Procedură : 2018/0168(COD)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0035/2019

Texte depuse :

A8-0035/2019

Dezbateri :

Voturi :

PV 13/02/2019 - 16.8
CRE 13/02/2019 - 16.8

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0110

RAPORT     ***I
PDF 373kWORD 156k
28.1.2019
PE 629.546v02-00 A8-0035/2019

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi

(COM(2018)0336 – C8-0211/2018 – 2018/0168(COD))

Comisia pentru piața internă și protecția consumatorilor

Raportoare: Dita Charanzová

AMENDAMENTE
PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 EXPUNERE DE MOTIVE
 AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice
 PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROIECT DE REZOLUȚIE LEGISLATIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi

(COM(2018)0336 – C8-0211/2018 – 2018/0168(COD))

(Procedura legislativă ordinară: prima lectură)

Parlamentul European,

–  având în vedere propunerea Comisiei prezentată Parlamentului European și Consiliului (COM(2018)0336),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (2) și articolul 114 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în temeiul cărora propunerea a fost prezentată de către Comisie (C8-0211/2018),

–  având în vedere articolul 294 alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European din 19 septembrie 2018(1),

–  având în vedere articolul 59 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru afaceri juridice (A8-0035/2019),

1.  adoptă poziția sa în primă lectură prezentată în continuare;

2.  solicită Comisiei să îl sesizeze din nou în cazul în care își înlocuiește, își modifică în mod substanțial sau intenționează să-și modifice în mod substanțial propunerea;

3.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite Consiliului și Comisiei, precum și parlamentelor naționale poziția Parlamentului.

Amendamentul    1

Propunere de directivă

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)  Asigurarea de răspundere civilă auto (asigurarea auto) are o importanță deosebită pentru cetățenii europeni, fie că sunt deținători de poliță de asigurare sau potențiale victime ale unui accident. Aceasta prezintă, de asemenea, o importanță deosebită pentru întreprinderile de asigurare, întrucât reprezintă un segment important al activității de asigurare generală în Uniune. Asigurarea auto are un impact, de asemenea, asupra liberei circulații a persoanelor, a bunurilor și a vehiculelor. Prin urmare, întărirea și consolidarea pieței interne pentru asigurările auto ar trebui să reprezinte un obiectiv fundamental al acțiunii Uniunii în domeniul serviciilor financiare.

(1)  Asigurarea de răspundere civilă auto (asigurarea auto) are o importanță deosebită pentru cetățenii europeni, fie că sunt deținători de poliță de asigurare sau potențiale părți vătămate în urma unui accident. Aceasta prezintă, de asemenea, o importanță deosebită pentru întreprinderile de asigurare, întrucât reprezintă un segment important al activității de asigurare generală în Uniune. Asigurarea auto are un impact semnificativ, de asemenea, asupra liberei circulații a persoanelor, a bunurilor și a vehiculelor și, implicit, asupra pieței interne și a spațiului Schengen. Prin urmare, întărirea și consolidarea pieței interne pentru asigurările auto ar trebui să reprezinte un obiectiv fundamental al acțiunii Uniunii în domeniul serviciilor financiare.

 

(În cazul în care acest amendament este adoptat, ar trebui să fie redactate și alte amendamente corespunzătoare la considerentele acestui act de modificare.)

Justificare

Aceste amendamente încearcă să corecteze o eroare care s-a produs atunci când toate directivele privind asigurarea auto au fost consolidate în 2009. Unele articole includ termenul „victimă”, care s-a considerat că include doar victimele directe ale unui accident, în timp ce alte articole utilizează termenul de „parte vătămată”, care s-a considerat că include atât victimele directe, cât și pe cele indirecte (cum ar fi membrii familiei după un accident mortal). Pentru a se asigura că sunt acoperite toate cererile potențiale, este necesar ca termenul „parte vătămată” să fie utilizat în întregul text. Trebuie remarcat faptul că, deși termenul „victimă” nu este definit, termenul „parte vătămată” este definit la articolul 1.

Amendamentul    2

Propunere de directivă

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)  Comisia a efectuat o evaluare privind funcționarea Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului15, inclusiv privind eficiența, eficacitatea și coerența acesteia cu alte domenii de politică a Uniunii. Concluzia evaluării a fost că Directiva 2009/103/CE funcționează bine în general și nu este necesară modificare în majoritatea aspectelor sale. Cu toate acestea, au fost identificate patru domenii în care ar fi oportune modificări specifice: despăgubirea victimelor accidentelor în caz de insolvență a unei întreprinderi de asigurare, sumele minime asigurate obligatorii, controale privind asigurarea vehiculelor desfășurate de statele membre, precum și utilizarea atestărilor privind istoricul daunelor ale deținătorilor de polițe de către o nouă întreprindere de asigurare.

(2)  Comisia a efectuat o evaluare privind funcționarea Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului15, inclusiv privind eficiența, eficacitatea și coerența acesteia cu alte domenii de politică a Uniunii. Concluzia evaluării a fost că Directiva 2009/103/CE funcționează bine în general și nu este necesară modificare în majoritatea aspectelor sale. Cu toate acestea, au fost identificate patru domenii în care ar fi oportune modificări specifice: despăgubirea părților vătămate în urma accidentelor în caz de insolvență a unei întreprinderi de asigurare, sumele minime asigurate obligatorii, controale privind asigurarea vehiculelor desfășurate de statele membre, precum și utilizarea atestărilor privind istoricul daunelor ale deținătorilor de polițe de către o nouă întreprindere de asigurare. În plus față de aceste patru domenii, pentru a proteja mai bine părțile vătămate, ar trebui introduse noi norme privind răspunderea în cazul unui accident care implică o remorcă tractată de un vehicul motorizat.

__________________

__________________

15 Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO L 263, 7.10.2009, p. 11).

15 Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO L 263, 7.10.2009, p. 11).

Amendamentul    3

Propunere de directivă

Considerentul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3a)  Unele autovehicule cum ar fi bicicletele electrice și segway-urile sunt mai mici și, prin urmare, sunt mai puțin susceptibile decât alte vehicule să cauzeze daune semnificative persoanelor sau bunurilor. Includerea lor în domeniul de aplicare al Directivei 2009/103/CE ar fi disproporționată și nu ar privi spre viitor, deoarece ar impune obligația de a avea o asigurare costisitoare și excesivă pentru aceste vehicule. Situația respectivă ar submina, de asemenea, adoptarea acestor vehicule și ar descuraja inovarea, deși nu există suficiente dovezi că aceste vehicule ar putea provoca accidente cu părți vătămate în aceeași măsură ca alte vehicule, cum ar fi autoturismele sau camioanele. În conformitate cu principiile subsidiarității și proporționalității, cerințele de la nivelul Uniunii ar trebui să vizeze vehiculele care au potențialul de a cauza daune semnificative într-o situație transfrontalieră. Prin urmare, este necesar să se limiteze domeniul de aplicare al Directivei 2009/103/CE la vehiculele pentru care Uniunea consideră că sunt necesare cerințe de siguranță și de securitate înainte ca vehiculele în cauză să fie introduse pe piață, și anume vehiculele care fac obiectul unei omologări UE de tip.

Amendamentul    4

Propunere de directivă

Considerentul 3 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3b)  Cu toate acestea, este important să se permită statelor membre să decidă la nivel național cu privire la gradul adecvat de protecție a potențialelor părți vătămate de către alte vehicule decât cele care fac obiectul omologării UE de tip. Așadar, este important să se permită statelor membre să mențină sau să introducă noi dispoziții obligatorii care să reglementeze protecția utilizatorilor acestor alte tipuri de vehicule, pentru a proteja potențialele părți vătămate în urma unui accident rutier. În cazul în care un stat membru decide să impună o astfel de asigurare sub formă de asigurare obligatorie, el ar trebui să țină seama de probabilitatea ca un vehicul să fie utilizat într-un context transfrontalier și de nevoia de protecție a potențialelor părți vătămate într-un alt stat membru.

Amendamentul    5

Propunere de directivă

Considerentul 3 c (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3c)  Este, totodată, oportun să se excludă din domeniul de aplicare al Directivei 2009/103/CE vehiculele destinate exclusiv sporturilor cu motor, deoarece aceste vehicule sunt, în general, acoperite de alte forme de asigurare de răspundere civilă și nu sunt supuse asigurării auto obligatorii atunci când sunt utilizate exclusiv pentru un concurs. Întrucât utilizarea vehiculelor respective este limitată la o rută sau la un spațiu controlat, probabilitatea unui accident cu alte vehicule sau cu persoane este, de asemenea, limitată. Totuși, este important ca statele membre să mențină sau să introducă noi dispoziții obligatorii privind vehiculele care participă la un eveniment sportiv cu motor.

Amendamentul    6

Propunere de directivă

Considerentul 3 d (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3d)  Prezenta directivă asigură un echilibru adecvat între interesul public și potențialele costuri pentru autoritățile publice, asigurători și deținătorii de polițe de asigurare, pentru a garanta rentabilitatea măsurilor propuse.

Amendamentul    7

Propunere de directivă

Considerentul 3 e (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3e)  Utilizarea unui vehicul în trafic ar trebui să includă utilizarea unui vehicul în circulație pe drumuri publice și private. Aceasta ar putea include toate căile de acces, locurile de parcare sau orice alte zone echivalente de pe un teren privat care sunt accesibile publicului larg. Utilizarea unui vehicul într-o zonă închisă, în care publicul nu are acces, nu ar trebui considerată ca fiind o utilizare a unui vehicul în trafic. Totuși, atunci când un vehicul este utilizat în trafic în orice loc și, prin urmare, face obiectul cerinței privind asigurarea obligatorie, statele membre ar trebui să se asigure că vehiculul este acoperit de o poliță de asigurare care include potențialele părți vătămate în perioada contractului, indiferent dacă vehiculul este utilizat sau nu în trafic în momentul accidentului, cu excepția cazului în care vehiculul este utilizat în cadrul unui eveniment sportiv. Statele membre ar trebui să fie în măsură să limiteze asigurarea care nu este legată de participarea la trafic, dacă nu există așteptări rezonabile de acoperire, cum ar fi situația în care un tractor este implicat într‑un accident în timp ce funcția sa principală, în momentul producerii accidentului, nu consta în a servi drept mijloc de transport, ci în a genera, ca mașină de lucru, forța motrice necesară pentru funcționare.

Amendamentul    8

Propunere de directivă

Considerentul 3 f (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3f)  Utilizarea unui vehicul exclusiv în situații care nu țin de trafic ar trebui să fie exclusă din domeniul de aplicare al Directivei 2009/103/CE. În plus, statele membre nu ar trebui să solicite o asigurare pentru vehiculele care sunt radiate permanent sau temporar din cauza incapacității de a fi utilizate ca mijloc de transport, deoarece, de exemplu, se află într-un muzeu, sunt în curs de restaurare sau nu au fost utilizate timp îndelungat dintr-un alt motiv, cum ar fi utilizarea sezonieră.

Amendamentul    9

Propunere de directivă

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)  În prezent, statele membre ar trebui să se abțină de la efectuarea controalelor privind asigurarea vehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unui alt stat membru, precum și a vehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unei țări terțe și care intră pe teritoriul lor de pe teritoriul unui alt stat membru. Noile evoluții tehnologice permit controale privind asigurarea vehiculelor fără oprirea acestora și, prin urmare, fără a afecta libera circulație a persoanelor. Prin urmare, este oportun să se permită controalele privind asigurarea vehiculelor, numai dacă respectivele controale nu sunt discriminatorii, sunt necesare și sunt proporționale, fac parte dintr-un sistem general de controale pe teritoriul național și nu necesită oprirea vehiculului.

(4)  În prezent, statele membre se abțin de la efectuarea controalelor privind asigurarea vehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unui alt stat membru, precum și a vehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unei țări terțe și care intră pe teritoriul lor de pe teritoriul unui alt stat membru. Noile evoluții tehnologice, precum tehnologia de recunoaștere automată a plăcuțelor de înmatriculare, permit controale discrete privind asigurarea vehiculelor fără oprirea acestora și, prin urmare, fără a afecta libera circulație a persoanelor. Prin urmare, este oportun să se permită controalele privind asigurarea vehiculelor, numai dacă respectivele controale nu sunt discriminatorii, sunt necesare și sunt proporționale, fac parte dintr-un sistem general de controale pe teritoriul național, care sunt efectuate și pentru vehiculele înmatriculate pe teritoriul statului membru ce efectuează controalele, nu necesită oprirea vehiculului și sunt efectuate cu respectarea deplină a drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale persoanei vizate.

Amendamentul    10

Propunere de directivă

Considerentul 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(4a)  Pentru a permite funcționarea acestui sistem, trebuie să existe un schimb de informații între statele membre pentru a permite verificarea asigurărilor auto, chiar dacă un vehicul este înmatriculat într-un alt stat membru. Acest schimb de informații, bazat pe actualul sistem EUCARIS (sistemul european de informare cu privire la vehicule și la permisele de conducere), ar trebui să se realizeze în mod nediscriminatoriu, deoarece toate vehiculele ar trebui să facă obiectul aceleiași verificări. Modificările introduse de prezenta directivă vor avea un impact limitat asupra administrațiilor publice, deoarece acest sistem de schimburi de informații există deja și este utilizat pentru combaterea infracțiunilor rutiere.

Justificare

Sistemul actual de schimb de informații EUCARIS ar trebui utilizat pentru controalele de verificare a asigurărilor.

Amendamentul    11

Propunere de directivă

Considerentul 4 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(4b)  Conducerea fără asigurare, adică utilizarea unui autovehicul fără asigurare de răspundere civilă obligatorie, este o problemă tot mai mare în cadrul Uniunii. Costurile cauzate de conducerea fără asigurare au fost estimate la 870 de milioane EUR în cereri de despăgubire în 2011 pentru întreaga Uniune. Ar trebui subliniat că conducerea fără asigurare afectează o gamă largă de părți interesate, inclusiv victimele accidentelor, asigurătorii, fondurile de garantare și deținătorii de polițe de asigurări auto.

