Procedură : 2017/0230(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0013/2019

Texte depuse :

A8-0013/2019

Dezbateri :

PV 15/04/2019 - 19
CRE 15/04/2019 - 19

Voturi :

PV 16/04/2019 - 8.16
CRE 16/04/2019 - 8.16

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0374

RAPORT     ***I
PDF 1286kWORD 392k
14.1.2019
PE 625.358v02-00 A8-0013/2019

referitor la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), a Regulamentului (UE) nr. 1094/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), a Regulamentului (UE) nr. 1095/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), a Regulamentului (UE) nr. 345/2013 privind fondurile europene cu capital de risc, a Regulamentului (UE) nr. 346/2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social, a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 privind piețele instrumentelor financiare, a Regulamentului (UE) 2015/760 privind fondurile europene de investiții pe termen lung, a Regulamentului (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții, a Regulamentului (UE) 2017/1129 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată și a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului

(COM(2018)0646 – C8-0409/2018 – 2017/0230(COD))

Comisia pentru afaceri economice și monetare

Raportori: Othmar Karas, Pervenche Berès,

AMENDAMENTE
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 AVIZ al Comisiei pentru bugete
 PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), a Regulamentului (UE) nr. 345/2013 privind fondurile europene cu capital de risc, a Regulamentului (UE) nr. 346/2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social, a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 privind piețele instrumentelor financiare, a Regulamentului (UE) 2015/760 privind fondurile europene de investiții pe termen lung, a Regulamentului (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții, a Regulamentului (UE) 2017/1129 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată și a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului

(COM(2018)0646 – C8-0409/2018 – 2017/0230(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0646),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0409/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 15 februarie 2018(1),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare și avizul Comisiei pentru bugete (A8-0013/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul    1

AMENDAMENTELE PARLAMENTULUI EUROPEAN(2)*

la propunerea Comisiei

---------------------------------------------------------

Propunere modificată de

REGULAMENT AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană), a Regulamentului (UE) nr. 1094/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale), a Regulamentului (UE) nr. 1095/2010 de instituire a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe), a Regulamentului (UE) nr. 345/2013 privind fondurile europene cu capital de risc, a Regulamentului (UE) nr. 346/2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social, a Regulamentului (UE) nr. 600/2014 privind piețele instrumentelor financiare, a Regulamentului (UE) 2015/760 privind fondurile europene de investiții pe termen lung, a Regulamentului (UE) 2016/1011 al Parlamentului European și al Consiliului privind indicii utilizați ca indici de referință în cadrul instrumentelor financiare și al contractelor financiare sau pentru a măsura performanțele fondurilor de investiții, a Regulamentului (UE) 2017/1129 privind prospectul care trebuie publicat în cazul unei oferte publice de valori mobiliare sau pentru admiterea valorilor mobiliare la tranzacționare pe o piață reglementată și a Directivei (UE) 2015/849 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 114,

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Băncii Centrale Europene(3),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European(4),

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară(5),

întrucât:

(8)  Prin urmare, este esențial ca sistemul financiar să își îndeplinească pe deplin rolul în abordarea provocărilor critice legate de sustenabilitate. Acest lucru va necesita o ▌contribuție activă din partea ESA menită să creeze cadrul adecvat de reglementare și de supraveghere ▌.

(11a)  Devine din ce în ce mai important să se promoveze monitorizarea și evaluarea în mod consecvent, sistematic și eficace a riscurilor legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului în cadrul sistemului financiar al Uniunii. Combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului reprezintă o responsabilitate comună a statelor membre și a instituțiilor și organismelor europene, în limitele mandatelor lor respective. Acestea ar trebui să introducă mecanisme cooperare consolidată, de coordonare și asistență reciprocă, utilizând integral toate instrumentele și măsurile disponibile în temeiul cadrului instituțional și de reglementare în vigoare. În același timp, toate entitățile implicate ar trebui să permită un control și o supraveghere corespunzătoare a acțiunilor lor.

(11aa)  Având în vedere consecințele pe care abuzurile din sectorul financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului le pot avea asupra stabilității financiare și având în vedere că este foarte posibil ca riscurile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului să aibă un impact sistemic tocmai asupra sectorului bancar, și pe baza experienței dobândite deja de ABE în ceea ce privește protejarea sectorului bancar de astfel de abuzuri, acționând ca autoritate pentru toate statele membre, ABE ar trebui să își asume un rol principal de coordonare și de monitorizare la nivelul Uniunii în ceea ce privește protejarea efectivă a sistemului financiar împotriva riscurilor legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului. Prin urmare, este necesar să i se confere ABE, pe lângă competențele sale actuale, și autoritatea de a acționa în limitele Regulamentului (UE) nr. 1094/2010 și ale Regulamentului (UE) nr. 1095/2010, în măsura în care această autoritate este exercitată în legătură cu prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului și atunci când vizează operatorii din sectorul financiar și autoritățile competente de supraveghere a acestora, care fac obiectul regulamentelor respective. În plus, concentrarea în cadrul ABE a acestui mandat pentru întregul sector financiar ar optimiza utilizarea cunoștințelor de specialitate și a resurselor acestei autorități, fără a aduce atingere obligațiilor semnificative prevăzute în Directiva (UE) 2015/849.

(11b)  Pentru a-și exercita mandatul în mod eficace, ABE ar trebui să facă uz pe deplin de toate competențele și instrumentele de care dispune în temeiul regulamentului, respectând principiul proporționalității. Măsurile adoptate de ABE pentru a promova integritatea, transparența și securitatea sistemului financiar și pentru a preveni și combate spălarea banilor și finanțarea terorismului nu ar trebui să depășească ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament sau a actelor menționate la articolul 1 alineatul (2) și iau în considerare în mod corespunzător natura, amploarea și complexitatea riscurilor, practicile comerciale, modelele de afaceri și dimensiunea operatorilor și piețelor din sectorul financiar. În conformitate cu noul său rol, este important ca ABE să colecteze toate informațiile relevante legate de activitățile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului identificate de către autoritățile Uniunii și autoritățile naționale relevante, fără a aduce atingere sarcinilor care le revin acestor autorități în temeiul Directivei (UE) 2015/849 și fără a crea suprapuneri inutile. Cu deplina respectare a normelor de protecție a datelor, ABE ar trebui să stocheze aceste informații într-o bază de date centralizată și să încurajeze cooperarea dintre autorități prin asigurarea difuzării adecvate a informațiilor relevante. ABE poate, de asemenea, dacă este cazul, transmite autorităților judiciare naționale ale statului membru în cauză și, eventual, Procurorului European, informațiile pe care le deține și care ar putea da naștere unor proceduri penale.

(11ba)  ABE ar trebui să ofere asistență, dacă, în exercitarea funcțiilor de supraveghere prudențială, autoritățile competente o solicită. ABE ar trebui să colaboreze îndeaproape și, dacă este cazul, să schimbe informații cu autoritățile competente, inclusiv cu Banca Centrală Europeană, în calitatea sa de autoritate de supraveghere, și cu autoritățile cărora li s-a încredințat responsabilitatea publică de a supraveghea entitățile obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele (1) și (2) din Directiva (UE) 2015/849, precum și cu unitățile de informații financiare, ținând seama în mod corespunzător de canalele existente pentru schimbul de informații, cum ar fi Platforma FIU a UE și FIU.Net, pentru a asigura eficiența și a evita orice formă de duplicare sau incoerentă în acțiunile de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului.

(11bb)  În plus, ABE ar trebui să efectueze evaluări ale autorităților competente, precum și exerciții de evaluare a riscurilor legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului. ABE ar trebui să își asume un rol în identificarea practicilor și proceselor prudențiale și de supraveghere din statele membre care dăunează coerenței și solidității cadrului UE pentru prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului. ABE ar trebui să inițieze proceduri pentru corectarea acestor deficiențe și să propună noi standarde tehnice de reglementare, dacă este necesar.

(11bc)  Mai mult decât atât, ABE ar trebui să aibă, de asemenea, un rol principal în facilitarea cooperării dintre autoritățile competente din Uniune și cu autoritățile relevante din țările terțe cu privire la aceste aspecte, în vederea unei mai bune coordonări a acțiunilor întreprinse la nivelul Uniunii în cazurile semnificative de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului care au o dimensiune transfrontalieră și în care este implicată o țară terță.

(11c)  Pentru a spori eficacitatea controlului de supraveghere a conformității în domeniul combaterii spălării banilor și finanțării terorismului și pentru a asigura o mai bună coordonare în ceea ce privește asigurarea de către autoritățile naționale competente a aplicării legii în cazul unor încălcări ale legislației direct aplicabile a Uniunii sau ale măsurilor naționale de transpunere a acestei legislații, ABE ar trebui să aibă competența de a analiza informațiile colectate și, dacă este necesar, de a iniția o anchetă privind acuzațiile ce i-au fost aduse în atenție cu privire la încălcări semnificative sau la neaplicarea legislației Uniunii, iar în cazul în care dispune de dovezi sau elemente importante care indică încălcări semnificative, de a solicita autorităților competente să investigheze orice eventuală încălcare a normelor relevante și să aibă în vedere luarea unor decizii și impunerea unor sancțiuni împotriva instituțiilor financiare, care să le oblige să își respecte obligațiile legale. Această competență ar trebui utilizată numai atunci când ABE dispune de elemente care indică încălcări semnificative. În cazul în care ABE dispune de elemente importante care indică încălcări semnificative, acțiunile menționate mai sus ar trebui inițiate fără întârzieri nejustificate. Cererile menționate la prezentul alineat nu ar trebui să compromită măsurile de supraveghere în curs luate de autoritatea competentă căreia i se adresează cererea.

(15a)  Având în vedere importanța asigurării unei aplicări eficace a cadrului de supraveghere al Uniunii în ceea ce privește combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, evaluările independente care oferă perspective obiective și transparente privind practicile de supraveghere au o importanță capitală. Prin intermediul acestor evaluări, ABE ar trebui să analizeze strategiile, capacitățile și resursele de care dispun autoritățile competente pentru a aborda riscurile emergente legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului. În cazul în care aceste evaluări evidențiază probleme grave pe care autoritatea competentă nu le remediază, după caz și dacă este necesar, ABE ar trebui să elaboreze un raport de monitorizare privind respectarea măsurilor subsecvente impuse și să informeze Parlamentul European, Consiliul și Comisia în acest sens fără întârzieri nejustificate.

(15b) Pentru a-și îndeplini sarcinile și a-și exercita competențele, ABE ar trebui să poată lua decizii individuale adresate operatorilor din sectorul financiar în contextul procedurii de încălcare a dreptului Uniunii și al procedurii de mediere obligatorie, chiar și atunci când normele de fond nu sunt direct aplicabile operatorilor din sectorul financiar, după ce a luat o decizie adresată autorității competente. În cazul în care normele de fond sunt prevăzute în directive, ABE ar trebui să aplice legislația națională de transpunere a directivelor respective, cu excepția cazului în care ABE, după consultarea Comisiei, consideră că legislația națională nu transpune aceste directive în mod adecvat. În cazul în care dreptul relevant al Uniunii constă în regulamente și atunci când, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, respectivele regulamente acordă în mod explicit opțiuni statelor membre, ABE ar trebui să aplice legislația națională de exercitare a opțiunilor respective.

(15ba)    Cu scopul de a consolida rolul ABE în asigurarea eficacității controlului de supraveghere al conformității în domeniul spălării banilor și al finanțării terorismului, precum și în ceea ce privește abordarea încălcărilor sau neaplicarea dreptului Uniunii sau a măsurilor naționale de transpunere a acestuia, ABE ar trebui să pună la dispoziție canale de raportare a încălcărilor sau a neaplicării legislației Uniunii. ABE ar trebui să se asigure că informațiile pot fi transmise în mod anonim și în condiții de siguranță. Dacă ABE consideră că informațiile prezentate conțin dovezi sau elemente importante care indică încălcări semnificative, ABE oferă feedback persoanei care efectuează raportarea.

(24a)  Pentru a se asigura că deciziile referitoare la măsurile de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului se bazează pe un nivel adecvat al cunoștințelor de specialitate, este necesar să se constituie un comitet intern permanent alcătuit din șefii autorităților și ai organismelor responsabile de asigurarea conformității cu legislația în materie de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, ale căror cunoștințe de specialitate privind diferite modele de afaceri și caracteristici ale sectoarelor ar trebui avute în vedere în mod corespunzător. Acest comitet va examina și va pregăti deciziile care urmează să fie luate de ABE. Pentru a evita duplicarea, acest nou comitet va înlocui actualul subcomitet pentru combaterea spălării banilor care a fost instituit în cadrul Comitetului mixt al AES.

(24aa)  În ceea ce privește sarcinile ABE legate de prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, Comitetul mixt ar funcționa ca un forum în cadrul căruia ABE ar trebui să coopereze în mod regulat și îndeaproape cu Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale și Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe în chestiuni legate de interacțiunea dintre sarcinile specifice ale ABE menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (l) și sarcinile conferite Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale și Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe, pentru a se asigura că diferitele modele de afaceri și caracteristicile diferitelor sectoare sunt luate în considerare în mod corespunzător.

(24ab)  ABE ar trebui să dispună de suficiente resurse umane și financiare pentru a contribui la prevenirea consecventă, eficientă și eficace a utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, în limita competențelor conferite prin prezentul regulament. Competențele și volumul de muncă suplimentare conferite Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale și Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe ar trebui, de asemenea, să fie însoțite de suficiente resurse umane și financiare.

(24ac)  Conform cu obiectivul de a asigura un sistem de supraveghere mai coerent și mai viabil în Uniune pentru a preveni și combate spălarea banilor și finanțarea terorismului, Comisia ar trebui, după consultarea tuturor autorităților și a părților interesate relevante, să efectueze o evaluare cuprinzătoare a punerii în aplicare, a funcționării și a eficacității sarcinilor specifice conferite ABE în temeiul articolului 8 alineatul (1) punctul (1) din prezentul regulament. În cadrul evaluării sale, Comisia ar trebui să analizeze interacțiunea dintre aceste sarcini și sarcinile conferite Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale și Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe. Dat fiind că o mare parte din activitățile de spălare a banilor și de finanțare a terorismului se desfășoară în afara sectorului serviciilor financiare, Comisia ar trebui, de asemenea, pe baza unei analize cuprinzătoare a costurilor și beneficiilor, precum și pe baza obiectivului de asigurare a coerenței, a eficienței și a eficacității, să analizeze cu atenție posibilitatea de a conferi sarcini specifice în domeniul combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului unei agenții specializate a Uniunii, existente sau noi. Comisia ar trebui să prezinte această evaluare în raportul său întocmit în temeiul articolului 65 din Directiva (UE) 2018/843 și, dacă este cazul, înaintează propuneri legislative Parlamentului European și Consiliului până la 11 ianuarie 2022.

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1 Modificări la Regulamentul (UE) nr. 1093/2010

Regulamentul (UE) 1093/2010 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea acționează în limitele competențelor care îi sunt conferite prin prezentul regulament și în limitele domeniului de aplicare al Directivei 2002/87/CE, al Directivei 2009/110/CE, al Directivei 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului*, al Regulamentului (UE) nr. 575/2013 al Parlamentului European și al Consiliului, al Directivei 2013/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului, al Directivei 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului**, al Directivei 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului***, al Regulamentului (UE) 2015/847**** al Parlamentului European și al Consiliului*****, al Directivei (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului******, al Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului*******, precum și, în măsura în care aceste acte se aplică instituțiilor financiare și de credit și autorităților competente care le supraveghează, în limitele părților relevante ale Directivei 2002/65/CE, inclusiv ale tuturor directivelor, regulamentelor și deciziilor adoptate în baza acestor acte, precum și ale oricăror alte acte ale Uniunii cu caracter juridic obligatoriu care conferă atribuții autorității. Autoritatea acționează, de asemenea, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului********.

Autoritatea acționează, de asemenea, în limitele competențelor conferite prin prezentul regulament și ale domeniului de aplicare al Directivei (UE) 2015/849 (*****) a Parlamentului European și a Consiliului în măsura în care directiva respectivă se aplică operatorilor din sectorul financiar și autorităților competente care îi supraveghează. Exclusiv în acest scop, ABE îndeplinește atribuțiile conferite de orice act al Uniunii cu caracter juridic obligatoriu Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale, instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, sau Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe, instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Atunci când îndeplinește aceste sarcini, Autoritatea consultă autoritățile respective și le informează cu privire la activitățile sale în legătură cu orice entitate care este o «instituție financiară», astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, sau un «participant la piețele financiare», astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

*Directiva 2008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008 privind contractele de credit pentru consumatori și de abrogare a Directivei 87/102/CEE a Consiliului (JO L 133, 22.5.2008, p. 66).

**Directiva 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 aprilie 2014 privind schemele de garantare a depozitelor (JO L 173, 12.6.2014, p. 149).

***Directiva 2014/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind comparabilitatea comisioanelor aferente conturilor de plăți, schimbarea conturilor de plăți și accesul la conturile de plăți cu servicii de bază (JO L 257, 28.8.2014, p. 214).

****Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1781/2006 (JO L 141, 5.6.2015, p. 1).

****Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2015 privind serviciile de plată în cadrul pieței interne, de modificare a Directivelor 2002/65/CE, 2009/110/CE, 2013/36/UE și a Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, și de abrogare a Directivei 2007/64/CE (JO L 337, 23.12.2015, p. 35).

*****Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 al Consiliului din 15 octombrie 2013 de conferire a unor atribuții specifice Băncii Centrale Europene în ceea ce privește politicile legate de supravegherea prudențială a instituțiilor de credit (JO L 287, 29.10.2013, p. 63).

********* Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p.19)”;

(aa)    alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Autoritatea acționează, de asemenea, în domeniul activităților instituțiilor de credit, ale conglomeratelor financiare, ale societăților de investiții, ale instituțiilor de plată și ale instituțiilor emitente de monedă electronică, în legătură cu aspecte care nu sunt abordate în mod direct în actele menționate la alineatul (2), inclusiv aspecte de guvernanță corporativă, raportare financiară și audit, luând în considerare modele de afaceri sustenabile și integrarea factorilor de mediu, sociali și care țin de guvernanță, cu condiția ca astfel de acțiuni ale Autorității să fie necesare pentru asigurarea aplicării eficace și consecvente a actelor respective.”

(ab)    alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Obiectivul Autorității este acela de a proteja interesul public prin contribuția la stabilitatea și eficacitatea sistemului financiar pe termen scurt, mediu și lung, pentru economia, cetățenii și întreprinderile Uniunii. Autoritatea contribuie, în limitele competențelor sale, la:

(a) îmbunătățirea funcționării pieței interne, incluzând, în special, un nivel solid, eficient și consistent de reglementare și supraveghere;

(b) garantarea integrității, transparenței, eficienței și bunei funcționări a piețelor financiare;

(c) consolidarea coordonării internaționale în domeniul supravegherii;

(d) prevenirea arbitrajului de reglementare și promovarea condițiilor de concurență echitabile;

(e) garantarea unei reglementări și supravegheri corespunzătoare cu privire la asumarea riscurilor de credit și a altor riscuri; ▐

(f) îmbunătățirea protecției clienților și consumatorilor;

(fa) îmbunătățirea convergenței în materie de supraveghere în întreaga piață internă, inclusiv promovarea unei abordări bazate pe riscuri privind supravegherea conduitei profesionale.

(fb) prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului.

În aceste scopuri, Autoritatea contribuie la garantarea aplicării consecvente, eficiente și efective a actelor menționate la alineatul (2), favorizează convergența în materie de supraveghere și furnizează avize în conformitate cu articolul 16a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei ▌.

Atunci când își exercită atribuțiile conferite de prezentul regulament, Autoritatea acordă o atenție deosebită oricăror riscuri sistemice prezentate de instituțiile financiare al căror faliment poate afecta funcționarea sistemului financiar sau a economiei reale.

În îndeplinirea atribuțiilor sale, Autoritatea acționează independent, obiectiv și în mod nediscriminatoriu și transparent, în interesul Uniunii în ansamblu și respectă principiul proporționalității. Autoritatea aplică principiile responsabilității și integrității și ar trebui să se asigure, în acest sens, că toate părțile interesate sunt tratate în mod egal.

Conținutul și forma acțiunilor și ale măsurilor Autorității nu depășesc ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament sau ale actelor la care se face referire la alineatul (2) și sunt proporționale cu natura, scara și complexitatea riscurilor inerente activității unei instituții sau piețe care este afectată de acțiunea Autorității.”;

(b)  la articolul 1 alineatul (2) se adaugă următorul paragraf:

„Autoritatea acționează, de asemenea, în limitele competențelor conferite prin prezentul regulament și ale domeniului de aplicare al Directivei (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului(*) în măsura în care directiva respectivă se aplică operatorilor din sectorul financiar și autorităților competente care îi supraveghează. Exclusiv în acest scop, ABE îndeplinește atribuțiile conferite de orice act al Uniunii cu caracter juridic obligatoriu Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale, instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, sau Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe, instituită prin Regulamentul (UE) nr. 1095/2010. Atunci când îndeplinește aceste sarcini, Autoritatea consultă autoritățile respective și le informează cu privire la activitățile sale în legătură cu orice entitate care este o «instituție financiară», astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, sau un «participant la piețele financiare», astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(*) Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 2015 privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului și de abrogare a Directivei 2005/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului și a Directivei 2006/70/CE a Comisiei (JO L 141, 5.6.2015, p. 73).”

2.  ▌Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Autoritatea face parte dintr-un Sistem european de supraveghere financiară (SESF). Obiectivul principal al SESF este de a asigura aplicarea corespunzătoare a normelor aplicabile sectorului financiar pentru a menține stabilitatea financiară, generând astfel încredere în sistemul financiar în ansamblu și asigurând o protecție eficace și suficientă pentru clienții serviciilor financiare.”;

(b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În conformitate cu principiul cooperării loiale menționat la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, părțile la SESF cooperează, în spiritul încrederii și al unui deplin respect reciproc, în special pentru a asigura circulația unor informații pertinente și fiabile între ele și în legătură cu Parlamentul European, Consiliul și Comisia.”;

(c)  la ▌alineatul (5), se adaugă următorul paragraf:

„Trimiterile la supraveghere din prezentul regulament se referă la toate activitățile pertinente, fără a aduce atingere competențelor naționale, pe care toate autoritățile competente trebuie să le efectueze în temeiul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).”

2a.  Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Răspunderea Sistemului european de supraveghere financiară

(1) Autoritățile menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a) - (e) răspund în fața Parlamentului European și a Consiliului. Banca Centrală Europeană răspunde în fața Parlamentului European și a Consiliului pentru exercitarea atribuțiilor de supraveghere conferite acesteia prin Regulamentul (UE) nr. 1024/2013, în conformitate cu regulamentul respectiv.

(2) Pe durata anchetelor desfășurate de Parlamentul European în conformitate cu articolul 226 din TFUE, Autoritatea cooperează pe deplin cu Parlamentul European.

(3) Consiliul supraveghetorilor adoptă un raport anual privind activitățile Autorității, inclusiv privind îndeplinirea sarcinilor președintelui și îl transmite până la data de 15 iunie a fiecărui an Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Comitetului Economic și Social European. Raportul se publică.

În raportul anual menționat la primul paragraf, Autoritatea include informații cu privire la acordurile administrative convenite cu autoritățile de supraveghere, la organizațiile internaționale sau administrațiile din țările terțe, la asistența acordată de Autoritate Comisiei în pregătirea deciziilor în materie de echivalență și la activitatea de monitorizare desfășurată de Autoritate în conformitate cu articolul 33.

(4) La cererea Parlamentului European, președintele este audiat de Parlamentul European cu privire la performanțele Autorității. Cel puțin o dată pe an are loc o audiere. Președintele face o declarație în fața Parlamentului European și răspunde la toate întrebările adresate de deputați, ori de câte ori i se solicită acest lucru.

(5) Președintele prezintă Parlamentului European, la cerere și cu cel puțin 15 zile înainte de declarația menționată la alineatul (1c), un raport scris privind activitățile Autorității.

(6) În plus față de informațiile menționate la articolele 11-18 și la articolele 20 și 33, raportul include, de asemenea, orice informații relevante solicitate ad-hoc de Parlamentul European.

(7) Autoritatea răspunde verbal sau în scris la întrebările care îi sunt adresate de Parlamentul European sau de Consiliu, în termen de cel mult cinci săptămâni de la primirea întrebărilor.

(8) La cerere, președintele poartă discuții confidențiale neconsemnate în scris, în spatele ușilor închise, cu președintele, vicepreședinții și coordonatorii comisiei competente a Parlamentului European, în cazul în care discuțiile respective sunt necesare pentru exercitarea competențelor Parlamentului European în temeiul articolului 226 din TFUE. Toți participanții respectă obligațiile legate de secretul profesional.

(9) Autoritatea întocmește un registru de documente și statutul acestora în ceea ce privește accesibilitatea.

(10) Autoritatea furnizează Parlamentului European un rezumat pertinent al lucrărilor reuniunilor Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară, Consiliului pentru Stabilitate Financiară și Consiliului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate și ale oricărei alte instituții sau organism internațional competent care privește sau afectează supravegherea bancară.”

3.  Articolul 4 se modifică după cum urmează:

(a)  punctul 1 se înlocuiește cu următorul text:

„(1) «instituții financiare» înseamnă orice întreprindere care face obiectul reglementării și supravegherii în temeiul actelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2);”;

(aa)  se introduce următorul punct 1a:

„(1a) «operatori din sectorul financiar» înseamnă orice entitate care face obiectul articolului 2 din Directiva (UE) 2015/849 și care este, de asemenea, fie o «instituție financiară», astfel cum este definită la articolul 4 alineatul (1) din prezentul regulament și la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1094/2010, fie un «participant la piețele financiare», astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

(b)  la punctul 2, subpunctul (i) se înlocuiește cu următorul text:

„(i) autoritățile competente astfel cum sunt definite la articolul 4 alineatul (1) punctul 40 din Regulamentul (UE) nr. 575/2013, inclusiv Banca Centrală Europeană în ceea ce privește aspectele legate de sarcinile care îi revin în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1024/2013;”;

(c)  la punctul 2, subpunctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii) în ceea ce privește Directiva 2002/65/CE, autoritățile și organele competente să asigure conformitatea instituțiilor financiare și de credit cu cerințele directivei respective;”;

(iia) în ceea ce privește Directiva (UE) 2015/849, autoritățile și organele care supraveghează instituțiile financiare și sunt competente să asigure conformitatea acestora cu cerințele directivei respective, astfel cum se menționează la articolul 48 din directiva respectivă”;

(d)  la punctul 2, subpunctul (iii) se înlocuiește cu următorul text:

„în ceea ce privește sistemele de garantare a depozitelor, organismele care le administrează în temeiul Directivei 2014/49/UE a Parlamentului European și a Consiliului sau, în cazul în care funcționarea acestor sisteme este administrată de o societate privată, autoritățile publice care supraveghează sistemele respective în temeiul directivei respective și autoritățile administrative relevante, astfel cum sunt menționate în directiva în cauză; și”;

(e)  la punctul 2 se adaugă subpunctele (v) și (vi), după cum urmează:

„(v) autoritățile competente, astfel cum sunt menționate în Directiva 2014/17/UE, în Regulamentul (UE) 2015/751, în Directiva (UE) 2015/2366, în Directiva 2009/110/CE, în Regulamentul (CE) nr. 924/2009 și în Regulamentul (UE) nr. 260/2012;

(vi) organismele și autoritățile menționate la articolul 20 din Directiva 2008/48/CE.”

4.  Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)  punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2. un comitet executiv, care exercită atribuțiile prevăzute la articolul 47;”;

(b)  punctul 4 se elimină;

4a.  Articolul 7 se modifică după cum urmează:

„Articolul 7Sediu

Autoritatea își are sediul la Paris, Franța.

Amplasarea sediului autorității nu afectează îndeplinirea de către autoritate a atribuțiilor și sarcinilor sale, organizarea structurii sale de conducere, funcționarea organizației sale principale sau finanțarea principală a activităților sale, permițând, în același timp, dacă este cazul, utilizarea în comun cu alte agenții ale Uniunii a serviciilor de suport administrativ și de gestionare a infrastructurilor care nu sunt legate de activitățile de bază ale autorității. Până la... [data punerii în aplicare a prezentului regulament] și, ulterior, o dată la 12 luni, Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la modul în care autoritățile europene de supraveghere respectă aceste cerințe.”

5.  Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(-i)  litera (a) se modifică după cum urmează:

„(a) pe baza actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), de a contribui la elaborarea de standarde și practici comune de înaltă calitate în materie de reglementare și supraveghere, în special prin ▌elaborarea de ▌ proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare, ghiduri, recomandări și alte măsuri, inclusiv avize în conformitate cu articolul 16a;

(i)  litera (aa) se înlocuiește cu următorul text:

„(aa) de a elabora și de a actualiza constant un manual al Uniunii în materie de supraveghere referitor la supravegherea instituțiilor financiare din Uniune, care să stabilească cele mai bune practici în materie de supraveghere, precum și metodologii și procese de înaltă calitate și să ia în considerare, printre altele, evoluția practicilor comerciale și a modelelor de afaceri, precum și dimensiunea instituțiilor și piețelor financiare;”;

(ii)  se introduce următoarea literă (ab):

„(ab) de a elabora și de a actualiza constant un manual al Uniunii în materie de rezoluție referitor la rezoluția instituțiilor financiare din Uniune, care să stabilească cele mai bune practici în materie de supraveghere, precum și metodologii și procese de înaltă calitate în materie de rezoluție și să ia în considerare, printre altele, evoluția practicilor comerciale și a modelelor de afaceri, precum și dimensiunea instituțiilor și piețelor financiare;”;

(iia)  litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) de a contribui la aplicarea consecventă a actelor juridice cu caracter obligatoriu ale Uniunii, în special prin sprijinirea unei culturi comune de supraveghere, garantarea unei aplicări consecvente, eficiente și eficace a actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), prevenirea arbitrajului de reglementare, favorizând și monitorizând independența în materie de supraveghere, medierea și rezolvarea dezacordurilor între autoritățile competente, asigurarea unei supravegheri eficace și consecvente a instituțiilor financiare și a unei funcționări coerente a colegiilor de supraveghere și luarea de măsuri, printre altele, în situații de urgență;”

(iii)  literele (e) și (f) se înlocuiesc cu următorul text:

„(e) de a organiza și a efectua evaluări ale autorităților competente, cu sprijinul autorităților naționale competente, și, în acest context, de a emite▐ recomandări adresate respectivelor autorități competente și de a identifica cele mai bune practici și, în acest context de a elabora ghiduri în vederea îmbunătățirii consecvenței rezultatelor în materie de supraveghere;

(f) de a monitoriza și de a evalua evoluțiile pieței în domeniile sale de competență, inclusiv, după caz, evoluția tendințelor în materie de credite, mai ales acordate gospodăriilor și IMM-urilor, precum și în materie de servicii financiare inovatoare, precum și evoluțiile legate de tendințele factorilor de mediu, sociali și de guvernanță;

(fa) de a conduce, împreună cu autoritățile competente, exerciții de analiză comparativă cu privire la rezultatele modelelor interne, cu scopul de a examina variabilitatea parametrilor de risc, precum și capacitatea lor de estimare și, în acest context, de a emite standarde tehnice de reglementare, ghiduri și rapoarte;”;

(iiia)  litera (g) se înlocuiește cu următorul text:

„(g) de a realiza analize ale pieței pentru a-și îndeplini atribuțiile în cunoștință de cauză;”

(iv)  litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h) de a promova, dacă este cazul, protecția deponenților, a consumatorilor și a investitorilor, în special în ceea ce privește deficiențele într-un context transfrontalier și luând în considerare riscurile conexe;”;

(iva)  se introduce următoarea literă (ia):

„(ia) de a contribui la stabilirea unei strategii comune a Uniunii privind datele financiare;”

(ivb)  se introduce următoarea literă (ka):

„(ka) de a publica pe site-ul său de internet și de a actualiza periodic toate standardele tehnice de reglementare, standardele tehnice de punere în aplicare, ghidurile, recomandările și întrebările și răspunsurile pentru fiecare act legislativ menționat la articolul 1 alineatul (2), inclusiv prezentări generale referitoare la situația actuală a lucrărilor în curs și la planificarea calendarului pentru adoptarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare, a proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare, a ghidurilor, a recomandărilor și a întrebărilor și răspunsurilor. Aceste informații sunt puse la dispoziție în toate limbile de lucru ale Uniunii Europene;”

(v)  se adaugă litera (l) cu următorul text:

„(l) de a contribui la prevenirea consecventă, eficientă și eficace a utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului.”;

(b)  ▌alineatul (1a) se modifică după cum urmează:

(i)  litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) luând în considerare obiectivul de garantare a siguranței și solidității instituțiilor financiare, ține seama pe deplin de diferitele tipuri, modele de afaceri și dimensiuni ale instituțiilor financiare.”

(ii)  se introduce următoarea literă (c):

„(c) ține seama de inovațiile tehnologice, de modelele de afaceri inovatoare și sustenabile, precum și de integrarea factorilor de mediu, sociali și legați de guvernanță.”;

(c)  alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i) se introduce litera (ca):

„(ca) de a emite recomandări, astfel cum se prevede la articolele 29a și 31a;”;

(ia) se introduce litera (da):

„(da) de a emite avertismente în conformitate cu articolul 9 alineatul (3);”

(ib) se introduc următoarele litere (ga), (gb) și (gc):

„(ga) de a emite avize către Parlamentul European, Consiliu sau Comisie, astfel cum se prevede la articolul 16a;

(gb) de a răspunde la întrebări, astfel cum se prevede la articolul 16b;

(gc) de a emite scrisori de neintervenție cu durată limitată, astfel cum se prevede la articolul 9 litera (c);”

    (ii) litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h) de a colecta informațiile necesare referitoare la instituțiile financiare, astfel cum se prevede la articolele 35 și 35b”;

(ca)  alineatul (2a) se înlocuiește cu următorul text:

„(2a) În îndeplinirea sarcinilor menționate în prezentul articol, Autoritatea respectă cu strictețe legile de nivelul 1 și măsurile de nivelul 2 și aplică principiile proporționalității și a unei mai bune reglementări, inclusiv evaluările de impact, analizele cost-beneficiu și consultațiile deschise publicului.

Consultările publice deschise menționate la articolele 10, 15, 16 și 16a se desfășoară pe o scară cât mai largă pentru a asigura o abordare incluzivă cu privire la toate părțile interesate și acordă părților interesate un termen rezonabil pentru a răspunde. Autoritatea furnizează și publică feedback cu privire la modul în care informațiile și opiniile obținute în urma consultării au fost utilizate în proiectul de standard tehnic de reglementare, în proiectul de standard tehnic de punere în aplicare, în ghiduri, recomandări și avize.

Autoritatea rezumă contribuțiile primite de la părțile interesate într-un mod care să permită comparabilitatea rezultatelor consultărilor publice cu privire la aspecte similare.”

6.  Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(-a)  la alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) colectarea, analizarea și raportarea tendințelor de consum, cum ar fi evoluția în materie de costuri și cheltuieli ale serviciilor și ale produselor financiare din statele membre;”

(-aa)  la alineatul (1), se adaugă următoarele litere (da), (db) și (dc):

„(da)  contribuții la condiții de concurență echitabile pe piața unică, unde consumatorii și alți utilizatori ai serviciilor financiare dispun de un acces echitabil la servicii și produse financiare, precum și la căi de atac comparabile;

(db)  încurajarea evoluțiilor ulterioare în materie de reglementare și supraveghere care ar putea duce la o mai mare armonizare și integrare la nivelul UE; în acest scop, Autoritatea monitorizează, în domeniul său de competență, obstacolele în calea consolidării transfrontaliere sau impactul asupra ei și poate emite un aviz sau recomandări pentru a identifica modalități adecvate de a le aborda;

(dc)  coordonarea activităților de tip „client misterios” ale autorităților competente;”

(a)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea monitorizează activitățile financiare noi și existente și poate adopta ghiduri și recomandări în conformitate cu articolul 16 pentru a promova siguranța și soliditatea piețelor, precum și convergența și eficacitatea practicilor de reglementare și de supraveghere.

(2a) În limitele competențelor sale, Autoritatea elaborează norme pentru supravegherea conduitei profesionale adresate autorităților naționale competente, cum ar fi normele privind competențele și sarcinile minime.”;

(b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Autoritatea instituie, ca parte integrantă a Autorității, un comitet pentru proporționalitate, pentru a se asigura că diferențele legate de natura, amploarea și complexitatea riscurilor, evoluția practicilor și modelelor de afaceri, precum și dimensiunea instituțiilor și piețelor financiare se reflectă în activitatea Autorității și un comitet pentru protecția consumatorilor și inovare financiară care reunește toate autoritățile competente relevante ▌și autoritățile responsabile cu protecția consumatorilor, în scopul de a consolida protecția consumatorilor și de a realiza o abordare coordonată a modului de reglementare și de supraveghere a activităților financiare noi sau inovatoare și pentru a formula opinii pe care Autoritatea să le prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Autoritatea cooperează strâns cu Comitetul european pentru protecția datelor pentru a evita duplicarea, neconcordanțele și insecuritatea juridică în sfera protecției datelor. Autoritatea poate include și autoritățile naționale de protecție a datelor ca părți membre ale comitetului.”;

(ba)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Autoritatea poate interzice sau restricționa temporar comercializarea, distribuirea sau vânzarea anumitor produse, instrumente sau activități financiare care au potențialul de a cauza prejudicii financiare semnificative consumatorilor sau amenință buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părți a acestuia în cazurile specificate în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și în condițiile prevăzute în respectivele acte, sau dacă acest lucru este necesar într-o situație de urgență în conformitate cu articolul 18 și în condițiile prevăzute în respectivul articol.

Autoritatea își revizuiește decizia menționată la primul paragraf la intervale corespunzătoare, cât mai curând posibil și cel puțin o dată la șase luni. Autoritatea poate reînnoi interdicția sau restricția de două ori, perioadă după care aceasta devine permanentă, cu excepția cazului în care Autoritatea decide diferit.

Statele membre pot solicita Autorității să își reanalizeze decizia. În acest caz, Autoritatea decide în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 44 alineatul (1) paragraful al doilea dacă își menține sau nu decizia.

Autoritatea poate analiza, de asemenea, necesitatea de a interzice sau de a restricționa anumite tipuri de activități sau practici financiare și, dacă acest lucru este necesar, poate informa Comisia și autoritățile competente pentru a facilita adoptarea unor astfel de interdicții sau restricții.”

6a.  Se introduc următoarele articole 9a și 9b:

„Articolul 9a Sarcini speciale legate de combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului

(1)  Autoritatea, în limitele competențelor sale respective, își asumă un rol principal, de coordonare și de monitorizare în promovarea integrității, transparenței și securității sistemului financiar prin adoptarea unor măsuri de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului. În conformitate cu principiul proporționalității, aceste măsuri nu depășesc ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivelor prezentului regulament sau a actelor menționate la articolul 1 alineatul (2) și iau în considerare în mod corespunzător natura, amploarea și complexitatea riscurilor, practicile comerciale, modelele de afaceri și dimensiunea operatorilor și piețelor din sectorul financiar. Măsurile de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului includ:

(a)  colectarea și analizarea de informații relevante de la autoritățile competente și din alte surse privind deficiențele identificate în procese și proceduri, în mecanismele de guvernanță, în evaluările competenței profesionale și probității morale, în modelele de afaceri și activitățile operatorilor din sectorul financiar pentru a preveni și a combate spălarea banilor și finanțarea terorismului, precum și de informații privind măsurile luate de autoritățile competente, fără a aduce atingere sarcinilor conferite autorităților în temeiul Directivei (UE) 2015/849. Autoritățile competente furnizează Autorității toate informațiile respective, în plus față de orice obligație prevăzută la articolul 35. Autoritatea acționează în strânsă coordonare cu unitățile de informații financiare, fără a crea suprapuneri inutile;

(aa)  colaborarea îndeaproape și, dacă este cazul, schimbul de informații cu autoritățile competente, inclusiv cu Banca Centrală Europeană, în calitatea sa de autoritate de supraveghere, și cu autoritățile cărora li s-a încredințat responsabilitatea publică de a supraveghea entitățile obligate enumerate la articolul 2 alineatul (1) punctele (1) și (2) din Directiva (UE) 2015/849, precum și cu unitățile de informații financiare, ținând seama în mod corespunzător de canalele existente pentru schimbul de informații, cum ar fi Platforma FIU a UE și FIU.Net, pentru a asigura eficiența și a evita orice formă de suprapunere sau incoerență în acțiunile de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului;

(b)  elaborarea unor orientări și standarde comune privind prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului în sectorul financiar și promovarea punerii în aplicare consecvente a acestora în special prin elaborarea de proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare, ghiduri, recomandări și alte măsuri, inclusiv avize în conformitate cu articolul 16a, care se bazează pe actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2);

(ba)  furnizarea de asistență pentru autoritățile competente, în urma unor cereri specifice din partea acestora;

(c)  monitorizarea evoluțiilor pieței și evaluarea vulnerabilităților și riscurilor în ceea ce privește spălarea banilor, finanțarea terorismului și, după caz, buna guvernanță fiscală în sectorul financiar.

(1a)  În sensul alineatului (1) litera (a), Autoritatea elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza modalitățile practice de colectare a informațiilor relevante, inclusiv tipul de informații care trebuie prezentate de autoritățile competente cu privire la deficiențele identificate în procese și proceduri, în mecanismele de guvernanță, în evaluările competenței profesionale și probității morale, în modelele de afaceri și activitățile operatorilor din sectorul financiar pentru a preveni și a combate spălarea de bani și finanțarea terorismului, precum și măsurile luate de autoritățile competente, fără a crea suprapuneri inutile.

Autoritatea prezintă Comisiei aceste proiecte de standarde tehnice de reglementare până la [șase luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la alineatul (1a), în conformitate cu articolul 290 din TFUE.

(2)  În conformitate cu normele în materie de protecție a datelor, Autoritatea creează și actualizează o bază de date centrală cuprinzând informațiile colectate în conformitate cu alineatul (1) litera (a). Autoritatea se asigură că informațiile sunt analizate și puse la dispoziția autorităților competente pe baza principiului necesității de a cunoaște și cu titlu confidențial. Autoritatea poate, de asemenea, dacă este cazul, transmite autorităților judiciare naționale și autorităților naționale competente ale statului membru în cauză și, eventual, Procurorului European, elementele de probă pe care le deține și care ar putea da naștere unor proceduri penale.

(3)  Autoritatea promovează convergența proceselor de supraveghere menționate în Directiva (UE) 2015/849 și analizează strategiile, capacitățile și resursele de care dispun autoritățile competente pentru a aborda riscurile emergente legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului, inclusiv prin efectuarea unor evaluări▐ , în conformitate cu articolul 30.

În cazul în care o astfel de evaluare evidențiază deficiențe grave în ceea ce privește identificarea, evaluarea sau abordarea riscurilor de spălare a banilor și de finanțare a terorismului, iar autoritatea competentă nu ia măsuri pentru a da curs măsurilor de urmărire, considerate adecvate și necesare, astfel cum sunt prevăzute în raportul menționat la articolul 30 alineatul (3), Autoritatea emite un raport de monitorizare privind respectarea măsurilor de urmărire solicitate și informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia.

(4)  Autoritatea efectuează, cu sprijinul comitetului intern permanent pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, dacă este cazul, evaluări ale riscurilor care vizează autoritățile competente, punând accentul în special pe autoritățile competente menționate la articolul 4 alineatul (2) litera (iia), cu scopul de a testa strategiile și resursele de care dispun acestea pentru a aborda și a monitoriza cele mai importante riscuri emergente legate de spălarea banilor și de finanțarea terorismului. Autoritatea informează Comisia cu privire la rezultatele acestor evaluări ale riscurilor privind riscurile spălării banilor și finanțării terorismului care afectează sectorul financiar al Uniunii, inclusiv prin integrarea analizei rezultatelor în avizul pe care trebuie să îl emită în temeiul articolului 6 alineatul (5) din Directiva (UE) 2015/849.

(5)  În cazurile semnificative de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului care afectează chestiuni transfrontaliere cu țări terțe, Autoritatea are un rol principal în a contribui la facilitarea cooperării dintre autoritățile competente din Uniune și autoritățile relevante din țările terțe.

(6)  Autoritatea instituie un comitet intern permanent pentru combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, însărcinat cu coordonarea măsurilor de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și cu pregătirea proiectelor de decizii care urmează să fie luate de Autoritate în conformitate cu articolul 44.

(7)  Comitetul este prezidat de președintele consiliului supraveghetorilor și este format din șefii autorităților și organismelor competente pentru asigurarea respectării de către instituțiile financiare a cerințelor prevăzute în Directiva (UE) 2015/849. În plus, Comisia, CERS, Consiliul de supraveghere al Băncii Centrale Europene, Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale și Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe pot numi, fiecare, câte un reprezentant la nivel înalt care să participe la reuniunile comitetului în calitate de observator, ale cărui cunoștințe specializate privind diferite modele de afaceri și caracteristici ale sectoarelor sunt avute în vedere în mod corespunzător. Comitetul poate delega o parte din activitatea sa unui grup de lucru intern, care pregătește deciziile comitetului.

Articolul 9b Solicitarea de investigații legate de prevenirea spălării banilor și a finanțării terorismului

(1)  În chestiuni legate de prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și al finanțării terorismului în conformitate cu Directiva (UE) 2015/849, consiliul supraveghetorilor sau comitetul executiv poate, în cazul în care dispune de dovezi sau de elemente importante care indică încălcări semnificative, să solicite unei autorități competente, astfel cum este menționată la articolul 4 alineatul (2) litera (iia), să investigheze eventualele încălcări ale legislației Uniunii și, în cazul în care respectiva legislație a Uniunii cuprinde directive sau oferă în mod explicit opțiuni statelor membre, încălcările legislației naționale de transpunere a directivelor sau de exercitare a opțiunilor acordate statelor membre în temeiul dreptului Uniunii săvârșite de către un operator din sectorul financiar și să aibă în vedere impunerea de sancțiuni acestui operator cu privire la încălcările respective. Atunci când este necesar, Autoritatea poate solicita, de asemenea, unei autorități competente, astfel cum este menționată la articolul 4 alineatul (2) litera (iia), să aibă în vedere adoptarea unei decizii individuale adresate respectivului operator din sectorul financiar, prin care să îi solicite să ia toate măsurile necesare pentru a respecta obligațiile care îi revin în temeiul legislației direct aplicabile a Uniunii sau în temeiul legislației naționale de transpunere a directivelor sau de exercitare a opțiunilor acordate statelor membre în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv încetarea unui anumit comportament. În cazul în care autoritatea dispune de elemente importante care indică încălcări semnificative, acțiunile menționate mai sus ar trebui inițiate fără întârzieri nejustificate. Cererile menționate la prezentul alineat nu împiedică măsurile de supraveghere luate de către autoritatea competentă căreia i se adresează cererea.

(2)  Autoritatea competentă se conformează oricărei solicitări care îi este adresată în conformitate cu alineatul (1) și informează Autoritatea cât mai curând și cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau intenționează să le întreprindă pentru a se conforma solicitării respective.

(3)  Fără a aduce atingere competențelor și obligațiilor care îi revin Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE, în cazul în care o autoritate competentă nu respectă alineatul (2) din prezentul articol, se aplică articolul 17.”;

6aa.  se introduce următorul articol 9c:

Articolul 9c

Scrisori de neintervenție cu durată limitată

(1)  În situații excepționale și în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la prezentul alineat, autoritatea poate, în coordonare cu toate autoritățile competente relevante, să emită scrisori de neintervenție cu durată limitată în ceea ce privește dispozițiile specifice din dreptul Uniunii care se bazează pe actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2). Aceste scrisori de neintervenție cu durată limitată reprezintă un angajament temporar din partea Autorității și a tuturor autorităților competente de a nu interveni în cazul nerespectării de către instituțiile financiare a unor dispoziții specifice din dreptul Uniunii în cazul în care acestea nu pot respecta astfel de dispoziții, pentru cel puțin unul dintre următoarele motive:

(a)   respectarea acestora ar obliga instituțiile financiare să încalce alte dispoziții juridice și de reglementare din dreptul Uniunii;

(b)  Autoritatea consideră că aceste dispoziții nu pot fi respectate fără a adopta alte măsuri de nivelul 2 sau orientări de nivelul 3;

(c)  respectarea lor ar reprezenta un prejudiciu sau o amenințare gravă pentru: încrederea pieței, protecția consumatorilor sau a investitorilor, buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau a piețelor de mărfuri, stabilitatea întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părți a acestuia.

Autoritatea nu emite scrisori de neintervenție dacă consideră că acestea ar avea un efect negativ, care este disproporționat în raport cu beneficiile sale, asupra eficienței piețelor financiare sau asupra protecției consumatorilor sau a investitorilor.

(2)  În scrisoarea sa de neintervenție, Autoritatea precizează dispozițiile specifice ale legislației Uniunii care fac obiectul suspendării aplicării, motivele pentru care consideră că sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (1) și data la care expiră suspendarea aplicării. Durata suspendării aplicării nu poate depăși șase luni.

(3)  Dacă decide să emită o scrisoare de neintervenție, Autoritatea informează de îndată Comisia, Parlamentul European și Consiliul în acest sens. În termen de două săptămâni de la primirea acestor informații, Comisia, Parlamentul European sau Consiliul pot solicita Autorității să-și reconsidere decizia. La inițiativa Comisiei, Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu două săptămâni. În cazul în care Comisia, Parlamentul European sau Consiliul solicită Autorității să își reconsidere decizia, Autoritatea decide în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 44 alineatul (1) paragraful al doilea dacă își menține sau nu decizia.

(4)  Dacă Autoritatea a emis o scrisoare de neintervenție în conformitate cu alineatele (1) - (3), ea o publică imediat pe site-ul său de internet. Autoritatea își reexaminează decizia de a emite o scrisoare de neintervenție la intervale adecvate și o poate reînnoi numai pentru o perioadă de șase luni. Dacă decizia de a emite o scrisoare de neintervenție nu este reînnoită după o perioadă de șase luni sau de un an, aceasta expiră în mod automat.

6ab.  Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10Standarde tehnice de reglementare

(1) În cazul în care Parlamentul European și Consiliul deleagă Comisiei competența de a adopta standarde tehnice de reglementare, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, pentru a asigura o armonizare consecventă în domeniile prevăzute în mod expres în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare. Autoritatea înaintează aceste proiecte de standarde de reglementare Comisiei spre aprobare. În același timp, Autoritatea transmite respectivele standarde tehnice Parlamentului European și Consiliului spre informare.

Standardele tehnice de reglementare sunt tehnice și nu implică decizii strategice sau de politică publică, iar conținutul lor este delimitat de actele legislative în temeiul cărora sunt elaborate. Autoritatea informează Parlamentul European și Consiliul, de îndată ce este posibil și în întregime, cu privire la progresele înregistrate în elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare.

Înainte de a prezenta Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la acestea și analizează eventualele costuri și beneficii aferente în conformitate cu articolul 8 alineatul (2a). Autoritatea solicită, de asemenea, opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar menționat la articolul 37.

În termen de trei luni de la primirea unui proiect de standard tehnic de reglementare, Comisia decide cu privire la aprobarea acestuia. Comisia poate aproba proiectele de standarde tehnice de reglementare doar parțial sau cu modificări atunci când acest lucru este impus de interesele Uniunii.

În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea proiectelor de standarde tehnice de reglementare, Comisia nu ajunge la o decizie cu privire la adoptarea standardului respectiv, aceasta informează de îndată Parlamentul European și Consiliul în acest sens și în orice caz înainte de expirarea perioadei de trei luni, precizând motivele pentru care nu este în măsură să adopte o decizie și să respecte calendarul planificat pentru aprobare, ținând seama în mod corespunzător de data transpunerii și aplicării actului legislativ aplicabil menționat la articolul 1 alineatul (2). Eventualele întârzieri în adoptarea proiectului de standard de reglementare nu împiedică Parlamentul European și Consiliul să își exercite competențele de control în conformitate cu articolul 13.

În cazul în care intenționează să nu aprobe un proiect de standard tehnic de reglementare sau să îl aprobe parțial sau cu modificări, Comisia retrimite Autorității proiectul de standard tehnic de reglementare, explicând de ce nu îl aprobă sau, după caz, explicând motivele pentru care au fost efectuate modificări și transmite o copie a scrisorii sale Parlamentului European și Consiliului. În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de reglementare pe baza modificărilor propuse de Comisie și îl poate prezenta din nou Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.

În cazul în care, la expirarea termenului de șase săptămâni, Autoritatea nu a înaintat un proiect modificat al standardului tehnic de reglementare sau a înaintat un proiect de standard tehnic de reglementare modificat într-un mod care nu corespunde modificărilor propuse de Comisie, Comisia poate adopta standardul tehnic de reglementare cu modificările pe care le consideră relevante sau poate respinge standardul.

Comisia nu poate să modifice conținutul unui proiect de standard tehnic de reglementare întocmit de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.

(2) În cazurile în care Autoritatea nu a transmis un proiect de standard tehnic de reglementare în termenul stabilit în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), aceasta informează de îndată Parlamentul European și Consiliul în acest sens, precizând motivele pentru care nu este în măsură să transmită proiectul de standard tehnic de reglementare și să respecte calendarul planificat pentru aprobare, ținând seama în mod corespunzător de data transpunerii și aplicării actului legislativ aplicabil menționat la articolul 1 alineatul (2). Comisia poate stabili un nou termen pentru a solicita un astfel de proiect. Comisia notifică fără întârziere noul termen Parlamentului European și Consiliului. Parlamentul European poate invita președintele Autorității să explice motivele pentru care nu este în măsură să prezinte proiectul de standard tehnic de reglementare.

(3) Numai în cazurile în care autoritatea nu transmite Comisiei proiectul de standard tehnic de reglementare în termenele prevăzute în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate adopta un standard tehnic de reglementare prin intermediul unui act delegat în absența unui proiect din partea Autorității.

Comisia organizează consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare și analizează eventualele costuri și beneficii aferente, cu excepția cazului în care astfel de consultări și analize sunt disproporționate în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectelor de standarde tehnice de reglementare în cauză sau cu gradul specific de urgență al situației. Comisia solicită, de asemenea, opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar menționat la articolul 37.

Comisia transmite imediat proiectul de standard tehnic de reglementare Parlamentului European, Consiliului și Autorității.

▌În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de reglementare și îl poate transmite Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.

Dacă la expirarea termenului de șase săptămâni menționat în al patrulea paragraf, Autoritatea nu a transmis un proiect modificat de standard tehnic de reglementare, Comisia poate adopta standardul respectiv.

Dacă în termenul de șase săptămâni Autoritatea a transmis un proiect modificat de standard tehnic de reglementare, Comisia îl poate modifica pe baza modificărilor propuse de Autoritate sau poate adopta standardul tehnic de reglementare cu modificările pe care le consideră relevante. Comisia nu poate să modifice conținutul proiectelor de standarde tehnice de reglementare întocmite de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.

(4) Standardele tehnice de reglementare sunt adoptate prin intermediul unor regulamente sau decizii. În titlul lor figurează cuvintele „standard tehnic de reglementare”. Acestea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul lor.”

6b.  La articolul 13 alineatul (1), al doilea paragraf se elimină.

6c.  Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 15Standarde tehnice de punere în aplicare

(1) În cazul în care Parlamentul European și Consiliul conferă competențe de punere în aplicare Comisiei pentru a adopta standarde tehnice de punere în aplicare, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din TFUE, și pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare. Standardele tehnice de punere în aplicare sunt tehnice, nu implică decizii strategice sau opțiuni de politică publică, iar conținutul lor are scopul de a stabili condițiile de punere în aplicare a actelor în cauză. Autoritatea înaintează proiectele sale de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei spre aprobare. În același timp, Autoritatea transmite respectivele standarde tehnice Parlamentului European și Consiliului spre informare.

Înainte de a prezenta Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la acestea și analizează eventualele costuri și beneficii aferente în conformitate cu articolul 8 alineatul (2a). Autoritatea solicită, de asemenea, opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar menționat la articolul 37.

În termen de trei luni de la primirea unui proiect de standard tehnic de punere în aplicare, Comisia decide cu privire la aprobarea acestuia. Comisia poate aproba proiectul de standard tehnic de punere în aplicare doar parțial sau cu modificări atunci când acest lucru este impus de interesele Uniunii. Dacă Comisia nu se opune integral sau parțial standardului tehnic de punere în aplicare propus pe parcursul perioadei de evaluare, acesta se consideră aprobat.

În cazul în care Comisia nu ajunge la o decizie în termen de trei luni de la primirea standardului tehnic de punere în aplicare, aceasta informează de îndată Parlamentul European și Consiliul în acest sens și în orice caz înainte de expirarea perioadei de trei luni, precizând motivele pentru care nu este în măsură să adopte o decizie și să respecte calendarul planificat pentru aprobare, ținând seama în mod corespunzător de data transpunerii și aplicării actului legislativ aplicabil menționat la articolul 1 alineatul (2).

În cazul în care intenționează să nu aprobe un proiect de standard tehnic de punere în aplicare sau să îl aprobe parțial sau cu modificări, Comisia îl retrimite Autorității, explicând de ce nu intenționează să îl aprobe sau, după caz, explicând motivele pentru care au fost efectuate modificări și transmite o copie a scrisorii sale Parlamentului European și Consiliului. În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare pe baza modificărilor propuse de Comisie și îl poate prezenta din nou Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.

În cazul în care, la expirarea termenului de șase săptămâni menționat la paragraful al cincilea, Autoritatea nu a înaintat un proiect de standard tehnic de punere în aplicare modificat sau a înaintat un proiect de standard tehnic de punere în aplicare care este modificat într-un mod care nu corespunde modificărilor propuse de Comisie, Comisia poate adopta standardul tehnic de punere în aplicare cu modificările pe care le consideră relevante sau îl poate respinge.

Comisia nu poate să modifice conținutul unui proiect de standard tehnic de punere în aplicare întocmit de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.

(2) În cazurile în care Autoritatea nu a transmis un proiect de standard tehnic de punere în aplicare în termenul stabilit în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), aceasta informează de îndată Parlamentul European și Consiliul în acest sens, precizând motivele pentru care nu este în măsură să transmită proiectul de standard tehnic de punere în aplicare și să respecte calendarul planificat pentru aprobare, ținând seama în mod corespunzător de data transpunerii și aplicării actului legislativ aplicabil menționat la articolul 1 alineatul (2). Comisia poate stabili un nou termen pentru a solicita un astfel de proiect. Comisia notifică fără întârziere noul termen Parlamentului European și Consiliului. Parlamentul European poate invita președintele Autorității să explice motivele pentru care nu este în măsură să prezinte proiectul de standard tehnic de punere în aplicare.

(3) Numai în cazurile în care Autoritatea nu transmite proiectul de standard tehnic de punere în aplicare Comisiei în termenele prevăzute în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate adopta un standard tehnic de punere în aplicare prin intermediul unui act de punere în aplicare și nu pe baza unui proiect din partea Autorității.

Comisia organizează consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare și analizează eventualele costuri și beneficii aferente, cu excepția cazului în care astfel de consultări și analize sunt disproporționate în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare în cauză sau cu gradul specific de urgență al °situației. Comisia solicită, de asemenea, avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar menționat la articolul 37.

Comisia transmite imediat proiectul de standard tehnic de punere în aplicare Parlamentului European, Consiliului și Autorității.

▌În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare și îl poate transmite Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.

Dacă la expirarea termenului de șase săptămâni menționat la paragraful al patrulea, Autoritatea nu a transmis un proiect modificat de standard tehnic de punere în aplicare, Comisia poate adopta standardul tehnic de punere în aplicare.

Dacă în termenul de șase săptămâni Autoritatea a transmis un proiect modificat de standard tehnic de punere în aplicare, Comisia poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare pe baza modificărilor propuse de Autoritate sau poate adopta standardul tehnic de punere în aplicare cu modificările pe care le consideră relevante.

Comisia nu poate să modifice conținutul proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare întocmite de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.

(4) Standardele tehnice de punere în aplicare sunt adoptate prin intermediul unor regulamente sau decizii. În titlul lor figurează cuvintele „standard tehnic de punere în aplicare”. Acestea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul lor.”

7.  Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)  ▌alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În scopul stabilirii de practici consecvente, eficiente și eficace în materie de supraveghere în cadrul SESF, și al garantării aplicării comune, uniforme și coerente a dreptului Uniunii, Autoritatea emite ghiduri sau recomandări adresate autorităților competente sau instituțiilor financiare.

Autoritatea poate adresa, de asemenea, ghiduri și recomandări autorităților statelor membre care nu sunt definite drept autorități competente în temeiul prezentului regulament, dar care sunt împuternicite să asigure punerea în aplicare a actelor menționate la articolul 1 alineatul (2).

Ghidurile și recomandările sunt în conformitate cu mandatul pentru actele legislative menționat la articolul 1 alineatul (2) și țin seama de principiul proporționalității. Autoritatea nu emite ghiduri și recomandări referitoare la aspectele care fac obiectul competențelor de a lua măsuri de nivelul 1 privind standardele tehnice de reglementare sau standardele tehnice de punere în aplicare.

(1a) În scopul stabilirii de practici consecvente, eficiente și efective în materie de supraveghere în cadrul SESF, Autoritatea poate emite ghiduri adresate tuturor autorităților competente sau instituțiilor financiare în sensul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), pe baza procedurii de conformare sau explicare menționate la alineatul (3) din prezentul articol. Aceste ghiduri sunt considerate adecvate pentru respectarea cerințelor din actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2). În conformitate cu cele de mai sus, autoritățile competente și instituțiile financiare pot stabili alte practici privind metoda de punere în conformitate cu actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).”

(b)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea organizează, în afara unor situații excepționale, consultări publice deschise cu privire la ghidurile și recomandările și, după caz, întrebările și răspunsurile pe care le emite și analizează eventualele costuri și beneficii aferente emiterii unor astfel de ghiduri și recomandări. Aceste consultări și analize sunt proporționale în raport cu domeniul de aplicare, natura și impactul ghidurilor sau recomandărilor. Autoritatea solicită, de asemenea, în afara unor situații excepționale, ▌opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar menționat la articolul 37. Autoritatea prezintă justificări în cazul în care nu realizează consultări publice deschise sau nu solicită opinia Grupului părților interesate din domeniul bancar.”;

(ba)  se introduc următoarele alineate (2a), (2b), (2c) și (2d):

„(2a) În sensul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate emite recomandări pentru una sau mai multe autorități competente sau pentru una sau mai multe instituții financiare.

(2b) În ghidurile și recomandările sale Autoritatea indică modul în care contribuie la stabilirea unor practici de supraveghere consecvente, eficiente și eficace în cadrul SESF, modul în care asigură aplicarea comună, uniformă și consecventă a legislației Uniunii și modul în care respectă dispozițiile de la alineatele (1), (1a) și (2a).

(2c) Ghidurile și recomandările nu se limitează doar să menționeze elemente ale actelor legislative sau să le reproducă. Înainte de a emite un nou ghid sau o nouă recomandare, Autoritatea revizuiește mai întâi ghidurile și recomandările existente, pentru a evita orice suprapunere.

(2d) Cu trei luni înainte de a emite ghidurile și recomandările menționate la alineatul (1a) și la alineatul (2a), Autoritatea informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la conținutul prevăzut al acestor ghiduri și recomandări.”

(c)  ▌alineatul (4) ▌se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În raportul menționat la articolul 43 alineatul (5), Autoritatea informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la ghidurile și recomandările emise, explică modul în care Autoritatea justifică emiterea de ghiduri în temeiul alineatului (1a) și de recomandări în temeiul alineatului (2a) și prezintă un rezumat al reacțiilor primite în urma consultărilor publice cu privire la aceste ghiduri în temeiul articolului 8 alineatul (2a). Raportul menționează, de asemenea, autoritățile competente care nu s-au conformat ghidurilor și recomandărilor și prezintă modalitatea prin care Autoritatea intenționează să se asigure că autoritățile competente în cauză vor respecta ghidurile și recomandările sale în viitor.”

(d)  se adaugă alineatele (5), (5a) și (5b) după cum urmează:

„(5) În cazul în care două treimi din membrii Grupului părților interesate din domeniul bancar sunt de părere că Autoritatea și-a depășit competențele prin emiterea unui ghid în temeiul alineatului (1a), aceștia pot trimite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un aviz motivat în acest sens.

(5a) În cazul în care cel puțin jumătate din numărul membrilor Grupului părților interesate din domeniul bancar sunt de părere că Autoritatea și-a depășit competențele prin emiterea unei recomandări în temeiul alineatului (2a), aceștia pot trimite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un aviz motivat în acest sens.

(5b) Parlamentul European, Consiliul și Comisia pot solicita Autorității o explicație în care să se prezinte motivele pentru emiterea respectivelor ghiduri sau recomandări. După ce a primit explicația din partea Autorității, Comisia evaluează domeniul de aplicare a ghidurilor sau recomandărilor în raport cu domeniul de competență a Autorității și transmite evaluarea sa Parlamentului European și Consiliului. În cazul în care Parlamentul European, Consiliul sau Comisia consideră că Autoritatea și-a depășit competențele și după ce îi oferă acesteia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, Comisia poate să adopte o decizie de punere în aplicare prin care solicită Autorității să retragă sau să modifice ghidurile sau recomandările în cauză. Înainte de a adopta această decizie și ori de câte ori Parlamentul European îi solicită acest lucru, Comisia face o declarație în fața Parlamentului European și răspunde la toate întrebările adresate de deputați. Parlamentul European poate invita Comisia să adopte o decizie prin care să solicite Autorității să retragă sau să modifice ghidurile sau recomandările în cauză. Decizia Comisiei este făcută publică.”

7a.  Se introduc următoarele articole 16a și 16b:

„Articolul 16aAvize

(1) La cererea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei sau din proprie inițiativă, Autoritatea emite avize destinate Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind toate aspectele referitoare la domeniul său de competență. Avizele respective nu sunt făcute publice, cu excepția cazului în care se specifică astfel în cerere.

(2) Cererea menționată la alineatul (1) poate include o consultare publică sau o analiză tehnică.

(3) În ceea ce privește evaluările în temeiul articolului 22 din Directiva 2013/36/CE care, în conformitate cu directiva respectivă, necesită consultarea dintre autoritățile competente din două sau mai multe state membre, Autoritatea poate emite și publica, la cererea uneia dintre autoritățile competente în cauză, un aviz cu privire la o astfel de evaluare. Avizul se emite prompt și în orice caz înainte de finalul perioadei de evaluare menționate în directiva în cauză.

