Procedură : 2017/2089(INI)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0051/2019

Texte depuse :

A8-0051/2019

Dezbateri :

PV 11/02/2019 - 16
CRE 11/02/2019 - 16

Voturi :

PV 12/02/2019 - 9.18
Explicaţii privind voturile

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0079

RAPORT      
PDF 365kWORD 106k
30.1.2019
PE 629.691v02-00 A8-0051/2019

referitor la punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în cadrul instituțional al UE

(2017/2089(INI))

Comisia pentru afaceri constituționale

Raportoare: Barbara Spinelli

AMENDAMENTE
EXPUNERE DE MOTIVE - REZUMATUL FAPTELOR ȘI AL CONSTATĂRILOR
 PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale
 AVIZ al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne
 AVIZ al Comisiei pentru petiții
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

EXPUNERE DE MOTIVE - REZUMATUL FAPTELOR ȘI AL CONSTATĂRILOR

Introducere

Adoptarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene („Carta”) a reprezentat un moment crucial în procesul de integrare europeană. UE și-a asumat o responsabilitate oficială în fața cetățenilor săi: transformarea dintr-o comunitate economică într-o Uniune bazată pe statul de drept și pe drepturile omului. Tratatul de la Lisabona, în temeiul articolul 6 alineatul (1) din TUE, a conferit caracter constituțional acestei alegeri, acordând aceeași valoare juridică Cartei ca și tratatelor.

În conformitate cu articolul 51 alineatul (1) din Cartă, acțiunile instituțiilor UE în raport cu Carta constituie principalul punct de referință pentru analiza domeniului său de aplicare și evaluarea gradului de punere în aplicare a dispozițiilor acesteia. Raportul își propune să evalueze, dintr-o perspectivă instituțională a UE, situația actuală în ceea ce privește rolul Cartei ca sursă de drept primar al UE, sugerând totodată noi modalități de îmbunătățire.

Activități de informare

Au fost efectuate următoarele activități de informare:

- un studiu(1) al Departamentului tematic C din cadrul DG IPOL, prezentat în cadrul Comisiei AFCO la 28.11.2017, în prezența președintelui Grupului de lucru pentru drepturi fundamentale, drepturile cetățenilor și libera circulație a persoanelor (FREMP), precum și a unui reprezentant al Comisiei Europene, din Unitatea pentru politica în domeniul drepturilor fundamentale;

- reuniuni tehnice cu: Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) (10.1.2018), Comisia Europeană, Unitatea pentru politica în domeniul drepturilor fundamentale (22.2.2018), șeful Departamentului pentru Carta socială europeană, Consiliul Europei (13.3.2018), Ombudsmanul European (30.5.2018);

– un aviz juridic(2) al FRA, prezentat în cadrul AFCO la 1.10.2018, bazat pe contribuțiile colectate, printre altele, din răspunsurile agențiilor UE la un chestionar trimis tuturor agențiilor de președintele Comisiei AFCO.

Carta în procesele legislative și decizionale

În pofida progreselor relevante înregistrate de instituțiile UE în ceea ce privește integrarea Cartei în procesele legislative și decizionale, ea pare să fie în continuare un instrument insuficient evaluat, neexploatat la potențialul maxim. Tendința generală este de a se concentra pe evitarea încălcării, mai degrabă decât pe valorificarea la maximum a potențialului acesteia(3), în ciuda faptului că obligația de a promova aplicarea sa este clar precizată în cartă [articolul 51 alineatul (1)].

Verificările de compatibilitate și evaluările de impact, principalele instrumente aflate la dispoziția Comisiei pentru a evalua ex ante conformitatea propunerilor sale cu drepturile fundamentale și, prin urmare, cu Carta, urmăresc această cale, subliniind o atitudine pasivă față de Cartă, mai degrabă decât o abordare proactivă. În special în ceea ce privește evaluarea impactului, chiar dacă rolul drepturilor omului a fost consolidat treptat, accentul principal se pune pe standardele tradiționale, și anume factorii economici, sociali și de mediu. În același timp, propunerile Comisiei se pot schimba în mod semnificativ în cursul procesului legislativ, existând riscul ca evaluarea impactului să fie lipsită de sens, în special în timpul așa-numitelor triloguri: opacitatea acestor negocieri comune face extrem de dificilă evaluarea desfășurării procesului decizional și, în același timp, considerentele politice și/sau de partid ar putea avea prioritate față de alte preocupări. Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare permite colegiuitorilor să efectueze evaluări de impact suplimentare, dar cu titlu facultativ. La nivelul colegiuitorilor, Parlamentul dispune de mijloace bine stabilite pentru a evalua respectarea drepturilor fundamentale, printre care se numără o procedură specifică prevăzută în Regulamentul său de procedură (articolul 38) care totuși nu a fost niciodată utilizată. Cu toate acestea, ca și în cazul Comisiei, acestea sunt în principal proceduri interne desfășurate de serviciile proprii. În ceea ce privește Consiliul, în pofida adoptării unor orientări interne pentru a verifica conformitatea legislației cu drepturile fundamentale, nu există niciun mecanism oficial de evaluare a impactului. În plus, lipsa de transparență a procesului său legislativ, astfel cum a fost raportată recent de către Ombudsmanul European(4), face dificilă evaluarea procesului său decizional.

În sfera lor de acțiune, instituțiile UE asigură funcționalitatea deplină a dispozițiilor Cartei prin îndeplinirea atât a obligațiilor lor „negative” (datoria de a se abține), cât și a obligațiilor lor „pozitive” (datoria de a acționa), în conformitate cu cerințele dreptului internațional al drepturilor omului. Această responsabilitate este reafirmată clar în TUE în temeiul articolelor 2 și 6 și în obligațiile analoage prevăzute în dispozițiile cu aplicabilitate generală de la titlul II partea I din TFUE. Pentru a atinge acest obiectiv, completând în paralel procedurile interne ale instituțiilor, ar putea fi avute în vedere măsuri suplimentare: promovarea unei cooperări mai structurate și mai reglementate cu organisme externe independente, cum ar fi FRA, pentru evaluarea dimensiunii legate de drepturile omului a propunerilor legislative; efectuarea unor evaluări separate și distincte ale impactului asupra drepturilor fundamentale; instituirea unui mecanism de stabilire a necesității de a lua măsuri la nivelul Uniunii pentru a susține și a respecta dispozițiile Cartei și a conferi dreptului Uniunii conformitate cu natura evolutivă a dreptului internațional al drepturilor omului. Ar fi, de asemenea, oportun să se creeze instrumente suplimentare pentru efectuarea de revizuiri sistematice ex post ale coerenței legislației UE cu Carta, care în prezent sunt de competența exclusivă a Curții de Justiție (CJUE). O clauză de raportare și de revizuire privind drepturile omului bazată pe Cartă inclusă în textele legislative ar putea reprezenta un punct de plecare în acest sens.

Carta în politicile UE

Raportul va analiza rolul Cartei, în special în două domenii ale elaborării politicilor UE.

În primul rând, acțiunea externă, inclusiv încheierea de acorduri comerciale cu țări terțe. În domeniul specific al politicii externe și de securitate comune (PESC), raportul va avea în vedere condițiile restrânse în care Curtea de Justiție a Uniunii Europene își poate exercita jurisdicția, și, prin urmare, lipsa căilor de atac împotriva încălcărilor drepturilor omului care decurg din deciziile adoptate în acest domeniu. În același timp, acțiunea internă a instituțiilor UE în raport cu Carta va fi proba de foc pentru evaluarea acțiunii sale în dimensiunea externă. Capacitatea UE de a dezvolta efectiv o politica externă și de securitate comună conformă în totalitate cu principiile consacrate la articolul 21 alineatul (1) din TUE va depinde de respectarea pe deplin a acestor cerințe la nivel intern.

Acordurile comerciale cuprinzătoare sunt deosebit de relevante pentru eventualul impact profund pe care l-ar putea avea asupra drepturilor omului. În pofida adoptării unor practici și orientări semnificative pentru a aborda dimensiunea acordurilor comerciale privind drepturile omului, raportul va sugera depășirea așa-numitei „abordări integrate”, urmată în prezent de Comisie în cadrul evaluărilor sale privind impactul asupra dezvoltării durabile, prin aprobarea pe deplin a recomandărilor Ombudsmanului European(5) de a realiza evaluări specifice ale impactului asupra drepturilor omului înainte de încheierea oricăror negocieri comerciale.

În al doilea rând, guvernanța economică: un domeniu în care competențele UE sunt foarte extinse și pot afecta puternic drepturile omului, dar în care Carta este neglijată în mod flagrant. Legislația primară și secundară a UE nu atribuie, în acest domeniu, nicio funcție explicită Cartei și abia dacă menționează dispozițiile acesteia. Mai multe instrumente care modelează politica economică și monetară a UE au fost adoptate în afara cadrului Uniunii, eliminând responsabilitatea politică a instituțiilor UE, atribuindu-le însă roluri importante de supraveghere și implementare. Deciziile adoptate și alegerile făcute fără o evaluare adecvată a dimensiunii drepturilor omului și acordând prioritate deplină factorilor macroeconomici și condiționalității au avut deja repercusiuni profunde asupra drepturilor civile, economice și sociale, după cum a subliniat și Comitetul european pentru drepturile sociale. În opinia raportoarei, hotărârea CJUE în cauza Ledra Advertising ar trebui să devină punctul de reper pentru integrarea Cartei în cadrul de guvernanță economică al UE, precum și în dimensiunea sa interguvernamentală, devenind criteriul de referință pentru evaluarea legitimității măsurilor propuse și adoptate în acest domeniu.

În cele din urmă, o mențiune specifică privind Eurogrupul. Chiar dacă CJUE a confirmat caracterul său informal și caracterul neobligatoriu al deciziilor sale(6), de unde și imunitatea care decurge din articolul 263 din TFUE, impactul politic al determinărilor și concluziilor sale a influențat puternic procesul de elaborare a politicilor, eludând formalitățile legislației UE și „dezinstituționalizând” procesul decizional. Având în vedere acest rol de facto consolidat, ar fi oportună o clarificare a relevanței sale în raport cu Carta.