Amendamentul    12

Propunere de directivă

Considerentul 5 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(5a)  În conformitate cu aceste principii, statele membre nu ar trebui să păstreze datele pentru o perioadă mai îndelungată decât perioada necesară pentru a verifica dacă un vehicul deține o asigurare valabilă. În cazul în care se constată că un vehicul este asigurat, toate datele referitoare la această verificare ar trebui șterse. În cazul în care un sistem de verificare nu este în măsură să determine dacă un vehicul este asigurat, datele respective ar trebui să fie păstrate pentru o perioadă maximă de 30 de zile sau până în momentul în care se demonstrează că vehiculul respectiv are o asigurare valabilă, în funcție de perioada cea mai scurtă. Pentru vehiculele în cazul cărora s-a constatat că nu sunt acoperite de o asigurare valabilă, este rezonabil să se solicite păstrarea acestor date până când toate procesele administrative sau judiciare sunt finalizate și vehiculele sunt acoperite de o poliță de asigurare valabilă.

Justificare

Controlarea vehiculelor va permite guvernelor să urmărească deplasările persoanelor. Aceasta poate fi o intruziune în viața lor privată. Dreptul la viață privată ar trebui suspendat numai din motive legitime. Un astfel de motiv l-ar putea constitui descoperirea lipsei asigurării necesare pentru un anumit vehicul. Totuși, pentru vehiculele care s-au dovedit a fi acoperite de asigurări auto (vehicule „neproblematice”), această înregistrare nu ar trebui utilizată din niciun alt motiv și ar trebui ștearsă într-un interval rezonabil. Perioada de păstrare ar trebui limitată și precizată în legislație, în conformitate cu alte acte legislative ale UE, cum ar fi Directiva eCall.

Amendamentul    13

Propunere de directivă

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7)  Protecția eficientă și eficace a victimelor accidentelor rutiere prevede ca victimele respective să fie rambursate întotdeauna pentru vătămările corporale sau pentru daunele materiale suferite, indiferent dacă întreprinderea de asigurare a părții responsabile este sau nu solvabilă. Prin urmare, statele membre ar trebui să înființeze sau să desemneze un organism care oferă despăgubirea inițială pentru părțile vătămate având reședința obișnuită pe teritoriul lor și care are dreptul de a revendica respectiva despăgubire de la organismul înființat sau desemnat în același scop în statul membru de stabilire al întreprinderii de asigurare care a emis polița de asigurare a vehiculului părții responsabile. Cu toate acestea, pentru a se evita introducerea de cereri paralele, victimelor incidentelor de circulație nu ar trebui să li se permită să prezinte o cerere de despăgubire la respectivul organism dacă acestea și-au prezentat deja cererea sau au inițiat o acțiune în justiție împotriva întreprinderii de asigurare în cauză, iar cererea respectivă este încă în curs de examinare sau acțiunea este încă pendinte.

(7)  Protecția eficientă și eficace a părților vătămate în urma unor accidente rutiere prevede ca părțile vătămate respective să fie rambursate întotdeauna sumele datorate pentru vătămările corporale sau pentru daunele materiale suferite, indiferent dacă întreprinderea de asigurare a părții responsabile este sau nu solvabilă. Prin urmare, statele membre ar trebui să înființeze sau să desemneze un organism care oferă, fără întârziere, despăgubirea inițială, cel puțin până în limitele obligației de asigurare menționate la articolul 9 alineatul (1) din Directiva 2009/103/CE sau limitele de garantare stabilite de statul membru, dacă acestea sunt mai mari, pentru părțile vătămate având reședința obișnuită pe teritoriul lor și care are dreptul de a revendica respectiva despăgubire de la organismul înființat sau desemnat în același scop în statul membru de stabilire al întreprinderii de asigurare care a emis polița de asigurare a vehiculului părții responsabile. Cu toate acestea, pentru a se evita introducerea de cereri paralele, victimelor incidentelor de circulație nu ar trebui să li se permită să prezinte o cerere de despăgubire la respectivul organism dacă acestea și-au prezentat deja cererea, iar cererea respectivă este încă în curs de examinare.

Justificare

Deși o persoană ar trebui să fie împiedicată să solicite despăgubiri multiple din partea diferitelor organisme de despăgubire, nu există niciun motiv pentru a împiedica aceste cereri de despăgubire dacă țin de o acțiune împotriva companiei aflate în stare de insolvență. Pot exista mai multe motive pentru ca o persoană să inițieze o acțiune în justiție împotriva unei companii aflate în stare de insolvență, în afara a ceea ce este acoperit de asigurarea auto minimă. În același timp, cazurile de insolvență pot dura mai mulți ani înainte de a se pronunța o hotărâre finală. Prin urmare, nu ar trebui să i se ceară victimei unui accident să aștepte o despăgubire. Desigur, statele membre pot încerca să recupereze suma aferentă despăgubirilor din indemnizația acordată în urma unei hotărâri judecătorești.

Amendamentul    14

Propunere de directivă

Considerentul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(8)  Istoricul daunelor anterioare ale deținătorilor de polițe de asigurare care doresc să încheie noi contracte de asigurare cu întreprinderi de asigurare ar trebui să fie autentificat cu ușurință pentru a facilita recunoașterea unui astfel de istoric al daunelor atunci când se încheie o nouă poliță de asigurare. Pentru a simplifica verificarea și autentificarea atestărilor privind istoricul daunelor, este important ca formatul și conținutul atestării unui astfel de istoric al daunelor să fie identice în toate statele membre. În plus, întreprinderile de asigurare care iau în considerare atestările privind istoricul daunelor pentru a stabili primele de asigurare auto nu ar trebui să discrimineze pe motiv de naționalitate sau exclusiv pe baza ultimului stat membru de reședință al deținătorului de poliță. Pentru a permite statelor membre să verifice modul în care întreprinderile de asigurare tratează atestările privind istoricul daunelor, întreprinderile de asigurare ar trebui să își publice politicile în ceea ce privește utilizarea de către acestea a istoricului daunelor la calculul primelor.

(8)  Istoricul daunelor anterioare ale deținătorilor de polițe de asigurare care doresc să încheie noi contracte de asigurare cu întreprinderi de asigurare ar trebui să fie autentificat cu ușurință pentru a facilita recunoașterea unui astfel de istoric al daunelor atunci când se încheie o nouă poliță de asigurare. Pentru a simplifica verificarea și autentificarea atestărilor privind istoricul daunelor, este important ca formatul și conținutul atestării unui astfel de istoric al daunelor să fie identice în toate statele membre. În plus, întreprinderile de asigurare care iau în considerare atestările privind istoricul daunelor pentru a stabili primele de asigurare auto nu ar trebui să discrimineze pe motiv de naționalitate sau exclusiv pe baza ultimului stat membru de reședință al deținătorului de poliță. În plus, întreprinderile de asigurare ar trebui să trateze o atestare dintr-un alt stat membru în același mod în care tratează o atestare internă și ar trebui să aplice orice reducere de care ar beneficia un posibil client identic și reducerile prevăzute de legislația națională a unui stat membru. Statele membre ar trebui să dispună în continuare de libertatea de a adopta un act legislativ național privind sistemele „bonus/malus”, deoarece aceste sisteme au un caracter național, fără niciun element transfrontalier și, prin urmare, în conformitate cu principiul subsidiarității, luarea de decizii cu privire la aceste sisteme ar trebui să rămână la latitudinea statelor membre. Pentru a permite statelor membre să verifice modul în care întreprinderile de asigurare tratează atestările privind istoricul daunelor, întreprinderile de asigurare ar trebui să își publice politicile în ceea ce privește utilizarea de către acestea a istoricului daunelor la calculul primelor.

Justificare

Nu numai că asigurătorii nu ar trebui să discrimineze și să suprataxeze străinii sau cetățenii care se înapoiază în țară, ci ar trebui să trateze atestarea ca fiind echivalentă cu o atestare internă și să aplice orice reducere de care ar beneficia un posibil client identic și reducerile prevăzute de legislația unui stat membru. Rămâne de competența națională dacă un stat membru dorește să adopte o legislație națională privind sistemele „bonus/malus”. Astfel de sisteme au un caracter național fără niciun element transfrontalier, pe lângă faptul că trebuie să fie aplicate în mod identic tuturor pe același teritoriu.

Amendamentul    15

Propunere de directivă

Considerentul 9

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(9)  În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui să se confere Comisiei competențe de executare în ceea ce privește conținutul și forma atestării privind istoricul daunelor. Respectivele competențe de executare ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului20.

eliminat

__________________

 

20 Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie (JO L 55, 28.2.2011, p. 13).

 

Amendamentul    16

Propunere de directivă

Considerentul 9 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(9a)  În vederea valorificării depline a atestărilor privind istoricul daunelor la calcularea primelor, statele membre ar trebui să încurajeze participarea întreprinderilor de asigurare la instrumente transparente de comparare a prețurilor.

Amendamentul    17

Propunere de directivă

Considerentul 10

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(10)  Pentru a se asigura că sumele minime asigurate rămân în concordanță cu realitatea economică în evoluție (și nu se erodează cu timpul), competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește actualizarea sumelor minime asigurate ale asigurării de răspundere civilă auto pentru a reflecta realitatea economică în schimbare, precum și pentru a defini sarcinile procedurale și obligațiile procedurale ale organismelor instituite pentru a acorda despăgubire sau cărora li s-a încredințat sarcina de a acorda despăgubire în conformitate cu articolul 10a în ceea ce privește rambursarea. Este deosebit de important să se desfășoare consultări adecvate de către Comisie pe parcursul activităților sale pregătitoare, inclusiv la nivel de experți, precum și ca respectivele consultări să fie desfășurate în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare din 13 aprilie 2016. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestora au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

(10)  Competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește stabilirea conținutului și a formei atestărilor privind istoricul daunelor. Pentru a se asigura că sumele minime asigurate ale asigurării de răspundere civilă auto rămân în concordanță cu realitatea economică în evoluție (și nu se erodează cu timpul), competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebui să fie delegată Comisiei în ceea ce privește actualizarea sumelor minime, precum și definirea sarcinilor procedurale și obligațiile procedurale ale organismelor instituite pentru a acorda despăgubire sau cărora li s-a încredințat sarcina de a acorda despăgubire în conformitate cu articolul 10a din Directiva 2009/103/CE în ceea ce privește rambursarea. Este deosebit de important ca, în cadrul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare1a. În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestora au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

 

__________________

 

1a JO L 123, 12.5.2016, p. 1.

Amendamentul    18

Propunere de directivă

Considerentul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(11)  Ca parte a evaluării funcționării directivei, Comisia Europeană ar trebui să monitorizeze aplicarea directivei, luând în considerare numărul victimelor, valoarea cererilor de despăgubire neachitate din cauza întârzierii plăților în urma cazurilor transfrontaliere de insolvență, nivelul sumelor minime asigurate în statele membre, valoarea despăgubirilor datorate din cauza conducerii fără asigurare legate de traficul transfrontalier și numărul de plângeri referitoare la atestările privind istoricul daunelor.

(11)  Ca parte a evaluării funcționării directivei 2009/103/CE, Comisia Europeană ar trebui să monitorizeze aplicarea directivei respective, luând în considerare numărul părților vătămate, valoarea cererilor de despăgubire neachitate din cauza întârzierii plăților în urma cazurilor transfrontaliere de insolvență, nivelul sumelor minime asigurate în statele membre, valoarea despăgubirilor datorate din cauza conducerii fără asigurare legate de traficul transfrontalier și numărul de plângeri referitoare la atestările privind istoricul daunelor. Comisia ar trebui, de asemenea, să monitorizeze și să revizuiască Directiva 2009/103/CE în lumina evoluțiilor tehnologice, inclusiv utilizarea sporită a vehiculelor autonome și semiautonome, pentru a se asigura că directiva respectivă își îndeplinește în continuare scopul, și anume acela de a proteja potențialele părți vătămate în accidente în care sunt implicate autovehicule. Comisia ar trebui, totodată, să analizeze sistemul de răspundere al vehiculelor ușoare de mare viteză și o posibilă soluție la nivelul Uniunii privind un sistem de bonus-malus.

Amendamentul    19

Propunere de directivă

Considerentul 12

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12)  Având în vedere că obiectivele prezentei directive, în special asigurarea unei protecții minime egale a victimelor accidentelor rutiere în întreaga Uniune și asigurarea protecției victimelor în caz de insolvență a întreprinderilor de asigurare, nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre, ci, ca urmare a efectelor lor, pot fi îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.

(12)  Având în vedere că obiectivele prezentei directive, în special asigurarea unei protecții minime egale a părților vătămate în urma unor accidente rutiere în întreaga Uniune, asigurarea protecției lor în caz de insolvență a întreprinderilor de asigurare și garantarea tratamentului egal al atestărilor privind istoricul daunelor de către asigurători pentru potențialii deținători de polițe de asigurare care traversează frontierele interne ale Uniunii nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre, ci, ca urmare a efectelor lor, pot fi îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.

Amendamentul    20

Propunere de directivă

Considerentul 13 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(13a)  Pentru a promova o abordare consecventă pentru părțile vătămate în urma unor incidente în care un autovehicul este utilizat ca armă pentru a comite o infracțiune violentă sau un act terorist, statele membre ar trebui să se asigure că organismul lor național de despăgubire înființat sau autorizat în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2009/103/CE tratează toate cererile de despăgubiri care decurg dintr-un astfel de act.

Amendamentul    21

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul -1 (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(-1)  Cuvântul „victimă” se înlocuiește cu „parte vătămată”, iar cuvântul „victime” se înlocuiește cu „părți vătămate” în tot cuprinsul directivei.

 

(Formularea finală exactă a „părții vătămate” trebuie să fie determinată de la caz la caz, în funcție de nevoile gramaticale, iar adoptarea prezentului amendament conduce la alte modificări corespunzătoare ale directivei modificate.)

Justificare

Acest amendament încearcă să corecteze o eroare care s-a produs atunci când toate directivele privind asigurarea auto au fost consolidate în 2009. Unele articole includ termenul „victimă”, care s-a considerat că include doar victimele directe ale unui accident, în timp ce alte articole utilizează termenul de „parte vătămată”, care s-a considerat că include atât victimele directe, cât și pe cele indirecte (cum ar fi membrii familiei după un accident mortal). Pentru a se asigura că sunt acoperite toate cererile potențiale, este necesar ca termenul „parte vătămată” să fie utilizat în întregul text. Trebuie remarcat faptul că, deși termenul „victimă” nu este definit, termenul „parte vătămată” este definit la articolul 1.

