă, reglementate în special de:

 

(i)   toate directivele speciale în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE;

 

(ii)  Directiva 92/29/CEE a Consiliului din 31 martie 1992 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru promovarea unei mai bune asistențe medicale la bordul navelor (JO L 113, 30.4.1992, p. 19);

 

(iii)   Directiva 2001/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 decembrie 2001 privind siguranța generală a produselor (JO L 11, 15.1.2002, p. 4);

 

(iv)   Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (JO L 157, 9.6.2006, p. 24);

 

(v)   Directiva 2006/15/CE a Comisiei din 7 februarie 2006 de stabilire a unei a doua liste de valori limită orientative de expunere profesională în aplicarea Directivei 98/24/CE a Consiliului și de modificare a Directivelor 91/322/CEE și 2000/39/CE (JO L 38, 9.2.2006, p. 36);

 

(vi)   Directiva 2008/68/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 2008 privind transportul interior de mărfuri periculoase (JO L 260, 30.9.2008, p. 13);

 

(vii)   Directiva 2009/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă [a doua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 260, 3.10.2009, p. 5);

 

(viii)   Directiva 2009/148/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă (JO L 330, 16.12.2009, p. 28);

 

(ix)   Regulamentul (CE) nr. 1338/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind statisticile comunitare referitoare la sănătatea publică, precum și la sănătatea și siguranța la locul de muncă (JO L 354, 31.12.2008, p. 70).

Amendamentul    121

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea E – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

E.  Articolul 1 litera (a) punctul (v) protecția mediului:

E.  Articolul 1 litera (a) punctul (v) - protecția mediului, dezvoltarea durabilă, gestionarea deșeurilor, poluarea maritimă, atmosferică și fonică, protecția și gestionarea apei și a solului, protecția naturii și a biodiversității și combaterea schimbărilor climatice:

Amendamentul    122

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea E – paragraful 1 (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1.   Dispoziții privind răspunderea pentru mediul înconjurător, în special:

(NB: acest titlu trebuie introdus înainte de anexa I partea I secțiunea E punctul (i))

Amendamentul    123

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea E – punctul iii

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(iii)  Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn (JO L 295, 12.11.2010, p. 23);

eliminat

Amendamentul    124

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea E – punctul iv

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(iv)  Directiva 2009/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de modificare a Directivei 2005/35/CE privind poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni în caz de încălcare (JO L 280, 27.10.2009, p. 52);

eliminat

Amendamentul    125

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea E – punctul v

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(v)  Regulamentul (UE) 2015/757 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor de dioxid de carbon generate de transportul maritim și de modificare a Directivei 2009/16/CE (JO L 123, 19.5.2015, p. 55);

eliminat

Amendamentul    126

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea E – punctul vi

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(vi)  Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind reciclarea navelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 și a Directivei 2009/16/CE (JO L 330, 10.12.2013, p. 1);

eliminat

Amendamentul    127

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea E – punctul vii

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(xvii)  Regulamentul (UE) nr. 649/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind exportul și importul de produse chimice care prezintă risc (JO L 201, 27.7.2012, p. 60);

eliminat

Amendamentul    128

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea E – punctul viii

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(viii)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1);

eliminat

Amendamentul    129

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea E – punctul ix

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(ix)  Directiva (UE) 2015/2193 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații medii de ardere (JO L 313, 28.11.2015, p. 1).

eliminat

Amendamentul    130

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea E – paragraful 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a.    Dispoziții referitoare la informațiile despre mediu:

 

(i)  Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26);

 

(ii)  Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (JO L 145, 31.5.2001, p. 43);

 

(iii)  Regulamentul (CE) nr. 1367/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 septembrie 2006 privind aplicarea, pentru instituțiile și organismele comunitare, a dispozițiilor Convenției de la Aarhus privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în domeniul mediului (JO L 264, 25.9.2006, p. 13);

 

(iv)  Directiva 2007/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 14 martie 2007 de instituire a unei infrastructuri pentru informații spațiale în Comunitatea Europeană (INSPIRE) (JO L 108, 25.4.2007, p. 1).

 

(v)  Directiva 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul și de modificare în ceea ce privește participarea publică și accesul la justiție (JO L 156, 25.6.2003, p. 17).

 

[NB: acest punct trebuie introdus după secțiunea E, punctul (ii)]

Amendamentul    131

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea E – paragraful 1 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1b.   Dispoziții în materie de mediu și climă, inclusiv:

 

(i)  Regulamentul (UE) nr. 1293/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2013 privind instituirea unui program pentru mediu și politici climatice (LIFE) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 614/2007 (JO L 347, 20.12.2013, p. 185);

 

(ii)  Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE (JO L 140, 5.6.2009, p. 16);

 

(iii)  Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătățirii și extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră (JO L 140, 5.6.2009, p. 63), inclusiv toate reglementările asociate;

 

(iv)  Regulamentul (UE) nr. 421/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivei 2003/87/CE de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității în vederea punerii în aplicare, din 2020, a unui acord internațional privind aplicarea unei măsuri unice globale bazate pe piață pentru emisiile generate de aviația internațională (JO L 129, 30.4.2014, p. 1);

 

(v)  Directiva 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon și de modificare a Directivei 85/337/CEE a Consiliului, precum și a Directivelor 2000/60/CE, 2001/80/CE, 2004/35/CE, 2006/12/CE, 2008/1/CE și a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului (JO L 140, 5.6.2009, p. 114);

 

(vi)  Regulamentul (UE) nr. 525/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind un mecanism de monitorizare și de raportare a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și de raportare, la nivel național și al Uniunii, a altor informații relevante pentru schimbările climatice și de abrogare a Deciziei nr. 280/2004/CE (JO L 165, 18.6.2013, p. 13);

 

(vii)  Regulamentul (UE) nr. 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 842/2006 (JO L 150, 20.5.2014, p. 195);

 

(viii)  Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51);

 

(ix)  Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind eficiența energetică, de modificare a directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (JO L 315, 14.11.2012, p. 1).

Amendamentul    132

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea E – paragraful 1 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1c.   Dispozițiile referitoare la dezvoltarea durabilă și gestionarea deșeurilor, în special:

 

(i)  Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind deșeurile și de abrogare a anumitor directive (JO L 312, 22.11.2008, p. 3);

 

(ii)  Directiva 1999/31/CE a Consiliului din 26 aprilie 1999 privind depozitele de deșeuri (JO L 182, 16.7.1999, p. 1);

 

(iii)  Regulamentul (CE) nr. 1013/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 iunie 2006 privind transferurile de deșeuri (JO L 190, 12.7.2006, p. 1);

 

(iv)  Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p.10);

 

(v)  Directiva (UE) 2015/720 a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2015 de modificare a Directivei 94/62/CE în ceea ce privește reducerea consumului de pungi de transport din plastic subțire (JO L 115, 6.5.2015, p. 11);

 

(vi)  Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE) (JO L 197, 24.7.2012, p. 38);

 

(vii)  Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE (JO L 266, 26.9.2006, p. 1);

 

(viii)  Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (JO L 174, 1.7.2011, p. 88);

 

(ix)  Directiva 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz (JO L 269, 21.10.2000, p. 34);

 

(x)  Directiva 2005/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 octombrie 2005 privind omologarea autovehiculelor în ceea ce privește posibilitățile de reutilizare, reciclare și recuperare a acestora și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului (JO L 310, 25.11.2005, p. 10);

 

(xi)  Directiva 96/59/CE a Consiliului din 16 septembrie 1996 privind eliminarea bifenililor policlorurați și a terfenililor policlorurați (PCB/TPC) (JO L 243, 24.9.1996, p. 31);

 

(xii)  Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (JO L 174, 1.7.2011, p. 88);

 

(xiii)  Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO L 197, 21.7.2001, p. 30);

 

(xiv)  Regulamentul (CE) nr. 66/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind eticheta UE ecologică (JO L 27, 30.1.2010, p. 1);

 

(xv)  Regulamentul (UE) nr. 1257/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind reciclarea navelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1013/2006 și a Directivei 2009/16/CE (JO L 330, 10.12.2013, p. 1);

 

(xvi)  Regulamentul (UE) nr. 649/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 4 iulie 2012 privind exportul și importul de produse chimice care prezintă risc (JO L 201, 27.7.2012, p. 60);

 

(xvii)  Regulamentul (Euratom) nr. 1493/93 al Consiliului din 8 iunie 1993 privind transportul substanțelor radioactive între statele membre (JO L 148, 19.6.1993, p. 1).

Amendamentul    133

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea E – paragraful 1 d (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1d.   Dispozițiile referitoare la poluarea marină, atmosferică și fonică, în special:

 

(i)  Directiva 2008/50/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (JO L 152, 11.6.2008, p. 1);

 

(ii)  Directiva 2004/107/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 2004 privind arsenicul, cadmiul, mercurul, nichelul și hidrocarburile aromatice policiclice în aerul înconjurător (JO L 23, 26.1.2005, p. 3);

 

(iii)  Regulamentul (CE) nr. 850/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind poluanții organici persistenți și de modificare a Directivei 79/117/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 7);

 

(iv)  Regulamentul (CE) nr. 1005/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind substanțele care diminuează stratul de ozon (JO L 286, 31.10.2009, p. 1);

 

(v)  Directiva 2001/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2001 privind plafoanele naționale de emisie pentru anumiți poluanți atmosferici (JO L 309, 27.11.2001, p. 22);

 

(vi)  Directiva 94/63/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind controlul emisiilor de compuși organici volatili (COV) rezultați din depozitarea carburanților și din distribuția acestora de la terminale la stațiile de distribuție a carburanților (JO L 365, 31.12.1994, p. 24);

 

(vii)  Directiva 2009/126/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 privind etapa a II-a de recuperare a vaporilor de benzină în timpul alimentării autovehiculelor la stațiile de benzină (JO L 285, 31.10.2009, p. 36);

 

(viii)  Regulamentul (CE) nr. 715/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2007 privind omologarea de tip a autovehiculelor în ceea ce privește emisiile provenind de la vehiculele ușoare pentru pasageri și de la vehiculele ușoare comerciale (Euro 5 și Euro 6) și privind accesul la informațiile referitoare la repararea și întreținerea vehiculelor (JO L 171, 29.6.2007, p. 1);

 

(ix)  Regulamentul (CE) nr. 595/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2009 privind omologarea de tip a autovehiculelor și a motoarelor cu privire la emisiile provenite de la vehicule grele (Euro VI) și accesul la informații privind repararea și întreținerea vehiculelor și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 715/2007 și a Directivei 2007/46/CE și de abrogare a Directivelor 80/1269/CEE, 2005/55/CE și 2005/78/CE (JO L 188, 18.7.2009, p. 1);

 

(x)  Directiva 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2014 privind instalarea infrastructurii pentru combustibili alternativi (JO L 307, 28.10.2014, p. 1);

 

(xi)  Regulamentul (CE) nr. 443/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 aprilie 2009 de stabilire a standardelor de performanță privind emisiile pentru autoturismele noi, ca parte a abordării integrate a Comunității de a reduce emisiile de CO2 generate de vehiculele ușoare (JO L 140, 5.6.2009, p. 1);

 

(xii)  Directiva 1999/94/CE privind disponibilitatea informațiilor cu privire la consumul de carburant și emisiile de CO2 destinate consumatorilor la comercializarea autoturismelor noi (JO L 12, 18.1.2000, p. 16);

 

(xiii)  Regulamentul (UE) nr. 510/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 mai 2011 de stabilire a unor standarde de performanță pentru vehiculele utilitare ușoare noi, ca parte a abordării integrate a Uniunii de reducere a emisiilor de CO2 generate de vehiculele ușoare (JO L 145, 31.5.2011, p. 1).

 

(xiv)  Directiva 2006/40/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind emisiile provenite de la sistemele de climatizare ale autovehiculelor și de modificare a Directivei 70/156/CEE a Consiliului (JO L 161, 14.6.2006, p. 12);

 

(xv)  Directiva 2009/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic (JO L 120, 15.5.2009, p. 12);

 

(xvi)  Regulamentul (UE) 2016/1628 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 septembrie 2016 privind cerințele referitoare la limitele emisiilor de poluanți gazoși și de particule poluante și omologarea de tip pentru motoarele cu ardere internă pentru echipamentele mobile fără destinație rutieră, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1024/2012 și (UE) nr. 167/2013 și de modificare și abrogare a Directivei 97/68/CE (JO L 252, 16.9.2016, p. 53);

 

(xvii)  Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale (prevenirea și controlul integrat al poluării) (JO L 334, 17.12.2010, p. 17);

 

(xviii)  Directiva (UE) 2015/2193 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind limitarea emisiilor în atmosferă a anumitor poluanți provenind de la instalații medii de ardere (JO L 313, 28.11.2015, p. 1);

 

(xix)  Directiva 2008/101/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 de modificare a Directivei 2003/87/CE pentru a include activitățile de transport aerian în sistemul de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității (JO L 8, 13.1. 2009, p. 3);

 

(xx)  Regulamentul (CE) nr. 549/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 martie 2004 de stabilire a cadrului pentru crearea cerului unic european (regulamentul-cadru) (JO L 96, 31.3.2004, p. 1);

 

(xxi)  Directiva 2006/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 de modificare a Directivei 1999/62/CE de aplicare la vehiculele grele de marfă a taxelor pentru utilizarea anumitor infrastructuri (JO L 157, 9.6.2006, p. 8);

 

(xxii)  Directiva 2002/84/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 noiembrie 2002 de modificare a directivelor privind siguranța maritimă și prevenirea poluării de către nave (JO L 324, 29.11.2002, p. 53);

 

(xxiii)  Regulamentul (UE) nr. 546/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 de modificare a Regulamentului (CE) nr. 718/1999 al Consiliului privind politica capacității flotei Comunității cu scopul de a promova transportul pe căile navigabile interioare (JO L 163, 29.5.2014, p. 15);

 

(xxiv)  Directiva 2009/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 98/70/CE în ceea ce privește specificațiile pentru benzine și motorine, de introducere a unui mecanism de monitorizare și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de modificare a Directivei 1999/32/CE a Consiliului în ceea ce privește specificațiile pentru carburanții folosiți de navele de navigație interioară și de abrogare a Directivei 93/12/CEE (JO L 140, 5.6.2009, p. 88);

 

(xxv)  Directiva 2009/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de modificare a Directivei 2005/35/CE privind poluarea cauzată de nave și introducerea unor sancțiuni în caz de încălcare (JO L 280, 27.10.2009, p. 52);

 

(xxvi)  Regulamentul (UE) 2015/757 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor de dioxid de carbon generate de transportul maritim și de modificare a Directivei 2009/16/CE (JO L 123, 19.5.2015, p. 55);

 

(xxvii)  Regulamentul (CE) nr. 782/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 14 aprilie 2003 privind interzicerea compușilor organostanici pe nave (JO L 115, 9.5.2003, p. 1);

 

(xxviii)  Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental (JO L 189, 18.7.2002, p. 12);

 

(xxix)  Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior (JO L 162, 3.7.2000, p. 1);

 

(xxx)  Directiva 2002/49/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 iunie 2002 privind evaluarea și gestiunea zgomotului ambiental (JO L 189, 18.7.2002, p. 12).

Amendamentul    134

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea E – paragraful 1 e (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1e.   Dispozițiile referitoare la protecția și gestionarea apelor și a solului, în special:

 

(i)  Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1);

 

(ii)  Directiva 2008/105/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele de calitate a mediului în domeniul apei, de modificare și de abrogare a Directivelor 82/176/CEE, 83/513/CEE, 84/156/CEE, 84/491/CEE, 86/280/CEE ale Consiliului și de modificare a Directivei 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 348, 24.12.2008, p. 84);

 

(iii)  Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării (JO L 372, 27.12.2006, p. 19);

 

(iv)  Directiva 91/271/CEE a Consiliului din 21 mai 1991 privind tratarea apelor urbane reziduale (JO L 135, 30.5.1991, p. 40);

 

(v)  Directiva 98/83/CE a Consiliului din 3 noiembrie 1998 privind calitatea apei destinate consumului uman (JO L 330, 5.12.1998, p. 32);

 

(vi)  Directiva 2003/40/CE a Comisiei din 16 mai 2003 de stabilire a listei, limitelor de concentrație și cerințelor de etichetare pentru constituenții apelor minerale naturale, precum și a condițiilor de utilizare a aerului îmbogățit cu ozon pentru apele minerale naturale și apele de izvor (JO L 126, 22.5.2003, p. 34);

 

(vii)  Regulamentul (UE) nr. 115/2010 al Comisiei din 9 februarie 2010 de stabilire a condițiilor de utilizare a aluminei activate pentru eliminarea fluorurilor din apele minerale naturale și din apele de izvor (JO L 37, 10.2.2010, p. 13);

 

(viii)  Directiva 2006/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 februarie 2006 privind gestionarea calității apei pentru scăldat și de abrogare a Directivei 76/160/CEE (JO L 64, 4.3.2006, p. 37);

 

(ix)  Directiva 2008/56/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iunie 2008 de instituire a unui cadru de acțiune comunitară în domeniul politicii privind mediul marin (Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”) (JO L 164, 25.6.2008, p. 19);

 

(x)  Regulamentul (CE) nr. 648/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 31 martie 2004 privind detergenții (JO L 104, 8.4.2004, p. 1);

 

(xi)  Directiva Consiliului 91/676/CEE din 12 decembrie 1991 privind protecția apelor împotriva poluării cu nitrați proveniți din surse agricole (JO L 375, 31.12.1991, p. 1);

 

(xii)  Directiva 2006/118/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind protecția apelor subterane împotriva poluării și a deteriorării (JO L 372, 27.12.2006, p. 19);

 

(xiii)  Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007 privind evaluarea și gestionarea riscurilor de inundații (JO L 288, 6.11.2007, p. 27);

 

(xiv)  Directiva 2014/52/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 de modificare a Directivei 2011/92/UE privind evaluarea efectelor unor anumite proiecte publice și private asupra mediului (JO L 124, 25.4.2014, p. 1).

Amendamentul    135

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea E – paragraful 1 f (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1f.   Dispozițiile referitoare la protecția naturii și a biodiversității:

 

(i)  Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7);

 

(ii)  Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7);

 

(iii)  Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive (JO L 317, 4.11.2014, p. 35);

 

(iv)  Regulamentul (CE) nr. 1936/2001 al Consiliului din 27 septembrie 2001 de stabilire a unor măsuri de control aplicabile pescuitului pentru anumite stocuri de pești mari migratori (JO L 263, 3.10.2001, p. 1);

 

(v)  Regulamentul (CE) nr. 708/2007 al Consiliului din 11 iunie 2007 privind utilizarea în acvacultură a speciilor exotice și a speciilor absente la nivel local (JO L 168, 28.6.2007, p. 1);

 

(vi)  Directiva Consiliului 83/129/CE din 28 martie 1983 privind importul în statele membre de piele de pui de focă și de produse derivate (JO L 91, 9.4.1983, p. 30);

 

(vii)  Regulamentul (CE) nr. 1007/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 septembrie 2009 privind comerțul cu produse derivate din focă (JO L 286, 31.10.2009, p. 36);

 

(viii)  Regulamentul (CE) nr. 734/2008 al Consiliului din 15 iulie 2008 privind protecția ecosistemelor marine vulnerabile din marea liberă împotriva efectelor nocive ale uneltelor de pescuit de fund (JO L 201, 30.7.2008, p. 8);

 

(ix)  Regulamentul (CE) nr. 812/2004 al Consiliului din 26 aprilie 2004 de stabilire a unor măsuri privind capturile accidentale de cetacee în activitățile de pescuit și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 88/98 (JO L 150, 30.4.2004, p. 12);

 

(x)  Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (JO L 61, 3.3.1997, p. 1);

 

(xi)  Regulamentul (CE) nr. 865/2006 al Comisiei din 4 mai 2006 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea (JO L 166, 19.6.2006, p. 1);

 

(xii)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 792/2012 al Comisiei din 23 august 2012 de stabilire a modelelor pentru permisele, certificatele și alte documente prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 338/97 al Consiliului privind protecția speciilor faunei și florei sălbatice prin controlul comerțului cu acestea și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 865/2006 al Comisiei (JO L 242, 7.9.2012, p. 13);

 

(xiii)  Regulamentul (CE) nr. 1523/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2007 de interzicere a introducerii pe piață și a importului în Comunitate sau a exportului din Comunitate de blănuri de pisică și de câine și de produse care conțin asemenea blănuri (JO L 343, 27.12.2007, p. 1);

 

(xiv)  Directiva 1999/22/CE a Consiliului din 29 martie 1999 privind animalele sălbatice din grădini zoologice (JO L 94, 9.4.1999, p. 24);

 

(xv)  Regulamentul (UE) nr. 995/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 octombrie 2010 de stabilire a obligațiilor care revin operatorilor care introduc pe piață lemn și produse din lemn (JO L 295, 12.11.2010, p. 23);

 

(xvi)  Regulamentul (CE) nr. 2173/2005 al Consiliului din 20 decembrie 2005 privind instituirea unui regim de licențe FLEGT pentru importurile de lemn în Comunitatea Europeană (JO L 347, 30.12.2005, p. 1);

 

(xvii)  Regulamentul (UE) nr. 1307/2014 al Comisiei din 8 decembrie 2014 privind criteriile și limitele geografice pentru identificarea pășunilor cu biodiversitate ridicată în sensul articolului 7b alineatul (3) litera (c) din Directiva 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind calitatea benzinei și a motorinei și al articolului 17 alineatul (3) litera (c) din Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 351, 9.12.2014, p. 3).