Drepturi versus principii

Carta este unică prin combinarea, într-un singur document, a drepturilor civile și politice, precum și a drepturilor sociale și economice, inclusiv a „drepturilor omului de a treia generație”. Cu toate acestea, dihotomia neclară (în limba engleză) între drepturi și principii, consacrată la articolul 51 alineatul (1) și la articolul 52 din Cartă, și consolidată de explicațiile Cartei, precum și de nivelul diferit de protecție acordat acestora (rights be respected/principles to be observed - drepturile trebuie respectate/principiile care trebuie respectate) riscă să submineze acest caracter excepțional. Trecerea la o „conceptualizare” univocă a tuturor articolelor consacrate în Cartă în procesele decizionale și de elaborare a politicilor UE, ținând totodată seama în mod corespunzător de rolul primordial al CJUE în interpretarea legislației UE, ar contribui la confirmarea unicității sale și la consolidarea domeniului său de aplicare. Promovarea unei sinergii sistematice între Cartă și celelalte instrumente ale legislației drepturilor omului, precum și între organismele de supraveghere competente, ar fi reciproc avantajoasă pentru a consolida dispozițiile și obligațiile prevăzute în aceasta. Aderarea la Carta socială europeană reprezintă un pas indispensabil pe care UE trebuie să îl facă în această privință.

Carta și agențiile UE

Agențiile UE sunt obligate să respecte și să promoveze Carta ca orice alt organism al UE. Această obligație este deosebit de importantă, având în vedere că ele acționează adesea ca o legătură operațională între UE și autoritățile naționale, prin sprijinirea statelor membre și a actorilor lor relevanți în îndeplinirea responsabilităților care decurg din legislația UE și, astfel, prin eventuala punere concretă în aplicare a dispozițiilor Cartei. Analizând realitatea actuală a agențiilor UE, reiese că gradul de cunoaștere internă a Cartei, precum și de instituire a unor proceduri și/sau a unor instrumente interne pentru punerea în practică a dispozițiilor sale, diferă în mod semnificativ în funcție de mandatul și de natura lor. Există deja mai multe bune practici care ar putea fi aplicate în mod orizontal în toate agențiile UE. Instrumentele suplimentare, cum ar fi, de exemplu, crearea unor posturi de ofițeri pentru drepturile fundamentale, ar fi benefice în acest scop. Consolidarea cooperării între agenții și dezvoltarea unui dialog structurat cu părțile interesate relevante din domeniul drepturilor omului sunt elemente esențiale ale acestui proces. Este nevoie urgentă de includerea de către legiuitorul UE a unor trimiteri explicite la Cartă în toate regulamentele de înființare ale agențiilor.

Punerea în aplicare a Cartei la nivel național

„Dimensiunea națională” a Cartei vine în completarea dimensiunii UE a acesteia. Punerea în aplicare necorespunzătoare a Cartei la nivel național subminează coerența generală și eficacitatea acesteia. Conform dispozițiilor articolului 51 alineatul (1) din Cartă, prevederile acesteia se adresează statelor membre numai atunci când acestea pun în aplicare dreptul Uniunii. În pofida clarificărilor aduse de CJUE, practicile naționale arată că este în continuare dificil de evaluat dacă și cum se aplică Carta în mod concret. Este interesant de observat că uneori judecătorii de la nivel național utilizează Carta ca sursă pozitivă de interpretare chiar și în cazurile care nu intră în domeniul de aplicare al legislației UE. Totuși, în general, această ambiguitate, combinată cu un „deficit generalizat de conștientizare” a Cartei și lipsa politicilor naționale pentru promovarea aplicării sale, conduce la subutilizarea sa substanțială la nivel național. Instituțiile și agențiile UE ar putea juca un rol major în eliminarea acestor lacune prin implementarea a unei serii largi de măsuri și acțiuni menite să sprijine statele membre în acest sens. În orice caz, este extrem de important să se clarifice mai bine domeniul de aplicare și să se treacă la o interpretare mai nerestrictivă a articolul 51 din Cartă, evaluând totodată posibilitatea de a renunța la el în cazul unei revizuiri a tratatelor.

(1)

The Implementation of the Charter of Fundamental Rights in the EU Institutional Framework” (Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în cadrul instituțional al UE), prof. Olivier De Schutter (PE 571.397).

(2)

Avizul FRA - 4/2018 „Provocări și oportunități pentru punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale”, 24 septembrie 2018.

(3)

Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene, Raport privind drepturile fundamentale pe 2017, p. 23.

(4)

Ombudsmanul European, Decizia în cadrul anchetei strategice OI/2/2017/TE privind transparența procesului legislativ al Consiliului, 15.5.2018.

(5)

Decizia Ombudsmanului European în cazul 1409/2014/MHZ privind neefectuarea de către Comisia Europeană a unei evaluări prealabile a impactului asupra drepturilor omului în contextul acordului de liber schimb dintre UE și Vietnam, 26.2.2016.

(6)

Hotărârea din 20 septembrie 2016 „ Mallis și alții”, cauzele conexate C 105/15 P — C 109/15 P, punctul 61.


PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în cadrul instituțional al UE

(2017/2089(INI))

Parlamentul European,

–  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere articolele 2, 3, 6, 7, 9, 10, 11, 21, 23 și 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 8, 9, 10, 11, 12, 15, 16, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, articolul 67 alineatul (1), articolele 258, 263, 267 și 352 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

–  având în vedere Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (CEDO) și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului(CrEDO),

–  având în vedere Memorandul de înțelegere dintre Consiliul Europei și Uniunea Europeană,

–  având în vedere avizele și lista de verificare a criteriilor statului de drept ale Comisiei de la Veneția,

–  având în vedere Declarația universală a drepturilor omului, Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice și Pactul internațional cu privire la drepturile economice, sociale și culturale,

–  având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), precum și Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice(1),

–  având în vedere Rezoluția sa din 15 martie 2007 privind respectarea Cartei drepturilor fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei: metodologie pentru un control sistematic și riguros(2),

–  având în vedere rezoluțiile sale anuale referitoare la situația drepturilor fundamentale în UE,

–  având în vedere Rezoluția sa din 25 octombrie 2016 conținând recomandări adresate Comisiei referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(3),

–  având în vedere Rezoluția sa din 19 ianuarie 2017 referitoare la un pilon european al drepturilor sociale(4),

–  având în vedere Rezoluția sa din 14 septembrie 2017 referitoare la transparența, responsabilitatea și integritatea în instituțiile UE(5),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul publicului la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei(6),

–  având în vedere Regulamentul (CE) nr. 168/2007 al Consiliului din 15 februarie 2007 privind înființarea Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene(7),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 aprilie 2005 intitulată „Respectarea Cartei Drepturilor Fundamentale în propunerile legislative ale Comisiei - Metodologie pentru un control sistematic și riguros” (COM(2005)0172),

–  având în vedere Raportul Comisiei din 29 aprilie 2009 privind funcționarea practică a metodologiei pentru un control sistematic și riguros al respectării Cartei drepturilor fundamentale (COM(2009)0205),

–  având în vedere Comunicarea Comisiei din 19 octombrie 2010 intitulată „Strategie pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană” (COM(2010)0573),

–  având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 6 mai 2011, intitulat „Orientări operaționale privind luarea în considerare a drepturilor fundamentale în cadrul analizelor de impact ale Comisiei” (SEC(2011)0567),

–  având în vedere Comunicarea comună a Comisiei și a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate din 12 decembrie 2011 către Parlamentul European și Consiliu, intitulată „Drepturile omului și democrația în centrul acțiunilor externe ale Uniunii Europene – Către o abordare mai eficientă” (COM(2011)0886),

–  având în vedere „Cadrul strategic și Planul de acțiune ale UE privind drepturile omului și democrația” din 25 iunie 2012,

–  având în vedere Orientările Consiliului din 20 ianuarie 2015 privind acțiunile metodologice de întreprins pentru verificarea compatibilității cu drepturile fundamentale la nivelul grupurilor de pregătire,

–  având în vedere Orientările pentru grupurile de pregătire ale Consiliului intitulate „Compatibilitatea cu drepturile fundamentale”,

–  având în vedere Raportul seminarului președinției Consiliului din 13 mai 2016 intitulat „Politicile naționale de aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a UE”,

–  având în vedere Orientările Comisiei din 19 mai 2015 privind analiza efectelor în ceea ce privește drepturile omului în evaluările de impact pentru inițiativele legate de politica comercială,

–  având în vedere rapoartele anuale ale Comisiei privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a UE,

–  având în vedere colocviile anuale ale Comisiei privind drepturile fundamentale,

–  având în vedere hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) din 20 septembrie 2016 în cauzele conexate C-8/15 P- C-10/15 P, Ledra Advertising Ltd / Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană (BCE)(8),

–  având în vedere hotărârea CJUE din 6 noiembrie 2018 în cauzele conexate C-569/16 și C-570/16, Stadt Wuppertal v.Maria Elisabeth Bauer și Volker Willmeroth v Martina Broßonn(9),

–  având în vedere Avizul 2/13 al CJUE din 18 decembrie 2014 privind aderarea Uniunii Europene la Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale(10),

–  având în vedere Avizul nr. 4/2018 al Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) din 24 septembrie 2018, intitulat „Provocări și oportunități pentru punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale”,

–  având în vedere rapoartele anuale privind drepturile fundamentale ale Agenției pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene,

–  având în vedere Manualul FRA din octombrie 2018 intitulat „Aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în elaborarea legislației și a politicilor la nivel național – Orientări”,

–  având în vedere setul de instrumente pentru o mai bună legiferare, în special instrumentul # 28 „Drepturi fundamentale și drepturile omului”,

–  având în vedere articolul 38 din Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere avizul Secretarului General al Consiliului Europei din 2 decembrie 2016 privind inițiativa Uniunii Europene de instituire a unui Pilon european al drepturilor sociale,