Amendamentul    22

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1

Directiva 2009/103/CE

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 a

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

1a.  «utilizarea unui vehicul» înseamnă orice utilizare a unui astfel de vehicul, destinat în mod normal pentru a servi ca mijloc de transport, care este conformă cu funcția obișnuită a respectivului vehicul, indiferent de caracteristicile vehiculului și indiferent de terenul pe care autovehiculul este utilizat și de faptul dacă acesta staționează sau este în mișcare.

1a.  «utilizarea unui vehicul» înseamnă orice utilizare a unui vehicul în trafic care este conformă cu funcția vehiculului ca mijloc de transport în momentul accidentului, indiferent de caracteristicile vehiculului și indiferent de terenul pe care autovehiculul este utilizat și de faptul dacă acesta staționează sau este în mișcare;

Amendamentul    23

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 a (nou)

Directiva 2009/103/CE

Articolul 2 – alineatele 1 a și 1 b (noi)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(1a)  La articolul 2 se adaugă următoarele alineate:

 

„Prezenta directivă se aplică doar vehiculelor care intră sub incidența Regulamentului (UE) nr. 2018/858*, a Regulamentului (UE) nr. 167/2013** sau a Regulamentului (UE) nr. 168/2013***.

 

Prezenta directivă nu se aplică vehiculelor destinate exclusiv utilizării în contextul participării la o competiție sportivă sau în activități sportive conexe, într-un spațiu închis.

 

__________________

 

* Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1).

 

** Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 februarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele agricole și forestiere (JO L 60, 2.3.2013, p. 1).

 

*** Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri (JO L 60, 2.3.2013, p. 52).”

Justificare

While the inclusion of non-type approved vehicles might increase insurance coverage, it will also dissuade the uptake of alternative vehicles, like e-bikes, which are better for the environment. Moreover, most non-type approved vehicles are small in size and therefore the chance of significant damage to persons or property is limited. Other forms of liability insurance than Motor Insurance should cover these non-type approved vehicles. Motor Sports are generally covered by other forms of insurance. The addition of MID requirements would only add an additional cost. Insurance companies might also shift the risks of sporting events into the premiums of normal vehicle users. This would have a negative effect on consumers, while bring limited benefits in terms of potential accident victims. The exclusion should not prevent from individuality requiring equivalent insurance coverage at Member State level.

Amendamentul    24

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 b (nou)

Directiva 2009/103/CE

Articolul 3 – alineatul 4 a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(1b)  La articolul 3 se adaugă următorul alineat:

 

„Dacă un vehicul trebuie să fie acoperit de o asigurare în temeiul primului paragraf, statele membre se asigură că aceasta este valabilă și acoperă părțile vătămate în caz de accidente care au loc:

 

(a) când vehiculul se află în trafic și nu este utilizat în conformitate cu funcția sa principală; și

 

(b) în afara utilizării vehiculului în trafic.

 

Statele membre pot adopta limitări privind asigurarea în ceea ce privește utilizarea în afara utilizării vehiculului în trafic menționate la litera (b) de la al cincilea paragraf. Această dispoziție se utilizează ca excepție și numai când este necesar, dacă statele membre consideră că o astfel de acoperire ar depăși ceea ce se poate aștepta în mod rezonabil de la o asigurare auto. Dispoziția nu poate fi utilizată niciodată pentru a eluda principiile și normele prevăzute în prezenta directivă.”

Amendamentul    25

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2

Directiva 2009/103/CE

Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Cu toate acestea, statele membre pot efectua astfel de controale privind asigurarea, cu condiția ca acestea să nu fie discriminatorii, să fie necesare și să fie proporționale pentru atingerea scopului urmărit, precum și

Cu toate acestea, statele membre pot efectua astfel de controale privind asigurarea, cu condiția ca acestea să nu fie discriminatorii, să fie necesare și să fie proporționale pentru atingerea scopului urmărit, să respecte drepturile, libertățile și interesele legitime ale persoanei vizate, precum și

Amendamentul    26

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2

Directiva 2009/103/CE

Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2 – litera b

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  să facă parte dintr-un sistem general de controale pe teritoriul național și să nu necesite oprirea vehiculului.

(b)  să facă parte dintr-un sistem general de controale pe teritoriul național, care sunt efectuate și pentru vehiculele înmatriculate în mod obișnuit pe teritoriul statului membru ce efectuează controlul, și să nu necesite oprirea vehiculului.

Amendamentul    27

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2

Directiva 2009/103/CE

Articolul 4 – alineatul 1 a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a.  Pentru realizarea controalelor privind asigurările, astfel cum sunt menționate la alineatul (1), un stat membru acordă altor state membre acces la următoarele date naționale privind înmatricularea vehiculelor, autorizându-le să efectueze căutări automate cu privire la aceste date:

 

(a)  datele care precizează dacă un vehicul este acoperit de o asigurare obligatorie;

 

(b)  datele privind proprietarii sau deținătorii vehiculului care sunt relevante pentru asigurarea lor de răspundere civilă, sub rezerva articolului 3.

 

Accesul la aceste date se acordă prin intermediul punctelor naționale de contact ale statelor membre, desemnate în temeiul articolului 4 alineatul (2) din Directiva (UE) 2015/413*.

 

__________________

 

* Directiva (UE) 2015/413 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 martie 2015 de facilitare a schimbului transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră (JO L 68, 13.3.2015, p. 9)

Amendamentul    28

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2

Directiva 2009/103/CE

Articolul 4 – alineatul 1 b (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1b.  Orice căutare sub formă de cerere transmisă se efectuează de către punctul național de contact al statului membru care realizează controlul privind asigurarea prin utilizarea unui număr de înmatriculare complet. Căutările se efectuează în conformitate cu procedurile stabilite în capitolul 3 al anexei la Decizia 2008/616/JAI*. Statul membru care efectuează controlul privind asigurarea utilizează datele obținute pentru a stabili dacă un vehicul este acoperit de o asigurare obligatorie valabilă, în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă.

 

__________________

 

* Decizia 2008/616/JAI a Consiliului din 23 iunie 2008 privind punerea în aplicare a Deciziei 2008/615/JAI privind intensificarea cooperării transfrontaliere, în special în domeniul combaterii terorismului și a criminalității transfrontaliere (JO L 210, 6.8.2008, p. 12).

Justificare

Schimbul de date privind asigurările este necesar pentru atingerea principalului obiectiv al prezentei directive, și anume, facilitarea liberei circulații a vehiculelor între statele membre și înlăturarea obstacolelor din calea bunei funcționări a unei piețe integrate a asigurărilor auto. În plus, ar trebui să folosim sistemul existent EUCARIS, care este prevăzut în Decizia 2008/616/JAI a Consiliului, pentru a garanta că acest schimb de informații poate avea loc efectiv.

Amendamentul    29

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2

Directiva 2009/103/CE

Articolul 4 – alineatul 1 c (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1c.  Statele membre asigură securitatea și protecția datelor transmise, utilizând, pe cât posibil, aplicațiile informatice existente, cum ar fi cea menționată la articolul 15 din Decizia 2008/616/JAI, și versiunile modificate ale aplicațiilor informatice respective, în conformitate cu capitolul 3 din anexa la Decizia 2008/616/JAI. Versiunile modificate ale aplicațiilor informatice permit atât schimbul online în timp real, cât și schimbul de loturi de date, acesta din urmă facilitând schimbul de cereri sau de răspunsuri multiple în cadrul unui singur mesaj.

Justificare

Schimbul de date privind asigurările este necesar pentru atingerea principalului obiectiv al prezentei directive, și anume, facilitarea liberei circulații a vehiculelor între statele membre și înlăturarea obstacolelor din calea bunei funcționări a unei piețe integrate a asigurărilor auto. În plus, ar trebui să folosim sistemul existent EUCARIS, care este prevăzut în Decizia 2008/616/JAI a Consiliului, pentru a garanta că acest schimb de informații poate avea loc efectiv.

Amendamentul    30

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2

Directiva 2009/103/CE

Articolul 4 – alineatul 2 – paragrafele 1 a, 1 b și 1 c (noi)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Statele membre, în special, precizează scopul exact, indică temeiul juridic relevant, respectă cerințele de securitate relevante și principiile necesității, proporționalității și limitării scopului și stabilesc o perioadă proporțională de păstrare a datelor.

 

Datele cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prezentul articol nu se păstrează mai mult decât este necesar pentru a efectua un control privind asigurarea. Respectivele date se șterg complet de îndată ce nu mai sunt necesare în acest scop. În cazul în care un control privind asigurarea arată că un vehicul este acoperit de o asigurare obligatorie în temeiul articolului 3, operatorul șterge imediat aceste date. În cazul în care un control nu poate determina dacă un vehicul este acoperit de o asigurare obligatorie în temeiul articolului 3, datele sunt păstrate pentru o perioadă proporțională care nu depășește 30 de zile sau până la momentul în care se stabilește că asigurarea există, în funcție de perioada cea mai scurtă.

 

Dacă un stat membru stabilește că un vehicul circulă fără asigurarea obligatorie menționată la articolul 3, poate aplica sancțiuni în conformitate cu articolul 27.

Justificare

Controlarea vehiculelor va permite guvernelor să urmărească deplasările persoanelor. Aceasta poate fi o intruziune în viața lor privată. Dreptul la viață privată ar trebui suspendat numai din motive legitime. Un astfel de motiv l-ar putea constitui descoperirea lipsei asigurării necesare pentru un anumit vehicul. Totuși, pentru vehiculele care s-au dovedit a fi acoperite de asigurări auto (vehicule „neproblematice”), această înregistrare nu ar trebui utilizată din niciun alt motiv și ar trebui ștearsă într-un interval rezonabil. Perioada de păstrare ar trebui limitată și precizată în legislație, în conformitate cu alte acte legislative ale UE, cum ar fi Directiva eCall.

Amendamentul    31

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3

Directiva 2009/103/CE

Articolul 9 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera a

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(a)  în cazul vătămărilor corporale: 6 070 000 EUR pentru un accident, indiferent de numărul victimelor, sau 1 220 000 EUR pentru o victimă;

(a)  în cazul vătămărilor corporale: 6 070 000 EUR pentru un accident, indiferent de numărul părților vătămate, sau 1 220 000 EUR pentru o parte vătămată;

Amendamentul    32

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3

Directiva 2009/103/CE

Articolul 9 – alineatul 1 – paragraful 1 – litera b

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(b)  în cazul pagubelor materiale, 1 220 000 EUR pentru o cerere de despăgubire, indiferent de numărul victimelor.

(b)  în cazul pagubelor materiale, 1 220 000 EUR pentru un accident, indiferent de numărul părților vătămate.

Justificare

Pentru a evita o transpunere incorectă, cuvintele „pentru o cerere de despăgubire”, care au sensuri diferite atunci când sunt traduse, ar trebui înlocuite cu „pentru un accident”, care permit o mai bună înțelegere.

Amendamentul    33

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 3 a (nou)

Directiva 2009/103/CE

Articolul 10 – alineatul 1 – paragraful 1

 

Textul în vigoare

Amendamentul

 

(3a)  La articolul 10 alineatul (1), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:

Fiecare stat membru instituie sau autorizează un organism responsabil cu despăgubirea, cel puțin în limitele obligației de asigurare, a pagubelor materiale sau a vătămărilor corporale cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligația de asigurare prevăzută la articolul 3.

Fiecare stat membru instituie sau autorizează un organism responsabil cu despăgubirea, cel puțin în limitele obligației de asigurare menționate la articolul 9 alineatul (1) sau în limitele garanției prevăzute de statul membru, dacă aceasta este mai mare, a pagubelor materiale sau a vătămărilor corporale cauzate de un vehicul neidentificat sau de un vehicul pentru care nu a fost îndeplinită obligația de asigurare prevăzută la articolul 3, inclusiv în cazul incidentelor în care un autovehicul este utilizat ca armă pentru a comite o infracțiune violentă sau un act terorist.

Justificare

Acest amendament este necesar deoarece este legat în mod indisolubil de dispozițiile de la articolul 10a privind protecția părților vătămate în caz de insolvență a unei întreprinderi de asigurare sau de lipsă de cooperare din partea unei întreprinderi de asigurare.

Amendamentul    34

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4

Directiva 2009/103/CE

Articolul 10 a

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 10a

Articolul 10a

Protecția părților vătămate în caz de insolvență a unei întreprinderi de asigurare sau de lipsă de cooperare a unei întreprinderi de asigurare

Protecția părților vătămate în caz de insolvență a unei întreprinderi de asigurare

 

-1.  Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a garanta că toate părțile vătămate au dreptul de a solicita despăgubiri, cel puțin în limitele obligației de asigurare menționate la articolul 9 alineatul (1) sau în limitele garanției prevăzute de statul membru, dacă aceasta este mai mare, pentru vătămările corporale sau pagubele materiale cauzate de un vehicul asigurat de o întreprindere de asigurare, în următoarele situații:

 

(a)  întreprinderea de asigurare face obiectul unei proceduri de faliment; sau

 

(b)  întreprinderea de asigurare face obiectul unei proceduri de lichidare, astfel cum este definită la articolul 268 litera (d) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului*.

1.  Statele membre instituie sau autorizează un organism care să despăgubească părțile vătămate care își au reședința obișnuită pe teritoriul lor, cel puțin în limitele obligației de asigurare menționate la articolul 9 alineatul (1) pentru vătămările corporale sau pentru pagubele materiale cauzate de un vehicul asigurat de o întreprindere de asigurare, în oricare dintre următoarele situații:

1.  Fiecare stat membru instituie sau autorizează un organism care să despăgubească părțile vătămate care își au reședința obișnuită pe teritoriul lor, în situațiile menționate la alineatul (-1).

(a)  întreprinderea de asigurare face obiectul unei proceduri de faliment;

 

(b)  întreprinderea de asigurare face obiectul unei proceduri de lichidare, astfel cum este definită la articolul 268 litera (d) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului***;

 

(c)  întreprinderea de asigurare sau reprezentantul său însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire nu a furnizat un răspuns motivat la argumentele prezentate într-o cerere de despăgubire în termen de trei luni de la data la care partea vătămată și-a prezentat cererea respectivei întreprinderi de asigurare.