Amendamentul    136

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea E – paragraful 1 g (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1g.   Dispoziții privind substanțele chimice, inclusiv:

 

(i)  Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2006 privind înregistrarea, evaluarea, autorizarea și restricționarea substanțelor chimice (REACH), de înființare a Agenției Europene pentru Produse Chimice, de modificare a Directivei 1999/45/CE și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 793/93 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 1488/94 al Comisiei, precum și a Directivei 76/769/CEE a Consiliului și a Directivelor 91/155/CEE, 93/67/CEE, 93/105/CE și 2000/21/CE ale Comisiei (JO L 396, 30.12.2006, p. 1);

Amendamentul    137

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea E – paragraful 1 h (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1h.   Dispozițiile referitoare la produsele ecologice, în special:

 

(i)  Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice, precum și de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2092/91 (JO L 189, 20.7.2007, p. 1).

Amendamentul    138

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea F – paragraful 1 – punctul ia (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

 

(ia) Directiva 2014/87/Euratom a Consiliului din 8 iulie 2014 de modificare a Directivei 2009/71/Euratom de instituire a unui cadru comunitar pentru securitatea nucleară a instalațiilor nucleare (JO L 219, 25.7.2014, p. 42).

Amendamentul    139

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea G – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

G.  Articolul 1 litera (a) punctul (vii) - siguranța alimentelor și a hranei pentru animale și sănătatea și bunăstarea animală:

G.  Articolul 1 litera (a) punctul (vii) - siguranța alimentelor și a hranei pentru animale:

Amendamentul    140

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea G – punctul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

3a.  Alte acte legislative relevante pentru siguranța alimentelor și a hranei pentru animale, în special:

 

(i)   Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (JO L 268, 18.10.2003, p. 1);

 

(ii)  Directiva 2009/41/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind utilizarea în condiții de izolare a microorganismelor modificate genetic (JO L 125, 21.5.2009, p. 75);

 

(iii)  Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, și de modificare a Directivei 2001/18/CE (JO L 268, 18.10.2003, p. 24);

 

(iv)  Regulamentul (CE) nr. 1946/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 iulie 2003 privind deplasările transfrontaliere de organisme modificate genetic (JO L 287, 5.11.2003, p. 1);

 

(v)   Regulamentul (CE) nr. 852/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 privind igiena produselor alimentare (JO L 139, 30.4.2004, p. 1);

 

(vi)  Regulamentul (CE) nr. 2003/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 octombrie 2003 privind îngrășămintele (JO L 304, 21.11.2003, p. 1);

 

(vii)  Regulamentul (CE) nr. 1069/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme sanitare privind subprodusele de origine animală și produsele derivate care nu sunt destinate consumului uman (JO L 300, 14.11.2009, p. 1);

 

(viii)  Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare și de abrogare a Directivelor 91/414/CEE și 79/117/CEE ale Consiliului, JO L 309, 24.11.2009, p. 1.);

 

(ix)  Directiva 2009/128/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor (JO L 309, 24.11.2009, p. 71);

 

(x)  Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale (JO L 70, 16.3.2005, p. 1);

 

(xi)  Regulamentul (Euratom) 2016/52 al Consiliului din 15 ianuarie 2016 de stabilire a nivelurilor maxime permise de contaminare radioactivă a alimentelor și furajelor în urma unui accident nuclear sau a oricărui alt caz de urgență radiologică și de abrogare a Regulamentului (Euratom) nr. 3954/87 al Consiliului și a Regulamentelor (Euratom) nr. 944/89 și (Euratom) nr. 770/90 ale Comisiei (JO L 13, 20.1.2016, p. 2);

 

(xii)  Regulamentul (Euratom) 2016/52 al Consiliului din 15 ianuarie 2016 de stabilire a nivelurilor maxime permise de contaminare radioactivă a alimentelor și furajelor în urma unui accident nuclear sau a oricărui alt caz de urgență radiologică și de abrogare a Regulamentului (Euratom) nr. 3954/87 al Consiliului și a Regulamentelor (Euratom) nr. 944/89 și (Euratom) nr. 770/90 ale Comisiei (JO L 13, 20.1.2016, p. 2);

 

(xiii)  Regulamentul (Euratom) 2016/52 al Consiliului din 15 ianuarie 2016 de stabilire a nivelurilor maxime permise de contaminare radioactivă a alimentelor și furajelor în urma unui accident nuclear sau a oricărui alt caz de urgență radiologică și de abrogare a Regulamentului (Euratom) nr. 3954/87 al Consiliului și a Regulamentelor (Euratom) nr. 944/89 și (Euratom) nr. 770/90 ale Comisiei (JO L 13, 20.1.2016, p. 2);

 

(xiv)  Decizia 2002/628/CE a Consiliului din 25 iunie 2002 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Protocolului de la Cartagena privind biosecuritatea (JO L 201, 31.7.2002, p. 48);

 

(xv)  Regulamentul (UE) nr. 528/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 mai 2012 privind punerea la dispoziție pe piață și utilizarea produselor biocide (JO L 167, 27.6.2012, p. 1);

 

(xvi)  Regulamentul (CE) nr. 470/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 6 mai 2009 de stabilire a procedurilor comunitare în vederea stabilirii limitelor de reziduuri ale substanțelor farmacologic active din alimentele de origine animală, de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 2377/90 al Consiliului și de modificare a Directivei 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 726/2004 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 152, 16.6.2009, p. 11);

 

(xvii)  Directiva 96/23/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind măsurile de monitorizare a anumitor substanțe și reziduuri ale acestora în animale vii și în produse și de abrogare a Directivelor 85/358/CEE și 86/469/CEE și a Deciziilor 89/187/CEE și 91/664/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 10);

 

(xviii)  Directiva 96/22/CE a Consiliului din 29 aprilie 1996 privind interzicerea utilizării anumitor substanțe cu efect hormonal sau tireostatic și a substanțelor beta-agoniste în creșterea animalelor și de abrogare a Directivelor 81/602/CEE, 88/146/CEE și 88/299/CEE (JO L 125, 23.5.1996, p. 3);

 

(xix)  Regulamentul (CE) nr. 853/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a unor norme specifice de igienă care se aplică alimentelor de origine animală (JO L 139, 30.4.2004, p. 55);

 

(xx)  Regulamentul (CE) nr. 854/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2004 de stabilire a normelor specifice de organizare a controalelor oficiale privind produsele de origine animală destinate consumului uman (JO L 139, 30.4.2004, p. 206);

 

(xxi)  Directiva 2002/99/CE a Consiliului din 16 decembrie 2002 de stabilire a normelor de sănătate animală care reglementează producția, transformarea, distribuția și introducerea produselor de origine animală destinate consumului uman (JO L 18, 23.1.2003, p. 11);

 

(xxii)  Regulamentul (CE) nr. 2073/2005 al Comisiei din 15 noiembrie 2005 privind criteriile microbiologice pentru produsele alimentare (JO L 338, 22.12.2005, p. 1);

 

(xxiii)  Regulamentul (CE) nr. 2160/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind controlul salmonellei și al altor agenți zoonotici specifici, prezenți în rețeaua alimentară (JO L 325, 12.12.2003, p. 1);

 

(xxiv)  Directiva 2003/99/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 noiembrie 2003 privind monitorizarea zoonozelor și a agenților zoonotici, de modificare a Deciziei 90/424/CEE a Consiliului și de abrogare a Directivei 92/117/CEE a Consiliului (JO L 325, 12.12.2003, p. 31);

 

(xxv)  Regulamentul (CE) nr. 1331/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 de instituire a unei proceduri comune de autorizare pentru aditivii alimentari, enzimele alimentare și aromele alimentare (JO L 354, 31.12.2008, p. 1);

 

(xxvi)  Regulamentul (CE) nr. 1332/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind enzimele alimentare și de modificare a Directivei 83/417/CEE a Consiliului, a Regulamentului (CE) nr. 1493/1999 al Consiliului, a Directivei 2000/13/CE, a Directivei 2001/112/CE a Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 258/97 (JO L 354, 31.12.2008, p. 7);

 

(xxvii)  Regulamentul (CE) nr. 1333/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aditivii alimentari (JO L 354, 31.12.2008, p. 16);

 

(xxviii)  Regulamentul (CE) nr. 1334/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind aromele și anumite ingrediente alimentare cu proprietăți aromatizante destinate utilizării în și pe produsele alimentare și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1601/91 al Consiliului, a Regulamentelor (CE) nr. 2232/96 și (CE) nr. 110/2008 și a Directivei 2000/13/CE (JO L 354, 31.12.2008, p. 34);

 

(xxix)  Regulamentul (CE) nr. 2065/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 noiembrie 2003 privind aromele de fum utilizate sau destinate utilizării în sau pe produsele alimentare (JO L 309, 26.11.2003, p. 1);

 

(xxx)  Directiva 2009/32(CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind solvenții de extracție utilizați la fabricarea produselor alimentare și a ingredientelor alimentare (JO L 141, 6.6.2009, p. 3);

 

(xxxi)  Regulamentul (CEE) nr. 315/93 al Consiliului din 8 februarie 1993 de stabilire a procedurilor comunitare privind contaminanții din alimente (JO L 37, 13.2.1993, p. 1);

 

(xxxii)  Regulamentul (CE) nr. 1881/2006 al Comisiei din 19 decembrie 2006 de stabilire a nivelurilor maxime pentru anumiți contaminanți din produsele alimentare (JO L 364, 20.12.2006, p. 5);

 

(xxxiii) Directiva 1999/2/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 februarie 1999 de apropiere a legislațiilor statelor membre privind produsele și ingredientele alimentare tratate cu radiații ionizante (JO L 66, 13.3.1999, p. 16);

 

(xxxiv)  Regulamentul (CE) nr. 1935/2004 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 octombrie 2004 privind materialele și obiectele destinate să vină în contact cu produsele alimentare și de abrogare a Directivelor 80/590/CEE și 89/109/CEE (JO L 338, 13.11.2004, p. 4);

 

(xxxv)  Directiva 82/711/CEE a Consiliului din 18 octombrie 1982 de stabilire a normelor de bază privind verificarea migrării constituenților materialelor și ai obiectelor din material plastic care vin în contact cu produsele alimentare (JO L 297, 23.10.1982, p. 26);

 

(xxxvi)  Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei (JO L 304, 22.11.2011, p. 18);

 

(xxxvii) Regulamentul (UE) nr. 609/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind alimentele destinate sugarilor și copiilor de vârstă mică, alimentele destinate unor scopuri medicale speciale și înlocuitorii unei diete totale pentru controlul greutății și de abrogare a Directivei 92/52/CEE a Consiliului, a Directivelor 96/8/CE, 1999/21/CE, 2006/125/CE și 2006/141/CE ale Comisiei, a Directivei 2009/39/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Regulamentelor (CE) nr. 41/2009 și (CE) nr. 953/2009 ale Comisiei (JO L 181, 29.6.2013, p. 35);

 

(xxxiii)   Regulamentul (UE) 2018/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 834/2007 al Consiliului (JO L 150, 14.6.2018, p. 1);

 

(xxxix) Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 487);

 

(xxxx) Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de stabilire a unor norme privind plățile directe acordate fermierilor prin scheme de sprijin în cadrul politicii agricole comune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 637/2008 al Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 73/2009 al Consiliului (JO L 354, 28.12.2013, p. 22);

 

(xxxxi) Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului (JO L 347, 20.12.2013, p. 671);

 

(xxxxii) Regulamentul (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind aditivii din hrana animalelor (JO L 268, 18.10.2003, p. 29);

 

(xxxxiii) Directiva 90/167/CEE a Consiliului din 26 martie 1990 de stabilire a condițiilor de reglementare a preparării, introducerii pe piață și utilizării furajelor cu adaos de medicamente în Comunitate (JO L 92, 7.4.1990, p. 42);

 

(xxxxiv) Directiva 2001/82/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 noiembrie 2001 de instituire a unui cod comunitar cu privire la produsele medicamentoase veterinare (JO L 311, 28.11.2001, p. 1);

 

(xxxxv) Directiva 2002/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 mai 2002 privind substanțele nedorite din furaje (JO L 140, 30.5.2002, p. 10);

 

(xxxxvi) Regulamentul (CE) nr. 767/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind introducerea pe piață și utilizarea furajelor, de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1831/2003 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 79/373/CEE a Consiliului, a Directivei 80/511/CEE a Comisiei, a Directivelor 82/471/CEE, 83/228/CEE, 93/74/CEE, 93/113/CE și 96/25/CE ale Consiliului și a Deciziei 2004/217/CE a Comisiei (JO L 229, 1.9.2009, p. 1);

 

(xxxxii) Directiva 2008/38/CE a Comisiei din 5 martie 2008 de stabilire a listei utilizărilor prevăzute pentru furajele destinate unor scopuri nutriționale speciale (JO L 62, 6.3.2008, p. 9);

 

(xxxxiii) Regulamentul (CE) nr. 183/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 ianuarie 2005 de stabilire a cerințelor privind igiena hranei pentru animale (JO L 35, 8.2.2005, p. 1).

Amendamentul    141

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea G – punctul 4 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.  Protecția bunăstării animalelor, astfel cum este reglementată de:

Ga.  Articolul 1 litera (a) punctul (vii) litera (a) Protecția animalelor și sănătatea și bunăstarea animalelor

 

Dispozițiile și standardele referitoare la protecția, sănătatea și bunăstarea animală, reglementate în special de:

Amendamentul    142

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea Ga – punctul iv – subpunctul xxv (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(iv)  Directiva 2010/63/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 septembrie 2010 privind protecția animalelor utilizate în scopuri științifice (JO L 276, 20.10.2010, p. 33).

 

(v)  Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în schimburile intracomunitare cu anumite animale vii și produse în vederea realizării pieței interne (JO L 224, 18.8.1990, p. 29);

 

(vi)  Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate și de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/CEE (JO L 268, 24.9.1991, p. 56);

 

(vii)  Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controlul veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în vederea realizării pieței interne (JO L 395, 30.12.1989, p. 13);

 

(viii)  Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO L 342, 22.12.2009, p. 59);

 

(ix)  Regulamentul (UE) 2016/1012 al Parlamentului European și al Consiliului din 8 iunie 2016 privind condițiile zootehnice și genealogice aplicabile ameliorării animalelor de reproducție de rasă pură, a porcilor de reproducție hibrizi și a materialului germinativ provenit de la acestea, comerțului cu acestea și introducerii lor în Uniune și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 652/2014 și a Directivelor 89/608/CEE și 90/425/CEE ale Consiliului, precum și de abrogare a anumitor acte în sectorul ameliorării animalelor („Regulamentul privind ameliorarea animalelor”) ( JO L 171, 29.6.2016, p. 66);

 

(x)  Directiva 2008/73/CE a Consiliului din 15 iulie 2008 de simplificare a procedurilor de întocmire a listelor și publicare a informațiilor în domeniul veterinar și zootehnic și de modificare a Directivelor 64/432/CEE, 77/504/CEE, 88/407/CEE, 88/661/CEE, 89/361/CEE, 89/556/CEE, 90/426/CEE, 90/427/CEE, 90/428/CEE, 90/429/CEE, 90/539/CEE, 91/68/CEE, 91/496/CEE, 92/35/CEE, 92/65/CEE, 92/66/CEE, 92/119/CEE, 94/28/CE, 2000/75/CE, a Deciziei 2000/258/CE și a Directivelor 2001/89/CE, 2002/60/CE și 2005/94/CE (JO L 219, 14.8.2008, p. 40);

 

(xi)  Regulamentul (CE) nr. 1255/97 al Consiliului din 25 iunie 1997 privind criteriile comunitare prevăzute pentru punctele de așteptare și de modificare a planului de itinerar prevăzut în anexa la Directiva 91/628/CEE (JO L 174, 2.7.1997 p. 1);

 

(xii)  Directiva 96/93/CE a Consiliului din 17 decembrie 1996 privind certificarea animalelor și a produselor animaliere (JO L 13, 16.1.1997, p. 28);

 

(xiii)  Regulamentul (CE) nr. 21/2004 al Consiliului din 17 decembrie 2003 de stabilire a unui sistem de identificare și de înregistrare a animalelor din speciile ovină și caprină și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 și a Directivelor 92/102/CEE și 64/432/CEE (JO L 5, 9.1.2004, p. 8);

 

(xiv)  Decizia 2006/968/CE a Comisiei din 15 decembrie 2006 de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 21/2004 al Consiliului în ceea ce privește orientările și procedurile de identificare electronică a animalelor din speciile de ovine și caprine (JO L 401, 30.12.2006, p. 41);

 

(xv)  Decizia 1999/879/CE a Consiliului din 17 decembrie 1999 de introducere pe piață și administrare a somatotropinei bovine (STB) și de abrogare a Deciziei 90/218/CEE (JO L 331, 23.12.1999, p. 71);

 

(xvi)  Directiva 1999/74/CE a Consiliului din 19 iulie 1999 de stabilire a standardelor minime pentru protecția găinilor ouătoare (JO L 203, 3.8.1999, p. 53);

 

(xvii)  Directiva 2007/43/CE a Consiliului din 28 iunie 2007 de stabilire a normelor minime de protecție a puilor destinați producției de carne (JO L 182, 12.7.2007, p. 19);

 

(xiii)  Directiva 2008/119/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime privind protecția vițeilor (JO L 10, 15.1.2009, p. 7);

 

(xix)  Directiva 2008/120/CE a Consiliului din 18 decembrie 2008 de stabilire a normelor minime de protecție a porcilor(JO L 47, 18.2.2009, p. 5);

 

(xx)  Regulamentul (CEE) nr. 3254/91 al Consiliului din 4 noiembrie 1991 de interzicere a utilizării capcanei cu pedală în Comunitate și de introducere în Comunitate a blănurilor și a produselor prelucrate de la anumite specii de animale sălbatice originare din țări care le capturează folosind capcana cu pedală sau alte metode în dezacord cu standardele internaționale de vânătoare cu capcane cu suferință minimă (JO L 308, 9.11.1991, p. 1);

 

(xxi)  Directiva 2013/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 de modificare a Directivei 92/65/CEE a Consiliului în ceea ce privește cerințele de sănătate animală care reglementează schimburile comerciale în cadrul Uniunii și importurile în Uniune de câini, pisici și dihori domestici (JO L 178, 28.6.2013, p. 107);

 

(xxii)  Regulamentul (UE) nr. 576/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 12 iunie 2013 privind circulația necomercială a animalelor de companie și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 998/2003 (JO L 178, 28.6.2013, p. 1);

 

(xxiii)  Directiva 2009/156/CE a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind condițiile de sănătate animală care reglementează circulația și importul de ecvidee provenind din țări terțe (JO L 192, 23.7.2010, p. 1);

 

(xxiv)  Directiva 92/35/CEE a Consiliului din 29 aprilie 1992 de stabilire a normelor de control și a măsurilor pentru combaterea pestei cabaline africane (JO L 157, 10.6.1992, p. 19);

Amendamentul    143

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea H – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

H.  Articolul 1 litera (a) punctul (viii) – sănătatea publică:

H.  Articolul 1 litera (a) punctul (viii) – sănătatea publică și securitatea sanitară:

Amendamentul    144

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea H – punctul 1 – subpunctul ia (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

ia.  Directiva (UE) 2016/1214 a Comisiei din 25 iulie 2016 de modificare a Directivei 2005/62/CE în ceea ce privește standardele și specificațiile sistemului de calitate pentru unitățile de transfuzie sangvină (JO L 199, 26.7.2016, p. 14);

Amendamentul    145

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea H – punctul 1 – subpunctul ib (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

ib.  Directiva 2005/61/CE a Comisiei din 30 septembrie 2005 de punere în aplicare a Directivei 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește cerințele de trasabilitate și notificarea incidentelor și a reacțiilor adverse grave (JO L 256, 1.10.2005, p. 32);

Amendamentul    146

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea H – punctul 1 – subpunctul ic (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

ic.   Directiva 2004/33/CE a Comisiei din 22 martie 2004 de punere în aplicare a Directivei 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește anumite cerințe tehnice pentru sânge și componente sanguine (JO L 91, 30.3.2004, p. 25)

Amendamentul    147

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea H – punctul 1 – subpunctul id (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

id.   Directiva 2005/62/CE a Comisiei din 30 septembrie 2005 de punere în aplicare a Directivei 2002/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind standardele și specificațiile comunitare referitoare la un sistem de calitate pentru unitățile de transfuzie sangvină (JO L 256, 1.10.2005, p. 41);

Amendamentul    148

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea H – punctul 1 – subpunctul iiia (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

iiia.  Directiva 2010/53/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind standardele de calitate și siguranță referitoare la organele umane destinate transplantului (JO L 207, 6.8.2010, p. 14).

Amendamentul    149

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea H – punctul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

5.  Fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe astfel cum sunt reglementate de Directiva 2014/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3 aprilie 2014 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și de abrogare a Directivei 2001/37/CE (JO L 127, 29.4.2014, p. 1).

5.  Fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe astfel cum sunt reglementate de Directiva 2014/40/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 3aprilie 2014 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în ceea ce privește fabricarea, prezentarea și vânzarea produselor din tutun și a produselor conexe și de abrogare a Directivei 2001/37/CE (JO L 127, 29.4.2014, p. 1), precum și publicitatea și sponsorizarea în favoarea produselor din tutun, reglementate de Directiva 2003/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 privind armonizarea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre în materie de publicitate și sponsorizare în favoarea produselor din tutun (JO L 152, 20.6.2003, p. 16).

Amendamentul    150

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea H – punctul 5 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

5a.  Combaterea efectelor nocive ale alcoolului și prioritățile stabilite de strategia UE pentru sprijinirea statelor membre în reducerea efectelor nocive ale alcoolului

Amendamentul    151

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea H – punctul 5 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

5b.  Alte acte legislative pertinente pentru sănătatea publică, în special:

 

(i) Regulamentul (UE) 2017/746 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 aprilie 2017 privind dispozitivele medicale pentru diagnostic in vitro și de abrogare a Directivei 98/79/CE și a Deciziei 2010/227/UE a Comisiei (JO L 117, 5.5.2017, p. 176);

 

(ii) Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO L 342, 22.12.2009, p. 59).