–  având în vedere documentul din noiembrie 2017 al delegației olandeze la COSAC, intitulat „Deschiderea ușilor închise: cum facem ca UE să devină mai transparentă pentru cetățenii săi” și scrisoarea delegațiilor COSAC către instituțiile UE din 20 decembrie 2017 privind transparența procesului decizional politic în cadrul UE;

–  având în vedere studiile intitulate „Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în cadrul instituțional al UE” „Interpretarea articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a UE: dilema unei aplicări mai stricte sau mai largi a cartei la măsurile naționale” și „Carta socială europeană în contextul punerii în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a UE”, publicată de Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii la 22 noiembrie 2016, la 15 februarie 2016 și, respectiv, la 12 ianuarie 2016(11),

–  având în vedere articolul 52 din Regulamentul său de procedură, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) și anexa 3 la decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale, avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale, avizul Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne, poziția sub formă de amendamente a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen și avizul Comisiei pentru petiții (A8-0051/2019),

A.  întrucât Tratatul de la Lisabona a conferit statutul de legislație primară Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”) în cadrul juridic al UE, având aceeași valoare juridică ca cea a tratatelor;

B.  întrucât prezentul raport nu evaluează fiecare drept individual menționat în cartă, ci mai degrabă analizează punerea în aplicare a acesteia ca instrument de drept primar;

C.  întrucât dispozițiile sociale constituie o parte esențială a Cartei și a structurii juridice a Uniunii; întrucât este important să se asigure respectarea drepturilor fundamentale și să se sublinieze importanța acestora în întreaga Uniune;

D.  întrucât, potrivit CJUE, drepturile fundamentale recunoscute de Cartă se află în centrul structurii juridice a UE, iar respectarea lor este o precondiție necesară pentru legalitatea tuturor actelor UE;

E.  întrucât Carta cuprinde, în conformitate cu dispozițiile dreptului internațional al drepturilor omului și ale articolul 51 din Cartă, atât „obligații negative” (neîncălcarea), cât și „obligații pozitive” (promovarea activă), care ar trebui să fie respectate în mod egal pentru ca prevederile Cartei să aibă un caracter operațional deplin;

F.  întrucât articolul 51 din Cartă definește domeniul de aplicare al acesteia în ceea ce privește respectarea principiului subsidiarității, ținând seama de competențele statelor membre și ale Uniunii și respectând limitele competențelor conferite Uniunii prin tratate;

G.  întrucât articolul 51 alineatul (2) din Cartă stabilește în mod clar că aceasta nu extinde domeniul de aplicare a dreptului Uniunii în afara competențelor Uniunii, nu creează nicio competență sau sarcină nouă pentru Uniune și nu modifică competențele și sarcinile stabilite de tratate.

H.  întrucât instituțiile, organismele, oficiile și agențiile Uniunii au obligația de a respecta în permanență Carta, chiar și atunci când acestea acționează în afara cadrului juridic al UE;

I.  întrucât, în temeiul articolului 51, dispozițiile Cartei se aplică statelor membre numai la punerea în aplicare de către acestea a dreptului Uniunii; întrucât, cu toate acestea, pentru că limitele acestei cerințe sunt incerte, este dificil de stabilit când și cum se aplică în mod concret Carta;

J.  întrucât potențialul drepturilor sociale și economice prevăzute în Cartă nu a fost exploatat în mod adecvat până în prezent; întrucât, reamintind avizul Secretarului General al Consiliului Europei, respectarea drepturilor sociale nu este doar un imperativ etic și o obligație legală, ci și o necesitate economică;

K.  întrucât articolul 6 din TUE subliniază, de asemenea, că drepturile fundamentale, garantate de CEDO, trebuie să constituie principii generale ale dreptului Uniunii;

L.  întrucât articolul 151 din TFUE se referă la drepturi sociale fundamentale, precum cele prevăzute în Carta socială europeană;

M.  întrucât studiul său din noiembrie 2017 privind „Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în cadrul instituțional al UE”(12) analizează, printre altele, relevanța Cartei pentru activitățile Comisiei în temeiul Tratatului privind Mecanismul european de stabilitate (Tratatul MES) și în contextul Semestrului european; întrucât drepturilor sociale prevăzute de Cartă nu li se acordă suficientă atenție în cadrul guvernanței economice a Uniunii; întrucât aceste drepturi trebuie considerate ca veritabile drepturi fundamentale;

N.  întrucât angajamentul din cadrul pilonului european al drepturilor sociale, de a oferi cetățenilor drepturi noi și mai eficiente în ceea ce privește egalitatea de șanse și accesul la piața muncii, condițiile de muncă echitabile și protecția și incluziunea socială, consolidează drepturile prevăzute de Cartă;

O.  întrucât principiul egalității de gen este o valoare fundamentală a UE și este prevăzut de tratatele UE și de Cartă; întrucât articolul 8 din TFUE stabilește principiul integrării perspectivei de gen, precizând că „în toate acțiunile pe care le întreprinde, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei”;

P.  întrucât transparența proceselor legislative și decizionale ale UE este un corolar al dreptului la bună administrare, consacrat la articolul 41, și o precondiție esențială pentru ca cetățenii să fie în măsură să evalueze și să supravegheze în mod corespunzător aplicarea Cartei de către instituțiile UE;

Q.  întrucât promovarea de către instituțiile, organismele, birourile și agențiile Uniunii a unei game largi de drepturi prevăzute în Cartă ‑ de la drepturile civile și politice la drepturile sociale, economice și drepturile de a treia generație - ar constitui un stimulent esențial pentru dezvoltarea unei sfere publice europene și pentru exprimarea concretă a conceptului de cetățenie europeană și a dimensiunii participative în cadrul UE consacrate în tratate,

R.  întrucât FRA a formulat o serie de recomandări pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei în avizele sale intitulate „Îmbunătățirea accesului la căi de atac în domeniul afacerilor și al drepturilor omului la nivelul UE”(13) și „Provocări și oportunități pentru punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale”(14);

S.  întrucât articolul 24 din Cartă stipulează drepturile copilului, impunând autorităților publice și instituțiilor private obligația de a lua în considerare în primul rând interesul superior al copiilor;

T.  întrucât articolul 14 din Cartă subliniază dreptul tuturor copiilor la o educație echitabilă;

Consolidarea integrării Cartei în procesele legislative și decizionale

1.  își exprimă convingerea fermă că Strategia Comisiei pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană (COM(2010)0573) a reprezentat un efort inițial după intrarea în vigoare a Cartei, însă necesită o actualizare urgentă; salută rapoartele anuale privind aplicarea Cartei de către Comisie și solicită o revizuire a acestei strategii, elaborate în 2010, în scopul de a o actualiza pentru a ține seama de noile provocări și de realitatea instituțională, în special după Brexit;

2.  recunoaște numeroasele măsuri importante luate de instituțiile UE pentru a integra Carta în procesele legislative și decizionale ale UE; ia act de faptul că principalul rol al Cartei este de a garanta că legislația UE respectă pe deplin drepturile și principiile pe care le consacră, și recunoaște dificultățile pe care le implică promovarea activă a acestora și asigurarea îndeplinirii lor;

3.  subliniază că este important ca toate propunerile de acte legislative ale Uniunii să respecte drepturile fundamentale consacrate în Cartă;

4.  reamintește că procedurile stabilite de instituțiile UE pentru a evalua compatibilitatea propunerilor legislative cu Carta sunt, în principal, de natură internă; solicită posibilitatea de a prevedea forme îmbunătățite de consultare, evaluări ale impactului, inclusiv evaluări specifice ale impactului asupra genului, precum și control juridic, cu implicarea unor experți independenți în drepturile fundamentale; invită Comisia să promoveze o cooperare structurată și reglementată cu organisme din domeniul drepturilor omului, cum ar fi FRA, Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați (EIGE) și organismele relevante ale Consiliului Europei și ale Organizației Națiunilor Unite, precum și organizațiile societății civile care își desfășoară activitatea în acest domeniu, ori de câte ori un dosar legislativ ar putea promova sau afecta în mod negativ drepturile fundamentale;

5.  solicită Comisiei, Consiliului și Parlamentului să revizuiască Regulamentul 168/2007 al Consiliului pentru a permite FRA să emită, din proprie inițiativă, avize fără caracter obligatoriu privind proiectele de acte legislative ale UE și să promoveze consultări sistematice cu agenția;

6.  invită Comisia, celelalte instituții ale UE și guvernele naționale și regionale ale statelor membre să consulte FRA atunci când sunt în joc drepturi fundamentale;

7.  recunoaște rolul vital al Agenției pentru Drepturi Fundamentale în evaluarea respectării Cartei și salută activitatea desfășurată de agenție; încurajează FRA să continue să ofere consiliere și sprijin instituțiilor UE și statelor membre pentru îmbunătățirea culturii drepturilor fundamentale pe tot teritoriul Uniunii; salută strategia FRA pentru perioada 2018-2022, adoptată recent;

8.  ia act de instrumentul online interactiv CLARITY, dezvoltat de FRA pentru o identificare mai ușoară a celui mai potrivit organism nejudiciar care deține competențe în domeniul drepturilor omului într-o chestiune specifică referitoare la drepturile fundamentale;

9.  invită Comisia să asigure evaluări cuprinzătoare ale impactului printr-o analiză echilibrată a consecințelor economice, sociale și de mediu, și să își revizuiască decizia de a-și clasifica considerațiile privind drepturile fundamentale în cele trei categorii actuale (efecte economice, social și de mediu), creând două categorii specifice intitulate „Efecte asupra drepturilor fundamentale” și „Evaluarea impactului asupra genului”, pentru a garanta că sunt evaluate toate aspectele legate de drepturile fundamentale;