(4) La cererea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei, Autoritatea poate să ofere consultanță tehnică Parlamentului European, Consiliului și Comisiei pe parcursul procedurii legislative ordinare și pentru actele delegate privind orice propunere legislativă a Comisiei în domeniile prevăzute în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).

Articolul 16bÎntrebări și răspunsuri

(1) Pentru interpretarea, aplicarea practică sau punerea în aplicare a dispozițiilor din actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) sau din actele delegate și de punere în aplicare conexe, din ghidurile și recomandările adoptate în temeiul respectivelor acte legislative, orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile competente și instituțiile Uniunii, pot adresa o întrebare Autorității în orice limbă oficială a Uniunii.

Înainte de a adresa o întrebare Autorității, instituțiile financiare analizează dacă trebuie să adreseze prima dată întrebarea autorității lor competente.

Autoritatea publică pe site-ul său de internet toate întrebările admisibile formulate în temeiul alineatului (1), pentru fiecare act legislativ, după ce le-a colectat și înainte de a răspunde la ele.

Acest proces nu împiedică nicio persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile competente și instituțiile Uniunii, să solicite informații tehnice confidențiale sau precizări din partea Autorității.

(2) Autoritatea publică pe site-ul său de internet răspunsuri fără caracter obligatoriu la toate întrebările admisibile formulate în temeiul alineatului (1), pentru fiecare act legislativ, cu excepția cazului în care o astfel de publicare este în conflict cu interesul legitim al persoanei fizice sau juridice care a transmis întrebarea sau ar implica riscuri pentru stabilitatea sistemului financiar.

(3) Înainte de a publica răspunsuri la întrebările admisibile, Autoritatea poate consulta părțile interesate în conformitate cu articolul 16 alineatul (2).

(4) Răspunsurile Autorității sunt considerate adecvate pentru respectarea cerințelor din actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), precum și a cerințelor din actele delegate și de punere în aplicare conexe și din ghidurile și recomandările adoptate în temeiul respectivelor acte legislative. Autoritățile competente și instituțiile financiare pot să stabilească alte practici pentru respectarea tuturor cerințelor legale aplicabile.

(5) Autoritatea revizuiește răspunsurile la întrebări de îndată ce se consideră necesar și adecvat sau în termen de cel mult 24 luni de la publicarea lor, în scopul de a le revizui, actualiza sau de a le retrage, dacă este necesar.

(6) După caz, Autoritatea ia în considerare răspunsurile publicate atunci când elaborează sau actualizează ghiduri și recomandări în conformitate cu articolul 16.”

8.  Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Atunci când o autoritate competentă nu a aplicat actele menționate la articolul 1 alineatul (2) sau le-a aplicat într-un mod care pare să constituie o încălcare a legislației Uniunii, inclusiv standardele tehnice de reglementare și de punere în aplicare stabilite în conformitate cu articolele 10 - 15, în special prin negarantarea faptului că o instituție financiară îndeplinește cerințele stabilite în respectivele acte, Autoritatea acționează în conformitate cu competențele prevăzute la alineatele (2), (3) și (6) ale prezentului articol.

(2) La cererea uneia sau mai multor autorități competente, a Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei, a grupului părților interesate relevante, sau pe baza unor informații factuale și bine motivate din partea organizațiilor sau instituțiilor relevante, sau din proprie inițiativă și după ce a informat autoritatea competentă vizată, Autoritatea răspunde cererii și, după caz, anchetează pretinsa încălcare sau neaplicare a dreptului Uniunii.

Fără a aduce atingere competențelor stabilite la articolul 35, autoritatea competentă pune la dispoziția Autorității, fără întârziere, toate informațiile pe care Autoritatea le consideră necesare pentru ancheta sa, inclusiv privind modul în care actele la care se face referire la articolul 1 alineatul (2) sunt aplicate în conformitate cu dreptul Uniunii.

Fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 35, Autoritatea poate adresa în mod direct o solicitare de informații bine întemeiată și motivată altor autorități competente sau instituțiilor financiare relevante ori de câte ori solicitarea de informații de la autoritatea competentă în cauză se dovedește sau este considerată insuficientă pentru a obține informațiile necesare în vederea investigării unei presupuse încălcări sau neaplicări a dreptului Uniunii. În cazul în care este adresată instituțiilor financiare, solicitarea de informații motivată explică de ce informațiile respective sunt necesare în vederea investigării presupusei încălcări sau neaplicări a dreptului Uniunii.

Destinatarul unei astfel de solicitări furnizează Autorității informații clare, exacte și complete, fără întârzieri nejustificate.

În cazul în care o solicitare de informații a fost adresată unei instituții financiare, Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la respectiva solicitare. Autoritățile competente asistă Autoritatea în colectarea informațiilor, dacă Autoritatea formulează o cerere în acest sens.

(3) Autoritatea poate iniția un proces de arbitraj cu autoritatea competentă în cauză în scopul de a discuta despre măsurile necesare în vederea respectării dreptului Uniunii. Autoritatea competentă în cauză cooperează în mod deschis la un astfel de arbitraj.

Cât mai curând și cel târziu în termen de patru luni de la demararea anchetei, Autoritatea poate adresa autorității competente în cauză o recomandare precizând măsurile necesare în vederea respectării dreptului Uniunii.

În termen de zece zile lucrătoare de la primirea recomandării, autoritatea competentă informează Autoritatea cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau pe care are intenția să le întreprindă pentru a garanta respectarea dreptului Uniunii.

(4) Dacă, în termen de o lună de la primirea recomandării Autorității, autoritatea competentă nu s-a conformat legislației Uniunii, Comisia poate, după ce a fost informată de Autoritate sau din proprie inițiativă, să emită un aviz formal prin care să îi ceară autorității competente să ia măsurile necesare pentru a respecta dreptul Uniunii. Avizul formal al Comisiei ține seama de recomandarea Autorității.

Comisia emite un astfel de aviz formal în termen de trei luni de la adoptarea recomandării. Comisia poate prelungi această perioadă cu o lună.

Autoritatea și autoritățile competente transmit Comisiei toate informațiile necesare.

(5) În termen de zece zile lucrătoare de la primirea avizului formal menționat la alineatul (4), autoritatea competentă informează Comisia și Autoritatea cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau pe care are intenția să le întreprindă pentru a se conforma avizului formal respectiv.

(6)  Fără a aduce atingere competențelor și obligațiilor care îi revin Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE, atunci când o autoritate competentă nu respectă avizul formal menționat la alineatul (4) în termenul menționat în avizul formal și când este necesară remedierea promptă a nerespectării în vederea menținerii sau restabilirii condițiilor neutre de concurență de pe piață sau în vederea garantării bunei funcționări și a integrității sistemului financiar, Autoritatea poate, în cazul în care cerințele relevante prevăzute de actele menționate la articolul 1 alineatul (2) se aplică direct instituțiilor financiare sau, în chestiuni legate de prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, operatorilor din sectorul financiar, să adopte o decizie individuală adresată unei instituții financiare sau unui operator din sectorul financiar prin care să îi impună să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv să înceteze un anumit comportament.

În chestiuni legate de prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, în cazul în care cerințele relevante ale actelor menționate la articolul 1 alineatul (2) nu sunt direct aplicabile operatorilor din sectorul financiar, Autoritatea poate adopta o decizie prin care să îi solicite autorității competente să se conformeze avizului formal menționat la alineatul (4) în termenul specificat în avizul formal. În cazul în care autoritatea competentă nu se conformează deciziei respective, Autoritatea poate adopta, de asemenea, o decizie în conformitate cu primul paragraf. În acest scop, Autoritatea aplică întreaga legislație relevantă a Uniunii, precum și, în cazul în care aceasta cuprinde directive, legislația națională de transpunere a directivelor respective. În cazul în care legislația relevantă a Uniunii constă în regulamente și acolo unde, în prezent, respectivele regulamente le acordă în mod explicit opțiuni statelor membre, Autoritatea aplică și legislația națională de exercitare a acestor opțiuni.

Decizia Autorității trebuie să fie conformă cu avizul formal emis de Comisie în temeiul prezentului articol alineatul (4).

(7)  Deciziile adoptate în conformitate cu alineatul (6) prevalează asupra oricărei decizii adoptate anterior de autoritățile competente cu privire la aceeași chestiune.

Atunci când adoptă o măsură în legătură cu chestiuni care fac obiectul unui aviz formal în temeiul prezentului articol alineatul (4) sau al unei decizii în temeiul alineatului (6), autoritățile competente respectă avizul formal corespunzător sau decizia corespunzătoare, după caz.

(8) În raportul menționat la articolul 43 alineatul (5), Autoritatea indică autoritățile competente și instituțiile financiare care nu au respectat avizele formale și deciziile menționate la alineatele (4) și (6) din prezentul articol.

8a.  Se introduce următorul articol 17a:

„Articolul 17a

Autoritatea instituie canale speciale de raportare pentru primirea și gestionarea informațiilor furnizate de o persoană care efectuează raportarea cu privire la încălcări sau la neaplicarea dreptului Uniunii. Autoritatea se asigură că informațiile pot fi transmise în mod anonim și în condiții de siguranță. Dacă Autoritatea consideră că informațiile prezentate conțin dovezi sau elemente importante care indică încălcări semnificative, Autoritatea oferă feedback persoanei care efectuează raportarea.”

8b.  La articolul 18, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) În cazul în care Consiliul a adoptat o decizie în temeiul alineatului (2) și în situații excepționale în care sunt necesare măsuri coordonate ale autorităților competente pentru a reacționa la evoluții nefavorabile care pot periclita grav buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea, în totalitate sau în parte, a sistemului financiar din Uniune, sau protecția clienților și a consumatorilor, Autoritatea poate adopta decizii individuale prin care să oblige autoritățile competente să ia măsurile necesare în conformitate cu legislația menționată la articolul 1 alineatul (2) pentru a aborda astfel de evoluții, asigurând îndeplinirea de către instituțiile financiare și autoritățile competente a cerințelor prevăzute în respectiva legislație.”

9.  Articolul 19 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În cazurile specificate în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2), precum și în toate cazurile de dezacord între două sau mai multe autorități naționale competente privind aplicarea acestor acte și fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 17, Autoritatea poate acorda asistență autorităților competente pentru a se ajunge la un acord în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2)–(4), în oricare dintre următoarele circumstanțe:

(a)  la cererea uneia sau mai multor autorități competente implicate, în cazul în care o autoritate competentă nu este de acord cu procedura sau cu conținutul unei acțiuni, al unei acțiuni propuse sau cu lipsa de acțiune a unei alte autorități competente;

(b)  din proprie inițiativă, în cazul în care, pe baza unor motive obiective, inclusiv pe baza informațiilor din partea participanților la piață sau a organizațiilor de consumatori, se poate constata un dezacord între autoritățile competente.

În cazurile în care actele menționate la articolul 1 alineatul (2) fac necesară adoptarea de către autoritățile competente a unei decizii comune, existența unui dezacord este prezumată în absența unei decizii comune din partea autorităților respective în termenele prevăzute în actele respective.”;

(b)  se introduc următoarele alineate (1a) și (1b):

„(1) Autoritățile competente în cauză informează fără întârziere Autoritatea că nu s-a ajuns la un acord în următoarele cazuri:

(a)  în cazul în care în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) a fost prevăzut un termen pentru ajungerea la un acord între autoritățile competente și are loc prima dintre situațiile de mai jos:

(i) termenul respectiv a expirat;

(ii) una sau mai multe dintre autoritățile competente în cauză consideră, pe baza unor motive obiective, că există un dezacord;

(b)  în cazul în care în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) nu a fost prevăzut un termen pentru ajungerea la un acord între autoritățile competente și are loc prima dintre situațiile de mai jos:

(i)  una sau mai multe dintre autoritățile competente în cauză consideră, pe baza unor motive obiective, că există un dezacord; sau

(ii)  au trecut două luni de la data primirii de către o autoritate competentă a unei solicitări din partea altei autorități competente de a lua anumite măsuri pentru a respecta actele în cauză ale Uniunii, iar autoritatea căreia i-a fost adresată solicitarea încă nu a adoptat o decizie care să răspundă acestei solicitări.

(1b) Președintele analizează dacă Autoritatea ar trebui să acționeze în conformitate cu alineatul (1). În cazul în care intervenția este din inițiativa proprie a Autorității, Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la decizia sa referitoare la intervenție.

În așteptarea deciziei Autorității, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 47 alineatul (3a), în cazul în care pentru actele menționate la articolul 1 alineatul (2) este necesară adoptarea unei decizii comune, toate autoritățile competente implicate în adoptarea deciziei comune amână deciziile lor individuale. În cazul în care autoritatea decide să acționeze, toate autoritățile competente implicate în decizia comună își amână deciziile proprii până la încheierea procedurii prevăzute la alineatele (2) și (3).”;

(c)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care autoritățile competente în cauză nu reușesc să ajungă la un acord în cadrul fazei de conciliere menționate la alineatul (2), Autoritatea poate lua o decizie prin care să solicite autorităților respective să ia anumite măsuri sau să se abțină de la anumite măsuri pentru a soluționa problema, cu scopul de a asigura conformitatea cu dreptul Uniunii. Decizia Autorității este obligatorie pentru autoritățile competente în cauză. . Decizia Autorității poate impune autorităților competente obligația de a revoca sau de a modifica o decizie pe care au adoptat-o sau de a face uz de competențele de care dispun în temeiul dreptului relevant al Uniunii.”;

(d)  se introduce următorul alineat (3a):

„(3a) Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la încheierea procedurilor menționate la alineatele (2) și (3) și, dacă este cazul, cu privire la decizia luată în temeiul alineatului (3).”;

(e)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4)  Fără a aduce atingere competențelor și obligațiilor care îi revin Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE, atunci când o autoritate competentă nu respectă decizia Autorității, prin negarantarea faptului că o instituție financiară sau, în chestiuni legate de prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, un operator din sectorul financiar respectă cerințele care îi sunt direct aplicabile în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate adopta o decizie individuală adresată instituției financiare sau operatorului din sectorul financiar în cauză prin care să îi impună să ia toate măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv să înceteze o anumită practică.

În chestiuni legate de prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor și finanțării terorismului, Autoritatea poate adopta, de asemenea, o decizie în conformitate cu primul paragraf în cazul în care cerințele relevante ale actelor menționate la articolul 1 alineatul (2) nu sunt direct aplicabile operatorilor din sectorul financiar. În acest scop, Autoritatea aplică întreaga legislație relevantă a Uniunii și, în cazul în care aceasta cuprinde directive, legislația națională de transpunere a directivelor respective. În cazul în care legislația relevantă a Uniunii constă în regulamente și acolo unde, în prezent, respectivele regulamente acordă în mod explicit opțiuni pentru statele membre, Autoritatea aplică și legislația națională de exercitare a acestor opțiuni.”

9a.  Articolul 21 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 21Colegiile de supraveghere

(1) Autoritatea promovează și monitorizează, în limitele prerogativelor sale, funcționarea eficientă, eficace și consecventă a colegiilor de supraveghere atunci când acestea sunt înființate prin actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și favorizează aplicarea consecventă a legislației Uniunii de către colegiile de supraveghere. În scopul asigurării convergenței celor mai bune practici în materie de supraveghere, Autoritatea promovează planuri comune de supraveghere și inspecții comune, iar personalul Autorității este membru cu drepturi depline al colegiilor de supraveghere și, ca atare, are posibilitatea de a participa și, în cazuri justificate corespunzător, de a coordona activitățile colegiilor de supraveghere, inclusiv cu ocazia examinărilor la fața locului efectuate în comun de două sau mai multe autorități competente.

(2) Autoritatea își asumă un rol principal în eforturile de asigurare a consecvenței în funcționarea colegiilor de supraveghere pentru instituțiile transfrontaliere din Uniune, ținând seama de riscul sistemic prezentat de instituțiile financiare, menționat la articolul 23, și convoacă, dacă este cazul, o reuniune a unui colegiu.

În sensul prezentului alineat și al alineatului (1) din prezentul articol, Autoritatea este considerată drept „autoritate competentă” în sensul legislației relevante.

Autoritatea poate:

(a) să colecteze și să ofere toate informațiile relevante, în cooperare cu autoritățile competente, pentru a facilita activitatea colegiului și să înființeze și să gestioneze un sistem central pentru a pune astfel de informații la dispoziția autorităților competente din cadrul colegiului;

(b) să inițieze și să coordoneze exerciții de simulare a crizelor la nivelul Uniunii, în conformitate cu articolul 32, pentru a evalua rezistența instituțiilor financiare, în special riscul sistemic prezentat de instituțiile financiare, astfel cum este menționat la articolul 23, la evoluțiile negative ale pieței precum și o evaluare a potențialului de creștere a riscului sistemic în situații de criză, asigurând aplicarea unei metodologii consecvente la nivel național pentru aceste exerciții și, după caz, să adreseze o recomandare autorității competente în vederea corectării aspectelor identificate în cadrul exercițiului de simulare a crizelor, inclusiv în vederea efectuării unor evaluări specifice. Aceasta poate solicita autorităților competente să efectueze inspecții la fața locului și poate participa la astfel de inspecții pentru a asigura comparabilitatea și fiabilitatea metodelor, practicilor și rezultatelor evaluărilor efectuate la nivelul Uniunii;

(c) să promoveze activități de supraveghere eficiente și eficace, inclusiv evaluări ale riscurilor la care sunt sau pot fi expuse instituțiile financiare, astfel cum a fost stabilit în cadrul procesului de supraveghere prudențială sau în situații de criză;

(d) să supervizeze, în conformitate cu sarcinile și competențele specificate în prezentul regulament, sarcinile îndeplinite de autoritățile competente și

(e) să solicite deliberări suplimentare în cadrul unui colegiu, în toate situațiile în care consideră că decizia ar genera o aplicare incorectă a dreptului Uniunii sau nu ar contribui la obiectivul de convergență între practicile în materie de supraveghere. De asemenea, aceasta poate solicita autorității responsabile cu supravegherea consolidată programarea unei reuniuni a colegiului sau adăugarea unui punct pe ordinea de zi a unei reuniuni.

(3) Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare și standarde tehnice de punere în aplicare astfel cum se prevede în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-15 pentru a asigura condiții uniforme de aplicare în ceea ce privește dispozițiile referitoare la funcționarea operațională a colegiilor de supraveghere și poate emite ghiduri și recomandări adoptate în temeiul articolului 16 pentru a promova convergența activităților de supraveghere și a bunelor practici adoptate de colegiile de supraveghere.

(4) Autoritatea dispune de un rol de mediere, cu efecte obligatorii din punct de vedere juridic, pentru a soluționa dezacordurile dintre autoritățile competente în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19. Autoritatea poate lua decizii în materie de supraveghere care să fie direct aplicabile instituției în cauză, în conformitate cu articolul 19.”

10.  Articolul 22 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 22Dispoziții generale

privind riscurile sistemice

(1) Autoritatea ține seama în mod corespunzător de riscul sistemic, astfel cum este definit în Regulamentul (UE) nr. 1092/2010. Aceasta abordează toate riscurile de perturbare a serviciilor financiare care:

(a) sunt cauzate de o disfuncționalitate a întregului sistem financiar sau a unor părți ale acestuia; și

(b) pot să genereze consecințe negative grave pentru piața internă și economia reală.

Autoritatea ia în considerare, după caz, monitorizarea și evaluarea riscului sistemic, astfel cum au fost desfășurate de CERS și de Autoritate și răspunde avertismentelor și recomandărilor în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010.

(2) Autoritatea, în colaborare cu CERS și în conformitate cu articolul 23, elaborează un set comun de indicatori cantitativi și calitativi (tablou de riscuri) pentru identificarea și măsurarea riscului sistemic.

De asemenea, Autoritatea elaborează un regim corespunzător de simulare de criză pentru a ajuta la identificarea instituțiilor care pot prezenta un risc sistemic. Aceste instituții sunt supuse unei supravegheri consolidate și, după caz, planurilor de redresare și de restructurare menționate la articolul 25.

(3) Fără a aduce atingere actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea elaborează, dacă este necesar, ghiduri și recomandări suplimentare pentru instituțiile financiare, pentru a ține seama de riscul sistemic prezentat de acestea.

Autoritatea garantează faptul că riscul sistemic prezentat de instituțiile financiare este luat în considerare atunci când sunt elaborate proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare în domeniile stabilite în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).

(4) La solicitarea uneia sau a mai multor autorități competente, a Parlamentului European, a Consiliului, a statelor membre sau a Comisiei sau din proprie inițiativă, Autoritatea poate desfășura o investigație pentru un anumit tip de activitate financiară sau tip de produs sau tip de conduită pentru a evalua amenințările potențiale la adresa integrității piețelor financiare sau a stabilității sistemului financiar sau a protecției clienților și consumatorilor și pentru a formula recomandări corespunzătoare adresate autorităților competente vizate privind măsurile necesare.

În aceste scopuri, Autoritatea poate face uz de competențele care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament, inclusiv în temeiul articolelor 35 și 35b.

(5) Comitetul comun garantează coordonarea globală și transsectorială a activităților desfășurate în conformitate cu prezentul articol.”

10a.  La articolul 23, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În consultare cu CERS, Autoritatea elaborează criterii de identificare și de măsurare a riscului sistemic și un sistem corespunzător de simulare de criză care să includă o evaluare a potențialului de creștere a riscului sistemic care poate fi prezentat de instituțiile financiare sau cu care se pot confrunta acestea în situații de criză, inclusiv a potențialului risc sistemic legat de mediu. Instituțiile financiare care pot prezenta un risc sistemic sunt supuse unei supravegheri consolidate și, după caz, planurilor de redresare și de restructurare menționate la articolul 25.”

10b.  La articolul 27 alineatul (2), al treilea paragraf se elimină.

11.  Articolul 29 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)  se introduce următoarea literă (aa):

„emiterea Planului strategic de supraveghere al Uniunii în conformitate cu articolul 29a;”;

(ii)  litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

promovarea unui schimb de informații bilateral și multilateral eficace între autoritățile competente, referitor la toate chestiunile relevante, inclusiv securitatea cibernetică și atacurile cibernetice ▌, respectându-se pe deplin dispozițiile aplicabile în materie de confidențialitate și de protecție a datelor prevăzute de legislația Uniunii în domeniu;”;

(iii) litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e) elaborarea de programe de formare sectoriale și transsectoriale, inclusiv cu privire la inovarea tehnologică, facilitarea schimburilor de personal și încurajarea autorităților competente să intensifice utilizarea programelor de detașare și a altor instrumente;”;

(iiia)  se introduce următoarea literă (ea):

(ea) punerea în practică a unui sistem de monitorizare pentru evaluarea riscurilor materiale legate de mediu, sociale și de guvernanță, ținând cont de acordul COP 21 de la Paris;”;.

(b)  ▌alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea poate, dacă este cazul, să elaboreze noi instrumente practice și de convergență pentru promovarea abordărilor și practicilor comune în materie de supraveghere.

În vederea instituirii unei culturi comune a supravegherii, Autoritatea elaborează și menține la zi un manual al Uniunii în materie de supraveghere, referitor la supravegherea instituțiilor financiare din Uniune, ținând seama în mod corespunzător de natura, amploarea și de complexitatea riscurilor, de practicile comerciale, de modelele de afaceri și de dimensiunea instituțiilor și piețelor financiare. De asemenea, Autoritatea elaborează și menține la zi un manual al Uniunii în materie de rezoluție, referitor la rezoluția instituțiilor financiare din Uniune, ținând seama în mod corespunzător de natura, amploarea și complexitatea riscurilor, de practicile comerciale, de modelele de afaceri și de dimensiunea instituțiilor și a piețelor financiare. Atât manualul Uniunii în materie de supraveghere, cât și manualul Uniunii în materie de rezoluție stabilesc cele mai bune practici în materie de supraveghere și specifică metodologii și procese de înaltă calitate.

Autoritatea ține cont în mod corespunzător de manualul de supraveghere când își îndeplinește sarcinile, inclusiv pentru evaluarea eventualelor încălcări ale dreptului Uniunii în temeiul articolului 17, soluționarea litigiilor în temeiul articolului 19 și întocmirea și evaluarea obiectivelor strategice ale Uniunii în materie de supraveghere conform articolului 29a, precum și atunci când evaluează autoritățile competente, în temeiul articolului 30.

Dacă este cazul, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la avizele menționate la alineatul (1) litera (a) și la instrumentele și mijloacele menționate la alineatul (2) și analizează eventualele costuri și beneficii aferente. Aceste consultări și analize sunt proporționale cu domeniul de aplicare, natura și impactul avizelor sau al instrumentelor și mijloacelor. Autoritatea solicită, de asemenea, după caz, o părere sau un sfat din partea grupului părților interesate din sectorul bancar”;

12.  se introduce următorul articol 29a:

„Articolul 29aPlanul strategic de supraveghere

la nivelul Uniunii

(1) Cel puțin o dată la trei ani și până la data de 31 martie, în urma unei dezbateri în consiliul supraveghetorilor și luând în considerare contribuțiile primite din partea autorităților competente, munca depusă de instituțiile UE și analizele, avertismentele și recomandările publicate de CERS, Autoritatea emite o recomandare adresată autorităților competente respective, în care stabilește obiectivele și prioritățile strategice în materie de supraveghere la nivelul Uniunii („Planul strategic de supraveghere la nivelul Uniunii”), fără a aduce atingere obiectivelor și priorităților naționale specifice ale autorităților competente. Autoritățile competente identifică în contribuțiile lor activitățile de supraveghere care, în opinia lor, trebuie să constituie o prioritate pentru Autoritate. Autoritatea transmite Planul strategic de supraveghere la nivelul Uniunii spre informare Parlamentului European, Consiliului și Comisiei și îl publică pe site-ul său internet.

Planul strategic de supraveghere la nivelul Uniunii identifică prioritățile specifice ale activităților de supraveghere, pentru a promova practici de supraveghere coerente, eficiente și eficace și aplicarea comună, uniformă și consecventă a dreptului Uniunii și pentru a aborda tendințele microprudențiale relevante, riscurile și vulnerabilitățile potențiale, anticipând evoluțiile, inclusiv noile modele de afaceri, identificate în conformitate cu articolul 32. Planul strategic de supraveghere la nivelul Uniunii nu împiedică autoritățile naționale competente să aplice cele mai bune practici naționale, răspunzând și altor priorități și evoluții naționale, și să țină cont de particularitățile naționale.

(2) ▌ Fiecare autoritate competentă ▌ stipulează clar modul în care programul lor de lucru anual este aliniat cu Planul strategic de supraveghere la nivelul Uniunii.

(4) Fiecare autoritate competentă alocă, în raportul său anual, un capitol privind punerea în aplicare a programului anual de lucru.

Capitolul include cel puțin următoarele informații:

(a)  o descriere a activităților de supraveghere și a analizelor instituțiilor financiare, ale comportamentelor și practicilor de piață și ale piețelor financiare, precum și ale măsurilor administrative și ale sancțiunilor impuse instituțiilor financiare care se fac răspunzătoare de încălcări ale dreptului Uniunii și ale dreptului național;

(b)  o descriere a activităților desfășurate și care nu au fost prevăzute în programul de lucru anual;

(c)  o prezentare a activităților prevăzute în programul de lucru anual care nu au fost realizate și a obiectivelor programului în cauză care nu au fost atinse, precum și a motivelor pentru care nu s-au efectuat activitățile respective și nu s-au atins obiectivele respective.

(5) Autoritatea evaluează informațiile prevăzute în capitolul dedicat menționat la alineatul (4). Atunci când există riscuri semnificative ca prioritățile stabilite în Planul strategic de supraveghere la nivelul Uniunii să nu fie realizate, Autoritatea adresează o recomandare fiecărei autorități competente în cauză, referitoare la modalitățile de remediere a deficiențelor aferente activităților sale.

Pe baza rapoartelor și a propriilor sale analize ale riscurilor, Autoritatea identifică activitățile autorității competente care sunt esențiale pentru realizarea Planului strategic de supraveghere la nivelul Uniunii și, dacă este cazul, efectuează evaluări ale acestor activități în temeiul articolului 30.

(6) Autoritatea face publice cele mai bune practici identificate cu ocazia evaluării programelor de lucru anuale.”

13.  Articolul 30 se modifică după cum urmează:

(a)  titlul articolului se înlocuiește cu următorul text:

„Evaluări ale autorităților competente”;

(b)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Din proprie inițiativă sau la cererea Parlamentului European sau a Consiliului, Autoritatea realizează periodic evaluări ale unor activități sau ale tuturor activităților autorităților competente, pentru a îmbunătăți în continuare consecvența și calitatea rezultatelor supravegherii. În acest scop, Autoritatea elaborează metode pentru a permite evaluarea obiectivă și compararea autorităților competente analizate. Atunci când se identifică autoritățile competente care trebuie evaluate și când se realizează aceste evaluări, se iau în considerare informațiile existente și evaluările efectuate deja cu privire la autoritatea competentă în cauză, inclusiv informațiile pertinente furnizate Autorității în conformitate cu articolul 35, precum și toate informațiile pertinente furnizate de părțile interesate, în special posibilele deficiențe și neglijențe din partea unei autorități competente.”;

(c)  se introduce următorul alineat:

„(1a) În sensul prezentului articol, Autoritatea instituie un comitet ad-hoc de evaluare prezidat de Autoritate și compus ▌din membri ai personalului Autorității, însoțit și sprijinit, pe bază voluntară și prin rotație, de maximum cinci reprezentanți ai diferitelor autorități competente, cu excepția autorității competente care face obiectul evaluării”;

(d)  alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i) teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Evaluarea cuprinde următoarele elemente, fără a se limita la acestea:”;

(ii)  litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) gradul de adecvare a resurselor, nivelul de independență și acordurile de guvernanță ale autorității competente, acordând o atenție deosebită aplicării eficace a actelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) și capacității de a răspunde evoluțiilor pieței;”;

(iia)  litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) eficacitatea și gradul de convergență atins în aplicarea dreptului Uniunii, inclusiv standardele tehnice de reglementare și standardele tehnice de punere în aplicare, ghidurile și recomandările adoptate în temeiul articolelor 10-16, precum și măsura în care practicile de supraveghere îndeplinesc obiectivele prevăzute de dreptul Uniunii, inclusiv cultura comună a supravegherii în temeiul articolului 29 și Planul strategic de supraveghere la nivelul Uniunii în temeiul articolului 29a;”

(iib)  litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

aplicarea celor mai bune practici dezvoltate de unele autorități competente;”

(e)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Autoritatea elaborează un raport care prezintă rezultatele evaluării. Raportul explică și specifică măsurile ulterioare care sunt considerate adecvate și necesare în urma evaluării. Aceste măsuri ulterioare pot fi adoptate sub forma unor ghiduri și recomandări, astfel cum se prevede la articolul 16, și al unor avize, astfel cum se prevede la articolul 29 alineatul (1) litera (a), adresate autorităților competente relevante.

▌Autoritatea emite un raport privind măsurile ulterioare referitor la respectarea acestora. ▌

La elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare sau a proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare în conformitate cu articolele 10–15, ori a ghidurilor sau recomandărilor, în conformitate cu articolul 16, Autoritatea ține seama de rezultatul evaluării, precum și de orice alte informații obținute de către Autoritate în cursul îndeplinirii sarcinilor sale, pentru a asigura convergența practicilor de supraveghere de cea mai înaltă calitate.”;

(f)  se introduce următorul alineat (3a):

„(3a) Autoritatea prezintă Comisiei un aviz ori de câte ori, având în vedere rezultatul evaluării sau orice alte informații obținute de Autoritate în cursul îndeplinirii atribuțiilor sale, Autoritatea consideră că ar fi necesară o armonizare sporită a normelor Uniunii aplicabile instituțiilor financiare sau autorităților competente din perspectiva Uniunii sau în cazul în care consideră că o autoritate competentă nu a aplicat actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) sau le-a aplicat într-un mod care pare să încalce dreptul Uniunii.”;

(g)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Autoritatea dă publicității raportul menționat la alineatul (3), inclusiv orice raport privind măsurile ulterioare, cu excepția cazului în care publicarea ar presupune riscuri la adresa stabilității sistemului financiar. Autoritatea competentă care face obiectul evaluării este invitată să formuleze observații înainte de publicarea raportului. Înainte de publicare, autoritatea ține seama, după caz, de observațiile respective. Autoritatea poate publica respectivele observații ca anexă la raport, cu excepția cazului în care publicarea ar presupune riscuri la adresa stabilității sistemului financiar sau dacă autoritatea competentă se opune publicării acestora. Raportul întocmit de autoritatea menționată la alineatul (3) și ghidurile, recomandările și avizele adoptate de Autoritate și menționate la alineatul (3a) se publică simultan.

14.  ▌Articolul 31 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1) primul paragraf, litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e) adoptarea măsurilor necesare în cazul unor evoluții care pot periclita funcționarea piețelor financiare, în vederea coordonării acțiunilor întreprinse de autoritățile competente relevante;”

(b)  la alineatul (1) se adaugă următoarea literă (ea):

„(ea) adoptarea măsurilor necesare pentru a facilita utilizarea inovării tehnologice în vederea coordonării acțiunilor întreprinse de autoritățile competente relevante;”

(c)  se adaugă alineatul (1a):

„(1a) Autoritatea ia măsurile adecvate pentru a facilita intrarea pe piață a operatorilor sau a produselor care se bazează pe inovare tehnologică. Pentru a contribui la instituirea unei abordări comune la nivel european care vizează inovarea tehnologică, Autoritatea promovează convergența în materie de supraveghere, cu sprijinul, dacă este cazul, al comitetului pentru inovare financiară, în special prin schimbul de informații și de bune practici. Autoritatea poate, după caz, să adopte ghiduri sau recomandări în conformitate cu articolul 16.”

15.  se introduce următorul articol 31a:

„Articolul 31a Coordonarea privind delegarea și externalizarea activităților, precum și a transferurilor de risc

(1)  Autoritatea coordonează în permanență acțiunile de supraveghere ale autorităților competente în vederea promovării convergenței practicilor de supraveghere în domeniul delegării și al externalizării activităților de către instituțiile financiare, precum și în ceea ce privește transferurile de risc efectuate de acestea în țări terțe, pentru a beneficia de pașaportul UE, în timp ce desfășoară, în esență, activități sau funcții importante în afara Uniunii, în conformitate cu alineatele (2) și (3)▐. În cadrul competențelor lor respective, autoritățile competente poartă răspunderea finală pentru deciziile de autorizare, supraveghere și sancționare în contextul delegării și externalizării activităților și al transferurilor de riscuri.

(2) Autoritățile competente notifică Autoritatea atunci când intenționează să efectueze o autorizare sau înregistrare a unei instituții financiare care ar urma să facă obiectul supravegherii din partea autorității competente în cauză, în conformitate cu actele menționate la articolul 1 alineatul (2) și atunci când planul de afaceri al instituției financiare presupune externalizarea sau delegarea unei părți semnificative a activităților sale sau a oricăreia dintre funcțiile principale ori transferul de risc al unei părți semnificative a activităților sale în țări terțe, pentru a beneficia de pașaportul UE în cursul executării unor activități sau funcții substanțiale în afara teritoriului Uniunii. Notificările autorităților competente adresate Autorității trebuie să fie suficient de detaliate ▌.

(3) În cazul în care legislația Uniunii menționată la articolul 1 alineatul (2) se aplică și nu impune nicio cerință specifică notificării privind externalizarea, delegarea sau transferul de risc, o instituție financiară informează autoritățile competente cu privire la externalizarea sau delegarea unei părți semnificative a activităților sale sau a oricăreia dintre funcțiile sale principale, precum și cu privire la transferul de risc aferent unei părți semnificative a activităților sale unei alte entități sau propriei sale sucursale stabilite într-o țară terță. Autoritatea competentă în cauză informează semestrial Autoritatea cu privire la astfel de notificări.

Fără a aduce atingere articolului 35, la cererea Autorității, autoritatea competentă furnizează informații legate de acordurile de externalizare, delegare sau transfer de risc încheiate de instituțiile financiare.

Autoritatea veghează ca autoritățile competente în cauză să verifice dacă acordurile de externalizare, de delegare sau de transfer de risc menționate la primul paragraf sunt încheiate în conformitate cu dreptul Uniunii și dacă sunt conforme cu ghidurile, recomandările sau avizele emise de Autoritate și nu împiedică efectuarea unei supravegheri eficace de către autoritățile competente (și asigurarea respectării lor) într-o țară terță.

(3a) În cazul în care mecanismele de verificare ale unei autorități competente împiedică supravegherea sau măsurile de impunere a respectării și atrag după sine riscuri de arbitraj de reglementare între statele membre, Autoritatea poate emite recomandări către autoritatea competentă în cauză cu privire la modul de îmbunătățire a mecanismelor sale de verificare, inclusiv un termen limită până la care autoritatea competentă ar trebui să introducă modificările recomandate. În cazul în care nu dă curs recomandărilor, autoritatea competentă în cauză își motivează decizia, iar Autoritatea dă publicității recomandarea sa, însoțită de motivația respectivă.

(3b) În termen de [un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], Comisia întocmește un raport care face bilanțul diferitelor abordări în legislația sectorială față de modul de a evalua importanța relativă a activității care urmează să fie externalizată sau delegată și care analizează posibilitatea unei abordări mai armonizate în acest sens, eventual prin specificarea unor criterii și metodologii comune. Comisia transmite acest raport Parlamentului European și Consiliului.

În acest scop, Comisia ține cont de următoarele elemente:

(a) continuitatea activității;

(b) capacitatea efectivă de gestionare;

(c) capacitatea efectivă de a controla activitățile delegate și externalizate, precum și transferurile de risc.

15a.  se introduce următorul articol 31b:

„Articolul 31bSchimbul de informații privind competențele și integritatea

Autoritatea, împreună cu EIOPA și ESMA, instituie un sistem de schimb de informații relevante pentru ca autoritățile competente să poată evalua dacă deținătorii de participații calificate, directorii și deținătorii de funcții cheie ale instituțiilor financiare prezintă competențele și integritatea necesare, în conformitate cu actele menționate la articolul 1 alineatul (2).

16.  Articolul 32 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 32 Evaluarea evoluțiilor pieței

, inclusiv testele de rezistență

(1)   Autoritatea monitorizează și evaluează evoluțiile pieței în domeniul său de competență și, atunci când este necesar, informează celelalte două autorități europene de supraveghere, CERS, Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la tendințele microprudențiale importante, riscurile potențiale și punctele vulnerabile. Autoritatea include în evaluările sale o analiză ▌ a piețelor pe care operează instituțiile financiare, precum și o evaluare a impactului evoluțiilor potențiale ale pieței asupra respectivelor instituții.

(2) Autoritatea ▌ inițiază și coordonează evaluările la nivelul Uniunii ale rezistenței instituțiilor financiare la evoluțiile nefavorabile ale pieței în mod realist. În acest scop, Autoritatea elaborează:

(a)  metodologii comune pentru evaluarea efectului scenariilor economice asupra pozițiilor financiare ale unei instituții;

(aa)  metodologii comune pentru a identifica instituțiile financiare care urmează să fie incluse în evaluările la nivelul Uniunii;

(b)  metode comune de abordare a comunicărilor cu privire la rezultatele acestor evaluări ale rezistenței instituțiilor financiare;

(c)  metodologii comune pentru evaluarea efectului pe care anumite produse sau procese de distribuție îl au asupra unei instituții; ▐

(d)  metodologii comune pentru evaluarea activelor necesare pentru testarea rezistenței la stres; și

(da)  metodologii comune pentru a evalua efectul riscurilor de mediu asupra stabilității financiare a instituțiilor;

În sensul prezentului alineat, Autoritatea cooperează cu CERS, evitându-se astfel orice eventuale conflicte de interese în aplicarea politicilor monetare.

(2a)  Cel puțin o dată pe an, în colaborare cu SSM, Autoritatea analizează dacă este oportun să efectueze evaluările la nivelul Uniunii menționate la alineatul (2)și informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la argumentele care stau la baza deciziei luate. În cazul în care se efectuează aceste evaluări la nivelul Uniunii, Autoritatea divulgă rezultatele evaluării fiecăreia dintre instituțiile financiare participante, exceptând cazul în care consideră că această divulgare este inadecvată, ținând cont de stabilitatea financiară a Uniunii sau a unuia ori a mai multora dintre statele sale membre, de integritatea pieței sau de funcționarea pieței interne.

Obligațiile autorităților competente de păstrare a secretului profesional nu împiedică autoritățile competente să publice rezultatele evaluărilor la nivelul Uniunii menționate la alineatul (2) sau să transmită rezultatele respective Autorității în vederea publicării de către Autoritate a rezultatelor evaluărilor efectuate la nivelul Uniunii cu privire la reziliența instituțiilor financiare.

(3)   Fără a aduce atingere sarcinilor CERS stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, Autoritatea pune la dispoziția Parlamentului, Consiliului, Comisiei și CERS evaluări ale tendințelor, riscurilor potențiale și punctelor vulnerabile în domeniul său de competență, o dată pe an și mai frecvent dacă este necesar, împreună cu tabloul de riscuri menționat la articolul 22 alineatul (2).

Autoritatea introduce o clasificare a principalelor riscuri și puncte vulnerabile în respectivele evaluări și recomandă, atunci când este necesar, măsuri preventive sau corective.

(3a)  În scopul desfășurării la nivelul Uniunii a evaluărilor de rezistență a instituțiilor financiare în temeiul prezentului articol, Autoritatea poate solicita informații direct de la instituțiile financiare respective, în conformitate cu articolul 35 și sub rezerva condițiilor prevăzute în respectivul articol. De asemenea, Autoritatea le poate solicita autorităților competente să efectueze evaluări specifice. Autoritatea le poate solicita autorităților competente să efectueze inspecții la fața locului și poate participa la astfel de inspecții în conformitate cu articolul 21 și sub rezerva condițiilor prevăzute în respectivul articol pentru a asigura comparabilitatea și fiabilitatea metodelor, practicilor și rezultatelor.

(3b) Autoritatea le poate solicita autorităților competente să le ceară instituțiilor financiare să supună unui audit independent informațiile pe care trebuie să le furnizeze în temeiul alineatului (3a).

(4)  Autoritatea garantează că tratează temeinic întreaga paletă a evoluțiilor, riscurilor și punctelor vulnerabile transsectoriale, cooperând îndeaproape cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană de asigurări și pensii ocupaționale) și cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană ) prin intermediul Comitetului comun.”;

17.  Articolul 33 se înlocuiește cu următorul text

„Articolul 33Relații internaționale

, inclusiv echivalența

(1) Fără a aduce atingere competențelor respective ale statelor membre și ale instituțiilor Uniunii, Autoritatea poate stabili contacte și încheia acorduri administrative cu autoritățile de reglementare, de supraveghere și, dacă este cazul, de rezoluție, cu organizațiile internaționale și cu administrațiile din țări terțe. Aceste acorduri nu creează obligații juridice pentru Uniune sau pentru statele membre ale acesteia și nici nu împiedică statele membre sau autoritățile lor competente să încheie acorduri bilaterale sau multilaterale cu respectivele țări terțe.

Atunci când o țară terță se află, în conformitate cu un act delegat în vigoare adoptat de către Comisie în temeiul articolului 9 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, pe lista jurisdicțiilor cu deficiențe strategice în regimurile lor naționale de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului care prezintă riscuri semnificative pentru sistemul financiar al Uniunii, Autoritatea nu poate încheia acorduri de cooperare cu autoritățile de reglementare, de supraveghere și, dacă este cazul, de rezoluție, din țara terță respectivă.

(2) Autoritatea acordă asistență Comisiei în procesul de elaborare a deciziilor în materie de echivalență referitoare la regimurile de reglementare și de supraveghere din țările terțe în urma unei cereri specifice de emitere a unei opinii formulate de Comisie, din proprie inițiativă sau în cazul în care Autoritatea are obligația să facă acest lucru în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2).

(2 a) În mod constant, Autoritatea monitorizează evoluțiile în materie de reglementare și de supraveghere și, eventual, de rezoluție, și practicile de asigurare a respectării legislației, precum și evoluțiile relevante ale pieței din țările terțe cu privire la care Comisia a adoptat decizii în materie de echivalență în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), pentru a verifica dacă sunt îndeplinite în continuare criteriile pe baza cărora au fost luate deciziile respective, precum și condițiile prevăzute în aceste decizii. O dată la trei ani sau mai frecvent, dacă este cazul, sau la cererea Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei, Autoritatea transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și celorlalte două autorități europene de supraveghere un raport confidențial conținând constatările sale. Raportul se concentrează în special asupra implicațiilor pentru stabilitatea financiară, integritatea pieței, protecția investitorilor sau funcționarea pieței interne.

Fără a aduce atingere cerințelor specifice prevăzute în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (1) a doua teză, Autoritatea cooperează cu autoritățile competente relevante și, dacă este cazul, și cu autoritățile de rezoluție din țările terțe ale căror regimuri de reglementare și de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente. Această cooperare se desfășoară pe baza acordurilor administrative încheiate cu autoritățile relevante ale țărilor terțe respective. Atunci când negociază astfel de acorduri administrative, Autoritatea include dispoziții privind următoarele aspecte:

(a)  mecanismele care îi permit Autorității să obțină informații relevante, inclusiv informații privind regimul de reglementare, abordarea în materie de supraveghere, evoluțiile relevante ale pieței, precum și orice schimbări care pot afecta decizia privind echivalența;

(b)  în măsura în care acest lucru este necesar pentru asigurarea unei urmăriri adecvate a respectivelor decizii privind echivalența, procedurile referitoare la coordonarea activităților de supraveghere, inclusiv inspecțiile la fața locului efectuate sub responsabilitatea Autorității, dacă este cazul, însoțite și susținute de până la cinci reprezentanți ai diferitelor autorități competente în mod voluntar și prin rotație și de către autoritatea competentă din țara terță.

Autoritatea informează Parlamentul European, Consiliul, Comisia și celelalte ESA în cazul în care o autoritate competentă dintr-o țară terță refuză să încheie astfel de acorduri administrative sau refuză să coopereze efectiv. Comisia ține cont de aceste informații atunci când evaluează deciziile relevante în materie de echivalență.

(2b) În cazul în care Autoritatea identifică evoluții în ceea ce privește practicile de reglementare, de supraveghere sau, după caz, de rezoluție sau de asigurare a respectării legislației din țările terțe menționate la alineatul (2a) care ar putea avea un impact asupra stabilității financiare a Uniunii sau a unuia sau mai multora dintre statele sale membre, asupra integrității pieței sau a protecției investitorilor ori asupra funcționării pieței interne, Autoritatea informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la acest lucru în mod confidențial și fără întârziere.

(2c) Autoritățile competente informează în prealabil Autoritatea cu privire la intențiile lor de a încheia orice acorduri administrative cu autoritățile de supraveghere din țările terțe în oricare dintre domeniile reglementate de actele menționate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv în ceea ce privește sucursalele entităților din țările terțe. Cât mai curând posibil, autoritățile competente furnizează Autorității un proiect al acordurilor prevăzute a fi încheiate.

Autoritatea poate coopera cu autoritățile competente pentru a elabora modele de acorduri administrative, cu scopul de a stabili în cadrul Uniunii practici în materie de supraveghere consecvente, eficiente și eficace și de a consolida coordonarea internațională în materie de supraveghere. Autoritățile competente urmează cât se poate de strict aceste modele de acord.

În cazul în care autoritatea, în cooperare cu autoritățile competente, elaborează astfel de modele de acorduri administrative, autoritățile competente nu încheie acorduri administrative cu autoritățile țărilor terțe înainte de finalizarea modelului de acord.

În raportul menționat la articolul 43 alineatul (5), Autoritatea include informații privind acordurile administrative convenite cu autoritățile de supraveghere, cu organizațiile internaționale sau cu administrațiile țărilor terțe, privind asistența acordată de către Autoritate Comisiei la elaborarea deciziilor în materie de echivalență și privind activitatea de monitorizare desfășurată de Autoritate în conformitate cu alineatul (2a).

(3a) Autoritatea urmărește obținerea statutului de membru deplin în cadrul Comitetului de la Basel pentru supraveghere bancară și al Consiliului pentru Stabilitate Financiară și a statutului de observator în cadrul Consiliului de Monitorizare pentru Standarde Internaționale de Contabilitate.

Orice poziție care urmează să fie adoptată de Autoritate în cadrul forurilor internaționale este mai întâi discutată și aprobată de consiliul supraveghetorilor.

(3b) După caz, Autoritatea monitorizează evoluțiile în materie de reglementare, de supraveghere și, unde este cazul, de rezoluție, precum și practicile de asigurare a respectării legislației și evoluțiile relevante ale pieței în țările terțe pentru care au fost încheiate acorduri internaționale.

Fără a aduce atingere cerințelor specifice prevăzute în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (1) a doua teză din prezentul articol, Autoritatea cooperează cu autoritățile competente relevante și, dacă este cazul, și cu autoritățile de rezoluție din țările terțe menționate în primul paragraf al acestui alineat.”;

18.  Articolul 34 se elimină.

19.  Articolul 35 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) La cererea Autorității, autoritățile competente pun la dispoziția Autorității toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor conferite acesteia prin prezentul regulament, cu condiția ca acestea să aibă în mod legal acces la informațiile relevante.

Informațiile furnizate trebuie să fie exacte, complete și transmise în termenul prevăzut de către Autoritate.

(2) Autoritatea poate solicita, de asemenea, ca informațiile să-i fie transmise la intervale regulate și într-un format specificat sau prin utilizarea unor șabloane comparabile aprobate de aceasta. Astfel de solicitări se introduc întotdeauna, în măsura posibilului, utilizând formatele comune de raportare existente și respectă principiul proporționalității prevăzut în legislația națională și a Uniunii, inclusiv în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).

(3) La cererea▐ unei autorități competente, Autoritatea furnizează orice informație pe care o deține și care este necesară pentru a permite autorității competente să își îndeplinească atribuțiile▐.”;

(b)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) În cazul în care informațiile solicitate în conformitate cu alineatul (1) nu sunt disponibile sau nu sunt puse la dispoziție de către autoritățile competente în termenul stabilit de către Autoritate, Autoritatea poate adresa o cerere bine întemeiată și motivată oricăreia dintre următoarele entități:

(a) altor autorități cu competențe în materie de supraveghere;

(b) ministerului de finanțe din statul membru în cauză în cazul în care acesta are la dispoziția sa informații prudențiale;

(c) băncii centrale naționale din statul membru în cauză;

(d) biroului de statistică din statul membru în cauză.

La solicitarea acesteia, autoritățile competente sprijină Autoritatea în procesul de colectare a informațiilor.”;

(c)  alineatele (6) și (7a) se elimină;

20.  se introduc următoarele articole 35a–35d:

„Articolul 35a Exercitarea competențelor menționate la articolul 35b

Competențele conferite Autorității, oricărui funcționar al acesteia sau oricărei alte persoane autorizate de Autoritate în conformitate cu articolul 35 nu se utilizează pentru a solicita publicarea unor informații sau a unor documente care fac obiectul unui privilegiu juridic profesional.

Articolele 35a și 35b se aplică fără a aduce atingere dreptului național.

Articolul 35b Solicitarea de informații de la instituțiile financiare, societățile holding sau sucursalele instituțiilor financiare relevante și de la entitățile operaționale nereglementate din cadrul unui grup sau conglomerat financiar 1.

(1) În cazul în care informațiile solicitate în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) sau alineatul (5) nu sunt disponibile sau nu sunt puse la dispoziție în termenul stabilit de către Autoritate, aceasta poate, fără a crea duplicate, să ceară următoarelor instituții și entități să furnizeze▐ informațiile necesare pentru a permite Autorității să își îndeplinească atribuțiile în temeiul prezentului regulament.

(a) instituțiilor financiare relevante;

(b) societăților holding sau sucursalelor unei instituții financiare relevante;

(c) entităților operaționale nereglementate din cadrul unui grup sau conglomerat financiar care sunt importante pentru activitățile financiare ale instituțiilor financiare relevante.

(4) Într-un termen rezonabil stabilit de Autoritate, instituțiile și entitățile relevante menționate la alineatul (1) sau reprezentanții lor legali ▌furnizează informațiile solicitate.

(5) Autoritatea transmite fără întârziere o copie a cererii ▐ autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia este domiciliată sau stabilită entitatea relevantă menționată la alineatul (1) vizată de cererea de informații.

(6) Autoritatea poate utiliza informațiile confidențiale primite în conformitate cu prezentul articol exclusiv în scopul îndeplinirii atribuțiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.

Articolul 35cNorme procedurale pentru impunerea de amenzi

(1) Atunci când, în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Autoritatea constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui o încălcare în sensul articolului 35d alineatul (1), Autoritatea solicită Comisiei să cerceteze chestiunea respectivă. ▌

Articolul 35dAmenzi și

penalități cu titlu cominatoriu

(-1) Înainte de a lua o decizie de impunere a unei amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu, Comisia îi oferă instituției sau entității vizate de solicitarea de informații posibilitatea de a fi ascultată.

Comisia își întemeiază decizia de impunere a unei amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu numai pe constatările cu privire la care instituțiile sau entitățile în cauză au avut posibilitatea să formuleze observații.

(1) Comisia adoptă o decizie de aplicare a unei amenzi în cazul în care constată că o instituție sau entitate menționată la articolul 35b alineatul (1) nu a furnizat, în mod intenționat sau din neglijență, informațiile solicitate sau a furnizat informații incomplete, incorecte sau care induc în eroare ▌în temeiul articolului 35b alineatul (2).

(2) Cuantumul de bază al amenzii menționate la alineatul (1) se ridică la cel puțin [X; mai puțin de 50 000 EUR ] și nu poate depăși [Y; mai puțin de 2000 000 EUR ], amenda fiind descurajantă, eficace și proporțională cu dimensiunea instituției sau entității și cu natura și importanța încălcării.

Autoritatea, împreună cu ESMA și EIOPA, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează metodologia de stabilire a amenzilor în conformitate cu prezentul alineat.

▌(5) ▌Valoarea totală a amenzii nu trebuie să depășească [X%   sub 20 %] din cifra de afaceri anuală a entității în cauză în cursul exercițiului financiar precedent, cu excepția cazului în care entitatea a obținut în mod direct sau indirect un beneficiu financiar de pe urma încălcării. În acest caz, cuantumul total al amenzii trebuie să fie cel puțin egal cu respectivul beneficiu financiar.

(5a) Comisia poate impune o penalitate cu titlu cominatoriu până la corectarea încălcării. Penalitatea cu titlu cominatoriu este proporțională cu dimensiunea instituției sau entității și cu natura și importanța încălcării.

(5b) Drepturile la apărare ale instituției sau entității sunt pe deplin respectate pe durata procedurii. Instituția sau entitatea are drept de acces la dosarele întocmite de Autoritate și de Comisie, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la dosar nu se extinde la informațiile confidențiale sau la documentele pregătitoare interne ale Autorității sau ale Comisiei.

(5c) Executarea amenzii sau a penalității cu titlu cominatoriu poate fi suspendată numai în temeiul unei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Instituțiile sau entitățile care fac obiectul unei amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu pot formula o acțiune în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene împotriva unei decizii a Comisiei de impunere a unei amenzi sau a unei penalități cu titlu cominatoriu. Curtea, printre altele, poate anula, reduce sau mări amenda sau penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate de Comisie.

(5d) Comisia face publice toate amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate, cu excepția cazurilor în care publicarea lor ar perturba grav piețele financiare sau ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate.

5e. Cuantumurile amenzilor și ale penalităților cu titlu cominatoriu se alocă bugetului general al Uniunii.

▌21.  Articolul 36 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (3) se elimină.

(b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) La primirea unui avertisment sau unei recomandări din partea CERS adresată Autorității, Autoritatea discută acest avertisment sau recomandare la următoarea întrunire a consiliului supraveghetorilor sau, după caz, mai devreme, în scopul de a evalua implicațiile avertismentului sau recomandării pentru îndeplinirea sarcinilor sale, și a vedea ce e de făcut în continuare.

Autoritatea decide, prin procedura adecvată de luare a deciziilor, dacă trebuie luate măsuri în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin prezentul regulament în vederea soluționării problemelor identificate în avertismente și recomandări, precum și ce anume trebuie să cuprindă măsurile.

Dacă nu acționează pe baza unui avertisment sau a unei recomandări, Autoritatea explică CERS și Consiliului motivele acestei inacțiuni. CERS informează Parlamentul European în conformitate cu articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010. De asemenea, CERS informează Consiliul și Comisia în acest sens.”

(c)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) La primirea unui avertisment sau a unei recomandări din partea CERS, adresată unei autorități competente, Autoritatea poate face uz, după caz, de competențele conferite prin prezentul regulament pentru a garanta că avertismentului sau recomandării i se dă curs în timp util.

Atunci când destinatarul intenționează să nu dea curs recomandării CERS, acesta informează consiliul supraveghetorilor și discută cu acesta motivele inacțiunii sale.”

(d)  alineatul (6) se elimină.

22.  Articolul 37 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 37 Grupul părților interesate din domeniul bancar

(1) În vederea facilitării consultării cu părțile interesate în domenii care sunt relevante pentru sarcinile Autorității, se înființează un Grup al părților interesate din domeniul bancar. Grupul părților interesate din domeniul bancar este consultat cu privire la acțiunile întreprinse în conformitate cu articolele 10-15 referitor la standardele tehnice de reglementare și standardele tehnice de punere în aplicare și, după caz și în măsura în care acestea nu privesc instituții financiare individuale, în conformitate cu articolul 16 referitor la ghiduri și recomandări, cu articolul 16a referitor la avize și cu articolul 16b referitor la întrebări și răspunsuri. În cazul în care trebuie să se ia urgent măsuri, iar consultarea nu este posibilă, Grupul părților interesate din domeniul bancar este informat de îndată ce este posibil.

Grupul părților interesate din domeniul bancar se reunește din proprie inițiativă, ori de câte ori este necesar, dar în orice caz de cel puțin de patru ori pe an.

(2) Grupul părților interesate din domeniul bancar este compus din 30 de membri, 13 membri reprezentând în proporții echilibrate instituțiile de credit și de investiții care operează în Uniune, dintre care trei reprezintă bănci cooperatiste și de economii, 13 membri reprezentând angajații acestora, consumatorii, utilizatorii serviciilor bancare și reprezentanții IMM-urilor, iar patru dintre membrii săi sunt reprezentanți independenți de vârf din mediul academic.

(3) Membrii grupurilor părților interesate sunt numiți de consiliul supraveghetorilor, în urma unei proceduri deschise de selecție deschise și transparente. În luarea deciziei sale, consiliul supraveghetorilor asigură, în măsura în care este posibil, o reflectare adecvată a diversității din sectorul bancar, un echilibru geografic și de gen adecvat și o reprezentare corespunzătoare a părților interesate la nivelul Uniunii. Membrii Grupului părților interesate din domeniul bancar sunt selectați în funcție de calificări, competențe, cunoștințe relevante și experiență dovedită.

3a. Membrii Grupului părților interesate din domeniul bancar își aleg președintele din propriile rânduri. Funcția de președinte este deținută pentru o perioadă de doi ani.

Parlamentul European poate invita președintele Grupului părților interesate din domeniul bancar să facă o declarație în Parlament și să răspundă la întrebările adresate de deputați ori de câte ori i se solicită acest lucru.

(4) Autoritatea furnizează toate informațiile necesare, sub rezerva respectării secretului profesional prevăzut la articolul 70, și asigură asistența de secretariat necesară Grupului părților interesate din domeniul bancar. Se acordă o remunerare adecvată membrilor Grupului părților interesate din domeniul bancar care reprezintă organizații non-profit, cu excepția reprezentanților sectorului. Această compensație ține cont de activitățile pregătitoare și subsecvente ale membrilor și este cel puțin echivalentă cu ratele de rambursare a cheltuielilor funcționarilor în temeiul titlului V capitolul 1 secțiunea 2 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, astfel cum au fost stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (Statutul funcționarilor). În cadrul Grupului părților interesate din domeniul bancar se pot înființa grupuri de lucru pe probleme tehnice. Membrii Grupului părților interesate din domeniul bancar au un mandat de patru ani, după care are loc o nouă procedură de selecție.

Membrii Grupului părților interesate din domeniul bancar pot avea două mandate succesive.

(5) Grupul părților interesate din domeniul bancar poate transmite Autorității avize pentru orice subiect legat de atribuțiile Autorității, acordând o atenție deosebită sarcinilor menționate la articolele 10-16b și la articolele 29, 30, 32 și 35.

În cazul în care membrii grupurilor părților interesate ▌nu reușesc să convină asupra unui aviz, o treime din membri sau membrii reprezentând un grup de părți interesate au permisiunea de a emite un aviz separat ▌.

Grupul părților interesate din domeniul bancar, Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și Grupul părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale pot emite avize comune privind aspecte legate de activitatea desfășurată de autoritățile europene de supraveghere în temeiul articolului 56 din prezentul regulament cu privire la poziții comune și acte comune.

(6) Grupul părților interesate din domeniul bancar își adoptă propriul regulament de procedură cu o majoritate de două treimi a membrilor săi.

(7) Autoritatea publică avizele ▌grupului părților interesate din domeniul bancar, avizele separate ale membrilor săi, rezultatele consultărilor, precum și modul în care au fost luate în considerare avizele și rezultatele consultărilor.”;

(b)    la alineatul (5) se adaugă următoarele paragrafe:

„În cazul în care membrii Grupului părților interesate din domeniul bancar nu reușesc să ajungă la un aviz comun sau la o recomandare comună, membrii reprezentând un grup de părți interesate au permisiunea de a emite un aviz separat sau o recomandare separată.

Grupul părților interesate din domeniul bancar, Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și Grupul părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale pot emite avize și recomandări comune privind aspecte legate de activitatea desfășurată de autoritățile europene de supraveghere în temeiul articolului 56 din prezentul regulament cu privire la poziții comune și acte comune.”

22a.  Articolul 38 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Autoritatea se asigură că nicio decizie adoptată în temeiul articolelor 18, 19 sau 20 nu afectează în niciun fel responsabilitățile fiscale ale statelor membre.”

23.  Articolul 39 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 39Procedurile decizionale

(1) Autoritatea acționează în conformitate cu alineatele (2)-(6) atunci când adoptă decizii în conformitate cu articolele 17, 18 și 19.

(2) Autoritatea informează orice destinatar al unei decizii cu privire la intenția sa de a adopta decizia respectivă, în limba oficială a destinatarului, fixând un termen-limită în care destinatarul își poate exprima părerea cu privire la obiectul deciziei, ținând seama pe deplin de urgența, complexitatea și consecințele potențiale ale acesteia. Destinatarul își poate exprima punctul de vedere în limba sa oficială. Dispoziția prevăzută în prima teză se aplică mutatis mutandis recomandărilor menționate la articolul 17 alineatul (3).

(3) Deciziile Autorității menționează motivele pe care se bazează.

(4) Destinatarii deciziilor Autorității sunt informați cu privire la căile de atac disponibile în temeiul prezentului regulament.

(5) Atunci când Autoritatea a luat o decizie în temeiul articolului 18 alineatul (3) sau alineatul (4), aceasta reexaminează periodic respectiva decizie.

(6) Deciziile adoptate de Autoritate în temeiul articolului ▌18 sau 19 se ▌publică. Deciziile adoptate de Autoritate în temeiul articolului 17 se pot publica. Prin această publicare, se menționează identitatea autorității competente sau a instituției financiare în cauză, precum și conținutul principal al deciziei, cu excepția cazului în care o astfel de publicare este în conflict cu interesul legitim al instituțiilor financiare în cauză sau cu protecția secretelor lor de afaceri ori ar putea periclita grav buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar al Uniunii sau a unei părți a acestuia.”

24.  Articolul 40 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)  se introduc următoarele litere (aa) și (ab) :

„(aa) membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv menționat la articolul 45 alineatul (1), fără drept de vot;

(ab) șefii administrațiilor publice ale statului membru responsabile cu negocierea și adoptarea actelor menționate la articolul 1 alineatul (2) în scopul realizării de acțiuni în conformitate cu articolele 10-15”;

(ia)  litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„șefii autorităților publice naționale cu competență de supraveghere a instituțiilor financiare din fiecare stat membru, în scopul realizării de acțiuni în limitele oricăror competențe cu excepția celor prevăzute la articolele 10-15, care se reunesc personal cel puțin de două ori pe an;”

(ib)  litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e) un reprezentant fără drept de vot din partea CERS și care se abține să ia poziții determinate de aplicarea politicilor monetare.”

(ib)  se introduce următoarea literă (ia):

„(fa) un reprezentant din partea SRB, fără drept de vot;”

(aa)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Fiecare autoritate ▌este responsabilă de numirea în cadrul ei a unui supleant la nivel înalt, care poate înlocui membrul consiliului supraveghetorilor menționat la alineatul (1) literele (ab) și (b) în cazul în care respectiva persoană nu poate participa.”

(ab)  alineatul (4a) se elimină.

(ac)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Atunci când este chemat să acționeze în cadrul Directivei 94/19/CE, membrul consiliului supraveghetorilor menționat la alineatul (1) litera (b) poate fi însoțit, dacă este cazul, de un reprezentant al organismelor relevante care administrează sistemele de garantare a depozitelor în fiecare stat membru, fără drept de vot.

Dacă autoritatea publică națională menționată la alineatul (1) litera (b) nu este responsabilă cu rezoluția, membrul consiliului supraveghetorilor poate decide să invite un reprezentant al autorităților de rezoluție, care nu va avea drept de vot.”

(ad)  se introduce următorul alineat:

„(6a) „În scopul acțiunilor care urmează să fie întreprinse în domeniul de aplicare al articolelor 10-15, un reprezentant al Comisiei este membru fără drept de vot în consiliul supraveghetorilor, un reprezentant al Parlamentului European este observator, iar un reprezentant al administrațiilor din fiecare stat membru poate fi observator în cadrul consiliului supraveghetorilor.”;

(b)  alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7) Consiliul supraveghetorilor poate invita observatori.”;

(c)  se adaugă următorul alineat (8);

„(8) Dacă autoritatea publică națională menționată la alineatul (1) litera (b) nu este responsabilă cu asigurarea respectării normelor de protecție a consumatorului, membrul consiliului supraveghetorilor menționat la litera respectivă poate decide să invite un reprezentant al autorității responsabile cu protecția consumatorului din statul membru respectiv, care nu va avea drept de vot. În cazul în care, într-un stat membru, protecția consumatorului este responsabilitatea mai multor autorități, autoritățile respective convin asupra unui reprezentant comun.”