Amendamentul    152

Propunere de directivă

Anexa I – partea I – secțiunea Ja (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Ja.  Articolul 1 litera (a) (xa) - ocuparea forței de muncă, condițiile de muncă, drepturile lucrătorilor și principiul egalității de șanse și de tratament între femei și bărbați la locul de muncă

 

1.  Legislația Uniunii Europene privind încadrarea în muncă, astfel cum este reglementată în special de:

 

(i)  Directiva Consiliului din 14 octombrie 1991 privind obligația angajatorului de a informa lucrătorii asupra condițiilor aplicabile contractului sau raportului de muncă (91/533/CEE) (JO L288, 18.10.1991, p. 32);

 

(ii)  Directiva Consiliului din 25 iunie 1991 de completare a măsurilor destinate să promoveze îmbunătățirea securității și sănătății la locul de muncă în cazul lucrătorilor care au un raport de muncă pe durată determinată sau un raport de muncă temporară (91/383/CEE) (JO L 206, 29.7.1991, p. 19);

 

(iii)  Directiva 94/33/CE a Consiliului din 22 iunie 1994 privind protecția tinerilor la locul de muncă (JO L 216, 20.8.1994, p. 12);

 

(iv)  Directiva 98/59/CE a Consiliului din 20 iulie 1998 privind apropierea legislațiilor statelor membre cu privire la concedierile colective (JO L 225, 12.8.1998, p. 16);

 

(v)  Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO L 303, 2.12.2000, p. 16);

 

(vi)  Directiva 2001/23/CE a Consiliului din 12 martie 2001 privind apropierea legislației statelor membre referitoare la menținerea drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprinderi, unități sau părți de întreprinderi sau unități (JO L 82, 22.3.2001, p. 16);

 

(vii)  Directiva 2002/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2002 de stabilire a unui cadru general de informare și consultare a lucrătorilor din Comunitatea Europeană (JO L 80, 23.3.2002, pp. 29–34);

 

(viii)  Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizării timpului de lucru (JO L 299, 18.11.2003, p. 9);

 

(ix)  Directiva 2006/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în aplicare a principiului egalității de șanse și al egalității de tratament între bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (JO L 204, 26.7.2006, p. 23);

 

(x)  Directiva 2008/94/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului (JO L 283, 28.10.2008, p. 36);

 

(xi)  Directiva 2008/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 noiembrie 2008 privind munca prin agent de muncă temporară (JO L 327, 5.12.2008, p. 9).

 

(xii)  Directiva 2009/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 mai 2009 privind instituirea unui comitet european de întreprindere sau a unei proceduri de informare și consultare a lucrătorilor în întreprinderile și grupurile de întreprinderi de dimensiune comunitară (JO L 122, 16.5.2009, p. 28);

 

(xiii)  Directiva 2010/41/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 7 iulie 2010 privind aplicarea principiului egalității de tratament între bărbații și femeile care desfășoară o activitate independentă și de abrogare a Directivei 86/613/CEE a Consiliului (JO L 180, 15.7.2010, p. 1);

 

(xiv)  Directiva 2014/67/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind asigurarea respectării aplicării Directivei 96/71/CE privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestării de servicii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1024/2012 privind cooperarea administrativă prin intermediul Sistemului de informare al pieței interne ( „Regulamentul IMI” ) (JO L 159, 28.5.2014, p. 11);

 

(xv)  Regulamentul (CE) nr. 450/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 februarie 2003 privind indicele costului forței de muncă (JO L 69, 13.3.2003, p. 1);

 

(xvi)  Regulamentul (UE) 2015/848 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind procedurile de insolvență (JO L 141, 5.6.2015, p. 19);

 

2.  Condițiile de muncă, astfel cum sunt reglementate în special de:

 

(i)  toate directivele speciale în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE;

 

(ii)  Directiva 2009/104/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind cerințele minime de securitate și sănătate pentru folosirea de către lucrători a echipamentului de muncă la locul de muncă [a doua directivă specială în sensul articolului 16 alineatul (1) din Directiva 89/391/CEE] (JO L 260, 3.10.2009, p. 5);

 

(iii)  Directiva 2009/148/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă (JO L 330, 16.12.2009, p. 28);

 

(iv)  Regulamentul (UE) nr. 1338/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind statisticile comunitare referitoare la sănătatea publică, precum și la sănătatea și siguranța la locul de muncă (JO L 354, 31.12.2008, p. 70).

Amendamentul    153

Propunere de directivă

Anexa I – partea II – secțiunea A – titlu

Textul propus de Comisie

Amendamentul

A.  Articolul 1 litera (a) punctul (ii) – servicii financiare, prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului:

A.  Articolul 1 litera (a) punctul (ii) – servicii financiare, evaziunea fiscală, frauda fiscală, evitarea obligațiilor fiscale, prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului:

Amendamentul    154

Propunere de directivă

Anexa I – partea II – secțiunea Ca (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Ca.  protejarea intereselor financiare ale Uniunii:

 

(i)  Regulamentul (UE, Euratom) nr. 1023/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2013 de modificare a Statutului funcționarilor Uniunii Europene și a Regimului aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene.

(1)

JO C 405, 9.11.2018, p. 1.

(2)

Nepublicat încă în Jurnalul Oficial.


EXPUNERE DE MOTIVE

Protecția avertizorilor de integritate: un instrument esențial pentru apărarea interesului public

Reflecția cu privire la protecția avertizorilor a cunoscut evoluții semnificative în cursul ultimelor decenii în Europa. Având în vedere numeroasele studii și experiențele comunicate, se poate considera în prezent că există o demonstrație solidă pentru faptul că denunțătorii joacă un rol pozitiv în prevenirea și corectarea atentărilor la interesul public. Potențialul alertelor etice este însă departe de a fi exploatat la maximum, întrucât numeroase persoane care constată un prejudiciu la adresa interesului public în context profesional continuă să nu semnaleze sistematic acest lucru. Cauzele acestei situații sunt multiple și variază de la necunoașterea posibilităților de semnalare la teama de represalii în cazul în care se exprimă. Acest lucru are consecințe prejudiciabile pentru societate în ansamblu, pentru că o gamă largă de atingeri aduse interesului general - legat de mediu, de combaterea evaziunii fiscale, a corupției sau de sănătatea publică, de exemplu - se produc în continuare, iar dreptul la informare al cetățenilor este astfel diminuat.

În statele membre, evoluția legislației privind protecția avertizorilor a fost adesea rezultatul unor scandaluri sau dezastre majore. Cu toate acestea, recomandările adoptate de Consiliul Europei în 2014 au marcat un avans semnificativ în crearea anumitor standarde, pe care statele membre au fost invitate să le transpună în dreptul național.

Propunerea în discuție se inspiră, în parte, din aceste standarde, dar și din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privind libertatea de exprimare. Raportoarea salută călduros decizia Comisiei de a include propunerea sa de directivă în cadrul acestor recomandări, ținând totodată seama și de rezoluția adoptată de Parlamentul European la 24 octombrie 2017.

Sfera de aplicare: asigurarea eficacității instrumentului propus

Raportoarea este de acord că o sferă de aplicare largă și orizontală este o alegere bună, întrucât va permite includerea multor sectoare, de la protecția intereselor financiare ale Uniunii la securitatea nucleară, trecând prin protecția mediului, sănătatea publică și lupta împotriva evaziunii fiscale. O persoană este considerată avertizor atunci când semnalează sau divulgă o încălcare a unui act al Uniunii legat de aceste sectoare, stabilite în anexa la propunere. Cu toate acestea, există un risc pentru faptele care nu constituie o infracțiune în sensul directivei. De aceea, raportoarea propune ca orice faptă reprobabilă legată de aceste sectoare să intre în sfera de aplicare a directivei. Raportoarea consideră că protecția interesului general, care este elementul de bază al prezentei propuneri, va fi astfel mai bine luată în considerare.

În măsura în care Uniunea Europeană este fondată pe o comunitate de valori și principii care garantează respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, raportoarea consideră că aceste drepturi fundamentale trebuie incluse în domeniul de aplicare al textului.

Funcționarii și alți agenți ai Uniunii Europene pot veni în contact, în cursul activității lor profesionale, cu informații care ar putea face obiectul unei semnalări în temeiul prezentei propuneri de directivă, riscând astfel să fie supuși unor represalii. Prin urmare, este important să li se acorde același nivel de protecție ca și celorlalți lucrători. De asemenea, este important să se garanteze protecția celor care îl asistă pe autorul semnalării în demersul său, inclusiv atunci când este vorba de jurnaliști de investigație.

Canalele de semnalare: a acționa în interesul avertizorilor

Stabilirea canalelor de semnalare prevăzute în propunerea de directivă oferă garanții suficiente de soliditate și independență, în opinia raportoarei. Cu toate acestea, acestea ar putea fi îmbunătățite dacă ar fi prevăzută o notificare de primire a semnalării. De exemplu, termenele de tratare propuse de Comisie par a fi prea lungi și ar putea afecta negativ semnalarea; prin urmare, raportoarea propune reducerea lor. De asemenea, raportoarea este de părere că reprezentanții sindicatelor ar trebui pe deplin implicați în stabilirea canalelor interne și ar trebui să aibă posibilitatea de a oferi consiliere și asistență celor care o solicită. Reprezentanții lucrătorilor sunt într-adevăr direct prezenți pe teren și sunt cei mai în măsură să îi sprijine pe eventualii avertizori în demersul lor și să-i informeze cu privire la canalele de semnalare internă, precum și cu privire la drepturile și obligațiile lor. Prin urmare, este important să li se acorde acest rol în cadrul prezentei directive.

În plus, este esențial să se asigure un nivel ridicat de confidențialitate a identității persoanei care efectuează o semnalare. Persoanele care constată nereguli sunt adesea expuse unor mecanisme de frânare și de autocenzură, care se bazează pe teama de a le fi dezvăluită identitatea. dovedit că respectarea acestui criteriu crește numărul de semnalări primite. Dispozițiile textului ar trebui, prin urmare, consolidate, prevăzând o respectare strictă a principiului confidențialității, de la care nu se poate deroga în cazuri excepționale și bine definite.

Privilegierea eficacității semnalării și a dreptului la informare

Propunerea în discuție se bazează pe o secvențialitate relativ strictă în utilizarea canalelor de semnalare, cu o serie de derogări. Ca regulă generală, un potențial avertizor ar trebui să-și sesizeze mai întâi angajatorul, să aștepte tratarea semnalării, care poate dura până la 3 luni și, în cazul unui răspuns nesatisfăcător, ar trebui să sesizeze o autoritate externă și să aștepte, eventual, încă șase luni. Acest lucru nu numai că poate compromite în mare măsură semnalarea în sine, dar riscă și să forțeze avertizorul să se pună într-o situație dificilă în raport cu angajatorul. În plus, această abordare lasă în seama avertizorului sarcina de a dovedi că a ales canalul cel mai adecvat, în cazul conturnării secvențialității prevăzute în text. În contextul unui raport de forțe deja dezechilibrat, acest lucru ar putea aduce prejudicii autorului semnalării. Nu în ultimul rând, această abordare nu ține seama în mod suficient de dreptul la informare al cetățenilor în caz de prejudiciere a interesului public. Din aceste motive, raportoarea sugerează să se revină asupra ierarhiei canalelor, introducând o mai mare flexibilitate, pentru a lăsa avertizorului libertatea de a alege canalul cel mai adecvat.

Deși este total pozitiv faptul că prezenta propunere oferă protecție celor care au motive rezonabile să creadă că informațiile raportate erau adevărate în momentul semnalării, raportoarea consideră că această dispoziție ar trebui să fie mai precisă, pentru a exclude orice posibilitate de refuz pe motive legate de intențiile avertizorului. Textului ar trebui să se axeze în primul rând pe relevanța informațiilor comunicate din perspectiva interesului public, și abia apoi pe motivele comunicării.

Asigurarea unei protecții eficace și complete a avertizorilor

Directiva propusă conține o interdicție generală a represaliilor, descrise într-o listă. Această listă nu poate fi în niciun caz considerată exhaustivă, deoarece doar imaginația poate pune limita măsurilor de retorsiune utilizate. Prin urmare, este necesar să se clarifice faptul că acestea sunt doar exemple.

În ceea ce privește protecția acordată, raportoarea dorește să sublinieze pertinența unora dintre formele acesteia. Inversarea sarcinii probei este una dintre măsurile de protecție, iar formularea din propunerea de directivă a fost consolidată, pentru a permite desfășurarea întregului potențial al acestei dispoziții.

Au existat deja, și vor continua să existe, cazuri de semnalări anonime. Prin urmare, raportoarea propune o dispoziție care să permită ca și persoanele a căror identitate este dezvăluită, deși doreau să rămână anonime, să fie intre sub incidența directivei.

În unele state membre și între acestea există diverse sisteme de asistență și sprijin pentru autorii semnalărilor sau divulgărilor publice. Astfel, autoritățile publice, sindicatele și organizațiile societății civile pot oferi consiliere confidențială cu privire la mecanismele de alertă etică. Raportoarea consideră că aceste sisteme sunt esențiale pentru a-i ajuta pe avertizori în demersul lor și, prin urmare, sugerează ca directiva să prevadă crearea lor în statele membre, ținând cont de contextele naționale. Raportoarea dorește, de asemenea, să se prevadă ca, pe lângă sprijinul jurisdicțional și financiar, să se acorde avertizorilor și sprijin psihologic.

Garantarea unei securități juridice suficiente pentru libera exprimare

Unele elemente ale propunerii ar putea descuraja persoanele care doresc să semnaleze nereguli. Acest lucru este valabil în special în ceea ce privește gradul de gravitate: poate fi dificil de evaluat pentru un singur individ și constituie un factor care poate fi folosit ca motiv pentru a pune raportul sub semnul întrebării. Prin urmare, protecția trebuie garantată indiferent de gravitatea informațiilor prezentate, atât timp cât se aduce atingere interesului general.

În aceeași ordine de idei, propunerea de directivă stabilește o serie de sancțiuni pentru a descuraja semnalările rău intenționate sau abuzive. Această dispoziție este redundantă în raport cu dispozițiile deja existente în dreptul național, care sancționează cazurile de calomnie sau de prejudiciere a reputației. Prin prevederea unor sancțiuni suplimentare, textul în discuție poate avea un efect disuasiv, sau chiar descurajant, inclusiv în cazul semnalărilor legitime. Prin urmare, raportoarea propune eliminarea acestei părți din text.

Raportoarea consideră că propunerea de directivă este într-adevăr un prim pas, însă ridică probleme majore în privința extinderii sferei sale de aplicare. Prin urmare, este de părere că domeniul de aplicare ar trebui să facă obiectul unei evaluări și al unei revizuiri fără întârziere, dacă este necesar, pentru a-i crește orizontalitatea și a îl face mai ușor de înțeles de către cetățeni.


AVIZUL COMISIEI PENTRU AFACERI JURIDICE PRIVIND TEMEIUL JURIDIC

Dl Pavel Svoboda

Președinte

Comisia pentru afaceri juridice

BRUXELLES

Subiect:  Aviz referitor la temeiul juridic al propunerii de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (COM(2018)0218 – C8‑0159/2018 – 2018/0106(COD))

Domnule președinte,

La 24 septembrie 2018, în conformitate cu articolul 39 alineatul (5) din Regulamentul de procedură, Comisia pentru afaceri juridice a decis din proprie inițiativă să emită un aviz cu privire la caracterul adecvat al temeiurilor juridice suplimentare introduse de amendamentele depuse în comisie, care ar adăuga dispoziții din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene la temeiul juridic inițial al propunerii de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii (denumită în continuare „propunerea”).

Comisia și-a bazat propunerea pe mai multe temeiuri juridice sectoriale. Temeiul juridic se prezintă după cum urmează:

„având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 16, 33, 43, 50, articolul 53 alineatul (1), articolele 62, 91, 100, 103, 109, 114, 168, 169, 192, 207 și articolul 325 alineatul (4), precum și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 31,”

Au fost depuse cinci amendamente care propun adăugarea articolului 19 alineatul (2), a articolului 77 alineatul (2), a articolelor 78 și 79, a articolului 83 alineatul (1), a articolelor 153, 154, 157 și 352 din TFUE. În ceea ce privește articolul 153, două amendamente propun adăugarea articolului complet, iar unul doar alineatul (1) literele (a), (b) și (e) de la articolul respectiv, iar altul doar alineatul (1) literele (a) și (b) de la același articol.

Modificările propuse ale temeiului juridic sunt însoțite de modificări corespunzătoare ale domeniului de aplicare al directivei propuse. Prin urmare, evaluarea finală privind adăugarea sau nu a unor temeiuri juridice suplimentare la propunere din punct de vedere material trebuie să fie realizată ținând-se seama dacă sunt adoptate amendamente care modifică domeniul de aplicare și în lumina obiectivului și a conținutului propunerii adoptate. Prezentul aviz privind temeiul juridic se concentrează mai mult asupra compatibilității procedurale a temeiurilor juridice propuse spre a fi adăugate, precum și asupra compatibilității acestora cu măsura aleasă, și anume o directivă.

I - Context

În Rezoluția sa din 24 octombrie 2017 referitoare la măsurile legitime de protecție a avertizorilor care acționează în interesul public și în Rezoluția sa din 20 ianuarie 2017 referitoare la rolul avertizorilor în protecția intereselor financiare ale UE(1), Parlamentul a solicitat Comisiei să prezinte o propunere legislativă orizontală pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a avertizorilor în UE atât în sectorul public, cât și în cel privat, în instituțiile naționale și în instituțiile europene.

În prezent, există norme privind avertizorii în anumite domenii ale dreptului Uniunii, și anume în Statutul funcționarilor și în anumite regulamente referitoare la spălarea banilor și la piețele financiare.

Prezenta propunere de directivă se bazează pe o abordare sectorială, în sensul că prevede norme privind avertizorii care sunt aplicabile încălcărilor legislației Uniunii în domeniile specificate în domeniul de aplicare și în anexa care enumeră actele legislative relevante ale Uniunii enunțate direct sau prin trimitere.

II – Articolele pertinente din tratat

Articolul 19 din TFUE:

Articolul 19

(1) Fără a aduce atingere celorlalte dispoziții din tratate și în limitele competențelor pe care acestea le conferă Uniunii, Consiliul, hotărând în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială și cu aprobarea Parlamentului European, poate lua măsurile necesare în vederea combaterii oricărei discriminări bazate pe sex, rasă sau origine etnică, pe religie sau convingeri, pe handicap, vârstă sau orientare sexuală.

(2) Prin derogare de la alineatul (1), Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot adopta principiile de bază ale unor măsuri de încurajare ale Uniunii, cu excepția oricărei armonizări a actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre, menite să susțină acțiunile întreprinse de statele membre pentru realizarea obiectivelor menționate la alineatul (1).

Articolul 77 din TFUE:

Articolul 77

(1) Uniunea dezvoltă o politică care urmărește:

(a) să asigure absența oricărui control asupra persoanelor la trecerea frontierelor interne, indiferent de cetățenie;

(b) să asigure controlul persoanelor și supravegherea eficace la trecerea frontierelor externe;

(c) să introducă treptat un sistem integrat de administrare a frontierelor externe.

(2) În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile privind:

(a) politica comună a vizelor și a altor permise de ședere de scurtă durată;

(b) controalele la care sunt supuse persoanele la trecerea frontierelor externe;

(c) condițiile în care resortisanții țărilor terțe pot circula liber, pentru o durată scurtă, în interiorul Uniunii;

(d) orice măsură necesară pentru instituirea treptată a unui sistem integrat de administrare a frontierelor externe;

(e) absența oricărui control asupra persoanelor, indiferent de cetățenie, la trecerea frontierelor interne.

(3) În cazul în care o acțiune a Uniunii se dovedește necesară pentru a facilita exercitarea dreptului menționat la articolul 20 alineatul (2) litera (a), iar tratatele nu au prevăzut atribuții în acest sens, Consiliul, hotărând în conformitate cu o procedură legislativă specială, poate adopta dispoziții referitoare la pașapoarte, cărți de identitate, permise de ședere sau oricare alt document asimilat. Consiliul hotărăște în unanimitate și după consultarea Parlamentului European.

(4) Prezentul articol nu aduce atingere competenței statelor membre privind delimitarea geografică a frontierelor acestora, în conformitate cu dreptul internațional.

Articolul 78 din TFUE:

Articolul 78

(1) Uniunea dezvoltă o politică comună în domeniul dreptului de azil, al protecției subsidiare și al protecției temporare, cu scopul de a oferi un statut corespunzător oricărui resortisant dintr-o țară terță care are nevoie de protecție internațională și de a asigura respectarea principiului nereturnării. Această politică trebuie să fie în conformitate cu Convenția de la Geneva la 28 iulie 1951 și cu Protocolul din 31 ianuarie 1967 privind statutul refugiaților, precum și cu alte tratate din domeniu.

(2) În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsurile referitoare la un sistem european comun de azil, care cuprinde:

(a) un regim unitar de azil în favoarea resortisanților țărilor terțe, valabil în toată Uniunea;

(b) un regim unitar de protecție subsidiară pentru resortisanții țărilor terțe care, fără să obțină azil european, au nevoie de protecție internațională;

(c) un sistem comun de protecție temporară a persoanelor strămutate în cazul unui aflux masiv;

(d) proceduri comune de acordare și de retragere a regimului unitar de azil sau de protecție subsidiară;

(e) criterii și mecanisme de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de azil sau de protecție subsidiară;

(f) norme referitoare la condițiile de primire a solicitanților dreptului de azil sau de protecție subsidiară;

(g) parteneriatul și cooperarea cu țările terțe pentru gestionarea fluxurilor de persoane care solicită drept de azil, protecție subsidiară sau temporară.