10.  invită Comisia să ia măsuri sistematice la nivelul Uniunii pentru a susține și a respecta dispozițiile Cartei și să garanteze că dreptul Uniunii este adaptat pentru a ține seama de evoluțiile juridice și jurisprudențiale ale dreptului internațional al drepturilor omului; în acest sens, își reiterează, de asemenea, apelul la adresa Comisiei de a înainta o propunere care să pună în aplicare rezoluția Parlamentului din 25 octombrie 2016 referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(15), care ar permite monitorizarea sistematică a evoluțiilor din instituțiile și organismele UE și din statele membre care ar necesita luarea unor măsuri de protecție și respectare a drepturilor, libertăților și principiilor stabilite în Cartă; sugerează că, în special, condițiile prevăzute în criteriile de la Copenhaga referitoare la drepturile fundamentale nu ar trebui să fie utilizate doar o singură dată, ca precondiții pentru aderare, ci să se evalueze periodic în ce măsură sunt respectate de către statele membre;

11.  ia act de faptul că Ombudsmanul joacă, de asemenea, un rol relevant în garantarea respectării drepturilor fundamentale în contextul Cartei, nu doar în legătură cu articolul 41 privind dreptul la bună administrare în sine, ci și luând în considerare faptul că o asemenea bună administrare este un element central în ceea ce privește protejarea altor drepturi fundamentale; reamintește contribuția exemplară a Ombudsmanului în domeniul transparenței și libertății de informare, printre altele, precum și Raportul special privind Frontex(16) din perioada acestei legislaturi parlamentare, în special în ceea ce privește dreptul solicitanților de azil și migranților de a prezenta plângeri;

12.  constată că jurisprudența va avea un impact asupra domeniului de aplicare al Cartei, fapt ce trebuie luat în considerare;

13.  solicită legislatorilor UE să recunoască rezultatele hotărârii Tribunalului din 22 martie 2018 (cauza T-540/15) privind accesul la documentele trilogurilor(17) și să acționeze în consecință; insistă asupra necesității de a crește transparența și a facilita accesul la documente între instituțiile UE, în vederea unei cooperări interinstituționale mai eficiente, inclusiv responsabilizarea în aspectele legate de drepturile fundamentale; îndeamnă Consiliul să abordeze rapid preocupările ridicate în ceea ce privește transparența procesului său decizional și accesul la documente, în conformitate cu recomandările relevante ale Ombudsmanului European;

Integrarea Cartei în politicile UE

14.  reamintește că procesul decizional al UE se bazează pe principiile și obiectivele stabilite la articolele 2, 3, 4, 5 și 6 din TUE, sprijinind și punând în aplicare pe deplin, totodată, cerințele prevăzute în dispozițiile cu aplicabilitate generală de la titlul II partea I din TFUE;

15.  reafirmă faptul că toate actele juridice adoptate de Uniune trebuie să respecte pe deplin dispozițiile Cartei, inclusiv dispozițiile sociale ale acesteia; subliniază importanța includerii în Cartă a unor trimiteri explicite la drepturile fundamentale în cadrul juridic care reglementează politica economică și monetară a UE; subliniază că recurgerea la acorduri interguvernamentale nu scutește instituțiile UE de obligațiile lor de a evalua compatibilitatea unor astfel de instrumente cu legislația UE, inclusiv Carta;

16.  consideră că este esențial ca Uniunea să ia măsuri ferme pentru a-și consolida angajamentele în ceea ce privește garantarea tuturor drepturilor prevăzute în Cartă, inclusiv a drepturilor sociale;

17.  invită Comisia să se asigure că procesul Semestrului european, inclusiv recomandările specifice de țară și recomandările anuale ale analizei creșterii, respectă componentele normative ale drepturilor sociale prevăzute de Cartă;

18.  sprijină introducerea unor clauze solide și coerente privind drepturile fundamentale în textele operaționale ale proiectelor de regulamente de instituire a fondurilor UE;

19.  invită Comisia și Consiliul să ia decizii macroeconomice ținând seama în mod adecvat de evaluări ale drepturilor fundamentale, bazate pe întreaga serie de drepturi civile, politice și sociale garantate de instrumentele dreptului european și internațional al drepturilor omului;

20.  invită Comisia să analizeze ce măsuri sunt necesare pentru aderarea Uniunii Europene la Carta socială europeană și să propună un calendar pentru atingerea acestui obiectiv;

21.  reamintește că, pe baza competențelor prevăzute în tratate, este în principal responsabilitatea statelor membre să pună în aplicare politica socială, și deci și să confere eficacitate și o expresie concretă dispozițiilor sociale consacrate în Cartă; cu toate acestea, își reiterează propunerea de includere în tratate, în contextul revizuirii acestora, a unui protocol social, pentru a consolida drepturile sociale fundamentale în raport cu libertățile economice;

22.  ia la cunoștință rolul esențial, dar informal, al Eurogrupului în guvernanța economică a zonei euro, și impactul pe care deciziile acestuia l-ar putea avea în influențarea procesului de elaborare a politicilor, fără a fi contrabalansat de mecanisme adecvate de responsabilitate democratică și control judiciar; reamintește membrilor acestuia obligațiile lor orizontale care decurg din articolele 2 și 6 din TUE și din Cartă;

23.  invită Comisia și Banca Centrală Europeană să respecte pe deplin Carta atunci când își desfășoară activitatea în cadrul Mecanismului european de stabilitate, inclusiv în cadrul practicilor de acordare a împrumuturilor, luând în considerare jurisprudența CJUE;

24.  reamintește că acțiunea Uniunii pe scena internațională trebuie să fie ghidată de principiile consacrate la articolul 21 alineatul (1) din TUE; este convins că respectarea deplină și promovarea dispozițiilor Cartei în interiorul Uniunii reprezintă un criteriu de referință pentru evaluarea legitimității și a credibilității acțiunii Uniunii în relațiile sale internaționale, inclusiv în cadrul procesului de extindere, în temeiul articolului 49 din TUE;

25.  remarcă jurisdicția limitată a CJUE în domeniul politicii externe și de securitate comune (PESC) și avertizează cu privire la orice posibilă limitare a drepturilor la o cale de atac eficientă, astfel cum sunt consacrate în Cartă;

26.  reamintește instituțiilor UE obligațiile lor în materie de drepturi ale omului care intră în domeniul de aplicare al Cartei, inclusiv în domeniul politicii comerciale; încurajează Comisia să realizeze evaluări specifice ale impactului asupra drepturilor omului înainte de încheierea tuturor negocierilor comerciale, făcând trimitere la principiile directoare ale ONU privind evaluarea impactului acordurilor comerciale și de investiții asupra drepturilor omului;

27.  reamintește că atât tratatele, cât și Carta fac trimitere la protecția minorităților naționale și la discriminarea pe motive de limbă; solicită acțiuni administrative concrete în cadrul instituțiilor UE, pentru a încuraja guvernele naționale să găsească soluții viabile și să promoveze cultura diversității lingvistice în țările lor, alături de limbile oficiale ale UE;

28.  reamintește obligația, prevăzută la articolul 6 din TUE, de a adera la Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO); solicită Comisiei să ia măsurile necesare pentru a elimina barierele juridice care împiedică încheierea procesului de aderare, și să prezinte un nou proiect de acord pentru aderarea Uniunii la Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO), oferind soluții pozitive la obiecțiile ridicate de CJUE în Avizul 2/13 din 18 decembrie 2014; consideră că finalizarea acestuia ar introduce garanții suplimentare de protecție a drepturilor fundamentale ale cetățenilor și rezidenților UE și ar oferi un mecanism suplimentar pentru exercitarea drepturilor omului, și anume posibilitatea de a depune o plângere la CEDO pentru o încălcare a drepturilor omului derivată dintr-o acțiune a unei instituții UE sau a unui stat membru atunci când aplică dreptul UE și care se înscrie în sfera de competență a CEDO; este, de asemenea, de opinie că jurisprudența CEDO va oferi, astfel, o contribuție suplimentară pentru activitatea prezentă și viitoare a UE în privința respectării și promovării drepturilor omului și a libertăților fundamentale în domeniul libertăților civile, justiției și afacerilor interne, pe lângă jurisprudența CJUE în acest domeniu;

Carta și agențiile UE

29.  subliniază potențialul anumitor agenții ale UE de a oferi sprijin statelor membre în îndeplinirea obligațiilor care le revin în temeiul Cartei, acționând frecvent ca o legătură operațională între UE și autoritățile naționale; subliniază că această sarcină poate fi realizată în mod eficient doar prin dezvoltarea unei veritabile practici în domeniul drepturilor fundamentale în cadrul agențiilor care își desfășoară activitatea în domeniul justiției și afacerilor interne sau care au sarcina specifică de a promova și a proteja drepturile și principiile care derivă din Cartă, luând în considerare atât dimensiunea internă, cât și cea externă a protecției și promovării drepturilor fundamentale;

30.  solicită agențiilor UE relevante să își intensifice eforturile de implementare a principiilor de egalitate de gen consacrate în Cartă, inclusiv asigurându-se că toate instituțiile și agențiile UE urmăresc o politică de toleranță zero față de toate formele de violență sexuală și de hărțuire fizică sau psihologică; invită toate instituțiile și agențiile UE să pună pe deplin în aplicare rezoluția sa din 26 octombrie 2017 privind combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE(18);

31.  ia act de gama diferențiată de politici și instrumente elaborate de diferitele agenții pentru a pune în aplicare obligațiile lor în materie de drepturi fundamentale ale omului, care au drept rezultat diferite niveluri de punere în aplicare; subliniază necesitatea de a promova cooperarea între agențiile UE, precum și dialogurile structurate cu experții independenți din domeniul drepturilor omului și de a valorifica cele mai bune practici existente pentru a promova un cadru comun și consolidat în materie de drepturi ale omului;

32.  solicită agențiilor UE care își desfășoară activitatea în domeniul justiției și al afacerilor interne și/sau celor ale căror activități ar putea avea un impact asupra drepturilor și principiilor care derivă din Cartă să adopte strategii interne privind drepturile fundamentale și să organizeze sesiuni periodice de formare pentru personalul lor cu privire la drepturile fundamentale și la Cartă, la toate nivelurile;

33.  regretă absența, în multe regulamente de înființare a agențiilor UE, a unei trimiteri explicite la Cartă; invită colegiuitorii să remedieze această lacună, dacă este necesar, ori de câte ori sunt elaborate sau revizuite regulamente sau decizii de instituire a unor agenții, și să prevadă mecanisme operaționale suplimentare care să asigure respectarea Cartei, luând în considerare mandatul și caracteristicile specifice ale fiecărei agenții în parte;