25.  Articolul 41 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 41Comitete interne

Consiliul supraveghetorilor poate înființa comitete interne care să se ocupe de anumite sarcini specifice care îi revin. Consiliul supraveghetorilor poate prevedea delegarea anumitor sarcini și decizii clar definite către comitetele interne, către comitetul executiv sau către președinte.”

26.  ▌Articolul 42 ▌se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 42Independența

Consiliului supraveghetorilor

În exercitarea atribuțiilor care le sunt conferite în temeiul prezentului regulament, președintele și membrii ▌consiliului supraveghetorilor acționează independent și obiectiv în interesul exclusiv al Uniunii în ansamblul său și nu solicită, nici nu acceptă instrucțiuni din partea instituțiilor sau organelor Uniunii, din partea niciunui guvern și din partea niciunei entități publice sau private.

Nici statele membre, nici instituțiile sau organismele Uniunii și niciun alt organism public sau privat nu urmăresc să influențeze membrii consiliului supraveghetorilor în executarea atribuțiilor lor.

Dacă gradul de independență menționat la articolul 30 alineatul (2) litera (a) a fost evaluat ca fiind insuficient în conformitate cu articolul respectiv, consiliul supraveghetorilor poate decide fie să suspende temporar drepturile de vot ale membrului în cauză, fie să-i suspende temporar calitatea de membru al Autorității până la remedierea deficienței.”

27.  Articolul 43 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Consiliul supraveghetorilor îndrumă activitatea Autorității și este principalul organism decizional pentru deciziile strategice și deciziile de politică majore.

Cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute în prezentul regulament, consiliul supraveghetorilor adoptă ▌recomandările, ghidurile, avizele și deciziile Autorității și emite opiniile menționate la capitolul II▌.”;

(b)  alineatele (2) și (3) se elimină;

(c)  ▌alineatul (4) ▌ se înlocuiește cu următorul text:

„Consiliul supraveghetorilor adoptă, înainte de data de 30 septembrie a fiecărui an, pe baza unei propuneri a comitetului executiv, programul de lucru al Autorității pentru anul următor și îl transmite spre informare Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

Autoritatea își stabilește prioritățile în ceea ce privește evaluările identificând, dacă este cazul, autoritățile competente și activitățile care fac obiectul evaluărilor în conformitate cu articolul 30. Dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător, Autoritatea poate identifica alte autorități competente pentru a le supune evaluării.

Programul de lucru se adoptă fără a se aduce atingere procedurii bugetare anuale și se publică.”;

(d)    alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) La propunerea comitetului executiv, consiliul supraveghetorilor adoptă raportul anual privind activitățile Autorității, inclusiv privind îndeplinirea sarcinilor președintelui, pe baza proiectului de raport menționat la articolul 47 alineatul (9f), și îl transmite până la data de 15 iunie a fiecărui an Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Comitetului Economic și Social European. Raportul se publică.”;

(e)  alineatul (8) se elimină;

27a.  se introduce următorul articol 43a:

„Articolul 43a

Transparența deciziilor adoptate de consiliul supraveghetorilor

Fără a aduce atingere articolului 70, în termen de cel mult șase săptămâni de la data unei reuniuni a consiliului supraveghetorilor, Autoritatea prezintă Parlamentului European cel puțin un registru cuprinzător și relevant cu privire la procedurile desfășurate de respectiva reuniune a consiliului supraveghetorilor, care permite o înțelegere deplină a discuțiilor, inclusiv o listă adnotată a deciziilor.”

28.  Articolul 44 se modifică după cum urmează:

(a)  ▌alineatul (1) ▌se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Deciziile consiliului supraveghetorilor se iau cu majoritatea simplă a membrilor. Fiecare membru dispune de un singur vot. În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv.

În ceea ce privește deciziile privind întocmirea și adoptarea actelor, proiectelor și instrumentelor specificate la articolele 10 - 16, precum și măsurile și deciziile adoptate în temeiul articolului 9 alineatul (5) al treilea paragraf, al articolului 9a și al capitolului VI și prin derogare de la primul paragraf din prezentul alineat, consiliul supraveghetorilor adoptă decizii cu o majoritate calificată a membrilor săi, astfel cum este definită la articolul 16 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană, care include cel puțin o majoritate simplă a membrilor, prezenți la vot, din cadrul autorităților competente ale statelor membre care sunt state membre participante, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 (state membre participante), și cu o majoritate simplă a membrilor, prezenți la vot, din cadrul autorităților competente ale statelor membre care nu sunt state membre participante, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 1 din Regulamentul (UE) nr. 1024/2013 (state membre neparticipante). Membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv și președintele nu votează cu privire la aceste decizii.

În ceea ce privește deciziile adoptate în temeiul articolului 18 alineatele (3) și (4) și prin derogare de la primul paragraf al prezentului alineat, Consiliul supraveghetorilor adoptă decizii pe baza unei majorități simple a membrilor săi cu drept de vot, care include o majoritate simplă a membrilor săi din cadrul autorităților competente ale statelor membre participante, și cu majoritatea simplă a membrilor săi din cadrul autorităților competente ale statelor membre neparticipante.”;

(a)   se introduce un nou alineat (1a):

„(1a) Prin derogare de la alineatul (1), consiliul supraveghetorilor este competent să adopte deciziile pregătite de comitetul executiv în sensul articolului 22 alineatele (1), (2), (3) și (5), al articolelor 29a, 32, 31a și 35b-35d, în conformitate cu articolul 47 alineatul (3), cu o majoritate simplă a membrilor săi.

În cazul în care nu adoptă deciziile elaborate de comitetul executiv în scopurile prevăzute la articolul 22 alineatele (1), (2), (3) și (5) și la articolele 29a, 32, 31a și 35b-35h, consiliul supraveghetorilor poate modifica aceste decizii. Consiliul supraveghetorilor este competent să adopte aceste decizii modificate cu o majoritate de trei sferturi dintre membrii săi.

În cazul în care consiliul supraveghetorilor nu adoptă deciziile modificate menționate la al doilea paragraf cât mai curând posibil și în termen de cel mult patru luni, comitetul executiv ia decizia.”;

(b)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Consiliul supraveghetorilor își adoptă propriul regulament de procedură și îl publică. Regulamentul de procedură prevede în detaliu condițiile de vot.”

(c)    alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Membrii fără drept de vot și observatorii nu participă la nicio discuție din cadrul consiliului supraveghetorilor referitoare la instituțiile financiare individuale, cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolul 75 alineatul (3) sau în actele menționate la articolul 1 alineatul (2).

Primul paragraf nu se aplică președintelui, membrilor care sunt și membri ai comitetului executiv și reprezentantului Băncii Centrale Europene desemnat de Consiliul de supraveghere al acesteia.”

29.  în capitolul III, titlul secțiunii 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Secțiunea 2

Comitetul executiv”

30.  Articolul 45 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 45Componență

(1) Comitetul executiv este format din președinte și din trei membri cu normă întreagă, care sunt cetățeni ai unui stat membru. Președintele atribuie sarcini de politică și administrative clar definite fiecăruia dintre membrii cu normă întreagă, în special responsabilități pentru chestiunile bugetare, pentru aspectele legate de programul de lucru al Autorității și pentru aspecte de convergență. Unul dintre membrii cu normă întreagă îndeplinește funcția de vicepreședinte și preia atribuțiile președintelui în absența acestuia sau atunci când acesta este împiedicat să le îndeplinească din motive rezonabile, în conformitate cu prezentul regulament.

(2) Membrii cu normă întreagă sunt selectați pe criterii de merit, competențe, cunoaștere a instituțiilor ▌financiare și experiență practică în domeniu, în cadrul diferitelor lor modele de afaceri, precum și cunoaștere a piețelor, în special în domeniul bancar, inclusiv privind interesele consumatorilor, precum și experiență relevantă în domeniul supravegherii și al reglementării financiare. Membrii cu normă întreagă trebuie să aibă o vastă experiență de conducere. Ar trebui ca cel puțin unul dintre membrii cu normă întreagă să nu fi fost angajat la o autoritate națională competentă în anul anterior numirii. Selecția se face pe baza unui apel deschis pentru candidaturi, care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, după care Comisia întocmește o listă scurtă de candidați calificați, după consultarea consiliului supraveghetorilor.

Comisia transmite lista scurtă spre aprobare Parlamentului European. După aprobarea listei scurte, Consiliul adoptă o decizie prin care îi numește pe membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv ▌. Componența comitetului executiv este echilibrată și proporțională și reflectă Uniunea în ansamblu.

(3) În cazul în care un membru cu normă întreagă al comitetului executiv nu mai îndeplinește condițiile menționate la articolul 46 sau se constată că a comis o abatere gravă, Parlamentul European și Consiliul pot, din proprie inițiativă sau pe baza unei propuneri din partea Comisiei aprobată de Parlamentul European, să adopte o decizie pentru a-l demite din funcție.

(4) Mandatul membrilor cu normă întreagă este de 5 ani și poate fi reînnoit o singură dată. În cursul perioadei de nouă luni care precedă încheierea mandatului de cinci ani al membrului cu normă întreagă, consiliul supraveghetorilor evaluează:

(a) rezultatele obținute în primul mandat și modul în care acestea au fost obținute;

(b) sarcinile și obligațiile Autorității în anii următori.

Ținând seama de evaluare, Comisia transmite lista membrilor cu normă întreagă Consiliului în vederea reînnoirii acesteia. Pe baza acestei liste și ținând seama de evaluare, Consiliul poate să prelungească mandatul membrilor cu normă întreagă.”

31.  se introduce următorul articol 45a:

„Articolul 45aLuarea deciziilor

(1) Deciziile comitetului executiv se adoptă cu majoritatea simplă a membrilor săi. Fiecare membru dispune de un singur vot. În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv. La cererea președintelui sau a cel puțin trei membri ai comitetului executiv, deciziile sunt înaintate consiliului supraveghetorilor.

(2) Reprezentantul Comisiei participă la reuniunile comitetului executiv fără a avea drept de vot, cu excepția aspectelor menționate la articolul 63.

(3) Comitetul executiv își adoptă propriul regulament de procedură și îl face public.

(4) Întrunirile comitetului executiv sunt convocate de președinte din proprie inițiativă sau la cererea unuia dintre membrii săi și sunt prezidate de președinte.

Comitetul executiv se întrunește înaintea fiecărei reuniuni a consiliului supraveghetorilor și ori de câte ori consideră necesar. Comitetul executiv raportează periodic consiliului supraveghetorilor și se întrunește cel puțin de unsprezece ori pe an.

(5) ▌Participanții fără drept de vot nu participă la discuțiile din cadrul comitetului executiv referitoare la instituții financiare individuale.”;

(5a) Consiliul supraveghetorilor are dreptul să-i transmită comitetului executiv cereri specifice de informații.

32.  se introduce următorul articol 45b:

„Articolul 45bComitete interne

Comitetul executiv poate înființa comitete interne pentru sarcinile specifice care îi sunt atribuite.”

33.  Articolul 46 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 46Independența

comitetului executiv

Membrii comitetului executiv acționează în mod independent și obiectiv, în interesul exclusiv al Uniunii în ansamblul său, nu solicită și nu primesc instrucțiuni din partea instituțiilor sau a organelor Uniunii, din partea oricărui guvern ▌sau din partea oricărui alt organism public sau privat.

Membrii comitetului executiv nu dețin nicio funcție la nivel național, la nivelul Uniunii sau la nivel internațional.

Nici statele membre, nici instituțiile sau organismele Uniunii și niciun alt organism public sau privat nu încearcă să-i influențeze pe membrii comitetului executiv în exercitarea sarcinilor lor.”

34.  Articolul 47 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 47Atribuții

(1) Comitetul executiv se asigură că Autoritatea își duce la îndeplinire misiunea și își exercită atribuțiile care îi revin în conformitate cu prezentul regulament. Comitetul executiv ia toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea instrucțiunilor administrative interne și publicarea înștiințărilor, pentru a asigura funcționarea Autorității în conformitate cu prezentul regulament.

(2) Comitetul executiv propune un program de lucru anual și multianual spre adoptare de consiliul supraveghetorilor.

(3) Comitetul executiv își exercită competențele bugetare în conformitate cu articolele 63 și 64.

În sensul articolelor 17, 19, 22 alineatul (4) și 30,▌ comitetul executiv este competent să acționeze și să ia decizii. În scopurile prevăzute la articolul 22 alineatele (1), (2), (3) și (5) și la articolele 29a, 31a, 32 și 35b-35d, comitetul executiv are competența să redacteze decizii care sunt supuse procedurii decizionale prevăzute la articolul 44 alineatul (1a). Comitetul executiv informează consiliul supraveghetorilor în legătură cu toate deciziile pe care le elaborează și le adoptă.

(3a) Comitetul executiv examinează și emite un aviz ▌privind toate aspectele care urmează să fie decise de consiliul supraveghetorilor.

(4) Comitetul executiv adoptă planul privind politica de personal a Autorității și, în temeiul articolului 68 alineatul (2), măsurile de punere în aplicare necesare ale Statutului funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”).

(5) Comitetul executiv adoptă dispozițiile speciale privind dreptul de acces la documentele Autorității, în conformitate cu articolul 72.

(6) Comitetul executiv propune un raport anual referitor la activitățile Autorității, inclusiv la sarcinile președintelui, pe baza proiectului de raport menționat la alineatul (9) litera (f) și îl prezintă consiliului supraveghetorilor spre aprobare.

(7) Comitetul executiv numește și revocă membrii comisiei de apel, în conformitate cu articolul 58 alineatele (3) și (5), ținând cont în mod corespunzător de propunerea consiliului supraveghetorilor.

(8) Membrii comitetului executiv fac publice toate reuniunile organizate și ospitalitatea de care au beneficiat. Cheltuielile fac obiectul unor înregistrări publice, în conformitate cu Statutul funcționarilor.

(9) Membrul responsabil are următoarele sarcini specifice:

(a) să pună în aplicare programul anual de lucru al Autorității sub îndrumarea consiliului supraveghetorilor și sub controlul comitetului executiv;

(b) să ia toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea instrucțiunilor administrative interne și publicarea înștiințărilor, pentru a asigura funcționarea Autorității în conformitate cu prezentul regulament;

(c) să elaboreze un program multianual de lucru, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (2);

(d) să elaboreze un program de lucru până la data de 30 iunie a fiecărui an pentru anul următor, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (2);

(e) să elaboreze un proiect preliminar de buget al Autorității în temeiul articolului 63 și să execute bugetul Autorității în temeiul articolului 64;

(f) să pregătească un proiect de raport anual care să conțină o secțiune privind activitățile de reglementare și de supraveghere ale Autorității și o secțiune privind aspectele financiare și administrative;

(g) să exercite competențele stabilite la articolul 68 cu privire la personalul Autorității și să gestioneze chestiunile legate de personal.”

35.  Articolul 48 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Președintele este cetățean al unui stat membru și este responsabil cu pregătirea lucrărilor și prezidarea întrunirilor consiliului supraveghetorilor și ale comitetului executiv.”;

(b)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) În scopul selectării președintelui, Comisia înființează un comitet de selecție compus din șase persoane independente de nivel înalt. Parlamentul European, Consiliul și Comisia numesc fiecare câte doi membri ai comitetului de selecție. Comitetul de selecție își numește președintele din rândul membrilor săi. Comitetul de selecție decide, cu majoritate simplă, cu privire la publicarea anunțului de post vacant, la criteriile de selecție și la profilul specific al postului, la componența grupului de candidați, precum și la metoda prin care grupul de candidați este analizat pentru a se întocmi o listă scurtă de cel puțin doi candidați, echilibrată din punct de vedere al genului. În caz de egalitate de voturi, președintele comitetului de selecție are votul decisiv.

Președintele este selectat pe criterii de merit, competențe, cunoașterea instituțiilor și a piețelor financiare, în special în domeniul bancar, în urma unei apel deschis pentru candidaturi, care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Președintele are ani buni de experiență recunoscută în materie de supraveghere și reglementare financiară, precum și de experiență într-o funcție de conducere de nivel superior, poate demonstra competențe de conducere și standarde înalte de eficiență, competență și integritate și cunoașterea a cel puțin două limbi oficiale ale Uniunii.

Comitetul de selecție prezintă Parlamentului European și Consiliului lista scurtă de candidați pentru funcția de președinte. Parlamentul European poate invita candidații selectați la audieri cu ușile închise sau publice, poate adresa întrebări scrise candidaților, poate ridica obiecții față de desemnarea unui candidat și își poate recomanda candidatul preferat. Parlamentul European și Consiliul adoptă o decizie comună de numire a președintelui din lista scurtă de candidați.

(2a) În cazul în care președintele nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale, inclusiv pe cele menționate la articolul 49 sau se constată că a comis o abatere gravă, Parlamentul European și Consiliul pot, pe baza unei propuneri din partea Comisiei sau din proprie inițiativă, să adopte o decizie pentru a-l demite din funcție. Atunci când își elaborează propunerea, Comisia Europeană se consultă cu autoritățile naționale competente.”;

(ba)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Mandatul președintelui este de opt ani și nu poate fi reînnoit.”

(c)  ▌alineatul (4) ▌ se înlocuiește cu următorul text:

„4. În cursul perioadei de nouă luni care precedă încheierea mandatului de opt ani al președintelui, consiliul supraveghetorilor evaluează:

(a) rezultatele obținute în primul mandat și modul în care acestea au fost obținute;

(b) sarcinile și obligațiile Autorității în anii următori.

În scopul evaluării menționate la primul paragraf, consiliul supraveghetorilor numește un președinte supleant temporar din rândul membrilor săi.”;

(d)  alineatul (5) se elimină;

35a.  Articolul 49 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 49Independența

președintelui

Fără a aduce atingere rolului consiliului supraveghetorilor în ceea ce privește atribuțiile președintelui, acesta din urmă nu poate nici solicita, nici accepta instrucțiuni din partea instituțiilor sau organismelor Uniunii, din partea niciunui guvern ▐ și din partea niciunui alt organism public sau privat.

Nici statele membre, nici instituțiile sau organismele Uniunii și niciun alt organism public sau privat nu urmăresc să influențeze președintele în executarea atribuțiilor sale.

În conformitate cu statutul funcționarilor menționat la articolul 68, președintele, după retragerea din funcție, este obligat să respecte în continuare obligația de a da dovadă de integritate și discreție în raport cu acceptarea anumitor numiri sau beneficii.”

36.  Articolul 49a se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 49aCheltuieli

Președintele face publice toate reuniunile organizate cu părțile interesate externe, în termen de două săptămâni de la fiecare reuniune, și tratamentul de care a beneficiat ca invitat. Cheltuielile fac obiectul unor înregistrări publice, în conformitate cu Statutul funcționarilor.”;

37.  Articolele 50, 51, 52, 52a și 53 se elimină;

38.  Articolul 54 se modifică după cum urmează:

(a)  ▌alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comitetul comun funcționează ca un forum în cadrul căruia Autoritatea cooperează îndeaproape și în mod regulat și garantează coerența transsectorială, ținând seama totodată pe deplin de caracteristicile sectoriale specifice, cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) și cu Autoritatea Europeană de Supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe), în special, atunci când se prevede în dreptul Uniunii, în ceea ce privește:

– conglomeratele financiare și consolidarea transfrontalieră;

– contabilitatea și auditul;

– analizele microprudențiale ale evoluțiilor, riscurilor și vulnerabilităților transsectoriale care pun în pericol stabilitatea financiară;

– produsele de investiții cu amănuntul;

securitatea cibernetică;

– schimburile de informații și de bune practici cu CERS și AES;

serviciile financiare cu amănuntul și aspecte legate de protecția consumatorilor;

aplicarea principiului proporționalității.”

(c)  se introduce următorul alineat (2a):

„În ceea ce privește sarcinile Autorității legate de prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului, Comitetul mixt funcționează ca un forum în cadrul căruia Autoritatea cooperează în mod regulat și îndeaproape cu Autoritatea Europeană de Asigurări și Pensii Ocupaționale și Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe în chestiuni legate de interacțiunea dintre sarcinile specifice ale Autorității menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (l) și sarcinile conferite Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale și Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe.

Comitetul mixt poate ajuta Comisia să evalueze condițiile și specificațiile tehnice și procedurile prin care să se asigure o interconexiune eficientă și sigură între mecanismele centralizate automatizate în temeiul raportului menționat la articolul 32a alineatul (5) din Directiva (UE) 2018/843, precum și să realizeze interconectarea eficientă a registrelor naționale în temeiul Directivei 2018/843/UE.

39.  ▌Articolul 55 ▌se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 55

Componența

(1) Comitetul comun se compune din președinții AES▐.

(2) Un membru al comitetului executiv, un reprezentant al Comisiei și al doilea președinte al CERS și, dacă este cazul, președintele oricărui subcomitet al Comitetului comun sunt invitați în calitate de observatori la întrunirile Comitetului comun, precum și, dacă este cazul, la cele ale oricăror subcomitete menționate la articolul 57.

(3) Președintele Comitetului comun este numit pe baza unui sistem de rotație anual dintre președinții AES. Președintele Comitetului comun este al doilea vicepreședinte al CERS.

(4) Comitetul comun își adoptă propriul regulament de procedură și îl publică. Comitetul comun poate invita observatori. Comitetul comun adoptă poziții comune prin consens.

Comitetul comun se întrunește cel puțin o dată la trei luni.

4a. Președintele Autorității se consultă și discută periodic cu consiliul supraveghetorilor în legătură cu orice poziție adoptată în cadrul reuniunilor comitetului comun și ale subcomitetelor acestuia.”

39a.  Articolul 56 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 56Poziții comune și acte comune

În cadrul atribuțiilor sale prevăzute la capitolul II și, în special, în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei 2002/87/CE, Autoritatea încearcă să ajungă, dacă este cazul, la poziții comune cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe).

În cazul în care este impus de dreptul Uniunii, actele care intră sub incidența articolelor 10-19 din prezentul regulament, referitoare la aplicarea Directivei 2002/87/CE sau a oricăror alte acte ale Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2), care intră, de asemenea, în sfera de competență a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) sau a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) sunt adoptate în paralel de Autoritate, de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) și de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe).

În cazul în care decizia Autorității se abate de la poziția comună menționată la alineatul (1) sau în cazul în care nu se poate lua nicio decizie, Autoritatea informează fără întârziere Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la motivele sale.

39a.  articolul 57 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 57

Subcomitete

(1) Comitetul comun poate înființa subcomitete în scopul de a pregăti proiectele de poziții și acte comune cu Comitetul comun.

(2) Respectivele subcomitete sunt alcătuite din președinții autorităților europene de supraveghere și un reprezentant la nivel înalt provenind din actualul personal al autorității competente relevante din fiecare stat membru.

(3) Subcomitetul alege un președinte dintre reprezentanții autorităților competente relevante care este, de asemenea, observator în cadrul Comitetului comun.

(3a) În sensul articolului 56, se înființează un subcomitet al Comitetului comun privind conglomeratele financiare.

(4) Comitetul comun publică pe site-ul său toate subcomitetele înființate, inclusiv mandatele acestora și o listă a membrilor lor, cu funcțiile ocupate în cadrul subcomitetului.”

40.  Articolul 58 se modifică după cum urmează:

(-a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Se înființează comisia de apel a autorităților europene de supraveghere.”

(-aa)  la alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

(2) Comisia de apel se compune din șase membri și șase supleanți, cu reputație și cunoștințe în domeniu dovedite în dreptul Uniunii și cu experiență profesională la nivel internațional, experiență obținută la un nivel suficient de înalt în domeniul bancar, de asigurări, al pensiilor ocupaționale, al piețelor de valori mobiliare sau al altor servicii financiare, fiind excluși membrii actualului personal al autorităților competente sau al altor instituții naționale sau ale Uniunii care sunt implicați în activitățile Autorității și membrii Grupului părților interesate din domeniul bancar. Membrii sunt resortisanți ai unui stat membru și cunosc foarte bine cel puțin două limbi oficiale ale Uniunii. Comisia de apel dispune de suficientă experiență juridică pentru a-i putea oferi Autorității consiliere juridică profesională, sfătuind-o cum să își exercite competențele în condiții de legalitate și în mod proporțional.”

(a)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Doi membri ai comisiei de apel și doi supleanți sunt numiți de către comitetul executiv al Autorității, fiind aleși de pe o listă scurtă propusă de Comisie, întocmită în urma unei invitații publice de manifestare a interesului publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, și după consultarea consiliului supraveghetorilor.

După primirea listei scurte, Parlamentul European poate invita candidații la funcția de membri și supleanți să facă o declarație în fața sa și să răspundă la întrebările adresate de deputați, înainte de a fi numiți.

Parlamentul European poate invita membrii comisiei de apel să facă o declarație în Parlament și să răspundă, ori de câte ori i se solicită acest lucru, la întrebările puse de deputați.”;

(b)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Un membru al comisiei de apel care a fost numit de comitetul executiv al Autorității nu poate fi revocat pe durata mandatului decât în cazul în care s-a făcut vinovat de o abatere gravă, iar comitetul executiv, după ce a consultat consiliul supraveghetorilor, a adoptat o decizie în acest sens.”;

(ba)  alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8) AES acordă comisiei de apel sprijin adecvat în chestiuni de funcționare și secretariat permanent prin intermediul Comitetului comun.”

41.  la articolul 59, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Membrii comisiei de apel sunt independenți în luarea deciziilor. Aceștia nu sunt constrânși să respecte nicio instrucțiune. Ei nu îndeplinesc alte atribuții în raport cu Autoritatea, consiliul de administrație sau consiliul supraveghetorilor.

(2) Membrii comisiei de apel și personalul Autorității care asigură sprijin în chestiuni operaționale și de secretariat nu iau parte la procedurile de contestație introduse dacă au un interes personal în cauza respectivă, dacă au fost anterior implicați ca reprezentanți ai uneia dintre părți sau dacă au participat la adoptarea deciziei care face obiectul contestației.”

42.  la articolul 60, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile competente, poate contesta o decizie a Autorității menționată la articolele 16, 16a, 17, 18, 19 și 35, inclusiv din motive de proporționalitate, și orice altă decizie adoptată de Autoritate în conformitate cu actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) care este adresată persoanei respective, precum și o decizie care, deși adresată unei alte persoane, privește direct și personal persoana în cauză.

(2) Contestația, împreună cu expunerea de motive, se înaintează în scris la sediul Autorității, în termen de trei luni de la data notificării deciziei către persoana vizată sau, în absența unei notificări, la data la care Autoritatea a publicat decizia sa.

Comisia de apel ia o decizie cu privire la contestație în termen de trei luni de la introducerea acesteia.”

43.  Articolul 62 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Veniturile Autorității constau, fără a aduce atingere celorlalte tipuri de venituri, din orice combinație între următoarele:

(a) o contribuție de echilibrare din partea Uniunii, înregistrată în bugetul general al Uniunii (secțiunea Comisiei), care este de cel puțin 35 % din veniturile estimate ale Autorității;

(aa) contribuții obligatorii de până la 65 % din veniturile estimate ale Autorității de la autoritățile publice naționale competente pentru supravegherea instituțiilor financiare;

(b) în funcție de evoluția domeniului de supraveghere specific instituțiilor, contribuții anuale din partea instituțiilor financiare, pe baza cheltuielilor anuale estimate legate de activitățile prevăzute de prezentul regulament și de actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) pentru fiecare categorie de participanți în domeniul de competență al Autorității;

(c) orice taxe plătite Autorității în cazurile specificate de instrumentele aplicabile ale dreptului Uniunii;

(d) contribuții din partea statelor membre sau a observatorilor;

(e) tarife pentru publicații, activități de formare și orice alt serviciu solicitat de autoritățile competente.

(1a) Veniturile primite de Autoritate nu compromit independența sau obiectivitatea acesteia.”;

(aa)  la alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:

„Estimările se bazează pe obiectivele și rezultatele preconizate indicate în programul anual de lucru menționat la articolul 47 alineatul (2) și iau în calcul resursele financiare necesare pentru atingerea acestor obiective și rezultate preconizate.”

(b)  se adaugă următorul alineat:

(5) Nu sunt acceptate contribuții voluntare din partea statelor membre și a observatorilor, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (d), dacă acceptarea acestora ar pune sub semnul întrebării independența și imparțialitatea Autorității.”;

45.  Articolul 63 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 63 Întocmirea bugetului

(1)  În fiecare an, membrul responsabil întocmește un proiect provizoriu de document unic de programare al Autorității pentru următoarele trei exerciții financiare, care prezintă estimarea veniturilor și a cheltuielilor, precum și informații privind personalul, pe baza programării anuale și multianuale și îl înaintează comitetului executiv și consiliului supraveghetorilor, împreună cu schema de personal.

(1a)  Președintele prezintă proiectul de document unic de programare Parlamentului European și Consiliului, după care consiliul supraveghetorilor, pe baza proiectului care a fost aprobat de comitetul executiv, adoptă proiectul de document unic de programare pentru următoarele trei exerciții financiare.

1b.  Comitetul executiv transmite documentul unic de programare ▌Comisiei, Parlamentului European și Consiliului, precum și Curții de Conturi Europene, până la data de 31 ianuarie. Fără a aduce atingere adoptării bugetului anual, Parlamentul European aprobă documentul unic de programare.

(2)  Ținând seama de documentul unic de programare, Comisia înscrie în proiectul de buget al Uniunii previziunile pe care le consideră necesare, ținând cont de schema de personal și de cuantumul contribuției de echilibrare din bugetul general al Uniunii, în conformitate cu articolele 313 și 314 din Tratat.

(3)  Autoritatea bugetară adoptă schema de personal a Autorității. Autoritatea bugetară autorizează creditele pentru contribuția de echilibrare destinată Autorității și aprobă limita pentru cheltuielile totale ale Autorității.

(4)  Consiliul supraveghetorilor adoptă bugetul Autorității. Acesta devine definitiv odată cu adoptarea finală a bugetului general al Uniunii. Dacă este necesar, acesta se ajustează în consecință.

(5)  Comitetul executiv informează fără întârziere autoritatea bugetară cu privire la intenția sa de a executa orice proiect care ar putea avea implicații financiare semnificative pentru finanțarea bugetului său, în special orice proiect imobiliar, cum ar fi închirierea sau achiziționarea de imobile.

(5a)  Autoritatea bugetară autorizează orice proiect care ar putea avea implicații financiare semnificative sau pe termen lung pentru finanțarea bugetului Autorității, în special orice proiect imobiliar, cum ar fi închirierea sau achiziționarea de imobile, inclusiv clauzele de reziliere.”

46.  Articolul 64 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 64 Execuția și controlul bugetului

„(1) Membrul responsabil își exercită competențele de ordonator de credite și execută bugetul anual al Autorității.

(2) Contabilul Autorității, care este independent, transmite conturile provizorii contabilului Comisiei și Curții de Conturi până la data de 1 martie a anului următor. Articolul 70 nu împiedică Autoritatea să furnizeze Curții de Conturi Europene orice informație pe care Curtea o solicită și care este de competența Curții.

(3) Contabilul Autorității transmite contabilului Comisiei, până la data de 1 martie a anului următor, informațiile contabile necesare în scopuri de consolidare, în modul și formatul stabilite de contabilul respectiv.

(4) De asemenea, contabilul Autorității trimite membrilor consiliului supraveghetorilor, Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi raportul privind gestiunea bugetară și financiară, până la data de 31 martie a anului următor.

(5) Ținând cont de observațiile formulate de Curtea de Conturi cu privire la conturile provizorii ale Autorității, în conformitate cu articolul 148 din Regulamentul financiar, contabilul Autorității, pe răspundere proprie, întocmește conturile finale ale Autorității. Membrul responsabil trimite aceste conturi consiliului supraveghetorilor, care emite un aviz cu privire la conturile în cauză.

(6) Până la data de 1 iulie a anului următor, contabilul Autorității trimite conturile finale, însoțite de avizul consiliului supraveghetorilor, contabilului Comisiei, Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi.

Contabilul Autorității trimite, tot până la data de 1 iulie, un pachet de rapoarte contabilului Comisiei, într-un format standardizat stabilit de contabilul Comisiei în vederea consolidării.

(7) Conturile finale se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la data de 15 noiembrie a anului următor.

(8) Membrul responsabil transmite Curții de Conturi, până la data de 30 septembrie, un răspuns la observațiile formulate de aceasta. Membrul responsabil trimite, de asemenea, o copie a răspunsului respectiv comitetului executiv și Comisiei.

(9) Membrul responsabil prezintă Parlamentului European, la solicitarea acestuia din urmă și în conformitate cu articolul 165 alineatul (3) din Regulamentul financiar, toate informațiile necesare derulării eficiente a procedurii de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar în cauză.

(10) La recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, Parlamentul European acordă descărcarea de gestiune Autorității pentru execuția bugetului pentru exercițiul financiar N, până la data de 15 mai a exercițiului N + 2.

(10a) Autoritatea emite un aviz motivat privind poziția Parlamentului European și alte observații făcute de Parlamentul European, prezentate în procedura de descărcare de gestiune.

46a.  se introduce următorul articol 64a:

„Articolul 64aAuditul intern al Autorității

Autoritatea înființează un comitet de audit intern care furnizează Parlamentului European și Consiliului un aviz privind descărcarea de gestiune pentru partea din buget care nu este finanțată de la bugetul general al Uniunii.”

47.  articolul 65 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 65Norme financiare

Normele financiare aplicabile Autorității se adoptă de către comitetul executiv, după consultarea Comisiei. Aceste norme nu se pot abate de la Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei* pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, cu excepția situațiilor în care acest lucru este impus de necesități operaționale specifice, indispensabile funcționării Autorității și numai cu acordul prealabil al Comisiei.

*  Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 7.12.2013, p. 42).”

48.  la articolul 66, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului** se aplică fără restricții Autorității în vederea combaterii fraudei, corupției și oricăror altor activități ilegale.

**Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).”

49.  Articolul 68 se modifică după cum urmează:

(a)    alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Statutul funcționarilor, regimul aplicabil celorlalți agenți și normele adoptate de comun acord de către instituțiile Uniunii în scopul aplicării acestora se aplică personalului Autorității, inclusiv membrilor cu normă întreagă ai comitetului executiv și președintelui acestuia.

(2) Comitetul executiv, de comun acord cu Comisia, adoptă măsurile de punere în aplicare necesare, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 110 din Statutul funcționarilor.”;

(b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Comitetul executiv adoptă dispoziții care să permită detașarea experților naționali din statele membre pe lângă Autoritate.”

50.  Articolul 70 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Membrii consiliului supraveghetorilor și toți membrii personalului Autorității, inclusiv funcționarii detașați temporar de statele membre și toate celelalte persoane care îndeplinesc sarcini pentru Autoritate pe bază contractuală, sunt supuși obligațiilor legate de secretul profesional în temeiul articolului 339 din TFUE și al dispozițiilor relevante din legislația Uniunii în domeniu, chiar și după ce și-au încetat atribuțiile.

Articolul 16 din Statutul funcționarilor se aplică tuturor membrilor personalului Autorității, inclusiv funcționarilor detașați temporar din statele membre și tuturor celorlalte persoane care îndeplinesc sarcini pentru Autoritate pe bază contractuală.”;

(b)  la alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

Obligația prevăzută la alineatul (1) și la primul paragraf al prezentului alineat nu împiedică Autoritatea și autoritățile competente să utilizeze informațiile pentru asigurarea respectării actelor menționate la articolul 1 alineatul (2) și, în special, pentru procedurile legale necesare în vederea adoptării deciziilor.”;

(c)  se introduce următorul alineat (2a):

„(2a) Comitetul executiv și consiliul supraveghetorilor veghează ca persoanele care furnizează orice tip de servicii, în mod direct sau indirect, permanent sau ocazional, legate de atribuțiile Autorității, inclusiv funcționarii și alte persoane autorizate de către comitetul executiv și de către consiliul supraveghetorilor sau numite de către autoritățile competente în acest scop, sunt supuse unor obligații legate de secretul profesional echivalente celor prevăzute la alineatele anterioare.

Aceleași cerințe de păstrare a secretului profesional li se aplică și observatorilor care participă la reuniunile comitetului executiv și ale consiliului supraveghetorilor sau care participă la activitățile Autorității.”;

(d)  ▌alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3) Alineatele (1) și (2) nu împiedică Autoritatea să facă schimb de informații cu autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament și cu alte acte legislative ale Uniunii▌.

Alineatele (1) și (2) nu se aplică niciunei persoane care raportează sau dezvăluie informații privind o amenințare sau prejudicii la adresa interesului public în contextul relației lor de muncă.

Informațiile menționate la alineatul (2) fac obiectul obligațiilor privind secretul profesional menționate la alineatele (1) și (2). Autoritatea stabilește în regulamentul intern de procedură modalitățile practice de punere în aplicare a normelor referitoare la confidențialitate menționate la alineatele (1) și (2).

(4) Autoritatea aplică Decizia (UE, Euratom) nr. 2015/444 a Comisiei.

(4a) Autoritatea asigură canale speciale de raportare pentru primirea și gestionarea informațiilor furnizate de o persoană care efectuează raportarea cu privire la încălcări reale sau potențiale ale actelor Uniunii sau cu privire la abuzuri de drept ori cazuri de proastă administrare.”

51.  Articolul 71 se înlocuiește cu următorul text:

„Prezentul regulament nu aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 sau obligațiilor Autorității în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) nr. 2018/XXX (Regulamentul privind protecția datelor pentru instituțiile și organele UE), în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin.”

52.  la articolul 72, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comitetul executiv adoptă măsuri practice pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.”

53.  la articolul 73, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comitetul executiv decide cu privire la regimul lingvistic intern al Autorității.”

54.  la articolul 74, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Dispozițiile necesare referitoare la amplasarea sediului Autorității în statul membru în care aceasta este stabilită și facilitățile care trebuie oferite de statul membru respectiv, precum și normele specifice aplicabile în respectivul stat membru personalului Autorității și membrilor familiilor acestora se prevăd într-un acord privind sediul încheiat între Autoritate și statul membru respectiv, după obținerea aprobării comitetului executiv.”

54a.  la articolul 75, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2) Autoritatea cooperează cu țările menționate la alineatul (1) care aplică o legislație recunoscută ca fiind echivalentă în domeniile de competență ale Autorității menționate la articolul 1 alineatul (2), astfel cum este prevăzut în acordurile internaționale încheiate de Uniune în conformitate cu articolul 218 din TFUE.

(3) În conformitate cu dispozițiile relevante ale acordurilor menționate la alineatele (1) și (2), se stabilesc modalități precizând, în special, natura, sfera și aspectele procedurale ale participării țărilor menționate la alineatul (1), în special în relația cu țările membre ale spațiului economic european, la activitățile Autorității, inclusiv dispoziții referitoare la contribuțiile financiare și la personal. Aceste modalități pot prevedea reprezentarea, în calitate de observator, în structurile de conducere ale Autorității, însă garantează faptul că aceste țări nu participă la nicio discuție legată de instituții financiare individuale, în afară de cazul în care există un interes direct.”

55.  se introduce următorul articol 75a:

„Articolul 75aExercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 35d alineatul (2) al doilea paragraf poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu afectează valabilitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 35d alineatul (2) al doilea paragraf intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

56.  Articolul 76 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 76 Relația cu CEBS

Autoritatea este considerată succesorul legal al Comitetului european al inspectorilor bancari (CEBS). Până la data înființării Autorității, toate activele și pasivele, precum și toate operațiunile în curs ale CEBS sunt transferate automat Autorității. CEBS întocmește o declarație care reflectă situația de închidere a activelor și pasivelor sale la data transferului respectiv. Declarația respectivă este auditată și aprobată de către CEBS și de către Comisie.”

57.  se introduce un nou articol 77a:

Articolul 77aDispoziții tranzitorii

Atribuțiile și postul directorului executiv numit în conformitate cu Regulamentul nr. 1093/2010, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva (UE) 2015/2366, aflat în funcție la data de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 3 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] încetează la data respectivă.

Atribuțiile și postul președintelui numit în conformitate cu prezentul regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva (UE) 2015/2366, aflat în funcție la data de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] continuă până la expirarea sa.

Atribuțiile și postul membrilor consiliului de administrație numiți în conformitate cu prezentul regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva (UE) 2015/2366, aflați în funcție la data de [Oficiul pentru Publicații a se introduce data – 3 de luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament] încetează la data respectivă.”

57a.  Articolul 79 se elimină.

57b.  Articolul 80 se elimină.

57c.  articolul 81 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 81

Reexaminare

(1) Până la ... [18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] și, ulterior, din trei în trei ani, Comisia publică un raport general privind experiența dobândită ca urmare a funcționării Autorității și a procedurilor prevăzute în prezentul regulament. Respectivul raport evaluează, printre altele:

(a) eficacitatea și convergența practicilor de supraveghere realizate de autoritățile competente;

(i) independența autorităților competente și convergența standardelor echivalente guvernanței corporative;

(ii) imparțialitatea, obiectivitatea și autonomia Autorității;

(b) funcționarea colegiilor de supraveghere;

(c) progresul înregistrat în direcția convergenței în domeniul prevenirii, gestionării și al soluționării crizelor, inclusiv mecanisme de finanțare la nivelul Uniunii;

(d) rolul Autorității în ceea ce privește riscul sistemic;

(e) aplicarea clauzei de salvgardare prevăzute la articolul 38;

(f) aplicarea rolului de mediere cu efecte obligatorii prevăzut la articolul 19;

(fa) funcționarea procesului decizional al Comitetului comun;

(fb) obstacolele în calea sau impactul asupra consolidării transfrontaliere în acord cu articolul 8 din prezentul regulament.

(2) Raportul menționat la alineatul (1) evaluează, de asemenea dacă:

(a) este bine ca supravegherea să se facă în continuare separat pentru bănci, asigurări și pensii ocupaționale, valori mobiliare și piețe financiare;

(b) este bine ca supravegherea prudențială și supravegherea activității comerciale să se facă separat sau de către aceeași autoritate de supraveghere;

(c) este bine să se simplifice și să se consolideze arhitectura SESF, pentru a îmbunătăți coerența dintre nivelurile macro și micro, precum și între AES;

(d) evoluția SESF este pe aceeași linie cu evoluția la nivel mondial;

(e) există suficientă diversitate și excelență în cadrul SESF;

(f) cerințele de publicare corespund nivelului de răspundere și transparență dorit;

(g) Autoritatea dispune de resurse adecvate pentru a își îndeplini atribuțiile;

(h) este mai indicat ca sediul Autorității să rămână acolo unde se află sau să se mute AES într-un sediu unic pentru a se putea coordona mai bine între ele.

(2a) În raportul general menționat la alineatul (1), Comisia, după consultarea tuturor autorităților relevante și a părților interesate, inserează o evaluare cuprinzătoare privind punerea în aplicare, funcționarea și eficacitatea emiterii de scrisori de neintervenție în temeiul articolului 9a din prezentul regulament.

(2b) Comisia prezintă evaluările menționate la alineatele (2a), (2b) și (2c), însoțită de propuneri legislative, dacă este cazul, Parlamentului European și Consiliului până la [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

(3) În ceea ce privește supravegherea directă a instituțiilor sau a infrastructurilor cu activități paneuropene și ținând seama de evoluțiile pieței, de stabilitatea pieței interne și de coeziunea Uniunii în ansamblu, Comisia elaborează un raport anual în care analizează dacă este o idee bună să i se încredințeze Autorității noi responsabilități de supraveghere în acest domeniu.

(4) Raportul și orice propunere eventuală care îl însoțește se transmit Parlamentului European și Consiliului.”

57d.  se introduce următorul articol 81a:

„Articolul 81aEvaluarea sarcinilor specifice conferite Autorității cu privire la prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului

(1) Comisia, după consultarea tuturor autorităților și a părților interesate relevante, efectuează o evaluare cuprinzătoare a îndeplinirii, funcționării și rezultatelor sarcinilor specifice conferite Autorității în temeiul articolului 8 alineatul (1) punctul (1) din prezentul regulament. În cadrul evaluării sale, Comisia analizează interacțiunea dintre aceste sarcini și sarcinile conferite Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale și Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe. În plus, pe baza unei analize cuprinzătoare a costurilor și beneficiilor, precum și pe baza obiectivului de asigurare a coerenței, a eficienței și a eficacității, Comisia analizează cu atenție posibilitatea de a conferi sarcini specifice privind prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării terorismului unei agenții speciale existente sau noi, la nivelul UE.

(2) Comisia prezintă evaluarea menționată la alineatul (1) în raportul său întocmit în temeiul articolului 65 din Directiva (UE) 2018/843 și, dacă este cazul, înaintează propuneri legislative Parlamentului European și Consiliului până la 11 ianuarie 2022.”

Articolul 2 Modificări la Regulamentul (UE) nr. 1094/2010

Regulamentul (UE) nr. 1094/2010 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(aa)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea acționează în limitele competențelor care îi sunt conferite prin prezentul regulament și în cadrul domeniului de aplicare al Directivei 2009/138/CE cu excepția titlului IV, al Directivelor 2002/92/CE, 2003/41/CE, 2002/87/CE, 2009/103/CE*, al Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului** și, în măsura în care aceste acte se aplică întreprinderilor de asigurări, întreprinderilor de reasigurări, instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale și intermediarilor de asigurări, al părților aplicabile din Directiva 2002/65/CE, inclusiv toate directivele, regulamentele și deciziile adoptate în baza acestor acte, precum și al oricăror alte acte juridice cu caracter obligatoriu ale Uniunii, care conferă sarcini Autorității.

*   Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO L 263, 7.10.2009, p. 11).

**  Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19)”;

(ab)    alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Autoritatea acționează, de asemenea în domeniul activităților întreprinderilor de asigurări, de reasigurări, al conglomeratelor financiare, al instituțiilor pentru furnizarea de pensii ocupaționale și intermediarilor de asigurări, în legătură cu aspecte care nu sunt abordate în mod direct în actele menționate la alineatul (2), inclusiv aspecte de guvernanță corporativă, raportare financiară și audit, ținând seama de modelele de afaceri sustenabile și de integrarea factorilor de mediu, sociali și legați de guvernanță, cu condiția ca astfel de acțiuni ale Autorității să fie necesare pentru asigurarea aplicării eficace și consecvente a actelor respective.”;

(ac)    alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Obiectivul Autorității este acela de a proteja interesul public prin contribuția la stabilitatea și eficacitatea sistemului financiar pe termen scurt, mediu și lung, pentru economia, cetățenii și întreprinderile Uniunii. Autoritatea contribuie, în limitele competențelor sale, la:

(a) îmbunătățirea funcționării pieței interne, incluzând, în special, un nivel solid, eficient și consistent de reglementare și supraveghere;

(b) garantarea integrității, transparenței, eficienței și bunei funcționări a piețelor financiare;

(c) consolidarea coordonării internaționale în domeniul supravegherii;

(d) prevenirea arbitrajului de reglementare și promovarea condițiilor de concurență echitabile;

(e) garantarea unei reglementări și supravegheri corespunzătoare cu privire la asumarea riscurilor legate de activități de asigurare, reasigurare, și pensii ocupaționale; ▌

(f) îmbunătățirea protecției consumatorilor și a clienților;

(fa) îmbunătățirea convergenței în materie de supraveghere în cadrul pieței interne, inclusiv promovarea unei abordări bazate pe riscuri în ceea ce privește supravegherea conduitei profesionale.

În aceste scopuri, Autoritatea contribuie la garantarea aplicării consecvente, eficiente și efective a actelor menționate la alineatul (2), favorizează convergența în materie de supraveghere și, în conformitate cu articolul 16a, furnizează avize Parlamentului European, Consiliului și Comisiei ▌.

Atunci când își exercită atribuțiile conferite de prezentul regulament, Autoritatea acordă o atenție deosebită oricăror riscuri sistemice prezentate de instituțiile financiare al căror faliment poate afecta funcționarea sistemului financiar sau a economiei reale.

În îndeplinirea atribuțiilor sale, Autoritatea acționează independent, obiectiv și în mod nediscriminatoriu și transparent, în interesul Uniunii în ansamblu și respectă principiul proporționalității. Autoritatea aplică principiile responsabilității și integrității și ar trebui să se asigure, în acest sens, că toate părțile interesate sunt tratate în mod egal.

Conținutul și forma acțiunilor și ale măsurilor Autorității nu depășesc ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament sau ale actelor la care se face referire la alineatul (2) și sunt proporționale cu natura, scara și complexitatea riscurilor inerente activității unei instituții sau piețe care este afectată de acțiunea Autorității.”

2.  ▌Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Autoritatea face parte dintr-un Sistem european de supraveghere financiară (SESF). Obiectivul principal al SESF este de a asigura aplicarea corespunzătoare a normelor aplicabile sectorului financiar pentru a menține stabilitatea financiară, generând astfel încredere în sistemul financiar în ansamblu și asigurând o protecție eficace și suficientă pentru clienții serviciilor financiare.”

(b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În conformitate cu principiul cooperării loiale menționat la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, părțile la SESF cooperează, în spiritul încrederii și al unui deplin respect reciproc, în special pentru a asigura circulația unor informații pertinente și fiabile între ele și în legătură cu Parlamentul European, Consiliul și Comisia.”

(c)  la alineatul (5), se adaugă următorul paragraf:

„Trimiterile la supraveghere din prezentul regulament se referă la toate activitățile pertinente, fără a aduce atingere competențelor naționale, pe care toate autoritățile competente trebuie să le efectueze în temeiul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).”

2a.  articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3Răspunderea

Sistemului european de supraveghere financiară

(1) Autoritățile menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a) - (e) răspund în fața Parlamentului European și a Consiliului.

(2) Pe durata anchetelor desfășurate de Parlamentul European în conformitate cu articolul 226 din TFUE, Autoritatea cooperează pe deplin cu Parlamentul European.

(3) Consiliul supraveghetorilor adoptă un raport anual privind activitățile Autorității, inclusiv privind îndeplinirea sarcinilor președintelui și îl transmite până la data de 15 iunie a fiecărui an Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Comitetului Economic și Social European. Raportul se publică.

În raportul anual menționat la primul paragraf, Autoritatea include informații privind acordurile administrative convenite cu autoritățile de supraveghere, privind organizațiile internaționale sau administrațiile din țările terțe, privind asistența acordată de Autoritate Comisiei la pregătirea deciziilor în materie de echivalență și privind activitatea de monitorizare desfășurată de Autoritate în conformitate cu articolul 33.

(4) La cererea Parlamentului European, președintele este audiat de Parlamentul European cu privire la performanțele Autorității. Cel puțin o dată pe an are loc o audiere. Președintele face o declarație în fața Parlamentului European și răspunde la toate întrebările adresate de membrii acestuia, ori de câte ori i se solicită acest lucru.

(5) Președintele prezintă Parlamentului European, la cerere și cu cel puțin 15 zile înainte de declarația menționată la alineatul (1c), un raport scris privind activitățile Autorității.

(6) În plus față de informațiile menționate la articolele 11-18 și la articolele 20 și 33, raportul include, de asemenea, orice informații relevante solicitate ad-hoc de Parlamentul European.

(7) Autoritatea răspunde verbal sau în scris la întrebările care îi sunt adresate de Parlamentul European sau de Consiliu, în termen de cel mult cinci săptămâni de la primirea întrebărilor.

(8) La cerere, președintele poartă discuții confidențiale neconsemnate în scris, în spatele ușilor închise, cu președintele, vicepreședinții și coordonatorii comisiei competente a Parlamentului European, în cazul în care discuțiile respective sunt necesare pentru exercitarea competențelor Parlamentului European în temeiul articolului 226 din TFUE. Toți participanții respectă obligațiile legate de secretul profesional.

(9) Autoritatea întocmește un registru de documente și statutul acestora în ceea ce privește accesibilitatea.

(10) Autoritatea pune la dispoziția Parlamentului European un rezumat pertinent al procedurilor tuturor reuniunilor Asociației internaționale a autorităților de supraveghere a asigurărilor și ale Organizației internaționale a inspectorilor în domeniul pensiilor, ale Consiliului pentru Stabilitate Financiară și ale Consiliului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate și ale oricărui alt organism sau instituție internațională care se referă sau afectează supravegherea asigurărilor, reasigurărilor sau a pensiilor.”

3.  la articolul 4 punctul 2, litera (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii) în ceea ce privește Directivele 2002/65/CE și (UE) 2015/849, autoritățile care au competența de a asigura conformitatea instituțiilor financiare ▌cu cerințele directivelor respective;”

4.  Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)    punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„2. un comitet executiv, care exercită atribuțiile prevăzute la articolul 47;”;

(b)    punctul 4 se elimină.

4a.  la articolul 7 se adaugă un nou alineat:

„Amplasarea sediului Autorității nu afectează îndeplinirea de către Autoritate a atribuțiilor și sarcinilor sale, organizarea structurii sale de conducere, funcționarea organizației sale principale sau finanțarea principală a activităților sale, permițând, în același timp, dacă este cazul, utilizarea în comun cu alte agenții ale Uniunii a serviciilor de suport administrativ și de gestionare a infrastructurilor care nu sunt legate de activitățile de bază ale autorității. Până la ... [data punerii în aplicare a prezentului regulament] și, ulterior, o dată la 12 luni, Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la modul în care autoritățile europene de supraveghere respectă aceste cerințe.”

5.  Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)    alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(-i)  litera (a) se modifică după cum urmează:

pe baza actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), de a contribui la elaborarea de standarde și practici comune de înaltă calitate în materie de reglementare și supraveghere, în special prin ▌elaborarea de ▌proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare, ghiduri, recomandări și alte măsuri, inclusiv avize în conformitate cu articolul 16a;”

(i)  se introduce următoarea literă (aa):

„(aa) de a elabora și de a actualiza constant un manual al Uniunii în materie de supraveghere referitor la supravegherea instituțiilor financiare din întreaga Uniune, care să stabilească cele mai bune practici, precum și metodologii și procese de înaltă calitate și să ia în considerare, printre altele, evoluția practicilor comerciale și a modelelor de afaceri, precum și dimensiunea instituțiilor și piețelor financiare;”;

(iia)  litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„b) de a contribui la aplicarea consecventă a actelor juridice cu caracter obligatoriu ale Uniunii, în special prin sprijinirea unei culturi comune de supraveghere, garantarea unei aplicări consecvente, eficiente și eficace a actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), prevenirea arbitrajului de reglementare, favorizând și monitorizând independența în materie de supraveghere, medierea și rezolvarea dezacordurilor între autoritățile competente, asigurarea unei supravegheri eficace și consecvente a instituțiilor financiare, precum și a unei funcționări coerente a colegiilor de supraveghere și luarea de măsuri, printre altele, în situații de urgență;”

(ii)  literele (e) și (f) se înlocuiesc cu următorul text:

„(e) de a organiza și a realiza evaluări ale autorităților competente, cu sprijinul autorităților naționale competente, și, în acest context, de a emite ▌recomandări adresate respectivelor autorități competente și de a identifica cele mai bune practici și, în acest context, de a emite ghiduri, în vederea îmbunătățirii consecvenței rezultatelor în materie de supraveghere;

(f) de a monitoriza și de a evalua evoluțiile pieței în domeniile sale de competență, inclusiv, după caz, evoluția tendințelor în materie de servicii financiare inovatoare, precum și evoluțiile legate de tendințele factorilor de mediu, sociali și de guvernanță;”;

(iia)  litera (g) se înlocuiește cu următorul text:

„(g) de a realiza analize ale pieței pentru a-și îndeplini atribuțiile în cunoștință de cauză;”

(iii)  litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h) de a promova, dacă este cazul, protecția titularilor de polițe, a membrilor regimurilor de pensii și a beneficiarilor, a consumatorilor și a investitorilor, în special în ceea ce privește deficiențele într-un context transfrontalier și luând în considerare riscurile conexe;”;

(iiia)  se introduc următoarele litere (ia) și (ib):

„(ia) de a coordona activitățile de asigurare a respectării legislației în rândul autorităților competente;

(ib) de a contribui la stabilirea unei strategii comune a Uniunii privind datele financiare;”;

(iiib)  se introduce următoarea literă (ka):

„(ka) de a publica pe site-ul său de internet și de a actualiza periodic toate standardele tehnice de reglementare, standardele tehnice de punere în aplicare, ghidurile, recomandările și întrebările și răspunsurile pentru fiecare act legislativ menționat la articolul 1 alineatul (2), inclusiv prezentări generale referitoare la situația actuală a lucrărilor în curs și la planificarea calendarului pentru adoptarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare, a proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare, a ghidurilor, a recomandărilor și a întrebărilor și răspunsurilor. Aceste informații sunt puse la dispoziție în toate limbile de lucru ale Uniunii Europene;”

(iv)  litera (l) se elimină;

(v)  se introduce următoarea literă (m):

„(m)de a emite opinii cu privire la cererile de aprobare a modelelor interne, pentru a facilita luarea de decizii și a oferi asistență, astfel cum se prevede la articolul 21a;”;

(b)  se introduce un nou alineat (1a):

„(1a) Atunci când își îndeplinește sarcinile în conformitate cu prezentul regulament, Autoritatea:

(a) face uz de toate competențele de care dispune;

(b) luând în considerare obiectivul de garantare a siguranței și solidității instituțiilor financiare, ține seama pe deplin de diferitele tipuri, modele de afaceri și dimensiuni ale instituțiilor financiare;

(c) ține seama de inovațiile tehnologice, de modelele de afaceri inovatoare și sustenabile, precum cooperativele și societățile mutuale, precum și de integrarea factorilor de mediu, sociali și legați de guvernanță.”;

(c)  alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i) se introduce litera (ca):

„(ca) de a emite recomandări, astfel cum se prevede la articolele 29a și 31a;”;

(ia) se introduce litera (da):

„(da) de a emite avertismente în conformitate cu articolul 9 alineatul (3);”

(ib) se introduc următoarele litere (ga), (gb) și (gc):

„(ga) de a emite avize către Parlamentul European, Consiliu sau Comisie, astfel cum se prevede la articolul 16a;

(gb) de a răspunde la întrebări, astfel cum se prevede la articolul 16b;

(gc) de a emite scrisori de neintervenție limitate în timp, astfel cum se prevede la articolul 9a;”

(ii) litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h) de a colecta informațiile necesare referitoare la instituțiile financiare, astfel cum se prevede la articolele 35 și 35b”;

(d)  se adaugă următorul alineat (3):

„(3) În îndeplinirea sarcinilor menționate în prezentul articol, Autoritatea respectă cu strictețe legile de nivelul 1 și măsurile de nivelul 2 și aplică principiile proporționalității și a unei mai bune reglementări, inclusiv evaluările de impact, analizele cost-beneficiu și consultațiile deschise publicului.

Consultările publice deschise menționate la articolele 10, 15, 16 și 16a se desfășoară pe o scară cât mai largă pentru a asigura o abordare incluzivă cu privire la toate părțile interesate și acordă părților interesate un termen rezonabil pentru a răspunde. Autoritatea furnizează și publică feedback cu privire la modul în care informațiile și opiniile obținute în urma consultării au fost utilizate în proiectul de standard tehnic de reglementare, în proiectul de standard tehnic de punere în aplicare, în ghiduri, recomandări și avize.

Autoritatea rezumă contribuțiile primite de la părțile interesate într-un mod care să permită comparabilitatea rezultatelor consultărilor publice cu privire la aspecte similare.”

6.  Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(-aa)  la alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) colectarea, analizarea și raportarea tendințelor de consum, cum ar fi evoluția în materie de costuri și cheltuieli ale serviciilor și ale produselor financiare cu amănuntul din statele membre;”

(a)  la alineatul (1), se introduce următoarea literă (ab):

(ab) elaborarea unor indicatori de risc cu amănuntul pentru identificarea la timp a cauzelor potențiale ale prejudiciilor aduse consumatorilor și investitorilor;”;

(ba)  la alineatul (1), se adaugă literele (da) și (db):

„(da) contribuția la condiții de concurență echitabile pe piața internă, unde consumatorii și deținătorii de polițe dispun de un acces echitabil la servicii și produse financiare, precum și la căi de atac comparabile;

(db) coordonarea activităților de tip „client misterios” ale autorităților competente.”

(c)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea monitorizează activitățile financiare noi și existente și poate adopta ghiduri și recomandări în conformitate cu articolul 16 pentru a promova siguranța și soliditatea piețelor, precum și convergența și eficacitatea practicilor de reglementare și de supraveghere.

(2a) Autoritatea elaborează, în limitele competențelor sale, norme pentru supravegherea conduitei profesionale adresate autorităților naționale competente, cum ar fi normele privind competențele și sarcinile minime.”;

(d)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Autoritatea instituie, ca parte integrantă a Autorității, un comitet pentru proporționalitate, pentru a se asigura că diferențele legate de natura, amploarea și complexitatea riscurilor, evoluția practicilor și modelelor de afaceri, precum și dimensiunea instituțiilor și piețelor financiare se reflectă în activitatea Autorității și un comitet pentru protecția consumatorilor și inovare financiară care reunește toate autoritățile competente relevante ▌și autoritățile responsabile cu protecția consumatorilor, în scopul de a consolida protecția consumatorilor și de a realiza o abordare coordonată a modului de reglementare și de supraveghere a activităților financiare noi sau inovatoare și în scopul de a formula opinii pe care Autoritatea să le prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Autoritatea cooperează strâns cu Comitetul european pentru protecția datelor pentru a evita duplicarea, neconcordanțele și insecuritatea juridică în sfera protecției datelor. Autoritatea poate include și autoritățile naționale de protecție a datelor ca părți membre ale comitetului.”;

(ba)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Autoritatea poate interzice sau restricționa temporar comercializarea, distribuirea sau vânzarea anumitor produse, instrumente sau activități financiare care au potențialul de a cauza prejudicii financiare semnificative consumatorilor sau amenință buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părți a acestuia în cazurile specificate în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și în condițiile prevăzute în respectivele acte, sau dacă acest lucru este necesar într-o situație de urgență în conformitate cu articolul 18 și în condițiile prevăzute în respectivul articol.

Autoritatea își revizuiește decizia menționată la primul paragraf la intervale corespunzătoare, cât mai curând posibil și cel puțin o dată la șase luni. Autoritatea poate reînnoi interdicția sau restricția de două ori, perioadă după care aceasta devine permanentă, cu excepția cazului în care Autoritatea decide diferit.

Statele membre pot solicita Autorității să își reanalizeze decizia. În acest caz, Autoritatea decide în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 44 alineatul (1) paragraful al doilea dacă își menține sau nu decizia.

Autoritatea poate analiza, de asemenea, necesitatea de a interzice sau de a restricționa anumite tipuri de activități sau practici financiare și, dacă acest lucru este necesar, poate informa Comisia și autoritățile competente pentru a facilita adoptarea unor astfel de interdicții sau restricții.”

6a.  se introduce următorul articol 9a:

Articolul 9a

Scrisorile de neintervenție limitate în timp

(1)  În circumstanțe excepționale și în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la prezentul alineat, Autoritatea poate, în coordonare cu toate autoritățile competente relevante, să emită scrisori de neintervenție limitate în timp privind dispoziții specifice din dreptul Uniunii care se bazează pe actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2). Aceste scrisori de neintervenție reprezintă un angajament temporar din partea Autorității și a tuturor autorităților competente relevante de a nu acționa în legătură cu nerespectarea de către instituțiile financiare a unor dispoziții specifice din legislația Uniunii în cazul în care instituțiile financiare nu pot respecta astfel de dispoziții specifice ale dreptului Uniunii, din cauza cel puțin unuia dintre motivele următoare:

(a)   respectarea acestora ar obliga instituțiile financiare să încalce alte dispoziții juridice și de reglementare din dreptul Uniunii;

(b)  Autoritatea consideră că respectarea nu este fezabilă dacă nu se adoptă alte măsuri de nivelul 2 sau orientări de nivelul 3;

(c)  respectarea lor ar reprezenta un prejudiciu sau o amenințare gravă pentru: încrederea pieței, protecția consumatorilor sau a investitorilor, buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau a piețelor de mărfuri, stabilitatea întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părți a acestuia.

Autoritatea nu emite scrisori de neintervenție dacă consideră că acestea ar avea un efect negativ, care este disproporționat în raport cu beneficiile sale, asupra eficienței piețelor financiare sau asupra protecției consumatorilor sau a investitorilor.

(2)  Autoritatea precizează în scrisoarea de neintervenție ce dispoziții specifice din dreptul Uniunii fac obiectul neexecutării, de ce consideră că sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (1) și la ce dată expiră neexecutarea. Durata aplicării unei astfel de neexecutări nu poate depăși șase luni.

(3)  Dacă decide să emită o scrisoare de neintervenție, Autoritatea informează de îndată Comisia, Parlamentul European și Consiliul cu privire la aceasta. În termen de două săptămâni de la primirea acestor informații, Comisia, Parlamentul European sau Consiliul pot solicita Autorității să-și reconsidere decizia. La inițiativa Comisiei, Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu două săptămâni. În cazul în care Comisia, Parlamentul European sau Consiliul solicită Autorității să își reconsidere decizia, Autoritatea decide în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 44 alineatul (1) paragraful al doilea dacă își menține sau nu decizia.

(4)  Dacă Autoritatea a emis o scrisoare de neintervenție în conformitate cu alineatele (1) - (3), ea o publică imediat pe site-ul său de internet. Autoritatea își reexaminează decizia de a emite o scrisoare de neintervenție la intervale adecvate și o poate reînnoi numai pentru o perioadă de șase luni. În cazul în care o decizie de a emite o scrisoare de neintervenție nu este reînnoită după o perioadă de șase luni sau de un an, decizia expiră în mod automat.

6a.  Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10 Standarde tehnice de reglementare

(1) În cazul în care Parlamentul European și Consiliul deleagă Comisiei competența de a adopta standarde tehnice de reglementare, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, pentru a asigura o armonizare consecventă în domeniile prevăzute în mod expres în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare. Autoritatea înaintează aceste proiecte de standarde de reglementare Comisiei spre aprobare. În același timp, Autoritatea transmite respectivele standarde tehnice Parlamentului European și Consiliului spre informare.

Standardele tehnice de reglementare sunt tehnice și nu implică decizii strategice sau de politică publică, iar conținutul lor este delimitat de actele legislative în temeiul cărora sunt elaborate. Autoritatea informează Parlamentul European și Consiliul, de îndată ce este posibil și în întregime, cu privire la progresele înregistrate în elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare.

Înainte de a prezenta Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la acestea și analizează eventualele costuri și beneficii aferente în conformitate cu articolul 8 alineatul (2a). Autoritatea solicită, de asemenea, opinia grupului părților interesate relevant menționat la articolul 37.