(3) În cazul în care unul sau mai multe state membre se află într-o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți din țări terțe, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri provizorii, în beneficiul statului sau al statelor membre în cauză. Acesta hotărăște după consultarea Parlamentului European.

Articolul 79 din TFUE:

Articolul 79

(1) Uniunea dezvoltă o politică comună de imigrare, al cărei scop este de a asigura, în toate etapele, gestionarea eficientă a fluxurilor de migrare, tratamentul echitabil al resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală în statele membre, precum și prevenirea imigrării ilegale și a traficului de persoane și combaterea susținută a acestora.

(2) În înțelesul alineatului (1), Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, adoptă măsuri în următoarele domenii:

(a) condițiile de intrare și de ședere, precum și normele privind acordarea de către statele membre a vizelor și a permiselor de ședere pe termen lung, inclusiv în vederea reîntregirii familiei;

(b) definirea drepturilor resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală pe teritoriul unui stat membru, inclusiv condițiile care reglementează libertatea de circulație și de ședere în celelalte state membre;

(c) imigrarea clandestină și șederea ilegală, inclusiv expulzarea și repatrierea persoanelor aflate în situație de ședere ilegală;

(d) combaterea traficului de persoane, în special de femei și copii.

(3) Uniunea poate încheia cu țări terțe acorduri privind readmisia, în țările lor de origine sau de proveniență, a resortisanților țărilor terțe care nu îndeplinesc sau nu mai îndeplinesc condițiile de intrare, de prezență sau de ședere pe teritoriul unuia dintre statele membre.

(4) Parlamentul European și Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili măsuri pentru încurajarea și sprijinirea acțiunii statelor membre, cu scopul de a favoriza integrarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală pe teritoriul lor, excluzând orice armonizare a actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre.

(5) Prezentul articol nu aduce atingere dreptului statelor membre de a stabili volumul admiterii pe teritoriul acestora a resortisanților unor țări terțe, provenind din țări terțe, în căutarea unui loc de muncă în calitate de lucrători salariați sau pentru a desfășura o activitate independentă.

Articolul 83 din TFUE:

Articolul 83

(1) Parlamentul European și Consiliul, hotărând prin directive în conformitate cu procedura legislativă ordinară, pot stabili norme minime cu privire la definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în domenii ale criminalității de o gravitate deosebită de dimensiune transfrontalieră ce rezultă din natura sau impactul acestor infracțiuni ori din nevoia specială de a le combate pornind de la o bază comună.

Aceste domenii ale criminalității sunt următoarele: terorismul, traficul de persoane și exploatarea sexuală a femeilor și a copiilor, traficul ilicit de droguri, traficul ilicit de arme, spălarea banilor, corupția, contrafacerea mijloacelor de plată, criminalitatea informatică și criminalitatea organizată.

În funcție de evoluția criminalității, Consiliul poate adopta o decizie care să identifice alte domenii ale criminalității care îndeplinesc criteriile prevăzute la prezentul alineat. Consiliul hotărăște în unanimitate, după aprobarea Parlamentului European.

(2) În cazul în care apropierea actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre în materie penală se dovedește indispensabilă pentru a asigura punerea în aplicare eficientă a unei politici a Uniunii într-un domeniu care a făcut obiectul unor măsuri de armonizare, prin directive se pot stabili norme minime referitoare la definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în domeniul în cauză. Directivele se adoptă printr-o procedură legislativă ordinară sau specială identică cu cea utilizată pentru adoptarea măsurilor de armonizare în cauză, fără a aduce atingere articolului 76.

(3) În cazul în care un membru al Consiliului consideră că un proiect de directivă prevăzută la alineatul (1) sau (2) ar aduce atingere aspectelor fundamentale ale sistemului său de justiție penală, acesta poate solicita sesizarea Consiliului European. În acest caz, procedura legislativă ordinară se suspendă. După dezbateri, în caz de consens, Consiliul European, în termen de patru luni de la suspendare, retrimite proiectul Consiliului, prin aceasta încetând suspendarea procedurii legislative ordinare.

În același termen, în cazul unui dezacord și în cazul în care cel puțin nouă state membre doresc stabilirea unei cooperări consolidate pe baza proiectului de directivă respectiv, acestea informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia în consecință. În acest caz, autorizarea de a stabili o formă de cooperare consolidată, menționată la articolul 20 alineatul (2) din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 329 alineatul (1) din prezentul tratat, se consideră acordată și se aplică dispozițiile privind formele de cooperare consolidată.

Articolul 153 din TFUE:

Articolul 153

(1) În vederea realizării obiectivelor menționate la articolul 151, Uniunea susține și completează acțiunea statelor membre în domeniile următoare:

(a) îmbunătățirea, în special, a mediului de muncă, pentru a proteja sănătatea și securitatea lucrătorilor;

(b) condițiile de muncă;

(c) securitatea socială și protecția socială a lucrătorilor;

(d) protecția lucrătorilor în caz de reziliere a contractului de muncă;

(e) informarea și consultarea lucrătorilor;

(f) reprezentarea și apărarea colectivă a intereselor lucrătorilor și angajatorilor, inclusiv administrarea comună, sub rezerva alineatului (5);

(g) condițiile de muncă pentru resortisanții din țările terțe care sunt rezidenți legali pe teritoriul Uniunii;

(h) integrarea persoanelor excluse de pe piața forței de muncă, fără a aduce atingere articolului 166;

(i) egalitatea dintre bărbați și femei în ceea ce privește șansele pe piața forței de muncă și tratamentul la locul de muncă;

(j) lupta împotriva marginalizării sociale;

(k) modernizarea sistemelor de protecție socială, fără a aduce atingere literei (c).

(2) În acest scop, Parlamentul European și Consiliul:

(a) pot adopta măsuri menite să încurajeze cooperarea între statele membre prin inițiative destinate să sporească cunoștințele, să dezvolte schimburile de informații și a celor mai bune practici, să promoveze abordările novatoare și să evalueze experiențele dobândite, cu excluderea oricărei armonizări a actelor cu putere de lege și a normelor administrative;

(b) pot adopta în domeniile menționate la alineatul (1) literele (a) - (i), prin intermediul directivelor, recomandări minime aplicabile treptat, ținând seama de condițiile și de reglementările tehnice existente în fiecare dintre statele membre. Aceste directive evită impunerea constrângerilor administrative, financiare și juridice susceptibile să frâneze crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.

Parlamentul European și Consiliul hotărăsc în conformitate cu procedura legislativă ordinară după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor.

În domeniile menționate la alineatul (1) literele (c), (d), (f) și (g), Consiliul hotărăște în unanimitate, în conformitate cu o procedură legislativă specială, după consultarea Parlamentului European și a comitetelor menționate anterior.

Consiliul, hotărând în unanimitate, la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European, poate decide ca procedura legislativă ordinară să se aplice alineatului (1) literele (d), (f) și (g).

(3) Un stat membru poate încredința partenerilor sociali, la cererea lor comună, punerea în aplicare a directivelor adoptate în conformitate cu alineatul (2) sau, după caz, punerea în aplicare a unei decizii a Consiliului, adoptată în conformitate cu articolul 155.

În acest caz, statul membru respectiv se asigură că, până la data la care o directivă sau o decizie trebuie transpusă sau pusă în aplicare, partenerii sociali au luat măsurile necesare, pe bază de acord, iar statul membru în cauză ia toate măsurile necesare care să-i permită, în orice moment, să garanteze rezultatele impuse de directiva sau decizia menționată.

(4) Dispozițiile adoptate în temeiul prezentului articol:

- nu aduc atingere dreptului recunoscut al statelor membre de a-și defini principiile fundamentale ale sistemului lor de securitate socială și nu trebuie să aducă atingere în mod semnificativ echilibrul financiar;

- nu pot împiedica un stat membru să mențină sau să adopte măsuri de protecție mai stricte, compatibile cu tratatele.

(5) Dispozițiile prezentului articol nu se aplică remunerațiilor, dreptului de asociere, dreptului la grevă și nici dreptului la lock-out.

Articolul 154 din TFUE:

Articolul 154

(1) Comisia are misiunea de a promova consultarea partenerilor sociali la nivelul Uniunii și adoptă orice măsură utilă pentru a facilita dialogul acestora, asigurând o susținere echilibrată a părților.

(2) În acest scop, înainte de a prezenta propuneri în domeniul politicii sociale, Comisia se consultă cu partenerii sociali privind posibila orientare a unei acțiuni a Uniunii.

(3) În cazul în care, după această consultare, Comisia apreciază că o acțiune a Uniunii este de dorit, aceasta se consultă cu partenerii sociali privind conținutul propunerii preconizate. Partenerii sociali prezintă Comisiei un aviz sau, după caz, o recomandare.

(4) Cu ocazia consultărilor menționate la alineatele (2) și (3), partenerii sociali pot informa Comisia despre voința lor de a iniția procedura prevăzută la articolul 155. Durata acestei proceduri nu poate depăși nouă luni, cu excepția unei prelungiri hotărâte de comun acord de partenerii sociali în cauză și de Comisie.

Articolul 157 din TFUE:

Articolul 157

(1) Fiecare stat membru asigură aplicarea principiului egalității de remunerare între lucrătorii de sex masculin și cei de sex feminin, pentru aceeași muncă sau pentru o muncă de aceeași valoare.

(2) În sensul prezentului articol, prin remunerație se înțelege salariul sau suma obișnuite de bază sau minime, precum și toate celelalte drepturi plătite, direct sau indirect, în numerar sau în natură, de către angajator lucrătorului pentru munca prestată de acesta.

Egalitatea de remunerare, fără discriminare pe motiv de sex, presupune ca:

(a) remunerația acordată pentru aceeași muncă plătită la normă să fie stabilită pe baza aceleiași unități de măsură;

(b) remunerația acordată pentru aceeași muncă plătită cu ora să fie aceeași pentru locuri de muncă echivalente.

(3) Parlamentul European și Consiliul hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară și după consultarea Comitetului Economic și Social, adoptă măsuri necesare pentru a asigura punerea în aplicare a principiului egalității șanselor și al egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește munca și locul de muncă, inclusiv a principiului egalității de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă echivalentă.

(4) Pentru a asigura în mod concret o deplină egalitate între bărbați și femei în viața profesională, principiul egalității de tratament nu împiedică un stat membru să mențină sau să adopte măsuri care să prevadă avantaje specifice menite să faciliteze exercitarea unei activități profesionale de către sexul mai slab reprezentat, să prevină sau să compenseze dezavantaje în cariera profesională.

Articolul 352 din TFUE:

Articolul 352

(1) În cazul în care o acțiune a Uniunii se dovedește necesară în cadrul politicilor definite în tratate, pentru a atinge unul dintre obiectivele menționate în tratate, fără ca acestea să fi prevăzut atribuțiile necesare în acest sens, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei și după aprobarea Parlamentului European, adoptă măsurile corespunzătoare. Atunci când adoptă dispozițiile respective în conformitate cu o procedură legislativă specială, Consiliul hotărăște, de asemenea, în unanimitate, la propunerea Comisiei și după aprobarea Parlamentului European.

(2) Comisia, în cadrul procedurii de control al principiului subsidiarității menționate la articolul 5 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, atrage atenția parlamentelor naționale asupra propunerilor întemeiate pe prezentul articol.

(3) Măsurile întemeiate pe prezentul articol nu pot implica armonizarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre în cazul în care tratatele exclud o astfel de armonizare.

(4) Prezentul articol nu poate fi folosit pentru atingerea obiectivelor din domeniul politicii externe și de securitate comună și orice act adoptat în conformitate cu prezentul articol trebuie să respecte limitele prevăzute la articolul 40 al doilea paragraf din Tratatul privind Uniunea Europeană.

III - Principiul general pentru alegerea temeiului juridic

În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție, „alegerea temeiului juridic al unui act comunitar trebuie fondată pe elemente obiective care pot fi supuse controlului jurisdicțional, printre care figurează în special scopul și conținutul actului”(2). Prin urmare, alegerea unui temei juridic incorect poate justifica anularea actului în cauză.

În acest caz, trebuie să se stabilească dacă propunerea:

(1)  urmărește un scop multiplu sau are mai multe componente, iar oricare dintre acestea poate fi identificată ca fiind principală sau predominantă, în timp ce celelalte sunt doar conexe; sau

(2)  urmărește simultan mai multe obiective sau are mai multe componente ce sunt legate în mod indisolubil, fără ca vreuna să fie accesorie și indirectă în raport cu celelalte.

În conformitate cu jurisprudența Curții de Justiție, în primul caz, actul trebuie să se bazeze pe un temei juridic unic, și anume cel impus de scopul principal sau predominant sau de componenta principală sau predominantă, iar în al doilea caz, actul trebuie fondat pe diversele temeiuri juridice corespunzătoare(3).

În plus, în conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție, este posibilă combinarea mai multor temeiuri juridice, dacă acestea sunt legate în mod indisolubil, fără ca unul să fie secundar și indirect în raport cu celelalte, însă doar dacă nu implică proceduri decizionale incompatibile(4). Temeiurile juridice propuse trebuie să fie evaluate în acest context, și anume trebuie stabilit dacă ele prevăd procedura legislativă ordinară sau sunt în alt fel compatibile cu temeiul juridic propus de Comisie.

IV - Obiectivul și conținutul propunerii

Astfel cum Comisia a construit temeiul juridic al propunerii sale, fiecare dispoziție menționată corespunde unor părți relevante din domeniul de aplicare și din anexa la propunere. În măsura în care anumite alte domenii sunt adăugate în domeniul de aplicare și, în consecință, în anexă, ar trebui să se adapteze temeiul juridic prin adăugarea și celorlalte articole corespunzătoare din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene la temeiul juridic al directivei.

V - Analiza și stabilirea temeiului juridic adecvat

În temeiul articolului 19 alineatul (2) din TFUE, organele legislative al UE, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară, „pot adopta principiile de bază ale unor măsuri de încurajare ale Uniunii” pentru a sprijini acțiunile întreprinse de statele membre în domeniul combaterii discriminării.

Totuși, aceste măsuri nu pot conduce la „armonizarea actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre”. În acest sens, ar trebui subliniat faptul că articolul 19 din propunere prevede o armonizare minimă: „Statele membre pot introduce sau menține dispoziții mai favorabile pentru drepturile persoanelor care efectuează raportarea decât cele prevăzute în prezenta directivă.” Prin urmare, nu se recomandă adăugarea articolului 19 alineatul (2) din TFUE ca temei juridic.

În temeiul articolului 77 alineatul (2) din TFUE, organele legislative al UE pot adopta „măsuri” în cadrul procedurii legislative ordinare privind controalele la frontiere legate de vize și alte permise de ședere de scurtă durată; controalele la frontierele externe; libera circulație a resortisanților țărilor terțe; sistemul integrat de administrare a frontierelor externe; și absența controalelor la frontierele interne.

Acest nou temei juridic pare să fie compatibil cu propunerea din punct de vedere procedural.

Alineatul (1) de la articolul 78 din TFUE reprezintă o trimitere generală la politica comună în materie de azil. Alineatul (3) se referă la adoptarea de măsuri provizorii în situații de urgență și prevede doar consultarea Parlamentului European.

Alineatul (2) de la același articol permite adoptarea de „măsuri” în cadrul procedurii legislative ordinare pentru un sistem european comun de azil, în domenii specifice precum un regim unitar de azil și protecție subsidiară; protecția temporară a persoanelor strămutate; proceduri comune de protecție internațională; norme referitoare la condițiile de primire; și parteneriate şi cooperare cu tarile terțe.

Prin urmare, nu este necesar să se adauge articolul 78 alineatul (1) din TFUE ca temei juridic, în timp ce articolul 78 alineatul (3) din TFUE nu constituie un temei juridic adecvat pentru propunere. Adăugarea articolului 78 alineatul (2) pare să fie compatibilă cu propunerea din punct de vedere procedural.

Articolul 79 din TFUE se referă la politica comună de imigrare. Este important să se sublinieze faptul că alineatele (1) și (5) nu sunt temeiuri juridice. Alineatul (3) prevede încheierea de acorduri de readmisie, așadar acesta nu poate constitui temeiul juridic al directivei propuse. Alineatul (4) privește integrarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere legală, dar exclude orice armonizare a actelor cu putere de lege și a normelor administrative ale statelor membre.

Alineatul (2) permite adoptarea de „măsuri” în cadrul procedurii legislative ordinare privind, de exemplu, condițiile de intrare și de ședere; drepturile resortisanților țărilor terțe; imigrarea clandestină și șederea ilegală; și combaterea traficului de persoane.

Prin urmare, doar includerea articolului 79 alineatul (2) din TFUE pare a fi posibilă din punct de vedere procedural.

În vreme ce articolul 83 alineatul (1) din TFUE prevede procedura legislativă ordinară, alineatul (3) de la același articol include o dispoziție privind un „sistem de frânare”, conform căruia un stat membru poate transmite dosarul Consiliului European. În acest caz, procedura legislativă ordinară se suspendă.

Din acest motiv, nu este posibilă combinarea acestei dispoziții cu alte temeiuri juridice ale propunerii.

Trebuie precizat faptul că orice măsuri bazate pe articolele 77, 78, 79 și 83 din TFUE se vor aplica Irlandei și Regatului Unit numai dacă aceste state membre optează pentru acest lucru în temeiul Protocolului nr. 21 și că, în conformitate cu Protocolul nr. 22, nicio astfel de măsură nu se va aplica în cazul Danemarcei. Adăugarea acestor articole la temeiul juridic nu ar avea nicio implicație asupra procedurii legislative din Parlament, dar ar putea conduce la o posibilă divizare a propunerii din motive de procedură în cadrul Consiliului deoarece numărul statelor membre cărora li se aplică diferite părți ale directivei ar fi diferit.

Articolul 153 din TFUE a fost adăugat prin amendamentele 66, 67, 68 și 69. Amendamentele 67 și 69 adaugă doar părți ale articolului respectiv, și anume literele (a), (b) și (e). Acest articol enumeră domenii specifice ale politicii sociale, în care acțiunea UE „susține și completează acțiunea statelor membre”.

Procedura pentru anumite categorii din această listă nu este compatibilă cu propunerea, deoarece necesită unanimitate. Celelalte domenii acoperite de amendamente, în cazul cărora se aplică procedura legislativă ordinară, fără cerința unanimității, sunt cele de la articolul 153 alineatul (1) literele (a), (b) și (e) din TFUE.

Articolul 154 din TFUE nu constituie un temei juridic pentru un act al Parlamentului European. Acesta conține norme procedurale care se aplică în mod explicit Comisiei. Prin urmare, nu ar trebui avută în vedere introducerea sa.

În ceea ce privește articolul 157 din TFUE referitor la principiul egalității de remunerare, la alineatul (3) de la acesta se prevede adoptarea de „măsuri” în cadrul procedurii legislative ordinare „pentru a asigura punerea în aplicare a principiului egalității șanselor și al egalității de tratament între bărbați și femei în ceea ce privește munca și locul de muncă, inclusiv a principiului egalității de remunerare pentru aceeași muncă sau pentru o muncă echivalentă”.

Astfel, articolul 157 alineatul (3) din TFUE pare a fi compatibil din punct de vedere procedural cu propunerea.

În fine, articolul 352 din TFUE îi permite Uniunii, în special Consiliului, să acționeze în „cazul în care o acțiune a Uniunii se dovedește necesară în cadrul politicilor definite în tratate, pentru a atinge unul dintre obiectivele menționate în tratate”, atunci când acestea nu prevăd competențele necesare.

Propunerea reunește mai multe temeiuri juridice sectoriale pentru a construi un instrument aparent orizontal, dar constă, de fapt, într-o serie de măsuri sectoriale. Articolul 352 poate fi utilizat numai în cazurile în care tratatele nu prevăd competențele necesare. Având în vedere că există deja o serie de măsuri în dreptul Uniunii care prevăd norme referitoare la avertizori, nu se poate considera că este cazul situației de față. Utilizarea articolului 352 din TFUE este, prin definiție, incompatibilă cu abordarea aleasă de propunerea Comisiei.

În plus, alegerea de a include articolul 352 din TFUE este din punct de vedere procedural incompatibilă cu alte temeiuri juridice, deoarece necesită unanimitate în Consiliu și aprobarea Parlamentului. Prin urmare, articolul 352 din TFUE nu este un temei juridic adecvat pentru propunere.

VI - Concluzie și recomandare

Următoarele dispoziții din TFUE prevăd aplicarea procedurii legislative ordinare într-un mod compatibil cu temeiul juridic existent propus de Comisie: articolul 77 alineatul (2), articolul 78 alineatul (2), articolul 79 alineatul (2), articolul 153 alineatul (1) literele (a), (b) și (e) și articolul 157 alineatul (3) din TFUE.

În ceea ce privește articolele 77, 78 și 79, trebuie precizat că, deși adăugarea acestor articole nu ar fi incompatibilă cu procedura din Parlament, includerea lor în temeiul juridic ar putea avea ca rezultat o posibilă divizare a propunerii din motive de procedură în cadrul Consiliului.

Articolul 83 alineatul (1) și articolul 352 din TFUE nu sunt compatibile cu procedura legislativă ordinară aplicabilă și nu ar trebui adăugate ca noi temeiuri juridice. În plus, articolul 352, care poate fi utilizat numai în cazurile în care tratatele nu prevăd competențele necesare, este, prin definiție, incompatibil cu abordarea aleasă de propunerea Comisiei.