Sprijinirea statelor membre pentru punerea în aplicare a Cartei la nivel național

34.  reamintește că dimensiunile UE și naționale ale Cartei sunt indisolubil legate și se completează reciproc pentru a se garanta că dispozițiile Cartei sunt aplicate în mod consecvent în tot cadrul juridic al UE;

35.  atrage atenția asupra lipsei persistente de conștientizare cu privire la Cartă, la domeniul și gradul său de aplicare, atât în rândul titularilor de drepturi care beneficiază de protecția acesteia, cât și al juriștilor și experților în domeniul drepturilor omului și regretă insuficiența acțiunilor naționale pentru remedierea acestor deficiențe;

36.  invită Comisia să își consolideze activitățile de sensibilizare cu privire la Cartă, cu implicarea deplină a organizațiilor societății civile, și să promoveze și să finanțeze module de formare specifice privind Carta pentru judecătorii naționali, practicienii din domeniul dreptului și funcționarii publici, cu scopul de a îmbunătăți, de asemenea, cunoașterea politicilor și a dreptului Uniunii, inclusiv dreptul material și procedural, utilizarea instrumentelor de cooperare judiciară ale UE, jurisprudența relevantă a Curții de Justiție a Uniunii Europene, limbajul juridic și dreptul comparat; invită, de asemenea, Comisia să ofere statelor membre orientări practice, care să le ajute la aplicarea Cartei la nivel național; solicită Comisiei, în acest context, să acorde o vizibilitate maximă Manualului FRA, recent publicat, privind „Aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în elaborarea legislației și a politicilor la nivel național”;

37.  încurajează statele membre să facă schimb sistematic de informații și de experiență cu privire la utilizarea, aplicarea și monitorizarea Cartei și să integreze exemplele de bune practici deja dezvoltate la nivel național; încurajează statele membre să își revizuiască normele procedurale privind controlul juridic și evaluările de impact ale actelor din perspectiva Cartei; constată că aceste proceduri ar trebui să se refere explicit la Cartă, așa cum se referă la instrumentele naționale pentru drepturile omului, pentru a reduce la minimum riscul de a o ignora;

38.  subliniază că lacunele în transpunerea și aplicarea dreptului UE în statele membre pot avea un impact autentic asupra exercitării drepturilor fundamentale ale UE; reamintește, în acest context, rolul Comisiei de gardian al tratatelor, care îi conferă responsabilitatea în ultimă instanță - dacă nu chiar responsabilitatea principală - de a apăra drepturile fundamentale, inclusiv prin proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor, atunci când este necesar; solicită, în acest sens, o conducere mai hotărâtă pentru a asigura aplicarea adecvată a legislației UE;

Spre o interpretare mai consecventă a Cartei

39.  își exprimă convingerea că interpretările diferite cu privire la aplicarea dispozițiilor Cartei de către instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE și ale statelor membre sunt în detrimentul valorii adăugate aduse de Cartă, și anume aceea de a reprezenta un set de standarde minime comune de protecție care trebuie aplicate orizontal tuturor actorilor instituționali, precum și politicilor și activităților legate de sfera UE;

40.  subliniază faptul că integrarea Cartei în legislația primară a UE, deși nu extinde competențele Uniunii și respectă principiul subsidiarității, conform articolului 51, creează noi responsabilități pentru instituțiile decizionale și executive, precum și pentru statele membre atunci când aplică legislația UE la nivel național, precum și că dispozițiile Cartei au devenit astfel direct aplicabile de către instanțele judiciare europene și naționale;

41.  încurajează instituțiile UE și statele membre să permită o aplicare mai directă a Cartei în ansamblul său;

42.  regretă că, până în prezent, Republica Polonă și Regatul Unit nu au decis să se retragă din Protocolul nr. 30 la tratate, asigurându-și astfel clauza de neparticipare la Cartă;

°

°  °

43.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.

(1)

JO C 337, 20.9.2018, p. 167.

(2)

JO C 301 E, 13.12.2007, p. 229.

(3)

JO C 215, 19.6.2018, p. 162.

(4)

JO C 242, 10.7.2018, p. 24.

(5)

JO C 337, 20.9.2018, p. 120.

(6)

JO L 145, 31.5.2001, p. 43.

(7)

JO L 53, 22.2.2007, p. 1.

(8)

ECLI:EU:C:2016:701.

(9)

ECLI:EU:C:2018:871.

(10)

ECLI:EU:C:2014:2454.

(11)

Studiu intitulat „Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în cadrul instituțional al UE”, Parlamentul European, Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii, Departamentul tematic C, 22 noiembrie 2016; studiu intitulat „Interpretarea articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a UE: dilema unei aplicări mai stricte sau mai largi a cartei la măsurile naționale”, Direcția Generală Politici Interne ale Uniunii, Departamentul tematic C, 15 februarie 2016, și studiul intitulat „Carta socială europeană în contextul punerii în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a UE” din 12 ianuarie 2016.

(12)

„Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în cadrul instituțional al UE”, Parlamentul European, Direcția Generală Politici Interne, Departamentul tematic C - Drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, 22 noiembrie 2016.

(13)

Avizul FRA 1/2017, 10 aprilie 2017.

(14)

Avizul FRA 4/2018, 24 septembrie 2018.

(15)

JO C 215, 19.6.2018, p. 162.

(16)

Rezoluția Parlamentului European din 2 decembrie 2015 referitoare la Raportul special al Ombudsmanului European privind ancheta din proprie inițiativă OI/5/2012/BEH-MHZ referitoare la Frontex, JO C 399, 24.11.2017, p. 2.

(17)

Hotărârea Tribunalului din 22 martie 2018, Emilio de Capitani / Parlamentul European, T-540/15, ECLI:EU:T:2018:167.

(18)

JO C 346, 27.9.2018, p. 192.


AVIZ al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (5.12.2018)

destinat Comisiei pentru afaceri constituționale

referitor la punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în cadrul instituțional al UE

(2017/2089(INI))

Raportor pentru aviz: Eduard Kukan

SUGESTII

Comisia pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale recomandă Comisiei pentru afaceri constituționale, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  întrucât dispozițiile sociale constituie o parte esențială a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și a structurii juridice a Uniunii; întrucât este important să se asigure respectarea drepturilor fundamentale și să se sublinieze importanța acestora în întreaga Uniune;

B.  întrucât, de la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Carta drepturilor fundamentale este izvor de drept primar și se aplică în primul rând instituțiilor și organelor din Uniune;

C.  întrucât Uniunea, inclusiv toate instituțiile, organele, oficiile și agențiile UE și statele membre au obligația de a proteja drepturile fundamentale pe parcursul executării mandatelor lor și de a respecta pe deplin Carta, inclusiv pe tot parcursul procesului legislativ și în cadrul punerii în aplicare a legislației Uniunii; întrucât este important ca aceasta să fie aplicată sistematic în toate domeniile de politici;

D.  întrucât această obligație înseamnă că instituțiile UE ar trebui nu numai să evite încălcarea drepturilor consacrate în Cartă, dar și să mărească potențialul Cartei, integrând activ și sistematic aceste drepturi în procesul de adoptare a actelor legislative și în procesul de elaborare a politicilor;

E.  întrucât Consiliul și Parlamentul trebuie să se asigure în mod sistematic că toate opțiunile de politici examinate sunt evaluate în funcție de contribuția acestora la realizarea Cartei;

F.  întrucât proclamarea pilonului european al drepturilor sociale aduce și mai mult în prim plan importanța șanselor egale și a accesului la piața muncii, a condițiilor de lucru echitabile și decente, precum și a protecției și incluziunii sociale, cu scopul de a le asigura cetățenilor drepturi noi și mai eficace și cu scopul întăririi drepturilor prevăzute de Cartă,

1.  reafirmă faptul că toate actele juridice adoptate de Uniune trebuie să includă și să respecte pe deplin dispozițiile Cartei, inclusiv dispozițiile sociale ale acesteia și dispozițiile din domeniul guvernanței economice; subliniază că se impune o evaluare sistematică a faptului dacă legislația și politicile Uniunii respectă dispozițiile Cartei; invită Comisia să asigure conformitatea procesului semestrului european cu Carta, inclusiv a analizei anuale a creșterii și a recomandărilor adresate fiecărei țări în parte;

2.  salută, în contextul pilonului european al drepturilor sociale, propunerile Comisiei privind echilibrul dintre viața profesională și cea privată, condițiile de muncă previzibile și transparente și coordonarea sistemelor de securitate socială;

3.  constată că jurisprudența va avea un impact asupra domeniului de aplicare al Cartei, fapt ce trebuie luat în considerare;

4.  invită Uniunea Europeană să adere la Carta socială europeană a Consiliului Europei;

5.  subliniază faptul că toți actorii UE ar trebui să acorde drepturilor și principiilor sociale și economice la fel de multă atenție ca și celorlalte drepturi fundamentale și principii consacrate în cartă;

6.  invită Comisia, celelalte instituții ale UE și guvernele naționale și regionale ale statelor membre să consulte Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) atunci când sunt în joc drepturi fundamentale;

7.  evidențiază faptul că Uniunea trebuie să continue să popularizeze Carta, atât la nivel național, cât și la nivelul UE, dezvoltând comunicarea privind drepturile, valorile și libertățile fundamentale și punând accentul în special asupra politicilor sociale și de ocupare a forței de muncă; subliniază că este important să se promoveze în continuare drepturile și libertățile fundamentale; invită instituțiile și agențiile Uniunii, în special agențiile din domeniul ocupării forței de muncă și al politicilor sociale, să își alinieze mai bine practicile în ceea ce privește punerea în aplicare a Cartei; solicită să se acorde o atenție deosebită înlesnirii angajării persoanelor cu dizabilități și compensării dezavantajelor cu care se confruntă acestea în evoluția lor profesională; invită Comisia să creeze o direcție generală responsabilă de chestiuni legate de persoanele cu dizabilități; regretă faptul că încă nu a fost valorificat potențialul deplin al Cartei;