 

2.  Părțile vătămate nu pot prezenta o cerere de despăgubire organismului menționat la alineatul (1) în cazul în care acestea au prezentat o cerere de despăgubire în mod direct întreprinderii de asigurare sau în cazul în care au inițiat o acțiune în justiție în mod direct împotriva întreprinderii de asigurare, iar această cerere de despăgubire sau acțiune în justiție este încă pendinte.

 

3.  Organismul menționat la alineatul (1) acordă un răspuns la cererea de despăgubire în termen de două luni de la data la care persoana vătămată și-a prezentat cererea de despăgubire.

3.  Partea vătămată poate să solicite despăgubiri direct organismului menționat la alineatul (1). Organismul în cauză, pe baza informațiilor furnizate la cererea sa de către partea vătămată, transmite părții vătămate un răspuns motivat cu privire la plata oricărei despăgubiri în termen de trei luni de la data la care partea vătămată a prezentat o cerere de despăgubire.

 

Dacă datorează despăgubiri, organismul menționat la alineatul (1) acordă părții vătămate, în termen de trei luni de la comunicarea răspunsului său, despăgubirea integrală sau, în cazul în care despăgubirea este sub forma unor plăți periodice convenite, începe să efectueze astfel de plăți.

 

În cazul în care o parte vătămată a înaintat o cerere de despăgubire unei întreprinderi de asigurare sau reprezentantului acesteia însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire, care înaintea sau în timpul unei cereri a început să facă obiectul situațiilor menționate la alineatul (-1), iar persoana vătămată nu a primit încă un răspuns motivat din partea respectivei întreprinderi de asigurare sau a reprezentantului acesteia însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire, partea vătămată poate să înainteze din nou cererea sa de despăgubire organismului menționat la alineatul (1).

4.  În cazul în care partea vătămată își are reședința într-un alt stat membru decât statul membru în care își are sediul întreprinderea de asigurare menționată la alineatul (1), organismul menționat la alineatul (1) care a despăgubit persoana vătămată în statul membru de reședință al persoanei vătămate are dreptul să ceară rambursarea sumei plătite cu titlu de despăgubire de la organismul menționat la alineatul (1) din statul membru în care își are sediul întreprinderea de asigurare care a emis polița de asigurare a părții responsabile.

4.  În cazul în care întreprinderea de asigurare a primit autorizația în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2009/138/CE într-un stat membru diferit de cel pentru care organismul menționat la alineatul (1) este competent, organismul respectiv are dreptul să ceară rambursarea sumei plătite cu titlu de despăgubire de la organismul menționat la alineatul (1) din statul membru în care întreprinderea de asigurare a primit autorizația.

5.  Alineatele (1)-(4) se aplică fără a aduce atingere:

5.  Alineatele (-1)-(4) se aplică fără a aduce atingere:

(a)  dreptului statelor membre de a acorda despăgubirii plătite de organismul menționat la alineatul (1) un caracter subsidiar sau nu;

(a)  dreptului statelor membre de a acorda despăgubirii plătite de organismul menționat la alineatul (1) un caracter subsidiar sau nu;

(b)  dreptului statelor membre de a prevedea soluționarea cererilor de despăgubire pentru același accident între:

(b)  dreptului statelor membre de a prevedea soluționarea cererilor de despăgubire pentru același accident între:

(i)  organismul menționat la alineatul (1);

(i)  organismul menționat la alineatul (1);

(ii)  persoana sau persoanele responsabile de accident;

(ii)  persoana sau persoanele responsabile de accident;

(iii)  alte întreprinderi de asigurare sau organisme de asistență socială obligate să despăgubească persoana vătămată.

(iii)  alte întreprinderi de asigurare sau organisme de asistență socială obligate să despăgubească persoana vătămată.

6.  Statele membre nu autorizează organismul menționat la alineatul (1) să condiționeze plata despăgubirii de îndeplinirea altor cerințe decât cele stabilite în prezenta directivă și, în special, a cerinței ca persoana vătămată să demonstreze că partea responsabilă nu este în măsură sau refuză să plătească.

6.  Statele membre nu autorizează organismul menționat la alineatul (1) să condiționeze plata despăgubirii de o eventuală reducere sau de îndeplinirea altor cerințe decât cele stabilite în prezenta directivă. În special, statele membre nu autorizează organismul menționat la alineatul (1) să condiționeze plata despăgubirii de îndeplinirea cerinței ca persoana vătămată să demonstreze că partea responsabilă sau întreprinderea de asigurare nu este în măsură sau refuză să plătească.

7.  Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura menționată la articolul 28b pentru a defini sarcinile procedurale și obligațiile procedurale ale organismelor instituite sau autorizate în temeiul articolului 10a în ceea ce privește rambursarea.

7.  Prezentul articol produce efecte:

 

(a)  după încheierea unui acord între organismele menționate la alineatul (1), create sau autorizate de către statele membre, în ceea ce privește funcțiile și obligațiile lor și procedurile de rambursare;

 

(b)  începând cu data fixată de către Comisie după ce aceasta a constatat, în strânsă legătură cu statele membre, că s-a încheiat acordul menționat la litera (a).”

 

7a.  Părțile vătămate menționate la articolul 20 alineatul (1) pot, în situațiile menționate la alineatul (-1), să solicite despăgubiri de la organismul de despăgubire menționat la articolul 24 din statul lor membru de reședință.

 

7b.  Partea vătămată poate să solicite despăgubiri direct organismului de despăgubire care, pe baza informațiilor furnizate la cererea sa de către partea vătămată, îi dă un răspuns motivat în termen de trei luni de la data la care partea vătămată a prezentat o cerere de despăgubire.

 

La primirea cererii de despăgubire, organismul de despăgubire informează următoarele persoane sau organisme că a primit o cerere din partea persoanei vătămate:

 

(a)  întreprinderea de asigurare care face obiectul procedurii de faliment sau lichidare;

 

(b)  lichidatorul desemnat pentru respectiva întreprindere de asigurare, astfel cum este definit la articolul 268 litera (f) din Directiva 2009/138/CE;

 

(c)  organismul de despăgubire din statul membru unde s-a produs accidentul; și

 

(d)  organismul de despăgubire din statul membru unde întreprinderea de asigurare a primit autorizația în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2009/138/CE dacă statul membru respectiv diferă de statul membru unde s-a produs accidentul.

 

7c.  La primirea informațiilor menționate la alineatul (7b), organismul de despăgubire din statul membru unde s-a produs accidentul informează organismul de despăgubire din statul membru de reședință al părții vătămate dacă se consideră că despăgubirea acordată de către organismul menționat la alineatul (1) are un caracter subsidiar sau nu. Organismul de despăgubire din statul membru de reședință al părții vătămate ține seama de aceste informații atunci când acordă despăgubiri.

 

7d.  Organismul de despăgubire care a despăgubit persoana vătămată în statul membru unde aceasta își are reședința are dreptul să ceară rambursarea sumei plătite cu titlu de despăgubire de la organismul de despăgubire din statul membru unde întreprinderea de asigurare a primit autorizația în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2009/138/CE.

 

7e.  Acest din urmă organism se subrogă în drepturile persoanei vătămate față de organismul menționat la alineatul (1), stabilit în statul membru unde întreprinderea de asigurare a primit autorizația în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2009/138/CE, în măsura în care organismul de despăgubire din statul membru de reședință al părții vătămate a acordat despăgubiri pentru vătămări corporale sau pagube materiale.

 

Fiecare stat membru este obligat să recunoască subrogarea stabilită de orice alt stat membru.

 

7f.  Acordul dintre organismele de despăgubire, menționat la articolul 24 alineatul (3), conține dispoziții referitoare la funcțiile și obligațiile organismelor de despăgubire, precum și la procedurile de rambursare care decurg din prezentul articol.

 

7g.  În absența acordului menționat la alineatul (7) litera (a) sau în absența unei modificări a acordului în temeiul alineatului (7f) până la [doi ani de la data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare], Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu procedura menționată la articolul 28b de stabilire a sarcinilor procedurale și a obligațiilor procedurale ale organismelor instituite sau autorizate în temeiul prezentului articol în ceea ce privește rambursarea, ori modificarea acordului în temeiul articolului 24 alineatul (3), sau ambele, dacă este necesar.

 

__________________

 

* Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).

*** Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).

 

Amendamentul    35

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 a (nou)

Directiva 2009/103/CE

Articolul 15

 

Textul în vigoare

Amendamentul

 

(4a)  Articolul 15 se înlocuiește cu următorul text:

Articolul 15

Articolul 15

Vehicule expediate dintr-un stat membru în altul

Vehicule expediate dintr-un stat membru în altul

1.  Prin derogare de la articolul 2 litera (d) a doua liniuță din Directiva 88/357/CEE, atunci când un vehicul este expediat dintr-un stat membru în altul, statul în care se situează riscul este considerat statul membru de destinație, de îndată ce este acceptată livrarea de către cumpărător, pe o perioadă de treizeci de zile, chiar dacă vehiculul nu a fost înmatriculat în mod oficial în statul membru de destinație.

1.  Prin derogare de la articolul 13 punctul 13 litera (b) din Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului*, atunci când un vehicul este expediat dintr-un stat membru în altul, statul în care se situează riscul este considerat fie statul membru de înmatriculare, fie, de îndată ce este acceptată livrarea de către cumpărător, statul membru de destinație, pe o perioadă de treizeci de zile, chiar dacă vehiculul nu a fost înmatriculat în mod oficial în statul membru de destinație.

2.  În cazul în care vehiculul este implicat într-un accident în perioada menționată la alineatul (1) din acest articol și nu este asigurat, organismul prevăzut la articolul 10 alineatul (1) din statul membru de destinație este responsabil cu despăgubirea prevăzută la articolul 9.

2.  Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că întreprinderile de asigurare notifică centrului de informare al statului membru în care este înmatriculat vehiculul faptul că au emis o poliță de asigurare pentru utilizarea vehiculului respectiv.

 

__________________

 

* Directiva 2009/138/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 noiembrie 2009 privind accesul la activitate și desfășurarea activității de asigurare și de reasigurare (Solvabilitate II) (JO L 335, 17.12.2009, p. 1).”

Justificare

Article 15 on dispatched vehicles was created in order to make it easier for a consumer to buy a vehicle from another Member State without having to seek an insurer from that other Member State. In practice, it does not currently work. Despite this, to delete it would only cancel past attempts to solve this problem without offering a solution. This amendment seeks to address this by giving more options to the consumer, by allowing them to seek insurance either in their home Member State or in the Member State of sale of the vehicle. They will be able to find a solution which works for them for the limited period of time it takes to move the vehicle from one Member State to the Member State of residence of the owner of the vehicle.

Amendamentul    36

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 4 b (nou)

Directiva 2009/103/CE

Articolul 15 a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(4b)  Se introduce următorul articol:

 

„Articolul 15a

 

Răspunderea în cazul unui accident care implică o remorcă tractată de un vehicul motorizat

 

În cazul unui accident cauzat de un set de vehicule constând într-o remorcă tractată de un vehicul motorizat, partea vătămată este despăgubită de întreprinderea care a asigurat remorca, dacă:

 

- au fost încheiate asigurări separate de răspundere civilă; și

 

- remorca poate fi identificată, dar vehiculul motorizat care o tracta nu poate fi identificat.

 

Întreprinderea care acordă despăgubiri părții vătămate în acest caz recurge la întreprinderea care a asigurat vehiculul motorizat, dacă acest lucru este prevăzut de legislația națională.”

Justificare

The recognition of a license plate can be an issue in accident with a truck or vehicle with a trailer, where the license plate of the main vehicle is not clearly visible from behind. This can lead to situations where it is impossible to identify the driver. For commercial transport, it is also often the case that the powered vehicle is of a different ownership, and sometimes national registration, than the trailer that is being towered and is subject to individual, unrelated, insurance policies. Therefore, in case of accidents involving a motorized towing vehicle and a trailer and the motorized towing vehicle and the trailer have distinct insurers, the insurer of the trailer should compensate injured parties if the towing vehicle cannot be identified. Nevertheless, the insurer of the trailer has recourse against the insurer of the towing vehicle. This change should bring better protection to injured parties.

Amendamentul    37

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 – litera b

Directiva 2009/103/CE

Articolul 16 – paragraful 3

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare sau organismele menționate la al doilea paragraf, atunci când iau în considerare atestările privind istoricul daunelor emise de alte întreprinderi de asigurare sau de alte organisme menționate la al doilea paragraf, nu tratează deținătorii de polițe în mod discriminatoriu sau suprataxează primele acestora din cauza naționalității lor sau exclusiv pe baza statului membru în care aceștia au avut reședința anterioară.

Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și organismele menționate la al doilea paragraf, atunci când iau în considerare atestările privind istoricul daunelor emise de alte întreprinderi de asigurare sau de alte organisme menționate la al doilea paragraf, nu tratează deținătorii de polițe în mod discriminatoriu sau suprataxează primele acestora din cauza naționalității lor sau exclusiv pe baza statului membru în care aceștia au avut reședința anterioară.

Amendamentul    38

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 – litera b

Directiva 2009/103/CE

Articolul 16 – paragraful 3 a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Statele membre se asigură că, dacă o întreprindere de asigurare ia în considerare atestări privind istoricul daunelor la stabilirea primelor, întreprinderea ține seama și de atestări privind istoricul daunelor emise de întreprinderi de asigurare cu sediul în alte state membre, considerându-le echivalente cu cele emise de o întreprindere de asigurare din același stat membru, și aplică, în conformitate cu legislația națională, eventualele cerințe legale referitoare la tratamentul primelor.

Justificare

Nu numai că asigurătorii nu ar trebui să discrimineze și să suprataxeze străinii sau cetățenii care se înapoiază în țară, ci ar trebui să trateze atestarea ca fiind echivalentă cu o atestare internă și să aplice orice reducere de care ar beneficia un posibil client identic și reducerile prevăzute de legislația unui stat membru. Rămâne de competența națională dacă un stat membru dorește să adopte o legislație națională privind sistemele „bonus/malus”. Astfel de sisteme au un caracter național fără niciun element transfrontalier, pe lângă faptul că trebuie să fie aplicate în mod identic tuturor pe același teritoriu.