În termen de trei luni de la primirea unui proiect de standard tehnic de reglementare, Comisia decide cu privire la aprobarea acestuia. Comisia poate aproba proiectele de standarde tehnice de reglementare doar parțial sau cu modificări atunci când acest lucru este impus de interesele Uniunii.

În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea proiectelor de standarde tehnice de reglementare, Comisia nu ajunge la o decizie cu privire la adoptarea standardului respectiv, aceasta informează de îndată Parlamentul European și Consiliul în acest sens și în orice caz înainte de expirarea perioadei de trei luni, precizând motivele pentru care nu este în măsură să adopte o decizie și să respecte calendarul planificat pentru aprobare, ținând seama în mod corespunzător de data transpunerii și aplicării actului legislativ aplicabil menționat la articolul 1 alineatul (2). Eventualele întârzieri în adoptarea proiectului de standard de reglementare nu împiedică Parlamentul European și Consiliul să își exercite competențele de control în conformitate cu articolul 13.

În cazul în care intenționează să nu aprobe un proiect de standard tehnic de reglementare sau să îl aprobe parțial sau cu modificări, Comisia retrimite Autorității proiectul de standard tehnic de reglementare, explicând de ce nu îl aprobă sau, după caz, explicând motivele pentru care au fost efectuate modificări și transmite o copie a scrisorii sale Parlamentului European și Consiliului. În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de reglementare pe baza modificărilor propuse de Comisie și îl poate prezenta din nou Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.

În cazul în care, la expirarea termenului de șase săptămâni, Autoritatea nu a înaintat un proiect modificat al standardului tehnic de reglementare sau a înaintat un proiect de standard tehnic de reglementare modificat într-un mod care nu corespunde modificărilor propuse de Comisie, Comisia poate adopta standardul tehnic de reglementare cu modificările pe care le consideră relevante sau poate respinge standardul.

Comisia nu poate să modifice conținutul unui proiect de standard tehnic de reglementare întocmit de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.

(2) În cazurile în care Autoritatea nu a transmis un proiect de standard tehnic de reglementare în termenul stabilit în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), aceasta informează de îndată Parlamentul European și Consiliul în acest sens, precizând motivele pentru care nu este în măsură să transmită proiectul și calendarul planificat pentru aprobare, ținând seama în mod corespunzător de data transpunerii și aplicării actului legislativ aplicabil menționat la articolul 1 alineatul (2). Comisia poate solicita un astfel de proiect și stabili un nou termen pentru aceasta. Comisia notifică fără întârziere noul termen Parlamentului European și Consiliului. Parlamentul European poate invita președintele Autorității să explice motivele pentru care nu este în măsură să prezinte proiectul de standard tehnic de reglementare.

(3) Numai în cazurile în care autoritatea nu transmite Comisiei proiectul de standard tehnic de reglementare în termenele prevăzute în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate adopta un standard tehnic de reglementare prin intermediul unui act delegat în absența unui proiect din partea Autorității.

Comisia organizează consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare și analizează eventualele costuri și beneficii aferente, cu excepția cazului în care astfel de consultări și analize sunt disproporționate în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectelor de standarde tehnice de reglementare în cauză sau cu gradul specific de urgență al situației. Comisia solicită, de asemenea, opinia grupului părţilor interesate relevant menţionat la articolul 37.

Comisia transmite imediat proiectul de standard tehnic de reglementare Parlamentului European, Consiliului și Autorității.

▌În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de reglementare și îl poate transmite Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.

Dacă la expirarea termenului de șase săptămâni menționat în al patrulea paragraf, Autoritatea nu a transmis un proiect modificat de standard tehnic de reglementare, Comisia poate adopta standardul respectiv.

Dacă în termenul de șase săptămâni Autoritatea a transmis un proiect modificat de standard tehnic de reglementare, Comisia îl poate modifica pe baza modificărilor propuse de Autoritate sau poate adopta standardul tehnic de reglementare cu modificările pe care le consideră relevante. Comisia nu poate să modifice conținutul proiectelor de standarde tehnice de reglementare întocmite de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.

(4) Standardele tehnice de reglementare sunt adoptate prin intermediul unor regulamente sau decizii. În titlul lor figurează cuvintele „standard tehnic de reglementare”. Acestea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul lor.”

6b.  La articolul 13 alineatul (1), al doilea paragraf se elimină.

6c.  Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 15 Standarde tehnice de punere în aplicare

(1) În cazul în care Parlamentul European și Consiliul conferă competențe de executare Comisiei pentru a adopta standarde tehnice de punere în aplicare, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din TFUE, și pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare. Standardele tehnice de punere în aplicare sunt tehnice, nu implică decizii strategice sau opțiuni de politică publică, iar conținutul lor are scopul de a stabili condițiile de punere în aplicare a actelor în cauză. Autoritatea înaintează proiectele sale de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei spre aprobare. În același timp, Autoritatea transmite respectivele standarde tehnice Parlamentului European și Consiliului spre informare.

Înainte de a prezenta Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la acestea și analizează eventualele costuri și beneficii aferente în conformitate cu articolul 8 alineatul (2a). Autoritatea solicită, de asemenea, opinia grupului părților interesate relevant menționat la articolul 37.

În termen de trei luni de la primirea unui proiect de standard tehnic de punere în aplicare, Comisia decide cu privire la aprobarea acestuia. Comisia poate aproba proiectul de standard tehnic de punere în aplicare doar parțial sau cu modificări atunci când acest lucru este impus de interesele Uniunii. Dacă Comisia nu se opune integral sau parțial standardului tehnic de punere în aplicare propus pe parcursul perioadei de evaluare, acesta se consideră aprobat.

În cazul în care Comisia nu ajunge la o decizie în termen de trei luni de la primirea standardului tehnic de punere în aplicare, aceasta informează de îndată Parlamentul European și Consiliul în acest sens și în orice caz înainte de expirarea perioadei de trei luni, precizând motivele pentru care nu este în măsură să adopte o decizie și să prezinte calendarul planificat pentru aprobare, ținând seama în mod corespunzător de data transpunerii și aplicării actului legislativ aplicabil menționat la articolul 1 alineatul (2).

În cazul în care intenționează să nu aprobe un proiect de standard tehnic de punere în aplicare sau să îl aprobe parțial sau cu modificări, Comisia îl retrimite Autorității, explicând de ce nu intenționează să îl aprobe sau, după caz, explicând motivele pentru care au fost efectuate modificări și transmite o copie a scrisorii sale Parlamentului European și Consiliului. În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare pe baza modificărilor propuse de Comisie și îl poate prezenta din nou Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.

În cazul în care, la expirarea termenului de șase săptămâni menționat la paragraful al cincilea, Autoritatea nu a înaintat un proiect de standard tehnic de punere în aplicare modificat sau a înaintat un proiect de standard tehnic de punere în aplicare care este modificat într-un mod care nu corespunde modificărilor propuse de Comisie, Comisia poate adopta standardul tehnic de punere în aplicare cu modificările pe care le consideră relevante sau îl poate respinge.

Comisia nu poate să modifice conținutul unui proiect de standard tehnic de punere în aplicare întocmit de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.

(2) În cazurile în care Autoritatea nu a transmis un proiect de standard tehnic de punere în aplicare în termenul stabilit în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), aceasta informează de îndată Parlamentul European și Consiliul în acest sens, precizând motivele pentru care nu este în măsură să transmită proiectul și calendarul planificat pentru aprobare, ținând seama în mod corespunzător de data transpunerii și aplicării actului legislativ aplicabil menționat la articolul 1 alineatul (2). Comisia poate stabili un nou termen pentru a solicita un astfel de proiect. Comisia notifică fără întârziere noul termen Parlamentului European și Consiliului. Parlamentul European poate invita președintele Autorității să explice motivele pentru care nu este în măsură să prezinte proiectul de standard tehnic de punere în aplicare.

(3) Numai în cazurile în care Autoritatea nu transmite proiectul de standard tehnic de punere în aplicare Comisiei în termenele prevăzute în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate adopta un standard tehnic de punere în aplicare prin intermediul unui act de punere în aplicare și nu pe baza unui proiect din partea Autorității.

Comisia organizează consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare și analizează eventualele costuri și beneficii aferente, cu excepția cazului în care astfel de consultări și analize sunt disproporționate în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare în cauză sau cu gradul specific de urgență al °situației. Comisia solicită, de asemenea, opinia grupului părților interesate din domeniul bancar menționat la articolul 37.

Comisia transmite imediat proiectul de standard tehnic de punere în aplicare Parlamentului European, Consiliului și Autorității.

▌În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare și îl poate transmite Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.

Dacă la expirarea termenului de șase săptămâni menționat la paragraful al patrulea, Autoritatea nu a transmis un proiect modificat de standard tehnic de punere în aplicare, Comisia poate adopta standardul tehnic de punere în aplicare.

Dacă în termenul de șase săptămâni Autoritatea a transmis un proiect modificat de standard tehnic de punere în aplicare, Comisia poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare pe baza modificărilor propuse de Autoritate sau poate adopta standardul tehnic de punere în aplicare cu modificările pe care le consideră relevante.

Comisia nu poate să modifice conținutul proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare întocmite de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.

(4) Standardele tehnice de punere în aplicare sunt adoptate prin intermediul unor regulamente sau decizii. În titlul lor figurează cuvintele „standard tehnic de punere în aplicare”. Acestea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul lor.”

7.  Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)  ▌Alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În scopul stabilirii de practici consecvente, eficiente și eficace în materie de supraveghere în cadrul SESF, și al garantării aplicării comune, uniforme și coerente a dreptului Uniunii, Autoritatea emite ghiduri sau recomandări adresate autorităților competente sau instituțiilor financiare.

Autoritatea poate adresa, de asemenea, ghiduri și recomandări autorităților statelor membre care nu sunt definite drept autorități competente în temeiul prezentului regulament, dar care sunt împuternicite să asigure punerea în aplicare a actelor menționate la articolul 1 alineatul (2).

Orientările și recomandările sunt în conformitate cu mandatul pentru actele legislative menționat în articolul 1 alineatul (2) și țin seama de principiul proporționalității. Autoritatea nu emite ghiduri și recomandări privind aspectele care fac obiectul competențelor de nivelul 1 pentru standardele tehnice de reglementare sau standardele tehnice de punere în aplicare.

(1a) În scopul stabilirii de practici consecvente, eficiente și efective în materie de supraveghere în cadrul SESF, Autoritatea poate emite ghiduri adresate tuturor autorităților competente sau instituțiilor financiare în sensul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), pentru a respecta sau clarifica procedura de punere în aplicare menționată la alineatul (3) din prezentul articol. Aceste ghiduri sunt considerate adecvate pentru respectarea cerințelor din actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2). În conformitate cu cele de mai sus, autoritățile competente și instituțiile financiare pot stabili alte practici privind metoda de punere în conformitate cu actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).”;

(b)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea organizează, în afara unor situații excepționale, consultări publice deschise cu privire la ghidurile și recomandările și, după caz, întrebările și răspunsurile pe care le emite și analizează eventualele costuri și beneficii aferente emiterii unor astfel de ghiduri și recomandări. Aceste consultări și analize sunt proporționale în raport cu domeniul de aplicare, natura și impactul ghidurilor sau recomandărilor. Autoritatea solicită, de asemenea, în afara unor situații excepționale, ▌opinia Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și a Grupului părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale menționate la articolul 37. Autoritatea prezintă justificări în cazul în care nu realizează consultări publice deschise sau nu solicită opinia Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și al Grupului părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale.”

(ba)  se introduc următoarele alineate (2a), (2b), (2c) și (2d):

„(2a) În sensul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate emite recomandări pentru una sau mai multe autorități competente sau pentru una sau mai multe instituții financiare.

(2b) În ghidurile și recomandările sale, Autoritatea indică modul în care contribuie la stabilirea unor practici de supraveghere consecvente, eficiente și eficace în cadrul SESF, modul în care asigură aplicarea comună, uniformă și consecventă a legislației Uniunii și modul în care respectă dispozițiile de la alineatele (1), (1a) și (2a).

(2c) Ghidurile și recomandările nu se limitează doar să menționeze elemente ale actelor legislative sau să le reproducă. Înainte de a emite un nou ghid sau o nouă recomandare, Autoritatea revizuiește mai întâi ghidurile și recomandările existente, pentru a evita orice suprapunere.

(2d) Cu trei luni înainte de a emite ghidurile și recomandările menționate la alineatul (1a) și la alineatul (2a), Autoritatea informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la conținutul prevăzut al acestor ghiduri și recomandări.”

(c)  ▌alineatul (4) ▌se înlocuiește cu următorul text:

„În raportul menționat la articolul 43 alineatul (5), Autoritatea informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la ghidurile și recomandările emise, explică modul în care Autoritatea justifică emiterea de ghiduri în temeiul alineatului (1a) și de recomandări în temeiul alineatului (2a) și prezintă un rezumat al reacțiilor primite în urma consultărilor publice cu privire la aceste ghiduri în temeiul articolului 8 alineatul (2a). Raportul menționează, de asemenea, autoritățile competente care nu s-au conformat ghidurilor și recomandărilor și prezintă modalitatea prin care Autoritatea intenționează să se asigure că autoritățile competente în cauză vor respecta ghidurile și recomandările sale în viitor.”;

(d)  se adaugă alineatele (5), (5a) și (5b) după cum urmează:

„(5) În cazul în care două treimi din membrii Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor sau ai Grupului părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale sunt de părere că Autoritatea și-a depășit competențele prin emiterea unui ghid în temeiul alineatului (1a), aceștia pot trimite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei o opinie motivată în acest sens.

(5a) În cazul în care cel puțin jumătate din numărul membrilor Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor sau ai Grupului părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale sunt de părere că autoritatea și-a depășit competențele prin emiterea unei recomandări în temeiul alineatului (2a), aceștia pot trimite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei o opinie motivată în acest sens.

(5b) Parlamentul European, Consiliul și Comisia pot solicita Autorității o explicație în care să se prezinte motivele pentru emiterea respectivelor ghiduri sau recomandări. După ce a primit explicația din partea Autorității, Comisia evaluează domeniul de aplicare a ghidurilor sau recomandărilor în raport cu domeniul de competență a Autorității și transmite evaluarea sa Parlamentului European și Consiliului. În cazul în care Parlamentul European, Consiliul sau Comisia consideră că Autoritatea și-a depășit competențele și după ce îi oferă acesteia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, Comisia poate să adopte o decizie de punere în aplicare prin care solicită Autorității să retragă sau să modifice ghidurile sau recomandările în cauză. Înainte de a adopta această decizie și ori de câte ori Parlamentul European îi solicită acest lucru, Comisia face o declarație în fața Parlamentului European și răspunde la toate întrebările adresate de deputați. Parlamentul European poate invita Comisia să adopte o decizie prin care să solicite Autorității să retragă sau să modifice ghidurile sau recomandările în cauză. Decizia Comisiei este făcută publică.”

7a.  Se introduc următoarele articole 16a și 16b:

„Articolul 16aAvize

(1) La cererea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei sau din proprie inițiativă, Autoritatea emite avize destinate Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind orice aspecte referitoare la domeniul său de competență. Avizele respective nu sunt făcute publice, cu excepția cazului în care se specifică astfel în cerere.

(2) Cererea menționată la alineatul (1) poate include o consultare publică sau o analiză tehnică.

(3) În ceea ce privește evaluarea prudențială a fuziunilor și achizițiilor care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/138/CE și care, în conformitate cu directiva respectivă, necesită consultarea dintre autoritățile competente din două sau mai multe state membre, Autoritatea poate emite și publica, la cererea uneia dintre autoritățile competente în cauză, un aviz cu privire la o evaluare prudențială, mai puțin în raport cu criteriile de la articolul 59 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2009/138/CE. Avizul se emite prompt și în orice caz înainte de finalul perioadei de evaluare în conformitate cu Directiva 2009/138/CE. Articolele 35 și 35b se aplică domeniilor cu privire la care Autoritatea poate emite un aviz.

(4) La cererea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei, Autoritatea poate să ofere consultanță tehnică Parlamentului European, Consiliului și Comisiei pe parcursul procedurii legislative ordinare și pentru actele delegate privind orice propunere legislativă a Comisiei în domeniile prevăzute în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).

Articolul 16bÎntrebări și răspunsuri

(1) Pentru interpretarea, aplicarea practică sau punerea în aplicare a dispozițiilor actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) sau a actelor delegate și de punere în aplicare asociate, a ghidurilor și recomandărilor adoptate în temeiul respectivelor acte legislative, orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile competente și instituțiile Uniunii, pot adresa o întrebare Autorității în orice limbă oficială a Uniunii.

Înainte de a adresa o întrebare Autorității, instituțiile financiare analizează dacă trebuie să adreseze prima dată întrebarea autorității lor competente.

Autoritatea publică pe site-ul său de internet toate întrebările admisibile formulate în temeiul alineatului (1), pentru fiecare act legislativ, după colectare și înainte de a le răspunde.

Acest proces nu împiedică nicio persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile competente și instituțiile Uniunii, să solicite informații tehnice confidențiale sau precizări din partea Autorității.

(2) Autoritatea publică pe site-ul său de internet răspunsuri fără caracter obligatoriu la toate întrebările admisibile formulate în temeiul alineatului (1), pentru fiecare act legislativ, cu excepția cazului în care o astfel de publicare este în conflict cu interesul legitim al persoanei fizice sau juridice care a transmis întrebarea sau ar implica riscuri pentru stabilitatea sistemului financiar.

(3) Înainte de a publica răspunsuri la întrebările admisibile, Autoritatea poate consulta părțile interesate în conformitate cu articolul 16 alineatul (2).

(4) Răspunsurile Autorității sunt considerate adecvate pentru respectarea cerințelor din actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), precum și a cerințelor din actele delegate și de punere în aplicare conexe și din ghidurile și recomandările adoptate în temeiul respectivelor acte legislative. Autoritățile competente și instituțiile financiare pot să stabilească alte practici pentru respectarea tuturor cerințelor legale aplicabile.

(5) Autoritatea revizuiește răspunsurile la întrebări de îndată ce se consideră necesar și adecvat sau în termen de cel mult 24 luni de la publicarea lor, în scopul de a le revizui, actualiza sau retrage dacă este necesar.

(6) După caz, Autoritatea ia în considerare răspunsurile publicate atunci când elaborează sau actualizează ghiduri și recomandări în conformitate cu articolul 16.”

8.  Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Atunci când o autoritate competentă nu a aplicat actele menționate la articolul 1 alineatul (2) sau le-a aplicat într-un mod care pare să constituie o încălcare a legislației Uniunii, inclusiv standardele tehnice de reglementare și de punere în aplicare stabilite în conformitate cu articolele 10 - 15, în special prin negarantarea faptului că o instituție financiară îndeplinește cerințele stabilite în respectivele acte, Autoritatea acționează în conformitate cu competențele prevăzute la alineatele (2), (3) și (6) ale prezentului articol.

(2) La cererea uneia sau mai multor autorități competente, a Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei, a grupului părților interesate relevant, sau pe baza unor informații factuale și bine motivate din partea organizațiilor sau instituțiilor relevante, sau din proprie inițiativă și după ce a informat autoritatea competentă vizată, Autoritatea răspunde cererii și, după caz, anchetează pretinsa încălcare sau neaplicare a dreptului Uniunii.

Fără a aduce atingere competențelor stabilite la articolul 35, autoritatea competentă pune la dispoziția Autorității, fără întârziere, toate informațiile pe care Autoritatea le consideră necesare pentru ancheta sa, inclusiv privind modul în care actele la care se face referire la articolul 1 alineatul (2) sunt aplicate în conformitate cu dreptul Uniunii.

Fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 35, Autoritatea poate adresa în mod direct o solicitare de informații bine întemeiată și motivată altor autorități competente sau instituțiilor financiare relevante ori de câte ori informațiile solicitate de la autoritatea competentă în cauză s-au dovedit a fi sau sunt considerate insuficiente pentru a obține informațiile necesare în vederea investigării unei presupuse încălcări sau neaplicări a dreptului Uniunii. În cazul în care este adresată instituțiilor financiare, solicitarea de informații motivată explică de ce informațiile respective sunt necesare în vederea investigării presupusei încălcări sau neaplicări a dreptului Uniunii.

Destinatarul unei astfel de solicitări furnizează Autorității informații clare, exacte și complete, fără întârzieri nejustificate.

În cazul în care o solicitare de informații a fost adresată unei instituții financiare, Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la respectiva solicitare. Autoritățile competente asistă Autoritatea în colectarea informațiilor, dacă Autoritatea formulează o cerere în acest sens.

(3) Autoritatea poate iniția un proces de arbitraj cu autoritatea competentă în cauză în scopul de a discuta despre măsurile necesare în vederea respectării dreptului Uniunii. Autoritatea competentă în cauză cooperează în mod deschis la un astfel de arbitraj.

Cât mai curând și cel târziu în termen de patru luni de la demararea anchetei, Autoritatea poate adresa autorității competente în cauză o recomandare precizând măsurile necesare în vederea respectării dreptului Uniunii.

În termen de zece zile lucrătoare de la primirea recomandării, autoritatea competentă informează Autoritatea cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau pe care are intenția să le întreprindă pentru a garanta respectarea dreptului Uniunii.

(4) Dacă, în termen de o lună de la primirea recomandării Autorității, autoritatea competentă nu s-a conformat legislației Uniunii, Comisia poate, după ce a fost informată de Autoritate sau din proprie inițiativă, să emită un aviz formal prin care să îi ceară autorității competente să ia măsurile necesare pentru a respecta dreptul Uniunii. Avizul formal al Comisiei ține seama de recomandarea Autorității.

Comisia emite un astfel de aviz formal în termen de trei luni de la adoptarea recomandării. Comisia poate prelungi această perioadă cu o lună.

Autoritatea și autoritățile competente transmit Comisiei toate informațiile necesare.

(5) În termen de zece zile lucrătoare de la primirea avizului formal menționat la alineatul (4), autoritatea competentă informează Comisia și Autoritatea cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau pe care are intenția să le întreprindă pentru a se conforma avizului formal respectiv.

(6) Fără a aduce atingere competențelor și obligațiilor care îi revin Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE, atunci când o autoritate competentă nu respectă avizul formal menționat la alineatul (4) în termenul menționat în avizul formal și când este necesară remedierea promptă a nerespectării în vederea menținerii sau restabilirii condițiilor neutre de concurență de pe piață sau în vederea garantării bunei funcționări și a integrității sistemului financiar, Autoritatea poate adopta, în cazul în care cerințele relevante prevăzute de actele menționate la articolul 1 alineatul (2) se aplică direct instituțiilor financiare, o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv încetarea oricărei activități.

Decizia Autorității este conformă cu avizul formal emis de Comisie în temeiul alineatului (4).

(7) Deciziile adoptate în temeiul alineatului (6) prevalează asupra oricărei decizii adoptate anterior de autoritățile competente cu privire la aceeași chestiune.

Atunci când adoptă o măsură în legătură cu chestiunile care fac obiectul unui aviz formal în temeiul alineatului (4) sau al unei decizii în temeiul alineatului (6), autoritățile competente respectă avizul formal corespunzător sau decizia corespunzătoare, după caz.

(8) În raportul menționat la articolul 43 alineatul (5), Autoritatea indică autoritățile competente și instituțiile financiare care nu au respectat avizele formale și deciziile menționate la alineatele (4) și (6) din prezentul articol.”

8a.  La articolul 18, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) În cazul în care Consiliul a adoptat o decizie în temeiul alineatului (2) și în situații excepționale în care sunt necesare măsuri coordonate ale autorităților competente pentru a reacționa la evoluții nefavorabile care pot periclita grav buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea, în totalitate sau în parte, a sistemului financiar din Uniune, sau protecția clienților și a consumatorilor, Autoritatea poate adopta decizii individuale prin care să oblige autoritățile competente să ia măsurile necesare în conformitate cu legislația menționată la articolul 1 alineatul (2) pentru a aborda astfel de evoluții, asigurând îndeplinirea de către instituțiile financiare și autoritățile competente a cerințelor prevăzute în respectiva legislație.”

9.  Articolul 19 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În cazurile specificate în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2), precum și în toate cazurile de dezacord între două sau mai multe autorități naționale competente privind aplicarea acestor acte și fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 17, Autoritatea poate acorda asistență autorităților competente pentru a se ajunge la un acord în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2)–(4), în oricare dintre următoarele circumstanțe:

(a)  la cererea uneia sau mai multor autorități competente implicate, în cazul în care o autoritate competentă nu este de acord cu procedura sau cu conținutul unei acțiuni, al unei acțiuni propuse sau cu lipsa de acțiune a unei alte autorități competente;

(b)  din proprie inițiativă, în cazul în care, pe baza unor motive obiective, inclusiv pe baza informațiilor din partea participanților la piață sau a organizațiilor de consumatori, se poate constata un dezacord între autoritățile competente.

În cazurile în care actele menționate la articolul 1 alineatul (2) fac necesară adoptarea de către autoritățile competente a unei decizii comune, existența unui dezacord este prezumată în absența unei decizii comune din partea autorităților respective în termenele prevăzute în actele respective.”;

(b)  se introduc următoarele alineate (1a) și (1b):

„(1) Autoritățile competente în cauză informează fără întârziere Autoritatea că nu s-a ajuns la un acord în următoarele cazuri:

(a)  în cazul în care în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) a fost prevăzut un termen pentru ajungerea la un acord între autoritățile competente și are loc prima dintre situațiile de mai jos:

(i) termenul respectiv a expirat;

(ii) una sau mai multe dintre autoritățile competente în cauză consideră, pe baza unor motive obiective, că există un dezacord;

(b)  în cazul în care în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) nu a fost prevăzut un termen pentru ajungerea la un acord între autoritățile competente și are loc prima dintre situațiile de mai jos:

(i)  una sau mai multe dintre autoritățile competente în cauză consideră, pe baza unor motive obiective, că există un dezacord; sau

(ii)  au trecut două luni de la data primirii de către o autoritate competentă a unei solicitări din partea altei autorități competente de a lua anumite măsuri pentru a respecta dreptul Uniunii, iar autoritatea căreia i-a fost adresată solicitarea încă nu a adoptat o decizie care să răspundă acestei solicitări.”;

(1b) Președintele analizează dacă Autoritatea ar trebui să acționeze în conformitate cu alineatul (1). În cazul în care intervenția este din inițiativa proprie a Autorității, Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la decizia sa referitoare la intervenție.

În așteptarea deciziei Autorității, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 47 alineatul (3a), în cazul în care pentru actele menționate la articolul 1 alineatul (2) este necesară adoptarea unei decizii comune, toate autoritățile competente implicate în adoptarea deciziei comune amână deciziile lor individuale. În cazul în care Autoritatea decide să acționeze, toate autoritățile competente implicate în decizia comună își amână deciziile proprii până la încheierea procedurii prevăzute la alineatele (2) și (3).”;

(d)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care autoritățile competente în cauză nu reușesc să ajungă la un acord în cadrul fazei de conciliere menționate la alineatul (2), Autoritatea poate lua o decizie prin care să solicite autorităților respective să ia anumite măsuri sau să se abțină de la anumite măsuri pentru a soluționa problema, cu scopul de a asigura conformitatea cu dreptul Uniunii. Decizia Autorității este obligatorie pentru autoritățile competente în cauză. Decizia Autorității poate impune autorităților competente obligația de a revoca sau de a modifica o decizie pe care au adoptat-o sau de a face uz de competențele de care dispun în temeiul dreptului relevant al Uniunii.”;

(e)  se introduce următorul alineat (3a):

„(3a) Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la încheierea procedurilor menționate la alineatele (2) și (3) și, dacă este cazul, cu privire la decizia luată în temeiul alineatului (3).”;

(f)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Fără a aduce atingere competențelor care îi revin Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE, atunci când o autoritate competentă nu respectă decizia Autorității, prin negarantarea faptului că o instituție financiară respectă cerințele care îi sunt direct aplicabile în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea adoptă o decizie individuală adresată unei instituții financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv să înceteze orice activitate.”

10.  Articolul 21 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 21Colegiile de supraveghere

(1) Autoritatea promovează și monitorizează, în limitele prerogativelor sale, funcționarea eficientă, eficace și consecventă a colegiilor de supraveghere acolo unde sunt înființate prin actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și favorizează coerența și consecvența aplicării dreptului Uniunii de către colegiile de supraveghere. În scopul asigurării convergenței între cele mai bune practici în materie de supraveghere, Autoritatea promovează planuri comune de supraveghere și inspecții comune, iar personalul Autorității este membru cu drepturi depline al colegiilor de supraveghere și, ca atare, are posibilitatea de a participa și, în cazuri justificate corespunzător, de a coordona activitățile colegiilor de supraveghere, inclusiv cu ocazia examinărilor la fața locului efectuate în comun de două sau mai multe autorități competente.

(2) Autoritatea are un rol de coordonare în garantarea unei funcționări consecvente și coerente a colegiilor de supraveghere pentru instituțiile transfrontaliere din Uniune, ținând seama de riscul sistemic prezentat de instituțiile financiare, menționat la articolul 23, și convoacă, dacă este cazul, o reuniune a unui colegiu.

În sensul prezentului alineat și al alineatului (1) din prezentul articol, Autoritatea este considerată drept „autoritate competentă” sau „autoritate de supraveghere” în sensul legislației relevante.

Autoritatea poate:

(a) să colecteze și să ofere toate informațiile relevante, în cooperare cu autoritățile competente, pentru a facilita activitatea colegiului și să înființeze și să gestioneze un sistem central pentru a pune astfel de informații la dispoziția autorităților competente din cadrul colegiului;

(b) să inițieze și să coordoneze exerciții de simulare a crizelor la nivelul Uniunii, în conformitate cu articolul 32, pentru a evalua rezistența instituțiilor financiare, în special riscul sistemic prezentat de instituțiile financiare, astfel cum este menționat la articolul 23, la evoluțiile negative ale pieței precum și o evaluare a potențialului de creștere a riscului sistemic în situații de criză, asigurând aplicarea unei metodologii consecvente la nivel național pentru aceste exerciții și, după caz, să adreseze o recomandare autorității competente în vederea corectării aspectelor identificate în cadrul exercițiului de simulare a crizelor, inclusiv în vederea efectuării unor evaluări specifice. Aceasta poate solicita autorităților competente să efectueze inspecții la fața locului și poate participa la astfel de inspecții pentru a asigura comparabilitatea și fiabilitatea metodelor, practicilor și rezultatelor evaluărilor efectuate la nivelul Uniunii;

(c) să promoveze activități de supraveghere eficiente și eficace, inclusiv evaluări ale riscurilor la care sunt sau pot fi expuse instituțiile financiare, astfel cum a fost stabilit în cadrul procesului de supraveghere prudențială sau în situații de criză;

(d) să supervizeze, în conformitate cu sarcinile și competențele specificate în prezentul regulament, sarcinile îndeplinite de autoritățile competente; și

(e) să solicite deliberări suplimentare în cadrul unui colegiu, în toate situațiile în care consideră că decizia ar genera o aplicare incorectă a dreptului Uniunii sau nu ar contribui la obiectivul de convergență între practicile în materie de supraveghere. De asemenea, aceasta poate solicita autorității responsabile cu supravegherea consolidată programarea unei reuniuni a colegiului sau adăugarea unui punct pe ordinea de zi a unei reuniuni.

(3) Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare și standarde tehnice de punere în aplicare astfel cum se prevede în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-15 pentru a asigura condiții uniforme de aplicare în ceea ce privește dispozițiile referitoare la funcționarea operațională a colegiilor de supraveghere și poate emite ghiduri și recomandări adoptate în temeiul articolului 16 pentru a promova convergența activităților de supraveghere și a bunelor practici adoptate de colegiile de supraveghere.

(4) Autoritatea dispune de un rol de mediere, cu efecte obligatorii din punct de vedere juridic, pentru a soluționa dezacordurile dintre autoritățile competente în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19. Autoritatea poate lua decizii în materie de supraveghere care să fie direct aplicabile instituției în cauză, în conformitate cu articolul 19.”

11.  se introduce următorul articol 21a:

„Articolul 21aModele interne

(1) Fără a aduce atingere articolului 112 din Directiva 2009/138/CE, Autoritatea, ▌la cererea uneia sau mai multor autorități de supraveghere:

(a) emite opinii adresate autorităților de supraveghere în cauză cu privire la cererea de utilizare sau de modificare a unui model intern. În acest scop, EIOPA poate solicita toate informațiile necesare de la autoritățile de supraveghere în cauză; și

(b) în caz de dezacord referitor la aprobarea modelelor interne, acordă asistență autorităților de supraveghere în cauză în vederea ajungerii la un acord în conformitate cu procedura stabilită la articolul 19.

(2) În circumstanțele stabilite la articolul 231 alineatul (6a) din Directiva 2009/138/CE, întreprinderile pot solicita EIOPA să acorde asistență autorităților competente în vederea ajungerii la un acord în conformitate cu procedura stabilită la articolul 19.”

12.  Articolul 22 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 22Dispoziții generale

privind riscurile sistemice

(1) Autoritatea ține seama în mod corespunzător de riscul sistemic, astfel cum este definit în Regulamentul (UE) nr. 1092/2010. Aceasta abordează toate riscurile de perturbare a serviciilor financiare care:

(a) sunt cauzate de o disfuncționalitate a întregului sistem financiar sau a unor părți ale acestuia; și

(b) pot să genereze consecințe negative grave pentru piața internă și economia reală.

Autoritatea ia în considerare, după caz, monitorizarea și evaluarea riscului sistemic, astfel cum au fost desfășurate de CERS și de Autoritate și răspunde avertismentelor și recomandărilor în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010.

(2) Autoritatea, în colaborare cu CERS și în conformitate cu articolul 23, elaborează o metodă comună de identificare și măsurare a importanței sistemice, inclusiv indicatori cantitativi și calitativi.

Acești indicatori reprezintă un element critic în determinarea acțiunilor de supraveghere adecvate. Autoritatea monitorizează gradul de convergență a constatărilor făcute, în vederea promovării unei abordări comune.

(3) Fără a aduce atingere actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea elaborează, dacă este necesar, ghiduri și recomandări suplimentare pentru instituțiile financiare, pentru a ține seama de riscul sistemic prezentat de acestea.

Autoritatea garantează faptul că riscul sistemic prezentat de instituțiile financiare este luat în considerare atunci când sunt elaborate proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare în domeniile stabilite în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).

(4) La solicitarea uneia sau a mai multor autorități competente, a Parlamentului European, a Consiliului, a statelor membre sau a Comisiei sau din proprie inițiativă, Autoritatea poate desfășura o investigație pentru un anumit tip de instituție financiară sau tip de produs sau tip de conduită pentru a evalua amenințările potențiale la adresa stabilității sistemului financiar sau a protecției titularilor de polițe, a membrilor regimurilor de pensii și a beneficiarilor și pentru a formula recomandări corespunzătoare adresate autorităților competente vizate privind măsurile necesare.

În aceste scopuri, Autoritatea poate face uz de competențele care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament, inclusiv în temeiul articolului 35 și 35b.

(5) Comitetul comun garantează coordonarea globală și transsectorială a activităților desfășurate în conformitate cu prezentul articol.”

12a.  La articolul 23, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În consultare cu CERS, Autoritatea elaborează criterii de identificare și de măsurare a riscului sistemic și un sistem corespunzător de simulare de criză care să includă o evaluare a potențialului de creștere a riscului sistemic care poate fi prezentat de instituțiile financiare sau cu care se pot confrunta acestea în situații de criză, inclusiv a potențialului risc sistemic legat de mediu. Instituțiile financiare care pot prezenta un risc sistemic sunt supuse unei supravegheri consolidate și, după caz, planurilor de redresare și de restructurare menționate la articolul 25.

Autoritatea elaborează un sistem corespunzător de simulare de criză care să ajute la identificarea acelor instituții financiare care pot prezenta un risc sistemic. Aceste instituții sunt supuse unei supravegheri consolidate și, după caz, planurilor de redresare și de restructurare menționate la articolul 25.”

12b.  Articolul 27 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), litera (g) se elimină.

(b)  la alineatul (1), al treilea paragraf se elimină.

13.  Articolul 29 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)  se introduce următoarea literă (aa):

„(aa) emiterea Planului strategic de supraveghere al Uniunii în conformitate cu articolul 29a;”;

(ii)  litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) promovarea unui schimb de informații bilateral și multilateral eficace între autoritățile competente, referitor la toate chestiunile relevante, inclusiv securitatea cibernetică și atacurile cibernetice ▌, respectându-se pe deplin dispozițiile aplicabile în materie de confidențialitate și de protecție a datelor prevăzute de legislația Uniunii în domeniu;”;

(iii) litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e) elaborarea de programe de formare sectoriale și transsectoriale, inclusiv cu privire la inovarea tehnologică, diferitele forme de cooperative și societăți mutuale, facilitarea schimburilor de personal și încurajarea autorităților competente să intensifice utilizarea programelor de detașare și a altor instrumente;”;

(iiia) se introduce următoarea literă (ea):

(ea) punerea în practică a unui sistem de monitorizare pentru evaluarea riscurilor materiale legate de mediu, sociale și de guvernanță, ținând cont de acordul COP 21 de la Paris;”;

(b)  ▌alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea poate, dacă este cazul, să elaboreze noi instrumente practice și de convergență pentru promovarea abordărilor și practicilor comune în materie de supraveghere.

În vederea instituirii unei culturi comune a supravegherii, Autoritatea elaborează și menține la zi un manual al Uniunii în materie de supraveghere, referitor la supravegherea instituțiilor financiare din Uniune, ținând seama în mod corespunzător de natura, de scara și de complexitatea riscurilor, ▌de practicile de afaceri, ▌de modelele de afaceri și de dimensiunea instituțiilor financiare. Manualul Uniunii în materie de supraveghere prezintă cele mai bune practici de supraveghere și metodele și procesele de înaltă calitate în acest domeniu.

Autoritatea ține seama în mod corespunzător de manualul de supraveghere atunci când își îndeplinește sarcinile, inclusiv pentru evaluarea eventualelor încălcări ale dreptului Uniunii în temeiul articolului 17, soluționarea litigiilor în temeiul articolului 19 și definirea și evaluarea obiectivelor strategice în materie de supraveghere la nivelul Uniunii în temeiul articolului 29a, precum și efectuarea de evaluări ale autorităților competente în temeiul articolului 30.

Dacă este cazul, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la avizele menționate la alineatul (1) litera (a) și instrumentele și mijloacele menționate la alineatul (2) și analizează eventualele costuri și beneficii aferente. Aceste consultări și analize sunt proporționale cu domeniul de aplicare, natura și impactul avizelor sau al instrumentelor și mijloacelor. Autoritatea solicită, de asemenea, după caz, opinia grupului părților interesate relevant.

14.  Se introduce următorul articol 29a:

„Articolul 29aPlanul strategic de supraveghere

la nivelul Uniunii

(1) Cel puțin o dată la trei ani și până la data de 31 martie, în urma unei dezbateri în consiliul supraveghetorilor și luând în considerare contribuțiile primite din partea autorităților competente, lucrările și analizele efectuate de instituțiile UE, precum și avertizările și recomandările publicate de CERS, Autoritatea emite o recomandare adresată autorităților competente, în care stabilește obiectivele și prioritățile strategice în materie de supraveghere la nivelul Uniunii („Planul strategic de supraveghere la nivelul Uniunii”) fără a aduce atingere obiectivelor și priorităților naționale specifice ale autorităților competente. Autoritățile competente identifică în contribuțiile lor activitățile de supraveghere care, în opinia lor, trebuie să constituie o prioritate pentru Autoritate. Autoritatea transmite Planul strategic de supraveghere la nivelul Uniunii spre informare Parlamentului European, Consiliului și Comisiei și îl publică pe site-ul său internet.

Planul strategic de supraveghere la nivelul Uniunii identifică prioritățile specifice ale activităților de supraveghere, pentru a promova practici de supraveghere coerente, eficiente și eficace și aplicarea comună, uniformă și consecventă a dreptului Uniunii și pentru a aborda tendințele microprudențiale relevante, riscurile și vulnerabilitățile potențiale, anticipând evoluțiile, inclusiv noile modele de afaceri, identificate în conformitate cu articolul 32. Planul strategic de supraveghere de la nivelul Uniunii nu împiedică autoritățile naționale competente să aplice cele mai bune practici naționale, nici să ia măsuri pe baza altor priorități și tendințe pertinente la nivel național și ține cont de particularitățile naționale.

(2) Fiecare autoritate competentă ▌stipulează clar modul în care programul lor de lucru anual este aliniat cu Planul strategic de supraveghere de la nivelul Uniunii.

(4) Fiecare autoritate competentă alocă, în raportul său anual, un capitol privind punerea în aplicare a programului anual de lucru.

Capitolul include cel puțin următoarele informații:

(a)  o descriere a activităților de supraveghere și a analizelor instituțiilor financiare, ale comportamentelor și practicilor de piață și ale piețelor financiare, precum și ale măsurilor administrative și ale sancțiunilor impuse instituțiilor financiare care se fac răspunzătoare de încălcări ale dreptului Uniunii și ale dreptului național;

(b)  o descriere a activităților desfășurate care nu au fost prevăzute în programul de lucru anual;

(c)  o prezentare a activităților prevăzute în programul de lucru anual care nu au fost realizate și a obiectivelor programului în cauză care nu au fost atinse, precum și a motivelor pentru care nu s-au efectuat activitățile respective și nu s-au atins obiectivele respective.

(5) Autoritatea evaluează informațiile prezentate în capitolul dedicat menționat la alineatul (4). Atunci când există riscuri semnificative ca prioritățile stabilite în Planul strategic de supraveghere la nivelul Uniunii să nu fie realizate, Autoritatea adresează o recomandare fiecărei autorități competente în cauză, referitoare la modalitățile de remediere a deficiențelor aferente activităților sale.

Pe baza rapoartelor și a propriilor sale analize ale riscurilor, Autoritatea identifică activitățile autorității competente care sunt esențiale pentru realizarea Planului strategic de supraveghere și, dacă este cazul, efectuează evaluări ale acestor activități în temeiul articolului 30.

(6) Autoritatea face publice cele mai bune practici identificate cu ocazia evaluării programelor de lucru anuale.”

15.  Articolul 30 se modifică după cum urmează:

(a)  titlul articolului se înlocuiește cu următorul text:

„Evaluări ale autorităților competente”;

(b)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Din proprie inițiativă sau la cererea Parlamentului European sau a Consiliului, Autoritatea realizează periodic evaluări ale unor activități sau ale tuturor activităților autorităților competente, pentru a consolida în continuare consecvența și eficacitatea rezultatelor supravegherii. În acest scop, Autoritatea elaborează metode pentru a permite evaluarea obiectivă și compararea autorităților competente analizate. Atunci când se identifică autoritățile competente care trebuie evaluate și când se realizează aceste evaluări, se iau în considerare informațiile existente și evaluările efectuate deja cu privire la autoritatea competentă în cauză, inclusiv informațiile pertinente furnizate Autorității în conformitate cu articolul 35, precum și toate informațiile pertinente furnizate de părțile interesate, în special posibilele deficiențe și neglijențe din partea unei autorități competente.”;

(c)  se introduce următorul alineat (1a):

„(1a) În sensul prezentului articol, Autoritatea instituie un comitet ad-hoc de evaluare prezidat de Autoritate și compus din membri ai personalului Autorității, însoțit și sprijinit, pe bază voluntară și prin rotație, de maximum cinci reprezentanți ai diferitelor autorități competente, cu excepția autorității competente care face obiectul evaluării ▌.”;

(d)  alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)  teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Evaluarea cuprinde următoarele elemente, fără a se limita la acestea:”;

(ii)  litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a)  gradul de adecvare a resurselor, nivelul de independență și acordurile de guvernanță ale autorității competente, acordând o atenție deosebită aplicării eficace a actelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) și capacității de a răspunde evoluțiilor pieței;”;

(iia)  litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b)  eficacitatea și gradul de convergență atins în aplicarea dreptului Uniunii și în ceea ce privește practicile de supraveghere, inclusiv standardele tehnice de reglementare și standardele tehnice de punere în aplicare, ghidurile și recomandările adoptate în temeiul articolelor 10-16, precum și măsura în care practicile de supraveghere îndeplinesc obiectivele prevăzute de dreptul Uniunii, inclusiv obiectivele culturii comune a supravegherii în temeiul articolului 29 și ale Planului strategic de supraveghere la nivelul Uniunii în temeiul articolului 29a;”

(iib)  litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c)  aplicarea celor mai bune practici dezvoltate de unele autorități competente;”

(e)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Autoritatea elaborează un raport care prezintă rezultatele evaluării. Raportul explică și specifică măsurile ulterioare care sunt considerate adecvate și necesare în urma evaluării. Aceste măsuri ulterioare pot fi adoptate sub forma unor ghiduri și recomandări, astfel cum se prevede la articolul 16, și al unor avize, astfel cum se prevede la articolul 29 alineatul (1) litera (a), adresate autorităților competente relevante.

▌Autoritatea emite un raport privind măsurile ulterioare referitor la respectarea acestora. ▌

La elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare sau a proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare în conformitate cu articolele 10–15, ori a ghidurilor sau recomandărilor, în conformitate cu articolul 16, Autoritatea ține seama de rezultatul evaluării, precum și de orice alte informații obținute în cursul îndeplinirii sarcinilor sale, pentru a asigura convergența practicilor de supraveghere de cea mai înaltă calitate.”;

(f)  se introduce următorul alineat (3a):

„(3a) Autoritatea prezintă Comisiei un aviz ori de câte ori, având în vedere rezultatul evaluării sau orice alte informații obținute de Autoritate în cursul îndeplinirii atribuțiilor sale, Autoritatea consideră că ar fi necesară o armonizare sporită a normelor Uniunii aplicabile instituțiilor financiare sau autorităților competente din perspectiva Uniunii sau în cazul în care aceasta consideră că o autoritate competentă nu a aplicat actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) sau le-a aplicat într-un mod care pare să încalce dreptul Uniunii.”;

(g)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Autoritatea dă publicității raportul menționat la alineatul (3), inclusiv orice raport privind măsurile ulterioare, cu excepția cazului în care publicarea ar presupune riscuri la adresa stabilității sistemului financiar. Autoritatea competentă care face obiectul evaluării este invitată să formuleze observații înainte de publicarea raportului. Înainte de publicare, autoritatea ține seama, după caz, de observațiile respective. Autoritatea poate publica respectivele observații ca anexă la raport, cu excepția cazului în care publicarea ar presupune riscuri la adresa stabilității sistemului financiar sau dacă autoritatea competentă se opune publicării acestora. Raportul întocmit de autoritatea menționată la alineatul (3) și ghidurile, recomandările și avizele adoptate de către Autoritate, menționate la alineatul (3a) se publică simultan.

16.  Articolul 31 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) „Autoritatea îndeplinește un rol de coordonare generală între autoritățile competente, în special în cazul unor evoluții negative care ar putea pune în pericol buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea sistemului financiar sau în situațiile în care activități transfrontaliere semnificative pot afecta protecția titularilor de polițe, a membrilor regimurilor de pensii și a beneficiarilor din Uniune.”

(b)  La alineatul (2), litera (e) se înlocuiește după cum urmează:

„ (e) adoptarea tuturor măsurilor necesare, inclusiv înființarea și coordonarea de platforme de colaborare în conformitate cu alineatul (3b), în cazul unor evoluții care pot pune în pericol funcționarea piețelor financiare sau în situațiile în care activități transfrontaliere semnificative pot afecta protecția titularilor de polițe, în vederea facilitării și coordonării acțiunilor întreprinse de autoritățile competente relevante;”

(c)  la alineatul (2) se adaugă următoarea literă (ea):

(ea) adoptarea măsurilor necesare pentru a facilita utilizarea inovării tehnologice în vederea coordonării acțiunilor întreprinse de autoritățile competente relevante;”

(c)  se introduc noile alineate (3), (3a), (3b) și (3c):

„(3) Autoritatea ia măsurile adecvate pentru a facilita intrarea pe piață a operatorilor sau a produselor care se bazează pe inovare tehnologică. Pentru a contribui la instituirea unei abordări comune la nivel european care vizează inovarea tehnologică, Autoritatea promovează convergența în materie de supraveghere, cu sprijinul, dacă este cazul, al comitetului pentru inovare financiară, în special prin schimbul de informații și de cele mai bune practici. Autoritatea poate, după caz, să adopte ghiduri sau recomandări în conformitate cu articolul 16.

(3a) Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine notifică atât Autoritatea, cât și autoritățile de supraveghere din statele membre gazdă în cazul în care intenționează să realizeze o autorizare legată de o întreprindere de asigurare sau de o întreprindere de reasigurare aflată sub supravegherea sa în conformitate cu actele menționate la articolul 1 alineatul (2), al cărei plan de afaceri implică ca o parte din activitățile sale să se desfășoare în temeiul libertății de a presta servicii sau al libertății de stabilire.

Autoritatea de supraveghere din statul membru de origine notifică, de asemenea, fără întârziere, Autoritatea și autoritățile de supraveghere din statele membre gazdă în cazul în care identifică o deteriorare a condițiilor de finanțare sau alte riscuri emergente în raport cu activitatea pe care o desfășoară în mod curent o întreprindere de asigurare sau de reasigurare, în special atunci când o parte semnificativă a activității acesteia se desfășoară în temeiul libertății de a presta servicii sau al libertății de stabilire, care ar putea avea un efect transfrontalier semnificativ.

Aceste notificări către Autoritate și către autoritățile de supraveghere din statele membre gazdă sunt suficient de detaliate pentru a permite o evaluare adecvată.

(3b) În cazurile menționate la alineatul (3a) primul și al doilea paragraf, Autoritatea poate, la cererea uneia sau mai multor autorități competente relevante sau din proprie inițiativă, să instituie și să coordoneze o platformă de colaborare astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (e), pentru a sprijini schimbul de informații și a consolida colaborarea dintre autoritățile competente relevante și, dacă este cazul, pentru a ajunge la o opinie comună în ceea ce privește cazurile menționate la alineatul (3a) al doilea paragraf.

În cazul în care Autoritatea constată, pe baza informațiilor menționate la alineatul (1) litera (f), că o instituție financiară își desfășoară activitatea în principal sau în întregime într-un alt stat membru, aceasta informează autoritățile în cauză și înființează, pe cont propriu, coordonându-se cu autoritățile competente relevante, o platformă de colaborare pentru a facilita schimbul de informații între aceste autorități.

Fără a aduce atingere articolului 35, autoritățile competente relevante furnizează, la cererea Autorității, toate informațiile necesare pentru a permite o funcționare adecvată a platformei de colaborare.

(3c) În cazul în care autoritățile competente în cauză nu ajung la o opinie comună în cadrul platformei de colaborare, Autoritatea poate adresa o recomandare autorității competente în cauză, incluzând un termen-limită până la care autoritatea competentă ar trebui să aplice modificările recomandate. Dacă nu dă curs recomandării Autorității, autoritatea competentă în cauză își motivează decizia. În cazul în care Autoritatea consideră că motivele respective nu sunt adecvate, își face publică recomandarea, împreună cu motivele menționate anterior.

17.  se introduce un nou articol 31a:

„Articolul 31a Coordonarea privind delegarea și externalizarea activităților, precum și a transferurilor de risc

(1) Autoritatea coordonează în permanență acțiunile de supraveghere ale autorităților competente în vederea promovării convergenței practicilor de supraveghere în domeniul delegării și al externalizării activităților de către instituțiile financiare, precum și în ceea ce privește transferurile de risc efectuate de acestea în țări terțe, pentru a beneficia de pașaportul UE, în timp ce desfășoară, în esență, activități sau funcții importante în afara Uniunii, în conformitate cu alineatele (2) și (3)▐. În cadrul competențelor lor respective, autoritățile competente dețin responsabilitatea ultimă a deciziilor privind autorizare, supraveghere și aplicare referitoare la delegarea sau externalizarea activităților, precum și la transferurile de risc.

(2) Autoritățile competente notifică Autoritatea atunci când intenționează să efectueze o autorizare sau înregistrare a unei instituții financiare care ar face obiectul supravegherii din partea autorității competente în cauză, în conformitate cu actele menționate la articolul 1 alineatul (2) și atunci când planul de afaceri al instituției financiare presupune externalizarea sau delegarea unei părți semnificative a activităților sale sau a oricăreia dintre funcțiile principale ori transferul de risc al unei părți semnificative a activităților sale în țări terțe, pentru a beneficia de pașaportul UE în cursul executării unor activități sau funcții substanțiale în afara teritoriului Uniunii. Notificările autorităților competente adresate Autorității trebuie să fie suficient de detaliate ▌.

(3) În cazul în care se aplică legislația Uniunii menționată la articolul 1 alineatul (2) și în cazul în care nu impune nicio cerință specifică notificării privind externalizarea, delegarea sau transferul de risc, o instituție financiară informează autoritățile competente cu privire la externalizarea sau delegarea unei părți semnificative a activităților sale sau a oricăreia dintre funcțiile sale principale, precum și cu privire la transferul de risc aferent unei părți semnificative a activităților sale unei alte entități sau propriei sale sucursale stabilite într-o țară terță. Autoritatea competentă în cauză informează semestrial Autoritatea cu privire la astfel de notificări.

Fără a aduce atingere articolului 35, la cererea Autorității, autoritatea competentă furnizează informații legate de acordurile de externalizare, delegare sau transfer de risc încheiate de instituțiile financiare.

Autoritatea veghează ca autoritățile competente în cauză să verifice dacă acordurile de externalizare, de delegare sau de transfer de risc menționate la primul paragraf sunt încheiate în conformitate cu dreptul Uniunii și dacă sunt conforme cu ghidurile, recomandările sau avizele emise de Autoritate și nu împiedică efectuarea unei supravegheri eficace de către autoritățile competente (și asigurarea respectării lor) într-o țară terță.

(3a) În cazul în care mecanismele de verificare ale unei autorități competente împiedică supravegherea eficace sau asigurarea respectării și atrag după sine riscuri de arbitraj de reglementare între statele membre, Autoritatea poate emite recomandări către autoritatea competentă în cauză cu privire la modul de îmbunătățire a mecanismelor sale de verificare, inclusiv un termen-limită până la care autoritatea competentă ar trebui să introducă modificările recomandate. În cazul în care nu dă curs recomandărilor, autoritatea competentă în cauză își motivează decizia, iar Autoritatea dă publicității recomandările sale, însoțite de motivația respectivă.

(3b) În termen de [un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], Comisia întocmește un raport care face bilanțul diferitelor abordări în legislația sectorială în ceea ce privește evaluarea și cât de semnificative sunt activitățile care urmează să fie externalizate sau delegate, și care analizează posibilitatea unei abordări mai armonizate în acest sens, eventual prin specificarea unor criterii și metodologii comune. Comisia transmite acest raport Parlamentului European și Consiliului.

În acest scop, Comisia ține cont de următoarele elemente:

(a) continuitatea activității;

(b) capacitatea efectivă de gestionare;

(c) capacitatea efectivă de a supune auditului activitățile delegate și externalizate, precum și transferurile de risc.

18.  Articolul 32 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 32 Evaluarea evoluțiilor pieței

, inclusiv exercițiile de simulare a crizelor

(1)   Autoritatea monitorizează și evaluează evoluțiile pieței în domeniul său de competență și, atunci când este necesar, informează celelalte două autorități europene de supraveghere, CERS, Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la tendințele microprudențiale importante, riscurile potențiale și punctele vulnerabile. Autoritatea include în evaluările sale o analiză ▌ a piețelor pe care operează instituțiile financiare, precum și o evaluare a impactului evoluțiilor potențiale ale pieței asupra respectivelor instituții.

(2)   Autoritatea ▌ inițiază și coordonează evaluările la nivelul Uniunii ale rezistenței instituțiilor financiare la evoluțiile nefavorabile ale pieței în mod realist. În acest scop, ea elaborează următoarele elemente, care urmează să fie aplicate de autoritățile competente:

(a)  metodologii comune pentru evaluarea efectului scenariilor economice asupra pozițiilor financiare ale unei instituții;

(aa)  metodologii comune pentru a identifica instituțiile financiare care urmează să fie incluse în evaluările la nivelul Uniunii;

(b)  metode comune de abordare a comunicărilor cu privire la rezultatele acestor evaluări ale rezistenței instituțiilor financiare;

(c)  metodologii comune pentru evaluarea efectului pe care anumite produse sau procese de distribuție îl au asupra poziției financiare a unei instituții și asupra titularilor de polițe, membrilor regimurilor de pensii, beneficiarilor și informării clienților; și

(ca)  metodologii comune pentru a evalua efectul riscurilor de mediu asupra stabilității financiare a instituțiilor.

În sensul prezentului alineat, Autoritatea cooperează cu CERS, evitându-se astfel orice eventuale conflicte de interese în aplicarea politicilor monetare.

(2a)  Cel puțin o dată pe an, Autoritatea analizează dacă este oportun să efectueze evaluările la nivelul Uniunii menționate la alineatul (2) și informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la raționamentul său. În cazul în care se efectuează aceste evaluări la nivelul Uniunii, Autoritatea publică ▌rezultatele pentru fiecare instituție financiară participantă, exceptând cazul în care consideră că această divulgare este inadecvată, ținând cont de stabilitatea financiară a Uniunii sau a unuia ori a mai multora dintre statele sale membre, de integritatea pieței sau de funcționarea pieței interne.

Obligațiile autorităților competente de păstrare a secretului profesional nu împiedică autoritățile competente să publice rezultatele evaluărilor la nivelul Uniunii menționate la alineatul (2) sau să transmită rezultatele respective Autorității în vederea publicării de către Autoritate a rezultatelor evaluărilor efectuate la nivelul Uniunii cu privire la reziliența instituțiilor financiare.

(3)  Fără a aduce atingere sarcinilor CERS stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, Autoritatea pune la dispoziția Parlamentului, Consiliului, Comisiei și CERS evaluări ale tendințelor, riscurilor potențiale și punctelor vulnerabile în domeniul său de competență, o dată pe an și mai frecvent dacă este necesar, împreună cu indicatorii menționați la articolul 22 alineatul (2).”

Autoritatea introduce o clasificare a principalelor riscuri și puncte vulnerabile în respectivele evaluări și recomandă, atunci când este necesar, măsuri preventive sau corective.

(4)  Autoritatea garantează o acoperire adecvată a evoluțiilor, riscurilor și punctelor vulnerabile transsectoriale, cooperând îndeaproape cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) și cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe) prin intermediul Comitetului comun.”

20.  Articolul 33 se înlocuiește cu următorul text

„Articolul 33Relații internaționale

, inclusiv echivalența

(1) Fără a aduce atingere competențelor respective ale statelor membre și ale instituțiilor Uniunii, Autoritatea poate stabili contacte și încheia acorduri administrative cu autoritățile de reglementare și de supraveghere, cu organizațiile internaționale și cu administrațiile din țări terțe. Aceste acorduri nu creează obligații juridice pentru Uniune sau pentru statele membre ale acesteia și nici nu împiedică statele membre sau autoritățile lor competente să încheie acorduri bilaterale sau multilaterale cu respectivele țări terțe.

Atunci când o țară terță se află, în conformitate cu un act delegat în vigoare adoptat de către Comisie în temeiul articolului 9 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, pe lista jurisdicțiilor cu deficiențe strategice în regimurile lor naționale de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, care prezintă pericole semnificative pentru sistemul financiar al Uniunii, Autoritatea nu poate încheia acorduri de cooperare cu autoritățile de reglementare și de supraveghere din țara terță respectivă.

(2) Autoritatea acordă asistență Comisiei în procesul de elaborare a deciziilor în materie de echivalență referitoare la regimurile de reglementare și de supraveghere din țările terțe în urma unei cereri specifice de emitere a unei opinii formulate de Comisie, din proprie inițiativă, sau în cazul în care Autoritatea are obligația să facă acest lucru în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2).

(2a) În mod constant, Autoritatea monitorizează evoluțiile în materie de reglementare și de supraveghere și practicile de asigurare a respectării legislației, precum și evoluțiile relevante ale pieței din țările terțe cu privire la care Comisia a adoptat decizii în materie de echivalență în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), pentru a verifica dacă sunt îndeplinite în continuare criteriile pe baza cărora au fost luate deciziile respective, precum și condițiile prevăzute în aceste decizii. O dată la trei ani sau mai frecvent, dacă este cazul, sau la cererea Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei, Autoritatea transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și celorlalte două autorități europene de supraveghere un raport confidențial conținând constatările sale. Raportul se concentrează în special asupra implicațiilor pentru stabilitatea financiară, integritatea pieței, protecția investitorilor sau funcționarea pieței interne.

Fără a aduce atingere cerințelor specifice prevăzute în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (1) a doua teză, Autoritatea cooperează cu autoritățile competente relevante ▌din țările terțe ale căror regimuri de reglementare și de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente. Această cooperare se desfășoară pe baza acordurilor administrative încheiate cu autoritățile relevante ale țărilor terțe respective. Atunci când negociază astfel de acorduri administrative, Autoritatea include dispoziții privind următoarele aspecte:

(a)  mecanismele care îi permit Autorității să obțină informații relevante, inclusiv informații privind regimul de reglementare, abordarea în materie de supraveghere, evoluțiile relevante ale pieței, precum și orice schimbări care pot afecta decizia privind echivalența;

(b)  în măsura în care acest lucru este necesar pentru asigurarea unei urmăriri adecvate a respectivelor decizii privind echivalența, procedurile referitoare la coordonarea activităților de supraveghere, inclusiv inspecțiile la fața locului efectuate sub responsabilitatea Autorității, dacă este cazul, însoțite și susținute de până la cinci reprezentanți ai diferitelor autorități competente în mod voluntar și prin rotație și de către autoritatea competentă din țara terță.

Autoritatea informează Parlamentul European, Consiliul, Comisia și celelalte ESA în cazul în care o autoritate competentă dintr-o țară terță refuză să încheie astfel de acorduri administrative sau refuză să coopereze efectiv. Comisia ține cont de aceste informații atunci când evaluează deciziile relevante în materie de echivalență.

(2b) În cazul în care Autoritatea identifică evoluții în ceea ce privește practicile de reglementare, de supraveghere sau de asigurare a respectării legislației din țările terțe menționate la alineatul (2a) care ar putea avea un impact asupra stabilității financiare a Uniunii sau a unuia sau mai multora dintre statele sale membre, asupra integrității pieței sau a protecției investitorilor ori asupra funcționării pieței interne, Autoritatea informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la acest lucru în mod confidențial și fără întârziere.

(2c) Autoritățile competente informează în prealabil Autoritatea cu privire la intențiile lor de a încheia orice acorduri administrative cu autoritățile de supraveghere din țările terțe în oricare dintre domeniile reglementate de actele menționate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv în ceea ce privește sucursalele entităților din țările terțe. Cât mai rapid posibil, autoritățile competente furnizează Autorității un proiect al acordurilor prevăzute a fi încheiate.

Autoritatea poate coopera cu autoritățile competente pentru a elabora modele de acorduri administrative, cu scopul de a stabili în cadrul Uniunii practici în materie de supraveghere consecvente, eficiente și eficace și de a consolida coordonarea internațională în materie de supraveghere. Autoritățile competente urmează cât se poate de strict aceste modele de acord.

În cazul în care autoritatea, în cooperare cu autoritățile competente, elaborează astfel de modele de acorduri administrative, autoritățile competente nu încheie acorduri administrative cu autoritățile țărilor terțe înainte de finalizarea modelului de acord.

În raportul menționat la articolul 43 alineatul (5), Autoritatea include informații privind acordurile administrative convenite cu autoritățile de supraveghere, cu organizațiile internaționale sau cu administrațiile țărilor terțe, privind asistența acordată de către Autoritate Comisiei la elaborarea deciziilor în materie de echivalență și privind activitatea de monitorizare desfășurată de Autoritate în conformitate cu alineatul (2a).

(3a) Autoritatea urmărește obținerea statutului de membru deplin în cadrul Asociației internaționale a organismelor de supraveghere a asigurărilor, al Organizației internaționale a inspectorilor în domeniul pensiilor și al Consiliului pentru Stabilitate Financiară și a statutului de observator în cadrul Consiliului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate.

Orice poziție care urmează să fie adoptată de Autoritate în cadrul forurilor internaționale este discutată mai întâi și aprobată de consiliul supraveghetorilor.

(3b) După caz, Autoritatea monitorizează evoluțiile în materie de reglementare, de supraveghere și, unde este cazul, de rezoluție, precum și practicile de asigurare a respectării legislației și evoluțiile relevante ale pieței în țările terțe pentru care au fost încheiate acorduri internaționale.

Fără a aduce atingere cerințelor specifice prevăzute în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (1) a doua teză din prezentul articol, Autoritatea cooperează cu autoritățile competente relevante și, dacă este cazul, și cu autoritățile de rezoluție din țările terțe menționate în primul paragraf al acestui alineat.

21.  ▌Articolul 34 se elimină.:

22.  Articolul 35 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) La cererea Autorității, autoritățile competente pun la dispoziția Autorității toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor conferite acesteia prin prezentul regulament, cu condiția ca acestea să aibă în mod legal acces la informațiile relevante.

Informațiile furnizate trebuie să fie exacte, complete și transmise în termenul prevăzut de către Autoritate.

(2) Autoritatea poate solicita, de asemenea, ca informațiile să-i fie transmise la intervale regulate și într-un format specificat sau prin utilizarea unor șabloane comparabile aprobate de aceasta. Astfel de solicitări se introduc întotdeauna, în măsura posibilului, utilizând formatele comune de raportare existente și respectă principiul proporționalității prevăzut în legislația națională și a Uniunii, inclusiv în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).

(3) La cererea▐ unei autorități competente, Autoritatea furnizează orice informație pe care o deține și care este necesară pentru a permite autorității competente să își îndeplinească atribuțiile▐.”;

(b)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) În cazul în care informațiile solicitate în conformitate cu alineatul (1) nu sunt disponibile sau nu sunt puse la dispoziție de către autoritățile competente în termenul stabilit de către Autoritate, Autoritatea poate adresa o cerere bine întemeiată și motivată oricăreia dintre următoarele entități:

(a) altor autorități cu competențe în materie de supraveghere;

(b) ministerului de finanțe din statul membru în cauză în cazul în care acesta are la dispoziția sa informații prudențiale;

(c) băncii centrale naționale din statul membru în cauză;

(d) biroului de statistică din statul membru în cauză.