8.  scoate în evidență rolul important al Ombudsmanului European în responsabilizarea instituțiilor UE și în promovarea bunelor practici administrative în rândul acestora; salută activitatea Ombudsmanului European;

9.  salută activitatea Comisiei în domeniul drepturilor fundamentale și rapoartele anuale ale acesteia privind punerea în aplicare a drepturilor și libertăților fundamentale consacrate în Cartă;

10.  salută faptul că UE acordă o atenție tot mai mare drepturilor cetățenilor în vârstă și încurajează continuarea progreselor în abordarea îmbătrânirii din perspectiva drepturilor; subliniază că este important să se combată discriminarea pe criterii de vârstă;

11.  subliniază că instituțiile Uniunii și statele membre ar trebui să își respecte obligațiile referitoare la cerințele sociale și economice ale Cartei atunci când asigură respectarea instrumentelor UE, cum ar fi Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în cadrul uniunii economice și monetare (TSCG) și Pactul de stabilitate și de creștere; solicită, de asemenea, ca noțiunea de „circumstanțe excepționale” de la articolul 3 alineatul (3) litera (b) din TSCG, care autorizează devierea de la obiectivul pe termen mediu sau de la traiectoria de ajustare anunțată, să fie interpretată pentru a include cazurile în care un stat nu își poate asigura conformitatea fără a periclita obligațiile asumate de acesta în temeiul prevederilor sociale ale Cartei;

12.  recunoaște rolul vital al Agenției pentru Drepturi Fundamentale în evaluarea respectării Cartei și salută activitatea desfășurată de agenție; încurajează agenția FRA să continue să ofere consiliere și sprijin instituțiilor UE și statelor membre pentru îmbunătățirea culturii drepturilor fundamentale pe tot teritoriul Uniunii; salută strategia agenției FRA pentru perioada 2018-2022, adoptată recent;

13.  reafirmă că prevederile sociale ale Cartei garantează o acoperire și o protecție socială și de sănătate egală pentru toți lucrătorii, inclusiv pentru lucrătorii de pe platforme;

14.  subliniază că este important ca toate propunerile de acte legislative ale Uniunii să respecte drepturile fundamentale consacrate în Cartă; evidențiază, în special în ceea ce privește drepturile fundamentale ale lucrătorilor, că Uniunea trebuie să le asigure tuturor lucrătorilor aceleași drepturi fundamentale, indiferent de dimensiunea întreprinderii, de tipul contractului sau de relația de muncă;

15.  invită Comisia și Banca Centrală Europeană să respecte pe deplin Carta atunci când își desfășoară activitatea în cadrul Mecanismului european de stabilitate, inclusiv în cadrul practicilor de acordare a împrumuturilor, luând în considerare jurisprudența Curții de Justiție.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

3.12.2018

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

35

1

2

Membri titulari prezenți la votul final

Laura Agea, Guillaume Balas, Brando Benifei, Enrique Calvet Chambon, David Casa, Michael Detjen, Geoffroy Didier, Lampros Fountoulis, Marian Harkin, Agnes Jongerius, Rina Ronja Kari, Jan Keller, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Jean Lambert, Jérôme Lavrilleux, Patrick Le Hyaric, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Thomas Mann, Elisabeth Morin-Chartier, Emilian Pavel, Georgi Pirinski, Dennis Radtke, Terry Reintke, Robert Rochefort, Claude Rolin, Siôn Simon, Ulrike Trebesius

Membri supleanți prezenți la votul final

Georges Bach, Heinz K. Becker, Deirdre Clune, Tania González Peñas, Alex Mayer, Jasenko Selimovic, Helga Stevens, Monika Vana

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Caterina Chinnici

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

35

+

ALDE

Enrique Calvet Chambon, Marian Harkin, Robert Rochefort, Jasenko Selimovic

EFDD

Laura Agea

GUE/NGL

Tania González Peñas, Rina Ronja Kari, Patrick Le Hyaric

PPE

Georges Bach, Heinz K. Becker, David Casa, Deirdre Clune, Geoffroy Didier, Ádám Kósa, Agnieszka Kozłowska-Rajewicz, Jérôme Lavrilleux, Jeroen Lenaers, Verónica Lope Fontagné, Thomas Mann, Elisabeth Morin-Chartier, Dennis Radtke, Claude Rolin

S&D

Guillaume Balas, Brando Benifei, Caterina Chinnici, Michael Detjen, Agnes Jongerius, Jan Keller, Alex Mayer, Emilian Pavel, Georgi Pirinski, Siôn Simon

VERTS/ALE

Jean Lambert, Terry Reintke, Monika Vana

1

-

NI

Lampros Fountoulis

2

0

ECR

Helga Stevens, Ulrike Trebesius

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri


AVIZ al Comisiei pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne (11.1.2019)

destinat Comisiei pentru afaceri constituționale

referitor la punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în cadrul instituțional al UE

(2017/2089(INI))

Raportor pentru aviz: Dennis de Jong

SUGESTII

Comisia pentru libertăți civile, justiție și afaceri interne recomandă Comisiei pentru afaceri constituționale, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 44 și 51,

  având în vedere studiul intitulat „Interpretarea articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a UE: dilema unei aplicări mai stricte sau mai largi a Cartei la măsurile naționale”, publicat în februarie 2016 de Departamentul tematic C din cadrul Direcției Generale Politici Interne;

  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(1), în special punctul 20;

  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene(2), în special punctul 45,

A.  întrucât articolul 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) recunoaște drepturile, libertățile și principiile consacrate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene din 7 decembrie 2000, astfel cum a fost adaptată la Strasbourg la 12 decembrie 2007, care are aceeași valoare juridică cu Tratatele;

B.  întrucât, în conformitate cu articolul 51 din Cartă, dispozițiile acesteia se adresează , printre altele, instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii; întrucât articolul 51 alineatul (1) din Cartă prevede că dispozițiile acesteia se adresează statelor membre „numai în cazul în care acestea pun în aplicare dreptul Uniunii”.

C.  întrucât articolul 51 alineatul (1) prevede, de asemenea, că instituțiile și organele Uniunii „promovează aplicarea” Cartei; subliniază că această Cartă nu reprezintă doar o serie de interdicții, ci ar trebui să fie considerată și un instrument pentru luarea unor măsuri care să asigure respectarea sa efectivă;

D.  întrucât articolul 6 din TUE subliniază, de asemenea, că drepturile fundamentale, garantate de Convenția europeană a drepturilor omului (CEDO), trebuie să constituie principii generale ale dreptului Uniunii;

E.  întrucât articolul 151 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) se referă la drepturi sociale fundamentale, precum cele prevăzute în Carta socială europeană;

F.  întrucât studiul său din noiembrie 2017 privind punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în cadrul instituțional al UE(3) analizează, printre altele, relevanța Cartei pentru activitățile Comisiei în temeiul Tratatului privind Mecanismul european de stabilitate (Tratatul privind MES) și în contextul semestrului european; întrucât drepturilor sociale prevăzute de Cartă nu li se acordă suficientă atenție în cadrul guvernanței economice a Uniunii; întrucât aceste drepturi trebuie considerate ca veritabile drepturi fundamentale;

G.  întrucât Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) a formulat o serie de recomandări pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale în avizele sale intitulate „Îmbunătățirea accesului la căi de atac în domeniul afacerilor și al drepturilor omului la nivelul UE”(4) și „Provocări și oportunități pentru punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale”(5);

1.  afirmă că Carta drepturilor fundamentale trebuie să fie aplicată cu respectarea deplină a CEDO și recunoaște totodată importanța Cartei sociale europene și a Pilonului european al drepturilor omului; invită Comisia să accelereze procedura de aderare a UE la CEDO și să examineze cu prioritate posibilitatea aderării UE la Carta socială europeană;

2.  invită insistent Comisia să clarifice domeniul de aplicare al articolul 51 din Carta drepturilor fundamentale, pentru că interpretările diferite cresc confuzia și fac ca aplicarea Cartei să fie neclară și nesatisfăcătoare(6);

3.  invită Comisia să ofere statelor membre orientări privind modul în care ar trebui să ia în considerare drepturile fundamentale atunci când pun în aplicare dreptul Uniunii;

4.  subliniază că articolul 51 alineatul (1) din Cartă cere promovarea drepturilor și a principiilor pe care le stabilește și indică legătura dintre valorile Uniunii și Cartă, precum și cu criteriile de la Copenhaga pentru aderarea țărilor terțe la Uniune; regretă că, până în prezent, UE nu dispune de un mecanism global pentru protecția democrației, a statului de drept și a drepturilor fundamentale, pentru care Parlamentul a pledat în rezoluția sa din 14 noiembrie 2018(7), care să permită monitorizarea sistematică a evoluțiilor din instituțiile și organismele UE și din statele membre care necesită luarea unor măsuri de protecție și respectare a drepturilor, libertăților și principiilor stabilite în Cartă; sugerează ca, în special, condițiile prevăzute în criteriile de la Copenhaga referitoare la drepturile fundamentale să nu fie utilizate doar o singură dată, ca condiții necesare pentru aderare, ci ca statele membre să fie evaluate periodic în funcție de acestea;

5.  ia act cu îngrijorare de faptul că Carta drepturilor fundamentale se aplică în statele membre numai atunci când acestea pun în aplicare dreptul UE și invită diferitele instituții ale UE să aibă în vedere consolidarea domeniului de aplicare a Cartei în următoarea revizuire a tratatului;

6.  invită Comisia, celelalte instituții ale UE și guvernele naționale și regionale ale statelor membre să consulte în mod regulat ADF atunci când sunt în joc drepturi fundamentale; solicită, de asemenea, ca în cadrul Semestrului european să se introducă o evaluare obligatorie și o analiză a respectării prevederilor Cartei de către statele membre;