Amendamentul    39

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 – litera b

Directiva 2009/103/CE

Articolul 16 – paragraful 4

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare își publică politicile în ceea ce privește utilizarea de către acestea a atestărilor privind istoricul daunelor la calculul primelor.

Fără a aduce atingere politicilor de stabilire a prețurilor ale întreprinderilor de asigurare, statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare își publică politicile în ceea ce privește utilizarea de către acestea a atestărilor privind istoricul daunelor la calculul primelor.

Amendamentul    40

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 – litera b

Directiva 2009/103/CE

Articolul 16 – paragraful 5

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Comisia este împuternicită să adopte acte de punere în aplicare în conformitate cu articolul 28a alineatul (2) care să precizeze conținutul și forma atestării privind istoricul daunelor, astfel cum se menționează la al doilea paragraf. Atestarea respectivă trebuie să conțină informații cu privire la toate caracteristicile următoare:

Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 28b care să precizeze conținutul și forma atestării privind istoricul daunelor, astfel cum se menționează la al doilea paragraf. Atestarea respectivă trebuie să conțină cel puțin informații cu privire la caracteristicile următoare:

(a)  identitatea întreprinderii de asigurare care a emis atestarea privind istoricul daunelor;

(a)  identitatea întreprinderii de asigurare care a emis atestarea privind istoricul daunelor;

(b)  identitatea deținătorului poliței de asigurare;

(b)  identitatea deținătorului poliței de asigurare, inclusiv data nașterii, adresa de contact și, dacă este cazul, numărul și data eliberării permisului de conducere;

(c)  vehiculul asigurat;

(c)  vehiculul asigurat și numărul de identificare al acestuia;

(d)  perioada de acoperire a vehiculului asigurat;

(d)  data la care începe și expiră asigurarea vehiculului;

(e)  numărul și valoarea acțiunilor declarate de răspundere civilă ale terților pe perioada acoperită de atestarea privind istoricul daunelor.

(e)  numărul acțiunilor declarate de răspundere civilă ale terților pe perioada acoperită de atestarea privind istoricul daunelor în care deținătorul poliței de asigurare a fost în culpă, inclusiv data și natura fiecărei acțiuni, în ceea ce privește pagubele materiale sau vătămările corporale, și dacă acțiunea este în prezent deschisă sau închisă.

Amendamentul    41

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 – litera b

Directiva 2009/103/CE

Articolul 16 – paragraful 5 a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Înainte de a adopta respectivele acte delegate, Comisia se consultă cu toate părțile interesate relevante și încearcă să ajungă la un acord comun al părților interesate referitor la conținutul și forma atestării privind istoricul daunelor.

Justificare

Atestările sunt utile numai dacă sunt adecvate scopului și includ informații relevante pentru determinarea riscului prezentat de un potențial deținător de poliță. Pentru a înțelege ce este relevant, Comisia ar trebui să consulte părțile interesate înainte de a adopta un act de punere în aplicare.

Amendamentul    42

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 a (nou)

Directiva 2009/103/CE

Articolul 16 a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(5a)  Se introduce următorul articol:

 

„Articolul 16a

 

Instrumentul de comparare a prețurilor

 

1.  Statele membre se asigură că consumatorii au acces gratuit la cel puțin un instrument independent de comparare, care le permite să compare și să evalueze prețurile și tarifele generale între furnizorii asigurării obligatorii prevăzute la articolul 3, pe baza informațiilor furnizate de consumatori.

 

2.  Furnizorii asigurării obligatorii transmit autorităților competente toate informațiile solicitate pentru un astfel de instrument și se asigură că informațiile respective sunt suficient de exacte și actualizate, pentru a asigura această exactitate. Un astfel de instrument poate include și alte opțiuni de asigurare auto pe lângă asigurarea obligatorie prevăzută la articolul 3.

 

3.  Instrumentul de comparare:

 

(a)  este independent din punct de vedere operațional de furnizorii de servicii, asigurându-se astfel că furnizorii de servicii beneficiază de egalitate de tratament în rezultatele căutării;

 

(b)  menționează în mod clar denumirea proprietarilor și a operatorilor instrumentului de comparare;

 

(c)  definește criterii clare și obiective pe care se bazează comparația;

 

(d)  utilizează un limbaj clar și lipsit de ambiguitate;

 

(e) furnizează informații exacte și actualizate și precizează momentul ultimei actualizări;

 

(f)  este deschis tuturor furnizorilor de asigurări obligatorii care transmit informații relevante și include o gamă largă de oferte ce acoperă o parte semnificativă a pieței și, dacă informațiile prezentate nu constituie o imagine de ansamblu completă a pieței, o declarație clară în acest sens, înaintea afișării rezultatelor;

 

(g)  pune la dispoziție o procedură eficace de raportare a informațiilor incorecte;

 

(h)  include o declarație conform căreia prețurile se bazează pe informațiile furnizate și nu sunt obligatorii pentru furnizorii de asigurări.

 

4.  Instrumentele de comparare care îndeplinesc cerințele de la literele (a)-(h) de la alineatul (3) sunt certificate, la cererea furnizorului instrumentului, de către autoritățile competente.

 

5.  Comisia este împuternicită să adopte un act delegat în conformitate cu procedura menționată la articolul 28b, care să completeze prezenta directivă prin stabilirea formei și funcțiilor unui astfel de instrument de comparare și a categoriilor de informații care trebuie transmise de furnizorii de asigurări în funcție de natura individualizată a polițelor de asigurare.

 

6.  Fără a aduce atingere altor acte legislative ale Uniunii și în conformitate cu articolul 27, statele membre pot prevedea sancțiuni, inclusiv amenzi, pentru operatorii de instrumente de comparare care induc în eroare consumatorii sau nu menționează clar structura de proprietate și dacă sunt remunerați de către un furnizor de servicii de asigurare.”

Justificare

La fel ca în cazul majorității celorlalte sectoare financiare, consumatorii caută asigurări auto din ce în ce mai des online. Acest lucru a condus la numeroase site-uri de comparare care ar putea sau nu să fie echilibrate sau înșelătoare pentru consumatori. În conformitate cu alte acte legislative europene, fiecare stat membru ar trebui să încerce să aibă cel puțin un site care să permită compararea ofertelor. Statele membre ar trebui, de asemenea, să poată sancționa site-urile în cazul în care acestea nu menționează clar structura de proprietate și remunerațiile acordate de societățile de asigurare.

Amendamentul    43

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 b (nou)

Directiva 2009/103/CE

Articolul 18 a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(5b)  Se introduce următorul articol:

 

„Articolul 18a

 

Accesul la rapoartele privind accidentele

 

Statele membre garantează dreptul părții vătămate de a obține în timp util de la autoritățile competente o copie a raportului privind accidentul. În conformitate cu legislația națională, atunci când un stat membru nu poate să elibereze imediat raportul complet privind accidentul, el furnizează părții vătămate o versiune editată până la data la care devine disponibilă versiunea completă. Orice modificare a textului ar trebui să fie limitată la ceea ce este strict necesar și impus pentru a respecta legislația Uniunii sau cea națională.”

Justificare

În urma unui accident, este important ca persoana vătămată să aibă acces la raportul poliției privind accidentul. Acest lucru nu se întâmplă întotdeauna în momentul de față, iar acest aspect nu a fost soluționat de actualul articol 26. Prin urmare, ar trebui să fie clar că ar trebui să se pună la dispoziție cât mai curând posibil un raport privind accidentul, chiar o versiune editată, pentru a permite unei părți vătămate să solicite despăgubiri.

Amendamentul    44

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 c (nou) – litera a (nouă)

Directiva 2009/103/CE

Articolul 23 – alineatul 1 a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(5c)  Articolul 23 se modifică după cum urmează:

 

(a)  se introduce următorul alineat:

 

„1a.  Statele membre se asigură că întreprinderilor de asigurare li se solicită să furnizeze toate informațiile necesare solicitate de registrul menționat la alineatul (1) litera (a), inclusiv toate numerele de înmatriculare acoperite de o poliță de asigurare emisă de o întreprindere. De asemenea, statele membre solicită întreprinderilor de asigurare să informeze organismul de informare în cazul în care o poliță își pierde valabilitatea înainte de data expirării poliței sau nu mai acoperă din alte motive un număr de înmatriculare al unui vehicul.”;

Justificare

Under Article 23, there is an existing requirement that Member States keep a record of all registered vehicles and the insurance policy covering those vehicles. Insurance companies are not however require to declare this information to the information centres. While this information may be available via other government authorities (e.g. Departments of Motor vehicle registration), this may not be the case. More importantly, there is no requirement to declare when a policy insurance is no longer valid for a registered vehicle. There is no evidence that vehicles owners systematic inform authorities when their insurances lapses. Therefore, insurance companies should inform this information directly to Member States and to the national information centre.

Amendamentul    45

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 c (nou) – litera b (nouă)

Directiva 2009/103/CE

Articolul 23 – alineatul 5 a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(b)  se introduce următorul alineat:

 

„5a.  Statele membre se asigură că registrul menționat la alineatul (1) litera (a) este menținut și actualizat și este pe deplin integrat în bazele de date privind înmatricularea vehiculelor și accesibil punctelor naționale de contact în temeiul Directivei (UE) 2015/413.”;

Justificare

Verificarea asigurării este posibilă numai dacă informațiile privind înmatricularea și asigurarea vehiculelor sunt puse la dispoziția autorităților care controlează vehiculele. Această bază de date este prevăzută deja la articolul 21, însă nu există nicio cerință de a menține baza de date sau de a le acorda acces operatorilor bazelor de date privind înmatricularea vehiculelor. Prezentul amendament remediază problema respectivă.

Amendamentul    46

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 c (nou) – litera c (nouă)

Directiva 2009/103/CE

Articolul 23 – alineatul 6

 

Textul în vigoare

Amendamentul

 

(c)  alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:

6.  Prelucrarea datelor cu caracter personal rezultate din alineatele (1)-(5) trebuie să fie efectuată în conformitate cu dispozițiile de drept intern adoptate în aplicarea Directivei 95/46/CE.

6.   Prelucrarea datelor cu caracter personal rezultate din alineatele (1)-(5a) se efectuează în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/679.”.

Justificare

De la adoptarea versiunii revizuite din 2009 a Directivei privind asigurarea auto, Regulamentul general privind protecția datelor a înlocuit Directiva privind protecția datelor și, prin urmare, referința ar trebui corectată.

Amendamentul    47

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 d (nou)

Directiva 2009/103/CE

Articolul 26 a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(5d)  Se inserează următorul articol 26a:

 

„Articolul 26a

 

Organismele de despăgubire

 

1.  Statele membre depun eforturi pentru a se asigura că organismele de despăgubire menționate la articolele 10, 10a și 24 sunt gestionate ca o singură unitate administrativă care acoperă toate funcțiile diferitelor organisme de despăgubire reglementate de prezenta directivă.

 

2.  Dacă un stat membru nu gestionează aceste organisme ca o singură unitate administrativă, el notifică Comisiei și celorlalte state membre acest lucru, precum și motivele deciziei sale.”

Justificare

Pentru a simplifica procedura și pentru ca administrațiile, asigurătorii și părțile vătămate să poată solicita despăgubiri cât mai ușor cu putință, statele membre ar trebui să fie încurajate să creeze un organism unic care să acopere toate funcțiile diferitelor organisme de despăgubire incluse în prezenta directivă. Statele membre ar trebui să aibă libertatea de a alege altfel, dar ar trebui să transmită Comisiei o notificare cu privire la motivele principale ale acestei alegeri.

Amendamentul    48

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 e (nou)

Directiva 2009/103/CE

Articolul 26 b (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(5e)  Se introduce următorul articol:

 

„Articolul 26b

 

Termenul de prescripție

 

1.  Statele membre se asigură că un termen de prescripție de cel puțin patru ani se aplică acțiunilor sub incidența articolului 19 și a articolului 20 alineatul (2) care se referă la despăgubirea pentru vătămări corporale și pagube materiale rezultate în urma unui accident rutier transfrontalier. Termenul de prescripție începe să curgă de la data la care reclamantul a luat cunoștință sau a avut motive rezonabile pentru a lua cunoștință de amploarea vătămării, pierderii sau pagubei, de cauza sa, de identitatea persoanei responsabile și de întreprinderea de asigurare care acoperă răspunderea civilă a persoanei responsabile sau de reprezentantul însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire sau de organismul de despăgubire responsabil pentru acordarea despăgubirii împotriva căruia urmează a fi formulată cererea.

 

2.  Statele membre se asigură că, în cazul în care legislația națională aplicabilă cererii de despăgubire prevede un termen de prescripție mai mare de patru ani, se aplică respectivul termen de prescripție mai mare.

 

3.  Statele membre furnizează Comisiei informații actualizate privind normele naționale referitoare la prescripția pentru pagubele cauzate de accidentele rutiere. Comisia pune la dispoziția publicului și garantează accesul acestuia, în toate limbile oficiale ale Uniunii, la un rezumat al informațiilor comunicate de statele membre.”

Amendamentul    49

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 f (nou)

Directiva 2009/103/CE

Articolul 26 c (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(5f)  Se introduce următorul articol:

 

„Articolul 26c

 

Suspendarea prescripției

 

1.  Statele membre se asigură că prescripția prevăzută la articolul 26a din directiva menționată este suspendată pe parcursul perioadei dintre transmiterea cererii reclamantului către:

 

(a)  întreprinderea de asigurare a persoanei care a provocat accidentul sau reprezentantul său însărcinat cu soluționarea cererilor de despăgubire menționat la articolele 21 și 22; sau

 

(b)  organismul de despăgubire prevăzut la articolele 24 și 25 din prezenta directivă și respingerea cererii de către pârât.

 

2.  În cazul în care partea rămasă din termenul de prescripție la momentul încetării suspendării este mai mică de șase luni, statele membre se asigură că reclamantului i se acordă o perioadă suplimentară de minimum șase luni pentru a iniția acțiunea în justiție.

 

3.  Statele membre se asigură că, dacă un termen expiră într-o sâmbătă, într-o duminică sau într-o zi de sărbătoare legală, acesta se prelungește până la sfârșitul următoarei zile lucrătoare.”