În ceea ce privește articolul 154 din TFUE, acesta face trimitere la normele aplicabile Comisiei și nu prevede un temei juridic pentru un act al Parlamentului European și al Consiliului. Prin urmare, aceasta nu poate fi adăugat la temeiul juridic.

În fine, nu se recomandă adăugarea articolului 19 alineatul (2) din TFUE, deoarece această dispoziție nu permite armonizarea.

Alegerea finală a temeiurilor juridice identificate ca posibile completări ale temeiului juridic propus de Comisie ar trebui, cu toate acestea, să depindă de adoptarea amendamentelor relevante care introduc domenii de politică specifice în domeniul de aplicare al directivei propuse.

În cadrul reuniunii sale din 22 octombrie 2018, Comisia pentru afaceri juridice a decis așadar, în mod unanim(5), cu 18 voturi pentru, să recomande comisiei competente să țină seama de concluziile de mai sus atunci când evaluează amendamentele la domeniul de aplicare al directivei.

Cu stimă,

Pavel Svoboda

(1)

2016/2224(INI) http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P8-TA-2017-0402+0+DOC+XML+V0//RO și (2016/2055(INI) http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+REPORT+A8-2017-0004+0+DOC+XML+V0//RO.

(2)

Cauza C-45/86, Comisia/ Consiliul (Preferințele tarifare generalizate) Rec., 1987, p. 1439, punctul 5; Cauza C-440/05, Comisia/ Consiliul, Rec., 2007, I-9097. Cauza C-411/06, Comisia/ Parlamentul European și Consiliul, Rec., 2009, I-7585.

(3)

A se vedea cauza C-411/06 citată mai sus, punctele 46-47.

(4)

  Hotărârea din 6 noiembrie 2008, Parlamentul/Consiliul, C-155/07, EU:C:2008:605, punctul 37; și Hotărârea din 3 septembrie 2009, Parlamentul/Consiliul, C-166/07, EU:C:2009:499, punctele 68 și 69;

(5)

La votul final au fost prezenți: Pavel Svoboda (președinte), Mady Delvaux (vicepreședintă) Axel Voss (raportor pentru aviz), Max Andersson, Joëlle Bergeron, Marie‑Christine Boutonnet, Geoffroy Didier, Pascal Durand, Angel Dzhambazki, Heidi Hautala, Mary Honeyball, Sylvia‑Yvonne Kaufmann, Gilles Lebreton, Evelyn Regner, Tiemo Wölken, Francis Zammit Dimech, Tadeusz Zwiefka, Olle Ludvigsson [pentru Enrico Gasbarra, în temeiul articolului 200 alineatul (2)].


AVIZ al Comisiei pentru afaceri economice și monetare (27.9.2018)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii

(COM(2018)0218 – C8-0159/2018 – 2018/0106(COD))

Raportor pentru aviz (*): Miguel Viegas

(*)  Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Raportorul pentru aviz al Comisiei ECON salută pe deplin această propunere a Comisiei privind protecția avertizorilor pe întreg teritoriul UE, solicitată de Parlament cu mult timp în urmă, printre altele în raportul Comisiei PANA și în precedentul raport din proprie inițiativă al Comisiei JURI, la care a contribuit și ECON.

De asemenea, propunerea are la bază măsurile sectoriale de protecție a avertizorilor pe care ECON le-a introdus în actele legislative precedente, cum ar fi Directiva privind combaterea spălării banilor (AMLD4-5) și Regulamentul privind abuzul de piață (MAR).

Prin amendamentele sale, raportorul pentru aviz al Comisiei ECON urmărește

•  să îmbunătățească definiția (articolul 3)

•  să extindă domeniul de aplicare al drepturilor lucrătorilor (articolul 1)

•  să asigure sprijinul material (articolul 15)

•  să elimine considerentul 21

•  să introducă ideea că un avertizor nu poate înlocui capacitatea operațională a serviciilor de supraveghere de stat

•  să introducă un mecanism clar pentru atribuirea unui statut avertizorilor, pentru certitudine juridică

•  să introducă posibilitatea de anonimat

•  să faciliteze utilizarea canalelor externe, fără să se treacă prin canalele interne

AMENDAMENTE

Comisia pentru afaceri economice și monetare recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, care este comisie competentă, să ia în considerare următoarele amendamente:

Amendamentul    1

Propunere de directivă

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)  Persoanele care lucrează pentru o organizație sau sunt în contact cu aceasta în contextul activităților lor profesionale sunt deseori primele care află despre amenințări sau prejudicii aduse interesului public, apărute în acest context. Prin „avertizarea în interes public”, aceste persoane joacă un rol esențial în demascarea și prevenirea încălcărilor legii și în garantarea bunăstării societății. Cu toate acestea, potențialii avertizori sunt adesea descurajați să semnaleze preocupările sau suspiciunile lor de teama unor represalii.

(1)  Persoanele care lucrează pentru o organizație sau sunt în contact cu aceasta în contextul activităților lor profesionale sunt deseori primele care află despre amenințări sau prejudicii aduse interesului public, apărute în acest context. Obiectivul prezentei directive constă în crearea unui climat de încredere care să permită avertizorilor să raporteze încălcările legii, abaterile și amenințările la adresa interesului public pe care le constată sau le suspectează. Prin „avertizarea în interes public”, aceste persoane joacă un rol esențial în demascarea și prevenirea încălcărilor legii și în garantarea bunăstării societății. Cu toate acestea, potențialii avertizori sunt adesea descurajați să semnaleze preocupările sau suspiciunile lor de teama unor represalii sau a unor consecințe juridice, sau din cauza lipsei de încredere în utilitatea raportării.

Amendamentul    2

Propunere de directivă

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)  La nivelul Uniunii, raportările avertizorilor reprezintă o componentă în amonte pentru asigurarea respectării dreptului Uniunii: acestea alimentează sistemele naționale și europene de asigurare a respectării legislației cu informații care permit detectarea, cercetarea și urmărirea penală eficace a încălcărilor dreptului Uniunii.

(2)  La nivelul Uniunii, raportările avertizorilor reprezintă o componentă în amonte pentru asigurarea respectării dreptului Uniunii: acestea alimentează sistemele naționale și europene de asigurare a respectării legislației cu informații care permit adesea detectarea, cercetarea și urmărirea penală eficace a încălcărilor dreptului Uniunii.

Amendamentul    3

Propunere de directivă

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)  În anumite domenii de politică, încălcările dreptului Uniunii pot cauza prejudicii grave interesului public, în sensul că pot crea riscuri semnificative pentru bunăstarea societății. Atunci când sunt identificate deficiențe în materie de asigurare a respectării legii în domeniile respective, iar avertizorii se află într-o poziție privilegiată pentru a divulga încălcările observate, este necesar să se consolideze asigurarea respectării legii prin garantarea unei protecții eficace a avertizorilor împotriva represaliilor și prin introducerea unor canale de raportare eficace.

(3)  Încălcările dreptului Uniunii pot cauza prejudicii grave interesului public, în sensul că pot crea riscuri semnificative pentru bunăstarea societății. Atunci când sunt identificate deficiențe în materie de asigurare a respectării legii, iar avertizorii se află într-o poziție privilegiată pentru a divulga astfel de încălcări, este necesar să se consolideze asigurarea respectării legii prin garantarea unei protecții eficace a avertizorilor împotriva represaliilor și să se asigure existența unor canale de raportare eficace.

Amendamentul    4

Propunere de directivă

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)  Prin urmare, ar trebui să se aplice standarde comune minime care să asigure o protecție eficace a avertizorilor în actele și domeniile de politică în care i) este necesar să se consolideze asigurarea respectării legii; ii) subraportarea de către avertizori este un factor esențial care afectează asigurarea respectării legii și (iii) încălcarea dreptului Uniunii aduce prejudicii grave interesului public.

(5)  Prin urmare, ar trebui să se aplice standarde comune minime care să asigure o protecție eficace a avertizorilor doar în actele, domeniile de politică și statele membre în care există dovezi că i) este necesar să se consolideze asigurarea respectării legii; ii) subraportarea de către avertizori este un factor esențial care afectează asigurarea respectării legii și (iii) încălcarea dreptului Uniunii aduce prejudicii grave interesului public.

Amendamentul    5

Propunere de directivă

Considerentul 6

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(6)  Protecția avertizorilor este necesară pentru a îmbunătăți asigurarea respectării dreptului Uniunii privind achizițiile publice. În plus față de imperativul de a preveni și a detecta frauda și corupția în contextul execuției bugetului UE, inclusiv în materie de achiziții, este necesar să se abordeze problema asigurării insuficiente a respectării normelor privind achizițiile publice de către autoritățile publice naționale și de către anumiți operatori de utilități publice atunci când achiziționează bunuri, lucrări și servicii. Încălcarea acestor norme creează denaturări ale concurenței, sporește costurile aferente activității comerciale, aduce atingere intereselor investitorilor și ale acționarilor și, în ansamblu, reduce atractivitatea pentru investiții și creează condiții de concurență inechitabile pentru toate întreprinderile din Europa, afectând astfel buna funcționare a pieței interne.

(6)  Protecția avertizorilor este necesară pentru a îmbunătăți asigurarea respectării dreptului Uniunii privind achizițiile publice. În plus față de imperativul de a preveni și a detecta frauda și corupția în contextul execuției bugetului UE, inclusiv în materie de achiziții, este necesar să se abordeze problema asigurării insuficiente a respectării normelor privind achizițiile publice de către autoritățile publice naționale și de către anumiți operatori de utilități publice atunci când achiziționează bunuri, lucrări și servicii. Încălcarea acestor norme creează denaturări ale concurenței, sporește costurile aferente activității comerciale, aduce atingere intereselor investitorilor și ale acționarilor și, în ansamblu, reduce atractivitatea pentru investiții și creează condiții de concurență inechitabile pentru toate întreprinderile din Europa, afectând astfel buna funcționare a pieței interne. De asemenea, trebuie să se acorde atenție protejării celor care raportează utilizarea necorespunzătoare și abaterile în ceea ce privește bugetul și instituțiile UE.

Amendamentul    6

Propunere de directivă

Considerentul 6 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(6a)  Un regim de protecție a persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii nu înlocuiește nici necesitatea de a consolida mijloacele de supraveghere din fiecare stat membru și structurile publice ale acestora, care trebuie să fie din ce în ce mai capabile să combată frauda fiscală și spălarea banilor, nici necesitatea de a participa la cooperarea internațională în aceste domenii.

Amendamentul    7

Propunere de directivă

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7)  În domeniul serviciilor financiare, valoarea adăugată a protecției avertizorilor a fost deja recunoscută de către legiuitorul Uniunii. În urma crizei financiare, care a dezvăluit deficiențe grave în asigurarea respectării normelor relevante, au fost introduse măsuri de protecție a avertizorilor într-un număr semnificativ de instrumente legislative în acest domeniu34. În special, în contextul cadrului prudențial aplicabil instituțiilor de credit și firmelor de investiții, Directiva 2013/36/UE35 prevede protecția avertizorilor, care vizează și Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții.

(7)  În domeniul serviciilor financiare, valoarea adăugată a protecției sectoriale a avertizorilor a fost deja recunoscută de către legiuitorul Uniunii. În urma crizei financiare, care a dezvăluit deficiențe grave în asigurarea respectării normelor relevante, au fost introduse măsuri de protecție a avertizorilor într-un număr semnificativ de instrumente legislative în acest domeniu34. În special, în contextul cadrului prudențial aplicabil instituțiilor de credit și firmelor de investiții, Directiva 2013/36/UE35 prevede protecția avertizorilor, care vizează și Regulamentul (UE) nr. 575/2013 privind cerințele prudențiale pentru instituțiile de credit și societățile de investiții. Cu toate acestea, o serie de cazuri cu vizibilitate mare în care sunt implicate instituții financiare europene au arătat că protejarea avertizorilor la nivelul întregii game de instituții financiare rămâne în continuare nesatisfăcătoare și că teama de represalii atât din partea angajatorilor, cât și a autorităților împiedică încă avertizorii să facă publice informații privind încălcarea legilor.

_________________

_________________

34 Comunicarea din 8.12.2010 intitulată „Consolidarea regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare”.

34 Comunicarea din 8.12.2010 intitulată „Consolidarea regimurilor de sancțiuni în sectorul serviciilor financiare”.

35Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

35Directiva 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 cu privire la accesul la activitatea instituțiilor de credit și supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și a firmelor de investiții, de modificare a Directivei 2002/87/CE și de abrogare a Directivelor 2006/48/CE și 2006/49/CE (JO L 176, 27.6.2013, p. 338).

Amendamentul    8

Propunere de directivă

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9)  Importanța protecției avertizorilor în ceea ce privește prevenirea și descurajarea încălcărilor normelor Uniunii privind siguranța transporturilor care pot periclita viața oamenilor a fost deja recunoscută în instrumentele sectoriale ale Uniunii din domeniul siguranței aviației38 și al siguranței transporturilor maritime39, care prevăd măsuri adaptate de protecție a avertizorilor, precum și canale de raportare specifice. Aceste instrumente includ, de asemenea, protecția împotriva represaliilor a lucrătorilor care raportează propriile greșeli neintenționate (așa-numita „cultură justă”). Este necesar să se completeze elementele existente ale protecției avertizorilor în aceste două sectoare, precum și să se asigure o astfel de protecție pentru a consolida asigurarea respectării standardelor de siguranță pentru alte moduri de transport, și anume transportul rutier și feroviar.

(9)  Importanța protecției avertizorilor în ceea ce privește prevenirea și descurajarea încălcărilor normelor Uniunii privind siguranța transporturilor care pot periclita viața oamenilor a fost deja recunoscută în instrumentele sectoriale ale Uniunii din domeniul siguranței aviației38 și al siguranței transporturilor maritime39, care prevăd măsuri adaptate de protecție a avertizorilor, precum și canale de raportare specifice. Aceste instrumente includ, de asemenea, protecția împotriva represaliilor a lucrătorilor care raportează propriile greșeli neintenționate (așa-numita „cultură justă”). Este necesar să se completeze elementele existente ale protecției avertizorilor în aceste două sectoare, precum și să se asigure o astfel de protecție pentru a consolida fără întârziere asigurarea respectării standardelor de siguranță pentru alte moduri de transport, și anume transportul rutier și feroviar.

_________________

_________________

38 Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă (JO L 122, p. 18).

38 Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă (JO L 122, p. 18).

39 Directiva 2013/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind anumite responsabilități ale statului de pavilion referitoare la respectarea și asigurarea aplicării Convenției privind munca în domeniul maritim (JO L 329, p. 1), Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului (JO L 131, p. 57).

39 Directiva 2013/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind anumite responsabilități ale statului de pavilion referitoare la respectarea și asigurarea aplicării Convenției privind munca în domeniul maritim (JO L 329, p. 1), Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului (JO L 131, p. 57).

Amendamentul    9

Propunere de directivă

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10)  Colectarea de elemente de probă, detectarea și combaterea infracțiunilor ecologice și a comportamentelor ilegale împotriva protecției mediului continuă să fie o provocare și trebuie să fie consolidate, după cum s-a recunoscut în Comunicarea Comisiei intitulată „Acțiuni ale UE în vederea îmbunătățirii conformării cu legislația de mediu și a guvernanței de mediu” din 18 ianuarie 201840. Doar un singur instrument sectorial referitor la protecția mediului41 prevede în prezent norme de protecție a avertizorilor, însă introducerea unei astfel de protecții pare necesară pentru a se asigura respectarea eficace a acquis-ului Uniunii în domeniul mediului, ale cărui încălcări pot aduce prejudicii grave interesului public, cu efecte care s-ar putea repercuta dincolo de frontierele naționale. Acest lucru este, de asemenea, relevant în cazul în care produsele nesigure pot produce daune de mediu.

(10)  Colectarea de elemente de probă, detectarea și combaterea infracțiunilor ecologice și a comportamentelor ilegale împotriva protecției mediului continuă, din nefericire, să fie o provocare și trebuie să fie consolidate, după cum s-a recunoscut în Comunicarea Comisiei intitulată „Acțiuni ale UE în vederea îmbunătățirii conformării cu legislația de mediu și a guvernanței de mediu” din 18 ianuarie 201840. Doar un singur instrument sectorial referitor la protecția mediului41 prevede în prezent norme de protecție a avertizorilor, însă introducerea unei astfel de protecții pare necesară pentru a se asigura respectarea eficace a acquis-ului Uniunii în domeniul mediului, ale cărui încălcări pot aduce prejudicii grave interesului public, cu efecte care s-ar putea repercuta dincolo de frontierele naționale. Acest lucru este, de asemenea, relevant în cazul în care produsele nesigure pot produce daune de mediu.

_________________

_________________

40 COM (2018) 10 final.

40 COM (2018)0010.

41 Directiva 2013/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore (JO L 178, p. 66).

41 Directiva 2013/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iunie 2013 privind siguranța operațiunilor petroliere și gaziere offshore (JO L 178, p. 66).

Amendamentul    10

Propunere de directivă

Considerentul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(14)  Protecția vieții private și a datelor cu caracter personal este un alt domeniu în care avertizorii se află într-o poziție privilegiată pentru a divulga încălcări ale dreptului Uniunii care pot afecta grav interesul public. Considerații similare se aplică în cazul încălcărilor Directivei privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice45, care introduce notificarea incidentelor (inclusiv a celor care nu compromit datele cu caracter personal) și cerințe de securitate pentru entitățile care furnizează servicii esențiale în mai multe sectoare (de exemplu, energie, sănătate, transporturi, servicii bancare etc.), precum și pentru furnizorii de servicii digitale fundamentale (de exemplu, servicii de cloud). Raportările transmise de avertizori în acest domeniu sunt deosebit de importante pentru a preveni incidentele de securitate care ar afecta principalele activități economice și sociale și serviciile digitale utilizate pe scară largă. Aceasta contribuie la asigurarea continuității serviciilor care sunt esențiale pentru buna funcționare a pieței interne și pentru bunăstarea societății.

(14)  Protecția vieții private și a datelor cu caracter personal este un alt domeniu în care avertizorii se află într-o poziție privilegiată pentru a divulga încălcări ale dreptului Uniunii care pot afecta grav interesul public. Considerații similare se aplică în cazul încălcărilor Directivei privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice45, care introduce notificarea incidentelor (inclusiv a celor care nu compromit datele cu caracter personal) și cerințe de securitate pentru entitățile care furnizează servicii esențiale în mai multe sectoare (de exemplu, energie, sănătate, transporturi, servicii bancare etc.), precum și pentru furnizorii de servicii digitale fundamentale (de exemplu, servicii de cloud). Raportările transmise de avertizori în acest domeniu sunt deosebit de importante pentru a preveni incidentele de securitate care ar afecta principalele activități economice și sociale și serviciile digitale utilizate pe scară largă. Aceasta contribuie la asigurarea continuității serviciilor care sunt esențiale pentru buna funcționare a pieței interne și pentru bunăstarea societății.

_________________

_________________

45 Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune.

45 Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune.

Amendamentul    11

Propunere de directivă

Considerentul 18

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(18)  Anumite acte ale Uniunii, în special în domeniul serviciilor financiare, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 596/2014 privind abuzul de piață49 și Directiva de punere în aplicare (UE) 2015/2392 a Comisiei, adoptată pe baza regulamentului sus-menționat50, conțin deja norme detaliate privind protecția avertizorilor. Aceste acte legislative existente ale Uniunii, inclusiv lista menționată în partea II din anexă, ar trebui completate prin prezenta directivă, astfel încât aceste instrumente să fie aliniate pe deplin la standardele minime prevăzute de directivă, menținând, totodată, eventualele caracteristici specifice pe care le prevăd, în funcție de sectoarele relevante. Acest lucru este deosebit de important pentru a determina care dintre entitățile juridice din domeniul serviciilor financiare, al prevenirii spălării banilor și al finanțării terorismului sunt în prezent obligate să instituie canale interne de raportare.

(18)  Anumite acte ale Uniunii, în special în domeniul serviciilor financiare, cum ar fi Regulamentul (UE) nr. 596/2014 privind abuzul de piață49 și Directiva de punere în aplicare (UE) 2015/2392 a Comisiei, adoptată pe baza regulamentului sus-menționat50, conțin deja norme detaliate privind protecția avertizorilor. Aceste acte legislative existente ale Uniunii, inclusiv lista menționată în partea II din anexă, ar trebui completate prin prezenta directivă, astfel încât aceste instrumente să fie aliniate pe deplin la standardele minime prevăzute de directivă, menținând, totodată, eventualele caracteristici specifice pe care le prevăd, în funcție de sectoarele relevante. Acest lucru este deosebit de important pentru a determina care dintre entitățile juridice din domeniul serviciilor financiare, al prevenirii spălării banilor, al punerii adecvate în aplicare a Directivei 2011/7/UE privind întârzierea efectuării plăților, al finanțării terorismului și al criminalității cibernetice sunt în prezent obligate să instituie canale interne de raportare. Întrucât aceste cazuri implică adesea structuri organizaționale și financiare internaționale foarte complexe, situate probabil în jurisdicții diferite, ar trebui adoptate dispoziții pentru instituirea unui punct de contact unificat pentru avertizori.

_________________

_________________

49 JO L 173, p. 1.

49 JO L 173, p. 1.

50 Directiva de punere în aplicare (UE) 2015/2392 a Comisiei din 17 decembrie 2015 privind Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește raportarea către autoritățile competente a încălcărilor efective sau potențiale ale acestui regulament (JO L 332, p. 126).

50 Directiva de punere în aplicare (UE) 2015/2392 a Comisiei din 17 decembrie 2015 privind Regulamentul (UE) nr. 596/2014 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește raportarea către autoritățile competente a încălcărilor efective sau potențiale ale acestui regulament (JO L 332, p. 126).