7.  își exprimă îngrijorarea cu privire la absența unor evaluări sistematice a impactului asupra drepturilor fundamentale al propunerilor legislative ale Comisiei înainte de adoptare și solicită Comisiei, Consiliului și Parlamentului să organizeze verificări ale compatibilității și evaluări ale impactului independente și cuprinzătoare în ceea ce privește drepturilor fundamentale pentru fiecare propunere legislativă, integrându-le astfel în toate domeniile de politică relevante;

8.  solicită Comisiei, Consiliului și Parlamentului să prevadă forme sistematice de consultare a organismelor și instituțiilor cu expertiză în domeniul drepturilor omului, în general, și în Carta drepturilor fundamentale, în special; face referire, în acest sens, la ADF, dar și la organismele relevante ale Consiliului Europei și ale Organizației Națiunilor Unite;

9.  reamintește că, în conformitate cu hotărârea Curții de Justiție(8), Comisia trebuie să respecte pe deplin Carta, inclusiv în exercitarea atribuțiilor care îi revin în temeiul Tratatului privind MES, în special atunci când este vorba de semnarea unor memorandumuri de înțelegere, și că același lucru este valabil și pentru recomandările din contextul Semestrului european; invită Comisia să integreze sistematic evaluările impactului asupra drepturilor fundamentale în guvernanța socioeconomică a UE, acordând o atenție specială compatibilității cu dispozițiile sociale ale Cartei;

10.  subliniază că lacunele în transpunerea și aplicarea dreptului UE în statele membre pot avea un real impact asupra exercitării drepturilor fundamentale ale Uniunii; reamintește, în acest sens, rolul Comisiei de gardian al tratatelor, căreia îi revine responsabilitatea în ultimă instanță - dacă nu chiar responsabilitatea principală - de a apăra drepturile fundamentale, dacă este necesar prin proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor; solicită, în acest sens, o conducere mai hotărâtă în ceea ce privește asigurarea aplicării adecvate a legislației UE, în special a dreptului la protecția mediului conferit prin articolul 37 din Cartă, prin proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor mai stricte, mai ferme și aprofundate; reamintește importanța dezvoltării rapide și a aplicării adecvate a pilonului „acces la justiție” al Convenției de la Aarhus;

11.  subliniază că aplicarea Cartei se extinde și la agențiile UE; consideră, prin urmare, că la redactarea și revizuirea regulamentelor și deciziilor de creare a agențiilor ar trebui inclusă întotdeauna o dispoziție care să precizeze că agențiile au obligația de a respecta, în cadrul mandatelor lor respective, Carta și dreptul internațional al drepturilor omului; invită toate agențiile să adopte o strategie privind drepturile fundamentale, inclusiv un cod de conduită pentru personalul lor și un mecanism de identificare și raportare a oricărei încălcări a drepturilor fundamentale; încurajează în special Frontex și Biroul European de Sprijin pentru Azil (BESA) să respecte întru totul Carta nu doar în cadrul politicilor lor generale, ci și în activitățile cotidiene ale poliției de frontieră și gărzii de coastă, precum și ale ofițerilor specializați în domeniul azilului repartizați în cadrul acestor agenții;

12.  solicită finalizarea fără întârziere a adoptării Directivei orizontale a UE privind combaterea discriminării(9), pentru a garanta mai bine drepturile fundamentale în Uniune prin adoptarea unei legislații UE concrete, evitând astfel actuala interferență a articolului 51;

13.  reamintește importanța principiului subsidiarității, încurajând totodată statele membre să aplice Carta la întregul său potențial, în conformitate cu CEDO, și încurajează schimbul de bune practici între statele membre, cu Uniunea și cu agențiile sale. reamintește și încurajează valorizarea, interpretarea pozitivă și aplicarea Cartei de către judecătorii naționali;

14.  subliniază că aceasta este, probabil, principalul instrument pentru apărarea, promovarea și realizarea valorilor Uniunii, prin implementarea sa în cadrul unor politici și activități politice specifice; subliniază că este esențial ca UE să sprijine aceste valori atât în politica sa externă, cât și la nivel intern, extinzând sfera de aplicare a Cartei pentru cetățenii și rezidenții săi, precum și în găzduirea refugiaților și primirea migranților;

15.  subliniază că toate instituțiile, agențiile și organismele Uniunii, inclusiv Frontex, precum și statele membre, sunt obligate să respecte integral dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale;

16.  reamintește că atât tratatele, cât și Carta drepturilor fundamentale a fac trimitere la protecția minorităților naționale și la discriminarea pe motive de limbă; solicită acțiuni administrative concrete în cadrul instituțiilor UE, pentru a încuraja guvernele naționale să găsească soluții viabile și să promoveze cultura diversității lingvistice în țările lor, alături de limbile oficiale ale UE;

17.  încurajează crearea și promovarea unor instituții naționale dedicate drepturilor omului, care să contribuie la asigurarea respectării drepturilor fundamentale la conceperea și aplicarea politicilor și legilor și să ofere asistență cetățenilor în anumite concrete;

18.  consideră că există încă lacune în ceea ce privește accesul la căi de atac al victimelor unor încălcări ale drepturilor fundamentale în domeniul economic din state terțe și solicită integrarea în acordurile externe ale UE, în special în acordurile sale comerciale, a unor mecanisme accesibile, necostisitoare și nebirocratice, care să permită victimelor să combată astfel de abuzuri atunci când întreprinderea în cauză are sediul în UE;

19.  subliniază că cetățenilor UE li s-a conferit mai multă putere prin inițiativa cetățenească europeană, introdusă de Tratatul de la Lisabona și aplicată din 2012, aceasta oferindu-le dreptul de a adresa petiții Comisiei pentru a propune noi acte legislative ale Uniunii; constată că până acum au existat patru inițiative reușite, dintre care trei au condus la crearea unei noi legislații;

20.  invită Comisia să efectueze sistematic evaluări ale impactului asupra drepturilor omului înainte de încheierea acordurilor externe, în special a acordurilor comerciale;

21.  subliniază importanța stabilirii normelor necesare pentru protecția bugetului Uniunii în cazul unor deficiențe generalizate în ceea ce privește statul de drept și drepturile fundamentale în statele membre; sprijină introducerea unor clauze solide și coerente privind drepturile fundamentale în textele operaționale ale proiectelor de regulamente de instituire a fondurilor UE;

22.  condamnă decizia fără precedent și izolată a Poloniei de a se opune concluziilor Consiliului privind aplicarea Cartei drepturilor fundamentale a în cursul reuniunii miniștrilor de justiție de la Luxemburg, din 11 octombrie 2018;

23.  reamintește acordul politic încheiat între principalele instituții ale UE și statele membre privind aderarea Uniunii la CEDO; consideră că finalizarea acestui proces ar introduce mai multe garanții de protecție a drepturilor fundamentale ale cetățenilor și rezidenților Uniunii; solicită luarea măsurilor necesare pentru a elimina obstacolele juridice care împiedică finalizarea procesului de aderare.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

10.1.2019

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

39

8

0

Membri titulari prezenți la votul final

Asim Ademov, Martina Anderson, Heinz K. Becker, Monika Beňová, Michał Boni, Caterina Chinnici, Rachida Dati, Frank Engel, Laura Ferrara, Romeo Franz, Kinga Gál, Ana Gomes, Nathalie Griesbeck, Sylvie Guillaume, Monika Hohlmeier, Sophia in ‘t Veld, Cécile Kashetu Kyenge, Monica Macovei, Roberta Metsola, Claude Moraes, Ivari Padar, Judith Sargentini, Birgit Sippel, Csaba Sógor, Helga Stevens, Traian Ungureanu, Bodil Valero, Marie-Christine Vergiat, Udo Voigt, Josef Weidenholzer, Cecilia Wikström, Kristina Winberg, Tomáš Zdechovský, Auke Zijlstra

Membri supleanți prezenți la votul final

Dennis de Jong, Anna Hedh, Lívia Járóka, Marek Jurek, Jean Lambert, Jeroen Lenaers, Andrejs Mamikins, Angelika Mlinar, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Christine Revault d’Allonnes Bonnefoy

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Norbert Erdős, Fernando Ruas, Adam Szejnfeld

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

39

+

ALDE

Nathalie Griesbeck, Sophia in ‘t Veld, Angelika Mlinar, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Cecilia Wikström

ECR

Monica Macovei

EFDD

Laura Ferrara

GUE/NGL

Martina Anderson, Dennis de Jong, Marie-Christine Vergiat

PPE

Asim Ademov, Heinz K. Becker, Michał Boni, Rachida Dati, Frank Engel, Monika Hohlmeier, Jeroen Lenaers, Roberta Metsola, Fernando Ruas, Csaba Sógor, Adam Szejnfeld, Traian Ungureanu, Tomáš Zdechovský

S&D

Monika Beňová, Caterina Chinnici, Ana Gomes, Sylvie Guillaume, Anna Hedh, Cécile Kashetu Kyenge, Andrejs Mamikins, Claude Moraes, Ivari Padar, Christine Revault d’Allonnes Bonnefoy, Birgit Sippel, Josef Weidenholzer

VERTS/ALE

Romeo Franz, Jean Lambert, Judith Sargentini, Bodil Valero

8

-

ECR

Marek Jurek, Helga Stevens, Kristina Winberg

ENF

Auke Zijlstra

NI

Udo Voigt

PPE

Norbert Erdős, Kinga Gál, Lívia Járóka

0

0

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

28.11.2018

POZIȚIE SUB FORMĂ DE AMENDAMENTE

a Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen

destinată Comisiei pentru afaceri constituționale

referitoare la punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în cadrul instituțional al UE

(2017/2089(INI))

În numele Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen: Angelika Mlinar (raportoare)

Position

AMENDAMENTE

Comisia pentru drepturile femeii și egalitatea de gen îi prezintă Comisiei pentru afaceri constituționale, care este comisie competentă, următoarele amendamente:

Amendamentul    1

Propunere de rezoluție

Referirea 1 a (nouă)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

având în vedere Rezoluția sa din 13 martie 2018 referitoare la egalitatea de gen în acordurile comerciale ale UE1,