La solicitarea acesteia, autoritățile competente sprijină Autoritatea în procesul de colectare a informațiilor.”;

(c)   alineatele (6) și (7) se elimină:

23.  se introduc următoarele articole 35a–35d:

„Articolul 35a Exercitarea competențelor menționate la articolul 35b

Competențele conferite Autorității, oricărui funcționar al acesteia sau oricărei alte persoane autorizate de Autoritate în conformitate cu articolul 35 nu se utilizează pentru a solicita publicarea unor informații sau a unor documente care fac obiectul unui privilegiu juridic profesional.

Articolele 35a și 35b se aplică fără a aduce atingere dreptului național.

Articolul 35b Cereri de informații adresate instituțiilor financiare

(1) În cazul în care informațiile solicitate în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) sau alineatul (5) nu sunt disponibile sau nu sunt puse la dispoziție în termenul stabilit de către Autoritate, aceasta poate, fără a crea duplicate, să ceară instituțiilor financiare relevante să furnizeze▐ informațiile necesare pentru a permite Autorității să își îndeplinească atribuțiile în temeiul prezentului regulament.

(4) Într-un termen rezonabil stabilit de Autoritate, instituțiile financiare ▐ sau reprezentanții lor legali furnizează informațiile solicitate. ▌

(5) Autoritatea transmite fără întârziere o copie a cererii ▐ autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia este domiciliată sau stabilită entitatea relevantă menționată la alineatul (1) vizată de cererea de informații.

(6) Autoritatea poate utiliza informațiile confidențiale primite în conformitate cu prezentul articol exclusiv în scopul îndeplinirii atribuțiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.”;

Articolul 35cNorme procedurale pentru impunerea de amenzi

(1) Atunci când, în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Autoritatea constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui o încălcare în sensul articolului 35d alineatul (1), Autoritatea solicită Comisiei să cerceteze chestiunea respectivă. ▌

Articolul 35dAmenzi și

penalități cu titlu cominatoriu

(-1) Înainte de a lua o decizie de impunere a unei amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu, Comisia îi oferă instituției sau entității vizate de solicitarea de informații posibilitatea de a fi ascultată.

Comisia își întemeiază decizia de impunere a unei amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu numai pe constatările cu privire la care instituțiile sau entitățile în cauză au avut posibilitatea să formuleze observații.

(1) Comisia adoptă o decizie de aplicare a unei amenzi în cazul în care constată că o instituție sau entitate menționată la articolul 35b nu a furnizat, în mod intenționat sau din neglijență, informațiile solicitate sau a furnizat informații incomplete, incorecte sau care induc în eroareîn temeiul articolului 35b alineatul (1).

(2) Cuantumul amenzii menționate la alineatul (1) se ridică la cel puțin [X; sub 50 000 EUR] EUR și nu depășește [Y; sub 200 000 EUR] EUR și este disuasiv, eficace și proporțional cu dimensiunea instituției sau a entității și cu natura și importanța încălcării.

Autoritatea, împreună cu ABE și ESMA, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează metodologia de stabilire a amenzilor în conformitate cu prezentul alineat.

(5) ▌Valoarea totală a amenzii nu trebuie să depășească [X%; sub 20%] din cifra de afaceri anuală a entității în cauză în cursul exercițiului financiar precedent, cu excepția cazului în care entitatea a obținut în mod direct sau indirect un beneficiu financiar de pe urma încălcării. În acest caz, cuantumul total al amenzii trebuie să fie cel puțin egal cu respectivul beneficiu financiar.

(5a) Comisia poate impune o penalitate cu titlu cominatoriu până la corectarea încălcării. Penalitatea cu titlu cominatoriu este proporțională cu dimensiunea instituției sau entității și cu natura și importanța încălcării.

(5b) Drepturile la apărare ale instituției sau entității sunt pe deplin respectate pe durata procedurii. Instituția sau entitatea are drept de acces la dosarele întocmite de Autoritate și de Comisie, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la dosar nu se extinde la informațiile confidențiale sau la documentele pregătitoare interne ale Autorității sau ale Comisiei.

(5c) Executarea amenzii sau a penalității cu titlu cominatoriu poate fi suspendată numai în temeiul unei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Instituțiile sau entitățile care fac obiectul unei amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu pot formula o acțiune în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene împotriva unei decizii a Comisiei de impunere a unei amenzi sau a unei penalități cu titlu cominatoriu. Curtea, printre altele, poate anula, reduce sau mări amenda sau penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate de Comisie.

(5d) Comisia face publice toate amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate, cu excepția cazurilor în care publicarea lor ar perturba grav piețele financiare sau ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate.

5e. Cuantumurile amenzilor și ale penalităților cu titlu cominatoriu se alocă bugetului general al Uniunii.

▌24.  Articolul 36 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (3) se elimină.

(b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) La primirea unui avertisment sau a unei recomandări din partea CERS adresată Autorității, Autoritatea discută acest avertisment sau recomandare la următoarea întrunire a consiliului supraveghetorilor sau, după caz, mai devreme, în scopul de a evalua implicațiile avertismentului sau recomandării în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor sale, precum și eventualele măsuri subsecvente.

Autoritatea decide, prin procedura adecvată de luare a deciziilor, dacă trebuie luate măsuri în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin prezentul regulament în vederea soluționării problemelor identificate în avertismente și recomandări, precum și în ceea ce privește conținutul acestei acțiuni.

Dacă nu acționează pe baza unui avertisment sau a unei recomandări, Autoritatea explică CERS și Consiliului motivele acestei inacțiuni. CERS informează Parlamentul European în conformitate cu articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010. De asemenea, CERS informează Consiliul și Comisia în acest sens.”

(c)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) La primirea unui avertisment sau a unei recomandări din partea CERS, adresată unei autorități competente, Autoritatea poate face uz, după caz, de competențele conferite prin prezentul regulament pentru a garanta că avertismentului sau recomandării i se dă curs în timp util.”

Atunci când destinatarul intenționează să nu dea curs recomandării CERS, acesta informează consiliul supraveghetorilor și discută cu acesta motivele inacțiunii sale.”

(d)  alineatul (6) se elimină.

25.  Articolul 37 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 37Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și grupul părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale

(1) În vederea facilitării consultării cu părțile interesate în domenii care sunt relevante pentru sarcinile Autorității, se înființează grupul părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și grupul părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale (denumit în continuare în mod colectiv „grupurile părților interesate”). Grupurile părților interesate sunt consultate cu privire la acțiunile întreprinse în conformitate cu articolele 10-15 referitor la standardele tehnice de reglementare și de punere în aplicare și, după caz și în măsura în care acestea nu privesc instituții financiare individuale, în conformitate cu articolul 16 referitor la ghiduri și recomandări, cu articolul 16a referitor la avize și cu articolul 16b referitor la întrebări și răspunsuri. În cazul în care trebuie să se ia urgent măsuri, iar consultarea nu este posibilă, grupurile părților interesate sunt informate de îndată ce este posibil.

Grupurile părților interesate se reunesc de cel puțin patru ori pe an. Acestea pot discuta împreună teme de interes comun și se informează reciproc cu privire la alte aspecte aflate în discuție.

Membrii unui grup de părți interesate pot fi membri și în celălalt grup de părți interesate.

(2) Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor este compus din 30 de membri, 13 membri reprezentând în proporții echilibrate întreprinderile de asigurare și reasigurare și intermediarii de asigurări care operează în Uniune, dintre care trei reprezintă societăți de asigurare și reasigurare mutuale și cooperative, 13 membri reprezentând reprezentanții angajaților acestora, precum și consumatorii, utilizatorii serviciilor asigurare și reasigurare, reprezentanți ai IMM-urilor și reprezentanți ai asociațiilor profesionale relevante, iar patru dintre membrii săi sunt reprezentanți independenți de vârf din mediul academic. ▐

(3) Grupul părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale este compus din 30 de membri, 13 membri reprezentând în proporții echilibrate instituții de furnizare de pensii ocupaționale care operează în Uniune, 13 membri reprezentând reprezentanți ai angajaților, reprezentanți ai beneficiarilor, reprezentanți ai IMM-urilor și reprezentanți ai asociațiilor profesionale relevante, iar patru dintre membrii săi sunt reprezentanți independenți de vârf din mediul academic. ▐

(4) Membrii grupurilor părților interesate sunt numiți de consiliul supraveghetorilor, în urma unei proceduri deschise de selecție deschise și transparente. În luarea deciziei sale, consiliul supraveghetorilor asigură, în măsura în care este posibil, o reflectare adecvată a diversității sectoarelor asigurărilor, reasigurărilor și pensiilor ocupaționale, un echilibru geografic și de gen adecvat și o reprezentare corespunzătoare a părților interesate la nivelul Uniunii. Membrii grupului părților interesate sunt selectați în funcție de calificări, competențe, cunoștințe relevante și experiență dovedite.

(4a) Membrii grupului părților interesate relevante aleg dintre membrii săi președintele grupului respectiv. Funcția de președinte este deținută pentru o perioadă de doi ani.

Parlamentul European poate invita președintele oricărui grup al părților interesate să facă o declarație în Parlament și să răspundă la întrebările adresate de deputați, ori de câte ori i se solicită acest lucru.

(5) Autoritatea furnizează toate informațiile necesare, sub rezerva respectării secretului profesional, astfel cum se prevede la articolul 70, și asigură asistența de secretariat adecvată pentru grupurile părților interesate. Se acordă o compensație adecvată pentru membrii grupurilor părților interesate care reprezintă organizații non-profit, cu excepția reprezentanților industriei. Această compensație ține cont de activitățile pregătitoare și subsecvente ale membrilor și este cel puțin echivalentă cu ratele de rambursare a cheltuielilor funcționarilor în temeiul titlului V capitolul 1 secțiunea 2 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene, astfel cum au fost stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului (Statutul funcționarilor). În cadrul grupurilor părților interesate se pot înființa grupuri de lucru pe probleme tehnice. Membrii Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și ai Grupului părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale au un mandat de patru ani, după care are loc o nouă procedură de selecție.

Membrii grupurilor părților interesate pot avea două mandate succesive.

(6) Grupurile părților interesate pot transmite Autorității avize și recomandări pentru orice subiect legat de atribuțiile Autorității, acordând o atenție deosebită sarcinilor menționate la articolele 10-16b și la articolele 29, 30, 32 și 35.

În cazul în care membrii grupurilor părților interesate ▌nu reușesc să convină asupra unui aviz, o treime din membri sau membrii reprezentând un grup de părți interesate au permisiunea de a emite un aviz separat ▌.

Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor, Grupul părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale, Grupul părților interesate din domeniul bancar și Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor pot emite avize și recomandări comune privind aspecte legate de activitatea desfășurată de autoritățile europene de supraveghere în temeiul articolului 56 din prezentul regulament cu privire la poziții comune și acte comune.”;

(7) Grupurile părților interesate își adoptă propriul regulament de procedură cu o majoritate de două treimi a membrilor săi.

(8) Autoritatea publică avizele ▌grupului părților interesate, avizele separate ale membrilor săi, rezultatele consultărilor, precum și modul în care au fost luate în considerare avizele și rezultatele consultărilor.”

25a.  Articolul 38 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Autoritatea se asigură că nicio decizie adoptată în temeiul articolelor 18, 19 sau 20 nu afectează în niciun fel responsabilitățile fiscale ale statelor membre.”

26.  articolul 39 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 39Procedurile decizionale

(1) Autoritatea acționează în conformitate cu alineatele (2)-(6) atunci când adoptă decizii în conformitate cu articolele 17, 18 și 19.

(2) Autoritatea informează orice destinatar al unei decizii cu privire la intenția sa de a adopta decizia respectivă, în limba oficială a destinatarului, fixând un termen-limită în care destinatarul își poate exprima părerea cu privire la obiectul deciziei, ținând seama pe deplin de urgența, complexitatea și consecințele potențiale ale acesteia. Destinatarul își poate exprima punctul de vedere în limba sa oficială. Dispoziția prevăzută în prima teză se aplică mutatis mutandis recomandărilor menționate la articolul 17 alineatul (3).

(3) Deciziile Autorității menționează motivele pe care se bazează.

(4) Destinatarii deciziilor Autorității sunt informați cu privire la căile de atac disponibile în temeiul prezentului regulament.

(5) Atunci când Autoritatea a luat o decizie în temeiul articolului 18 alineatul (3) sau alineatul (4), aceasta reexaminează periodic respectiva decizie.

(6) Adoptarea deciziilor luate de Autoritate în temeiul articolelor ▌18 sau 19 se face publică. Adoptarea deciziilor luate de Autoritate în temeiul articolului 17 se poate face publică. Prin această publicare, se menționează identitatea autorității competente sau a instituției financiare în cauză, precum și conținutul principal al deciziei, cu excepția cazului în care o astfel de publicare este în conflict cu interesul legitim al instituțiilor financiare în cauză sau cu protecția secretelor lor de afaceri ori ar putea periclita grav buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar al Uniunii sau a unei părți a acestuia.”

27.  Articolul 40 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)  se introduc următoarele litere (aa) și(ab):

„(aa) membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv menționat la articolul 45 alineatul (1), fără drept de vot;”;

(ab) șefii administrațiilor publice ale statului membru responsabile cu negocierea și adoptarea actelor menționate la articolul 1 alineatul (2) în scopul realizării de acțiuni în conformitate cu articolele 10-15”;

(ia)  litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) șefii autorităților publice naționale cu competență de supraveghere a instituțiilor financiare din fiecare stat membru, în scopul realizării de acțiuni în limitele oricăror competențe cu excepția celor prevăzute la articolele 10-15, care se reunesc personal cel puțin de două ori pe an;”

(ib)  litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d) un reprezentant fără drept de vot din partea CERS, care se abține de la a adopta pozițiile induse de aplicarea politicilor monetare;

(aa)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Fiecare autoritate ▌este responsabilă de numirea în cadrul ei a unui supleant la nivel înalt, care poate înlocui membrul consiliului supraveghetorilor menționat la alineatul (1) literele (ab) și (b) în cazul în care respectiva persoană nu poate participa.”

(ab)  se introduce următorul alineat:

„(4a) În scopul acțiunilor care urmează să fie întreprinse în domeniul de aplicare al articolelor 10-15, un reprezentant al Comisiei este membru fără drept de vot în consiliul supraveghetorilor, un reprezentant al Parlamentului European este observator, iar un reprezentant al administrațiilor din fiecare stat membru poate fi observator în cadrul consiliului supraveghetorilor.”

(ac)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Consiliul supraveghetorilor poate invita observatori.”

▌(c)  se adaugă următorul alineat (5a):

(5a) Dacă autoritatea publică națională menționată la alineatul (1) litera (b) nu este responsabilă cu asigurarea respectării normelor de protecție a consumatorului, membrul consiliului supraveghetorilor menționat la litera respectivă poate decide să invite un reprezentant al autorității responsabile cu protecția consumatorului din statul membru respectiv, care nu va avea drept de vot. În cazul în care, într-un stat membru, protecția consumatorului este responsabilitatea mai multor autorități, autoritățile respective convin asupra unui reprezentant comun.”

28.  Articolul 41 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 41Comitete interne

„Consiliul supraveghetorilor poate înființa comitete interne pentru sarcinile specifice atribuite acestuia. Consiliul supraveghetorilor poate prevedea delegarea anumitor sarcini și decizii clar definite către comitetele interne, către comitetul executiv sau către președinte.”

29.  ▌Articolul 42 ▌se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 42Independența

Consiliului supraveghetorilor

În exercitarea atribuțiilor care le sunt conferite în temeiul prezentului regulament, președintele și membrii ▌consiliului supraveghetorilor acționează independent și obiectiv în interesul exclusiv al Uniunii în ansamblul său și nu solicită, nici nu acceptă instrucțiuni din partea instituțiilor sau organelor Uniunii, din partea niciunui guvern și din partea niciunei entități publice sau private.

Nici statele membre, nici instituțiile sau organismele Uniunii și niciun alt organism public sau privat nu urmăresc să influențeze membrii consiliului supraveghetorilor în executarea atribuțiilor lor.

Atunci când gradul de independență menționat la articolul 30 alineatul (2) litera (a) a fost evaluat ca fiind insuficient în conformitate cu articolul respectiv, consiliul supraveghetorilor poate decide fie să suspende temporar drepturile de vot ale membrului individual, fie să suspende temporar calitatea sa de membru al Autorității până la remedierea deficienței.”

30.  Articolul 43 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Consiliul supraveghetorilor îndrumă activitatea Autorității și este principalul organism decizional pentru deciziile strategice și deciziile de politică majore.

Cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute în prezentul regulament, consiliul supraveghetorilor adoptă recomandările, ghidurile, avizele și deciziile Autorității și emite opiniile menționate la capitolul II▌.”;

(b)  alineatele (2) și (3) se elimină;

(c)  ▌alineatul (4) ▌ se înlocuiește cu următorul text:

„Consiliul supraveghetorilor adoptă, înainte de data de 30 septembrie a fiecărui an, pe baza unei propuneri a comitetului executiv, programul de lucru al Autorității pentru anul următor și îl transmite spre informare Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

Autoritatea își stabilește prioritățile în ceea ce privește evaluările identificând, dacă este cazul, autoritățile competente și activitățile care fac obiectul revizuirilor în conformitate cu articolul 30. Dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător, Autoritatea poate identifica alte autorități competente pentru realizarea de evaluări;

Programul de lucru se adoptă fără a se aduce atingere procedurii bugetare anuale și se publică.”;

(d)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) La propunerea comitetului executiv, consiliul supraveghetorilor adoptă raportul anual privind activitățile Autorității, inclusiv privind îndeplinirea sarcinilor președintelui, pe baza proiectului de raport menționat la articolul 47 alineatul (9f), și îl transmite până la data de 15 iunie a fiecărui an Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Comitetului Economic și Social European. Raportul se publică.”;

(e)  alineatul (8) se elimină;

30a.  se introduce următorul articol 43a:

„Articolul 43a

Transparența deciziilor adoptate de consiliul supraveghetorilor

Fără a aduce atingere articolului 70, în termen de cel mult șase săptămâni de la data unei reuniuni a consiliului supraveghetorilor, Autoritatea prezintă Parlamentului European cel puțin un registru cuprinzător și relevant cu privire la procedurile desfășurate de respectiva reuniune a consiliului supraveghetorilor, care permite o înțelegere deplină a discuțiilor, inclusiv o listă adnotată a deciziilor.”

31.  Articolul 44 se modifică după cum urmează:

(a)  ▌alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Deciziile consiliului supraveghetorilor se iau cu majoritatea simplă a membrilor. Fiecare membru dispune de un singur vot. În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv.

În ceea ce privește deciziile referitoare la elaborarea și adoptarea actelor, proiectelor și instrumentelor specificate la articolele 10-16 și măsurile și deciziile adoptate în temeiul articolului 9 alineatul (5) al treilea paragraf, al articolului 9a și în temeiul capitolului VI și prin derogare de la primul paragraf din prezentul alineat, consiliul supraveghetorilor ia decizii cu o majoritate calificată a membrilor săi, astfel cum este definită la articolul 16 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 3 din Protocolul (nr. 36) privind dispozițiile tranzitorii. Membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv și președintele nu votează cu privire la aceste decizii.

(1a) Prin derogare de la alineatul (1), consiliul supraveghetorilor este competent să adopte deciziile pregătite de comitetul executiv în sensul articolului 22 alineatele (1), (2), (3) și (5), al articolului 29a, al articolului 32, al articolului 31a și al articolelor 35b-35h, în conformitate cu articolul 47 alineatul (3), cu o majoritate simplă a membrilor săi.

În cazul în care consiliul supraveghetorilor nu adoptă deciziile elaborate de comitetul executiv în sensul articolului 22 alineatele (1), (2), (3) și (5), al articolului 29a, al articolului 32, al articolului 31a și al articolelor 35b-35h, acesta poate modifica aceste decizii. Consiliul supraveghetorilor este competent să adopte aceste decizii modificate cu o majoritate de trei sferturi dintre membrii săi.

În cazul în care consiliul supraveghetorilor nu adoptă deciziile modificate menționate la al doilea paragraf cât mai curând posibil și în termen de cel mult patru luni, comitetul executiv ia decizia.”;

(aa)  se introduce un nou alineat (1a):

(1a) Prin derogare de la alineatul (1), consiliul supraveghetorilor este competent să adopte deciziile pregătite de comitetul executiv în sensul articolului 22 alineatele (1), (2), (3) și (5), al articolului 29a, al articolului 32, al articolului 31a și al articolelor 35b-35h, în conformitate cu articolul 47 alineatul (3), cu o majoritate simplă a membrilor săi.

În cazul în care consiliul supraveghetorilor nu adoptă deciziile elaborate de comitetul executiv în sensul articolului 22 alineatele (1), (2), (3) și (5), al articolului 29a, al articolului 32, al articolului 31a și al articolelor 35b-35h, acesta poate modifica aceste decizii. Consiliul supraveghetorilor este competent să adopte aceste decizii modificate cu o majoritate de trei sferturi dintre membrii săi.

În cazul în care consiliul supraveghetorilor nu adoptă deciziile modificate menționate la al doilea paragraf cât mai curând posibil și în termen de cel mult patru luni, comitetul executiv ia decizia.”;

(b)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Consiliul supraveghetorilor își adoptă propriul regulament de procedură și îl face public. Regulamentul de procedură prevede în detaliu condițiile de vot.”

(c)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Membrii fără drept de vot și observatorii nu participă la nicio discuție din cadrul consiliului supraveghetorilor referitoare la instituțiile financiare individuale, cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolul 75 alineatul (3) sau în actele menționate la articolul 1 alineatul (2).

Primul paragraf nu se aplică președintelui și membrilor care sunt și membri ai comitetului executiv. ▌”;

32.  în capitolul III, titlul secțiunii 2 se înlocuiește cu următorul text:

Secțiunea 2

Comitetul executiv”.

33.  articolul 45 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 45Componență

(1) Comitetul executiv este format din președinte și din trei membri cu normă întreagă, care sunt cetățeni ai unui stat membru. Președintele atribuie sarcini de politică și administrative clar definite fiecăruia dintre membrii cu normă întreagă, în special responsabilități pentru chestiunile bugetare, pentru aspectele legate de programul de lucru al Autorității și pentru aspecte de convergență. Unul dintre membrii cu normă întreagă îndeplinește funcția de vicepreședinte și preia atribuțiile președintelui în absența acestuia sau atunci când acesta este împiedicat să le îndeplinească din motive rezonabile, în conformitate cu prezentul regulament.

(2) Membrii cu normă întreagă sunt selectați pe criterii de merit, competențe, cunoaștere a instituțiilor ▌financiare și experiență practică în domeniu, în cadrul diferitelor lor modele de afaceri, precum și în domeniul piețelor, în special în domeniul asigurărilor și pensiilor ocupaționale, inclusiv privind interesele consumatorilor, precum și experiență relevantă în domeniul supravegherii și al reglementării financiare. Membrii cu normă întreagă trebuie să aibă o vastă experiență de conducere. Ar trebui ca cel puțin unul dintre membrii cu normă întreagă să nu fi fost angajat de către o autoritate națională competentă în anul anterior numirii. Selecția se face pe baza unui apel deschis pentru candidaturi, care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, după care Comisia întocmește o listă scurtă de candidați calificați, după consultarea consiliului supraveghetorilor.

Comisia transmite lista scurtă spre aprobare Parlamentului European. După aprobarea listei scurte, Consiliul adoptă o decizie prin care îi numește pe membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv ▌. Componența comitetului executiv este echilibrată și proporțională și reflectă Uniunea în ansamblu.

(3) În cazul în care un membru cu normă întreagă al comitetului executiv nu mai îndeplinește condițiile menționate la articolul 46 sau se constată că a comis o abatere gravă, Parlamentul European și Consiliul pot, din proprie inițiativă sau pe baza unei propuneri din partea Comisiei aprobată de Parlamentul European, să adopte o decizie pentru a-l demite din funcție.

(4) Mandatul membrilor cu normă întreagă este de cinci ani și poate fi reînnoit o singură dată. În cursul perioadei de nouă luni care precedă încheierea mandatului de cinci ani al membrului cu normă întreagă, consiliul supraveghetorilor evaluează:

(a) rezultatele obținute în primul mandat și modul în care acestea au fost obținute;

(b) sarcinile și obligațiile Autorității în anii următori.

Ținând seama de evaluare, Comisia transmite lista membrilor cu normă întreagă Consiliului în vederea reînnoirii acesteia. Pe baza acestei liste și ținând seama de evaluare, Consiliul poate să prelungească mandatul membrilor cu normă întreagă.”

34.  se introduce următorul articol 45a:

„Articolul 45aLuarea deciziilor

(1) Deciziile comitetului executiv se adoptă cu majoritatea simplă a membrilor săi. Fiecare membru dispune de un singur vot. În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv. La cererea președintelui sau a cel puțin trei membri ai comitetului executiv, deciziile sunt înaintate consiliului supraveghetorilor.

(2) Reprezentantul Comisiei participă la reuniunile comitetului executiv fără a avea drept de vot, cu excepția aspectelor menționate la articolul 63.

(3) Comitetul executiv își adoptă propriul regulament de procedură și îl face public.

(4) Întrunirile comitetului executiv sunt convocate de președinte din proprie inițiativă sau la cererea unuia dintre membrii săi și sunt prezidate de președinte.

Comitetul executiv se întrunește înaintea fiecărei reuniuni a consiliului supraveghetorilor și ori de câte ori consideră necesar. Acesta raportează periodic consiliului supraveghetorilor și se întrunește cel puțin de unsprezece ori pe an.

(5) Participanții fără drept de vot nu participă la discuțiile din cadrul comitetului executiv referitoare la instituții financiare individuale.

(5a) Consiliul supraveghetorilor are dreptul de a transmite comitetului executiv cereri specifice de informații.”

35.  se introduce următorul articol 45b:

„Articolul 45bComitete interne

Comitetul executiv poate înființa comitete interne pentru sarcinile specifice care îi sunt atribuite.”

36.  Articolul 46 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 46Independența

comitetului executiv

Membrii comitetului executiv acționează în mod independent și obiectiv, în interesul exclusiv al Uniunii în ansamblul său, nu solicită și nu primesc instrucțiuni din partea instituțiilor sau a organelor Uniunii, din partea niciunui guvern ▌și a niciunui organism public sau privat.

Membrii comitetului executiv nu dețin nicio funcție la nivel național, la nivelul Uniunii sau la nivel internațional.

Nici statele membre, nici instituțiile sau organismele Uniunii și niciun alt organism public sau privat nu încearcă să-i influențeze pe membrii comitetului executiv în exercitarea sarcinilor lor.”

37.  Articolul 47 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 47Atribuții

(1) Comitetul executiv se asigură că Autoritatea își duce la îndeplinire misiunea și își exercită atribuțiile care îi revin în conformitate cu prezentul regulament. Comitetul executiv ia toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea instrucțiunilor administrative interne și publicarea înștiințărilor, pentru a asigura funcționarea Autorității în conformitate cu prezentul regulament.

(2) Comitetul executiv propune un program de lucru anual și multianual spre adoptare de consiliul supraveghetorilor.

(3) Comitetul executiv își exercită competențele bugetare în conformitate cu articolele 63 și 64.

În sensul articolelor 17, 19, 22 alineatul (4) și 30 ▌ , comitetul executiv este competent să acționeze și să ia decizii. În sensul articolului 22 alineatele (1), (2), (3) și (5), al articolului 29a, al articolului 31a, al articolului 32 și al articolelor 35b-35d, comitetul executiv are competența de a elabora decizii care sunt supuse procedurii decizionale prevăzute la articolul 44 alineatul (1a). Comitetul executiv informează consiliul supraveghetorilor în legătură cu toate deciziile pe care le elaborează și le adoptă.

(3a) Comitetul executiv examinează și emite un aviz ▌privind toate aspectele care urmează să fie decise de consiliul supraveghetorilor.

(4) Comitetul executiv adoptă planul privind politica de personal a Autorității și, în temeiul articolului 68 alineatul (2), măsurile de punere în aplicare necesare ale Statutului funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”).

(5) Comitetul executiv adoptă dispozițiile speciale privind dreptul de acces la documentele Autorității, în conformitate cu articolul 72.

(6) Comitetul executiv propune un raport anual referitor la activitățile Autorității, inclusiv la sarcinile președintelui, pe baza proiectului de raport menționat la alineatul (9) litera (f) și îl prezintă consiliului supraveghetorilor spre aprobare.

(7) Comitetul executiv numește și revocă membrii comisiei de apel, în conformitate cu articolul 58 alineatele (3) și (5), ținând cont în mod corespunzător de o propunere a consiliului supraveghetorilor.

(8) Membrii comitetului executiv fac publice toate reuniunile organizate și ospitalitatea de care au beneficiat. Cheltuielile fac obiectul unor înregistrări publice, în conformitate cu Statutul funcționarilor.

(9) Membrul responsabil are următoarele sarcini specifice:

(a) să pună în aplicare programul anual de lucru al Autorității sub îndrumarea consiliului supraveghetorilor și sub controlul comitetului executiv;

(b) să ia toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea instrucțiunilor administrative interne și publicarea înștiințărilor, pentru a asigura funcționarea Autorității în conformitate cu prezentul regulament;

(c) să elaboreze un program multianual de lucru, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (2);

(d) să elaboreze un program de lucru până la data de 30 iunie a fiecărui an pentru anul următor, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (2);

(e) să elaboreze un proiect preliminar de buget al Autorității în temeiul articolului 63 și să execute bugetul Autorității în temeiul articolului 64;

(f) să pregătească un proiect de raport anual care să conțină o secțiune privind activitățile de reglementare și de supraveghere ale Autorității și o secțiune privind aspectele financiare și administrative;

(g) să exercite competențele stabilite la articolul 68 cu privire la personalul Autorității și să gestioneze chestiunile legate de personal.”

38.  Articolul 48 se modifică după cum urmează:

(a)    la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Președintele este cetățean al unui stat membru și este responsabil cu pregătirea lucrărilor și prezidarea întrunirilor consiliului supraveghetorilor și ale comitetului executiv.”;

(b)    alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) În scopul selectării președintelui, Comisia înființează un comitet de selecție compus din șase persoane independente de nivel înalt. Parlamentul European, Consiliul și Comisia numesc fiecare doi membri ai comitetului de selecție. Comitetul de selecție își numește președintele din rândul membrilor săi. Comitetul de selecție decide, cu majoritate simplă, cu privire la publicarea anunțului de post vacant, la criteriile de selecție și la profilul specific al postului, la componența grupului de solicitanți, precum și la metoda prin care grupul de solicitanți este analizat pentru a se întocmi o listă scurtă de cel puțin doi candidați, echilibrată din punct de vedere al genului. În caz de egalitate de voturi, președintele comitetului de selecție are votul decisiv.

Președintele este selectat pe criterii de merit, competențe, cunoașterea instituțiilor și a piețelor financiare, în special în sectorul asigurărilor și al pensiilor ocupaționale, în urma unei apel deschis pentru candidaturi care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Președintele are un număr semnificativ de ani de experiență recunoscută în materie de supraveghere și reglementare financiară, precum și de experiență într-o funcție de conducere de nivel superior, poate demonstra competențe de conducere și standarde înalte de eficiență, competență și integritate și o cunoaștere dovedită a cel puțin două limbi oficiale ale Uniunii.

Comitetul de selecție prezintă Parlamentului European și Consiliului lista scurtă de candidați pentru funcția de președinte. Parlamentul European poate invita candidații selectați la audieri cu ușile închise sau publice, poate adresa întrebări scrise candidaților, poate obiecta la desemnarea unui candidat și își poate recomanda candidatul preferat. Parlamentul European și Consiliul adoptă o decizie comună de numire a președintelui din lista scurtă a candidaților.

(2a) În cazul în care președintele nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale, inclusiv pe cele menționate la articolul 49 sau se constată că a comis o abatere gravă, Parlamentul European și Consiliul pot, pe baza unei propuneri din partea Comisiei sau din proprie inițiativă, să adopte o decizie pentru a-l demite din funcție. Atunci când își elaborează propunerea, Comisia Europeană se consultă cu autoritățile naționale competente.”;

(ba)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Mandatul președintelui este de opt ani și nu poate fi reînnoit.”

(c)    ▌alineatul (4) ▌ se înlocuiește cu următorul text:

„În cursul perioadei de nouă luni care precedă încheierea mandatului de opt ani al președintelui, consiliul supraveghetorilor evaluează:

(a) rezultatele obținute în primul mandat și modul în care acestea au fost obținute;

(b) sarcinile și obligațiile Autorității în anii următori.

În scopul evaluării menționate la primul paragraf, consiliul supraveghetorilor numește un președinte supleant temporar din rândul membrilor săi.”;

(d)    alineatul (5) se elimină;

38a.  Articolul 49 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 49Independența

președintelui

Fără a aduce atingere rolului consiliului supraveghetorilor în ceea ce privește atribuțiile președintelui, acesta din urmă nu poate nici solicita, nici accepta instrucțiuni din partea instituțiilor sau organismelor Uniunii, din partea niciunui guvern ▐ și din partea niciunui alt organism public sau privat.

Nici statele membre, nici instituțiile sau organismele Uniunii și niciun alt organism public sau privat nu urmăresc să influențeze președintele în executarea atribuțiilor sale.

În conformitate cu statutul funcționarilor menționat la articolul 68, președintele, după părăsirea funcției, este obligat să respecte în continuare obligația de a manifesta integritate și discreție în ceea ce privește acceptarea anumitor numiri sau beneficii.”

39.  se introduce următorul articol 49a:

„Articolul 49aCheltuieli

Președintele face publice toate reuniunile organizate cu părțile interesate externe, în termen de două săptămâni de la reuniune, și ospitalitatea de care a beneficiat. Cheltuielile fac obiectul unor înregistrări publice, în conformitate cu Statutul funcționarilor.”;

40.  Articolele 50, 51, 52 și 53 se elimină.

41.  Articolul 54 se modifică după cum urmează:

(a)  ▌alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comitetul comun funcționează ca un forum în cadrul căruia Autoritatea cooperează îndeaproape și în mod regulat și garantează coerența transsectorială, ținând seama totodată pe deplin de caracteristicile specifice sectoriale, cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) și cu Autoritatea Europeană de Supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe), în special, atunci când se prevede în dreptul Uniunii, în ceea ce privește:

– conglomeratele financiare și consolidarea transfrontalieră;

– contabilitatea și auditul;

– analizele microprudențiale ale evoluțiilor, riscurilor și vulnerabilităților transsectoriale care pun în pericol stabilitatea financiară;

– produsele de investiții cu amănuntul;

– securitatea cibernetică;

– schimburile de informații și de cele mai bune practici cu CERS și ▌AES;

servicii financiare cu amănuntul și aspecte legate de protecția consumatorilor;

aplicarea principiului proporționalității.”

(c)  se introduce următorul alineat (2a):

„(2a)   Comitetul mixt funcționează ca un forum în cadrul căruia Autoritatea cooperează în mod regulat și îndeaproape cu Autoritatea Bancară Europeană și cu Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe în chestiuni legate de interacțiunea dintre sarcinile Autorității și ale Autorității Europene pentru Valori Mobiliare și Piețe și sarcinile specifice menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 conferite Autorității Bancare Europene.”

42.  ▌Articolul 55 ▌se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 55

Componență

(1) Comitetul comun se compune din președinții autorităților europene de supraveghere▌.

(2) Un membru al comitetului executiv, un reprezentant al Comisiei și al doilea președinte al CERS și, dacă este cazul, președintele oricărui subcomitet al Comitetului comun sunt invitați în calitate de observatori la întrunirile Comitetului comun, precum și, dacă este cazul, ale oricăror subcomitete menționate la articolul 57.

(3) Președintele Comitetului comun este numit pe baza unui sistem de rotație anual dintre președinții AES. Președintele Comitetului comun este al doilea vicepreședinte al CERS.

(4) Comitetul comun își adoptă propriul regulament de procedură și îl publică. Comitetul comun poate invita observatori. Comitetul comun adoptă poziții comune prin consens. Regulamentul poate prevedea mai mulți participanți la întrunirile Comitetului comun.

Comitetul comun se întrunește cel puțin o dată la trei luni.

(4a) Președintele Autorității consultă periodic și informează consiliul supraveghetorilor cu privire la orice poziție adoptată în cadrul reuniunilor comitetului comun și ale subcomitetelor acestuia.”;

42a.  Articolul 56 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 56Poziții comune și acte comune

În cadrul atribuțiilor sale prevăzute la capitolul II și, în special, în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei 2002/87/CE, Autoritatea încearcă să ajungă, dacă este cazul, la poziții comune cu Autoritatea Europeană de Supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) și cu și Autoritatea Europeană de Supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe).

Atunci când acest lucru este impus de legislația Uniunii, actele în temeiul articolelor 10-19 din prezentul regulament, referitoare la aplicarea Directivei 2002/87/CE sau a oricăror alte acte ale Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2), care intră, de asemenea, în sfera de competență a Autorității Europene de Supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) sau a Autorității Europene de Supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Asigurări și Pensii Ocupaționale) se adoptă în paralel de Autoritate, de Autoritatea Europeană de Supraveghere (Autoritatea Bancară Europeană) și de Autoritatea Europeană de Supraveghere (Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe), după caz.

În cazul în care decizia Autorității se abate de la poziția comună menționată la alineatul (1) sau în cazul în care nu se poate lua nicio decizie, Autoritatea informează fără întârziere Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la motivele sale.

42b.  Articolul 57 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 57

Subcomitete

(1) Comitetul comun poate institui subcomitete în scopul de a pregăti proiectele de poziții comune și actele comune cu Comitetul comun.

(2) Respectivul subcomitet se compune din președinții autorităților europene de supraveghere și un reprezentant la nivel înalt provenind din actualul personal al autorității competente relevante din fiecare stat membru.

(3) Subcomitetul alege un președinte dintre reprezentanții autorităților competente relevante care este, de asemenea, observator în cadrul Comitetului comun.

(3a) În sensul articolului 56, se înființează un subcomitet al Comitetului comun privind conglomeratele financiare.

(4) Comitetul comun publică pe site-ul său toate subcomitetele înființate, inclusiv mandatele acestora și o listă a membrilor lor, cu funcțiile ocupate în cadrul subcomitetului.”

43.  Articolul 58 se modifică după cum urmează:

(-a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Se înființează comisia de apel a autorităților europene de supraveghere.”

(-aa)  la alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

(2) Comisia de apel se compune din șase membri și șase supleanți, cu reputație și cunoștințe în domeniu consacrate în dreptul Uniunii și cu experiență profesională la nivel internațional, experiență obținută la un nivel suficient de înalt în domeniul bancar, de asigurări, al pensiilor ocupaționale, al piețelor de valori mobiliare sau al altor servicii financiare, fiind excluși membrii actualului personal al autorităților competente sau al altor instituții naționale sau ale Uniunii care sunt implicați în activitățile Autorității și membrii Grupului părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și ai Grupului părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale. Membrii sunt resortisanți ai unui stat membru și cunosc foarte bine cel puțin două limbi oficiale ale Uniunii. Comisia de apel dispune de o experiență juridică suficientă pentru a putea oferi consiliere juridică profesională cu privire la legalitatea și caracterul proporțional al exercitării de către Autoritate a competențelor sale.”

(a)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Doi membri ai comisiei de apel și doi supleanți sunt numiți de către comitetul executiv al Autorității, fiind aleși de pe o listă scurtă propusă de Comisie, întocmită în urma unei invitații publice de manifestare a interesului publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, și după consultarea consiliului supraveghetorilor.

După primirea listei scurte, Parlamentul European poate invita candidații la funcția de membri și supleanți să facă o declarație în fața sa și să răspundă la întrebările adresate de deputați, înainte de a fi numiți.

Parlamentul European poate invita membrii comisiei de apel să facă o declarație în Parlament și să răspundă la întrebările adresate de deputați ori de câte ori i se solicită acest lucru.”;

(b)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Un membru al comisiei de apel care a fost numit de comitetul executiv al Autorității nu poate fi revocat pe durata mandatului decât în cazul în care s-a făcut vinovat de o abatere gravă, iar comitetul executiv, după ce a consultat consiliul supraveghetorilor, a adoptat o decizie în acest sens.”;

(ba)  alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8) AES acordă comisiei de apel sprijinul adecvat în ceea ce privește funcționarea și secretariatul permanent prin intermediul Comitetului comun.”

44.  la articolul 59, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Membrii comisiei de apel sunt independenți în luarea deciziilor. Ei nu sunt constrânși să respecte nicio instrucțiune. Aceștia nu îndeplinesc alte atribuții în raport cu Autoritatea, consiliul de administrație sau consiliul supraveghetorilor.

(2) Membrii comisiei de apel și personalul Autorității care asigură sprijinul adecvat în ceea ce privește funcționarea și secretariatul nu iau parte la procedurile de contestație introduse dacă au un interes personal în cauza respectivă, dacă au fost anterior implicați ca reprezentanți ai uneia dintre părți sau dacă au participat la adoptarea deciziei care face obiectul contestației.”

45.  la articolul 60, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile competente, poate contesta o decizie a Autorității menționată la articolele 16, 16a, 17, 18, 19 și 35, inclusiv în ceea ce privește proporționalitatea, și orice altă decizie adoptată de Autoritate în conformitate cu actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) care este adresată persoanei respective, precum și o decizie care, deși adresată unei alte persoane, privește direct și personal persoana în cauză.

(2) Contestația, împreună cu expunerea de motive, se înaintează în scris la sediul Autorității, în termen de trei luni de la data notificării deciziei către persoana vizată sau, în absența unei notificări, la data la care Autoritatea a publicat decizia sa.

Comisia de apel ia o decizie cu privire la contestație în termen de trei luni de la introducerea acesteia.”

46.  Articolul 62 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Veniturile Autorității constau, fără a aduce atingere celorlalte tipuri de venituri, din orice combinație între următoarele:

(a) o contribuție de echilibrare din partea Uniunii, înregistrată în bugetul general al Uniunii (secțiunea Comisiei), care este de cel puțin 35% din veniturile estimate ale Autorității;

(aa) contribuții obligatorii de până la 65 % din veniturile estimate ale Autorității de la autoritățile publice naționale competente pentru supravegherea instituțiilor financiare.

(b) în funcție de evoluția domeniului de supraveghere specific instituțiilor, contribuții anuale din partea instituțiilor financiare, pe baza cheltuielilor anuale estimate legate de activitățile prevăzute de prezentul regulament și de actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) pentru fiecare categorie de participanți în domeniul de competență al Autorității;

(c) orice taxe plătite Autorității în cazurile specificate de instrumentele aplicabile ale dreptului Uniunii;

(d) contribuții din partea statelor membre sau a observatorilor;

(e) tarife pentru publicații, activități de formare și orice alt serviciu solicitat de autoritățile competente.

(1a) Veniturile primite de Autoritate nu compromit independența sau obiectivitatea acesteia.”;

(aa)  la alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:

„Estimările se bazează pe obiectivele și rezultatele preconizate indicate în programul anual de lucru menționat la articolul 47 alineatul (2) și iau în considerare resursele financiare necesare pentru atingerea acestor obiective și rezultate preconizate.”

(b)  se adaugă următorul alineat:

5. Nu sunt acceptate contribuții voluntare din partea statelor membre și a observatorilor, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (d), dacă acceptarea acestora ar putea pune sub semnul întrebării independența și imparțialitatea Autorității.”

48.  Articolul 63 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 63 Întocmirea bugetului

(1) În fiecare an, membrul responsabil întocmește un proiect provizoriu de document unic de programare al Autorității pentru următoarele trei exerciții financiare, care prezintă estimarea veniturilor și a cheltuielilor, precum și informații privind personalul, pe baza programării anuale și multianuale și îl înaintează comitetului executiv și consiliului supraveghetorilor, împreună cu schema de personal.

(1a) Președintele prezintă proiectul de document unic de programare Parlamentului European și Consiliului, după care consiliul supraveghetorilor, pe baza proiectului care a fost aprobat de comitetul executiv, adoptă proiectul de document unic de programare pentru următoarele trei exerciții financiare.

(1b) Documentul unic de programare este transmis de către comitetul executiv Comisiei, Parlamentului European și Consiliului, precum și Curții de Conturi Europene, până la data de 31 ianuarie. Fără a aduce atingere adoptării bugetului anual, Parlamentul European aprobă documentul unic de programare.

(2) Ținând seama de documentul unic de programare, Comisia înscrie în proiectul de buget al Uniunii previziunile pe care le consideră necesare, ținând cont de schema de personal și de cuantumul contribuției de echilibrare din bugetul general al Uniunii, în conformitate cu articolele 313 și 314 din Tratat.

(3) Autoritatea bugetară adoptă schema de personal a Autorității. Autoritatea bugetară autorizează creditele pentru contribuția de echilibrare destinată Autorității și aprobă limita pentru cheltuielile totale ale Autorității.

(4) Consiliul supraveghetorilor adoptă bugetul Autorității. Acesta devine definitiv odată cu adoptarea finală a bugetului general al Uniunii. Dacă este necesar, acesta se ajustează în consecință.

(5) Comitetul executiv informează fără întârziere autoritatea bugetară cu privire la intenția sa de a executa orice proiect care ar putea avea implicații financiare semnificative pentru finanțarea bugetului său, în special orice proiect imobiliar, cum ar fi închirierea sau achiziționarea de imobile.

(5a)  Autoritatea bugetară autorizează orice proiect care ar putea avea implicații financiare semnificative sau pe termen lung pentru finanțarea bugetului Autorității, în special orice proiect imobiliar, cum ar fi închirierea sau achiziționarea de imobile, inclusiv clauzele de reziliere.”

49.  Articolul 64 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 64 Execuția și controlul bugetului

(1) Membrul responsabil își exercită competențele de ordonator de credite și execută bugetul anual al Autorității.

(2) Contabilul Autorității, care este independent, transmite conturile provizorii contabilului Comisiei și Curții de Conturi până la data de 1 martie a anului următor. Articolul 70 nu împiedică Autoritatea să furnizeze Curții de Conturi Europene orice informație solicitată de aceasta, care este de competența Curții.

(3) Contabilul Autorității transmite contabilului Comisiei, până la data de 1 martie a anului următor, informațiile contabile necesare în scopuri de consolidare, în modul și formatul stabilite de contabilul respectiv.

(4) Contabilul Autorității trimite membrilor consiliului supraveghetorilor, Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi raportul privind gestiunea bugetară și financiară, până la data de 31 martie a anului următor.

(5) După luarea în considerare a observațiilor formulate de Curtea de Conturi cu privire la conturile provizorii ale Autorității, în conformitate cu articolul 148 din Regulamentul financiar, contabilul Autorității, pe răspundere proprie, întocmește conturile finale ale Autorității. Membrul responsabil trimite aceste conturi consiliului supraveghetorilor, care emite un aviz cu privire la conturile în cauză.

(6) Până la data de 1 iulie a anului următor, contabilul Autorității trimite conturile finale, însoțite de avizul consiliului supraveghetorilor, contabilului Comisiei, Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi.

Contabilul Autorității trimite, tot până la data de 1 iulie, un pachet de rapoarte contabilului Comisiei, într-un format standardizat stabilit de contabilul Comisiei în vederea consolidării.

(7) Conturile finale se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la data de 15 noiembrie a anului următor.

(8) Membrul responsabil transmite Curții de Conturi, până la data de 30 septembrie, un răspuns la observațiile formulate de aceasta. Membrul responsabil trimite, de asemenea, o copie a răspunsului respectiv comitetului executiv și Comisiei.

(9) Membrul responsabil prezintă Parlamentului European, la solicitarea acestuia din urmă și în conformitate cu articolul 165 alineatul (3) din Regulamentul financiar, toate informațiile necesare derulării eficiente a procedurii de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar în cauză.

(10) La recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, Parlamentul European acordă descărcarea de gestiune Autorității pentru execuția bugetului pentru exercițiul financiar N, până la data de 15 mai a exercițiului N + 2.”

(10a) Autoritatea emite un aviz motivat privind poziția Parlamentului European și alte observații formulate de Parlamentul European, prezentate în procedura de descărcare de gestiune.

49a.  se introduce următorul articol 64a:

„Articolul 64aAuditul intern al Autorității

„Autoritatea instituie un comitet de audit intern care furnizează Parlamentului European și Consiliului un aviz privind descărcarea de gestiune pentru partea din buget care nu este finanțată de la bugetul general al Uniunii.”

50.  Articolul 65 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 65Norme financiare

Normele financiare aplicabile Autorității se adoptă de către comitetul executiv, după consultarea Comisiei. Aceste norme nu se pot abate de la Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei* pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, cu excepția situațiilor în care acest lucru este impus de necesități operaționale specifice, indispensabile funcționării Autorității și numai cu acordul prealabil al Comisiei.

*Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 7.12.2013, p. 42).”

51.  la articolul 66, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului** se aplică fără restricții Autorității în vederea combaterii fraudei, corupției și oricăror altor activități ilegale.

*Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).”

52.  Articolul 68 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Statutul funcționarilor, regimul aplicabil celorlalți agenți și normele adoptate de comun acord de către instituțiile Uniunii în scopul aplicării acestora se aplică personalului Autorității, inclusiv membrilor cu normă întreagă ai comitetului executiv și președintelui acestuia.  

(2) Comitetul executiv, de comun acord cu Comisia, adoptă măsurile de punere în aplicare necesare, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 110 din Statutul funcționarilor.”;

(b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Comitetul executiv adoptă dispoziții care să permită detașarea experților naționali din statele membre pe lângă Autoritate.”

53.  Articolul 70 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Membrii consiliului supraveghetorilor și toți membrii personalului Autorității, inclusiv funcționarii detașați temporar de statele membre și toate celelalte persoane care îndeplinesc sarcini pentru Autoritate pe bază contractuală, sunt supuși obligațiilor legate de secretul profesional în temeiul articolului 339 din TFUE și al dispozițiilor relevante din legislația Uniunii în domeniu, chiar și după ce aceștia și-au încetat atribuțiile.

Articolul 16 din Statutul funcționarilor se aplică tuturor membrilor personalului Autorității, inclusiv funcționarilor detașați temporar din statele membre și tuturor celorlalte persoane care îndeplinesc sarcini pentru autoritate pe bază contractuală.”;

(b)  la alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

Obligația prevăzută la alineatul (1) și la primul paragraf al prezentului alineat nu împiedică Autoritatea și autoritățile competente să utilizeze informațiile pentru asigurarea respectării actelor menționate la articolul 1 alineatul (2) și, în special, pentru procedurile legale necesare în vederea adoptării deciziilor.”;

(c)  se introduce următorul alineat (2a):

„(2a) Comitetul executiv și consiliul supraveghetorilor veghează ca persoanele care furnizează orice tip de servicii, în mod direct sau indirect, permanent sau ocazional, legate de atribuțiile Autorității, inclusiv funcționarii și alte persoane autorizate de către comitetul executiv și de către consiliul supraveghetorilor sau numite de către autoritățile competente în acest scop, sunt supuse unor obligații legate de secretul profesional echivalente celor prevăzute la alineatele anterioare.

Aceleași cerințe de păstrare a secretului profesional li se aplică și observatorilor care participă la reuniunile comitetului executiv și ale consiliului supraveghetorilor sau care participă la activitățile Autorității.”;

(d)  alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3) Alineatele (1) și (2) nu împiedică Autoritatea să facă schimb de informații cu autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament și cu alte acte legislative ale Uniunii▌.

Alineatele (1) și (2) nu se aplică niciunei persoane care raportează sau dezvăluie informații privind o amenințare sau prejudicii la adresa interesului public în contextul relației lor de muncă.

Informațiile menționate la alineatul (2) fac obiectul obligațiilor privind secretul profesional menționate la alineatele (1) și (2). Autoritatea stabilește în regulamentul intern de procedură modalitățile practice de punere în aplicare a normelor referitoare la confidențialitate menționate la alineatele (1) și (2).

(4) Autoritatea aplică Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei ▌.

(4a) Autoritatea instituie canale speciale de raportare pentru primirea și gestionarea informațiilor furnizate de o persoană care efectuează raportarea cu privire la încălcări reale sau potențiale ale actelor Uniunii sau cu privire la abuzuri ale dreptului ori cazuri de administrare necorespunzătoare.”

54.  Articolul 71 se înlocuiește cu următorul text:

„Prezentul regulament nu aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 sau obligațiilor Autorității în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) nr. 2018/XXX (Regulamentul privind protecția datelor pentru instituțiile și organele UE), în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin.”

55.  la articolul 72, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comitetul executiv adoptă măsuri practice pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.”

56.  la articolul 73, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comitetul executiv decide cu privire la regimul lingvistic intern al Autorității.”

57.  la articolul 74, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Dispozițiile necesare referitoare la amplasarea sediului Autorității în statul membru în care aceasta este stabilită și facilitățile care trebuie oferite de statul membru respectiv, precum și normele specifice aplicabile în respectivul stat membru personalului Autorității și membrilor familiilor acestora se prevăd într-un acord privind sediul încheiat între Autoritate și statul membru respectiv, după obținerea aprobării comitetului executiv.”

57a.  la articolul 75, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2) Autoritatea cooperează cu țările menționate la alineatul (1) care aplică o legislație recunoscută ca fiind echivalentă în domeniile de competență ale Autorității menționate la articolul 1 alineatul (2), astfel cum este prevăzut în acordurile internaționale încheiate de Uniune în conformitate cu articolul 218 din TFUE.

(3) În conformitate cu dispozițiile relevante ale acordurilor menționate la alineatele (1) și (2), se stabilesc modalități precizând, în special, natura, sfera și aspectele procedurale ale participării țărilor menționate la alineatul (1), în special în relația cu țările membre ale spațiului economic european, la activitățile Autorității, inclusiv dispoziții referitoare la contribuțiile financiare și la personal. Aceste modalități pot prevedea reprezentarea, în calitate de observator, în structurile de conducere ale Autorității, însă garantează faptul că aceste țări nu participă la nicio discuție legată de instituții financiare individuale, în afară de cazul în care există un interes direct.”

58.  se introduce următorul articol 75a:

„Articolul 75aExercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 35d alineatul (2) al doilea paragraf poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia produce efecte din ziua care urmează datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau de la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu afectează valabilitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 35d alineatul (2) al doilea paragraf intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”

59.  Articolul 76 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 76 Relația cu CEIOPS

Autoritatea este considerată succesorul legal al CEIOPS. Până la data înființării Autorității, toate activele și pasivele, precum și toate operațiunile în curs ale CEIOPS sunt transferate automat Autorității. CEIOPS întocmește o declarație care reflectă situația de închidere a activelor și pasivelor sale la data transferului respectiv. Declarația respectivă este auditată și aprobată de către CEIOPS și de către Comisie.”

60.  se introduce un nou articol 77a:

„Articolul 77aDispoziții tranzitorii

Atribuțiile și postul directorului executiv numit în conformitate cu prezentul regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva 2014/51/UE, aflat în funcție la data de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] încetează la data respectivă.

Atribuțiile și postul președintelui numit în conformitate cu prezentul regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva 2014/51/UE, aflat în funcție la data de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] continuă până la expirarea mandatului.

Atribuțiile și postul membrilor consiliului de administrație numiți în conformitate cu prezentul regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva 2014/51/UE, aflați în funcție la data de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – trei luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] încetează la data respectivă.”

60a.  Articolul 79 se elimină.

60b.  Articolul 80 se elimină.

60c.  Articolul 81 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 81

Reexaminare

(1) Până la ... [18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] și, ulterior, din trei în trei ani, Comisia publică un raport general privind experiența dobândită ca urmare a funcționării Autorității și a procedurilor prevăzute în prezentul regulament. Respectivul raport evaluează, printre altele:

(a) eficacitatea și convergența practicilor de supraveghere realizate de autoritățile competente;

(i) independența autorităților competente și convergența standardelor echivalente guvernanței corporative;

(ii) imparțialitatea, obiectivitatea și autonomia Autorității;

(b) funcționarea colegiilor de supraveghere;

(c) progresul înregistrat în direcția convergenței în domeniul prevenirii, gestionării și al soluționării crizelor, inclusiv mecanisme de finanțare la nivelul Uniunii;

(d) rolul Autorității în ceea ce privește riscul sistemic;

(e) aplicarea clauzei de salvgardare prevăzute la articolul 38;

(f) aplicarea rolului de mediere cu efecte obligatorii prevăzut la articolul 19;

(fa) funcționarea procesului decizional al Comitetului comun.

(2) Raportul menționat la alineatul (1) evaluează, de asemenea:

(a) oportunitatea continuării supravegherii separate pentru bănci, asigurări și pensii ocupaționale, valori mobiliare și piețe financiare;

(b) oportunitatea desfășurării supravegherii prudențiale și supravegherii activității comerciale separat sau de către aceeași autoritate de supraveghere;

(c) oportunitatea simplificării și consolidării arhitecturii SESF, în vederea îmbunătățirii coerenței dintre nivelurile macro și micro, precum și între AES;

(d) coerența evoluției SESF cu evoluția la nivel mondial;

(e) existența unui nivel suficient de diversitate și excelență în cadrul SESF;

(f) adecvarea răspunderii și nivelului de transparență cu privire la cerințele de publicare;

(g) adecvarea resurselor Autorității pentru a își îndeplini atribuțiile;

(h) caracterul corespunzător al menținerii sediului Autorității sau oportunitatea mutării AES într-un sediu unic în vederea îmbunătățirii coordonării dintre acestea.

(2a) Ca parte a raportului general menționat la alineatul (1), Comisia, după consultarea tuturor autorităților relevante și a părților interesate, efectuează o evaluare cuprinzătoare a punerii în aplicare, a funcționării și a eficacității emiterii de scrisori de neintervenție în temeiul articolului 9a din prezentul regulament.

(2b) Comisia prezintă evaluările menționate la alineatele (2a), însoțită de propuneri legislative, dacă este cazul, Parlamentului European și Consiliului până la [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

(3) În ceea ce privește supravegherea directă a instituțiilor sau a infrastructurilor cu activități paneuropene și ținând seama de evoluțiile pieței, de stabilitatea pieței interne și de coeziunea Uniunii în ansamblu, Comisia elaborează un raport anual referitor la oportunitatea încredințării Autorității de noi responsabilități de supraveghere în acest domeniu.

(4) Raportul și orice propunere eventuală care îl însoțește se transmit Parlamentului European și Consiliului.”

Articolul 3

Modificări la Regulamentul (UE) nr. 1095/2010

Regulamentul (UE) 1095/2010 se modifică după cum urmează:

1.  Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)    alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„Autoritatea acționează în limitele competențelor care îi sunt conferite prin prezentul regulament și în cadrul domeniului de aplicare al Directivei 97/9/CE, al Directivei 98/26/CE, al Directivei 2001/34/CE, al Directivei 2002/47/CE, al Directivei 2003/71/CE, al Directivei 2004/39/CE, al Directivei 2004/109/CE, al Directivei 2009/65/CE, al Directivei 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului*, al Regulamentului nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului**, al Directivei 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului***, al Regulamentului (CE) nr. 1060/2009, al Regulamentului (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului****, al Regulamentului (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului*****, al Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului****** și al Regulamentului (UE) nr. 648/2012 și, în măsura în care aceste acte se aplică societăților care furnizează servicii de investiții sau organismelor de plasament colectiv care le comercializează unitățile de fond sau acțiunile și autorităților competente care le supraveghează, în cadrul domeniului de aplicare al părților relevante ale Directivei 2002/87/CE și ale Directivei 2002/65/CE, inclusiv în al tuturor directivelor, regulamentelor și deciziilor adoptate în baza acestor acte, precum și al oricăror alte acte juridice cu caracter obligatoriu ale Uniunii, care conferă sarcini Autorității.

*Directiva 2011/61/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind administratorii fondurilor de investiții alternative și de modificare a Directivelor 2003/41/CE și 2009/65/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 1060/2009 și (UE) nr. 1095/2010 (JO L 174, 1.7.2011, p. 1).

**Regulamentul (CE) nr. 1606/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 iulie 2002 privind aplicarea standardelor internaționale de contabilitate (JO L 243, 11.9.2002, p. 1).

*** Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 iunie 2013 privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate și rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, de modificare a Directivei 2006/43/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de abrogare a Directivelor 78/660/CEE și 83/349/CEE ale Consiliului (JO L 182, 29.6.2013, p. 19).

**** Regulamentul (UE) nr. 909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012 (JO L 257, 28.8.2014, p. 1-72).

***** Regulamentul (UE) nr. 600/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 (JO L 173, 12.6.2014, p. 84-148).

****** Directiva 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE (JO L 173, 12.6.2014, p. 349–496).”;

(aa)    alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Autoritatea acționează, de asemenea, în domeniul activităților participanților la piețe în legătură cu aspecte care nu sunt abordate în mod direct în actele menționate la alineatul (2), inclusiv aspecte de guvernanță corporativă, raportare financiară și audit, ținând seama de modele de afaceri sustenabile și de integrarea factorilor de mediu, sociali și de guvernanță, cu condiția ca astfel de acțiuni ale Autorității să fie necesare pentru asigurarea aplicării eficace și consecvente a actelor respective. În plus, Autoritatea ia măsurile adecvate în contextul licitațiilor de preluare, al compensațiilor și decontărilor, precum și al chestiunilor privind produsele financiare derivate.”

(b)    se introduce următorul alineat (3a):

„(3a) Prezentul regulament se aplică fără a aduce atingere altor acte ale Uniunii care conferă Autorității atribuții de autorizare sau de supraveghere și competențe corespunzătoare.”;

(ba)    alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Obiectivul Autorității este acela de a proteja interesul public prin contribuția la stabilitatea și eficacitatea sistemului financiar pe termen scurt, mediu și lung, pentru economia, cetățenii și întreprinderile Uniunii. Autoritatea contribuie, în limitele competențelor sale, la:

(a) îmbunătățirea funcționării pieței interne, incluzând, în special, un nivel solid, eficient și consistent de reglementare și supraveghere;

(b) garantarea integrității, transparenței, eficienței și bunei funcționări a piețelor financiare;

(c) consolidarea coordonării internaționale în domeniul supravegherii;

(d) prevenirea arbitrajului de reglementare și promovarea condițiilor de concurență echitabile;

(e) garantarea unei reglementări și supravegheri corespunzătoare cu privire la asumarea riscurilor de investiții și a altor riscuri; ▐

(f) îmbunătățirea protecției consumatorilor și a investitorilor;

(fa) îmbunătățirea convergenței în materie de supraveghere în întreaga piață internă, inclusiv promovarea unei abordări bazate pe riscuri privind supravegherea conduitei în afaceri.

În aceste scopuri, Autoritatea contribuie la garantarea aplicării consecvente, eficiente și efective a actelor menționate la alineatul (2), favorizează convergența în materie de supraveghere și, în conformitate cu articolul 16a, furnizează avize Parlamentului European, Consiliului și Comisiei ▌.

Atunci când își exercită atribuțiile conferite de prezentul regulament, Autoritatea acordă o atenție deosebită oricăror riscuri sistemice prezentate de instituțiile financiare al căror faliment poate afecta funcționarea sistemului financiar sau a economiei reale.

În îndeplinirea atribuțiilor sale, Autoritatea acționează independent, obiectiv și în mod nediscriminatoriu și transparent, în interesul Uniunii în ansamblu și respectă principiul proporționalității. Autoritatea aplică principiile responsabilității și integrității și ar trebui să se asigure, în acest sens, că toate părțile interesate sunt tratate în mod egal.

Conținutul și forma acțiunilor și măsurilor Autorității nu depășesc ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor prezentului regulament sau ale actelor la care se face referire la alineatul (2) și sunt proporționale cu natura, scara și complexitatea riscurilor inerente activității unei instituții sau piețe care este afectată de acțiunea Autorității.”

2.  Articolul 2 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Autoritatea face parte dintr-un Sistem european de supraveghere financiară (SESF). Obiectivul principal al SESF este de a asigura aplicarea corespunzătoare a normelor aplicabile sectorului financiar pentru a menține stabilitatea financiară, generând astfel încredere în sistemul financiar în ansamblu și asigurând o protecție eficace și suficientă pentru clienții serviciilor financiare.”

(b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În conformitate cu principiul cooperării loiale menționat la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, părțile la SESF cooperează, în spiritul încrederii și al unui deplin respect reciproc, în special pentru a asigura circulația unor informații pertinente și fiabile între ele și în relația cu Parlamentul European, Consiliul și Comisia.”

(c)  la ▌alineatul (5), se adaugă următorul paragraf:

„Trimiterile la supraveghere din prezentul regulament se referă la toate activitățile pertinente, fără a aduce atingere competențelor naționale, pe care toate autoritățile competente trebuie să le efectueze în temeiul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).”;

2a.  Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3Răspunderea

Sistemului european de supraveghere financiară

(1) Autoritățile menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (a)-(e) răspund în fața Parlamentului European și a Consiliului.

(2) Pe durata anchetelor desfășurate de Parlamentul European în conformitate cu articolul 226 din TFUE, Autoritatea cooperează pe deplin cu Parlamentul European.

(3) Consiliul supraveghetorilor adoptă un raport anual privind activitățile Autorității, inclusiv privind îndeplinirea sarcinilor președintelui, și îl transmite până la data de 15 iunie a fiecărui an Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Comitetului Economic și Social European. Raportul se publică.

În raportul anual menționat la primul paragraf, Autoritatea include informații privind acordurile administrative convenite cu autoritățile de supraveghere, privind organizațiile internaționale sau administrațiile din țările terțe, privind asistența acordată de Autoritate Comisiei la pregătirea deciziilor în materie de echivalență și privind activitatea de monitorizare desfășurată de Autoritate în conformitate cu articolul 33.

(4) La cererea Parlamentului European, președintele este audiat de Parlamentul European cu privire la performanțele Autorității. Cel puțin o dată pe an are loc o audiere. Președintele face o declarație în fața Parlamentului European și răspunde la toate întrebările adresate de membrii acestuia, ori de câte ori i se solicită acest lucru.

(5) Președintele prezintă Parlamentului European, la cerere și cu cel puțin 15 zile înainte de declarația menționată la alineatul (1c), un raport scris privind activitățile Autorității.

(6) În plus față de informațiile menționate la articolele 11-18 și la articolele 20 și 33, raportul include, de asemenea, orice informații relevante solicitate ad-hoc de Parlamentul European.

(7) Autoritatea răspunde verbal sau în scris la întrebările care îi sunt adresate de Parlamentul European sau de Consiliu, în termen de cel mult cinci săptămâni de la primirea întrebărilor.

(8) La cerere, președintele poartă discuții confidențiale neconsemnate în scris, în spatele ușilor închise, cu președintele, vicepreședinții și coordonatorii comisiei competente a Parlamentului European, în cazul în care discuțiile respective sunt necesare pentru exercitarea competențelor Parlamentului European în temeiul articolului 226 din TFUE. Toți participanții respectă obligațiile legate de secretul profesional.