Amendamentul    12

Propunere de directivă

Considerentul 19

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(19)  De fiecare dată când este adoptat un nou act al Uniunii pentru care protecția avertizorilor este relevantă și poate contribui la asigurarea mai eficace a respectării legii, ar trebui să se aibă în vedere posibilitatea de a modifica anexa la prezenta directivă pentru a include actul respectiv în domeniul său de aplicare.

(19)  De fiecare dată când este adoptat un nou act al Uniunii pentru care protecția avertizorilor este relevantă și poate contribui la asigurarea mai eficace a respectării legii, anexa la prezenta directivă ar trebui să fie modificată pentru a include actul respectiv în domeniul său de aplicare.

Amendamentul    13

Propunere de directivă

Considerentul 20

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(20)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere protecției acordate angajaților care raportează încălcări ale dreptului Uniunii în materie de ocupare a forței de muncă. În special, în domeniul securității și al sănătății în muncă, articolul 11 din Directiva-cadru 89/391/CEE impune deja statelor membre să se asigure că lucrătorii sau reprezentanții acestora nu sunt dezavantajați din cauza solicitărilor sau a propunerilor lor adresate angajatorilor referitoare la luarea de măsuri adecvate pentru a atenua riscurile pentru lucrători și/sau pentru a înlătura sursele de pericol. Lucrătorii și reprezentanții acestora au dreptul de a semnala autorităților naționale competente eventuale probleme în cazul în care consideră că măsurile luate și mijloacele puse la dispoziție de angajator nu sunt adaptate scopului de asigurare a securității și a sănătății publice.

(20)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere protecției acordate angajaților care raportează încălcări ale dreptului Uniunii în materie de ocupare a forței de muncă. În special, în domeniul securității și al sănătății în muncă, articolul 11 din Directiva-cadru 89/391/CEE impune deja statelor membre să se asigure că lucrătorii sau reprezentanții acestora nu sunt dezavantajați din cauza solicitărilor sau a propunerilor lor adresate angajatorilor referitoare la luarea de măsuri adecvate pentru a atenua riscurile pentru lucrători și/sau pentru a înlătura sursele de pericol. Lucrătorii și reprezentanții acestora au dreptul de a semnala autorităților naționale sau ale Uniunii Europene competente eventuale probleme în cazul în care consideră că măsurile luate și mijloacele puse la dispoziție de angajator nu sunt adaptate scopului de asigurare a securității și a sănătății publice.

Amendamentul    14

Propunere de directivă

Considerentul 21

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(21)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere protecției securității naționale și a altor informații clasificate care, conform dreptului Uniunii sau actelor cu putere de lege ori dispozițiilor administrative în vigoare în statul membru în cauză, trebuie să fie protejate, din rațiuni de securitate, împotriva accesului neautorizat. În special, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor care decurg din Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate sau din Decizia Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate.

(21)  Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere protecției securității naționale și a altor informații clasificate care, conform dreptului Uniunii sau actelor cu putere de lege ori dispozițiilor administrative în vigoare în statul membru în cauză, trebuie să fie protejate, din rațiuni de securitate, împotriva accesului neautorizat. De asemenea, prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor care decurg din Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei din 13 martie 2015 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate sau din Decizia Consiliului din 23 septembrie 2013 privind normele de securitate pentru protecția informațiilor UE clasificate.

Amendamentul    15

Propunere de directivă

Considerentul 26

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(26)  Protecția ar trebui să se aplice, în primul rând, persoanelor care au statutul de „lucrători”, în sensul articolului 45 din TFUE, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene52, și anume persoanelor care, pentru o anumită perioadă de timp, furnizează servicii pentru și sub conducerea altei persoane, în schimbul cărora primesc o remunerație. Așadar, protecția ar trebui să fie acordată și lucrătorilor în cadrul unor raporturi de muncă atipice, inclusiv lucrătorilor cu fracțiune de normă și lucrătorilor cu contract individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, precum și persoanelor care au încheiat un contract de muncă sau un raport de muncă cu un agent de muncă temporară, acestea fiind tipuri de raporturi în care protecția standard împotriva tratamentelor inechitabile este adesea dificil de aplicat.

(26)  Protecția ar trebui să se aplice, în primul rând, persoanelor care au statutul de „lucrători”, în sensul articolului 45 din TFUE, astfel cum a fost interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene52, și anume persoanelor care, pentru o anumită perioadă de timp, furnizează servicii pentru și sub conducerea altei persoane, în schimbul cărora primesc o remunerație. Așadar, protecția ar trebui să fie acordată și lucrătorilor în cadrul unor raporturi de muncă atipice, inclusiv lucrătorilor cu fracțiune de normă și lucrătorilor cu contract individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, precum și persoanelor care au încheiat un contract de muncă sau un raport de muncă cu un agent de muncă temporară, acestea fiind tipuri de raporturi în care protecția standard împotriva tratamentelor inechitabile este adesea dificil de aplicat. Având în vedere raportul publicat de Transparency International în vara anului 2018, care subliniază necesitatea de a proteja și avertizorii din instituțiile UE, protecția ar trebui extinsă în mod similar și la personalul UE.

_________________

_________________

52 Hotărârile din 3 iulie 1986, Lawrie-Blum, cauza 66/85; din 14 octombrie 2010, Union Syndicale Solidaires Isère, cauza C-428/09; din 9 iulie 2015, Balkaya, cauza C-229/14; din 4 decembrie 2014, FNV Kunsten, cauza C-413/13 și din 17 noiembrie 2016, Ruhrlandklinik, cauza C-216/15.

52 Hotărârile din 3 iulie 1986, Lawrie-Blum, cauza 66/85; din 14 octombrie 2010, Union Syndicale Solidaires Isère, cauza C-428/09; din 9 iulie 2015, Balkaya, cauza C-229/14; din 4 decembrie 2014, FNV Kunsten, cauza C-413/13 și din 17 noiembrie 2016, Ruhrlandklinik, cauza C-216/15.

Amendamentul    16

Propunere de directivă

Considerentul 28

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(28)  Protecția eficace a avertizorilor presupune protejarea și a altor categorii de persoane care, deși nu se bazează din punct de vedere economic pe activitățile lor profesionale, pot suferi totuși represalii pentru faptul că demască încălcări. Represaliile împotriva voluntarilor și a stagiarilor neremunerați se pot manifesta prin faptul că nu se mai recurge la serviciile lor sau că se prezintă o recomandare negativă pentru viitoarea lor încadrare în muncă sau prin prejudicierea reputației lor.

(28)  Protecția eficace a avertizorilor presupune protejarea și a altor categorii de persoane care, deși nu se bazează din punct de vedere economic pe activitățile lor profesionale, pot suferi totuși represalii pentru faptul că demască încălcări. Represaliile împotriva voluntarilor și a stagiarilor neremunerați se pot manifesta prin faptul că nu se mai recurge la serviciile lor sau că se prezintă o recomandare negativă pentru viitoarea lor încadrare în muncă sau prin prejudicierea reputației sau a perspectivelor lor profesionale.

Amendamentul    17

Propunere de directivă

Considerentul 30 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(30a)  Protecția ar trebui acordată persoanelor care lucrează în entități situate în Uniune, dar și persoanelor care lucrează în entități europene situate în afara teritoriului Uniunii. Aceasta ar trebui să se aplice în egală măsură funcționarilor, celorlalți agenți și stagiarilor instituțiilor, agențiilor și organismelor Uniunii.

Amendamentul    18

Propunere de directivă

Considerentul 34

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(34)  Este obligația statelor membre să identifice autoritățile competente pentru a primi și a adopta măsuri subsecvente corespunzătoare în urma raportărilor referitoare la încălcări care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive. Acestea pot fi organisme de reglementare sau de supraveghere în domeniile vizate, agenții responsabile cu asigurarea respectării legii, organisme de combatere a corupției și ombudsmani. Autoritățile desemnate drept competente dispun de capacitățile și competențele necesare pentru a evalua acuratețea acuzațiilor formulate în raportare și pentru a remedia încălcările denunțate, inclusiv prin lansarea unei anchete, a unei urmăriri penale sau a unei acțiuni pentru recuperarea fondurilor ori prin adoptarea altor măsuri de remediere adecvate, în conformitate cu mandatul lor.

(34)  Este obligația statelor membre să identifice autoritățile competente pentru a primi și a adopta măsuri subsecvente corespunzătoare în urma raportărilor referitoare la încălcări care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive, să asigure punerea în aplicare adecvată și cooperarea deplină, loială și promptă atât între autoritățile competente dintr-un stat membru în sine, cât și între acestea și autoritățile relevante din alte state membre. Acestea pot fi organisme de reglementare sau de supraveghere în domeniile vizate, agenții responsabile cu asigurarea respectării legii, organisme de combatere a corupției și ombudsmani. Autoritățile desemnate drept competente dispun, dincolo de capacitățile și competențele necesare, și de personal cu pregătirea necesară pentru a evalua acuratețea acuzațiilor formulate în raportare și pentru a remedia încălcările denunțate, inclusiv prin lansarea unei anchete, a unei urmăriri penale sau a unei acțiuni pentru recuperarea fondurilor ori prin adoptarea altor măsuri de remediere adecvate, în conformitate cu mandatul lor.

Amendamentul    19

Propunere de directivă

Considerentul 37

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(37)  Pentru detectarea și prevenirea eficace a încălcărilor dreptului Uniunii, este crucial ca informațiile relevante să le parvină rapid persoanelor aflate cel mai aproape de sursa problemei, care sunt cele mai în măsură să investigheze și dispun de competențe pentru a remedia situația, acolo unde este posibil. Aceasta presupune că entitățile juridice din sectorul privat și public instituie proceduri interne adecvate pentru primirea raportărilor și pentru luarea de măsuri subsecvente acestora.

(37)  Pentru detectarea și prevenirea eficace a încălcărilor dreptului Uniunii, este crucial ca informațiile relevante să le parvină rapid persoanelor aflate cel mai aproape de sursa problemei, care sunt cele mai în măsură să investigheze și dispun de competențe pentru a remedia situația, acolo unde este posibil. Aceasta presupune că entitățile juridice din sectorul privat și public instituie proceduri interne adecvate pentru primirea și analizarea raportărilor și pentru luarea de măsuri subsecvente acestora.

Amendamentul    20

Propunere de directivă

Considerentul 39

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(39)  Scutirea întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor de obligația de a institui canale interne de raportare nu ar trebui să se aplice întreprinderilor private care își desfășoară activitatea în domeniul serviciilor financiare. Întreprinderile în cauză ar trebui să aibă în continuare obligația de a institui canale interne de raportare, în conformitate cu obligațiile actuale prevăzute în acquis-ul Uniunii privind serviciile financiare.

(39)  Scutirea întreprinderilor mici și a microîntreprinderilor de obligația de a institui canale interne de raportare nu ar trebui să se aplice întreprinderilor private care își desfășoară activitatea în domeniul serviciilor financiare sau în strânsă legătură cu acesta. Întreprinderile în cauză ar trebui să aibă în continuare obligația de a institui canale interne de raportare, în conformitate cu obligațiile actuale prevăzute în acquis-ul Uniunii privind serviciile financiare.

Amendamentul    21

Propunere de directivă

Considerentul 57

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(57)  Statele membre ar trebui să se asigure că se păstrează o evidență adecvată a tuturor raportărilor referitoare la încălcări, că fiecare raportare poate fi accesată în cadrul autorității competente și că informațiile primite prin intermediul raportărilor ar putea fi utilizate ca elemente de probă în cadrul acțiunilor de asigurare a respectării legii, după caz.

(57)  Statele membre ar trebui să se asigure că se păstrează o evidență adecvată a tuturor raportărilor referitoare la încălcări, că fiecare raportare poate fi accesată în cadrul autorității competente și că informațiile primite prin intermediul raportărilor ar putea fi utilizate ca elemente de probă în cadrul acțiunilor de asigurare a respectării legii, după caz, și puse la dispoziția altor state membre sau a autorităților Uniunii Europene, dacă este necesar. Rămâne o responsabilitate atât a autorităților transmițătoare, cât și a celor receptoare să asigure protecția deplină a avertizorilor și să ofere o cooperare deplină, loială și promptă.

Amendamentul    22

Propunere de directivă

Considerentul 62

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(62)  Ca regulă generală, persoanele care efectuează raportarea ar trebui să utilizeze mai întâi canalele interne pe care le au la dispoziție și să transmită raportarea angajatorului lor. Cu toate acestea, se poate întâmpla să nu existe canale interne (în cazul entităților care nu sunt supuse obligației de a institui astfel de canale în virtutea prezentei directive sau a dreptului național aplicabil) sau ca utilizarea lor să nu fie obligatorie (de exemplu în cazul persoanelor care nu se află într-un raport de muncă) sau se poate întâmpla ca aceste canale să fi fost utilizate, dar să nu fi funcționat în mod adecvat (de exemplu, raportarea nu a fost tratată cu diligență sau într-un termen rezonabil ori nu sa luat nicio măsură pentru a remedia încălcarea, în ciuda rezultatelor pozitive obținute în urma anchetei).

(62)  Persoanele care efectuează raportarea ar trebui să utilizeze mai întâi canalele interne pe care le au la dispoziție și să transmită raportarea angajatorului lor. Cu toate acestea, se poate întâmpla să nu existe canale interne (în cazul entităților care nu sunt supuse obligației de a institui astfel de canale în virtutea prezentei directive sau a dreptului național aplicabil) sau ca utilizarea lor să nu fie obligatorie (de exemplu în cazul persoanelor care nu se află într-un raport de muncă) sau se poate întâmpla ca aceste canale să fi fost utilizate, dar să nu fi funcționat în mod adecvat (de exemplu, raportarea nu a fost tratată cu diligență sau într-un termen rezonabil ori nu sa luat nicio măsură pentru a remedia încălcarea, în ciuda rezultatelor pozitive obținute în urma anchetei).

Amendamentul    23

Propunere de directivă

Considerentul 80

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(80)  Prezenta directivă instituie standarde minime, iar statele membre ar trebui să aibă competența de a introduce sau de a menține dispoziții mai favorabile pentru persoana care efectuează raportarea, cu condiția ca aceste dispoziții să nu interfereze cu măsurile de protecție a persoanelor vizate.

(80)  Prezenta directivă instituie standarde minime, iar statele membre ar trebui să aibă competența și să fie încurajate să introducă sau să mențină dispoziții mai favorabile pentru persoana care efectuează raportarea, cu condiția ca aceste dispoziții să nu interfereze cu măsurile de protecție a persoanelor vizate.

Amendamentul    24

Propunere de directivă

Considerentul 84

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(84)  Obiectivul prezentei directive, și anume acela de a consolida asigurarea respectării legii în anumite domenii de politică și acte legislative în care încălcarea dreptului Uniunii poate aduce prejudicii grave interesului public prin protejarea eficace a avertizorilor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre acționând singure sau într-un mod necoordonat, ci poate fi realizat mai bine printr-o acțiune la nivelul Uniunii, care să prevadă standarde minime de armonizare privind protecția avertizorilor. În plus, numai o acțiune la nivelul Uniunii poate oferi coerență și poate asigura alinierea normelor existente ale Uniunii privind protecția avertizorilor. Prin urmare, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

(84)  Obiectivul prezentei directive, și anume acela de a consolida asigurarea respectării legii în anumite domenii de politică și acte legislative în care încălcarea dreptului Uniunii poate aduce prejudicii interesului public prin protejarea eficace a avertizorilor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre acționând singure sau într-un mod necoordonat, ci poate fi realizat mai bine printr-o acțiune la nivelul Uniunii, care să prevadă standarde minime de armonizare privind protecția avertizorilor. În plus, numai o acțiune la nivelul Uniunii poate oferi coerență și poate asigura alinierea normelor existente ale Uniunii privind protecția avertizorilor. Prin urmare, Uniunea poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv.

Amendamentul    25

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Cu scopul de a îmbunătăți asigurarea respectării dreptului și a politicilor Uniunii în domenii specifice, prezenta directivă stabilește standarde comune minime pentru protecția persoanelor care raportează cu privire la următoarele activități ilegale sau abuzuri de drept:

1.  Cu scopul de a îmbunătăți asigurarea respectării dreptului și a politicilor Uniunii în domenii specifice, prezenta directivă stabilește standarde comune minime pentru protecția persoanelor care raportează cu privire la activități ilegale, abuzuri de drept sau amenințări la adresa interesului public, inclusiv:

Amendamentul    26

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1 – litera a – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

a)  încălcări care intră în sfera de aplicare a actelor Uniunii prevăzute în anexă (partea I și partea a II-a) în ceea ce privește următoarele domenii:

a)  încălcări care intră în sfera de aplicare a actelor Uniunii în următoarele domenii:

Amendamentul    27

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1 – litera a – punctul ii

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(ii)  serviciile financiare, prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului;

(ii)  serviciile financiare, prevenirea evaziunii fiscale, a fraudei fiscale și a evitării obligațiilor fiscale, a spălării banilor și a finanțării terorismului, precum și a terorismului cibernetic și a criminalității cibernetice, a corupției și a criminalității organizate;

Amendamentul    28

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

b)  încălcări ale articolelor 101, 102, 106, 107 și 108 din TFUE și încălcări care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului și al Regulamentului (UE) 2015/1589 al Consiliului;

b)  dreptul concurenței, în special încălcări ale articolelor 101, 102, 106, 107 și 108 din TFUE și încălcări care se încadrează în domeniul de aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1/2003 al Consiliului și al Regulamentului (UE) 2015/1589 al Consiliului;

Amendamentul    29

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 1 – litera d

Textul propus de Comisie

Amendamentul

d)  încălcări referitoare la piața internă, astfel cum sunt menționate la articolul 26 alineatul (2) din TFUE, referitoare la acte care încalcă normele privind impozitarea societăților sau la mecanismele al căror scop este obținerea unui avantaj fiscal ce contravine obiectului sau scopului legislației în vigoare privind impozitarea societăților.

d)  încălcări referitoare la piața internă, astfel cum sunt menționate la articolul 26 alineatul (2) din TFUE, în special referitoare la acte care încalcă normele privind impozitarea societăților sau la mecanismele al căror scop este obținerea unui avantaj fiscal ce contravine obiectului sau scopului legislației în vigoare privind impozitarea societăților.

Amendamentul    30

Propunere de directivă

Articolul 1 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  În cazul în care sunt prevăzute norme specifice privind raportarea încălcărilor în actele sectoriale ale Uniunii enumerate în partea 2 din anexă, trebuie să se aplice respectivele norme. Dispozițiile prezentei directive se aplică pentru toate chestiunile legate de protecția persoanelor care efectuează raportarea care nu sunt reglementate în respectivele acte sectoriale ale Uniunii.

2.  În cazul în care sunt prevăzute norme de protecție mai ridicate privind raportarea încălcărilor în actele sectoriale ale Uniunii enumerate în partea 2 din anexă, trebuie să se aplice respectivele norme. Dispozițiile prezentei directive se aplică pentru toate chestiunile legate de protecția persoanelor care efectuează raportarea care nu sunt reglementate în respectivele acte sectoriale ale Uniunii.

Amendamentul    31

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – partea introductivă

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Prezenta directivă se aplică persoanelor care efectuează raportări, care lucrează în sectorul privat sau public și au obținut informațiile privind încălcările respective într-un context profesional, inclusiv, cel puțin, următoarelor tipuri de persoane:

1.  Prezenta directivă se aplică persoanelor care efectuează raportări și facilitatorilor din sectorul privat sau public și au obținut informațiile privind încălcările respective, inclusiv, cel puțin, următoarelor tipuri de persoane:

Amendamentul    32

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

a)  persoanele cu statut de lucrător, în sensul articolului 45 din TFUE;

a)  persoanele cu statut de lucrător, în sensul articolului 45 din TFUE, inclusiv lucrătorii cu fracțiune de normă și lucrătorii cu contract individual de muncă încheiat pe perioadă determinată, precum și persoanele cu statut de funcționari publici;

Amendamentul    33

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – litera d

Textul propus de Comisie

Amendamentul

d)  orice persoane care lucrează sub supravegherea și conducerea contractanților, a subcontractanților și a furnizorilor.

d)  orice persoane care lucrează sub supravegherea și conducerea contractanților, a subcontractanților, a prestatorilor de servicii și a furnizorilor.

Amendamentul    34

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 1 – litera da (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

da)  persoanele care facilitează raportarea, de exemplu intermediari sau jurnaliști.

Amendamentul    35

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Prezenta directivă se aplică, de asemenea, persoanelor care efectuează raportări a căror relație de muncă nu a început încă, în cazul în care informațiile referitoare la o încălcare au fost dobândite în timpul procesului de recrutare sau al altor negocieri precontractuale.

2.  Prezenta directivă se aplică, de asemenea, persoanelor care efectuează raportări a căror relație de muncă nu a început încă, în cazul în care informațiile referitoare la o încălcare au fost dobândite în timpul procesului de recrutare sau al altor negocieri precontractuale, precum și al relațiilor de muncă deja încheiate.

Amendamentul    36

Propunere de directivă

Articolul 2 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.  Fără a aduce atingere articolelor 22a, 22b și 22c din Regulamentul nr. 31 (CEE), nr. 11 (CEEA), prezenta directivă se aplică, de asemenea, funcționarilor și celorlalți agenți ai Uniunii Europene și ai Comunității Europene a Energiei Atomice care semnalează informații referitoare la oricare dintre încălcările menționate la articolul 1.