Amendamentul    50

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 g (nou)

Directiva 2009/103/CE

Articolul 26 d (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(5g)  Se introduce următorul articol:

 

„Articolul 26d

 

Calcularea termenelor

 

Statele membre se asigură că orice termen prevăzut de prezenta directivă se calculează după cum urmează:

 

(a)  calcularea începe de la data ulterioară datei în care a avut loc evenimentul relevant;

 

(b)  atunci când un termen este exprimat în ani, el expiră în anul următor relevant, în luna cu același nume și în ziua cu același număr ca luna și ziua în care a avut loc evenimentul. Dacă luna următoare relevantă nu are o zi cu același număr, termenul expiră în ultima zi a lunii respective;

 

(c)  termenele nu se suspendă pe parcursul vacanțelor judecătorești.”

Amendamentul    51

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6

Directiva 2009/103/CE

Articolul 28 a

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 28a

eliminat

Procedura comitetului

 

1.  Comisia este asistată de Comitetul European pentru asigurări și pensii ocupaționale instituit prin Decizia 2004/9/CE a Comisiei ****.Acest comitet este un comitet în sensul Regulamentului (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului*****.

 

2.  În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 4 din Regulamentul (UE) nr. 182/2011.

 

Amendamentul    52

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6

Directiva 2009/103/CE

Articolul 28 b – alineatul 2

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

2.  Competența de a adopta actele delegate menționată la articolul 9 alineatul (2) și articolul 10a alineatul (7) se conferă Comisiei pentru o perioadă de timp nedeterminată începând de la data menționată la articolul 30.

2.  Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 9 alineatul (2) se conferă Comisiei pe o perioadă nedeterminată de la ... [data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare]. Competența de a adopta acte delegate menționată la articolul 10a alineatul (7g), la articolul 16 al cincilea paragraf și la articolul 16a alineatul (5) se conferă Comisiei pe o perioadă de cinci ani de la [data intrării în vigoare a prezentei directive de modificare].

Amendamentul    53

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6

Directiva 2009/103/CE

Articolul 28 b – alineatul 5

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

5.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 9 alineatul (2) și al articolului 10a alineatul (7) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecții în termen de două luni de la notificarea actului respectiv Parlamentului European și Consiliului sau în cazul în care, înainte de expirarea termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia cu privire la faptul că nu vor formula obiecții. Termenul respectiv se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

5.  Un act delegat adoptat în temeiul articolului 9 alineatul (2), al articolului 10a alineatul (7g), al articolului 16 al cincilea paragraf și al articolului 16a alineatul (5) intră în vigoare numai în cazul în care nici Parlamentul European și nici Consiliul nu au formulat obiecțiuni în termen de trei luni de la notificarea acestuia către Parlamentul European și Consiliu sau în cazul în care, înaintea expirării termenului respectiv, Parlamentul European și Consiliul au informat Comisia că nu vor formula obiecțiuni. Respectivul termen se prelungește cu două luni la inițiativa Parlamentului European sau a Consiliului.

Amendamentul    54

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6

Directiva 2009/103/CE

Articolul 28 c

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Articolul 28c

Articolul 28c

Evaluare

Evaluare și revizuire

În termen de cel mult șapte ani de la data transpunerii prezentei directive, se efectuează o evaluare a directivei. Comisia transmite concluziile evaluării, însoțite de observațiile sale, Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

În termen de cel mult cinci ani de la data transpunerii prezentei directive, Comisia transmite un raport Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European în care evaluează punerea în aplicare a prezentei directive, în special în ceea ce privește:

 

(a)  punerea sa în aplicare ținând seama de evoluțiile tehnologice, în special în ceea ce privește vehiculele autonome și semiautonome;

 

(b)  caracterul adecvat al domeniului său de aplicare, ținând cont de riscurile de accident prezentate de diferite autovehicule, având în vedere posibilele schimbări de pe piață, în special în legătură cu vehiculele ușoare de mare viteză care se încadrează în categoriile de vehicule menționate la articolul 2 alineatul (2) literele (h), (i), (j) și (k) din Regulamentul (UE) nr. 168/2013, precum bicicletele electrice, segway-urile sau scuterele electrice, și dacă sistemul de răspundere pe care îl oferă poate satisface nevoile viitoare;

 

(c)  încurajarea întreprinderilor de asigurare să includă un sistem de bonus-malus în contractele lor de asigurare, inclusiv reduceri prin intermediul unei „bonificații la reînnoirea contractului fără daune produse”, în care primele sunt influențate de atestarea privind istoricul daunelor al deținătorilor de polițe de asigurare.

 

Raportul respectiv este însoțit de observațiile Comisiei și, după caz, de o propunere legislativă.

(1)

JO C 440, 6.12.2018, p. 85.


EXPUNERE DE MOTIVE

Propunerea, astfel cum a fost prezentată de Comisie, vizează modificarea Directivei privind asigurarea auto (2009/103/CE) în cinci domenii specifice: (i)insolvabilitatea asigurătorului; (ii) istoricul daunelor; (iii) riscurile cauzate de conducerea fără asigurare; (iv) sumele minime asigurate; și (v) domeniul de aplicare al directivei. Raportoarea este de acord că, în general, Directiva privind asigurarea auto rămâne adecvată scopului, în timp ce în anumite domenii se mai pot aduce îmbunătățiri.

În ceea ce privește domeniul de aplicare al directivei, care ar putea fi considerat, fără îndoială, partea cea mai contestată a propunerii, raportoarea constată că, în urma hotărârilor Curții de Justiție (cauzele Vnuk C-162/13, Rodrigues de Andrade C-514/16 și Torreiro C-334/16), a existat o anumită confuzie în rândul statelor membre cu privire la vehiculele care intră în domeniul de aplicare al directivei. Acest lucru este valabil în special pentru vehicule precum bicicletele electrice, segway-urile sau scuterele electrice, dar și vehiculele utilizate de exemplu în sporturile cu motor. Raportoarea consideră că, în principiu, directiva nu ar trebui să includă astfel de vehicule, deoarece cerința privind asigurarea auto ar putea împiedica răspândirea, de exemplu, a bicicletelor electrice sau ar putea duce la creșterea inutilă a primelor de asigurare pentru toate vehiculele.

Prin urmare, raportoarea a propus ca numai vehiculele care fac obiectul cerințelor de omologare de tip să intre în domeniul de aplicare al directivei. Totuși, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita și altor vehicule să aibă o asigurare obligatorie, în cazul în care consideră că acest lucru este necesar. În ceea ce privește definiția „utilizării unui vehicul”, raportoarea consideră că este important să se clarifice faptul că acest lucru implică un vehicul utilizat în trafic, atât pe drumurile publice, cât și pe cele private, și nu cazurile în care vehiculul este utilizat exclusiv într-o zonă închisă, fără acces din partea publicului larg. Cu toate acestea, dacă un astfel de vehicul – care este utilizat atât în zone închise, cât și în trafic și, în consecință, este obligat să aibă asigurare auto – este implicat într-un accident într-o zonă închisă, asigurătorul vehiculului ar trebui să fie răspunzător în continuare față de părțile vătămate.

În al doilea rând, raportoarea consideră că dispozițiile privind controlul asigurărilor (articolul 4) rămân prea vagi în legătură cu procedurile prin care autoritatea unui stat membru poate verifica dacă un vehicul înmatriculat într-un alt stat membru deține o asigurare. Raportoarea subliniază că există deja o aplicație informatică, denumită Eucaris (Sistemul european de informare privind vehiculele și permisele de conducere), care permite un schimb rapid, sigur și confidențial de date specifice despre înmatricularea vehiculelor între statele membre. Aplicația respectivă este utilizat, printre altele, pentru schimbul transfrontalier de informații privind încălcările normelor de circulație care afectează siguranța rutieră, în temeiul Directivei (UE) 2015/413. Prin urmare, este oportun ca aplicația Eucaris să poată fi utilizată, de asemenea, pentru a verifica dacă un vehicul înmatriculat într-un alt stat membru dispune de o asigurare auto obligatorie. În mod evident, este necesar să se instituie măsuri de protecție a datelor, în special în legătură cu păstrarea datelor, în conformitate cu Regulamentul general privind protecția datelor.

În ceea ce privește insolvabilitatea asigurătorului (noul articol 10a), raportoarea își exprimă îngrijorarea în legătură cu dispoziția [alineatul (2)] prin care părțile vătămate nu pot prezenta o cerere unui organism de despăgubire dacă au inițiat o acțiune în justiție împotriva întreprinderii de asigurare insolvabile, iar acțiunea este pendinte. În opinia raportoarei, această restricție ar fi prea dăunătoare pentru partea vătămată și nu este justificată, în special dacă se ia în considerare durata posibilă a procedurii judiciare împotriva unui asigurător.

În plus, directiva conține articolul 15 privind vehiculele expediate, care, în opinia practicienilor, nu reflectă situația de la fața locului. Raportoarea consideră că articolul respectiv ar trebui modificat în consecință, pentru a le oferi consumatorilor posibilitatea de a solicita o asigurare fie în statul membru de origine al acestora (statul membru de destinație), fie în statul membru în care este vândut vehiculul. Modificarea ar oferi o soluție pentru perioada limitată necesară pentru transportarea vehiculului între statele membre și înmatricularea sa în statul membru de reședință al proprietarului.

Raportoarea propune, de asemenea, abordarea unei situații specifice de răspundere în cazul unui accident care implică o remorcă tractată de un vehicul motorizat (noul articol 15a). În cazul unor astfel de accidente (care implică partea din spate), s-ar putea întâmpla adesea să nu se poată vedea placa de înmatriculare a vehiculului principal. Mai mult, este posibil ca remorcile și vehiculele tractoare să nu fie înmatriculate pe numele aceluiași proprietar, să aibă polițe de asigurare diferite și chiar să fie înmatriculate în state membre diferite. În astfel de cazuri în care vehiculul tractor nu poate fi identificat, partea vătămată ar trebui să fie despăgubită de către asigurătorul remorcii, care poate apoi să introducă o acțiune împotriva asigurătorului vehiculului tractor.

În ceea ce privește istoricul daunelor, raportoarea dorește să clarifice faptul că furnizorii de asigurări ar trebui, în principiu, să trateze atestările privind istoricul daunelor emise într-un alt stat membru ca echivalente celor interne, pentru stabilirea primelor, și să aplice orice reducere disponibilă unui client identic din alte puncte de vedere sau reducerile prevăzute de legislația unui stat membru. De asemenea, au fost introduse câteva dispoziții noi referitoare la informațiile pe care atestarea privind istoricul daunelor ar trebui să le conțină. În plus, textul prevede acum un instrument independent de comparare a prețurilor pentru a le permite consumatorilor să compare prețurile furnizorilor de asigurări obligatorii.

Pentru a le permite părților vătămate să solicite despăgubiri, directiva obligă statele membre să înființeze organisme de informare (articolul 23), care, printre altele, să țină un registru cu numerele de înmatriculare ale autovehiculelor staționate pe propriile teritorii, precum și numărul polițelor de asigurare care acoperă utilizarea acestor vehicule. Totuși, raportoarea ia act cu îngrijorare de faptul că, în prezent, nu există nicio obligație ca asigurătorii să informeze organismele respective atunci când o poliță pentru un vehicul înmatriculat nu mai este valabilă, ceea ce ar putea conduce la stocarea unor date eronate în registru. Prin urmare, registrul trebuie să fie actualizat constant și complet integrat cu bazele de date privind înmatricularea vehiculelor, pentru a maximiza exactitatea informațiilor stocate în acesta.

Directiva privind asigurarea auto enumeră, de asemenea, diverse organisme de despăgubire, ale căror competențe sunt diferite, în funcție de faptul dacă accidentul implică un element transfrontalier (articolele 20-26) sau nu [articolul 10 și articolul 10a (nou)]. Raportoarea consideră că un astfel de sistem ar trebui simplificat, în interesul autorităților publice, al asigurătorilor și al părților vătămate care solicită despăgubiri, iar aceste organisme ar trebui să fie gestionate ca o singură unitate administrativă care să acopere toate funcțiile diferitelor organisme de despăgubire. Dacă un stat membru preferă să separe organismele în cauză, ar trebui să informeze Comisia și celelalte state membre cu privire la acest lucru și să își justifice decizia.

În plus, raportoarea observă, totodată, că după 2009, când au fost consolidate cinci directive mai vechi, Directiva privind asigurarea auto conține acum atât termenul „victimă”, cât și termenul „parte vătămată”, deși numai acesta din urmă a fost definit în directivă. Termenul „parte vătămată” a fost înțeles ca incluzând atât victimele directe, cât și pe cele indirecte (de exemplu, membrii familiei după un accident mortal). Așadar, este oportun să se alinieze formularea și să se folosească „parte vătămată” în toate dispozițiile textului.

În cele din urmă, raportoarea consideră că este important să se introducă o clauză de revizuire pentru a evalua, în termen de cel mult cinci ani de la data transpunerii, dacă directiva rămâne adecvată scopului, în special având în vedere evoluțiile tehnologice legate de vehiculele autonome și semiautonome. După caz, evaluarea respectivă ar trebui să fie însoțită de o propunere legislativă.

În concluzie, raportoarea crede că elementele enumerate mai sus abordează aspectele cele mai relevante care trebuie îmbunătățite în propunerea Comisiei și în Directiva privind asigurarea auto, pentru a asigura un nivel ridicat de protecție a victimelor accidentelor auto și pentru a facilita libera circulație a autovehiculelor între statele membre.


AVIZ al Comisiei pentru afaceri juridice (20.12.2018)

destinat Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor

referitor la propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi

(COM(2018)0336 – C8-0211/2018 – 2018/0168(COD))

Raportoare pentru aviz: Joëlle Bergeron

JUSTIFICARE SUCCINTĂ

Prima directivă a UE privind asigurarea auto datează din 1972. De atunci a fost consolidată și completată progresiv de alte cinci directive, care au fost codificate prin Directiva 2009/103/CE.

În Programul său de lucru pe 2016, Comisia a anunțat o evaluare a acestei directive. În urma acestei evaluări, s-a constatat că sunt necesare câteva modificări și adaptări pentru a atinge obiectivul primordial al acestei directive, și anume protecția victimelor accidentelor rutiere în situații transfrontaliere. Se identifică cinci aspecte noi: cazul în care asigurătorul este insolvabil, recunoașterea atestărilor privind istoricul daunelor, controalele asigurării pentru a combate conducerea fără asigurare, armonizarea sumelor minime asigurate, precum și, în cele din urmă, domeniul de aplicare a directivei.