(9) Autoritatea întocmește un registru de documente și statutul acestora în ceea ce privește accesibilitatea.

(10) Autoritatea furnizează Parlamentului European un rezumat pertinent al lucrărilor oricăror reuniuni ale Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare, ale Consiliului pentru Stabilitate Financiară și ale Consiliului pentru Standarde Internaționale de Contabilitate și ale oricărei alte instituții sau organism internațional relevant care privește sau afectează supravegherea piețelor și a valorilor mobiliare.”

3.  La articolul 4 punctul 3, litera (ii) se înlocuiește cu următorul text:

„(ii) în ceea ce privește Directiva 2002/65/CE și Directiva (UE) 2015/849, autoritățile care au competența de a asigura respectarea cerințelor din directivele respective de către societățile care furnizează servicii de investiții și de către organismele de plasament colectiv care le comercializează unitățile de fond sau acțiunile;”

4.  Articolul 6 se modifică după cum urmează:

(a)    punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

„(2) un comitet executiv, care exercită atribuțiile prevăzute la articolul 47;”;

(b)    punctul 4 se elimină.

4a.  Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 7Sediul

Autoritatea își are sediul la Paris, Franța.

Amplasarea sediului autorității nu afectează îndeplinirea de către autoritate a atribuțiilor și sarcinilor sale, organizarea structurii sale de conducere, funcționarea organizației sale principale sau finanțarea principală a activităților sale, permițând, în același timp, dacă este cazul, utilizarea în comun cu alte agenții ale Uniunii a serviciilor de suport administrativ și de gestionare a infrastructurilor care nu sunt legate de activitățile de bază ale autorității. Până la ... [data punerii în aplicare a prezentului regulament de modificare] și, ulterior, o dată la 12 luni, Comisia informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la modul în care autoritățile europene de supraveghere respectă această cerință.”

5.  Articolul 8 se modifică după cum urmează:

(a)    alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(-i)  litera (a) se modifică după cum urmează:

„(a) pe baza actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), de a contribui la elaborarea de standarde și practici comune de înaltă calitate în materie de reglementare și supraveghere, în special prin ▌elaborarea de ▌proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare, ghiduri, recomandări și alte măsuri, inclusiv avize în conformitate cu articolul 16a;

(i)  se introduce următoarea literă (aa):

„(aa) de a elabora și de a actualiza constant un manual al Uniunii în materie de supraveghere referitor la supravegherea participanților la piața financiară din întreaga Uniune, care să stabilească cele mai bune practici, precum și metodologii și procese de înaltă calitate și să ia în considerare, printre altele, evoluția practicilor comerciale și a modelelor de afaceri, precum și dimensiunea participanților la piața financiară și a piețelor financiare;”;

(iia)  litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) de a contribui la aplicarea consecventă a actelor juridice cu caracter obligatoriu ale Uniunii, în special prin sprijinirea unei culturi comune de supraveghere, garantarea unei aplicări consecvente, eficiente și eficace a actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), prevenirea arbitrajului de reglementare, favorizând și monitorizând independența în materie de supraveghere, medierea și rezolvarea dezacordurilor între autoritățile competente, asigurarea unei supravegheri eficace și consecvente a participanților la piața financiară, precum și a unei funcționări coerente a colegiilor de supraveghere și luarea de măsuri, printre altele, în situații de urgență;”

(ii)  literele (e) și (f) se înlocuiesc cu următorul text:

„(e) de a organiza și a efectua evaluări ale autorităților competente, cu sprijinul autorităților naționale competente, și, în acest context, de a emite ▌recomandări adresate respectivelor autorități competente și de a identifica cele mai bune practici și, în acest context de a elabora ghiduri în vederea îmbunătățirii consecvenței rezultatelor în materie de supraveghere;

(f) de a monitoriza și de a evalua evoluțiile pieței în domeniile sale de competență, inclusiv, după caz, evoluția tendințelor în materie de servicii financiare inovatoare, precum și evoluțiile legate de tendințele factorilor de mediu, sociali și de guvernanță;”;

(iia)  litera (g) se înlocuiește cu următorul text:

„(g) de a realiza analize ▌ale pieței pentru a-și îndeplini atribuțiile în cunoștință de cauză;”

(iii)  litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h) de a promova, dacă este cazul, protecția consumatorilor și a investitorilor, în special în ceea ce privește deficiențele într-un context transfrontalier și luând în considerare riscurile conexe;”;

(iiia)  se introduc următoarele litere (ia) și (ib):

„(ia) de a coordona activitățile de asigurare a respectării legislației în rândul autorităților competente;”;

(ib) de a contribui la stabilirea unei strategii comune a Uniunii privind datele financiare;”

(iiib)  se introduce următoarea literă (ka):

„(ka) de a publica pe site-ul său de internet și de a actualiza periodic toate standardele tehnice de reglementare, standardele tehnice de punere în aplicare, ghidurile, recomandările și întrebările și răspunsurile pentru fiecare act legislativ menționat la articolul 1 alineatul (2), inclusiv prezentări generale referitoare la situația actuală a lucrărilor în curs și la planificarea calendarului pentru adoptarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare, a proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare, a ghidurilor, a recomandărilor și a întrebărilor și răspunsurilor. Aceste informații sunt puse la dispoziție în toate limbile de lucru ale Uniunii Europene;”

(iv)  litera (l) se elimină;

(b)  se introduce un nou alineat (1a):

„ (1a) Atunci când își îndeplinește sarcinile în conformitate cu prezentul regulament, Autoritatea:

(a) face uz de toate prerogativele de care dispune;

(b) luând în considerare obiectivul de garantare a siguranței și solidității participanților la piața financiară, ține seama pe deplin de diferitele tipuri, modele de afaceri și dimensiuni ale participanților la piața financiară.”

(c) ține seama de inovațiile tehnologice, de modelele de afaceri inovatoare și sustenabile, precum și de integrarea factorilor de mediu, sociali și legați de guvernanță.”;

(c)  alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)  se introduce litera (ca):

„(ca) de a emite recomandări, astfel cum se prevede la articolele 29a și 31a;”;

(ia) se introduce litera (da):

„(da) de a emite avertismente în conformitate cu articolul 9 alineatul (3);”

(ib) se introduc următoarele litere (ga), (gb) și (gc):

„(ga) de a emite avize către Parlamentul European, Consiliu sau Comisie, astfel cum se prevede la articolul 16a;

(gb) de a răspunde la întrebări, astfel cum se prevede la articolul 16b;

(gc) de a emite scrisori de neintervenție limitate în timp, astfel cum se prevede la articolul 9a;

(ii)  litera (h) se înlocuiește cu următorul text:

„(h) de a colecta informațiile necesare referitoare la instituțiile financiare, astfel cum se prevede la articolele 35 și 35b”;

(d)  se adaugă următorul alineat (3):

„(3) În îndeplinirea sarcinilor menționate în prezentul articol, Autoritatea respectă cu strictețe legile de nivelul 1 și măsurile de nivelul 2 și aplică principiile proporționalității și a unei mai bune reglementări, inclusiv evaluările de impact, analizele cost-beneficiu și consultările publice deschise.

Consultările publice deschise menționate la articolele 10, 15, 16 și 16a se desfășoară pe o scară cât mai largă pentru a asigura o abordare incluzivă cu privire la toate părțile interesate și acordă părților interesate un termen rezonabil pentru a răspunde. Autoritatea furnizează și publică feedback cu privire la modul în care informațiile și opiniile obținute în urma consultării au fost utilizate în proiectul de standard tehnic de reglementare, în proiectul de standard tehnic de punere în aplicare, în ghiduri, recomandări și avize.

Autoritatea rezumă contribuțiile primite de la părțile interesate într-un mod care să permită comparabilitatea rezultatelor consultărilor publice cu privire la aspecte similare.”;

6.  Articolul 9 se modifică după cum urmează:

(-a)  la alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) colectarea, analizarea și raportarea tendințelor de consum, cum ar fi evoluția în materie de costuri și cheltuieli ale serviciilor și ale produselor financiare cu amănuntul din statele membre;”

(-aa)  la alineatul (1), se adaugă literele (da) și (db):

„(da)  contribuții la condiții de concurență echitabile pe piața unică, unde consumatorii și alți utilizatori ai serviciilor financiare dispun de un acces echitabil la servicii și produse financiare, precum și la căi de atac comparabile;

(db)  coordonarea activităților de tip „client misterios” ale autorităților competente.”

(b)    alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea monitorizează activitățile financiare noi și existente și poate adopta ghiduri și recomandări în conformitate cu articolul 16 pentru a promova siguranța și soliditatea piețelor, precum și convergența și eficacitatea practicilor de reglementare și de supraveghere.

(2a) Autoritatea elaborează, în limitele competențelor sale, norme pentru supravegherea conduitei profesionale adresate autorităților naționale competente, cum ar fi normele privind competențele și sarcinile minime. ”;

(c)    alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Autoritatea instituie, ca parte integrantă a Autorității, un comitet pentru proporționalitate, pentru a se asigura că diferențele legate de natura, amploarea și complexitatea riscurilor, evoluția practicilor și modelelor de afaceri, precum și dimensiunea instituțiilor și piețelor financiare se reflectă în activitatea Autorității și un comitet pentru protecția consumatorilor și inovare financiară care reunește toate autoritățile competente relevante și autoritățile responsabile cu protecția consumatorilor, în scopul de a consolida protecția consumatorilor și a realiza o abordare coordonată a modului de reglementare și de supraveghere a activităților financiare noi sau inovatoare și în scopul de a formula opinii pe care Autoritatea să le prezinte Parlamentului European, Consiliului și Comisiei. Autoritatea cooperează strâns cu Comitetul european pentru protecția datelor pentru a evita duplicarea, neconcordanțele și insecuritatea juridică în sfera protecției datelor. Autoritatea poate include și autoritățile naționale de protecție a datelor ca părți membre ale comitetului.”;

(ba)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Autoritatea poate interzice sau restricționa temporar comercializarea, distribuirea sau vânzarea anumitor produse, instrumente sau activități financiare care au potențialul de a cauza prejudicii financiare semnificative consumatorilor sau amenință buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părți a acestuia în cazurile specificate în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și în condițiile prevăzute în respectivele acte, sau dacă acest lucru este necesar într-o situație de urgență în conformitate cu articolul 18 și în condițiile prevăzute în respectivul articol.

Autoritatea își revizuiește decizia menționată la primul paragraf la intervale corespunzătoare, cât mai curând posibil și cel puțin o dată la șase luni. Autoritatea poate reînnoi interdicția sau restricția de două ori, perioadă după care aceasta devine permanentă, cu excepția cazului în care Autoritatea decide diferit.

Statele membre pot solicita Autorității să își reanalizeze decizia. În acest caz, Autoritatea decide în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 44 alineatul (1) paragraful al doilea dacă își menține sau nu decizia.

Autoritatea poate analiza, de asemenea, necesitatea de a interzice sau de a restricționa anumite tipuri de activități sau practici financiare și, dacă acest lucru este necesar, poate informa Comisia și autoritățile competente pentru a facilita adoptarea unor astfel de interdicții sau restricții.”

6a.  se introduce următorul articol 9a:

Articolul 9a

Scrisorile de neintervenție limitate în timp

(1)  În circumstanțe excepționale și în cazul în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute la prezentul alineat, Autoritatea poate, în coordonare cu toate autoritățile competente relevante, să emită scrisori de neintervenție limitate în timp privind dispoziții specifice din dreptul Uniunii care se bazează pe actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2). Aceste scrisori de neintervenție reprezintă un angajament temporar din partea Autorității și a tuturor autorităților competente de a nu acționa în legătură cu nerespectarea de către participanții la piața financiară a unor dispoziții specifice din legislația Uniunii în cazul în care participanții la piața financiară nu pot respecta astfel de dispoziții specifice ale dreptului Uniunii, din cauza cel puțin unuia dintre motivele următoare:

(a)   respectarea acestora l-ar obliga pe participanții la piața financiară să încalce alte cerințe legale și de reglementare ale dreptului Uniunii;

(b)  Autoritatea consideră că respectarea nu este fezabilă dacă nu se adoptă alte măsuri de nivelul 2 sau orientări de nivelul 3;

(c)  respectarea lor ar reprezenta un prejudiciu sau o amenințare gravă pentru: încrederea pieței, protecția consumatorilor sau a investitorilor, buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau a piețelor de mărfuri, stabilitatea întregului sistem financiar din Uniune sau a unei părți a acestuia.

Autoritatea nu emite scrisori de neintervenție dacă consideră că acestea ar avea un efect negativ, care este disproporționat în raport cu beneficiile sale, asupra eficienței piețelor financiare sau asupra protecției consumatorilor sau a investitorilor.

(2)  Autoritatea precizează în scrisoarea de neintervenție ce dispoziții specifice din dreptul Uniunii fac obiectul neexecutării, de ce consideră că sunt îndeplinite condițiile de la alineatul (1) și la ce dată expiră neexecutarea. Durata aplicării unei astfel de neexecutări nu poate depăși șase luni.

(3)  Dacă decide să emită o scrisoare de neintervenție, Autoritatea informează de îndată Comisia, Parlamentul European și Consiliul cu privire la aceasta. În termen de două săptămâni de la primirea acestor informații, Comisia, Parlamentul European sau Consiliul pot solicita Autorității să-și reconsidere decizia. La inițiativa Comisiei, Parlamentului European sau a Consiliului, acest termen se prelungește cu două săptămâni. În cazul în care Comisia, Parlamentul European sau Consiliul solicită Autorității să își reconsidere decizia, Autoritatea decide în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 44 alineatul (1) paragraful al doilea dacă își menține sau nu decizia.

(4)  Dacă Autoritatea a emis o scrisoare de neintervenție în conformitate cu alineatele (1)-(3), o publică imediat pe site-ul său de internet. Autoritatea își reexaminează decizia de a emite o scrisoare de neintervenție la intervale adecvate și o poate reînnoi numai pentru o perioadă de șase luni. În cazul în care o decizie de a emite o scrisoare de neintervenție nu este reînnoită după o perioadă de șase luni sau de un an, decizia expiră în mod automat.

6a.  Articolul 10 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 10 Standarde tehnice de reglementare

(1) În cazul în care Parlamentul European și Consiliul deleagă Comisiei competența de a adopta standarde tehnice de reglementare, prin intermediul actelor delegate, în conformitate cu articolul 290 din TFUE, pentru a asigura o armonizare consecventă în domeniile prevăzute în mod expres în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare. Autoritatea înaintează aceste proiecte de standarde de reglementare Comisiei spre aprobare. În același timp, Autoritatea transmite respectivele standarde tehnice Parlamentului European și Consiliului spre informare.

Standardele tehnice de reglementare sunt tehnice și nu implică decizii strategice sau de politică publică, iar conținutul lor este delimitat de actele legislative în temeiul cărora sunt elaborate. Autoritatea informează Parlamentul European și Consiliul, de îndată ce este posibil și în întregime, cu privire la progresele înregistrate în elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare.

Înainte de a prezenta Comisiei proiectele de standarde tehnice de reglementare, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la acestea și analizează eventualele costuri și beneficii aferente în conformitate cu articolul 8 alineatul (2a). Autoritatea solicită, de asemenea, avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor menționat la articolul 37.

În termen de trei luni de la primirea unui proiect de standard tehnic de reglementare, Comisia decide cu privire la aprobarea acestuia. Comisia poate aproba proiectele de standarde tehnice de reglementare doar parțial sau cu modificări atunci când acest lucru este impus de interesele Uniunii.

În cazul în care, în termen de trei luni de la primirea proiectelor de standarde tehnice de reglementare, Comisia nu ajunge la o decizie cu privire la adoptarea standardului respectiv, aceasta informează de îndată Parlamentul European și Consiliul în acest sens și în orice caz înainte de expirarea perioadei de trei luni, precizând motivele pentru care nu este în măsură să adopte o decizie și să respecte calendarul planificat pentru aprobare, ținând seama în mod corespunzător de data transpunerii și aplicării actului legislativ aplicabil menționat la articolul 1 alineatul (2). Eventualele întârzieri în adoptarea proiectului de standard de reglementare nu împiedică Parlamentul European și Consiliul să își exercite competențele de control în conformitate cu articolul 13.

În cazul în care intenționează să nu aprobe un proiect de standard tehnic de reglementare sau să îl aprobe parțial sau cu modificări, Comisia retrimite Autorității proiectul de standard tehnic de reglementare, explicând de ce nu îl aprobă sau, după caz, explicând motivele pentru care au fost efectuate modificări și transmite o copie a scrisorii sale Parlamentului European și Consiliului. În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de reglementare pe baza modificărilor propuse de Comisie și îl poate prezenta din nou Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.

În cazul în care, la expirarea termenului de șase săptămâni, Autoritatea nu a înaintat un proiect modificat al standardului tehnic de reglementare sau a înaintat un proiect de standard tehnic de reglementare modificat într-un mod care nu corespunde modificărilor propuse de Comisie, Comisia poate adopta standardul tehnic de reglementare cu modificările pe care le consideră relevante sau poate respinge standardul.

Comisia nu poate să modifice conținutul unui proiect de standard tehnic de reglementare întocmit de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.

(2) În cazurile în care Autoritatea nu a transmis un proiect de standard tehnic de reglementare în termenul stabilit în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), aceasta informează de îndată Parlamentul European și Consiliul în acest sens, precizând motivele pentru care nu este în măsură să transmită proiectul și calendarul planificat pentru aprobare, ținând seama în mod corespunzător de data transpunerii și aplicării actului legislativ aplicabil menționat la articolul 1 alineatul (2). Comisia poate stabili un nou termen pentru a solicita un astfel de proiect. Comisia notifică fără întârziere noul termen Parlamentului European și Consiliului. Parlamentul European poate invita președintele Autorității să explice motivele pentru care nu este în măsură să prezinte proiectul de standard tehnic de reglementare.

(3) Numai în cazurile în care Autoritatea nu transmite Comisiei proiectul de standard tehnic de reglementare în termenele prevăzute în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate adopta un standard tehnic de reglementare prin intermediul unui act delegat în absența unui proiect din partea Autorității.

Comisia organizează consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare și analizează eventualele costuri și beneficii aferente, cu excepția cazului în care astfel de consultări și analize sunt disproporționate în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectelor de standarde tehnice de reglementare în cauză sau cu gradul specific de urgență al situației. Comisia solicită, de asemenea, avizul ▌Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor menționat la articolul 37.

Comisia transmite imediat proiectul de standard tehnic de reglementare Parlamentului European, Consiliului și Autorității.

▌În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de reglementare și îl poate transmite Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.

Dacă la expirarea termenului de șase săptămâni menționat în al patrulea paragraf, Autoritatea nu a transmis un proiect modificat de standard tehnic de reglementare, Comisia poate adopta standardul respectiv.

Dacă în termenul de șase săptămâni Autoritatea a transmis un proiect modificat de standard tehnic de reglementare, Comisia îl poate modifica pe baza modificărilor propuse de Autoritate sau poate adopta standardul tehnic de reglementare cu modificările pe care le consideră relevante. Comisia nu poate să modifice conținutul proiectelor de standarde tehnice de reglementare întocmite de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.

(4) Standardele tehnice de reglementare sunt adoptate prin intermediul unor regulamente sau decizii. În titlul lor figurează cuvintele „standard tehnic de reglementare”. Acestea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul lor.”

6b.  La articolul 13 alineatul (1), al doilea paragraf se elimină.

6c.  Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 15 Standarde tehnice de punere în aplicare

(1) În cazul în care Parlamentul European și Consiliul conferă competențe de executare Comisiei pentru a adopta standarde tehnice de punere în aplicare, prin intermediul unor acte de punere în aplicare, în conformitate cu articolul 291 din TFUE, și pentru a asigura condiții uniforme de punere în aplicare a actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare. Standardele tehnice de punere în aplicare sunt tehnice, nu implică decizii strategice sau opțiuni de politică publică, iar conținutul lor are scopul de a stabili condițiile de punere în aplicare a actelor în cauză. Autoritatea înaintează proiectele sale de standarde tehnice de punere în aplicare Comisiei spre aprobare. În același timp, Autoritatea transmite respectivele standarde tehnice Parlamentului European și Consiliului spre informare.

Înainte de a prezenta Comisiei proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la acestea și analizează eventualele costuri și beneficii aferente în conformitate cu articolul 8 alineatul (2a). Autoritatea solicită, de asemenea, avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor menționat la articolul 37.

În termen de trei luni de la primirea unui proiect de standard tehnic de punere în aplicare, Comisia decide cu privire la aprobarea acestuia. Comisia poate aproba proiectul de standard tehnic de punere în aplicare doar parțial sau cu modificări atunci când acest lucru este impus de interesele Uniunii. Dacă Comisia nu se opune integral sau parțial standardului tehnic de punere în aplicare propus pe parcursul perioadei de evaluare, acesta se consideră aprobat.

În cazul în care Comisia nu ajunge la o decizie în termen de trei luni de la primirea standardului tehnic de punere în aplicare, aceasta informează de îndată Parlamentul European și Consiliul în acest sens și în orice caz înainte de expirarea perioadei de trei luni, precizând motivele pentru care nu este în măsură să adopte o decizie și să prezinte calendarul planificat pentru aprobare, ținând seama în mod corespunzător de data transpunerii și aplicării actului legislativ aplicabil menționat la articolul 1 alineatul (2).

În cazul în care intenționează să nu aprobe un proiect de standard tehnic de punere în aplicare sau să îl aprobe parțial sau cu modificări, Comisia îl retrimite Autorității, explicând de ce nu intenționează să îl aprobe sau, după caz, explicând motivele pentru care au fost efectuate modificări și transmite o copie a scrisorii sale Parlamentului European și Consiliului. În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare pe baza modificărilor propuse de Comisie și îl poate prezenta din nou Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.

În cazul în care, la expirarea termenului de șase săptămâni menționat la paragraful al cincilea, Autoritatea nu a înaintat un proiect de standard tehnic de punere în aplicare modificat sau a înaintat un proiect de standard tehnic de punere în aplicare care este modificat într-un mod care nu corespunde modificărilor propuse de Comisie, Comisia poate adopta standardul tehnic de punere în aplicare cu modificările pe care le consideră relevante sau îl poate respinge.

Comisia nu poate să modifice conținutul unui proiect de standard tehnic de punere în aplicare întocmit de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.

(2) În cazurile în care Autoritatea nu a transmis un proiect de standard tehnic de punere în aplicare în termenul stabilit în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), aceasta informează de îndată Parlamentul European și Consiliul în acest sens, precizând motivele pentru care nu este în măsură să transmită proiectul și calendarul planificat pentru aprobare, ținând seama în mod corespunzător de data transpunerii și aplicării actului legislativ aplicabil menționat la articolul 1 alineatul (2). Comisia poate stabili un nou termen pentru a solicita un astfel de proiect. Comisia notifică fără întârziere noul termen Parlamentului European și Consiliului. Parlamentul European poate invita președintele Autorității să explice motivele pentru care nu este în măsură să prezinte proiectul de standard tehnic de punere în aplicare.

(3) Numai în cazurile în care Autoritatea nu transmite proiectul de standard tehnic de punere în aplicare Comisiei în termenele prevăzute în conformitate cu alineatul (2), Comisia poate adopta un standard tehnic de punere în aplicare prin intermediul unui act de punere în aplicare și nu pe baza unui proiect din partea Autorității.

Comisia organizează consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de punere în aplicare și analizează eventualele costuri și beneficii aferente, cu excepția cazului în care astfel de consultări și analize sunt disproporționate în raport cu domeniul de aplicare și cu impactul proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare în cauză sau cu gradul specific de urgență al °situației. Autoritatea solicită, de asemenea, avizul ▌Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor menționat la articolul 37.

Comisia transmite imediat proiectul de standard tehnic de punere în aplicare Parlamentului European, Consiliului și Autorității.

▌În termen de șase săptămâni, Autoritatea poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare și îl poate transmite Comisiei sub forma unui aviz formal. Autoritatea transmite o copie a acestui aviz formal Parlamentului European și Consiliului.

Dacă la expirarea termenului de șase săptămâni menționat la paragraful al patrulea, Autoritatea nu a transmis un proiect modificat de standard tehnic de punere în aplicare, Comisia poate adopta standardul tehnic de punere în aplicare.

Dacă în termenul de șase săptămâni Autoritatea a transmis un proiect modificat de standard tehnic de punere în aplicare, Comisia poate modifica proiectul de standard tehnic de punere în aplicare pe baza modificărilor propuse de Autoritate sau poate adopta standardul tehnic de punere în aplicare cu modificările pe care le consideră relevante.

Comisia nu poate să modifice conținutul proiectelor de standarde tehnice de punere în aplicare întocmite de Autoritate fără a se coordona în prealabil cu Autoritatea, astfel cum se prevede în prezentul articol.

(4) Standardele tehnice de punere în aplicare sunt adoptate prin intermediul unor regulamente sau decizii. În titlul lor figurează cuvintele „standard tehnic de punere în aplicare”. Acestea se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și intră în vigoare la data prevăzută în cuprinsul lor.”

7.  Articolul 16 se modifică după cum urmează:

(a)  ▌alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În scopul stabilirii de practici consecvente, eficiente și eficace în materie de supraveghere în cadrul SESF, și al garantării aplicării comune, uniforme și coerente a dreptului Uniunii, Autoritatea emite ghiduri sau recomandări adresate autorităților competente sau participanților la piețele financiare.

Autoritatea poate adresa, de asemenea, ghiduri și recomandări autorităților statelor membre care nu sunt definite drept autorități competente în temeiul prezentului regulament, dar care sunt împuternicite să asigure punerea în aplicare a actelor menționate la articolul 1 alineatul (2).

Ghidurile și recomandările sunt în conformitate cu mandatul aferent actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și țin seama de principiul proporționalității. Autoritatea nu emite ghiduri și recomandări privind aspectele care fac obiectul competențelor de nivelul 1 pentru standardele tehnice de reglementare sau standardele tehnice de punere în aplicare.

(1a) În scopul stabilirii de practici consecvente, eficiente și efective în materie de supraveghere în cadrul SESF, Autoritatea poate emite ghiduri adresate tuturor autorităților competente sau participanților la piețele financiare în sensul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), pe baza procedurii de conformare sau explicare menționată la alineatul (3) al prezentului articol. Aceste ghiduri sunt considerate adecvate pentru respectarea cerințelor din actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2). În conformitate cu cele de mai sus, autoritățile competente și participanții la piețele financiare pot stabili alte practici privind metoda de punere în conformitate cu actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).”;

(b)    alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea organizează, în afara unor situații excepționale, consultări publice deschise cu privire la ghidurile și recomandările și, după caz, întrebările și răspunsurile pe care le emite și analizează eventualele costuri și beneficii aferente emiterii unor astfel de ghiduri și recomandări. Aceste consultări și analize sunt proporționale în raport cu domeniul de aplicare, natura și impactul ghidurilor sau recomandărilor. Autoritatea solicită, de asemenea, în afara unor situații excepționale, avizul ▌Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor menționat la articolul 37. Autoritatea prezintă justificări în cazul în care nu realizează consultări publice deschise sau nu solicită avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor.;”

(ba)  se introduc următoarele alineate (2a), (2b), (2c) și (2d):

„(2a) În sensul actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate emite recomandări pentru una sau mai multe autorități competente sau pentru unul sau mai mulți participanți la piețele financiare.

(2b) În ghidurile și recomandările sale, Autoritatea indică modul în care contribuie la stabilirea unor practici de supraveghere consecvente, eficiente și eficace în cadrul SESF, modul în care asigură aplicarea comună, uniformă și consecventă a legislației Uniunii și modul în care respectă dispozițiile de la alineatele (1), (1a) și (2a).

(2c) Ghidurile și recomandările nu se limitează doar să menționeze elemente ale actelor legislative sau să le reproducă. Înainte de a emite un nou ghid sau o nouă recomandare, Autoritatea revizuiește mai întâi ghidurile și recomandările existente, pentru a evita orice suprapunere.

(2d) Cu trei luni înainte de a emite ghidurile și recomandările menționate la alineatul (1a) și la alineatul (2a), Autoritatea informează Parlamentul European și Consiliul cu privire la conținutul prevăzut al acestor ghiduri și recomandări.”

(c)  ▌alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) În raportul menționat la articolul 43 alineatul (5), Autoritatea informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la ghidurile și recomandările emise, explică modul în care Autoritatea justifică emiterea de ghiduri în temeiul alineatului (1a) și de recomandări în temeiul alineatului (2a) și prezintă un rezumat al reacțiilor primite în urma consultărilor publice cu privire la aceste ghiduri în temeiul articolului 8 alineatul (2a). Raportul menționează, de asemenea, autoritățile competente care nu s-au conformat ghidurilor și recomandărilor și prezintă modalitatea prin care Autoritatea intenționează să se asigure că autoritățile competente în cauză vor respecta ghidurile și recomandările sale în viitor.”

(d)  se adaugă alineatele (5), (5a) și (5b) după cum urmează:

„(5) În cazul în care două treimi din membrii Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor sunt de părere că Autoritatea și-a depășit competențele prin emiterea unui ghid în temeiul alineatului (1a), aceștia pot trimite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un aviz motivat în acest sens.

(5a) În cazul în care cel puțin jumătate din numărul membrilor Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor sunt de părere că autoritatea și-a depășit competențele prin emiterea unei recomandări în temeiul alineatului (2a), aceștia pot trimite Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un aviz motivat în acest sens.

(5b) Parlamentul European, Consiliul și Comisia pot solicita Autorității o explicație în care să se prezinte motivele pentru emiterea respectivelor ghiduri sau recomandări. După ce a primit explicația din partea Autorității, Comisia evaluează domeniul de aplicare a ghidurilor sau recomandărilor în raport cu domeniul de competență a Autorității și transmite evaluarea sa Parlamentului European și Consiliului. În cazul în care Parlamentul European, Consiliul sau Comisia consideră că Autoritatea și-a depășit competențele și după ce îi oferă acesteia posibilitatea de a-și exprima punctul de vedere, Comisia poate să adopte o decizie de punere în aplicare prin care solicită Autorității să retragă sau să modifice ghidurile sau recomandările în cauză. Înainte de a adopta această decizie și ori de câte ori Parlamentul European îi solicită acest lucru, Comisia face o declarație în fața Parlamentului European și răspunde la toate întrebările adresate de deputați. Parlamentul European poate invita Comisia să adopte o decizie prin care să solicite Autorității să retragă sau să modifice ghidurile sau recomandările în cauză. Decizia Comisiei este făcută publică.”

7a.  Se introduc următoarele articole 16a și 16b:

„Articolul 16aAvize

(1) La cererea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei sau din proprie inițiativă, Autoritatea emite avize destinate Parlamentului European, Consiliului și Comisiei privind orice aspecte referitoare la domeniul său de competență. Avizele respective nu sunt făcute publice, cu excepția cazului în care se specifică astfel în cerere.

(2) Cererea menționată la alineatul (1) poate include o consultare publică sau o analiză tehnică.

(3) În ceea ce privește evaluarea prudențială a fuziunilor și achizițiilor care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/138/CE și care, în conformitate cu directiva respectivă, necesită consultarea dintre autoritățile competente din două sau mai multe state membre, Autoritatea poate emite și publica, la cererea uneia dintre autoritățile competente în cauză, un aviz cu privire la o evaluare prudențială, mai puțin în raport cu criteriile de la articolul 59 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2009/138/CE. Avizul se emite prompt și în orice caz înainte de finalul perioadei de evaluare în conformitate cu Directiva 2009/138/CE. Articolele 35 și 35b se aplică domeniilor cu privire la care Autoritatea poate emite un aviz.

(4) La cererea Parlamentului European, a Consiliului sau a Comisiei, Autoritatea poate să ofere consultanță tehnică Parlamentului European, Consiliului și Comisiei pe parcursul procedurii legislative ordinare și pentru actele delegate privind orice propunere legislativă a Comisiei în domeniile prevăzute în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).

Articolul 16bÎntrebări și răspunsuri

(1) Pentru interpretarea, aplicarea practică sau punerea în aplicare a dispozițiilor actelor legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) sau a actelor delegate și de punere în aplicare asociate, a ghidurilor și recomandărilor adoptate în temeiul respectivelor acte legislative, orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile competente și instituțiile Uniunii, pot adresa o întrebare Autorității în orice limbă oficială a Uniunii.

Înainte de a adresa o întrebare Autorității, participanții la piețele financiare analizează dacă trebuie să adreseze prima dată întrebarea autorității lor competente.

Autoritatea publică pe site-ul său de internet toate întrebările admisibile formulate în temeiul alineatului (1), pentru fiecare act legislativ, după colectare și înainte de a le răspunde.

Acest proces nu împiedică nicio persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile competente și instituțiile Uniunii, să solicite informații tehnice confidențiale sau precizări din partea Autorității.

(2) Autoritatea publică pe site-ul său de internet răspunsuri fără caracter obligatoriu la toate întrebările admisibile formulate în temeiul alineatului (1), pentru fiecare act legislativ, cu excepția cazului în care o astfel de publicare este în conflict cu interesul legitim al persoanei fizice sau juridice care a transmis întrebarea sau ar implica riscuri pentru stabilitatea sistemului financiar.

(3) Înainte de a publica răspunsuri la întrebările admisibile, Autoritatea poate consulta părțile interesate în conformitate cu articolul 16 alineatul (2).

(4) Răspunsurile Autorității sunt considerate adecvate pentru respectarea cerințelor din actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2), precum și a cerințelor din actele delegate și de punere în aplicare conexe și din ghidurile și recomandările adoptate în temeiul respectivelor acte legislative. Autoritățile competente și participanții la piețele financiare pot să stabilească alte practici pentru respectarea tuturor cerințelor legale aplicabile.

(5) Autoritatea revizuiește răspunsurile la întrebări de îndată ce se consideră necesar și adecvat sau în termen de cel mult 24 luni de la publicarea lor, în scopul de a le revizui, actualiza sau retrage dacă este necesar.

(6) După caz, Autoritatea ia în considerare răspunsurile publicate atunci când elaborează sau actualizează ghiduri și recomandări în conformitate cu articolul 16.”

8.  ▌Articolul 17 se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Atunci când o autoritate competentă nu a aplicat actele menționate la articolul 1 alineatul (2) sau le-a aplicat într-un mod care pare să constituie o încălcare a legislației Uniunii, inclusiv standardele tehnice de reglementare și de punere în aplicare stabilite în conformitate cu articolele 10 - 15, în special prin negarantarea faptului că un participant la piețele financiare îndeplinește cerințele stabilite în respectivele acte, Autoritatea acționează în conformitate cu competențele prevăzute la alineatele (2), (3) și (6) ale prezentului articol.

(2) La cererea uneia sau mai multor autorități competente, a Parlamentului European, a Consiliului, a Comisiei, a Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor sau pe baza unor informații factuale și bine motivate din partea organizațiilor sau instituțiilor relevante, sau din proprie inițiativă și după ce a informat autoritatea competentă vizată, Autoritatea răspunde cererii și, după caz, investighează pretinsa încălcare sau neaplicare a dreptului Uniunii.

Fără a aduce atingere competențelor stabilite la articolul 35, autoritatea competentă pune la dispoziția Autorității, fără întârziere, toate informațiile pe care Autoritatea le consideră necesare pentru investigația sa, inclusiv privind modul în care actele la care se face referire la articolul 1 alineatul (2) sunt aplicate în conformitate cu dreptul Uniunii.

Fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 35, Autoritatea poate adresa în mod direct o solicitare de informații bine întemeiată și motivată altor autorități competente sau participanților la piețele financiare relevanți ori de câte ori solicitarea de informații de la autoritatea competentă în cauză s-a dovedit a fi sau este considerată insuficientă pentru a obține informațiile necesare în vederea investigării unei presupuse încălcări sau neaplicări a dreptului Uniunii. În cazul în care este adresată participanților la piețele financiare, solicitarea de informații motivată explică de ce informațiile respective sunt necesare în vederea investigării presupusei încălcări sau neaplicări a dreptului Uniunii.

Destinatarul unei astfel de solicitări furnizează Autorității informații clare, exacte și complete, fără întârzieri nejustificate.

În cazul în care o solicitare de informații a fost adresată unui participant la piețele financiare, Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la respectiva solicitare. Autoritățile competente asistă Autoritatea în colectarea informațiilor, dacă Autoritatea formulează o cerere în acest sens.

(3) Autoritatea poate iniția un proces de arbitraj cu autoritatea competentă în cauză în scopul de a discuta despre măsurile necesare în vederea respectării dreptului Uniunii. Autoritatea competentă în cauză cooperează în mod deschis la un astfel de arbitraj.

Cât mai curând și cel târziu în termen de patru luni de la demararea investigației, Autoritatea poate adresa autorității competente în cauză o recomandare precizând măsurile necesare în vederea respectării dreptului Uniunii.

În termen de zece zile lucrătoare de la primirea recomandării, autoritatea competentă informează Autoritatea cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau pe care are intenția să le întreprindă pentru a garanta respectarea dreptului Uniunii.

(4) Dacă, în termen de o lună de la primirea recomandării Autorității, autoritatea competentă nu s-a conformat legislației Uniunii, Comisia poate, după ce a fost informată de Autoritate sau din proprie inițiativă, să emită un aviz formal prin care să îi ceară autorității competente să ia măsurile necesare pentru a respecta dreptul Uniunii. Avizul formal al Comisiei ține seama de recomandarea Autorității.

Comisia emite un astfel de aviz formal în termen de trei luni de la adoptarea recomandării. Comisia poate prelungi această perioadă cu o lună.

Autoritatea și autoritățile competente transmit Comisiei toate informațiile necesare.

(5) În termen de zece zile lucrătoare de la primirea avizului formal menționat la alineatul (4), autoritatea competentă informează Comisia și Autoritatea cu privire la măsurile pe care le-a întreprins sau pe care are intenția să le întreprindă pentru a se conforma avizului formal respectiv.

(6) Fără a aduce atingere competențelor și obligațiilor care îi revin Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE, atunci când o autoritate competentă nu respectă avizul formal menționat la alineatul (4) în termenul menționat în avizul formal și când este necesară remedierea promptă a nerespectării în vederea menținerii sau restabilirii condițiilor neutre de concurență de pe piață sau în vederea garantării bunei funcționări și a integrității sistemului financiar, Autoritatea poate adopta, în cazul în care cerințele relevante prevăzute de actele menționate la articolul 1 alineatul (2) se aplică direct participanților la piețele financiare, o decizie individuală adresată unui participant la piețele financiare prin care să-i impună acesteia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv încetarea oricărei activități.

Decizia Autorității este conformă cu avizul formal emis de Comisie în temeiul alineatului (4).

(7) Deciziile adoptate în temeiul alineatului (6) prevalează asupra oricărei decizii adoptate anterior de autoritățile competente cu privire la aceeași chestiune.

Atunci când adoptă o măsură în legătură cu chestiunile care fac obiectul unui aviz formal în temeiul alineatului (4) sau al unei decizii în temeiul alineatului (6), autoritățile competente respectă avizul formal corespunzător sau decizia corespunzătoare, după caz.

(8) În raportul menționat la articolul 43 alineatul (5), Autoritatea indică autoritățile competente și participanții la piețele financiare care nu au respectat avizele formale și deciziile menționate la alineatele (4) și (6) din prezentul articol.”

8a.  La articolul 18, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) În cazul în care Consiliul a adoptat o decizie în temeiul alineatului (2) și în situații excepționale în care sunt necesare măsuri coordonate ale autorităților competente pentru a reacționa la evoluții nefavorabile care pot periclita grav buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea, în totalitate sau în parte, a sistemului financiar din Uniune, sau protecția clienților și a consumatorilor, Autoritatea poate adopta decizii individuale prin care să oblige autoritățile competente să ia măsurile necesare în conformitate cu legislația menționată la articolul 1 alineatul (2) pentru a aborda astfel de evoluții, asigurând îndeplinirea de către participanții la piețele financiare și autoritățile competente a cerințelor prevăzute în respectiva legislație.”

9.  Articolul 19 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În cazurile specificate în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2), precum și în toate cazurile de dezacord între două sau mai multe autorități competente naționale privind aplicarea acestor acte și fără a aduce atingere competențelor prevăzute la articolul 17, Autoritatea poate acorda asistență autorităților competente pentru a se ajunge la un acord în conformitate cu procedura stabilită la alineatele (2)–(4), în oricare dintre următoarele circumstanțe:

(a)  la cererea uneia sau mai multor autorități competente implicate, în cazul în care o autoritate competentă nu este de acord cu procedura sau cu conținutul unei acțiuni, al unei acțiuni propuse sau cu lipsa de acțiune a unei alte autorități competente;

(b)  din proprie inițiativă, în cazul în care, pe baza unor motive obiective, inclusiv pe baza informațiilor din partea participanților la piață sau a organizațiilor de consumatori, se poate constata un dezacord între autoritățile competente.

În cazurile în care actele menționate la articolul 1 alineatul (2) fac necesară adoptarea de către autoritățile competente a unei decizii comune, existența unui dezacord este prezumată în absența unei decizii comune din partea autorităților respective în termenele prevăzute în actele respective;”;

(b)  se introduc următoarele alineate (1a) și (1b):

„(1a) Autoritățile competente în cauză informează fără întârziere Autoritatea că nu s-a ajuns la un acord în următoarele cazuri:

(a)  în cazul în care în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) a fost prevăzut un termen pentru ajungerea la un acord între autoritățile competente și are loc prima dintre situațiile de mai jos:

(i) termenul respectiv a expirat;

(ii) una sau mai multe dintre autoritățile competente în cauză consideră, pe baza unor motive obiective, că există un dezacord;

(b)  în cazul în care în actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) nu a fost prevăzut un termen pentru ajungerea la un acord între autoritățile competente și are loc prima dintre situațiile de mai jos:

(i)  una sau mai multe dintre autoritățile competente în cauză consideră, pe baza unor motive obiective, că există un dezacord; sau

(ii)  au trecut două luni de la data primirii de către o autoritate competentă a unei solicitări din partea altei autorități competente de a lua anumite măsuri pentru a respecta dreptul Uniunii, iar autoritatea căreia i-a fost adresată solicitarea încă nu a adoptat o decizie care să răspundă acestei solicitări.

(1b) Președintele analizează dacă Autoritatea ar trebui să acționeze în conformitate cu alineatul (1). În cazul în care intervenția este din inițiativa proprie a Autorității, Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la decizia sa referitoare la intervenție.

În așteptarea deciziei Autorității, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 47 alineatul (3a), în cazul în care pentru actele menționate la articolul 1 alineatul (2) este necesară adoptarea unei decizii comune, toate autoritățile competente implicate în adoptarea deciziei comune amână deciziile lor individuale. În cazul în care autoritatea decide să acționeze, toate autoritățile competente implicate în decizia comună își amână deciziile proprii până la încheierea procedurii prevăzute la alineatele (2) și (3).”;

(c)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care autoritățile competente în cauză nu reușesc să ajungă la un acord în cadrul fazei de conciliere menționate la alineatul (2), Autoritatea poate lua o decizie prin care să solicite autorităților respective să ia anumite măsuri sau să se abțină de la anumite măsuri pentru a soluționa problema, cu scopul de a asigura conformitatea cu dreptul Uniunii. Decizia Autorității este obligatorie pentru autoritățile competente în cauză. Decizia Autorității poate impune autorităților competente obligația de a revoca sau de a modifica o decizie pe care au adoptat-o sau de a face uz de competențele de care dispun în temeiul dreptului relevant al Uniunii.”;

(d)  se introduce următorul alineat (3a):

„(3a) Autoritatea informează autoritățile competente în cauză cu privire la încheierea procedurilor menționate la alineatele (2) și (3) și, dacă este cazul, cu privire la decizia luată în temeiul alineatului (3).”;

(e)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Fără a aduce atingere competențelor care îi revin Comisiei în temeiul articolului 258 din TFUE, atunci când o autoritate competentă nu respectă decizia Autorității, prin negarantarea faptului că un participant la piețele financiare respectă cerințele care îi sunt direct aplicabile în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea poate adopta o decizie individuală adresată unui participant la piețele financiare prin care să-i impună acestuia să ia măsurile necesare pentru a se conforma obligațiilor sale în temeiul dreptului Uniunii, inclusiv să înceteze orice activitate.”

9a.  Articolul 21 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 21 Colegiile de supraveghere

(1) Autoritatea promovează și monitorizează, în limitele prerogativelor sale, funcționarea eficientă, eficace și consecventă a colegiilor de supraveghere atunci când acestea sunt înființate prin actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și favorizează aplicarea coerentă și consecventă a legislației Uniunii de către colegiile de supraveghere. În scopul asigurării convergenței celor mai bune practici în materie de supraveghere, Autoritatea promovează planuri comune de supraveghere și examinări comune, iar personalul Autorității este membru cu drepturi depline al colegiilor de supraveghere și, ca atare, are posibilitatea de a participa și, în cazuri justificate corespunzător, de a coordona activitățile colegiilor de supraveghere, inclusiv la examinări la fața locului efectuate în comun de două sau mai multe autorități competente.

(2) Autoritatea are un rol de coordonare în garantarea unei funcționări consecvente și coerente a colegiilor de supraveghere pentru instituțiile transfrontaliere din Uniune, ținând seama de riscul sistemic prezentat de participanții la piețele financiare, menționat la articolul 23, și convoacă, dacă este cazul, o reuniune a unui colegiu.

În sensul prezentului alineat și al alineatului (1) din prezentul articol, Autoritatea este considerată drept „autoritate competentă” în sensul legislației relevante.

Autoritatea poate:

(a) să colecteze și să ofere toate informațiile relevante, în cooperare cu autoritățile competente, pentru a facilita activitatea colegiului și să înființeze și să gestioneze un sistem central pentru a pune astfel de informații la dispoziția autorităților competente din cadrul colegiului;

(b) să inițieze și să coordoneze exerciții de simulare a crizelor la nivelul Uniunii, în conformitate cu articolul 32, pentru a evalua rezistența participanților la piețele financiare astfel cum se menționează la articolul 23, în special riscul sistemic prezentat de participanții la piețele financiare, la evoluțiile negative ale pieței, precum și să evalueze potențialul de creștere a riscului sistemic prezentat de participanții-cheie la piețele financiare în situații de criză, asigurând aplicarea unei metodologii consecvente la nivel național pentru aceste exerciții și, după caz, să adreseze o recomandare autorității competente în vederea corectării aspectelor identificate în cadrul exercițiului de simulare a crizelor, inclusiv în vederea efectuării unor evaluări specifice. Aceasta poate solicita autorităților competente să efectueze inspecții la fața locului și poate participa la astfel de inspecții pentru a asigura comparabilitatea și fiabilitatea metodelor, practicilor și rezultatelor evaluărilor efectuate la nivelul Uniunii;

(c) să promoveze activități de supraveghere eficiente și eficace, inclusiv evaluări ale riscurilor la care sunt sau pot fi expuși participanții la piețele financiare în situații de criză;

(d) să supervizeze, în conformitate cu sarcinile și competențele specificate în prezentul regulament, sarcinile îndeplinite de autoritățile competente; și

(e) să solicite deliberări suplimentare în cadrul unui colegiu, în toate situațiile în care consideră că decizia ar genera o aplicare incorectă a dreptului Uniunii sau nu ar contribui la obiectivul de convergență între practicile în materie de supraveghere. De asemenea, aceasta poate solicita programarea unei reuniuni a colegiului sau adăugarea unui punct pe ordinea de zi a unei reuniuni.

(3) Autoritatea poate elabora proiecte de standarde tehnice de reglementare și standarde tehnice de punere în aplicare astfel cum se prevede în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și în conformitate cu procedura prevăzută la articolele 10-15 pentru a asigura condiții uniforme de aplicare în ceea ce privește dispozițiile referitoare la funcționarea operațională a colegiilor de supraveghere și poate emite ghiduri și recomandări adoptate în temeiul articolului 16 pentru a promova convergența activităților de supraveghere și a bunelor practici adoptate de colegiile de supraveghere.

(4) Autoritatea dispune de un rol de mediere, cu efecte obligatorii din punct de vedere juridic, pentru a soluționa dezacordurile dintre autoritățile competente în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19. Autoritatea poate lua decizii în materie de supraveghere care să fie direct aplicabile participantului la piața financiară în cauză, în conformitate cu articolul 19.”

10.  ▌Articolul 22 ▌se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 22Dispoziții generale

privind riscurile sistemice

(1) Autoritatea ține seama în mod corespunzător de riscul sistemic, astfel cum este definit în Regulamentul (UE) nr. 1092/2010. Aceasta abordează toate riscurile de perturbare a serviciilor financiare care:

(a) sunt cauzate de o disfuncționalitate a întregului sistem financiar sau a unor părți ale acestuia; și

(b) pot să genereze consecințe negative grave pentru piața internă și economia reală.

Autoritatea ia în considerare, după caz, monitorizarea și evaluarea riscului sistemic, astfel cum au fost desfășurate de CERS și de Autoritate și răspunde avertismentelor și recomandărilor în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010.

(2) Autoritatea, în colaborare cu CERS și în conformitate cu articolul 23, elaborează o abordare comună pentru identificarea și măsurarea riscului sistemic prezentat de participanții-cheie la piețele financiare, inclusiv indicatori cantitativi și calitativi, după caz.

Acești indicatori reprezintă un element esențial în stabilirea acțiunilor adecvate în materie de supraveghere. Autoritatea monitorizează gradul de convergență a constatărilor făcute, în vederea promovării unei abordări comune.

(3) Fără a aduce atingere actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), Autoritatea elaborează, dacă este necesar, ghiduri și recomandări suplimentare pentru participanții-cheie la piețele financiare, pentru a ține seama de riscul sistemic prezentat de aceștia.

Autoritatea garantează faptul că riscul sistemic prezentat de participanții-cheie la piețele financiare este luat în considerare atunci când sunt elaborate proiecte de standarde tehnice de reglementare și de punere în aplicare în domeniile stabilite în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).

(4) La solicitarea uneia sau a mai multor autorități competente, a Parlamentului European, a Consiliului, a statelor membre sau a Comisiei sau din proprie inițiativă, Autoritatea poate desfășura o investigație pentru un anumit tip de activitate financiară sau tip de produs sau tip de conduită pentru a evalua amenințările potențiale la adresa integrității piețelor financiare sau a stabilității sistemului financiar sau a protecției clienților sau consumatorilor și pentru a formula recomandări corespunzătoare adresate autorităților competente vizate privind măsurile necesare.

În aceste scopuri, Autoritatea poate face uz de competențele care îi sunt conferite în temeiul prezentului regulament, inclusiv în temeiul articolelor 35 și 35b.

(5) Comitetul comun garantează coordonarea globală și transsectorială a activităților desfășurate în conformitate cu prezentul articol.”

10a.  La articolul 23, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) În consultare cu CERS, Autoritatea elaborează criterii de identificare și de măsurare a riscului sistemic și un sistem corespunzător de simulare de criză care să includă o evaluare a potențialului de creștere a riscului sistemic care poate fi prezentat de participanții la piețele financiare sau cu care se pot confrunta aceștia în situații de criză, inclusiv a potențialului risc sistemic legat de mediu. Participanții la piața financiară care pot prezenta un risc sistemic sunt supuse unei supravegheri consolidate și, după caz, planurilor de redresare și de restructurare menționate la articolul 25.”

10b.  La articolul 26, alineatul (4) se elimină.

10c.  La articolul 27 alineatul (2), se elimină al doilea și al treilea paragraf.

11.  Articolul 29 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)  se introduce următoarea literă (aa):

„(aa) emiterea Planului strategic de supraveghere al Uniunii în conformitate cu articolul 29a;”;

(ii)  litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) promovarea unui schimb de informații bilateral și multilateral eficace între autoritățile competente, referitor la toate chestiunile relevante, inclusiv securitatea cibernetică și atacurile cibernetice ▌, respectându-se pe deplin dispozițiile aplicabile în materie de confidențialitate și de protecție a datelor prevăzute de legislația Uniunii în domeniu;”;

(iii)  litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e) elaborarea de programe de formare sectoriale și transsectoriale, inclusiv cu privire la inovarea tehnologică, facilitarea schimburilor de personal și încurajarea autorităților competente să intensifice utilizarea programelor de detașare și a altor instrumente;”;

(iiia)  se introduce următoarea literă (ea):

(ea) punerea în practică a unui sistem de monitorizare pentru evaluarea riscurilor materiale legate de mediu, sociale și de guvernanță, ținând cont de acordul COP 21 de la Paris;”;

(b)  ▌alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Autoritatea poate, dacă este cazul, să elaboreze noi instrumente practice și de convergență pentru promovarea abordărilor și practicilor comune în materie de supraveghere.

În vederea instituirii unei culturi comune a supravegherii, Autoritatea elaborează și menține la zi un manual al Uniunii în materie de supraveghere privind supravegherea participanților la piețele financiare din Uniune, ținând seama în mod corespunzător de natura, scara și complexitatea riscurilor, de practicile de afaceri, de modelele de afaceri și de dimensiunea participanților la piața financiară și a piețelor, inclusiv de schimbările datorate inovațiilor tehnologice. Manualul Uniunii în materie prezintă cele mai bune practici de supraveghere și metodele și procesele de înaltă calitate în acest domeniu.

Autoritatea ține cont în mod corespunzător de manualul de supraveghere când își îndeplinește sarcinile, inclusiv pentru evaluarea eventualelor încălcări ale dreptului Uniunii în temeiul articolului 17, soluționarea litigiilor în temeiul articolului 19 și întocmirea și evaluarea obiectivelor strategice ale Uniunii în materie de supraveghere conform articolului 29a, precum și atunci când evaluează autoritățile competente, în temeiul articolului 30.

Dacă este cazul, Autoritatea organizează consultări publice deschise cu privire la avizele menționate la alineatul (1) litera (a) și la instrumentele și mijloacele menționate la alineatul (2) și analizează eventualele costuri și beneficii aferente. Aceste consultări și analize sunt proporționale cu domeniul de aplicare, natura și impactul avizelor sau al instrumentelor și mijloacelor. Autoritatea solicită, de asemenea, după caz, o părere sau un sfat din partea Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor.

12.  se introduce următorul articol 29a:

„Articolul 29aPlanul de supraveghere

la nivelul Uniunii

(1) Cel puțin o dată la trei ani și până la data de 31 martie, în urma unei dezbateri în consiliul supraveghetorilor și luând în considerare contribuțiile primite din partea autorităților competente, munca depusă de instituțiile UE și analizele, avertismentele și recomandările publicate de CERS, Autoritatea emite o recomandare adresată autorităților competente respective, în care stabilește obiectivele și prioritățile strategice în materie de supraveghere la nivelul Uniunii („Planul strategic de supraveghere la nivelul Uniunii”), fără a aduce atingere obiectivelor și priorităților naționale specifice ale autorităților competente. Autoritățile competente identifică în contribuțiile lor activitățile de supraveghere care, în opinia lor, trebuie să constituie o prioritate pentru Autoritate. Autoritatea transmite Planul strategic de supraveghere la nivelul Uniunii spre informare Parlamentului European, Consiliului și Comisiei și îl publică pe site-ul său internet.

Planul strategic de supraveghere la nivelul Uniunii identifică prioritățile specifice ale activităților de supraveghere, pentru a promova practici de supraveghere coerente, eficiente și eficace și aplicarea comună, uniformă și consecventă a dreptului Uniunii și pentru a aborda tendințele microprudențiale relevante, riscurile și vulnerabilitățile potențiale, anticipând evoluțiile, inclusiv noile modele de afaceri, identificate în conformitate cu articolul 32. Planul strategic de supraveghere de la nivelul Uniunii nu împiedică autoritățile competente naționale să aplice cele mai bune practici naționale sau să ia măsuri pe baza altor priorități și evoluții la nivel național și ține seama de particularitățile naționale.

(2) ▌Fiecare autoritate competentă ▌stipulează clar modul în care programul lor de lucru anual este aliniat cu Planul strategic de supraveghere la nivelul Uniunii.

(4) ▌Fiecare autoritate competentă include, în raportul său anual, un capitol dedicat privind punerea în aplicare a programului de lucru anual.

Capitolul include cel puțin următoarele informații:

(a)  o descriere a activităților de supraveghere și a analizelor participanților la piețele financiare, ale comportamentelor și practicilor de piață și ale piețelor financiare, precum și ale măsurilor administrative și ale sancțiunilor impuse participanților la piețele financiare care se fac răspunzătoare de încălcări ale dreptului Uniunii și ale dreptului național;

(b)  o descriere a activităților desfășurate și care nu au fost prevăzute în programul de lucru anual;

(c)  o prezentare a activităților prevăzute în programul de lucru anual care nu au fost realizate și a obiectivelor programului în cauză care nu au fost atinse, precum și a motivelor pentru care nu s-au efectuat activitățile respective și nu s-au atins obiectivele respective.

(5) Autoritatea evaluează informațiile prevăzute în capitolul dedicat menționat la alineatul (4). Atunci când există riscuri semnificative ca prioritățile stabilite în Planul strategic de supraveghere la nivelul Uniunii să nu fie realizate, Autoritatea adresează o recomandare fiecărei autorități competente în cauză, referitoare la modalitățile de remediere a deficiențelor aferente activităților sale.

Pe baza rapoartelor și a propriilor sale analize ale riscurilor, Autoritatea identifică activitățile autorității competente care sunt esențiale pentru realizarea Planului strategic de supraveghere la nivelul Uniunii și, dacă este cazul, efectuează evaluări ale acestor activități în temeiul articolului 30.

(6) Autoritatea face publice cele mai bune practici identificate cu ocazia evaluării programelor de lucru anuale.”

13.  Articolul 30 se modifică după cum urmează:

(a)  titlul articolului se înlocuiește cu următorul text:

„Evaluări ale autorităților competente”;

(b)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Din proprie inițiativă sau la cererea Parlamentului European sau a Consiliului, Autoritatea realizează periodic evaluări ale unor activități sau ale tuturor activităților autorităților competente, pentru a îmbunătăți în continuare consecvența și eficacitatea rezultatelor supravegherii. În acest scop, Autoritatea elaborează metode pentru a permite evaluarea obiectivă și compararea autorităților competente analizate. Atunci când se identifică autoritățile competente care trebuie evaluate și când se realizează aceste evaluări, se iau în considerare informațiile existente și evaluările efectuate deja cu privire la autoritatea competentă în cauză, inclusiv informațiile pertinente furnizate Autorității în conformitate cu articolul 35, precum și toate informațiile pertinente furnizate de părțile interesate, în special posibilele deficiențe și abateri din partea unei autorități competente.”;

(c)  se introduce următorul alineat (1a):

„(1a) În sensul prezentului articol, Autoritatea instituie un comitet ad-hoc de evaluare prezidat de Autoritate și compus ▌din membri ai personalului Autorității, însoțit și sprijinit, pe bază voluntară și prin rotație, de maximum cinci reprezentanți ai diferitelor autorități competente, cu excepția autorității competente care face obiectul evaluării.”

(d)  alineatul (2) se modifică după cum urmează:

(i)  teza introductivă se înlocuiește cu următorul text:

„Evaluarea cuprinde următoarele elemente, fără a se limita la acestea:”;

(ii)  litera (a) se înlocuiește cu următorul text:

„(a) gradul de adecvare a resurselor, nivelul de independență și acordurile de guvernanță ale autorității competente, acordând o atenție deosebită aplicării eficace a actelor Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) și capacității de a răspunde evoluțiilor pieței;”;

(iia)  litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) eficacitatea și gradul de convergență atins în aplicarea dreptului Uniunii și în ceea ce privește practicile de supraveghere, inclusiv standardele tehnice de reglementare și de punere în aplicare, ghidurile și recomandările adoptate în temeiul articolelor 10-16, precum și măsura în care practicile de supraveghere îndeplinesc obiectivele prevăzute de dreptul Uniunii, inclusiv obiectivele privind cultura comună a supravegherii în temeiul articolului 29 și Planul strategic de supraveghere la nivelul Uniunii în temeiul articolului 29a;

(iib)  litera (c) se înlocuiește cu următorul text:

„(c) aplicarea celor mai bune practici dezvoltate de unele autorități competente ▌;”

(e)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Autoritatea elaborează un raport care prezintă rezultatele evaluării. Raportul explică și specifică măsurile ulterioare care sunt considerate adecvate și necesare în urma evaluării. Aceste măsuri ulterioare pot fi adoptate sub forma unor ghiduri și recomandări, astfel cum se prevede la articolul 16, și al unor avize, astfel cum se prevede la articolul 29 alineatul (1) litera (a), adresate autorităților competente relevante.

▌Autoritatea emite un raport privind măsurile ulterioare referitor la respectarea măsurilor ulterioare solicitate. ▌

La elaborarea proiectelor de standarde tehnice de reglementare sau a proiectelor de standarde de punere în aplicare în conformitate cu articolele 10–15, ori a ghidurilor sau recomandărilor, în conformitate cu articolul 16, Autoritatea ține seama de rezultatul evaluărilor efectuate în conformitate cu prezentul articol, precum și de orice alte informații obținute de către Autoritate în cursul îndeplinirii sarcinilor sale, pentru a asigura convergența practicilor de supraveghere de cea mai înaltă calitate.”;

(f)  se introduce următorul alineat (3a):

„(3a) Autoritatea prezintă Comisiei un aviz ori de câte ori, având în vedere rezultatul evaluării sau orice alte informații obținute de Autoritate în cursul îndeplinirii atribuțiilor sale, Autoritatea consideră că ar fi necesară o armonizare sporită a normelor Uniunii aplicabile participanților la piețele financiare sau autorităților competente din perspectiva Uniunii sau în cazul în care consideră că o autoritate competentă nu a aplicat actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) sau le-a aplicat într-un mod care pare să încalce dreptul Uniunii.”;

(g)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Autoritatea dă publicității raportul menționat la alineatul (3), inclusiv orice raport privind măsurile ulterioare, cu excepția cazului în care publicarea ar presupune riscuri la adresa stabilității sistemului financiar. Autoritatea competentă care face obiectul evaluării este invitată să formuleze observații înainte de publicarea raportului. Înainte de publicare, Autoritatea ține seama, după caz, de observațiile respective. Autoritatea poate publica respectivele observații ca anexă la raport, cu excepția cazului în care publicarea ar presupune riscuri la adresa stabilității sistemului financiar sau dacă autoritatea competentă se opune publicării acestora. Raportul întocmit de Autoritate menționat la alineatul (3) și ghidurile, recomandările și avizele adoptate de Autoritate menționate la alineatul (3a) se publică simultan.

14.  ▌Articolul 31 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1) primul paragraf, litera (e) se înlocuiește cu următorul text:

„(e) adoptarea ▌măsurilor necesare în cazul unor evoluții care pot periclita funcționarea piețelor financiare, în vederea ▌coordonării acțiunilor întreprinse de autoritățile competente relevante;”

(b)  la alineatul (1) primul paragraf, se adaugă următoarea literă (ea):

(ea) adoptarea măsurilor necesare pentru a facilita utilizarea inovării tehnologice în vederea coordonării acțiunilor întreprinse de autoritățile competente relevante;

(c)  se adaugă alineatul (1a):

„(1a) Autoritatea ia măsurile adecvate pentru a facilita intrarea pe piață a operatorilor sau a produselor care se bazează pe inovare tehnologică. Pentru a contribui la instituirea unei abordări comune la nivel european în ceea ce privește inovarea tehnologică, Autoritatea promovează convergența în materie de supraveghere, cu sprijinul, dacă este cazul, al comitetului pentru inovare financiară și, în special, prin schimbul de informații și de cele mai bune practici. Autoritatea poate, după caz, să adopte ghiduri sau recomandări în conformitate cu articolul 16.”

15.  se introduce un nou articol 31a:

„Articolul 31a Coordonarea privind delegarea și externalizarea activităților, precum și a transferurilor de risc

„(1) Autoritatea coordonează în permanență acțiunile de supraveghere ale autorităților competente în vederea promovării convergenței în materie de supraveghere în domeniile delegării și al externalizării activităților de către participanții la piețele financiare, precum și în ceea ce privește transferurile de risc efectuate de aceștia în țări terțe, pentru a beneficia de pașaportul UE, în timp ce desfășoară, în esență, activități sau funcții substanțiale în afara Uniunii, în conformitate cu alineatele (2) și (3)▐. În cadrul competențelor lor respective, autoritățile competente poartă răspunderea finală pentru deciziile de autorizare, supraveghere și de asigurare a conformității în contextul delegării și externalizării activităților și al transferurilor de riscuri.

(2) Autoritățile competente notifică Autoritatea atunci când intenționează să efectueze o autorizare sau înregistrare cu privire la un participant la piețele financiare care ar face obiectul supravegherii din partea autorității competente în cauză, în conformitate cu actele menționate la articolul 1 alineatul (2) și atunci când planul de afaceri al participantului la piețele financiare presupune externalizarea sau delegarea unei părți semnificative a activităților sale sau a oricăreia dintre funcțiile principale ori transferul de risc al unei părți semnificative a activităților sale în țări terțe, pentru a beneficia de pașaportul UE în cursul executării unor activități sau funcții substanțiale în afara teritoriului Uniunii. Notificările autorităților competente adresate Autorității trebuie să fie suficient de detaliate.

(3) În cazul în care se aplică legislația Uniunii menționată la articolul 1 alineatul (2) și aceasta nu impune nicio cerință specifică notificării privind externalizarea, delegarea sau transferul de risc, un participant la piața financiară informează autoritatea competentă cu privire la externalizarea sau delegarea unei părți semnificative a activităților sale sau a oricăreia dintre funcțiile sale principale, precum și cu privire la transferul de risc aferent unei părți semnificative a activităților sale unei alte entități sau propriei sale sucursale stabilite într-o țară terță. Autoritatea competentă în cauză informează semestrial Autoritatea cu privire la astfel de notificări.

Fără a aduce atingere articolului 35, la cererea Autorității, autoritatea competentă furnizează informații legate de acordurile de externalizare, delegare sau transfer de risc încheiate de participanții la piețele financiare.

Autoritatea veghează ca autoritățile competente în cauză să verifice dacă acordurile de externalizare, de delegare sau de transfer de risc menționate la primul paragraf sunt încheiate în conformitate cu dreptul Uniunii și dacă sunt conforme cu ghidurile, recomandările sau avizele emise de Autoritate și nu împiedică efectuarea unei supravegheri eficace de către autoritățile competente și asigurarea respectării lor într-o țară terță.