Amendamentul    37

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)  „încălcări” înseamnă activități ilegale reale sau potențiale sau abuzuri de drept referitoare la actele Uniunii și la domeniile ce intră în sfera de aplicare menționată la articolul 1 și în anexă;

(1)  „încălcări” înseamnă activități ilegale reale sau potențiale, omisiuni sau abuzuri de drept referitoare la actele Uniunii, în domeniile ce intră în sfera de aplicare menționată la articolul 1;

Amendamentul    38

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)  „abuzuri de drept” înseamnă acte sau omisiuni care intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, care nu par să fie ilegale din punct de vedere formal, dar care încalcă obiectul sau scopul urmărit de normele aplicabile;

(3)  „abuzuri de drept” înseamnă acte sau omisiuni care intră în domeniul de aplicare al dreptului Uniunii, care nu par să fie ilegale din punct de vedere formal, dar care încalcă obiectul sau scopul urmărit de normele aplicabile sau reprezintă un pericol la adresa interesului public;

Amendamentul    39

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)  „informații privind încălcările” înseamnă elemente de probă referitoare la încălcări reale, precum și suspiciuni întemeiate în legătură cu încălcări potențiale care nu s-au materializat încă;

(4)  „informații privind încălcările” înseamnă elemente de probă referitoare la încălcări reale, precum și suspiciuni în legătură cu încălcări potențiale care nu s-au materializat încă;

Amendamentul    40

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)  „raportare” înseamnă furnizarea de informații referitoare la o încălcare ce s-a produs sau este probabil să se producă în organizația în care lucrează sau a lucrat persoana care efectuează raportarea sau în altă organizație cu care aceasta este sau a fost în contact prin intermediul activității sale;

(5)  „raportare” înseamnă furnizarea de informații referitoare la o încălcare ce s-a produs sau este probabil să se producă în eventualitatea unei amenințări grave, iminente sau în cazul în care există un risc de daune ireversibile;

Amendamentul    41

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(8)  „divulgare” înseamnă punerea la dispoziția publicului a informațiilor referitoare la încălcări obținute în context profesional;

(8)  „divulgare” înseamnă punerea la dispoziția publicului a informațiilor referitoare la încălcări;

Amendamentul    42

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9)  „persoana care efectuează raportarea” înseamnă o persoană fizică sau juridică ce raportează sau divulgă informații referitoare la încălcări obținute în contextul activităților sale profesionale;

(9)  „persoana care efectuează raportarea” înseamnă o persoană fizică sau juridică ce raportează sau divulgă informații referitoare la încălcări sau care este expusă la riscuri de represalii; acest termen include persoanele care se află în afara relației tradiționale angajat-angajator, cum ar fi consultanții, contractanții, ucenicii, stagiarii, voluntarii, studenții lucrători, lucrătorii temporari și foștii angajați;

Amendamentul    43

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 12

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12)  „represalii” înseamnă orice acțiune sau omisiune reală sau potențială, determinată de raportarea internă sau externă, care apare într-un context profesional și provoacă sau poate provoca prejudicii nejustificate persoanei care efectuează raportarea;

(12)  „represalii” înseamnă orice acțiune sau omisiune reală sau potențială, determinată de raportarea sau divulgarea internă sau externă și care provoacă sau poate provoca prejudicii nejustificate persoanei care efectuează raportarea, persoanei care se bănuiește că a efectuat raportarea sau membrilor familiei și rudelor acesteia și facilitatorilor acțiunii sale;

Amendamentul    44

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 13

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(13)  „acțiuni subsecvente” înseamnă orice acțiune întreprinsă, pe plan intern sau extern, de către destinatarul raportării pentru a evalua acuratețea acuzațiilor formulate în raportare și, acolo unde este cazul, pentru a soluționa încălcarea raportată, inclusiv acțiuni precum anchetele interne, investigațiile, cercetarea și urmărirea penală, acțiuni pentru recuperarea fondurilor și clasarea cazului;

(13)  „acțiuni subsecvente” înseamnă orice acțiune întreprinsă, pe plan intern sau extern, de către destinatarul raportării pentru a evalua acuratețea acuzațiilor formulate în raportare și, acolo unde este cazul, pentru a soluționa încălcarea raportată, inclusiv acțiuni precum anchetele interne, investigațiile, cercetarea și urmărirea penală, acțiuni pentru recuperarea fondurilor și clasarea cazului, precum și orice alte măsuri de remediere sau de atenuare adecvate;

Amendamentul    45

Propunere de directivă

Articolul 3 – paragraful 1 – punctul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(14)  „autoritate competentă” înseamnă orice autoritate națională care este autorizată să primească raportări în conformitate cu capitolul III și care este desemnată să îndeplinească atribuțiile prevăzute în prezenta directivă, în special în ceea ce privește adoptarea unor acțiuni subsecvente raportărilor.

(14)  „autoritate competentă” înseamnă orice autoritate a Uniunii sau a unui stat membru cu responsabilitate juridică, autorizată să primească raportări în conformitate cu capitolul III și desemnată să îndeplinească atribuțiile prevăzute în prezenta directivă, în special în ceea ce privește adoptarea unor acțiuni subsecvente raportărilor.

Amendamentul    46

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că entitățile juridice din sectorul privat și din sectorul public stabilesc canale și proceduri interne pentru raportare și pentru adoptarea unor măsuri subsecvente raportărilor, în urma consultărilor cu partenerii sociali, dacă este cazul.

1.  Statele membre se asigură că entitățile juridice din sectorul privat și din sectorul public stabilesc canale și proceduri interne pentru raportare și pentru adoptarea unor măsuri subsecvente raportărilor, în urma consultărilor cu partenerii sociali.

Amendamentul    47

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Astfel de canale și proceduri le oferă angajaților entității respective posibilitatea de a efectua raportări. Ele oferă permit altor persoane care sunt în contact cu entitatea respectivă în contextul activităților lor profesionale, menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (b), (c) și (d), să efectueze raportări, însă aceste categorii de persoane nu au obligația de a utiliza canalele interne de raportare.

2.  Astfel de canale și proceduri le oferă angajaților entității respective posibilitatea de a efectua raportări. Ele permit altor persoane care sunt în contact cu entitatea respectivă în contextul activităților lor profesionale, menționate la articolul 2 alineatul (1) literele (b), (c) și (d), să efectueze raportări, însă aceste categorii de persoane nu au obligația de a utiliza canalele interne de raportare.

Amendamentul    48

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 3 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

entități juridice private cu o cifră de afaceri anuală sau un bilanț anual total de cel puțin 10 milioane EUR;

entități juridice private cu o cifră de afaceri anuală la nivelul companiei sau al grupului sau un bilanț anual total de cel puțin 10 milioane EUR;

Amendamentul    49

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 3 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

c)  entități juridice private, de orice dimensiune, care își desfășoară activitatea în domeniul serviciilor financiare sau care sunt vulnerabile la spălarea banilor sau la finanțarea terorismului, astfel cum sunt reglementate prin actele Uniunii menționate în anexă.

c)  entități juridice private, de orice dimensiune, care își desfășoară activitatea în domeniul serviciilor financiare sau care sunt vulnerabile la spălarea banilor, la finanțarea terorismului sau la criminalitatea cibernetică, astfel cum sunt reglementate prin actele Uniunii menționate în anexă.

Amendamentul    50

Propunere de directivă

Articolul 4 – alineatul 6 – litera da (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

da)  instituțiile, agențiile și organismele Uniunii Europene;

Amendamentul    51

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

a)  canalele pentru primirea raportărilor care sunt concepute, instituite și exploatate astfel încât să garanteze confidențialitatea privind identitatea persoanei care efectuează raportarea și să împiedice accesul membrilor personalului neautorizați;

a)  canalele pentru primirea raportărilor care sunt concepute, instituite și exploatate astfel încât să asigure confirmarea primirii unei raportări, care garantează confidențialitatea sau anonimatul privind identitatea persoanei care efectuează raportarea și să împiedice accesul membrilor personalului neautorizați;

Amendamentul    52

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 1 – litera d

Textul propus de Comisie

Amendamentul

d)  oferirea de feedback persoanei care efectuează raportarea cu privire la acțiunile subsecvente raportării, într-un interval de timp rezonabil, care să nu depășească trei luni de la momentul transmiterii raportării;

d)  oferirea de feedback consistent persoanei care efectuează raportarea cu privire la acțiunile subsecvente raportării, într-un interval de timp rezonabil, care să nu depășească trei luni de la momentul transmiterii raportării;

Amendamentul    53

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  raportări scrise în format electronic sau pe suport de hârtie și/sau raportări orale prin intermediul unor linii telefonice, indiferent dacă conversațiile sunt înregistrate sau nu;

(a)  raportări scrise în format electronic sau pe suport de hârtie și/sau raportări orale prin intermediul unor linii telefonice, indiferent dacă conversațiile sunt înregistrate sau nu; în cazul în care convorbirea telefonică este înregistrată, este necesar în acest sens consimțământul prealabil al persoanei care efectuează raportarea;

Amendamentul    54

Propunere de directivă

Articolul 5 – alineatul 2 – paragraful 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  întâlniri față în față cu persoana sau cu departamentul desemnat să primească raportări.

(b)  întâlniri față în față cu persoana sau cu departamentul desemnat să primească raportări, însoțită, dacă persoana care efectuează raportarea dorește acest lucru, de un reprezentant al sindicatului sau de reprezentantul său legal;

Amendamentul    55

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 2 – litera a

Textul propus de Comisie

Amendamentul

a)  instituie canale externe de raportare independente și autonome, care sunt sigure, asigurând, totodată, confidențialitatea, pentru primirea și tratarea informațiilor furnizate de persoana care efectuează raportarea;

a)  instituie canale externe de raportare independente și autonome, care sunt sigure, asigurând, totodată, confidențialitatea, pentru primirea și tratarea informațiilor furnizate de persoana care efectuează raportarea, permit raportarea anonimă și protejează datele cu caracter personal ale avertizorului;

Amendamentul    56

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 2 – litera aa (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(aa)  promovează consilierea gratuită și independentă și asistența juridică pentru persoanele care efectuează raportarea și intermediari;

Amendamentul    57

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 2 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

b)  oferă feedback persoanei care efectuează raportarea cu privire la acțiunile subsecvente raportării, într-un interval de timp rezonabil, care să nu depășească trei luni sau șase luni, în cazuri justificate corespunzător;

b)  confirmă primirea raportului, oferă feedback persoanei care efectuează raportarea cu privire la acțiunile subsecvente raportării, într-un interval de timp rezonabil, care să nu depășească trei luni sau șase luni, în cazuri justificate corespunzător;

Amendamentul    58

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 2 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

c)  transmit informațiile conținute în raportare către organismele, oficiile sau agențiile competente ale Uniunii, după caz, în vederea unor investigații aprofundate, dacă se prevede astfel în dreptul național sau în dreptul Uniunii.

c)  transmit informațiile conținute în raportare către organismele, oficiile sau agențiile competente ale Uniunii ori către alte state membre, după caz, în vederea unor investigații aprofundate.

Amendamentul    59

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 2 – litera ca (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

ca)  cooperează pe deplin, în mod loial și prompt, cu alte state membre și cu autoritățile UE.

Amendamentul    60

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

3.  Statele membre se asigură că autoritățile competente dau curs raportărilor prin luarea măsurilor subsecvente necesare și fac investigații, în măsura în care este oportun, cu privire la obiectul raportărilor. Autoritățile competente comunică persoanei care efectuează raportarea rezultatul final al investigațiilor.

3.  Statele membre se asigură că autoritățile competente dau curs raportărilor prin luarea măsurilor subsecvente necesare și fac investigații, în măsura în care este oportun, cu privire la obiectul raportărilor. Autoritățile competente comunică persoanei care efectuează raportarea și tuturor celorlalte state membre și autorități, oficii și agenții competente ale UE relevante rezultatul final al investigațiilor.

Amendamentul    61

Propunere de directivă

Articolul 6 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.  Statele membre se asigură că orice autoritate care a primit o raportare, dar nu are competența de a soluționa încălcarea raportată, transmite raportarea autorității competente și că persoana care efectuează raportarea este informată în acest sens.

4.  Statele membre se asigură că orice autoritate care a primit o raportare, dar nu are competența de a soluționa încălcarea raportată, transmite raportarea autorității competente și că persoana care efectuează raportarea este informată în acest sens. Statele membre se asigură că autoritățile care primesc raportări pe care nu au competența să le trateze dispun de proceduri clare pentru tratarea securizată și confidențială a tuturor informațiilor divulgate.

Amendamentul    62

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 1 – litera ca (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

ca)  promovează consilierea și asistența juridică gratuită și independentă pentru persoanele care efectuează raportarea și intermediari;

Amendamentul    63

Propunere de directivă

Articolul 7 – alineatul 2 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

c)  întâlnirea față în față cu membrii specializați ai personalului autorității competente.

c)  întâlnirea față în față cu membrii specializați ai personalului autorității competente, în prezența unui reprezentant al sindicatului și/sau a reprezentantului său legal, dacă persoana care efectuează raportarea solicită acest lucru, asigurându-se respectarea confidențialității și anonimatului.

Amendamentul    64

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de membri ai personalului specializați în tratarea raportărilor. Membrilor specializați ai personalului li se oferă o formare specifică în scopul tratării raportărilor.

1.  Statele membre se asigură că autoritățile competente dispun de un număr adecvat de membri competenți ai personalului specializați în tratarea raportărilor. Membrilor specializați ai personalului li se oferă o formare specifică în scopul tratării raportărilor.

Amendamentul    65

Propunere de directivă

Articolul 8 – alineatul 2 – litera c

Textul propus de Comisie

Amendamentul

c)  țin legătura cu persoana care efectuează raportarea în scopul informării acesteia cu privire la evoluția și la rezultatul investigației.

c)  țin legătura în mod confidențial cu persoana care efectuează raportarea în scopul informării acesteia cu privire la evoluția și la rezultatul investigației.

Amendamentul    66

Propunere de directivă

Articolul 9 – alineatul 1 – litera b

Textul propus de Comisie

Amendamentul

b)  un interval de timp rezonabil, care să nu depășească trei luni sau șase luni, în cazuri justificate în mod corespunzător, pentru oferirea de feedback persoanei care efectuează raportarea cu privire la acțiunile subsecvente raportării, precum și tipul și conținutul acestui feedback;

b)  un interval de timp rezonabil, care să nu depășească trei luni sau șase luni, în cazuri justificate în mod corespunzător, pentru oferirea de feedback consistent persoanei care efectuează raportarea cu privire la acțiunile subsecvente raportării, precum și tipul și conținutul acestui feedback.

Amendamentul    67

Propunere de directivă

Articolul 10 – paragraful 1 – litera ga (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

ga)  datele de contact ale organizațiilor societății civile de la care se poate obține gratuit consiliere juridică.

Amendamentul    68

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1.  O persoană care efectuează raportarea beneficiază de protecție în temeiul prezentei directive dacă aceasta are motive întemeiate să creadă că informațiile raportate erau adevărate la momentul raportării și că respectivele informații intră în domeniul de aplicare al prezentei directive.

1.  O persoană care efectuează raportarea beneficiază de protecție și primește statutul de persoană care efectuează raportarea în temeiul prezentei directive dacă aceasta are motive întemeiate să creadă că informațiile raportate erau adevărate la momentul raportării și că respectivele informații intră în domeniul de aplicare al prezentei directive indiferent de canalul de raportare ales. Protecția acoperă persoanele care prezintă informații inexacte cu bună-credință, iar protecția persoanelor care efectuează raportarea ar trebuie să fie în vigoare atunci când se evaluează exactitatea unei divulgări.

Amendamentul    69

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a.  O persoană care a divulgat în mod anonim informații care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive și a cărei identitate a fost dezvăluită beneficiază, de asemenea, de protecție în temeiul prezentei directive.

Amendamentul    70

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 1 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1b.  Statele membre stabilesc criterii clare de acordare a drepturilor și protecției prevăzute în prezenta directivă persoanelor care efectuează raportarea, din momentul raportării.

Amendamentul    71

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  O persoană care raportează extern beneficiază de protecție în temeiul prezentei directive dacă este îndeplinită una dintre următoarele condiții:

eliminat

a)  aceasta a raportat mai întâi intern, dar nu au fost luate măsuri corespunzătoare ca răspuns la raportarea respectivă în termenul rezonabil prevăzut la articolul 5;

 

b)  persoana care efectuează raportarea nu a avut la dispoziție canale interne de raportare sau nu se putea aștepta în mod rezonabil ca aceasta să fie la curent cu disponibilitatea unor astfel de canale;

 

c)  utilizarea canalelor interne de raportare nu era obligatorie pentru persoana care a efectuat raportarea, în conformitate cu articolul 4 alineatul (2);

 

d)  prin prisma obiectului raportării, nu se putea aștepta în mod rezonabil ca persoana respectivă să utilizeze canalele interne de raportare;

 

e)  persoana a avut motive întemeiate să creadă că utilizarea canalelor interne de raportare ar putea compromite eficacitatea acțiunilor de investigație ale autorităților competente;

 

f)  persoana avea dreptul să raporteze direct unei autorități competente în temeiul dreptului Uniunii, prin intermediul canalelor externe de raportare.

 

Amendamentul    72

Propunere de directivă

Articolul 13 – alineatul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

4.  O persoană care divulgă informații cu privire la încălcări care intră în domeniul de aplicare al prezentei directive beneficiază de protecție în temeiul prezentei directive în cazul în care:

eliminat

a) aceasta a raportat mai întâi intern și/sau extern, în conformitate cu capitolele II și III și cu alineatul (2) din prezentul articol, însă nu au fost luate măsuri corespunzătoare ca răspuns la raportarea prezentată în intervalul de timp menționat la articolul 6 alineatul (2) litera (b) și la articolul 9 alineatul (1) litera (b); sau

 

b) nu se putea aștepta în mod rezonabil ca persoana respectivă să utilizeze canalele interne și/sau externe de raportare din cauza unui pericol iminent sau evident la adresa interesului public sau din cauza circumstanțelor speciale ale cazului ori în situația în care există un risc de daune ireversibile.

 

Amendamentul    73

Propunere de directivă

Articolul 14 – paragraful 1 – litera g

Textul propus de Comisie

Amendamentul

g)  constrângere, intimidare, hărțuire sau ostracizare la locul de muncă;

g)  constrângere, intimidare, hărțuire sau ostracizare;

Amendamentul    74

Propunere de directivă

Articolul 14 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 14a

 

Asistarea autorului sau a autorilor raportării de către un terț independent

 

1. Statele membre pot prevedea ca autorul raportării sau persoana care intenționează să facă o raportare sau o divulgare publică să beneficieze de asistență în demersul lor. Asistența respectă confidențialitatea identității persoanelor menționate la prezentul alineat și poate consta, printre altele, în:

 

(a) o consiliere imparțială, confidențială și gratuită, în special cu privire la domeniul de aplicare al prezentei directive, la canalele de raportare, la protecția acordată autorului raportării și la drepturile persoanei vizate;

 

(b) consultanță juridică în caz de litigiu;

 

(c) sprijin psihologic.

 

2. Asistența poate fi acordată de o autoritate administrativă independentă, o organizație sindicală sau alte organizații care reprezintă lucrătorii sau de o entitate calificată desemnată de statul membru, cu condiția să îndeplinească următoarele criterii:

 

(a) să fie constituită în mod adecvat, în conformitate cu legislația statului membru;

 

(b) să aibă un interes legitim de a asigura respectarea dispozițiilor prezentei directive; și

 

(c) să fie o entitate non-profit.

Amendamentul    75

Propunere de directivă

Articolul 15 – alineatul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

8.  Pe lângă furnizarea de asistență juridică persoanelor care efectuează raportarea în cadrul procedurilor penale și civile transfrontaliere, în conformitate cu Directiva (UE) 2016/1919 și cu Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului63 și în conformitate cu dreptul național, statele membre pot prevedea măsuri suplimentare de asistență juridică și financiară și măsuri de sprijinire a persoanelor respective în cadrul procedurilor judiciare.

8.  Pe lângă furnizarea de asistență juridică persoanelor care efectuează raportarea în cadrul procedurilor penale și civile transfrontaliere, în conformitate cu Directiva (UE) 2016/1919 și cu Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului63 și în conformitate cu dreptul național, statele membre pot decide să prevadă măsuri suplimentare de asistență juridică și financiară și măsuri de sprijinire a persoanelor respective în cadrul procedurilor judiciare, precum și sprijin financiar în cazul pierderii temporare a veniturilor.

__________________

__________________

63 Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială (JO L 136, 24.5.2008, p. 3).

63 Directiva 2008/52/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2008 privind anumite aspecte ale medierii în materie civilă și comercială (JO L 136, 24.5.2008, p. 3).

Amendamentul    76

Propunere de directivă

Articolul 15 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 15a

 

Obligația de a păstra confidențialitatea cu privire la identitatea autorului raportării

 

1. Identitatea autorului (autorilor) raportării nu poate fi dezvăluită fără consimțământul explicit al acestuia (acestora). Această obligație de confidențialitate include, de asemenea, informații care pot fi utilizate pentru a identifica autorul raportării.

 

2. O persoană care are sau obține informațiile menționate la alineatul (1) are obligația de a nu divulga informațiile respective.

 

3. Circumstanțele în care, prin derogare de la alineatul (2), informațiile privind identitatea autorului raportării pot fi divulgate se limitează la cazurile excepționale în care divulgarea acestor informații este o obligație necesară și proporțională impusă de dreptul Uniunii sau de dreptul național în contextul investigațiilor sau al procedurilor judiciare ulterioare ori pentru a proteja libertățile altor persoane, și anume dreptul la apărare al persoanei vizate, făcând, în fiecare caz, obiectul unor garanții adecvate prevăzute de dreptul Uniunii sau de dreptul național aplicabil. În astfel de cazuri, trebuie luate măsuri adecvate și eficace pentru a garanta siguranța și bunăstarea autorului (autorilor) raportării.