Raportoarea consideră că această propunere de directivă corespunde cu noile cerințe privind protecția victimelor accidentelor rutiere în alte state membre ale UE decât statul lor de reședință, sau a victimelor într-un stat membru ale unui accident provocat de un conducător auto dintr-un alt stat membru.

Cazurile în care asigurătorul este insolvabil, în special într-un context transfrontalier, sunt din ce în ce mai numeroase, iar procedurile de despăgubire sunt uneori, în anumite state membre ale UE, lungi și complicate; de aceea, posibilitatea de a prevedea un mecanism de plată rapid și adecvat al despăgubirilor pentru victime este un progres, din punctul de vedere al raportoarei. Propunerea include, de fapt, crearea unui organism de compensare în fiecare stat membru, finanțat de asigurătorii naționali, care să se substituie asigurătorului insolvabil. În situațiile transfrontaliere, victima este despăgubită direct de către organismul național din statul în care a avut loc accidentul, înainte de a fi despăgubită de organismul de compensare din statul asigurătorului insolvabil. Raportoarea consideră că extinderea sistemului de fonduri de garantare, care există deja în multe state membre, la toate statele membre ale UE, sub formă de acorduri voluntare, reprezintă un real progres.

Proiectul Comisiei prevede, de asemenea, ca asigurătorii să trateze în același fel toate atestările privind istoricul daunelor emise în UE. Raportoarea aprobă demersul Comisiei, care constă în a armoniza atestarea privind istoricul daunelor și, în același timp, în a impune același tratament pentru aceste atestări, indiferent de statul membru de origine al deținătorilor de poliță. Această măsură contribuie la o mai mare egalitate între asigurători, care tratează în același fel toate atestările privind istoricul daunelor emise în UE. Obiectivul vizat este să se reducă fraudele în materie de asigurări și să se mărească transparența prin autentificarea atestărilor privind istoricul daunelor.

În ceea ce privește controalele privind asigurarea, raportoarea consideră că este esențial ca interdicția care li se aplică în prezent să fie limitată, precum și să se permită statelor membre să realizeze controale discrete, pe bază voluntară. Aceste controale sunt considerate discrete dacă tehnicile folosite nu presupun oprirea vehiculului, nu sunt discriminatorii și sunt necesare și proporționale. Raportoarea consideră că este o inițiativă pozitivă să se ofere statelor membre posibilitatea de a utiliza instrumente digitale de recunoaștere a numerelor de înmatriculare. Orice nouă prevedere care are scopul de a limita fenomenul de conducere fără asigurare trebuie încurajată.

În propunerea de directivă se sugerează, de asemenea, să se garanteze sumele minime asigurate în caz de pagube materiale sau vătămări corporale, indiferent de categoria de vehicul în cauză. Raportoarea sprijină pe deplin această nouă prevedere, în măsura în care statele pot merge mai departe de acest nivel minim și nu este vorba de o armonizare a prețurilor asigurărilor, pentru că acest lucru ar fi imposibil de realizat în prezent, date fiind disparitățile economice dintre diferitele state membre.

În cele din urmă, în ceea ce privește domeniul de aplicare al directivei, raportoarea sprijină dorința Comisiei de a codifica jurisprudența Curții de Justiție, prin intermediul unei definiții a noțiunii de „utilizare a unui vehicul”. Cu toate acestea, raportoarea consideră că definiția propusă este, în continuare, prea limitativă și că poate exclude mai multe vehicule care nu sunt „destinate în mod normal pentru a servi ca mijloc de transport”, dar care ar putea cauza accidente cu vătămări corporale sau daune materiale. Raportoare consideră că activitatea de transport stricto sensu a vehiculului nu trebuie să fie un criteriu determinant, în sensul aplicării acestei directive. De exemplu, vehiculele utilizate în domeniul construcțiilor pentru activități transfrontaliere pot, de asemenea, să provoace accidente. Raportoarea consideră că definiția circulației vehiculului trebuie să fie cât mai extinsă, pentru a oferi o protecție maximă victimelor accidentelor. În acest sens va fi depus un amendament.

AMENDAMENTE

Comisia pentru afaceri juridice recomandă Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, care este comisie competentă, să ia în considerare următorul amendament:

Amendamentul    1

Propunere de directivă

Considerentul 1

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(1)  Asigurarea de răspundere civilă auto (asigurarea auto) are o importanță deosebită pentru cetățenii europeni, fie că sunt deținători de poliță de asigurare sau potențiale victime ale unui accident. Aceasta prezintă, de asemenea, o importanță deosebită pentru întreprinderile de asigurare, întrucât reprezintă un segment important al activității de asigurare generală în Uniune. Asigurarea auto are un impact, de asemenea, asupra liberei circulații a persoanelor, a bunurilor și a vehiculelor. Prin urmare, întărirea și consolidarea pieței interne pentru asigurările auto ar trebui să reprezinte un obiectiv fundamental al acțiunii Uniunii în domeniul serviciilor financiare.

(1)  Asigurarea de răspundere civilă auto (asigurarea auto) are o importanță deosebită pentru cetățenii europeni, fie că sunt deținători de poliță de asigurare sau potențiale victime ale unui accident. Aceasta prezintă, de asemenea, o importanță deosebită pentru întreprinderile de asigurare, întrucât reprezintă un segment important al activității de asigurare generală în Uniune. Asigurarea auto are un impact semnificativ, de asemenea, asupra liberei circulații a persoanelor, a bunurilor și a vehiculelor și, implicit, asupra pieței interne și a spațiului Schengen. Prin urmare, întărirea și consolidarea pieței interne pentru asigurările auto ar trebui să reprezinte un obiectiv fundamental al acțiunii Uniunii în domeniul serviciilor financiare.

Amendamentul    2

Propunere de directivă

Considerentul 2

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(2)  Comisia a efectuat o evaluare privind funcționarea Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului15, inclusiv privind eficiența, eficacitatea și coerența acesteia cu alte domenii de politică a Uniunii. Concluzia evaluării a fost că Directiva 2009/103/CE funcționează bine în general și nu este necesară modificare în majoritatea aspectelor sale. Cu toate acestea, au fost identificate patru domenii în care ar fi oportune modificări specifice: despăgubirea victimelor accidentelor în caz de insolvență a unei întreprinderi de asigurare, sumele minime asigurate obligatorii, controale privind asigurarea vehiculelor desfășurate de statele membre, precum și utilizarea atestărilor privind istoricul daunelor ale deținătorilor de polițe de către o nouă întreprindere de asigurare.

(2)  Comisia a efectuat o evaluare privind funcționarea Directivei 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului15, inclusiv privind eficiența, eficacitatea și coerența acesteia cu alte domenii de politică a Uniunii. Concluzia evaluării a fost că Directiva 2009/103/CE funcționează bine în general și nu este necesară modificare în majoritatea aspectelor sale. Cu toate acestea, au fost identificate patru domenii în care ar fi oportune modificări specifice: despăgubirea victimelor accidentelor în caz de insolvență a unei întreprinderi de asigurare, sumele minime asigurate obligatorii, controale privind asigurarea vehiculelor desfășurate de statele membre, precum și utilizarea atestărilor privind istoricul daunelor ale deținătorilor de polițe de către o nouă întreprindere de asigurare. De asemenea, ar trebui introdus un sistem obligatoriu „bonus-malus”, care să fie utilizat la calcularea primelor de asigurare, pe baza atestărilor privind istoricul daunelor, de către întreprinderile de asigurare. Un astfel de sistem ar încuraja conducerea în siguranță și ar permite, astfel, un trafic rutier mai sigur. În plus, ar facilita introducerea unor prime de asigurare mai echitabile pentru consumatori.

_________________

_________________

15 Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO L 263, 7.10.2009, p. 11).

15 Directiva 2009/103/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 septembrie 2009 privind asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi (JO L 263, 7.10.2009, p. 11).

Amendamentul    3

Propunere de directivă

Considerentul 3 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3a)  Potrivit jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, în principiu toate tipurile de autovehicule existente sau noi intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/103/CE. Totuși, cu precădere în cazul noilor tipuri de vehicule, cum ar fi bicicletele electrice, scuterele electrice și vehiculele Segway, acest lucru nu pare neapărat necesar. Aceste vehicule sunt mult mai mici și au o viteză maximă redusă, așa că nu pot provoca daune/vătămări însemnate. Aplicarea nediferențiată a asigurării obligatorii pare disproporționată, mai ales având în vedere necesitatea de a încuraja dezvoltarea unor noi moduri alternative de transport, care să ocupe mai puțin spațiu pe drumurile publice și să fie mai ecologice. Prin urmare, prezenta Directivă ar trebui să se aplice numai acelor vehicule care în conformitate cu dreptul Uniunii, trebuie să îndeplinească standarde de siguranță pentru a fi aprobate. Bineînțeles că pot surveni accidente și când sunt folosite astfel de vehicule; prin urmare, statele membre ar trebui să aibă libertatea de a adopta sau de a menține norme la nivel național, care să reglementeze asigurarea de răspundere civilă în cazul vehiculelor care nu fac obiectul unei omologări de tip. Urmărind obiectivele generale de a garanta un înalt nivel de protecție a victimelor accidentelor rutiere și de a facilita libera circulație a persoanelor și a vehiculelor pe întregul teritoriu al Uniunii, prezenta directivă va contribui la îmbunătățirea încrederii în piața unică pentru asigurarea auto, prin creșterea securității juridice privind vânzarea transfrontalieră a asigurărilor auto în temeiul libertății de a presta servicii, în același timp, reducând riscurile apărute în procesul de despăgubire a victimelor.

Amendamentul    4

Propunere de directivă

Considerentul 3 b (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(3b)  Prezenta directivă asigură un echilibru adecvat între interesul public și potențialele costuri pentru autoritățile publice, asigurători și deținătorii de polițe de asigurare, pentru a garanta rentabilitatea măsurilor propuse.

Amendamentul    5

Propunere de directivă

Considerentul 4

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(4)  În prezent, statele membre ar trebui să se abțină de la efectuarea controalelor privind asigurarea vehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unui alt stat membru, precum și a vehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unei țări terțe și care intră pe teritoriul lor de pe teritoriul unui alt stat membru. Noile evoluții tehnologice permit controale privind asigurarea vehiculelor fără oprirea acestora și, prin urmare, fără a afecta libera circulație a persoanelor. Prin urmare, este oportun să se permită controalele privind asigurarea vehiculelor, numai dacă respectivele controale nu sunt discriminatorii, sunt necesare și sunt proporționale, fac parte dintr-un sistem general de controale pe teritoriul național și nu necesită oprirea vehiculului.

(4)  În prezent, statele membre se abțin de la efectuarea controalelor privind asigurarea vehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unui alt stat membru, precum și a vehiculelor care staționează în mod obișnuit pe teritoriul unei țări terțe și care intră pe teritoriul lor de pe teritoriul unui alt stat membru. Noile evoluții tehnologice, precum tehnologia de recunoaștere a plăcuțelor de înmatriculare, permit controale discrete privind asigurarea vehiculelor fără oprirea acestora și, prin urmare, fără a afecta libera circulație a persoanelor. Prin urmare, este oportun să se permită controalele privind asigurarea vehiculelor, numai dacă respectivele controale nu sunt discriminatorii, sunt necesare și sunt proporționale, fac parte dintr-un sistem general de controale pe teritoriul național și nu necesită oprirea vehiculului și garantează drepturile, libertățile și interesul legitim al persoanei vizate.

Amendamentul    6

Propunere de directivă

Considerentul 4 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

(4a)  Conducerea fără asigurare, circularea cu un autovehicul fără asigurare de răspundere civilă auto obligatorie, este o problemă tot mai mare în cadrul Uniunii. Costul a fost estimat la 870 de milioane EUR în cereri de despăgubire în 2011 pentru întreaga Uniune. Ar trebui subliniat că conducerea fără asigurare afectează o gamă largă de părți interesate, inclusiv victimele accidentelor, asigurătorii, fondurile de garantare și deținătorii de polițe de asigurări auto.

Amendamentul    7

Propunere de directivă

Considerentul 7

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(7)  Protecția eficientă și eficace a victimelor accidentelor rutiere prevede ca victimele respective să fie rambursate întotdeauna pentru vătămările corporale sau pentru daunele materiale suferite, indiferent dacă întreprinderea de asigurare a părții responsabile este sau nu solvabilă. Prin urmare, statele membre ar trebui să înființeze sau să desemneze un organism care oferă despăgubirea inițială pentru părțile vătămate având reședința obișnuită pe teritoriul lor și care are dreptul de a revendica respectiva despăgubire de la organismul înființat sau desemnat în același scop în statul membru de stabilire al întreprinderii de asigurare care a emis polița de asigurare a vehiculului părții responsabile. Cu toate acestea, pentru a se evita introducerea de cereri paralele, victimelor incidentelor de circulație nu ar trebui să li se permită să prezinte o cerere de despăgubire la respectivul organism dacă acestea și-au prezentat deja cererea sau au inițiat o acțiune în justiție împotriva întreprinderii de asigurare în cauză, iar cererea respectivă este încă în curs de examinare sau acțiunea este încă pendinte.

(7)  Protecția eficientă și eficace a victimelor accidentelor rutiere prevede ca victimele respective să fie rambursate întotdeauna pentru vătămările corporale sau pentru daunele materiale suferite, indiferent dacă întreprinderea de asigurare a părții responsabile este sau nu solvabilă. Prin urmare, statele membre ar trebui să înființeze sau să desemneze un organism care oferă, fără întârziere, despăgubirea inițială pentru părțile vătămate având reședința obișnuită pe teritoriul lor și care are dreptul de a revendica respectiva despăgubire de la organismul înființat sau desemnat în același scop în statul membru de stabilire al întreprinderii de asigurare care a emis polița de asigurare a vehiculului părții responsabile. Cu toate acestea, pentru a se evita introducerea de cereri paralele, victimelor incidentelor de circulație nu ar trebui să li se permită să prezinte o cerere de despăgubire la respectivul organism dacă acestea și-au prezentat deja cererea sau au inițiat o acțiune în justiție împotriva întreprinderii de asigurare în cauză, iar cererea respectivă este încă în curs de examinare sau acțiunea este încă pendinte.