(3a) În cazul în care mecanismele de verificare ale unei autorități competente împiedică supravegherea eficace sau asigurarea respectării și atrag după sine riscuri de arbitraj de reglementare între statele membre, Autoritatea poate emite recomandări către autoritatea competentă în cauză cu privire la modul de îmbunătățire a mecanismelor sale de verificare, inclusiv un termen-limită până la care autoritatea competentă ar trebui să introducă modificările recomandate. În cazul în care nu dă curs recomandărilor, autoritatea competentă în cauză își motivează decizia, iar Autoritatea dă publicității recomandările sale, însoțite de motivația respectivă.

(3b) În termen de [un an de la data intrării în vigoare a prezentului regulament de modificare], Comisia întocmește un raport care face bilanțul diferitelor abordări în legislația sectorială în ceea ce privește evaluarea și cât de semnificative sunt activitățile care urmează să fie externalizate sau delegate, și care analizează posibilitatea unei abordări mai armonizate în acest sens, eventual prin specificarea unor criterii și metodologii comune. Comisia transmite acest raport Parlamentului European și Consiliului.

În acest scop, Comisia ține cont de următoarele elemente:

(a) continuitatea activității;

(b) capacitatea efectivă de gestionare;

(c) capacitatea efectivă de a supune auditului activitățile delegate și externalizate, precum și transferurile de risc.

16.  se introduce un nou articol 31b:

Articolul 31b Funcția de coordonare în ceea ce privește ordinele, tranzacțiile și activitățile cu efecte transfrontaliere semnificative

(1) În cazul în care dispune de dovezi sau de elemente clare din mai multe surse pentru a suspecta că ordinele, tranzacțiile sau orice altă activitate cu efecte transfrontaliere semnificative amenință buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea financiară în Uniune, Autoritatea recomandă autorităților competente ale statelor membre în cauză să inițieze o investigație și le furnizează autorităților competente respective informațiile relevante.

(2) În cazul în care dispune de dovezi sau de elemente clare din mai multe surse pentru a suspecta că ordinele, tranzacțiile sau orice altă activitate cu efecte transfrontaliere semnificative amenință buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea financiară în Uniune, o autoritate competentă informează prompt Autoritatea cu privire la acest lucru și îi furnizează informațiile relevante. Autoritatea poate recomanda autorităților competente din statele membre în care a avut loc activitatea suspectată să ia măsuri după ce a transmis informațiile relevante autorităților competente respective.

(3) Autoritatea facilitează schimbul electronic de informații între Autoritate și autoritățile competente și instituie și menține o unitate de stocare de date concepută în acest scop pentru a asigura eficiența și a evita orice formă de suprapunere a fluxurilor de date, a obligațiilor de raportare sau a notificărilor, luând în considerare, în același timp, dispozițiile existente, cum ar fi cele de la articolul 26 din MiFIR și de la articolul 4 din MAR.”

17.  ▌Articolul 32 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 32 Evaluarea evoluțiilor pieței

, inclusiv exercițiile de simulare a crizelor

(1)   Autoritatea monitorizează și evaluează evoluțiile pieței în domeniul său de competență și, atunci când este necesar, informează celelalte două autorități europene de supraveghere, CERS, Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la tendințele microprudențiale importante, riscurile potențiale și punctele vulnerabile. Autoritatea include în evaluările sale o analiză ▌ a piețelor pe care operează participanții la piața financiară, precum și o evaluare a impactului evoluțiilor potențiale ale pieței asupra acestor participanți la piața financiară.

(2) ▌Autoritatea inițiază și coordonează evaluările la nivelul Uniunii ale rezistenței participanților la piețele financiare la evoluțiile negative ale pieței în mod realist. În acest scop, ea elaborează următoarele elemente, care urmează să fie aplicate de autoritățile competente:

(a)  metodologii comune pentru evaluarea efectului scenariilor economice asupra poziției financiare a unui participant la piața financiară;

(aa)  metodologii comune pentru a identifica instituțiile financiare care urmează să fie incluse în evaluările la nivelul Uniunii;

(b)  abordări comune ale comunicărilor cu privire la rezultatele acestor evaluări ale rezistenței participanților la piața financiară;

(c)  metodologii comune pentru evaluarea efectului pe care anumite produse sau procese de distribuție îl au asupra poziției financiare a unui participant la piața financiară și asupra investitorilor și informării clienților; și

(ca)  metodologii comune pentru a evalua efectul riscurilor de mediu asupra stabilității financiare a instituțiilor.

În sensul prezentului alineat, Autoritatea cooperează cu CERS, evitându-se astfel orice eventuale conflicte de interese în aplicarea politicilor monetare.

(2a) Cel puțin o dată pe an, Autoritatea analizează dacă este oportun să efectueze evaluările la nivelul Uniunii menționate la alineatul (2) și informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la raționamentul său. În cazul în care se efectuează aceste evaluări la nivelul Uniunii, Autoritatea divulgă rezultatele evaluării fiecăruia dintre participanții la piețele financiare care iau parte, exceptând cazul în care consideră că această divulgare este inadecvată, ținând cont de stabilitatea financiară a Uniunii sau a unuia ori a mai multora dintre statele sale membre, de integritatea pieței sau de funcționarea pieței interne.

Obligațiile autorităților competente de păstrare a secretului profesional nu împiedică autoritățile competente să publice rezultatele evaluărilor la nivelul Uniunii menționate la alineatul (2) sau să transmită rezultatele respective Autorității în vederea publicării de către Autoritate a rezultatelor evaluărilor efectuate la nivelul Uniunii cu privire la reziliența participanților la piețele financiare.

(3)  Fără a aduce atingere sarcinilor CERS stabilite prin Regulamentul (UE) nr. 1092/2010, Autoritatea pune la dispoziția Parlamentului, Consiliului, Comisiei și CERS evaluări ale tendințelor, riscurilor potențiale și punctelor vulnerabile în domeniul său de competență, ▌o dată pe an și mai frecvent dacă este necesar, împreună cu indicatorii menționați la articolul 22 alineatul (2).

Autoritatea introduce o clasificare a principalelor riscuri și puncte vulnerabile în respectivele evaluări și recomandă, atunci când este necesar, măsuri preventive sau corective.

(4)  Autoritatea garantează o acoperire adecvată a evoluțiilor, riscurilor și punctelor vulnerabile transsectoriale, cooperând îndeaproape cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) și cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) prin intermediul Comitetului comun.”

18.  Articolul 33 se înlocuiește cu următorul text

„Articolul 33Relații internaționale

, inclusiv echivalența

(1) Fără a aduce atingere competențelor respective ale statelor membre și ale instituțiilor Uniunii, Autoritatea poate stabili contacte și încheia acorduri administrative cu autoritățile de reglementare și de supraveghere, cu organizațiile internaționale și cu administrațiile din țări terțe. Aceste acorduri nu creează obligații juridice pentru Uniune sau pentru statele membre ale acesteia și nici nu împiedică statele membre sau autoritățile lor competente să încheie acorduri bilaterale sau multilaterale cu respectivele țări terțe.

Atunci când o țară terță se află, în conformitate cu un act delegat în vigoare adoptat de către Comisie în temeiul articolului 9 din Directiva (UE) 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, pe lista jurisdicțiilor cu deficiențe strategice în regimurile lor naționale de combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului, care prezintă pericole semnificative pentru sistemul financiar al Uniunii, Autoritatea nu încheie acorduri de cooperare cu autoritățile de reglementare și de supraveghere din țara terță respectivă.

(2) Autoritatea acordă asistență Comisiei în procesul de elaborare a deciziilor în materie de echivalență referitoare la regimurile de reglementare și de supraveghere din țările terțe în urma unei cereri specifice de emitere a unei opinii formulate de Comisie, din proprie inițiativă, sau în cazul în care Autoritatea are obligația să facă acest lucru în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2).

(2a) În mod constant, Autoritatea monitorizează evoluțiile în materie de reglementare și de supraveghere și practicile de asigurare a respectării legislației, precum și evoluțiile relevante ale pieței din țările terțe cu privire la care Comisia a adoptat decizii în materie de echivalență în temeiul actelor menționate la articolul 1 alineatul (2), pentru a verifica dacă sunt îndeplinite în continuare criteriile pe baza cărora au fost luate deciziile respective, precum și condițiile prevăzute în aceste decizii. O dată la trei ani sau mai frecvent, dacă este cazul, sau la cererea Parlamentului European, a Consiliului și a Comisiei, Autoritatea transmite Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și celorlalte două autorități europene de supraveghere un raport confidențial conținând constatările sale. Raportul se concentrează în special asupra implicațiilor pentru stabilitatea financiară, integritatea pieței, protecția investitorilor sau funcționarea pieței interne.

Fără a aduce atingere cerințelor specifice prevăzute în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (1) a doua teză, Autoritatea cooperează ▌cu autoritățile competente relevante și, după caz, și cu autoritățile de rezoluție din țările terțe ale căror regimuri de reglementare și de supraveghere au fost recunoscute ca fiind echivalente. Această cooperare se desfășoară pe baza acordurilor administrative încheiate cu autoritățile relevante ale țărilor terțe respective. Atunci când negociază astfel de acorduri administrative, Autoritatea include dispoziții privind următoarele aspecte:

(a)  mecanismele care i-ar permite Autorității să obțină informații relevante, inclusiv informații privind regimul de reglementare, precum și abordarea în materie de supraveghere, evoluțiile relevante ale pieței, precum și orice schimbări care pot afecta decizia în materie de echivalență;

(b)  în măsura în care acest lucru este necesar pentru asigurarea unei urmăriri adecvate a respectivelor decizii privind echivalența, procedurile referitoare la coordonarea activităților de supraveghere, inclusiv inspecțiile la fața locului efectuate sub responsabilitatea Autorității, dacă este cazul, însoțite și susținute de până la cinci reprezentanți ai diferitelor autorități competente în mod voluntar și prin rotație și de către autoritatea competentă din țara terță.

Autoritatea informează Parlamentul European, Consiliul, Comisia și celelalte autorități europene de supraveghere în cazul în care o autoritate competentă dintr-o țară terță refuză să încheie astfel de acorduri administrative sau refuză să coopereze efectiv. Comisia ține cont de aceste informații atunci când evaluează deciziile relevante în materie de echivalență.

(2b) În cazul în care Autoritatea identifică evoluții în ceea ce privește practicile de reglementare, de supraveghere sau, după caz, de rezoluție sau de asigurare a respectării legislației din țările terțe menționate la alineatul (2a) care ar putea avea un impact asupra stabilității financiare a Uniunii sau a unuia sau mai multora dintre statele sale membre, asupra integrității pieței sau a protecției investitorilor ori asupra funcționării pieței interne, Autoritatea informează Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la acest lucru în mod confidențial și fără întârziere.

(2c) Autoritățile competente informează în prealabil Autoritatea cu privire la intențiile lor de a încheia orice acorduri administrative cu autoritățile de supraveghere din țările terțe în oricare dintre domeniile reglementate de actele menționate la articolul 1 alineatul (2), inclusiv în ceea ce privește sucursalele entităților din țările terțe. Autoritățile competente furnizează ▌Autorității, cât mai curând posibil, un proiect al acordurilor prevăzute a fi încheiate.

Autoritatea poate coopera cu autoritățile competente pentru a elabora modele de acorduri administrative, cu scopul de a stabili în cadrul Uniunii practici în materie de supraveghere consecvente, eficiente și eficace și de a consolida coordonarea internațională în materie de supraveghere. ▌Autoritățile competente urmează cât se poate de strict aceste modele de acord.

În cazul în care Autoritatea, în cooperare cu autoritățile competente, elaborează astfel de modele de acorduri administrative, autoritățile competente nu încheie acorduri administrative cu autoritățile țărilor terțe înainte de finalizarea modelului de acord.

În raportul menționat la articolul 43 alineatul (5), Autoritatea include informații privind acordurile administrative convenite cu autoritățile de supraveghere, cu organizațiile internaționale sau cu administrațiile țărilor terțe, privind asistența acordată de către Autoritate Comisiei la elaborarea deciziilor în materie de echivalență și privind activitatea de monitorizare desfășurată de Autoritate în conformitate cu alineatul (2a).

(3a) Autoritatea urmărește obținerea statutului de membru deplin în cadrul Organizației Internaționale a Comisiilor de Valori Mobiliare și al Consiliului pentru Stabilitate Financiară și a statutului de observator în cadrul Consiliului de Monitorizare pentru Standarde Internaționale de Contabilitate.

Orice poziție care urmează să fie adoptată de Autoritate în cadrul forurilor internaționale este mai întâi discutată și aprobată de consiliul supraveghetorilor.

(3b) După caz, Autoritatea monitorizează evoluțiile în materie de reglementare, de supraveghere și, unde este cazul, de rezoluție, precum și practicile de asigurare a respectării legislației și evoluțiile relevante ale pieței în țările terțe pentru care au fost încheiate acorduri internaționale.

Fără a aduce atingere cerințelor specifice prevăzute în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2) și sub rezerva condițiilor prevăzute la alineatul (1) a doua teză din prezentul articol, Autoritatea cooperează cu autoritățile competente relevante și, dacă este cazul, și cu autoritățile de rezoluție din țările terțe menționate în primul paragraf al acestui alineat.

19.  ▌Articolul 34 se elimină.

20.  Articolul 35 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (1), (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) La cererea Autorității, autoritățile competente pun la dispoziția Autorității toate informațiile necesare pentru îndeplinirea sarcinilor conferite acesteia prin prezentul regulament, cu condiția ca acestea să aibă în mod legal acces la informațiile relevante.

Informațiile furnizate trebuie să fie exacte, complete și transmise în termenul prevăzut de către Autoritate.

(2) Autoritatea poate solicita, de asemenea, ca informațiile să-i fie transmise la intervale regulate și într-un format specificat sau prin utilizarea unor șabloane comparabile aprobate de aceasta. Astfel de solicitări se introduc întotdeauna, în măsura posibilului, utilizând formatele comune de raportare existente și respectă principiul proporționalității prevăzut în legislația națională și a Uniunii, inclusiv în actele legislative menționate la articolul 1 alineatul (2).

(3) La cererea ▌unei autorități competente, Autoritatea poate furniza orice informații pe care le deține și care sunt necesare pentru a permite autorității competente să își îndeplinească atribuțiile, cu respectarea obligațiilor privind secretul profesional prevăzute în legislația sectorială și la articolul 70.”;

(b)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) În cazul în care informațiile solicitate în conformitate cu alineatul (1) nu sunt disponibile sau nu sunt puse la dispoziție de către autoritățile competente în termenul stabilit de către Autoritate, Autoritatea poate adresa o cerere bine întemeiată și motivată oricăreia dintre următoarele entități:

(a)  altor autorități de supraveghere cu competențe în materie de supraveghere;

(b)  ministerului de finanțe din statul membru în cauză în cazul în care acesta are la dispoziția sa informații prudențiale;

(c)  băncii centrale naționale sau biroului de statistică din statul membru în cauză;

(d)  biroului de statistică din statul membru în cauză.

La solicitarea acesteia, autoritățile competente sprijină Autoritatea în procesul de colectare a informațiilor.”;

(c)  alineatele (6) și (7) se elimină;

21.  Se introduc următoarele articole 35a – 35da:

„Articolul 35a Exercitarea competențelor menționate la articolul 35b

Competențele conferite Autorității, oricărui funcționar al acesteia sau oricărei alte persoane autorizate de Autoritate în conformitate cu articolul 35 nu se utilizează pentru a solicita publicarea unor informații sau a unor documente care fac obiectul unui privilegiu juridic profesional.

Articolele 35a și 35b se aplică fără a aduce atingere dreptului național.

Articolul 35b Cereri de informații adresate participanților la piețele financiare

(1) În cazul în care informațiile solicitate în conformitate cu articolul 35 alineatul (1) sau alineatul (5) nu sunt disponibile sau nu sunt puse la dispoziție în termenul stabilit de către Autoritate, aceasta poate, fără a crea duplicate, să ceară participanților la piețele financiare relevanți să furnizeze▐ informațiile necesare pentru a permite Autorității să își îndeplinească atribuțiile în temeiul prezentului regulament.

▌(4) Într-un termen rezonabil stabilit de Autoritate, participanții la piețele financiare relevanți sau reprezentanții lor legali furnizează informațiile solicitate. ▌

(5) Autoritatea transmite fără întârziere o copie a cererii▐ autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia este domiciliat sau stabilit participantul la piața financiară relevant vizat de cererea de informații.

(6) Autoritatea poate utiliza informațiile confidențiale primite în conformitate cu prezentul articol exclusiv în scopul îndeplinirii atribuțiilor care îi revin în temeiul prezentului regulament.

Articolul 35cNorme procedurale pentru impunerea de amenzi

(1) Atunci când, în îndeplinirea sarcinilor care îi revin în temeiul prezentului regulament, Autoritatea constată că există indicii clare privind posibila existență a unor fapte care pot constitui o încălcare în sensul articolului 35d alineatul (1), Autoritatea solicită Comisiei să cerceteze chestiunea respectivă. ▌

Articolul 35dAmenzi

și penalități cu titlu cominatoriu

(-1) Înainte de a lua o decizie de impunere a unei amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu, Comisia îi oferă instituției sau entității vizate de solicitarea de informații posibilitatea de a fi ascultată.

Comisia își întemeiază decizia de impunere a unei amenzi sau a unor penalități cu titlu cominatoriu numai pe constatările cu privire la care instituțiile sau entitățile în cauză au avut posibilitatea să formuleze observații.

(1) Comisia adoptă o decizie de aplicare a unei amenzi în cazul în care constată că un participant la piața financiară nu a furnizat, în mod intenționat sau din neglijență, informațiile solicitate sau a furnizat informații incomplete, incorecte sau care induc în eroare ca răspuns la o simplă solicitare de informații ▌în temeiul articolului 35b alineatul (1).

(2) Cuantumul de bază al amenzii menționate la alineatul (1) se ridică la cel puțin 50 000 EUR și nu poate depăși 200 000 EUR.

(2) Cuantumul de bază al amenzii menționate la alineatul (1) se ridică la cel puțin [X; mai puțin de 50 000 EUR] și nu poate depăși [Y; mai puțin de 200 000 EUR], amenda fiind descurajantă, eficace și proporțională cu dimensiunea instituției sau entității și cu natura și gravitatea încălcării.

Autoritatea, împreună cu ABE și EIOPA, elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare care precizează metodologia de stabilire a amenzilor în conformitate cu prezentul alineat.

(5) ▌Cuantumul total al amenzii nu trebuie să depășească [X%; mai puțin de20%] din cifra de afaceri anuală a participantului la piața financiară în cauză în cursul exercițiului financiar precedent, cu excepția cazului în care participantul la piața financiară a obținut în mod direct sau indirect un beneficiu financiar de pe urma încălcării. În acest caz, cuantumul total al amenzii trebuie să fie cel puțin egal cu respectivul beneficiu financiar.

(5a) Comisia poate impune o penalitate cu titlu cominatoriu până la corectarea încălcării. Penalitatea cu titlu cominatoriu este proporțională cu dimensiunea instituției sau entității și cu natura și gravitatea încălcării.

(5b) Drepturile la apărare ale instituției sau entității sunt pe deplin respectate pe durata procedurii. Instituția sau entitatea are drept de acces la dosarele întocmite de Autoritate și de Comisie, sub rezerva interesului legitim al altor persoane de a-și proteja secretele de afaceri. Dreptul de acces la dosar nu se extinde la informațiile confidențiale sau la documentele pregătitoare interne ale Autorității sau ale Comisiei.

(5c) Executarea amenzii sau a penalității cu titlu cominatoriu poate fi suspendată numai în temeiul unei decizii a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Instituțiile sau entitățile care fac obiectul unei amenzi sau penalități cu titlu cominatoriu pot formula o acțiune în fața Curții de Justiție a Uniunii Europene împotriva unei decizii a Comisiei de impunere a unei amenzi sau a unei penalități cu titlu cominatoriu. Curtea, printre altele, poate anula, reduce sau mări amenda sau penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate de Comisie.

(5d) Comisia face publice toate amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu aplicate, cu excepția cazurilor în care publicarea lor ar perturba grav piețele financiare sau ar aduce un prejudiciu disproporționat părților implicate.

(5e) Cuantumurile amenzilor și ale penalităților cu titlu cominatoriu se alocă bugetului general al Uniunii.

Articolul 35daAmenzile specifice pentru contrapărțile centrale

Fără a aduce atingere amenzilor prevăzute la articolul 35d, contrapărțile centrale pot fi amendate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 648/2012, în special în temeiul articolelor 25f, 25g, 25h, 25i și 25j și al anexelor III și IV.”

▌22.  Articolul 36 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (3) se elimină.

(b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) La primirea unui avertisment sau a unei recomandări din partea CERS adresată Autorității, Autoritatea discută acest avertisment sau recomandare la următoarea întrunire a consiliului supraveghetorilor sau, după caz, mai devreme, în scopul de a evalua implicațiile avertismentului sau recomandării în ceea ce privește îndeplinirea sarcinilor sale, precum și eventualele măsuri subsecvente.

Autoritatea decide, prin procedura adecvată de luare a deciziilor, dacă trebuie luate măsuri în conformitate cu competențele care îi sunt conferite prin prezentul regulament în vederea soluționării problemelor identificate în avertismente și recomandări, precum și în ceea ce privește conținutul acestei acțiuni.

Dacă nu acționează pe baza unui avertisment sau a unei recomandări, Autoritatea explică CERS și Consiliului motivele acestei inacțiuni. CERS informează Parlamentul European în conformitate cu articolul 19 alineatul (5) din Regulamentul (UE) nr. 1092/2010. De asemenea, CERS informează Consiliul și Comisia în acest sens.”

(c)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) La primirea unui avertisment sau a unei recomandări din partea CERS, adresată unei autorități competente, Autoritatea poate face uz, după caz, de competențele conferite prin prezentul regulament pentru a garanta că avertismentului sau recomandării i se dă curs în timp util.

Atunci când destinatarul intenționează să nu dea curs recomandării CERS, acesta informează consiliul supraveghetorilor și discută cu acesta motivele inacțiunii sale.”

(d)  Alineatul (6) se elimină.

23.  Articolul 37 se ▌ înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 37Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor

(1) În vederea facilitării consultării cu părțile interesate în domenii care sunt relevante pentru sarcinile Autorității, se înființează un Grup al părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor. Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor este consultat cu privire la acțiunile întreprinse în conformitate cu articolele 10-15 referitor la standardele tehnice de reglementare și standardele tehnice de punere în aplicare și, după caz și în măsura în care acestea nu privesc participanții individuali la piețele financiare, în conformitate cu articolul 16 referitor la ghiduri și recomandări, cu articolul 16a referitor la avize și cu articolul 16b referitor la întrebări și răspunsuri. În cazul în care trebuie să se ia urgent măsuri, iar consultarea nu este posibilă, Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor este informat de îndată ce este posibil.

Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor se reunește de cel puțin patru ori pe an.

(2) Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor este compus din 30 de membri, 13 membri reprezentând în proporții echilibrate pe participanții la piețele financiare care operează în Uniune, 13 membri reprezentanții angajaților acestora, precum și consumatorii, utilizatorii serviciilor financiare și reprezentanții IMM-urilor și patru dintre membrii săi sunt reprezentanți independenți de vârf din mediul academic. ▐

(3) Membrii Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor sunt numiți de consiliul supraveghetorilor, în urma unei proceduri deschise și transparente de selecție. În luarea deciziei sale, consiliul supraveghetorilor asigură, în măsura în care este posibil, o reflectare adecvată a diversității sectorului valorilor mobiliare și piețelor, un echilibru geografic și de gen adecvat și o reprezentare corespunzătoare a părților interesate la nivelul Uniunii. Membrii Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor sunt selectați în funcție de calificări, competențe, cunoștințe relevante și experiență dovedită.

(3a) Membrii Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor aleg dintre membrii săi președintele grupului respectiv. Funcția de președinte este deținută pentru o perioadă de doi ani.

Parlamentul European poate invita președintele Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor să facă o declarație în Parlament și să răspundă la întrebările adresate de deputați ori de câte ori i se solicită acest lucru.

(4) Autoritatea furnizează toate informațiile necesare, sub rezerva respectării secretului profesional, conform articolului 70 și asigură asistența de secretariat adecvată pentru Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor. Se acordă o compensație adecvată membrilor Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor care reprezintă organizații non-profit, cu excepția reprezentanților industriei. Această compensație ține cont de activitățile pregătitoare și ulterioare ale membrilor și este cel puțin echivalentă cu ratele de rambursare a cheltuielilor funcționarilor în temeiul titlului V capitolul 1 secțiunea 2 din Statutul funcționarilor Uniunii Europene și Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene astfel cum au fost stabilite prin Regulamentul (CEE, Euratom, CECO) nr. 259/68 al Consiliului ( 13 ) (Statutul funcționarilor). În cadrul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor se pot înființa grupuri de lucru pe probleme tehnice. Membrii Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor au un mandat de patru ani, după care are loc o nouă procedură de selecție.

Membrii Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor pot avea două mandate succesive.

(5) Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor poate transmite Autorității avize și opinii pentru orice subiect legat de atribuțiile Autorității, acordând o atenție deosebită sarcinilor prevăzute la articolele 10-16b și la articolele 29, 30, 32 și 35.

În cazul în care membrii Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor nu reușesc să convină asupra unui aviz, o treime din membri sau membrii reprezentând un grup de părți interesate au permisiunea de a emite un aviz separat.

Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, Grupul părților interesate din domeniul bancar, Grupul părților interesate din domeniul asigurărilor și reasigurărilor și Grupul părților interesate din domeniul pensiilor ocupaționale pot emite avize și recomandări comune privind aspecte legate de activitatea desfășurată de autoritățile europene de supraveghere în temeiul articolului 56 din prezentul regulament cu privire la poziții comune și acte comune.

(6) Grupul părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor își adoptă propriul regulament de procedură cu o majoritate de două treimi a membrilor săi.

(7) Autoritatea publică avizele și opiniile Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor, avizele separate ale membrilor săi, rezultatele consultărilor, precum și modul în care au fost luate în considerare avizele și rezultatele consultărilor.”

23a.  Articolul 38 alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Autoritatea se asigură că nicio decizie adoptată în temeiul articolelor 18, 19 sau 20 nu afectează în niciun fel responsabilitățile fiscale ale statelor membre.”

24.  Articolul 39 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 39Procedurile decizionale

(1) Autoritatea acționează în conformitate cu alineatele (2)-(6) atunci când adoptă decizii în conformitate cu articolele 17, 18 și 19.

(2) Autoritatea informează orice destinatar al unei decizii cu privire la intenția sa de a adopta decizia respectivă, în limba oficială a destinatarului, fixând un termen-limită în care destinatarul își poate exprima părerea cu privire la obiectul deciziei, ținând seama pe deplin de urgența, complexitatea și consecințele potențiale ale acesteia. Destinatarul își poate exprima punctul de vedere în limba sa oficială. Dispoziția prevăzută în prima teză se aplică mutatis mutandis recomandărilor menționate la articolul 17 alineatul (3).

(3) Deciziile Autorității menționează motivele pe care se bazează.

(4) Destinatarii deciziilor Autorității sunt informați cu privire la căile de atac disponibile în temeiul prezentului regulament.

(5) Atunci când Autoritatea a luat o decizie în temeiul articolului 18 alineatele (3) sau (4), aceasta reexaminează periodic respectiva decizie.

(6) Adoptarea deciziilor luate de Autoritate în temeiul articolului ▌18 sau 19 se face publică. Adoptarea deciziilor luate de Autoritate în temeiul articolului 17 se poate face publică. Prin această publicare, se menționează identitatea autorității competente sau a participantului la piețele financiare în cauză, precum și conținutul principal al deciziei, cu excepția cazului în care o astfel de publicare este în conflict cu interesul legitim al participanților la piețele financiare sau cu protecția secretelor lor de afaceri ori ar putea periclita grav buna funcționare și integritatea piețelor financiare sau stabilitatea întregului sistem financiar al Uniunii sau a unei părți a acestuia.”

25.  Articolul 40 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(i)  se introduc următoarele litere (aa) și (ab) :

„(aa) membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv menționat la articolul 45 alineatul (1), fără drept de vot;”;

(ab) șefii administrațiilor publice ale statului membru responsabile cu negocierea și adoptarea actelor menționate la articolul 1 alineatul (2) în scopul realizării de acțiuni în conformitate cu articolele 10-15”;

(ia)  litera (b) se înlocuiește cu următorul text:

„(b) șefii autorităților publice naționale cu competență de supraveghere a participanților la piețele financiare din fiecare stat membru, în scopul realizării de acțiuni în limitele oricăror competențe cu excepția celor prevăzute la articolele 10-15, care se reunesc personal cel puțin de două ori pe an;”

(ib)  litera (d) se înlocuiește cu următorul text:

„(d) un reprezentant din partea CERS, fără drept de vot și care se abține de la a adopta pozițiile induse de aplicarea politicilor monetare;

(aa)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Fiecare autoritate ▌este responsabilă de numirea în cadrul ei a unui supleant la nivel înalt, care poate înlocui membrul consiliului supraveghetorilor menționat la alineatul (1) literele (ab) și (b) în cazul în care respectiva persoană nu poate participa.”

(ab)  se introduce următorul alineat:

„(4a) În scopul acțiunilor care urmează să fie întreprinse în domeniul de aplicare al articolelor 10-15, un reprezentant al Comisiei este membru fără drept de vot în consiliul supraveghetorilor, un reprezentant al Parlamentului European este observator, iar un reprezentant al administrațiilor din fiecare stat membru poate fi observator în cadrul consiliului supraveghetorilor.”

(b)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

„(6) Consiliul supraveghetorilor poate invita observatori.”

(c)  se adaugă următorul alineat (7):

„(7) Dacă autoritatea publică națională menționată la alineatul (1) litera (b) nu este responsabilă cu asigurarea respectării normelor de protecție a consumatorului, membrul consiliului supraveghetorilor menționat la litera respectivă poate decide să invite un reprezentant al autorității responsabile cu protecția consumatorului din statul membru respectiv, care nu va avea drept de vot. În cazul în care, într-un stat membru, protecția consumatorului este responsabilitatea mai multor autorități, autoritățile respective convin asupra unui reprezentant comun.”

26.  Articolul 41 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 41Comitete interne

27.  „Consiliul supraveghetorilor poate înființa comitete interne pentru sarcinile specifice atribuite acestuia. Consiliul supraveghetorilor poate prevedea delegarea anumitor sarcini și decizii clar definite către comitetele interne, către comitetul executiv sau către președinte.”

28.  ▌Articolul 42 ▌se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 42Independența

Consiliului supraveghetorilor

În exercitarea atribuțiilor care le sunt conferite în temeiul prezentului regulament, președintele și membrii ▌consiliului supraveghetorilor, precum și membrii cu drept de vot specifici și permanenți ai comitetului de supraveghere a CPC, acționează independent și obiectiv în interesul exclusiv al Uniunii în ansamblul său și nu solicită, nici nu acceptă instrucțiuni din partea instituțiilor sau organelor Uniunii, din partea oricărui guvern ▌ sau din partea oricărei entități publice sau private.

Nici statele membre, nici instituțiile sau organismele Uniunii și niciun alt organism public sau privat nu urmăresc să influențeze membrii consiliului supraveghetorilor în executarea atribuțiilor lor.

Atunci când gradul de independență menționat la articolul 30 alineatul (2) litera (a) a fost evaluat ca fiind insuficient în conformitate cu articolul respectiv, consiliul supraveghetorilor poate decide fie să suspende temporar drepturile de vot ale membrului individual, fie să suspende temporar calitatea sa de membru al Autorității până la remedierea deficienței.”

29.  Articolul 43 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„Consiliul supraveghetorilor îndrumă activitatea Autorității și este principalul organism decizional pentru deciziile strategice și deciziile de politică majore.

Acesta adoptă ▌recomandările, ghidurile, avizele și deciziile Autorității și emite opiniile menționate la capitolul II, cu excepția sarcinilor și competențelor pentru care este responsabil comitetul de supraveghere a CPC, în temeiul articolului 44a.”;

(b)  alineatele (2) și (3) se elimină;

(c)  ▌alineatul (4) ▌ se înlocuiește cu următorul text:

„Consiliul supraveghetorilor adoptă, înainte de data de 30 septembrie a fiecărui an, pe baza unei propuneri a comitetului executiv, programul de lucru al Autorității pentru anul următor și îl transmite spre informare Parlamentului European, Consiliului și Comisiei.

Autoritatea își stabilește prioritățile în ceea ce privește evaluările identificând, dacă este cazul, autoritățile competente și activitățile care fac obiectul revizuirilor în conformitate cu articolul 30. Dacă acest lucru este justificat în mod corespunzător, Autoritatea poate identifica alte autorități competente pentru realizarea de evaluări.

Programul de lucru se adoptă fără a se aduce atingere procedurii bugetare anuale și se publică.”;

(d)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) La propunerea comitetului executiv, consiliul supraveghetorilor adoptă raportul anual privind activitățile Autorității, inclusiv privind îndeplinirea sarcinilor președintelui, pe baza proiectului de raport menționat la articolul 47 alineatul (9f), și îl transmite până la data de 15 iunie a fiecărui an Parlamentului European, Consiliului, Comisiei, Curții de Conturi și Comitetului Economic și Social European. Raportul se publică.”

(e)  alineatul (8) se elimină.

29a.  se introduce următorul articol 43a:

„Articolul 43a

Transparența deciziilor adoptate de consiliul supraveghetorilor

Fără a aduce atingere articolului 70, în termen de cel mult șase săptămâni de la data unei reuniuni a consiliului supraveghetorilor, Autoritatea prezintă Parlamentului European cel puțin un registru cuprinzător și relevant cu privire la procedurile desfășurate de respectiva reuniune a consiliului supraveghetorilor, care permite o înțelegere deplină a discuțiilor, inclusiv o listă adnotată a deciziilor. „(30)  Articolul 44 se modifică după cum urmează:

(a)  ▌alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Deciziile consiliului supraveghetorilor se iau cu majoritatea simplă a membrilor. Fiecare membru dispune de un vot. În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv.

În ceea ce privește deciziile referitoare la elaborarea și adoptarea actelor, proiectelor și instrumentelor specificate la articolele 10-16 și măsurile și deciziile adoptate în temeiul articolului 9 alineatul (5) al treilea paragraf și în temeiul capitolului VI și prin derogare de la primul paragraf din prezentul alineat, consiliul supraveghetorilor ia decizii cu o majoritate calificată a membrilor săi, astfel cum este definită la articolul 16 alineatul (4) din Tratatul privind Uniunea Europeană și la articolul 3 din Protocolul (nr. 36) privind dispozițiile tranzitorii. Membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv și președintele nu votează cu privire la aceste decizii.

(aa)  se introduce un nou alineat (1a):

(1a) Prin derogare de la alineatul (1), consiliul supraveghetorilor este competent să adopte deciziile pregătite de comitetul executiv în sensul articolului 22 alineatul (1), al articolului 22 alineatul (2), al articolului 22 alineatul (3), al articolului 22 alineatul (5), al articolului 29a, al articolului 31a, al articolului 32 și al articolului 35b-35h, în conformitate cu articolul 47 alineatul (3), cu o majoritate simplă a membrilor săi.

În cazul în care consiliul supraveghetorilor nu adoptă deciziile elaborate de comitetul executiv în sensul articolului 22 alineatul (1), al articolului 22 alineatul (2), al articolului 22 alineatul (3), al articolului 22 alineatul (5), al articolului 29a, al articolului 31a, al articolului 32 și al articolului 35b-35h, acesta poate modifica aceste decizii. Consiliul supraveghetorilor este competent să adopte aceste decizii modificate cu o majoritate de trei sferturi dintre membrii săi.

În cazul în care consiliul supraveghetorilor nu adoptă deciziile modificate menționate la al doilea paragraf cât mai curând posibil și în termen de cel mult patru luni, comitetul executiv ia decizia.”;

(b)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Consiliul supraveghetorilor își adoptă propriul regulament de procedură și îl face public. Regulamentul de procedură prevede în detaliu condițiile de vot.”

(c)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Membrii fără drept de vot și observatorii nu participă la nicio discuție din cadrul consiliului supraveghetorilor referitoare la instituțiile financiare individuale, cu excepția cazului în care se prevede altfel la articolul 75 alineatul (3) sau în actele menționate la articolul 1 alineatul (2).”;

Primul paragraf nu se aplică președintelui, membrilor care sunt și membri ai comitetului executiv ▌.”

30a.  Se introduce articolul 44a, după cum urmează:

„Articolul 44a

Comitetul ESMA de supraveghere a CPC

ESMA instituie un comitet intern permanent în temeiul articolului 41 în scopul elaborării deciziilor și al îndeplinirii sarcinilor legate de supravegherea CPC din Uniune și din țările terțe (comitetul de supraveghere a CPC).”

31.  în capitolul III, titlul secțiunii 2 se înlocuiește cu următorul text:

„Comitetul executiv”;

32.  Articolul 45 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 45Componență

(1) Comitetul executiv este format din președinte și din patru membri cu normă întreagă, care sunt cetățeni ai unui stat membru. Președintele atribuie sarcini de politică și administrative clar definite fiecăruia dintre membrii cu normă întreagă, în special responsabilități pentru chestiunile bugetare, pentru aspectele legate de programul de lucru al Autorității și pentru aspecte de convergență. Unul dintre membrii cu normă întreagă îndeplinește funcția de vicepreședinte și preia atribuțiile președintelui în absența acestuia sau atunci când acesta este împiedicat să le îndeplinească din motive rezonabile, în conformitate cu prezentul regulament. ▐

(2) Membrii cu normă întreagă sunt selectați pe criterii de merit, competențe, cunoaștere a instituțiilor și a piețelor financiare și experiență practică în acest domeniu, în special în domeniul valorilor mobiliare și piețelor, inclusiv privind interesele consumatorilor, precum și experiență relevantă în domeniul supravegherii și al reglementării financiare. Membrii cu normă întreagă trebuie să aibă o vastă experiență de conducere. Ar trebui ca cel puțin unul dintre membrii cu normă întreagă să nu fi fost angajat de către o autoritate națională competentă în anul anterior numirii. Selecția se face pe baza unui apel deschis pentru candidaturi, care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, după care Comisia întocmește o listă scurtă de candidați calificați, după consultarea consiliului supraveghetorilor.

Comisia transmite lista scurtă spre aprobare Parlamentului European. După aprobarea listei scurte, Consiliul adoptă o decizie prin care îi numește pe membrii cu normă întreagă ai comitetului executiv ▌. Componența comitetului executiv este echilibrată și proporțională și reflectă Uniunea în ansamblu.

(3) În cazul în care un membru cu normă întreagă al comitetului executiv nu mai îndeplinește condițiile menționate la articolul 46 sau se constată că a comis o abatere gravă, Parlamentul European și Consiliul pot, din proprie inițiativă sau pe baza unei propuneri din partea Comisiei aprobată de Parlamentul European, să adopte o decizie pentru a-l demite din funcție.

(4) Mandatul membrilor cu normă întreagă este de 5 ani și poate fi reînnoit o singură dată. În cursul perioadei de nouă luni care precedă încheierea mandatului de cinci ani al membrului cu normă întreagă, consiliul supraveghetorilor evaluează:

(a)  rezultatele obținute în primul mandat și modul în care acestea au fost obținute;

(b)  sarcinile și obligațiile Autorității în anii următori.

Ținând seama de evaluare, Comisia transmite lista membrilor cu normă întreagă Consiliului în vederea reînnoirii acesteia. Pe baza acestei liste și ținând seama de evaluare, Consiliul poate să prelungească mandatul membrilor cu normă întreagă.”

33.  se introduce următorul articol 45a:

„Articolul 45aLuarea deciziilor

(1) Deciziile comitetului executiv se adoptă cu majoritatea simplă a membrilor săi. Fiecare membru dispune de un singur vot. În caz de paritate a voturilor, votul președintelui este decisiv. La cererea președintelui sau a cel puțin trei membri ai comitetului executiv, deciziile vor fi înaintate consiliului supraveghetorilor.

(2) Reprezentantul Comisiei participă la reuniunile comitetului executiv fără a avea drept de vot, cu excepția aspectelor menționate la articolul 63.

(3) Comitetul executiv își adoptă propriul regulament de procedură și îl face public.

(4) Întrunirile comitetului executiv sunt convocate de președinte din proprie inițiativă sau la cererea unuia dintre membrii săi și sunt prezidate de președinte.

Comitetul executiv se întrunește înaintea fiecărei reuniuni a consiliului supraveghetorilor și ori de câte ori consideră necesar. Acesta raportează periodic consiliului supraveghetorilor și se întrunește cel puțin de unsprezece ori pe an.

(5) ▌Participanții fără drept de vot nu participă la discuțiile din cadrul comitetului executiv referitoare la participanții individuali la piețele financiare.

(5a) Consiliul supraveghetorilor are dreptul de a transmite comitetului executiv cereri specifice de informații.”

34.  se introduce următorul articol 45b:

„Articolul 45bComitete interne

Comitetul executiv poate înființa comitete interne pentru sarcinile specifice care îi sunt atribuite.”

35.  Articolul 46 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 46Independența

comitetului executiv

Membrii comitetului executiv acționează în mod independent și obiectiv, în interesul exclusiv al Uniunii în ansamblul său, nu solicită și nu primesc instrucțiuni din partea instituțiilor sau a organelor Uniunii, din partea oricărui guvern ▌sau din partea oricărui alt organism public sau privat.

Membrii comitetului executiv nu dețin nicio funcție la nivel național, la nivelul Uniunii sau la nivel internațional.

Nici statele membre, nici instituțiile sau organele Uniunii și niciun alt organism public sau privat nu încearcă să-i influențeze pe membrii comitetului executiv în exercitarea sarcinilor lor.”

36.  Articolul 47 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 47Atribuții

(1) Comitetul executiv se asigură că Autoritatea își duce la îndeplinire misiunea și își exercită atribuțiile care îi revin în conformitate cu prezentul regulament. Comitetul executiv ia toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea instrucțiunilor administrative interne și publicarea înștiințărilor, pentru a asigura funcționarea Autorității în conformitate cu prezentul regulament.

(2) Comitetul executiv propune un program de lucru anual și multianual spre adoptare de consiliul supraveghetorilor, care include o secțiune referitoare la chestiuni legate de CPC.

(3) Comitetul executiv își exercită competențele bugetare în conformitate cu articolele 63 și 64.

În sensul articolelor 17, 19, 22 alineatul (4) și 30, ▌comitetul executiv este competent să acționeze și să ia decizii, mai puțin în ceea ce privește chestiunile legate de CPC, pentru care este competent comitetul de supraveghere a CPC. În sensul articolului 22 alineatul (1), al articolului 22 alineatul (2), al articolului 22 alineatul (3), al articolului 22 alineatul (5), al articolului 29a, al articolului 31a, al articolului 32 și al articolului 35b-35da, comitetul executiv are competența de a elabora decizii care sunt supuse procedurii decizionale prevăzute la articolul 44 alineatul (1a). Comitetul executiv informează consiliul supraveghetorilor în legătură cu toate deciziile pe care le elaborează și le adoptă.

(3a) Comitetul executiv examinează și emite un aviz ▌privind toate aspectele care urmează să fie decise de consiliul supraveghetorilor.

(4) Comitetul executiv examinează și pregătește deciziile supuse spre adoptare consiliului supraveghetorilor în toate domeniile în care actele menționate la articolul 1 alineatul (2) au atribuit Autorității atribuții de autorizare sau de supraveghere și competențe corespunzătoare. Comitetul executiv adoptă planul privind politica de personal a Autorității și, în temeiul articolului 68 alineatul (2), măsurile de punere în aplicare necesare ale Statutului funcționarilor Comunităților Europene (denumit în continuare „Statutul funcționarilor”).

(5) Comitetul executiv adoptă dispozițiile speciale privind dreptul de acces la documentele Autorității, în conformitate cu articolul 72.

(6) Comitetul executiv propune un raport anual referitor la activitățile Autorității, inclusiv la sarcinile președintelui, pe baza proiectului de raport menționat la alineatul (9) litera (f) și îl prezintă consiliului supraveghetorilor spre aprobare.

(7) Comitetul executiv numește și revocă membrii comisiei de apel, în conformitate cu articolul 58 alineatele (3) și (5), ținând cont în mod corespunzător de o propunere a consiliului supraveghetorilor.

(8) Membrii comitetului executiv fac publice toate reuniunile organizate și ospitalitatea de care au beneficiat. Cheltuielile fac obiectul unor înregistrări publice, în conformitate cu Statutul funcționarilor. .

(9) Membrul responsabil are următoarele sarcini:

(a)  să pună în aplicare programul anual de lucru al Autorității sub îndrumarea consiliului supraveghetorilor și a comitetului de supraveghere a CPC și sub controlul comitetului executiv;

(b)  să ia toate măsurile necesare, inclusiv adoptarea instrucțiunilor administrative interne și publicarea înștiințărilor, pentru a asigura funcționarea Autorității în conformitate cu prezentul regulament;

(c)  să elaboreze un program multianual de lucru, astfel cum se menționează la alineatul (2);

(d)  să elaboreze un program de lucru până la data de 30 iunie a fiecărui an pentru anul următor, astfel cum se menționează la articolul 47 alineatul (2);

(e)  să elaboreze un proiect preliminar de buget al Autorității în temeiul articolului 63 și să execute bugetul Autorității în temeiul articolului 64;

(f)  să pregătească un proiect anual de raport care să conțină o secțiune privind activitățile de reglementare și de supraveghere ale Autorității și o secțiune privind aspectele financiare și administrative;

(g)  să exercite competențele stabilite la articolul 68 cu privire la personalul Autorității și să gestioneze chestiunile legate de personal.

Cu toate acestea, în ceea ce privește secțiunea referitoare la chestiunile legate de CPC, astfel cum sunt menționate la alineatul (2), comitetul de supraveghere a CPC îndeplinește sarcinile menționate la literele (c) și (d) de la primul paragraf.

În ceea ce privește proiectul de raport anual menționat la primul paragraf litera (f), comitetul de supraveghere a CPC îndeplinește sarcinile menționate la litera respectivă cu privire la chestiunile legate de CPC.”

37.  Titlul secțiunii III din capitolul III se înlocuiește cu următorul titlu:

„Președintele▐”;

38.  Articolul 48 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Președintele este cetățean al unui stat membru și este responsabil cu pregătirea lucrărilor și prezidarea întrunirilor consiliului supraveghetorilor și ale comitetului executiv.”;

(b)  alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) În scopul selectării președintelui, Comisia înființează un comitet de selecție compus din șase persoane independente de nivel înalt. Parlamentul European, Consiliul și Comisia numesc fiecare doi membri ai comitetului de selecție. Comitetul de selecție își numește președintele din rândul membrilor săi. Comitetul de selecție decide, cu majoritate simplă, cu privire la publicarea anunțului de post vacant, la criteriile de selecție și la profilul specific al postului, la componența grupului de solicitanți, precum și la metoda prin care grupul de solicitanți este analizat pentru a se întocmi o listă scurtă de cel puțin doi candidați, echilibrată din punct de vedere al genului. În caz de egalitate de voturi, președintele comitetului de selecție are votul decisiv.

Președintele este selectat pe criterii de merit, competențe, cunoașterea participanților pe piețele financiare și a piețelor financiare, în special în domeniul valorilor mobiliare și piețelor, în urma unei apel deschis pentru candidaturi care se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Președintele are un număr semnificativ de ani de experiență recunoscută în materie de supraveghere și reglementare financiară, precum și de experiență într-o funcție de conducere de nivel superior, poate demonstra competențe de conducere și standarde înalte de eficiență, competență și integritate și o cunoaștere dovedită a cel puțin două limbi oficiale ale Uniunii.

Comitetul de selecție prezintă Parlamentului European și Consiliului lista scurtă de candidați pentru funcția de președinte. Parlamentul European poate invita candidații selectați la audieri cu ușile închise sau publice, poate adresa întrebări scrise candidaților, poate obiecta la desemnarea unui candidat și își poate recomanda candidatul preferat. Parlamentul European și Consiliul adoptă o decizie comună de numire a președintelui din lista scurtă a candidaților.

(2a) În cazul în care președintele nu mai îndeplinește condițiile necesare pentru îndeplinirea funcțiilor sale, inclusiv pe cele menționate la articolul 49 sau se constată că a comis o abatere gravă, Parlamentul European și Consiliul pot, pe baza unei propuneri din partea Comisiei sau din proprie inițiativă, să adopte o decizie pentru a-l demite din funcție. Atunci când își elaborează propunerea, Comisia Europeană se consultă cu autoritățile naționale competente.”;

(ba)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Mandatul președintelui este de opt ani și nu poate fi reînnoit.”

(c)  ▌alineatul (4) ▌ se înlocuiește cu următorul text:

În cursul perioadei de nouă luni care precedă încheierea mandatului de opt ani al președintelui, consiliul supraveghetorilor evaluează:

(a) rezultatele obținute în primul mandat și modul în care acestea au fost obținute;

(b) sarcinile și obligațiile Autorității în anii următori.

În scopul evaluării menționate la primul paragraf, consiliul supraveghetorilor numește un președinte supleant temporar din rândul membrilor săi.”;

(d)  alineatul (5) se elimină.

38a.  Articolul 49 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 49Independența

președintelui

Fără a aduce atingere rolului consiliului supraveghetorilor în ceea ce privește atribuțiile președintelui, acesta din urmă nu poate nici solicita, nici accepta instrucțiuni din partea instituțiilor sau organismelor Uniunii, din partea oricărui guvern ▐ sau din partea oricărui alt organism public sau privat.

Nici statele membre, nici instituțiile sau organismele Uniunii și niciun alt organism public sau privat nu urmăresc să influențeze președintele în executarea atribuțiilor sale.

În conformitate cu statutul funcționarilor menționat la articolul 68, președintele, după părăsirea funcției, este obligat să respecte în continuare obligația de a manifesta integritate și discreție în ceea ce privește acceptarea anumitor numiri sau beneficii.”

39.  Se introduce următorul articol 49a:

„Articolul 49aCheltuieli

Președintele face publice toate reuniunile organizate cu părțile interesate externe, în termen de două săptămâni de la reuniune, și ospitalitatea de care a beneficiat. Cheltuielile fac obiectul unor înregistrări publice, în conformitate cu Statutul funcționarilor.”

40.  Articolele 50, 51, 52 și 53 se elimină.

41.  Articolul 54 se modifică după cum urmează:

(a)  ▌alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comitetul comun funcționează ca un forum în cadrul căruia Autoritatea cooperează îndeaproape și în mod regulat și garantează coerența transsectorială, ținând seama totodată pe deplin de caracteristicile specifice sectoriale, cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) și cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale), în special, atunci când se prevede în dreptul Uniunii, în ceea ce privește:

– conglomeratele financiare și consolidarea transfrontalieră;

– contabilitatea și auditul;

– analizele microprudențiale ale evoluțiilor, riscurilor și vulnerabilităților transsectoriale care pun în pericol stabilitatea financiară;

– produsele de investiții cu amănuntul;

– securitatea cibernetică;

– schimburile de informații și de cele mai bune practici cu CERS și ▌AES;

servicii financiare cu amănuntul și aspecte legate de protecția consumatorilor;

aplicarea principiului proporționalității.” ;

(c)  se introduce următorul alineat (2a):

„(2a)  Comitetul mixt funcționează ca un forum în cadrul căruia Autoritatea cooperează în mod regulat și îndeaproape cu Autoritatea Bancară Europeană și cu Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe în chestiuni legate de interacțiunea dintre sarcinile Autorității și ale Autorității Europene de Asigurări și Pensii Ocupaționale și sarcinile specifice menționate la articolul 8 alineatul (1) litera (l) din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 conferite Autorității Bancare Europene.”

42.  ▌Articolul 55 ▌se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 55

Componență

(1) Comitetul comun se compune din președinții AES ▌.

(2) Un membru al comitetului executiv, un reprezentant al Comisiei și al doilea președinte al CERS și, dacă este cazul, președintele oricărui subcomitet al Comitetului comun sunt invitați în calitate de observatori la întrunirile Comitetului comun, precum și, dacă este cazul, ale oricăror subcomitete menționate la articolul 57.

(3) Președintele Comitetului comun este numit pe baza unui sistem de rotație anual dintre președinții AES. Președintele Comitetului comun este al doilea vicepreședinte al CERS.

(4) Comitetul comun își adoptă propriul regulament de procedură și îl publică. Comitetul comun poate invita observatori. Comitetul comun adoptă poziții comune prin consens. Regulamentul poate prevedea mai mulți participanți la întrunirile Comitetului comun.

Comitetul comun se întrunește cel puțin o dată la trei luni.

(4a) Președintele Autorității consultă periodic și informează consiliul supraveghetorilor cu privire la orice poziție adoptată în cadrul reuniunilor comitetului comun și ale subcomitetelor acestuia.”

42a.  Articolul 56 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 56Poziții comune și acte comune

În cadrul atribuțiilor sale prevăzute la capitolul II și, în special, în ceea ce privește punerea în aplicare a Directivei 2002/87/CE, Autoritatea încearcă să ajungă, dacă este cazul, la poziții comune cu Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) și Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale).

Atunci când acest lucru este impus de legislația Uniunii, actele în temeiul articolelor 10-19 ▐ din prezentul regulament, referitoare la aplicarea Directivei 2002/87/CE sau a oricăror alte acte ale Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2), care intră, de asemenea, în sfera de competență a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) sau a Autorității europene de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale) se adoptă în paralel de Autoritate, de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea bancară europeană) și de Autoritatea europeană de supraveghere (Autoritatea europeană pentru asigurări și pensii ocupaționale), după caz.

În cazul în care decizia Autorității se abate de la poziția comună menționată la alineatul (1) sau în cazul în care nu se poate lua nicio decizie, Autoritatea informează fără întârziere Parlamentul European, Consiliul și Comisia cu privire la motivele sale.

42b.  articolul 57 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 57

Subcomitete

(1) Comitetul comun poate institui subcomitete în scopul de a pregăti proiectele de poziții comune și actele comune cu Comitetul comun.

(2) Respectivul subcomitet se compune din președinții AES și un reprezentant la nivel înalt provenind din actualul personal al autorității competente relevante din fiecare stat membru.

(3) Subcomitetul alege un președinte dintre reprezentanții autorităților competente relevante care este, de asemenea, observator în cadrul Comitetului comun.

(3a) În sensul articolului 56, se înființează un subcomitet al Comitetului comun privind conglomeratele financiare.

(4) Comitetul comun publică pe site-ul său toate subcomitetele înființate, inclusiv mandatele acestora și o listă a membrilor lor, cu funcțiile ocupate în cadrul subcomitetului.”

43.  Articolul 58 se modifică după cum urmează:

(-a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Se înființează comisia de apel a autorităților europene de supraveghere.”

(-aa)  la alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

(2) Comisia de apel se compune din șase membri și șase supleanți, cu reputație și cunoștințe în domeniu consacrate în dreptul Uniunii și cu experiență profesională internațională obținută la un nivel suficient de înalt în domeniul bancar, de asigurări, al pensiilor ocupaționale, al piețelor de valori mobiliare sau al altor servicii financiare, fiind excluși membrii actualului personal al autorităților competente sau al altor instituții naționale sau ale Uniunii care sunt implicați în activitățile Autorității și membrii Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor. Membrii sunt resortisanți ai unui stat membru și cunosc foarte bine cel puțin două limbi oficiale ale Uniunii. Comisia de apel dispune de o experiență juridică suficientă pentru a putea oferi consiliere juridică profesională cu privire la legalitatea și caracterul proporțional al exercitării de către Autoritate a competențelor sale.”

(a)  alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

„(3) Doi membri ai comisiei de apel și doi supleanți sunt numiți de către comitetul executiv al Autorității, fiind aleși de pe o listă scurtă propusă de Comisie, întocmită în urma unei invitații publice de manifestare a interesului publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, și după consultarea consiliului supraveghetorilor.

După primirea listei scurte, Parlamentul European poate invita candidații la funcția de membri și supleanți să facă o declarație în fața sa și să răspundă la întrebările adresate de deputați, înainte de a fi numiți.

Parlamentul European poate invita membrii comisiei de apel să facă o declarație în Parlament și să răspundă la întrebările adresate de deputați ori de câte ori i se solicită acest lucru.”;

(b)  alineatul (5) se înlocuiește cu următorul text:

„(5) Un membru al comisiei de apel care a fost numit de comitetul executiv al Autorității nu poate fi revocat pe durata mandatului decât în cazul în care s-a făcut vinovat de o abatere gravă, iar comitetul executiv, după ce a consultat consiliul supraveghetorilor, a adoptat o decizie în acest sens.”;

(ba)  alineatul (8) se înlocuiește cu următorul text:

„(8) AES acordă comisiei de apel sprijinul adecvat în ceea ce privește funcționarea și secretariatul permanent prin intermediul Comitetului comun.”

44.  la articolul 59, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Membrii comisiei de apel sunt independenți în luarea deciziilor. Ei nu sunt constrânși să respecte nicio instrucțiune. Aceștia nu îndeplinesc alte atribuții în raport cu Autoritatea, consiliul de administrație sau consiliul supraveghetorilor.

(2) Membrii comisiei de apel și personalul Autorității care asigură sprijinul adecvat în ceea ce privește funcționarea și secretariatul nu iau parte la procedurile de contestație introduse dacă au un interes personal în cauza respectivă, dacă au fost anterior implicați ca reprezentanți ai uneia dintre părți sau dacă au participat la adoptarea deciziei care face obiectul contestației.”

45.  la articolul 60, alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Orice persoană fizică sau juridică, inclusiv autoritățile competente, poate contesta o decizie a Autorității menționată la articolele 16, 16a, 17, 18, 19 și 35, inclusiv în ceea ce privește proporționalitatea, și orice altă decizie adoptată de Autoritate în conformitate cu actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) care este adresată persoanei respective, precum și o decizie care, deși adresată unei alte persoane, privește direct și personal persoana în cauză.

(2) Contestația, împreună cu expunerea de motive, se înaintează în scris la sediul Autorității, în termen de trei luni de la data notificării deciziei către persoana vizată sau, în absența unei notificări, la data la care Autoritatea a publicat decizia sa.

Comisia de apel ia o decizie cu privire la contestație în termen de trei luni de la introducerea acesteia.”

46.  Articolul 62 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Veniturile Autorității constau, fără a aduce atingere celorlalte tipuri de venituri, din orice combinație între următoarele:

(a)  o contribuție de echilibrare din partea Uniunii, înregistrată în bugetul general al Uniunii (secțiunea Comisiei), care este de cel puțin 35 % din veniturile estimate ale Autorității;

(aa)  contribuții obligatorii de până la 65 % din veniturile estimate ale Autorității de la autoritățile publice naționale competente pentru supravegherea instituțiilor financiare;

(b)  în funcție de evoluția domeniului de supraveghere specific instituțiilor, contribuții anuale din partea instituțiilor financiare, pe baza cheltuielilor anuale estimate legate de activitățile prevăzute de prezentul regulament și de actele Uniunii menționate la articolul 1 alineatul (2) pentru fiecare categorie de participanți în domeniul de competență al Autorității;

(c)  orice taxe plătite Autorității în cazurile specificate de instrumentele aplicabile ale dreptului Uniunii;

(d)  contribuții din partea statelor membre sau a observatorilor;

(e)  tarife pentru publicații, activități de formare și orice alt serviciu solicitat de autoritățile competente.”

(1a) Veniturile primite de Autoritate nu compromit independența sau obiectivitatea acesteia.;

(aa)  la alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:

„Estimările se bazează pe obiectivele și rezultatele preconizate indicate în programul anual de lucru menționat la articolul 47 alineatul (2) și iau în considerare resursele financiare necesare pentru atingerea acestor obiective și rezultate preconizate.”

(b)  se adaugă următorul alineat:

5. Nu sunt acceptate contribuții voluntare din partea statelor membre și a observatorilor, astfel cum se menționează la alineatul (1) litera (d), dacă acceptarea acestora ar pune sub semnul întrebării independența și imparțialitatea Autorității.”;

47a.  se introduce următorul articol 62b:

„Articolul 62bTaxe de supraveghere pentru CPC

(1) Autoritatea percepe, în conformitate cu prezentul regulament și cu actele delegate adoptate în temeiul alineatului (3), următoarele taxe:

(a) taxele aferente cererilor de autorizare menționate la articolul 17 sau cererilor de recunoaștere în temeiul articolului 25 și

(b) taxele anuale asociate sarcinilor Autorității, în conformitate cu prezentul regulament.

(2) Taxele menționate la alineatul (1) sunt proporționale cu cifra de afaceri a CPC în cauză și acoperă integral cheltuielile necesare ale Autorității aferente fie autorizării, fie recunoașterii CPC, după caz, și îndeplinirii sarcinilor sale în conformitate cu prezentul regulament.

(3) Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 82 pentru a preciza în detaliu următoarele elemente:

(a) tipurile de taxe;

(b) chestiunile pentru care trebuie plătite taxe;

(c) cuantumul taxelor;

(d) modalitatea de plată a taxelor de către următoarele entități:

(i) CPC stabilite în Uniune care sunt autorizate sau care solicită o autorizație;

(ii) CPC stabilite într-o țară terță care sunt recunoscute în conformitate cu articolul 25 alineatul (2) din Regulamentul 648/2012;”

48.  articolul 63 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 63 Întocmirea bugetului

(1) În fiecare an, membrul responsabil întocmește un proiect provizoriu de document unic de programare al Autorității pentru următoarele trei exerciții financiare, care prezintă estimarea veniturilor și a cheltuielilor, precum și informații privind personalul, pe baza programării anuale și multianuale și îl înaintează comitetului executiv și consiliului supraveghetorilor, împreună cu schema de personal.

Cheltuielile Autorității și taxele legate de atribuțiile și competențele menționate la articolul 44b alineatul (1) sunt identificabile în mod separat în situația estimărilor de venituri și cheltuieli menționată la primul paragraf. Înaintea adoptării situației estimărilor, proiectul pregătit de membrul responsabil referitor la aceste cheltuieli și taxe se aprobă de către comitetul de supraveghere a CPC.

Conturile anuale ale ESMA întocmite și publicate în conformitate cu articolul 64 alineatul (6) includ veniturile și cheltuielile legate de atribuțiile menționate la articolul 44b alineatul (1).

(1a) Președintele prezintă proiectul de document unic de programare Parlamentului European și Consiliului, după care consiliul supraveghetorilor, pe baza proiectului care a fost aprobat de comitetul executiv ▌și de comitetul de supraveghere a CPC pentru cheltuielile și taxele legate de atribuțiile și competențele menționate la articolul 44b alineatul (1), adoptă proiectul de document unic de programare pentru următoarele trei exerciții financiare.

(1b) ▌Documentul unic de programare este transmis de către comitetul executiv Comisiei, Parlamentului European și Consiliului, precum și Curții de Conturi Europene, până la data de 31 ianuarie. Fără a aduce atingere adoptării bugetului anual, Parlamentul European aprobă documentul unic de programare.

(2) Ținând seama dedocumentul unic de programare, Comisia înscrie în proiectul de buget al Uniunii previziunile pe care le consideră necesare, ținând cont de schema de personal și de cuantumul contribuției de echilibrare din bugetul general al Uniunii, în conformitate cu articolele 313 și 314 din Tratat.

(3) Autoritatea bugetară adoptă schema de personal a Autorității. Autoritatea bugetară autorizează creditele pentru contribuția de echilibrare destinată Autorității și aprobă limita pentru cheltuielile totale ale Autorității.

(4) Consiliul supraveghetorilor adoptă bugetul Autorității. Acesta devine definitiv odată cu adoptarea finală a bugetului general al Uniunii. Dacă este necesar, acesta se ajustează în consecință.

(5) Comitetul executiv informează fără întârziere autoritatea bugetară cu privire la intenția sa de a executa orice proiect care ar putea avea implicații financiare semnificative pentru finanțarea bugetului său, în special orice proiect imobiliar, cum ar fi închirierea sau achiziționarea de imobile.

(5a)  Autoritatea bugetară autorizează orice proiect care ar putea avea implicații financiare semnificative sau pe termen lung pentru finanțarea bugetului Autorității, în special orice proiect imobiliar, cum ar fi închirierea sau achiziționarea de imobile, inclusiv clauzele de întrerupere.”

49.  Articolul 64 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 64 Execuția și controlul bugetului

„(1) Membrul responsabil își exercită competențele de ordonator de credite și execută bugetul anual al Autorității.

(2) Contabilul Autorității, care este independent, transmite conturile provizorii contabilului Comisiei și Curții de Conturi până la data de 1 martie a anului următor. Articolul 70 nu împiedică Autoritatea să furnizeze Curții de Conturi Europene orice informație solicitată de aceasta, care este de competența Curții.

(3) Contabilul Autorității transmite contabilului Comisiei, până la data de 1 martie a anului următor, informațiile contabile necesare în scopuri de consolidare, în modul și formatul stabilite de contabilul respectiv.

(4) Contabilul Autorității trimite membrilor consiliului supraveghetorilor, Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi raportul privind gestiunea bugetară și financiară, până la data de 31 martie a anului următor.

(5) După luarea în considerare a observațiilor formulate de Curtea de Conturi cu privire la conturile provizorii ale Autorității, în conformitate cu articolul 148 din Regulamentul financiar, contabilul Autorității, pe răspundere proprie, întocmește conturile finale ale Autorității. Membrul responsabil trimite aceste conturi consiliului supraveghetorilor, care emite un aviz cu privire la conturile în cauză.

(6) Până la data de 1 iulie a anului următor, contabilul Autorității trimite conturile finale, însoțite de avizul consiliului supraveghetorilor, contabilului Comisiei, Parlamentului European, Consiliului și Curții de Conturi.

Contabilul Autorității trimite, tot până la data de 1 iulie, un pachet de rapoarte contabilului Comisiei, într-un format standardizat stabilit de contabilul Comisiei în vederea consolidării.

(7) Conturile finale se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene până la data de 15 noiembrie a anului următor.

(8) Membrul responsabil transmite Curții de Conturi, până la data de 30 septembrie, un răspuns la observațiile formulate de aceasta. Membrul responsabil trimite, de asemenea, o copie a răspunsului respectiv comitetului executiv și Comisiei.

(9) Membrul responsabil prezintă Parlamentului European, la solicitarea acestuia din urmă și în conformitate cu articolul 165 alineatul (3) din Regulamentul financiar, toate informațiile necesare derulării eficiente a procedurii de descărcare de gestiune pentru exercițiul financiar în cauză.

(10) La recomandarea Consiliului care hotărăște cu majoritate calificată, Parlamentul European acordă descărcarea de gestiune Autorității pentru execuția bugetului pentru exercițiul financiar N, până la data de 15 mai a exercițiului N + 2.