 

4. În cazurile prevăzute la alineatul (3), persoana desemnată pentru a primi raportarea îl informează pe autorul raportării înainte de a-i divulga identitatea și se consultă cu acesta cu privire la alte acțiuni alternative posibile.

 

5. Canalele interne și externe de raportare sunt concepute astfel încât să asigure confidențialitatea identității autorului raportării și să împiedice accesul persoanelor neautorizate. Se păstrează informații de identificare a membrilor personalului care au accesat informațiile confidențiale, inclusiv informații privind ora și data accesării.

Amendamentul    77

Propunere de directivă

Articolul 17 – alineatul 1 – litera d

Textul propus de Comisie

Amendamentul

d)  încalcă obligația de a menține confidențialitatea privind identitatea persoanelor care efectuează raportarea.

d)  încalcă obligația de a menține confidențialitatea sau anonimatul privind identitatea persoanelor care efectuează raportarea.

Amendamentul    78

Propunere de directivă

Articolul 17 – alineatul 1 – litera da (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

da)  repetă infracțiunea semnalată de persoana care a efectuat raportarea, după închiderea cazului.

Amendamentul    79

Propunere de directivă

Articolul 17 – alineatul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Statele membre aplică sancțiuni eficace, proporționale și disuasive persoanelor care fac raportări sau divulgări răuvoitoare sau abuzive, inclusiv măsuri de compensare pentru persoanele care au suferit prejudicii ca urmare a unor raportări sau divulgări răuvoitoare ori abuzive.

2.  Statele membre aplică sancțiuni eficace, proporționale și disuasive persoanelor care fac raportări sau divulgări răuvoitoare sau abuzive.

Amendamentul    80

Propunere de directivă

Articolul 17 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 17a

 

Obligația de cooperare

 

1. Autoritățile statelor membre care primesc raportări privind încălcarea dreptului Uniunii care fac obiectul prezentei directive au obligația de a informa fără întârziere toate autoritățile celorlalte state membre și/sau oficiile și agențiile UE relevante și de a coopera cu acestea în mod loial, eficient și prompt.

 

2. Autoritățile unui stat membru cărora li se notifică de către autoritățile altor state membre posibile încălcări ale dreptului Uniunii care fac obiectul prezentei directive au obligația de a transmite o informare consistentă privind acțiunile întreprinse în legătură cu notificarea respectivă, precum și o confirmare oficială de primire și date de contact pentru cooperarea viitoare.

 

3. Autoritățile statelor membre au obligația de a proteja confidențialitatea informațiilor primite, în special a celor legate de identitatea autorilor raportării și a altor informații cu caracter personal care îi privesc.

 

4. Autoritățile statelor membre au obligația de a oferi, în condiții de confidențialitate, acces la informațiile primite de la autorii raportărilor și de a răspunde prompt la cererile de informații suplimentare.

 

5. Autoritățile statelor membre au obligația de a partaja prompt toate informațiile relevante cu autoritățile competente din alte state membre în ceea ce privește încălcările dreptului Uniunii sau dreptului național în contexte internaționale.

Amendamentul    81

Propunere de directivă

Articolul 17 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 17b

 

Nicio renunțare la drepturi și căi de atac

 

Drepturile și căile de atac prevăzute de prezenta directivă nu pot fi anulate sau limitate de niciun acord și de nicio politică, formă sau condiție de angajare, inclusiv prin orice acord de arbitraj pre-litigiu. Orice încercare de a renunța la aceste drepturi și căi de atac sau de a le limita este considerată nulă și neavenită.

Amendamentul    82

Propunere de directivă

Articolul 20 – alineatul 2 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

2a.  În contextul transpunerii prezentei directive, statele membre pot lua în considerare înființarea unei autorități independente de protecție a avertizorilor.

Amendamentul    83

Propunere de directivă

Articolul 22 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Articolul 22a

 

Actualizarea anexelor

 

La intrarea oricărui nou act legislativ al UE în sfera de aplicare materială prevăzută la articolul 1 alineatul (1) litera (a) sau la articolul 1 alineatul (2), Comisia actualizează în consecință anexele printr-un act delegat. 

PROCEDURA COMISIEI SESIZATE PENTRU AVIZ

Titlu

Protecția persoanelor care semnalează încălcări ale dreptului UE

Referințe

COM(2018)0218 – C8-0159/2018 – 2018/0106(COD)

Comisie competentă

Data anunțului în plen

JURI

28.5.2018

 

 

 

Aviz emis de către

Data anunțului în plen

ECON

28.5.2018

Raportor/Raportoare pentru aviz:

Data numirii

Miguel Viegas

31.5.2018

Examinare în comisie

29.8.2018

24.9.2018

 

 

Data adoptării

24.9.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

24

15

7

Membri titulari prezenți la votul final

Pervenche Berès, Markus Ferber, Jonás Fernández, Giuseppe Ferrandino, Sven Giegold, Roberto Gualtieri, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Barbara Kappel, Philippe Lamberts, Werner Langen, Sander Loones, Bernd Lucke, Olle Ludvigsson, Ivana Maletić, Marisa Matias, Gabriel Mato, Bernard Monot, Luděk Niedermayer, Stanisław Ożóg, Pirkko Ruohonen-Lerner, Anne Sander, Martin Schirdewan, Pedro Silva Pereira, Ernest Urtasun, Marco Valli, Tom Vandenkendelaere, Miguel Viegas, Steven Woolfe, Marco Zanni, Esther de Lange

Membri supleanți prezenți la votul final

Doru-Claudian Frunzulică, Ramón Jáuregui Atondo, Rina Ronja Kari, Jeppe Kofod, Marcus Pretzell, Michel Reimon, Romana Tomc, Lieve Wierinck, Roberts Zīle, Sophia in ‘t Veld

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Edouard Martin, Julia Pitera, Virginie Rozière, Sabine Verheyen, Anna Záborská

VOTUL FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

24

+

ECR

Pirkko Ruohonen-Lerner

EFDD

Bernard Monot, Marco Valli

GUE/NGL

Rina Ronja Kari, Marisa Matias, Martin Schirdewan, Miguel Viegas

PPE

Anne Sander, Tom Vandenkendelaere

S&D

Pervenche Berès, Jonás Fernández, Giuseppe Ferrandino, Doru-Claudian Frunzulică, Roberto Gualtieri, Ramón Jáuregui Atondo, Jeppe Kofod, Olle Ludvigsson, Edouard Martin, Virginie Rozière, Pedro Silva Pereira

Verts/ALE

Sven Giegold, Philippe Lamberts, Michel Reimon, Ernest Urtasun

15

-

ECR

Sander Loones

ENF

Barbara Kappel, Marcus Pretzell

NI

Steven Woolfe

PPE

Markus Ferber, Brian Hayes, Gunnar Hökmark, Werner Langen, Ivana Maletić, Gabriel Mato, Luděk Niedermayer, Julia Pitera, Romana Tomc, Sabine Verheyen, Anna Záborská

7

0

ALDE

Lieve Wierinck, Sophia in 't Veld

ECR

Bernd Lucke, Stanisław Ożóg, Roberts Zīle

ENF

Marco Zanni

PPE

Esther de Lange

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


AVIZ al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (8.11.2018)

destinat Comisiei pentru afaceri juridice

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului privind protecția persoanelor care raportează încălcări ale dreptului Uniunii

(COM(2018)0218 – C8-0159/2018 – 2018/0106(COD))

Raportoare pentru aviz (*): Maite Pagazaurtundúa Ruiz

(*)  Procedura comisiilor asociate – articolul 54 din Regulamentul de procedură

AMENDAMENTE

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne recomandă Comisiei pentru afaceri juridice, care este comisie competentă, să ia în considerare următoarele amendamente:

Amendamentul    1

Propunere de directivă

Referirea 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 16, 33, 43, 50, articolul 53 alineatul (1), articolele 62, 91, 100, 103, 109, 114, 168, 169, 192, 207 și articolul 325 alineatul (4), precum și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 31,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolele 9, 10, 11, 12, 15, 16, 33, 43, 50, articolul 53 alineatul (1), articolele 62, 91, 100, 103, 109, 114, 168, 169, 192, 207, articolul 325 alineatul (4) și articolul 352, precum și Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice, în special articolul 31,

Amendamentul    2

Propunere de directivă

Referirea 6 a (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

Amendamentul    3

Propunere de directivă

Referirea 6 b (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 14 februarie 2017 referitoare la rolul avertizorilor în protecția intereselor financiare ale UE,

Amendamentul    4

Propunere de directivă

Referirea 6 c (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

având în vedere Rezoluția Parlamentului European din 24 octombrie 2017 referitoare la măsurile legitime de protecție a avertizorilor care acționează în interesul public atunci când divulgă informații confidențiale ale întreprinderilor și ale organismelor publice,

Amendamentul    5

Propunere de directivă

Referirea 6 d (nouă)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

având în vedere Convenția europeană a drepturilor omului,

Amendamentul    6

Propunere de directivă

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)  Persoanele care lucrează pentru o organizație sau sunt în contact cu aceasta în contextul activităților lor profesionale sunt deseori primele care află despre amenințări sau prejudicii aduse interesului public, apărute în acest context. Prin „avertizarea în interes public”, aceste persoane joacă un rol esențial în demascarea și prevenirea încălcărilor legii și în garantarea bunăstării societății. Cu toate acestea, potențialii avertizori sunt adesea descurajați semnaleze preocupările sau suspiciunile lor de teama unor represalii.

(1)  Persoanele care lucrează sau au lucrat pentru o organizație sau sunt sau au fost în contact cu aceasta sunt deseori primele care află despre amenințări, activități de natură penală sau ilegale sau prejudicii aduse interesului public, apărute în acest context. Prin „avertizarea în interes public”, aceste persoane joacă un rol esențial în demascarea și prevenirea încălcărilor legii, în garantarea bunăstării societății și în protejarea drepturilor fundamentale, inclusiv a libertății de exprimare și de informare. Avertizorii au un rol capital în demascarea neregulilor și a comportamentelor lipsite de etică sau necinstite față de interesul public. Avertizorilor le este adesea dificil să evalueze legalitatea faptelor, dar, potrivit Curții Europene a Drepturilor Omului, evaluarea juridică nu este sarcina denunțătorilor, atât timp cât aceștia acționează cu bună credință, iar faptele sunt corecte. Cu toate acestea, potențialii avertizori sunt adesea descurajați să-și semnaleze preocupările sau suspiciunile de teama unor represalii atunci când dezvăluie cazuri de nereguli, management defectuos, utilizarea necorespunzătoare a fondurilor, administrare defectuoasă sau eventuală corupție legate de activitatea organismelor publice sau private din Uniune; avertizorii nu sunt cu adevărat protejați și nu se simt protejați;

Amendamentul    7

Propunere de directivă

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)  La nivelul Uniunii, raportările avertizorilor reprezintă o componentă în amonte pentru asigurarea respectării dreptului Uniunii: acestea alimentează sistemele naționale și europene de asigurare a respectării legislației cu informații care permit detectarea, cercetarea și urmărirea penală eficace a încălcărilor dreptului Uniunii.

(2)  La nivelul Uniunii, raportările avertizorilor și ale jurnaliștilor de investigație reprezintă o componentă în amonte pentru asigurarea respectării dreptului Uniunii: acestea alimentează sistemele naționale și europene de asigurare a respectării legislației cu informații care permit detectarea, cercetarea și urmărirea penală eficace a încălcărilor dreptului Uniunii.

Amendamentul    8

Propunere de directivă

Considerentul 3

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(3)  În anumite domenii de politică, încălcările dreptului Uniunii pot cauza prejudicii grave interesului public, în sensul că pot crea riscuri semnificative pentru bunăstarea societății. Atunci când sunt identificate deficiențe în materie de asigurare a respectării legii în domeniile respective, iar avertizorii se află într-o poziție privilegiată pentru a divulga încălcările observate, este necesar să se consolideze asigurarea respectării legii prin garantarea unei protecții eficace a avertizorilor împotriva represaliilor și prin introducerea unor canale de raportare eficace.

(3)  Încălcările dreptului Uniunii pot cauza prejudicii grave interesului public și exercitării drepturilor omului și libertăților fundamentale. Este necesar să se garanteze o protecție eficace a avertizorilor împotriva represaliilor și să se introducă canale de raportare eficace și confidențiale.

Amendamentul    9

Propunere de directivă

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)  Protecția avertizorilor prevăzută în prezent în Uniunea Europeană este fragmentată de la un stat membru la altul și este repartizată în mod inegal între domeniile de politică. Consecințele încălcărilor dreptului Uniunii cu o dimensiune transfrontalieră care au fost dezvăluite de avertizori ilustrează modul în care o protecție insuficientă într-un stat membru are un impact negativ nu numai asupra funcționării politicilor UE în respectivul stat membru, ci poate să se repercuteze și asupra altor state membre și asupra Uniunii în ansamblul său.

(4)  Protecția avertizorilor prevăzută în prezent în Uniunea Europeană este fragmentată de la un stat membru la altul și este repartizată în mod inegal între domeniile de politică. Avertizorii beneficiază de protecție atunci când semnalează încălcări ale legii, abateri sau nereguli în interes public. O protecție insuficientă într-un stat membru are un impact negativ nu numai asupra funcționării politicilor UE în respectivul stat membru, ci poate să se repercuteze și asupra altor state membre și asupra Uniunii în ansamblul său.

Amendamentul    10

Propunere de directivă

Considerentul 5

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(5)  Prin urmare, ar trebui să se aplice standarde comune minime care să asigure o protecție eficace a avertizorilor în actele și domeniile de politică în care i) este necesar să se consolideze asigurarea respectării legii; ii) subraportarea de către avertizori este un factor esențial care afectează asigurarea respectării legii și (iii) încălcarea dreptului Uniunii aduce prejudicii grave interesului public.

(5)  Prin urmare, ar trebui să se aplice standarde legale comune minime, având o dimensiune cuprinzătoare și globală, care să asigure o protecție eficace a avertizorilor în cazul tuturor actelor și domeniilor de politică ale UE și de la nivel național în care i) este necesar să se consolideze asigurarea respectării legii; ii) subraportarea de către avertizori este un factor esențial care afectează asigurarea respectării legii și (iii) încălcarea dreptului Uniunii sau a celui național aduce prejudicii grave interesului public.

Amendamentul    11

Propunere de directivă

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9)  Importanța protecției avertizorilor în ceea ce privește prevenirea și descurajarea încălcărilor normelor Uniunii privind siguranța transporturilor care pot periclita viața oamenilor a fost deja recunoscută în instrumentele sectoriale ale Uniunii din domeniul siguranței aviației38 și al siguranței transporturilor maritime39 , care prevăd măsuri adaptate de protecție a avertizorilor, precum și canale de raportare specifice. Aceste instrumente includ, de asemenea, protecția împotriva represaliilor a lucrătorilor care raportează propriile greșeli neintenționate (așa-numita „cultură justă”). Este necesar să se completeze elementele existente ale protecției avertizorilor în aceste două sectoare, precum și să se asigure o astfel de protecție pentru a consolida asigurarea respectării standardelor de siguranță pentru alte moduri de transport, și anume transportul rutier și feroviar.

(9)  Importanța protecției avertizorilor în ceea ce privește prevenirea și descurajarea încălcărilor normelor Uniunii privind siguranța transporturilor care pot periclita viața oamenilor a fost deja recunoscută în instrumentele sectoriale ale Uniunii din domeniul siguranței aviației38 și al siguranței transporturilor maritime39 , care prevăd măsuri adaptate de protecție a avertizorilor, precum și canale de raportare specifice. Aceste instrumente includ, de asemenea, protecția împotriva represaliilor a lucrătorilor care raportează propriile greșeli neintenționate (așa-numita „cultură justă”). Este necesar, printre altele, să se completeze elementele existente ale protecției avertizorilor în aceste două sectoare, precum și să se asigure o astfel de protecție pentru a consolida asigurarea respectării standardelor de siguranță pentru alte moduri de transport, și anume transportul rutier și feroviar.

_________________

_________________

38 Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă (JO L 122, p. 18).

38 Regulamentul (UE) nr. 376/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 3 aprilie 2014 privind raportarea, analiza și acțiunile subsecvente cu privire la evenimentele de aviație civilă (JO L 122, p. 18).

39 Directiva 2013/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind anumite responsabilități ale statului de pavilion referitoare la respectarea și asigurarea aplicării Convenției din 2006 privind munca în domeniul maritim (JO L 329, p. 1), Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului (JO L 131, p. 57).

39 Directiva 2013/54/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 noiembrie 2013 privind anumite responsabilități ale statului de pavilion referitoare la respectarea și asigurarea aplicării Convenției din 2006 privind munca în domeniul maritim (JO L 329, p. 1), Directiva 2009/16/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind controlul statului portului (JO L 131, p. 57).

Amendamentul    12

Propunere de directivă

Considerentul 14

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(14)  Protecția vieții private și a datelor cu caracter personal este un alt domeniu în care avertizorii se află într-o poziție privilegiată pentru a divulga încălcări ale dreptului Uniunii care pot afecta grav interesul public. Considerații similare se aplică în cazul încălcărilor Directivei privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice45, care introduce notificarea incidentelor (inclusiv a celor care nu compromit datele cu caracter personal) și cerințe de securitate pentru entitățile care furnizează servicii esențiale în mai multe sectoare (de exemplu, energie, sănătate, transporturi, servicii bancare etc.), precum și pentru furnizorii de servicii digitale fundamentale (de exemplu, servicii de cloud). Raportările transmise de avertizori în acest domeniu sunt deosebit de importante pentru a preveni incidentele de securitate care ar afecta principalele activități economice și sociale și serviciile digitale utilizate pe scară largă. Aceasta contribuie la asigurarea continuității serviciilor care sunt esențiale pentru buna funcționare a pieței interne și pentru bunăstarea societății.

(14)  Protecția vieții private și a datelor cu caracter personal, consacrată la articolele 7 și 8 din Carta drepturilor fundamentale a UE și la articolul 8 din Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO), este un alt domeniu în care avertizorii se află într-o poziție privilegiată pentru a divulga încălcări ale dreptului Uniunii care pot afecta interesul public. Considerații similare se aplică în cazul încălcărilor Directivei privind securitatea rețelelor și a sistemelor informatice45, care introduce notificarea incidentelor (inclusiv a celor care nu compromit datele cu caracter personal) și cerințe de securitate pentru entitățile care furnizează servicii esențiale în mai multe sectoare (de exemplu, energie, sănătate, transporturi, servicii bancare etc.), precum și pentru furnizorii de servicii digitale fundamentale. Raportările transmise de avertizori în acest domeniu sunt deosebit de importante pentru a preveni incidentele de securitate care ar afecta principalele activități economice și sociale și serviciile digitale utilizate pe scară largă, precum și pentru a preveni orice încălcare a legislației europene privind protecția datelor. Aceasta contribuie la asigurarea continuității serviciilor care sunt esențiale pentru societate.

__________________

__________________

45 Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune.

45 Directiva (UE) 2016/1148 a Parlamentului European și a Consiliului din 6 iulie 2016 privind măsuri pentru un nivel comun ridicat de securitate a rețelelor și a sistemelor informatice în Uniune.

Amendamentul    13

Propunere de directivă

Considerentul 16

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(16)  Protecția intereselor financiare ale Uniunii, care vizează combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale ce afectează utilizarea cheltuielilor Uniunii, colectarea veniturilor Uniunii și fondurile sau activele Uniunii, este un domeniu-cheie în care asigurarea respectării dreptului Uniunii trebuie să fie consolidată. Consolidarea protecției intereselor financiare ale Uniunii se referă, de asemenea, la executarea bugetului Uniunii privind cheltuielile efectuate pe baza Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice. Lipsa unor mecanisme eficace de asigurare a respectării legislației în domeniul intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv în privința fraudei și a corupției la nivel național, determină scăderea veniturilor Uniunii și utilizarea necorespunzătoare a fondurilor UE, ceea ce poate denatura investițiile publice și creșterea economică și poate submina încrederea cetățenilor în acțiunile UE. Protecția avertizorilor este necesară pentru a facilita detectarea, prevenirea și descurajarea fraudei și a activităților ilegale în domeniu.

(16)  Protecția intereselor financiare ale Uniunii, care vizează combaterea fraudei, a corupției și a oricăror alte activități ilegale ce afectează utilizarea cheltuielilor Uniunii, colectarea veniturilor Uniunii și fondurile sau activele Uniunii, este un domeniu-cheie în care asigurarea respectării dreptului Uniunii trebuie să fie consolidată. Consolidarea protecției intereselor financiare ale Uniunii se referă, de asemenea, la executarea bugetului Uniunii privind cheltuielile efectuate pe baza Tratatului de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice. Lipsa unor mecanisme eficace de asigurare a respectării legislației în domeniul intereselor financiare ale Uniunii, inclusiv în privința fraudei și a corupției la nivel național, determină scăderea veniturilor Uniunii și utilizarea necorespunzătoare a fondurilor UE, ceea ce poate denatura investițiile publice și creșterea economică și poate submina încrederea cetățenilor în acțiunile UE.

Jurnaliștii de investigație au, de asemenea, un rol esențial în ceea ce privește dezvăluirea neregulilor legate de toate aceste domenii; ei reprezintă un grup profesional foarte expus, pierzându-și adesea locul de muncă, libertatea și chiar viața pentru că au divulgat nereguli masive și sisteme de corupție; prin urmare, trebuie incluse măsuri speciale de protecție a jurnaliștilor într-o propunere legislativă orizontală de protecție a avertizorilor. Protecția avertizorilor și a jurnalismului de investigație este necesară pentru a facilita detectarea, prevenirea și descurajarea fraudei și a activităților ilegale în domeniu.

Amendamentul    14

Propunere de directivă

Considerentul 18 a (nou)