Amendamentul    8

Propunere de directivă

Considerentul 8

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(8)  Istoricul daunelor anterioare ale deținătorilor de polițe de asigurare care doresc să încheie noi contracte de asigurare cu întreprinderi de asigurare ar trebui să fie autentificat cu ușurință pentru a facilita recunoașterea unui astfel de istoric al daunelor atunci când se încheie o nouă poliță de asigurare. Pentru a simplifica verificarea și autentificarea atestărilor privind istoricul daunelor, este important ca formatul și conținutul atestării unui astfel de istoric al daunelor să fie identice în toate statele membre. În plus, întreprinderile de asigurare care iau în considerare atestările privind istoricul daunelor pentru a stabili primele de asigurare auto nu ar trebui să discrimineze pe motiv de naționalitate sau exclusiv pe baza ultimului stat membru de reședință al deținătorului de poliță. Pentru a permite statelor membre să verifice modul în care întreprinderile de asigurare tratează atestările privind istoricul daunelor, întreprinderile de asigurare ar trebui să își publice politicile în ceea ce privește utilizarea de către acestea a istoricului daunelor la calculul primelor.

(8)  Istoricul daunelor anterioare ale deținătorilor de polițe de asigurare care doresc să încheie noi contracte de asigurare cu întreprinderi de asigurare ar trebui să fie autentificat cu ușurință pentru a facilita recunoașterea unui astfel de istoric al daunelor atunci când se încheie o nouă poliță de asigurare. Pentru a simplifica verificarea și autentificarea atestărilor privind istoricul daunelor, este important ca formatul și conținutul atestării unui astfel de istoric al daunelor să fie identice în toate statele membre. În plus, întreprinderile de asigurare ar trebui să utilizeze un sistem obligatoriu „bonus-malus” pentru a stabili primele de asigurare auto. Ar trebui să se ia în considerare atestările privind istoricul daunelor. Nu ar trebui să existe nicio discriminare pe motiv de naționalitate sau exclusiv pe baza ultimului stat membru de reședință al deținătorului de poliță. Pentru a permite statelor membre să verifice modul în care întreprinderile de asigurare tratează atestările privind istoricul daunelor, întreprinderile de asigurare ar trebui să își publice politicile în ceea ce privește utilizarea de către acestea a istoricului daunelor la calculul primelor.

Amendamentul    9

Propunere de directivă

Considerentul 11

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(11)  Ca parte a evaluării funcționării directivei, Comisia Europeană ar trebui să monitorizeze aplicarea directivei, luând în considerare numărul victimelor, valoarea cererilor de despăgubire neachitate din cauza întârzierii plăților în urma cazurilor transfrontaliere de insolvență, nivelul sumelor minime asigurate în statele membre, valoarea despăgubirilor datorate din cauza conducerii fără asigurare legate de traficul transfrontalier și numărul de plângeri referitoare la atestările privind istoricul daunelor.

(11)  Ca parte a evaluării funcționării directivei, Comisia Europeană ar trebui să monitorizeze aplicarea directivei, luând în considerare numărul victimelor, valoarea cererilor de despăgubire neachitate din cauza întârzierii plăților în urma cazurilor transfrontaliere de insolvență, nivelul sumelor minime asigurate în statele membre, valoarea despăgubirilor datorate din cauza conducerii fără asigurare legate de traficul transfrontalier și numărul de plângeri referitoare la atestările privind istoricul daunelor. În contextul evaluării funcționării Directivei 2009/103/EC, Comisia ar trebui, de asemenea, să examineze și să evalueze măsura în care, având în vedere progresele tehnologice, inclusiv utilizarea tot mai răspândită a vehiculelor autonome și semi-autonome, directiva își îndeplinește în continuare scopul de a proteja victimele accidentelor rutiere de insolvența asigurătorilor, în cazul accidentelor provocate de vehicule. Totodată, monitorizarea ar trebui să fie adaptată exigențelor viitorului și să aibă în vedere asigurarea îndeplinirii obiectivelor Directivei în raport cu noile evoluții tehnologice, cum ar fi vehiculele electrice, autonome și semi-autonome.

Amendamentul    10

Propunere de directivă

Considerentul 12

Textul propus de Comisie

Amendamentul

(12)  Având în vedere că obiectivele prezentei directive, în special asigurarea unei protecții minime egale a victimelor accidentelor rutiere în întreaga Uniune și asigurarea protecției victimelor în caz de insolvență a întreprinderilor de asigurare, nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre, ci, ca urmare a efectelor lor, pot fi îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.

(12)  Având în vedere că obiectivele prezentei directive, în special asigurarea unei protecții minime egale a victimelor accidentelor rutiere în întreaga Uniune, asigurarea protecției victimelor în caz de insolvență a întreprinderilor de asigurare și garantarea tratamentului egal al atestărilor privind istoricul daunelor de către asigurători pentru potențialii deținători de polițe de asigurare care se deplasează peste frontierele interne ale Uniunii nu pot fi îndeplinite în mod satisfăcător de către statele membre, ci, ca urmare a efectelor lor, pot fi îndeplinite mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul menționat, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru îndeplinirea acestor obiective.

Amendamentul    11

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 1 a (nou)

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

1a.  La articolul 2 se adaugă un nou alineat:

 

„Prezenta directivă se aplică doar vehiculelor care intră sub incidența Regulamentul (UE) nr. 2018/858 *, a Regulamentului (UE) nr. 167/2013 ** sau a Regulamentului (UE) nr. 168/2013 ***.

 

Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1).

 

**Regulamentul (UE) nr. 167/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 5 februarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele agricole și forestiere (JO L 60, 2.3.2013, p. 1).

 

***Regulamentul (UE) nr. 168/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2013 privind omologarea și supravegherea pieței pentru vehiculele cu două sau trei roți și pentru cvadricicluri (JO L 60, 2.3.2013, p. 52).”

Amendamentul    12

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 2

Directiva 2009/103/CE

Articolul 4 – alineatul 1 – paragraful 2

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Cu toate acestea, statele membre pot efectua astfel de controale privind asigurarea, cu condiția ca acestea să nu fie discriminatorii, să fie necesare și să fie proporționale pentru atingerea scopului urmărit, precum și

Cu toate acestea, statele membre pot efectua astfel de controale privind asigurarea, cu condiția ca acestea să nu fie discriminatorii, să fie necesare și să fie proporționale pentru atingerea scopului urmărit, să garanteze drepturile, libertățile și interesul legitim al subiectului vizat precum și

 

(Această modificare se aplică întregului text. Adoptarea sa impune adaptări tehnice în întregul text.)

Amendamentul    13

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 – litera b

Directiva 2009/103/CE

Articolul 16 – alineatul 2 a (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare sau organismele menționate la al doilea paragraf, atunci când iau în considerare atestările privind istoricul daunelor emise de alte întreprinderi de asigurare sau de alte organisme menționate la al doilea paragraf, nu tratează deținătorii de polițe în mod discriminatoriu sau suprataxează primele acestora din cauza naționalității lor sau exclusiv pe baza statului membru în care aceștia au avut reședința anterioară.

Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și organismele menționate la al doilea paragraf, atunci când iau în considerare atestările privind istoricul daunelor emise de alte întreprinderi de asigurare sau de alte organisme menționate la al doilea paragraf, nu tratează deținătorii de polițe în mod discriminatoriu sau suprataxează primele acestora din cauza naționalității lor sau exclusiv pe baza statului membru în care aceștia au avut reședința anterioară.

Amendamentul    14

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 – litera b

Directiva 2009/103/CE

Articolul 16 – alineatul 2 aa (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

 

Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare și organismele menționate la al doilea paragraf introduc un sistem obligatoriu „bonus-malus” în contractele de asigurări auto de răspundere civilă față de terți, care stabilește cuantumul primelor de asigurare al fiecărui deținător de poliță în conformitate cu atestările privind istoricul daunelor.

Amendamentul    15

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 5 – litera b

Directiva 2009/103/CE

Articolul 16 – alineatul 2 b (nou)

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare își publică politicile în ceea ce privește utilizarea de către acestea a atestărilor privind istoricul daunelor la calculul primelor.

Statele membre se asigură că întreprinderile de asigurare își publică politicile în ceea ce privește utilizarea de către acestea a atestărilor privind istoricul daunelor la calculul primelor, în special în raport cu sistemul „bonus-malus” folosit.

Amendamentul    16

Propunere de directivă

Articolul 1 – paragraful 1 – punctul 6

Directiva 2009/103/CE

Articolul 28c

 

Textul propus de Comisie

Amendamentul

În termen de cel mult șapte ani de la data transpunerii prezentei directive, se efectuează o evaluare a directivei. Comisia transmite concluziile evaluării, însoțite de observațiile sale, Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

În termen de cel mult cinci ani de la data transpunerii prezentei directive, se efectuează o evaluare a directivei. Este evaluată în special celeritatea prezentei directive având în vedere evoluțiile tehnologice în materie de vehicule autonome și semi-autonome și se verifică dacă regimul de răspundere al acestei directive ia în considerare noile condiții tehnologice sau dacă ar trebui introdusă situația răspunderii stricte pentru infracțiunea săvârșită, care ia în calcul doar vehiculele autonome ca sursă a pericolului și care în același timp nu presupune riscuri de răspundere necontrolate, pentru a nu împiedica utilizarea de noi tehnologii. Comisia transmite concluziile evaluării, însoțite de observațiile sale, Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European, atașând, dacă e necesar, o propunere legislativă.

(Eroare tehnică: directiva în cauză este o propunere de Directivă 2018/0168 (COD) de modificare a Directivei 2009/103/CE.)

PROCEDURA COMISIEI SESIZATE PENTRU AVIZ

Titlu

Asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi

Referințe

COM(2018)0336 – C8-0211/2018 – 2018/0168(COD)

Comisie competentă

Data anunțului în plen

IMCO

11.6.2018

 

 

 

Aviz emis de către

Data anunțului în plen

JURI

11.6.2018

Raportor/Raportoare pentru aviz:

Data numirii

Joëlle Bergeron

9.7.2018

Examinare în comisie

11.10.2018

20.11.2018

 

 

Data adoptării

10.12.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

18

0

0

Membri titulari prezenți la votul final

Joëlle Bergeron, Jean-Marie Cavada, Kostas Chrysogonos, Mady Delvaux, Mary Honeyball, Sajjad Karim, Sylvia-Yvonne Kaufmann, António Marinho e Pinto, Julia Reda, Evelyn Regner, Pavel Svoboda, Axel Voss, Francis Zammit Dimech, Tadeusz Zwiefka

Membri supleanți prezenți la votul final

Sergio Gaetano Cofferati, Luis de Grandes Pascual, Tiemo Wölken, Kosma Złotowski

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

18

+

ALDE

Jean-Marie Cavada, António Marinho e Pinto

ECR

Kosma Złotowski

EFDD

Joëlle Bergeron

GUE/NGL

Kostas Chrysogonos

PPE

Daniel Buda, Luis de Grandes Pascual, Pavel Svoboda, Axel Voss, Francis Zammit Dimech, Tadeusz Zwiefka

S&D

Sergio Gaetano Cofferati, Mady Delvaux, Mary Honeyball, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Evelyn Regner, Tiemo Wölken

VERTS/ALE

Julia Reda

0

-

 

 

0

0

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


PROCEDURA COMISIEI COMPETENTE

Titlu

Asigurarea de răspundere civilă auto și controlul obligației de asigurare a acestei răspunderi

Referințe

COM(2018)0336 – C8-0211/2018 – 2018/0168(COD)

Data prezentării la PE

24.5.2018

 

 

 

Comisie competentă

Data anunțului în plen

IMCO

11.6.2018

 

 

 

Comisii sesizate pentru aviz

Data anunțului în plen

JURI

11.6.2018

 

 

 

Raportori

Data numirii

Dita Charanzová

19.6.2018

 

 

 

Examinare în comisie

10.10.2018

21.11.2018

21.1.2019

 

Data adoptării

22.1.2019

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

34

1

2

Membri titulari prezenți la votul final

John Stuart Agnew, Pascal Arimont, Dita Charanzová, Carlos Coelho, Lara Comi, Anna Maria Corazza Bildt, Daniel Dalton, Nicola Danti, Dennis de Jong, Pascal Durand, Evelyne Gebhardt, Maria Grapini, Robert Jarosław Iwaszkiewicz, Philippe Juvin, Morten Løkkegaard, Eva Maydell, Marlene Mizzi, Nosheena Mobarik, Jiří Pospíšil, Virginie Rozière, Christel Schaldemose, Andreas Schwab, Olga Sehnalová, Jasenko Selimovic, Igor Šoltes, Ivan Štefanec, Catherine Stihler, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Mylène Troszczynski, Mihai Țurcanu, Anneleen Van Bossuyt, Marco Zullo

Membri supleanți prezenți la votul final

Biljana Borzan, Edward Czesak, Martin Schirdewan, Adam Szejnfeld, Josef Weidenholzer

Data depunerii

28.1.2019


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

34

+

ALDE

ECR

EFDD

ENF

GUE/NGL

PPE

 

 

S&D

 

Verts/ALE

Dita Charanzová, Morten Løkkegaard, Jasenko Selimovic

Edward Czesak, Daniel Dalton, Nosheena Mobarik, Anneleen Van Bossuyt

Marco Zullo

Mylène Troszczynski

Dennis de Jong, Martin Schirdewan

Pascal Arimont, Carlos Coelho, Lara Comi, Anna Maria Corazza Bildt, Philippe Juvin, Eva Maydell, Jiří Pospíšil, Andreas Schwab, Ivan Štefanec, Adam Szejnfeld, Róża Gräfin von Thun und Hohenstein, Mihai Țurcanu

Biljana Borzan, Nicola Danti, Evelyne Gebhardt, Maria Grapini, Virginie Rozière, Christel Schaldemose, Olga Sehnalová, Catherine Stihler, Josef Weidenholzer

Pascal Durand, Igor Šoltes

1

-

ENF

John Stuart Agnew

2

0

EFDD

S&D

Robert Jarosław Iwaszkiewicz

Marlene Mizzi

Legenda simbolurilor utilizate:

+ : pentru

- : împotrivă

0 : abțineri

Ultima actualizare: 8 februarie 2019Notă juridică