(10a) Autoritatea emite un aviz motivat privind poziția Parlamentului European și alte observații formulate de Parlamentul European, prezentate în procedura de descărcare de gestiune.

49a.  se introduce următorul articol 64a:

„Articolul 64aAuditul intern al Autorității

Autoritatea instituie un comitet de audit intern care furnizează Parlamentului European și Consiliului un aviz privind descărcarea de gestiune pentru partea din buget care nu este finanțată de la bugetul general al Uniunii.”

50.  articolul 65 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 65Norme financiare

Normele financiare aplicabile Autorității se adoptă de către comitetul executiv, după consultarea Comisiei. Aceste norme nu se pot abate de la Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei* pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012, cu excepția situațiilor în care acest lucru este impus de necesități operaționale specifice, indispensabile funcționării Autorității și numai cu acordul prealabil al Comisiei.

*Regulamentul delegat (UE) nr. 1271/2013 al Comisiei din 30 septembrie 2013 privind regulamentul financiar cadru pentru organismele menționate la articolul 208 din Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 328, 7.12.2013, p. 42).”

51.  la articolul 66, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului* se aplică fără restricții Autorității în vederea combaterii fraudei, corupției și oricăror altor activități ilegale.

*Regulamentul (UE, Euratom) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 septembrie 2013 privind investigațiile efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1073/1999 al Parlamentului European și al Consiliului și a Regulamentului (Euratom) nr. 1074/1999 al Consiliului (JO L 248, 18.9.2013, p. 1).”

52.  Articolul 68 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatele (1) și (2) se înlocuiesc cu următorul text:

„(1) Statutul funcționarilor, Regimul aplicabil celorlalți agenți și normele adoptate de comun acord de către instituțiile Uniunii în scopul aplicării acestora se aplică personalului Autorității, inclusiv membrilor cu normă întreagă ai comitetului executiv, președintelui, șefului comitetului de supraveghere a CPC și directorilor menționați la articolul 44a alineatul (1) litera (a) punctul (i).

(2) Comitetul executiv, de comun acord cu Comisia, adoptă măsurile de punere în aplicare necesare, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la articolul 110 din Statutul funcționarilor.”;

(b)  alineatul (4) se înlocuiește cu următorul text:

„(4) Comitetul executiv adoptă dispoziții care să permită detașarea experților naționali din statele membre pe lângă Autoritate.”

53.  Articolul 70 se modifică după cum urmează:

(a)  alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1) Membrii consiliului supraveghetorilor și toți membrii personalului Autorității, inclusiv funcționarii detașați temporar de statele membre și toate celelalte persoane care îndeplinesc sarcini pentru Autoritate pe bază contractuală, sunt supuși obligațiilor legate de secretul profesional în temeiul articolului 339 din TFUE și al dispozițiilor relevante din legislația Uniunii în domeniu, chiar și după ce aceștia și-au încetat atribuțiile.

Articolul 16 din Statutul funcționarilor se aplică tuturor membrilor personalului Autorității, inclusiv funcționarilor detașați temporar din statele membre și tuturor celorlalte persoane care îndeplinesc sarcini pentru autoritate pe bază contractuală.”;

(b)  la alineatul (2), al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

Obligația prevăzută la alineatul (1) și la primul paragraf al prezentului alineat nu împiedică Autoritatea și autoritățile competente să utilizeze informațiile pentru asigurarea respectării actelor menționate la articolul 1 alineatul (2) și, în special, pentru procedurile legale necesare în vederea adoptării deciziilor.”;

(c)  se introduce următorul alineat (2a):

„(2a) Comitetul executiv, comitetul de supraveghere a CPC și consiliul supraveghetorilor veghează ca persoanele care furnizează orice tip de servicii, în mod direct sau indirect, permanent sau ocazional, legate de atribuțiile Autorității, inclusiv funcționarii și alte persoane autorizate de către comitetul executiv și de către consiliul supraveghetorilor sau numite de către autoritățile competente în acest scop, sunt supuse unor obligații legate de secretul profesional echivalente celor prevăzute la alineatele anterioare.

Aceleași cerințe de păstrare a secretului profesional se aplică și observatorilor care participă la reuniunile comitetului executiv, ale comitetului de supraveghere a CPC și ale consiliului supraveghetorilor, care participă la activitățile Autorității.”;

(d)  ▌alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

„(3) Alineatele (1) și (2) nu împiedică Autoritatea să facă schimb de informații cu autoritățile competente în conformitate cu prezentul regulament și cu alte acte legislative ale Uniunii aplicabile instituțiilor financiare.

Alineatele (1) și (2) nu se aplică niciunei persoane care raportează sau dezvăluie informații privind o amenințare sau prejudicii la adresa interesului public în contextul relației lor de muncă.

Informațiile menționate la alineatul (2) fac obiectul obligațiilor privind secretul profesional menționate la alineatele (1) și (2). Autoritatea stabilește în regulamentul intern de procedură modalitățile practice de punere în aplicare a normelor referitoare la confidențialitate menționate la alineatele (1) și (2).

(4) Autoritatea aplică Decizia (UE, Euratom) 2015/444 a Comisiei.

4a. Autoritatea instituie canale speciale de raportare pentru primirea și gestionarea informațiilor furnizate de o persoană care efectuează raportarea cu privire la încălcări reale sau potențiale ale actelor Uniunii sau cu privire la abuzuri ale dreptului ori cazuri de administrare necorespunzătoare.”

54.  Articolul 71 se înlocuiește cu următorul text:

„Prezentul regulament nu aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) 2016/679 sau obligațiilor Autorității în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal în temeiul Regulamentului (UE) nr. 2018/XXX (Regulamentul privind protecția datelor pentru instituțiile și organele UE), în îndeplinirea atribuțiilor ce îi revin.”

55.  la articolul 72, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comitetul executiv adoptă măsuri practice pentru aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1049/2001.”

56.  la articolul 73, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2) Comitetul executiv decide cu privire la regimul lingvistic intern al Autorității.”;

57.  la articolul 74, primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Dispozițiile necesare referitoare la amplasarea sediului Autorității în statul membru în care aceasta este stabilită și facilitățile care trebuie oferite de statul membru respectiv, precum și normele specifice aplicabile în respectivul stat membru personalului Autorității și membrilor familiilor acestora se prevăd într-un acord privind sediul încheiat între Autoritate și statul membru respectiv, după obținerea aprobării comitetului executiv.”;

57a.  la articolul 75, alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

„(2) Autoritatea cooperează cu țările menționate la alineatul (1) care aplică o legislație recunoscută ca fiind echivalentă în domeniile de competență ale Autorității menționate la articolul 1 alineatul (2), astfel cum este prevăzut în acordurile internaționale încheiate de Uniune în conformitate cu articolul 218 din TFUE.

(3) În conformitate cu dispozițiile relevante ale acordurilor menționate la alineatele (1) și (2), se stabilesc modalități precizând, în special, natura, sfera și aspectele procedurale ale participării țărilor menționate la alineatul (1), în special în relația cu țările membre ale Spațiului Economic European, la activitățile Autorității, inclusiv dispoziții referitoare la contribuțiile financiare și la personal. Aceste modalități pot prevedea reprezentarea, în calitate de observator, în structurile de conducere ale Autorității, însă garantează faptul că aceste țări nu participă la nicio discuție legată de instituții financiare individuale, în afară de cazul în care există un interes direct.”

58.  se introduce următorul articol 75a:

„Articolul 75aExercitarea delegării de competențe

(1) Competența de a adopta acte delegate este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la prezentul articol.

(3) Delegarea de competențe menționată la articolul 35d alineatul (2) al doilea paragraf poate fi revocată oricând de Parlamentul European sau de Consiliu. O decizie de revocare pune capăt delegării de competențe specificate în decizia respectivă. Decizia intră în vigoare în ziua următoare datei publicării acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene sau la o dată ulterioară menționată în decizie. Decizia nu afectează valabilitatea actelor delegate care sunt deja în vigoare.

(4) Înainte de adoptarea unui act delegat, Comisia îi consultă pe experții desemnați de fiecare stat membru în conformitate cu principiile prevăzute în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016.

(5) De îndată ce adoptă un act delegat, Comisia îl notifică simultan Parlamentului European și Consiliului.

(6) Un act delegat adoptat în temeiul articolului 35d alineatul (2) al doilea paragraf intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, atât Parlamentul European, cât și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu trei luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.”;

59.  Articolul 76 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 76Relația cu CAERPVM

Autoritatea este considerată succesorul legal al CAERPVM. Până la data înființării Autorității, toate activele și pasivele, precum și toate operațiunile în curs ale CAERPVM sunt transferate automat Autorității. CAERPVM întocmește o declarație care reflectă situația de închidere a activelor și pasivelor sale la data transferului respectiv. Declarația respectivă este auditată și aprobată de CAERPVM și de către Comisie.”

60.  se introduce un nou articol 77a:

Articolul 77aDispoziții tranzitorii

Atribuțiile și postul directorului executiv numit în conformitate cu prezentul regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva 2014/51/UE, aflat în funcție la data de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] încetează la data respectivă.

Atribuțiile și postul președintelui numit în conformitate cu prezentul regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva 2014/51/UE, aflat în funcție la data de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] continuă până la expirarea mandatului.

Atribuțiile și postul membrilor consiliului de administrație numiți în conformitate cu prezentul regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Directiva 2014/51/UE, aflați în funcție la data de [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] încetează la data respectivă.”.

60a.  Articolul 79 se elimină.

60b.  Articolul 80 se elimină.

60c.  articolul 81 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 81

Reexaminare

(1) În termen de ... [18 luni de la intrarea în vigoare a prezentului regulament] și, ulterior, din trei în trei ani, Comisia publică un raport general privind experiența dobândită ca urmare a funcționării Autorității și a procedurilor prevăzute în prezentul regulament. Respectivul raport evaluează, printre altele:

(a) eficacitatea și convergența practicilor de supraveghere realizată de autoritățile competente:

(i) independența ▐ autorităților competente și convergența standardelor echivalente guvernanței corporative;

(ii) imparțialitatea, obiectivitatea și autonomia Autorității;

(b) funcționarea colegiilor de supraveghere;

(c) progresul înregistrat în direcția convergenței în domeniul prevenirii, gestionării și al soluționării crizelor, inclusiv mecanisme de finanțare la nivelul Uniunii;

(d) rolul Autorității în ceea ce privește riscul sistemic;

(e) aplicarea clauzei de salvgardare prevăzute la articolul 38;

(f) aplicarea rolului de mediere cu efecte obligatorii prevăzut la articolul 19;

(fa) funcționarea procesului decizional al Comitetului comun.

(2) Raportul menționat la alineatul (1) evaluează, de asemenea:

(a) oportunitatea continuării supravegherii separate pentru bănci, asigurări și pensii ocupaționale, valori mobiliare și piețe financiare;

(b) oportunitatea desfășurării supravegherii prudențiale și supravegherii activității comerciale separat sau de către aceeași autoritate de supraveghere;

(c) oportunitatea simplificării și consolidării arhitecturii SESF, în vederea îmbunătățirii coerenței dintre nivelurile macro și micro, precum și între AES;

(d) coerența evoluției SESF cu evoluția la nivel mondial;

(e) existența unui nivel suficient de diversitate și excelență în cadrul SESF;

(f) adecvarea răspunderii și nivelului de transparență cu privire la cerințele de publicare;

(g) adecvarea resurselor Autorității pentru a își îndeplini atribuțiile;

(h) caracterul corespunzător al menținerii sediului Autorității sau oportunitatea mutării AES într-un sediu unic în vederea îmbunătățirii coordonării dintre acestea.

(2a) Ca parte a raportului general menționat la alineatul (1), Comisia, după consultarea tuturor autorităților relevante și a părților interesate, efectuează o evaluare cuprinzătoare a punerii în aplicare, a funcționării și a eficacității emiterii de scrisori de neintervenție în temeiul articolului 9a din prezentul regulament.

(2b) Ca parte a raportului general menționat la alineatul (1) al Comisiei, după consultarea tuturor autorităților relevante și a părților interesate, efectuează o evaluare cuprinzătoare privind supravegherea potențială a locurilor de tranzacționare din țările terțe de către ESMA, analizând aspecte precum recunoașterea pe baza importanței sistemice, cerințele organizatorice, conformitatea continuă, amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu, precum și personalul și resursele. În evaluarea sa, Comisia ia în considerare efectele asupra lichidității, inclusiv disponibilitatea celui mai bun preț pentru investitori, cea mai bună executare pentru clienții din UE, barierele în calea accesului și beneficiile economice pentru contrapărțile din UE în ceea ce privește schimburile comerciale la nivel mondial, precum și dezvoltarea uniunii piețelor de capital.

(2c) Ca parte a raportului general menționat la alineatul (1), Comisia, după consultarea tuturor autorităților relevante și a părților interesate, efectuează o evaluare cuprinzătoare privind supravegherea potențială a depozitarilor centrali de titluri de valoare din țările terțe de către ESMA, analizând aspecte precum recunoașterea pe baza importanței sistemice, cerințele organizatorice, conformitatea continuă, amenzile și penalitățile cu titlu cominatoriu, precum și personalul și resursele.

(2d) Comisia prezintă evaluările menționate la alineatele (2a), (2b) și (2c), împreună cu propunerile legislative, dacă este cazul, Parlamentului European și Consiliului până la [18 luni de la data intrării în vigoare a prezentului regulament].

(3) În ceea ce privește chestiunea supravegherii directe a instituțiilor sau a infrastructurilor cu activități paneuropene și ținând seama de evoluțiile pieței, de stabilitatea pieței interne și de coeziunea Uniunii în ansamblu, Comisia elaborează un raport anual privind oportunitatea atribuirii unor atribuții de supraveghere suplimentare în acest domeniu Autorității.

(4) Raportul și orice propunere eventuală care îl însoțește se transmit Parlamentului European și Consiliului.”

Articolul 6Modificări la Regulamentul (UE) nr. 600/2014 privind piețele instrumentelor financiare

Regulamentul (UE) nr. 600/2104 se modifică după cum urmează:

25.  Articolul 1 se modifică după cum urmează:

(a)  la alineatul (1), se adaugă următoarea literă (g):

„(g) autorizarea și supravegherea furnizorilor de servicii de raportare a datelor”;

(b)  la articolul 1, se introduce următorul alineat (5a):

„(5a) Articolele 40 și 42 se aplică, de asemenea, cu privire la societățile de administrare a organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) și la societățile de investiții în OPCVM autorizate în conformitate cu Directiva 2009/65/CE și la administratorii de fonduri de investiții alternative (AFIA) autorizați în conformitate cu Directiva 2011/61/UE.”;

26.  Articolul 2 alineatul (1) se modifică după cum urmează:

(a)  punctele 34, 35 și 36 se înlocuiesc cu următorul text:

„(34)  «mecanism de publicare aprobat» sau «APA» înseamnă o persoană autorizată în temeiul prezentului regulament să furnizeze serviciul de publicare a rapoartelor privind tranzacțiile în numele unor firme de investiții, în temeiul articolelor 20 și 21;

(35) «furnizor de sisteme centralizate de raportare» sau «CTP» înseamnă o persoană autorizată în temeiul prezentului regulament să furnizeze serviciul de colectare a rapoartelor privind tranzacțiile cu instrumente financiare enumerate la articolele 6, 7, 10, 12 și 13, 20 și 21 de la piețele reglementate, MTF-uri, OTF-uri și APA și de consolidare a acestora într-un flux continuu de date electronice în direct care oferă date referitoare la prețuri și volume pentru fiecare instrument financiar;

(36) «mecanism de raportare aprobat» sau «ARM» înseamnă o persoană autorizată în temeiul prezentului regulament să furnizeze autorităților competente sau ESMA, în numele firmelor de investiții, serviciul de raportare a detaliilor privind tranzacțiile;”;

(b)  se introduce următorul punct 36a:

„(36a) «furnizori de servicii de raportare a datelor» înseamnă persoanele menționate la punctele 34-36 și persoanele menționate la articolul 38a 27a alineatul (2);”;

27.  articolul 22 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 22Furnizarea de informații în scopul transparenței și al altor calcule

(1) Pentru a efectua calcule în vederea stabilirii cerințelor de transparență pretranzacționare și posttranzacționare și a regimului obligației de tranzacționare, menționat la articolele 3–11, la articolele 14–21 și la articolul 32, care sunt aplicabile instrumentelor financiare, precum și pentru a stabili dacă o firmă de investiții este un operator independent, ESMA și autoritățile competente pot solicita informații de la:

(a)  locurile de tranzacționare;

(b)  mecanismele de publicare aprobate (APA); și

(c)  furnizorii de sisteme centralizate de raportare (CTP).

(2) Locurile de tranzacționare, mecanismele de publicare aprobate și furnizorii de sisteme centralizate de raportare stochează datele necesare pentru o perioadă suficient de lungă.

(3) ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili conținutul și frecvența solicitărilor de date, formatele și intervalul de timp în care locurile de tranzacționare, mecanismele de publicare aprobate și furnizorii de sisteme centralizate de raportare trebuie să răspundă la solicitările de date menționate la alineatul (1), tipul de date care trebuie stocate, precum și intervalul minim de timp pentru care locurile de tranzacționare, mecanismele de publicare aprobate și furnizorii de sisteme centralizate de raportare trebuie să stocheze datele pentru a putea răspunde solicitărilor de date, în conformitate cu alineatul (2).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10–14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”;

28.  articolul 26 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 26Obligația de raportare a tranzacțiilor

(1)  Firmele de investiții care efectuează tranzacții cu instrumente financiare prezintă autorității competente rapoarte care conțin detaliile complete și precise ale acestor tranzacții, cât mai repede posibil și cel târziu până la încheierea următoarei zile lucrătoare.

În conformitate cu articolul 85 din Directiva 2014/65/UE, autoritățile competente iau măsurile necesare pentru a se asigura că autoritatea competentă a pieței celei mai relevante în ceea ce privește lichiditatea pentru respectivele instrumente financiare primește, de asemenea, aceste informații.

Autoritățile competente pun la dispoziția ESMA, fără întârziere, orice informații raportate în conformitate cu prezentul articol.

(2)  Obligația prevăzută la alineatul (1) se aplică:

(a) instrumentelor financiare care sunt admise la tranzacționare sau sunt tranzacționate într-un loc de tranzacționare sau pentru care s-a depus o cerere de admitere la tranzacționare;

(b) instrumentelor financiare bazate pe un instrument financiar tranzacționat într-un loc de tranzacționare; și

(c) instrumentelor financiare bazate pe un indice sau coș compus din instrumente financiare tranzacționate într-un loc de tranzacționare.

Obligația se aplică tranzacțiilor cu instrumentele financiare menționate la literele (a)-(c), indiferent dacă aceste tranzacții se desfășoară sau nu în locul de tranzacționare.

(3)  Rapoartele includ în special detalii cu privire la denumirea și numărul instrumentelor financiare cumpărate sau vândute, cantitatea, datele și orele de executare, prețurile tranzacțiilor, o denumire de identificare a clienților în numele cărora firma de investiții a efectuat tranzacția respectivă, o denumire de identificare a persoanelor și a algoritmilor electronici din cadrul firmei de investiții responsabili pentru decizia de investiție și executarea tranzacției, o denumire de identificare a derogării aplicabile pe baza căreia a avut loc tranzacția, mijloacele de identificare a firmelor de investiții în cauză, precum și o denumire de identificare a vânzărilor în lipsă în sensul definiției de la articolul 2 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul (UE) nr. 236/2012 în ceea ce privește orice acțiuni și datorie suverană care intră în domeniul de aplicare al articolelor 12, 13 și 17 din respectivul regulament. Pentru tranzacțiile care nu sunt efectuate într-un loc de tranzacționare, rapoartele trebuie să includă o denumire de identificare a tipului de tranzacții în conformitate cu măsurile care trebuie adoptate în temeiul dispozițiilor de la articolul 20 alineatul (3) litera (a) și de la articolul 21 alineatul (5) litera (a). Pentru instrumentele financiare derivate pe mărfuri, rapoartele indică dacă tranzacția reduce riscul într-un mod măsurabil în mod obiectiv, în conformitate cu articolul 57 din Directiva 2014/65/UE.

(4)  La transmiterea ordinelor, firmele de investiții care transmit ordine includ toate informațiile specificate la alineatele (1) și (3). În loc să includă detaliile menționate atunci când transmite ordinele, o firmă de investiții poate alege să raporteze ordinul transmis, dacă este executat, ca tranzacție, în conformitate cu cerințele de la alineatul (1). În acest caz, în raportul de tranzacții realizat de firma de investiții se precizează că acesta se referă la un ordin transmis.

(5)  Operatorul unui loc de tranzacționare prezintă rapoarte care conțin detalii referitoare la tranzacțiile cu instrumente financiare tranzacționate pe propria platformă care sunt executate prin intermediul propriilor sisteme de o firmă care nu face obiectul prezentului regulament în conformitate cu alineatele (1) și (3).

(6)  La raportarea denumirii de identificare a clienților în conformitate cu alineatele (3) și (4), firmele de investiții utilizează un identificator al persoanelor juridice stabilit pentru identificarea clienților care sunt persoane juridice.

ESMA elaborează până la [Oficiul pentru publicații: a se introduce data – 24 de luni de la data intrării în vigoare] ghiduri, în conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010, pentru a se asigura că aplicarea identificatorilor pentru persoane juridice în Uniune este în conformitate cu standardele internaționale, îndeosebi cu cele elaborate de Consiliul pentru stabilitate financiară.

(7)  Rapoartele sunt prezentate autorităților competente de înseși firmele de investiții, de un ARM care acționează în numele lor sau de locul de tranzacționare prin al cărui sistem s-a încheiat tranzacția, în conformitate cu alineatele (1), (3) și (9).

Firmele de investiții poartă răspunderea pentru integralitatea, corectitudinea și depunerea la timp a rapoartelor prezentate autorității competente.

Prin derogare de la această responsabilitate, atunci când raportează detalii privind tranzacțiile respective prin intermediul unui ARM care acționează în numele său sau printr-un loc de tranzacționare, o firmă de investiții nu este responsabilă de deficiențele referitoare la integralitatea, corectitudinea și depunerea la timp a rapoartelor care pot fi atribuite mecanismului de raportare aprobat (ARM) sau locului de tranzacționare. În astfel de cazuri și sub rezerva articolului 66 alineatul (4) din Directiva 2014/65/UE, responsabilitatea pentru deficiențele în cauză îi revine ARM sau locului de tranzacționare.

Firmele de investiții trebuie totuși să ia măsuri rezonabile pentru a verifica integralitatea, corectitudinea și depunerea la timp a rapoartelor de tranzacții care au fost depuse în numele lor.

Statul membru de origine impune ca, în cazul în care redactează rapoarte în numele firmei de investiții, locul de tranzacționare să aibă instituite mecanisme de securitate solide care să garanteze securitatea și autenticitatea mijloacelor de transfer al informațiilor, să reducă la minimum riscul de corupere a datelor și de acces neautorizat și să prevină scurgerile de informații, menținând în permanență confidențialitatea datelor. Statul membru de origine impune ca locul de tranzacționare să mențină resurse adecvate și să aibă instalate dispozitive de back-up pentru a oferi și menține serviciile sale în orice moment.

Sistemele de corelare a ordinelor (trade-matching) sau cele de raportare, inclusiv registrele centrale de tranzacții înregistrate sau recunoscute în conformitate cu titlul VI din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, pot fi aprobate de către autoritatea competentă ca ARM pentru a transmite autorității competente rapoarte de tranzacții în conformitate cu alineatele (1), (3) și (9).

În cazul în care tranzacțiile au fost raportate în conformitate cu articolul 9 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 către un registru central de tranzacții care este un ARM, iar rapoartele respective conțin detaliile necesare în conformitate cu alineatele (1), (3) și (9) și sunt transmise autorității competente de către registrul central de tranzacții în termenul stabilit la alineatul (1), se consideră că obligația firmelor de investiții prevăzută la alineatul (1) a fost respectată.

În cazul în care rapoartele de tranzacții conțin erori sau omisiuni, ARM, firma de investiții sau locul de tranzacționare care raportează tranzacția corectează informațiile și transmite autorității competente o versiune corectată a rapoartelor.

(8)  În cazul în care, în conformitate cu articolul 35 alineatul (8) din Directiva 2014/65/UE, rapoartele prevăzute la prezentul articol sunt transmise autorității competente, aceasta comunică informațiile respective autorităților competente ale statului membru de origine al firmei de investiții, cu excepția cazului în care autoritățile competente ale statului membru de origine decid că nu doresc să le primească.

(9)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

(a)  standardele și formatele în materie de date aplicabile informațiilor care trebuie raportate în conformitate cu alineatele (1) și (3), inclusiv metodele și modalitățile de raportare a tranzacțiilor financiare, precum și forma și conținutul acestor rapoarte;

(b)  criteriile de definire a unei piețe relevante în conformitate cu alineatul (1);

(c)  referințele instrumentelor financiare cumpărate sau vândute, cantitatea, datele și orele de executare, prețurile tranzacțiilor, informațiile și detaliile privind identitatea clientului, o denumire de identificare a clienților în numele cărora firma de investiții a efectuat tranzacția respectivă, o denumire de identificare a persoanelor și a algoritmilor informatici din cadrul firmei de investiții responsabili pentru decizia de investiție și executarea tranzacției, o denumire de identificare a derogării aplicabile pe baza căreia a avut loc tranzacția, mijloacele de identificare a firmelor de investiții în cauză, modul în care a fost executată tranzacția și câmpurile de date necesare pentru prelucrarea și analizarea rapoartelor de tranzacții în conformitate cu alineatul (3); și

(d)  o denumire de identificare a vânzărilor în lipsă de acțiuni și datorie suverană menționate la alineatul (3);

(e)  categoriile relevante de instrumente financiare care trebuie să fie raportate în conformitate cu alineatul (2);

(f)  condițiile pe baza cărora identificatorii pentru persoanele juridice sunt elaborați, atribuiți și menținuți de statele membre în conformitate cu alineatul (6) și condițiile pe baza cărora acești identificatori pentru persoanele juridice sunt folosiți de firmele de investiții pentru a include, în temeiul alineatelor (3), (4) și (5), denumirea de identificare a clienților în rapoartele de tranzacții pe care au obligația de a le întocmi în conformitate cu alineatul (1);

(g)  aplicarea obligațiilor de raportare a tranzacțiilor la sucursalele firmelor de investiții;

(h)  ceea ce constituie o tranzacție și executarea unei tranzacții în sensul prezentului articol;

(i)  momentul în care se consideră că o firmă de investiții a transmis un ordin în sensul alineatului (4).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(10)  Până la [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la data intrării în vigoare], ESMA prezintă Comisiei un raport privind funcționarea prezentului articol, inclusiv interacțiunea sa cu obligațiile de raportare conexe în temeiul Regulamentului (UE) nr. 648/2012, și măsura în care conținutul și formatul rapoartelor de tranzacții primite și care fac obiectul unui schimb între autoritățile competente permit monitorizarea cuprinzătoare a activităților firmelor de investiții în conformitate cu articolul 24 din prezentul regulament. Comisia poate avea inițiativa de a propune orice fel de modificare în acest sens, inclusiv să propună ca tranzacțiile să fie transmise doar unui sistem unic. Comisia transmite raportul ESMA Parlamentului European și Consiliului.”;

29.  Articolul 27 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 27Obligația de a furniza date de referință privind instrumentele financiare

(1)  În ceea ce privește instrumentele financiare admise la tranzacționare pe piețe reglementate sau tranzacționate în MTF-uri sau OTF-uri, locurile de tranzacționare furnizează ESMA date de referință pentru identificarea instrumentelor, în scopul raportării tranzacțiilor în temeiul articolului 26.

În ceea ce privește celelalte instrumente financiare menționate la articolul 26 alineatul (2) tranzacționate în sistemul său, fiecare operator independent îi furnizează ESMA datele de referință privind instrumentele financiare respective.

Datele de referință pentru identificarea instrumentelor se pregătesc pentru a fi transmise ESMA într-un format electronic standardizat înaintea începerii tranzacționării instrumentului financiar la care se referă. Datele de referință privind instrumentul financiar se actualizează de fiecare dată când apar modificări ale datelor referitoare la un instrument financiar. ESMA publică aceste date de referință imediat pe site-ul său internet. ESMA oferă fără întârziere autorităților competente acces la aceste date de referință.

(2)  Pentru a permite autorităților competente să monitorizeze, în temeiul articolului 26, activitățile firmelor de investiții, pentru a se asigura că acestea acționează cu onestitate, corectitudine, profesionalism și într-un mod care promovează integritatea pieței, ESMA, după ce s-a consultat cu autoritățile competente, stabilește dispozițiile necesare pentru a se asigura că:

(a)  ESMA primește efectiv datele de referință privind instrumentele financiare, în temeiul alineatului (1);

(b)  calitatea datelor primite este adecvată scopurilor pentru care sunt raportate tranzacțiile, în temeiul articolului 26;

(c)  datele de referință privind instrumentele financiare primite în temeiul alineatului (1) se transmit în mod eficient și fără întârziere autorităților competente relevante.

(d)  există mecanisme eficace între ESMA și autoritățile competente pentru soluționarea aspectelor legate de furnizarea datelor sau de calitatea acestora.

(3)  ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a preciza:

(a)  standardele și formatele în materie de date aplicabile datelor de referință privind instrumentele financiare, în conformitate cu alineatul (1), inclusiv metodele și modalitățile de furnizare a datelor și a oricăror actualizări ale acestora către ESMA și de transmitere a acestora către autoritățile competente în conformitate cu alineatul (1), precum și forma și conținutul acestor date;

(b)  măsurile tehnice necesare în legătură cu dispozițiile care trebuie stabilite de ESMA și de autoritățile competente în temeiul alineatului (2).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

(3a)  ESMA poate suspenda obligațiile de raportare specificate la alineatul (1) pentru anumite instrumente financiare sau pentru toate instrumentele financiare, dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(a)  suspendarea este necesară pentru păstrarea integrității și a calității datelor de referință care fac obiectul obligației de raportare specificate la articolul 27 alineatul (1) din MiFIR, care pot fi periclitate de oricare dintre următoarele elemente:

(i) caracterul incomplet, inexactitatea sau coruperea gravă a datelor transmise sau

(ii) indisponibilitatea la timp, perturbarea sau prejudicierea funcționării sistemelor utilizate pentru transmiterea, colectarea, prelucrarea sau stocarea respectivelor date de referință de către ESMA, autoritățile naționale competente, infrastructurile pieței, sistemele de compensare și de decontare și participanții importanți la piață;

(b)  cerințele de reglementare existente ale Uniunii care sunt aplicabile în temeiul legislației UE nu abordează amenințarea;

(c)  suspendarea nu are niciun efect negativ asupra eficienței piețelor financiare sau asupra investitorilor, care să fie disproporționat față de beneficiile acțiunii;

(d)  suspendarea nu creează niciun arbitraj de reglementare.

Atunci când se adoptă măsura menționată la primul paragraf, ESMA ia în considerare gradul în care măsura în cauză asigură acuratețea și caracterul complet al datelor raportate în scopurile specificate la alineatul (2).

Înainte de a decide să adopte măsura menționată la primul paragraf, ESMA informează autoritățile competente relevante cu privire la aceasta.

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 50, precizând criteriile și factorii de care ESMA trebuie să țină seama atunci când stabilește în care cazuri se poate adopta și când încetează să se aplice măsura menționată la primul paragraf.

30.  se introduce titlul IVa, după cum urmează:

„TITLUL IVa

SERVICII DE RAPORTARE A DATELOR

CAPITOLUL 1

Autorizarea furnizorilor de servicii de raportare a datelor

Articolul 27a Cerința de autorizare

(1) Exploatarea unui APA, a unui CTP sau a unui ARM ca ocupație sau activitate obișnuită este condiționată de obținerea unei autorizații prealabile din partea ESMA în conformitate cu prezentul titlu.

(2) O firmă de investiții sau un operator de piață care exploatează un loc de tranzacționare poate oferi, de asemenea, serviciile prestate de un APA, un CTP sau un ARM, cu condiția ca ESMA să fi verificat în prealabil dacă firma de investiții sau operatorul de piață respectă prezentul titlu. Furnizarea acestor servicii se include în autorizația lor.

(3) ESMA întocmește un registru al tuturor furnizorilor de servicii de raportare a datelor din Uniune. Registrul este disponibil publicului, conține informații privind serviciile pentru care este autorizat furnizorul de servicii de raportare a datelor și se actualizează în mod regulat.

În cazul în care ESMA a retras o autorizație în conformitate cu articolul 27d, respectiva retragere se publică în registru timp de cinci ani.

(4) Furnizorii de servicii de raportare a datelor își furnizează serviciile sub supravegherea ESMA. ESMA reexaminează periodic dacă furnizorii de servicii de raportare a datelor respectă dispozițiile prezentului titlu. ESMA verifică dacă furnizorii de servicii de raportare a datelor îndeplinesc în orice moment condițiile impuse pentru autorizarea inițială, stabilite în temeiul prezentului titlu.

Articolul 27bAutorizarea furnizorilor de servicii de raportare a datelor

(1) Furnizorii de servicii de raportare a datelor sunt autorizați de ESMA în sensul titlului IVa, în cazul în care:

(a)  furnizorul de servicii de raportare a datelor este o persoană juridică stabilită în Uniune; și

(b)  furnizorul de servicii de raportare a datelor îndeplinește cerințele prevăzute la titlul IVa.

(2) Autorizația menționată la alineatul (1) precizează serviciul de raportare a datelor pe care furnizorul de servicii de raportare a datelor este autorizat să îl furnizeze. În cazul în care dorește să își extindă activitatea la alte servicii de raportare a datelor, un furnizor de servicii de raportare a datelor autorizat adresează o cerere ESMA de extindere a autorizației respective.

(3) Un furnizor de servicii de raportare a datelor autorizat trebuie să respecte în orice moment condițiile de autorizare menționate la titlul IVa. Un furnizor de servicii de raportare a datelor autorizat informează de îndată ESMA în legătură cu orice modificare semnificativă a condițiilor de autorizare.

(4) Autorizația menționată la alineatul (1) este aplicabilă și valabilă pe întregul teritoriu al Uniunii și îi permite furnizorului de servicii de raportare a datelor să furnizeze în întreaga Uniune serviciile pentru care a fost autorizat.

Articolul 27cProceduri de aprobare și de respingere a cererilor de autorizare

(1) Furnizorul de servicii de raportare a datelor depune o cerere în care prezintă toate informațiile necesare pentru a permite ESMA să confirme faptul că furnizorul de servicii de raportare a datelor a luat, la momentul autorizării inițiale, toate măsurile necesare pentru a îndeplini obligațiile care îi revin în temeiul dispozițiilor prezentului titlu, inclusiv a elaborat un program de activitate în care precizează, printre altele, tipurile de servicii avute în vedere și structura organizatorică.

(2) În termen de 20 de zile lucrătoare de la primirea cererii de autorizare, ESMA verifică dacă aceasta este completă.

Dacă cererea nu este completă, ESMA stabilește un termen în care furnizorul de servicii de raportare a datelor trebuie să furnizeze informații suplimentare.

După ce a stabilit că cererea este completă, ESMA îl informează pe furnizorul de servicii de raportare de date în consecință.

(3) În termen de șase luni de la primirea cererii complete, ESMA verifică respectarea de către furnizorul de servicii de raportare a datelor a dispozițiilor prezentului titlu și adoptă o decizie riguros motivată prin care aprobă sau respinge cererea de autorizare și îl informează pe furnizorul de servicii de raportare a datelor în cauză cu privire la decizia sa în termen de cinci zile lucrătoare.

(4) ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili:

(a)  informațiile care trebuie să i se furnizeze în temeiul alineatului (6), inclusiv programul de activitate;

(b)  informațiile incluse în notificările realizate în temeiul articolului 27b alineatul (3).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

(8) ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de punere în aplicare pentru a stabili formularele, modelele și procedurile standard pentru notificarea sau furnizarea de informații prevăzute la prezentul articol alineatul (2) și la articolul 27e alineatul (3).

Competența de a adopta standardele tehnice de punere în aplicare menționate la primul paragraf este conferită Comisiei în condițiile prevăzute la articolul 15 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 27dRetragerea autorizației

(1) ESMA poate retrage autorizația unui furnizor de servicii de raportare a datelor în cazul în care acesta:

(a)  nu folosește autorizația timp de 12 luni, renunță în mod explicit la autorizație sau nu a prestat niciun serviciu în ultimele șase luni;

(b)  a obținut autorizația prin declarații false sau prin orice altă modalitate incorectă;

(c)  nu mai îndeplinește condițiile în temeiul cărora a primit autorizația;

(d)  a încălcat grav și în mod sistematic dispozițiile prezentului regulament.

(2) ESMA notifică fără întârziere autorității competente din statul membru în care este stabilit furnizorul de servicii de raportare a datelor decizia de retragere a autorizației unui furnizor de servicii de raportare a datelor.”;

Articolul 27eCerințe privind organul de conducere al unui furnizor de servicii de raportare a datelor

(1) Membrii organului de conducere al unui furnizor de servicii de raportare a datelor trebuie să aibă în orice moment o reputație suficient de bună, să posede suficiente cunoștințe, competențe și experiență și să dedice suficient timp pentru îndeplinirea sarcinilor lor.

Membrii organului de conducere trebuie să posede cunoștințe, competențe și experiență adecvate pentru a putea înțelege activitățile furnizorului de servicii de raportare a datelor. Fiecare membru al organului de conducere acționează cu onestitate, integritate și independență de spirit pentru a contesta în mod eficace, după caz, deciziile conducerii superioare și pentru a supraveghea și a monitoriza în mod eficace procesul decizional al conducerii, atunci când este necesar.

În cazul în care un operator de piață dorește să obțină autorizația de exploatare a unui APA, a unui CTP sau a unui ARM în temeiul articolului 27c, iar membrii organului de conducere al APA, CTP sau ARM sunt aceiași ca membrii organului de conducere al pieței reglementate, se consideră că persoanele respective îndeplinesc cerința stabilită la primul paragraf.

(2) Furnizorul de servicii de raportare a datelor comunică ESMA care sunt membrii organului său de conducere și orice schimbare a componenței acestuia, împreună cu toate informațiile necesare pentru a aprecia dacă entitatea respectă dispozițiile alineatului (1).

(3) Organul de conducere al unui furnizor de servicii de raportare a datelor definește și supraveghează implementarea mecanismelor de guvernanță care asigură gestionarea eficace și prudentă a unei organizații, inclusiv separarea sarcinilor în cadrul organizației și prevenirea conflictelor de interese, într-un mod care promovează integritatea pieței și interesele clienților săi.

(4) ESMA nu acordă autorizația dacă nu s-a încredințat că persoana sau persoanele care vor conduce efectiv activitatea furnizorului de servicii de raportare a datelor au o reputație suficient de bună sau dacă există motive obiective și demonstrabile de a crede că schimbările propuse privind organul de conducere al furnizorului ar risca să compromită administrarea corectă și prudentă a acestuia și luarea în seamă în mod corespunzător a intereselor clienților săi și a integrității pieței.

(5) ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare [Oficiul pentru Publicații: a se introduce data – 24 de luni de la intrarea în vigoare] pentru evaluarea caracterului adecvat al membrilor organului de conducere descriși la alineatul (1), ținând seama de diferitele roluri și funcții îndeplinite de aceștia, precum și de necesitatea de a se evita conflictele de interese dintre membrii organului de conducere și utilizatorii APA, CTP sau ARM.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la prezentul alineat, în conformitate cu articolele 10–14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Capitolul 2

CONDIȚII PENTRU APA-URI, CTP-URI ȘI ARM-URI

Articolul 27fCerințe organizatorice pentru APA-uri

(1) Un APA trebuie să aibă politici și măsuri adecvate pentru a face publice informațiile prevăzute la articolele 20 și 21 într-un interval de timp cât mai apropiat de timpul real, pe cât posibil din punct de vedere tehnic, în condiții comerciale rezonabile. Informațiile sunt puse la dispoziție gratuit, la 15 minute după publicarea acestora de către APA. APA diseminează în mod eficient și consecvent aceste informații, într-un mod care să asigure accesul rapid și nediscriminatoriu la informații și într-un format care să faciliteze consolidarea informațiilor cu date similare din alte surse.

(2) Informațiile publicate de APA în conformitate cu alineatul (1) includ, cel puțin, următoarele detalii:

(a)  identificatorul instrumentului financiar;

(b)  prețul la care a fost încheiată tranzacția;

(c)  volumul tranzacției;

(d)  ora tranzacției;

(e)  ora la care a fost raportată tranzacția;

(f)  unitatea de preț a tranzacției;

(g)  codul locului de tranzacționare unde a fost executată tranzacția sau, în cazul în care tranzacția a fost executată printr-un operator independent, codul „SI” sau, după caz, codul „OTC” (extrabursier);

(h)  dacă este cazul, un indicator care să arate că tranzacția a făcut obiectul unor condiții specifice.

(3) APA aplică și menține măsuri administrative eficace destinate să prevină conflictele de interese cu clienții săi. În special, un APA care este și operator de piață sau firmă de investiții tratează toate informațiile colectate în mod nediscriminatoriu și aplică și menține măsuri corespunzătoare pentru a separa diferitele funcții aferente activității sale.

(4) APA trebuie să aibă mecanisme de securitate solide destinate să garanteze securitatea mijloacelor de transmitere a informațiilor, să reducă la minimum riscul de corupere a datelor și de acces neautorizat și să prevină scurgerile de informații înainte de publicare. APA menține resurse adecvate și are dispozitive de backup pentru a oferi și menține serviciile sale în orice moment.

(5) APA trebuie să aibă sisteme care pot, în mod eficace, să verifice integralitatea rapoartelor de tranzacții, să identifice omisiunile și erorile evidente și să solicite retransmiterea eventualelor rapoarte eronate.

(6) ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili formate comune, standarde de date și măsuri tehnice care să faciliteze consolidarea informațiilor astfel cum se menționează la alineatul (1).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

(7) Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 50, prin care să specifice conceptul de „condiții comerciale rezonabile” în legătură cu publicarea informațiilor, astfel cum se menționează la prezentul articol alineatul (1).

(8) ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează:

(a)  mijloacele prin care un APA poate respecta obligația referitoare la informații menționată la alineatul (1);

(b)  conținutul informațiilor publicate în temeiul alineatului (1), care includ cel puțin informațiile menționate la alineatul (2), astfel încât să fie posibilă publicarea informațiilor necesare în temeiul prezentului articol;

(c)  cerințele organizatorice concrete prevăzute la alineatele (3), (4) și (5).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

Articolul 27g Cerințe organizatorice pentru CTP-uri

(1) Un CTP trebuie să aibă politici și măsuri adecvate pentru a colecta informațiile făcute publice în conformitate cu articolele 6 și 20, pentru a le consolida într-un flux de date electronic continuu și pentru a pune informațiile la dispoziția publicului într-un interval de timp cât mai apropiat de timpul real, pe cât posibil din punct de vedere tehnic, în condiții comerciale rezonabile.

Informațiile respective includ cel puțin următoarele elemente:

(a)  identificatorul instrumentului financiar;

(b)  prețul la care a fost încheiată tranzacția;

(c)  volumul tranzacției;

(d)  ora tranzacției;

(e)  ora la care a fost raportată tranzacția;

(f)  unitatea de preț a tranzacției;

(g)  codul locului de tranzacționare unde a fost executată tranzacția sau, în cazul în care tranzacția a fost executată printr-un operator independent, codul „SI” sau, după caz, codul „OTC” (extrabursier);

(h)  după caz, faptul că un algoritm informatic din cadrul firmei de investiții a fost responsabil pentru decizia de investiție și executarea tranzacției;

(i)  dacă este cazul, un indicator care să arate că tranzacția a făcut obiectul unor condiții specifice;

(j)  dacă s-a acordat derogare de la obligația de a face publice informațiile menționate la articolul 3 alineatul (1) în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (a) sau (b), se semnalează ce derogări i s-au aplicat tranzacției în cauză.

Informațiile sunt puse la dispoziție gratuit, la 15 minute după publicarea acestora de către CTP. CTP trebuie să fie în măsură să disemineze în mod eficient și consecvent aceste informații, într-un mod care să asigure accesul rapid și nediscriminatoriu la informații și în formate care sunt ușor de accesat și de utilizat de către participanții la piață.

(2) Un CTP trebuie să aibă politici și măsuri adecvate pentru a colecta informațiile făcute publice în conformitate cu articolele 10 și 21, pentru a le consolida într-un flux de date electronic continuu și pentru a pune informațiile următoare la dispoziția publicului într-un interval de timp cât mai apropiat de timpul real, pe cât posibil din punct de vedere tehnic, în condiții comerciale rezonabile, incluzând cel puțin următoarele elemente:

(a)  identificatorul sau caracteristicile de identificare ale instrumentului financiar;

(b)  prețul la care a fost încheiată tranzacția;

(c)  volumul tranzacției;

(d)  ora tranzacției;

(e)  ora la care a fost raportată tranzacția;

(f)  unitatea de preț a tranzacției;

(g)  codul locului de tranzacționare unde a fost executată tranzacția sau, în cazul în care tranzacția a fost executată printr-un operator independent, codul „SI” sau, după caz, codul „OTC” (extrabursier);

(h)  dacă este cazul, un indicator care să arate că tranzacția a făcut obiectul unor condiții specifice.

Informațiile sunt puse la dispoziție gratuit, la 15 minute după publicarea acestora de către CTP. CTP trebuie să fie în măsură să disemineze în mod eficient și consecvent aceste informații, într-un mod care să asigure accesul rapid și nediscriminatoriu la informații și în formate general acceptate, interoperabile și ușor de accesat și de utilizat de către participanții la piață.

(3) CTP se asigură că datele furnizate sunt consolidate de la toate piețele reglementate, MTF-urile, OTF-urile și APA-urile și pentru instrumentele financiare specificate prin standardele tehnice de reglementare în temeiul alineatului (8) litera (c).

(4) CTP trebuie să aplice și să mențină măsuri administrative eficace destinate să prevină conflictele de interese. În special, un operator de piață sau un APA care exploatează de asemenea un sistem centralizat de raportare tratează toate informațiile colectate în mod nediscriminatoriu și aplică și menține măsuri corespunzătoare pentru a separa diferitele funcții aferente activității sale.

(5) CTP trebuie să aibă mecanisme de securitate solide destinate să garanteze securitatea mijloacelor de transmitere a informațiilor și să reducă la minimum riscul de corupere a datelor și de acces neautorizat. CTP menține resurse adecvate și are dispozitive de backup pentru a oferi și menține serviciile sale în orice moment.

ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare pentru a stabili standarde și formate de date pentru informațiile care trebuie publicate în conformitate cu articolele 6, 10, 20 și 21, inclusiv identificatorul instrumentului financiar, prețul, cantitatea, ora tranzacției, unitatea de preț, identificatorul locului de tranzacționare și indicatori pentru condițiile specifice impuse tranzacției, precum și măsuri tehnice care promovează o difuzare eficientă și consecventă a informațiilor într-un mod care să asigure faptul că sunt ușor de accesat și de utilizat de către participanții la piață, astfel cum se menționează la alineatele (1) și (2), identificând inclusiv serviciile suplimentare pe care CTP-ul le-ar putea presta pentru a spori eficiența pieței.

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

(6) Comisia adoptă acte delegate în conformitate cu articolul 89 prin care se clarifică conceptul de „condiții comerciale rezonabile” în legătură cu furnizarea accesului la fluxurile de date menționate la prezentul articol alineatele (1) și (2) .

(7) ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează:

(a)  mijloacele prin care CTP poate respecta obligația referitoare la informații menționată la alineatele (1) și (2);

(b)  conținutul informațiilor publicate în temeiul alineatelor (1) și (2);

(c)  instrumentele financiare ale căror date trebuie incluse în fluxul de date și, în cazul altor instrumente decât cele de capitaluri proprii, locurile de tranzacționare și APA-urile care trebuie incluse;

(d)  alte mijloace pentru asigurarea faptului că datele publicate de diferite CTPuri sunt consecvente și permit reprezentarea completă și trimiterile încrucișate la alte date similare din alte surse, precum și agregarea la nivelul Uniunii;

(e)  cerințele organizatorice concrete prevăzute la alineatele (4) și (5).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

Articolul 27hCerințe organizatorice pentru ARM-uri

(1) Un ARM trebuie să aibă politici și măsuri adecvate pentru a raporta informațiile prevăzute la articolul 26 cât mai rapid posibil și nu mai târziu de încheierea zilei lucrătoare următoare zilei în care a avut loc tranzacția.

(2) ARM aplică și menține măsuri administrative eficace destinate să prevină conflictele de interese cu clienții săi. În special, un ARM care este și operator de piață sau firmă de investiții tratează toate informațiile colectate în mod nediscriminatoriu și aplică și menține măsuri corespunzătoare pentru a separa diferitele funcții aferente activității sale.

(3) ARM trebuie să aibă mecanisme de securitate solide destinate să garanteze securitatea și autentificarea mijloacelor de transmitere a informațiilor, să reducă la minimum riscul de corupere a datelor și de acces neautorizat și să prevină scurgerile de informații, menținând în permanență confidențialitatea datelor. ARM menține resurse adecvate și are dispozitive de backup pentru a oferi și menține serviciile sale în orice moment.

(4) ARM trebuie să aibă sisteme care să poată să verifice în mod eficace integralitatea rapoartelor de tranzacții, să identifice omisiunile și erorile evidente provocate de firma de investiții și, în cazul producerii unei astfel de erori sau omisiuni, să comunice firmei de investiții detaliile erorii sau omisiunii și să solicite retransmiterea eventualelor rapoarte eronate.

ARM trebuie să aibă sisteme care să îi permită să depisteze erorile sau omisiunile provocate de ARM-ul însuși și care să permită ARM-ului să corecteze și să transmită, sau să retransmită, după caz, autorității competente rapoarte de tranzacții corecte și complete.

(5) ESMA elaborează proiecte de standarde tehnice de reglementare în care precizează:

(a)  mijloacele prin care ARM-ul poate respecta obligația referitoare la informații menționată la alineatul (1); și

(b)  cerințele organizatorice concrete prevăzute la alineatele (2), (3) și (4).

Se deleagă Comisiei competența de a adopta standardele tehnice de reglementare menționate la primul paragraf, în conformitate cu articolele 10-14 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.”

31.  Se inserează titlul VIa:

„TITLUL VIa

Prerogativele și competențele ESMA

CAPITOLUL 1

COMPETENȚE ȘI PROCEDURI

Articolul 38a Exercitarea competențelor ESMA

Competențele conferite ESMA, oricărui funcționar al ESMA sau oricărei persoane autorizate de ESMA prin articolele 38b-38e nu se utilizează pentru a solicita publicarea unor informații sau a unor documente care fac obiectul unui privilegiu juridic profesional.

Articolul 38b Solicitarea de informații

(1) Printr-o cerere simplă sau printr-o decizie, ESMA poate solicita următoarelor persoane să furnizeze toate informațiile necesare pentru ca ESMA să își îndeplinească sarcinile în temeiul prezentului regulament:

(a) unui APA, unui CTP, unui ARM și unei firme de investiții sau unui operator de piață care exploatează un loc de tranzacționare pentru a exploata serviciile de raportare a datelor ale unui APA, ale unui CTP sau ale unui ARM, precum și persoanelor care îi controlează sau care sunt controlate de către aceștia;

  (b) personalului de conducere al persoanelor menționate la litera (a);

(c) auditorilor și consilierilor persoanelor menționate la litera (a).

(2) Orice cerere simplă de informații menționată la alineatul (1):

(a) face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii respective;

(b) face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii respective;

(c) menționează scopul cererii;

(d) cuprinde un termen pentru furnizarea informațiilor;

(e) include o mențiune conform căreia persoana de la care se solicită informațiile nu este obligată să furnizeze informațiile, dar, în cazul unui răspuns voluntar la cerere, informațiile furnizate nu trebuie să fie incorecte sau să inducă în eroare;

(f) indică amenda care urmează să fie aplicată în conformitate cu articolul 38e în cazul în care informațiile furnizate sunt incorecte sau induc în eroare.

(3) Atunci când solicită furnizarea de informații în temeiul alineatului (1) prin intermediul unei decizii, ESMA:

(a) face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii respective;

(b) face trimitere la prezentul articol ca temei juridic al cererii respective;

(c) menționează scopul cererii;

(d) precizează informațiile solicitate; (d) stabilește un termen pentru furnizarea informațiilor;

(e) indică penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 38g aplicabile pentru situațiile în care informațiile transmise în urma solicitării sunt incomplete;

(f) indică amenda prevăzută la articolul 38f în cazul în care răspunsurile la întrebările adresate sunt incorecte sau induc în eroare;

(g) menționează dreptul de a contesta decizia în fața comisiei de apel a ESMA și de a solicita controlul judiciar al deciziei de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene („Curtea de Justiție”), în conformitate cu articolele 60 și 61 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

(4) Persoanele menționate la alineatul (1) sau reprezentanții acestora și, în cazul persoanelor juridice sau al asociațiilor fără personalitate juridică, persoanele autorizate prin lege sau prin statut să le reprezinte, furnizează informațiile solicitate. Avocații autorizați în mod corespunzător să acționeze pot furniza informațiile în numele clienților lor. Aceștia din urmă au în continuare întreaga responsabilitate în cazul în care informațiile furnizate sunt incomplete, incorecte sau induc în eroare.

(5) ESMA transmite fără întârziere o copie a cererii simple sau a deciziei sale autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia sunt domiciliate sau stabilite persoanele menționate la alineatul (1) vizate de cererea de informații.

Articolul 38c Investigații generale

(1) Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, ESMA poate efectua investigațiile necesare cu privire la persoanele menționate la articolul 38b alineatul (1). În acest scop, funcționarii și alte persoane autorizate de ESMA sunt împuternicite:

(a) să examineze toate evidențele, datele, procedurile și orice alte materiale relevante pentru executarea atribuțiilor lor, indiferent de suportul pe care sunt stocate;

(b) să facă sau să obțină copii certificate ale acestor evidențe, date, proceduri sau alte materiale sau extrase din acestea;

(c) să convoace orice persoană menționată la articolul 38b alineatul (1) sau reprezentanții acesteia sau membrii personalului său și să le solicite explicații verbale sau scrise cu privire la fapte sau documente referitoare la obiectul și scopul inspecției și să înregistreze răspunsurile;

(d) să chestioneze orice altă persoană fizică sau juridică ce își dă acordul în acest sens, în scopul colectării de informații referitoare la obiectul unei investigații;

(e) să solicite înregistrări ale convorbirilor telefonice și ale schimburilor de date.

(2) Funcționarii și alte persoane autorizate de ESMA pentru efectuarea investigațiilor menționate la alineatul (1) își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizații scrise în care se specifică obiectul și scopul investigației. Autorizația respectivă indică, de asemenea, penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 38i aplicabile în cazul în care evidențele, datele, procedurile sau orice alte materiale solicitate sau răspunsurile la întrebările adresate persoanelor menționate la articolul 38b alineatul (1) nu sunt furnizate ori sunt incomplete, precum și amenzile prevăzute la articolul 38h aplicabile în cazul furnizării unor răspunsuri incorecte sau care induc în eroare la întrebările adresate persoanelor menționate la articolul 38b alineatul (1).

(3) Persoanele menționate la articolul 38b alineatul (1) sunt obligate să se supună investigațiilor lansate pe baza unei decizii a ESMA. Decizia specifică obiectul și scopul investigației, penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 38i, căile de atac disponibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010, precum și dreptul de a solicita controlul judiciar al deciziei de către Curtea de Justiție.

(4) În timp util înainte de o investigație menționată la alineatul (1), ESMA informează autoritatea competentă din statul membru pe al cărui teritoriu urmează să se desfășoare investigația cu privire la investigația preconizată și la identitatea persoanelor autorizate. La solicitarea ESMA, funcționarii autorității competente în cauză oferă asistență respectivelor persoane autorizate în îndeplinirea sarcinilor lor. De asemenea, funcționarii autorității competente în cauză pot, la cerere, să participe la investigații.

(5) În cazul în care o solicitare a înregistrărilor convorbirilor telefonice sau ale schimburilor de date prevăzută la alineatul (1) litera (e) necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare în conformitate cu dreptul intern aplicabil, se solicită această autorizație. Autorizația poate fi solicitată și ca măsură de precauție.

(6) Atunci când o autoritate judiciară națională primește o cerere de autorizație pentru solicitarea înregistrărilor convorbirilor telefonice sau ale schimburilor de date prevăzută la alineatul (1) litera (e), autoritatea respectivă verifică dacă:

(a) decizia adoptată de ESMA menționată la alineatul (3) este autentică;

(b) toate măsurile care trebuie luate sunt proporționale și nu sunt arbitrare sau excesive.

În sensul literei (b), autoritatea judiciară națională poate solicita ESMA explicații detaliate referitoare, în special, la motivele pentru care ESMA suspectează că a avut loc o încălcare a prezentului regulament, la gravitatea presupusei încălcări și la natura implicării persoanei care face obiectul măsurilor coercitive. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu pune în discuție necesitatea investigației și nici nu solicită să i se furnizeze informațiile din dosarul ESMA. Controlul legalității deciziei ESMA relevă strict de competența Curții de Justiție în conformitate cu procedura prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 38dInspecții la fața locului

(1) Pentru a-și îndeplini sarcinile în temeiul prezentului regulament, ESMA poate efectua toate inspecțiile necesare la fața locului în orice incinte destinate activităților economice ale persoanelor menționate la articolul 38b alineatul (1).

(2) Funcționarii și alte persoane autorizate de ESMA să efectueze o inspecție la fața locului pot intra în orice incinte destinate activităților economice ale persoanelor care fac obiectul unei decizii de investigație adoptate de ESMA și dețin toate competențele stipulate la articolul 38b alineatul (1). De asemenea, aceștia au competența să sigileze orice incinte destinate activităților economice și orice registre sau evidențe pe perioada inspecției și în măsura necesară inspecției.

(3) Cu suficient timp înainte de inspecție, ESMA notifică inspecția autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare aceasta. Atunci când desfășurarea corespunzătoare și eficiența inspecției impun acest lucru, ESMA, după informarea autorității competente relevante, poate desfășura inspecția la fața locului fără o notificare prealabilă. Inspecțiile lansate în conformitate cu prezentul articol se desfășoară cu condiția ca autoritatea relevantă să fi confirmat că nu are obiecții cu privire la aceste inspecții.

(4) Funcționarii și alte persoane autorizate de ESMA să efectueze o inspecție la fața locului își exercită competențele pe baza prezentării unei autorizații scrise în care se specifică obiectul și scopul inspecției, precum și penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 38g aplicabile în cazul în care persoanele vizate nu se supun inspecției.

(5) Persoanele menționate la articolul 38b alineatul (1) se supun inspecțiilor la fața locului dispuse printr-o decizie a ESMA. Decizia specifică obiectul și scopul inspecției, precizează data la care inspecția urmează să înceapă și indică penalitățile cu titlu cominatoriu prevăzute la articolul 38i, căile de atac disponibile în temeiul Regulamentului (UE) nr. 1095/2010, precum și dreptul de a solicita controlul judiciar al deciziei de către Curtea de Justiție.

(6) La cererea ESMA, funcționarii autorității competente a statului membru pe teritoriul căruia urmează să se desfășoare inspecția, precum și persoanele autorizate sau desemnate de respectiva autoritate competentă acordă asistență în mod activ funcționarilor și altor persoane autorizate de ESMA. Funcționarii autorității competente a statului membru în cauză pot, de asemenea, să participe la inspecțiile la fața locului.

(7) De asemenea, ESMA poate solicita autorităților competente să efectueze în numele său sarcini de investigare specifice și inspecții la fața locului, conform dispozițiilor prezentului articol și ale articolului 38b alineatul (1).

(8) Atunci când funcționarii și alte persoane autorizate de ESMA care îi însoțesc constată că o persoană se opune inspecției dispuse în temeiul prezentului articol, autoritatea competentă a statului membru în cauză le acordă asistența necesară, solicitând, dacă este cazul, intervenția poliției sau a unei autorități echivalente de aplicare a legii, astfel încât să le permită efectuarea inspecției la fața locului.

(9) În cazul în care inspecția la fața locului prevăzută la alineatul (1) sau asistența prevăzută la alineatul (7) necesită o autorizare din partea unei autorități judiciare naționale în conformitate cu dreptul intern, se solicită această autorizație. Autorizația poate fi solicitată și ca măsură de precauție.

(10) Atunci când o autoritate judiciară națională primește o cerere de autorizație pentru inspecția la fața locului prevăzută la alineatul (1) sau pentru asistența prevăzută la alineatul (7), autoritatea respectivă verifică dacă:

(a)  decizia adoptată de ESMA menționată la alineatul (5) este autentică;

(b)  toate măsurile care trebuie luate sunt proporționale și nu sunt arbitrare sau excesive.

În sensul literei (b), autoritatea judiciară națională poate solicita ESMA explicații detaliate referitoare, în special, la motivele pentru care ESMA suspectează că a avut loc o încălcare a prezentului regulament, la gravitatea presupusei încălcări și la natura implicării persoanei care face obiectul măsurilor coercitive. Cu toate acestea, autoritatea judiciară națională nu pune în discuție necesitatea investigației și nici nu solicită să i se furnizeze informațiile din dosarul ESMA. Controlul legalității deciziei ESMA relevă strict de competența Curții de Justiție în conformitate cu procedura prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

Articolul 38eSchimbul de informații

ESMA și autoritățile competente își transmit fără întârziere informațiile necesare pentru a-și îndeplini atribuțiile care le revin în temeiul prezentului regulament.

Articolul 38fSecretul profesional

Obligația de a păstra secretul profesional menționată la articolul 76 din Directiva 2014/65/UE se aplică ESMA, precum și tuturor persoanelor care lucrează sau care au lucrat pentru ESMA sau pentru oricare alte persoane cărora ESMA le-a delegat sarcini, inclusiv auditorilor și experților mandatați de ESMA.

Articolul 38gMăsuri de supraveghere adoptate de ESMA

(1) Atunci când constată că una dintre persoanele enumerate la articolul 38a alineatul (1) litera (a) a săvârșit una dintre încălcările enumerate în titlul IVa, ESMA întreprinde una sau mai multe dintre următoarele acțiuni:

(a) adoptă o decizie prin care să îi solicite persoanei în cauză să pună capăt încălcării;

(b) adoptă o decizie de impunere a unor amenzi în temeiul articolelor 38h și 38i;

(c) emite anunțuri publice.

(2) Atunci când întreprinde acțiunile menționate la alineatul (1), ESMA ține seama de natura și gravitatea încălcării, având în vedere următoarele criterii:

(a) durata și frecvența încălcării;

(b) dacă încălcarea a facilitat sau a dat naștere unor infracțiuni de natură financiară sau dacă acestea din urmă sunt imputabile în alt mod respectivei încălcări;

(c) dacă încălcarea a fost săvârșită în mod intenționat sau din neglijență;

(d) gradul de răspundere al persoanei responsabile de încălcare;

(e) puterea financiară a persoanei responsabile de încălcare, astfel cum este indicată de cifra de afaceri totală a persoanei juridice responsabile sau de venitul anual și de activele nete ale persoanei fizice responsabile;

(f) impactul încălcării asupra intereselor investitorilor;

(g) cuantumul profiturilor obținute, al pierderilor evitate de către persoana responsabilă de încălcare sau al pierderilor suferite de terți ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi calculate;

(h) măsura în care persoana responsabilă de încălcare cooperează cu ESMA, fără a aduce atingere necesității de a asigura recuperarea profiturilor obținute sau a pierderilor evitate de persoana respectivă;

(i) încălcările săvârșite anterior de persoana responsabilă de încălcare;

(j) măsurile ulterioare încălcării luate de persoana responsabilă de încălcare pentru a împiedica repetarea acesteia.

(3) ESMA notifică fără întârziere orice acțiune întreprinsă în temeiul alineatului (1) persoanei răspunzătoare de încălcare și comunică acțiunea respectivă autorităților competente ale statelor membre și Comisiei. ESMA publică orice decizie de acest fel pe site-ul său internet în termen de 10 zile lucrătoare de la data adoptării acesteia.

Publicarea menționată la primul paragraf include următoarele:

(a)   o declarație în care se afirmă dreptul persoanei responsabile de încălcare de a contesta decizia;

(b)   dacă este cazul, o declarație din care să reiasă că s-a introdus o cale de atac și care să precizeze că o astfel de cale de atac nu are efect suspensiv;

(c)   o declarație din care să reiasă posibilitatea comisiei de apel a ESMA de a suspenda aplicarea deciziei contestate, în conformitate cu articolul 60 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010.

CAPITOLUL 2

SANCȚIUNI ȘI ALTE MĂSURI ADMINISTRATIVE

Articolul 38hAmenzi

(1) Atunci când, în conformitate cu articolul 38k alineatul (5), ESMA constată că orice persoană a săvârșit, cu intenție sau din neglijență, una dintre încălcările enumerate în titlul IVa, aceasta adoptă o decizie de aplicare a unei amenzi în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.

Se consideră că o încălcare a fost săvârșită cu intenție dacă ESMA descoperă factori obiectivi care demonstrează faptul că o persoană a acționat în mod deliberat pentru a săvârși încălcarea respectivă.

(2) Cuantumul maxim al amenzii menționate la alineatul (1) este de 200 000 EUR sau, pentru statele membre în care euro nu este moneda oficială, valoarea echivalentă în moneda națională.

(3) La stabilirea nivelului amenzii în temeiul alineatului (1), ESMA ține seama de criteriile stabilite la articolul 38g alineatul (2).

Articolul 38iPenalități cu titlu cominatoriu

(1) ESMA impune, prin decizie, penalități cu titlu cominatoriu pentru a obliga:

(a) o persoană să pună capăt unei încălcări, în conformitate cu o decizie adoptată în temeiul articolului 38b alineatul (1) litera (a);

(b) o persoană dintre cele menționate la articolul 38b alineatul (1):

– să furnizeze informațiile complete care au fost solicitate prin intermediul unei decizii adoptate în temeiul articolului 38b;

– să se supună unei investigații și, în special, să prezinte evidențe, date și proceduri complete sau orice alte materiale solicitate și să completeze și să rectifice alte informații furnizate în cadrul unei investigații lansate printr-o decizie adoptată în temeiul articolului 38c;

– să se supună unei inspecții la fața locului dispuse printr-o decizie adoptată în temeiul articolului 38d.

(2) Penalitățile cu titlu cominatoriu trebuie să fie eficace și proporționale. Penali