_________________

1 Texte adoptate, P8_TA(2018)0066.

Amendamentul    2

Propunere de rezoluție

Referirea 1 b (nouă)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

având în vedere Convenția Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice (Convenția de la Istanbul), precum și Rezoluția sa din 12 septembrie 2017 referitoare la propunerea de decizie a Consiliului privind încheierea, de către Uniunea Europeană, a Convenției Consiliului Europei privind prevenirea și combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice1,

_________________

1 JO C 337, 20.9.2018, p. 167.

Amendamentul    3

Propunere de rezoluție

Referirea 1 c (nouă)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

având în vedere Rezoluția sa din 26 octombrie 2017 referitoare la combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE1,

_________________

1 JO C 346, 27.9.2018, p. 192.

Amendamentul    4

Propunere de rezoluție

Referirea 1 d (nouă)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

  având în vedere documentul de lucru comun al serviciilor Comisiei din 21 septembrie 2015 intitulat „Egalitatea de gen și capacitarea femeilor: transformarea vieții fetelor și femeilor prin intermediul relațiilor externe ale UE 2016-2020” (SWD(2015)0182) și concluziile Consiliului din 26 octombrie 2015 privind planul de acțiune pentru egalitatea de gen 2016-2020,

Amendamentul    5

Propunere de rezoluție

Referirea 1 e (nouă)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

având în vedere orientările pentru promovarea și protejarea respectării tuturor drepturilor omului pentru persoanele lesbiene, gay, bisexuale, transgen și intersexuale (LGBTI), adoptate de Consiliul Uniunii Europene în cadrul reuniunii sale din 24 iunie 2013,

Amendamentul    6

Propunere de rezoluție

Considerentul Ga (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

Ga.  întrucât principiul egalității de gen este o valoare fundamentală a UE și este prevăzut de tratatele UE și la articolul 23 al Cartei; întrucât articolul 8 din TFUE stabilește principiul de integrare a perspectivei de gen, precizând că „în toate acțiunile pe care le întreprinde, Uniunea urmărește să elimine inegalitățile și să promoveze egalitatea între bărbați și femei”;

Amendamentul    7

Propunere de rezoluție

Considerentul Gb (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

Gb.  întrucât Institutul european pentru egalitatea de gen (EIGE) este responsabil cu dezvoltarea, evaluarea și diseminarea instrumentelor metodologice în sprijinul integrării egalității de gen în toate politicile UE și în politicile naționale rezultate în urma acestora și al integrării problematicii de gen în toate instituțiile și organismele UE;

Amendamentul    8

Propunere de rezoluție

Considerentul La (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

La.  întrucât articolul 24 din Cartă stipulează drepturile copilului, impunând autorităților publice și instituțiilor private obligația de a lua în considerare în primul rând interesul superior al copiilor;

Amendamentul    9

Propunere de rezoluție

Considerentul Lb (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

Lb.  întrucât articolul 14 din Cartă subliniază dreptul tuturor copiilor la o educație echitabilă;

Amendamentul    10

Propunere de rezoluție

Punctul 1 a (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

1a.  regretă faptul că violența de gen este prea ușor tolerată și subliniază necesitatea de a pune capăt impunității prin asigurarea urmăririi penale a făptașilor; invită UE să ajungă la un acord privind ratificarea Convenției de la Istanbul, și invită Comisia să prezinte o strategie cuprinzătoare a UE împotriva tuturor formelor de violență de gen, inclusiv hărțuirea sexuală și abuzul sexual asupra femeilor și fetelor, pentru a asigura coerența între acțiunea internă și cea externă a UE în acest domeniu;

Amendamentul    11

Propunere de rezoluție

Punctul 1 b (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

1b.  este profund îngrijorat de vulnerabilitatea migranților, a refugiaților și a solicitanților de azil, în special a femeilor, a copiilor și a persoanelor LGBTI, și solicită îmbunătățirea urgentă a căilor de migrație sigure și legale, respectarea deplină a principiului nereturnării, precum și accesul la serviciile de reîntregire a familiei, la locuințe, la educație, la ocuparea unui loc de muncă, la asistență medicală și psihologică după sosirea în UE;

Amendamentul    12

Propunere de rezoluție

Punctul 2

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

2.  reamintește că procedurile stabilite de instituțiile UE pentru a evalua compatibilitatea propunerilor legislative cu Carta sunt, în principal, de natură internă; subliniază că este necesar să se prevadă forme consolidate de consultare, evaluare a impactului și control juridic, cu implicarea deplină a experților independenți în drepturile fundamentale; invită Comisia să promoveze o cooperare structurată și reglementată cu organisme externe independente, cum ar fi FRA și organizațiile societății civile care își desfășoară activitatea în acest domeniu, ori de câte ori un dosar legislativ ar putea promova sau afecta în mod negativ drepturile fundamentale;

2.  reamintește că procedurile stabilite de instituțiile UE pentru a evalua compatibilitatea propunerilor legislative cu Carta sunt, în principal, de natură internă; subliniază că este necesar să se prevadă forme consolidate de consultare, evaluare a impactului, inclusiv evaluări specifice ale impactului asupra genului, precum și control juridic, cu implicarea deplină a experților independenți în drepturile fundamentale; invită Comisia să promoveze o cooperare structurată și reglementată cu organisme externe independente, cum ar fi FRA și organizațiile societății civile care își desfășoară activitatea în acest domeniu, ori de câte ori un dosar legislativ ar putea promova sau afecta în mod negativ drepturile fundamentale;

Amendamentul    13

Propunere de rezoluție

Punctul 3 a (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

3a.  subliniază că este necesar să se coopereze îndeaproape cu EIGE, în rolul său de diseminare a unor instrumente metodologice precise și în vederea unei implementări mai eficace a integrării perspectivei de gen în procesele legislative și decizionale ale Uniunii Europene;

Amendamentul    14

Propunere de rezoluție

Punctul 4

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

4.  reiterează apelul adresat Comisiei de a-și revizui decizia de a clasifica, în evaluările de impact, considerațiile sale despre drepturile fundamentale în cele trei categorii actuale – efecte economice, sociale și de mediu – și să creeze o categorie specifică intitulată „efecte asupra drepturilor fundamentale” pentru a se asigura că toate aspectele drepturilor fundamentale vor fi luate în considerare;

4.  reiterează apelul adresat Comisiei de a-și revizui decizia de a clasifica, în evaluările de impact, considerațiile sale despre drepturile fundamentale în cele trei categorii actuale – efecte economice, sociale și de mediu – și să creeze două categorii specifice intitulate „efecte asupra drepturilor fundamentale” și „evaluare de impact asupra genului” pentru a se asigura că toate aspectele drepturilor fundamentale vor fi luate în considerare, în special în ceea ce privește drepturile minorităților și ale grupurilor vulnerabile, cum ar fi femeile, copiii și persoanele LGBTIQ+;

Amendamentul    15

Propunere de rezoluție

Punctul 7 a (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

7a.  invită Comisia și Consiliul să promoveze, în acordurile comerciale, angajamentul de a adopta, menține și pune în aplicare în mod eficace legi, reglementări și politici privind egalitatea de gen, inclusiv măsurile active necesare pentru a promova egalitatea de gen și capacitarea femeilor la toate nivelurile, în conformitate cu articolul 23 din Cartă;

Amendamentul    16

Propunere de rezoluție

Punctul 8 a (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

8a.  regretă faptul că integrarea perspectivei de gen nu este implementată în mod consecvent în toate activitățile UE, ceea ce împiedică implementarea efectivă a măsurilor de combatere a discriminării de gen și de promovare a egalității de gen;

Amendamentul    17

Propunere de rezoluție

Punctul 8 b (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

8b.  subliniază necesitatea de a realiza o schimbare culturală în cadrul instituțiilor, printr-un proces de învățare organizațională sistematic și structurat, pentru a realiza egalitatea de gen atât pe plan intern, cât și, mai ales, în ceea ce privește rezultatele și consecințele activității lor;

Amendamentul    18

Propunere de rezoluție

Punctul 16 a (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

16a.  solicită agențiilor UE relevante să își intensifice eforturile de implementare a principiilor de egalitate de gen consacrate în Cartă, inclusiv asigurându-se că toate instituțiile și agențiile UE urmăresc o politică de toleranță zero față de toate formele de violență sexuală și de hărțuire fizică sau psihologică; invită toate instituțiile și agențiile UE să pună pe deplin în aplicare rezoluția sa din 26 octombrie 2017 privind combaterea hărțuirii sexuale și a abuzului sexual în UE;

Amendamentul    19

Propunere de rezoluție

Punctul 20 a (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

20a.  solicită instituțiilor UE și statelor membre să combată toate formele de discriminare și de violență împotriva persoanelor LGBTI în statele respective și în afara lor, astfel cum este prevăzut în Cartă;

Amendamentul    20

Propunere de rezoluție

Punctul 20 b (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

20b.  subliniază că UE ar trebui să pună în aplicare măsuri cuprinzătoare și strategice pentru a permite statelor membre să reacționeze la încălcările drepturilor femeilor pe teritoriul lor și să asigure promovarea activă a Cartei drepturilor fundamentale; își reiterează apelul adresat tuturor statelor membre, în acest context, de a ratifica rapid Convenția de la Istanbul, în toate părțile sale;

Amendamentul    21

Propunere de rezoluție

Punctul 20 c (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

20c.  subliniază că drepturile femeilor și egalitatea de gen, inclusiv respectul universal pentru sănătatea sexuală și reproductivă și drepturile aferente, precum și accesul la acestea trebuie să fie plasate în centrul Cartei drepturilor fundamentale și al elaborării de politici la nivel național;

Amendamentul    22

Propunere de rezoluție

Punctul 24 a (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

24a.  recunoaște că excluziunea socială poate fi cauzată de o lipsă de educație echitabilă și exacerbată de hărțuire; încurajează administrațiile și școlile naționale și locale să prevadă măsuri de sprijinire a victimelor hărțuirii și de prevenire a excluziunii sociale a acestora, în conformitate cu articolul 34 din Cartă;

Amendamentul    23

Propunere de rezoluție

Punctul 25 a (nou)

Propunerea de rezoluție

Amendamentul

25a.  încurajează statele membre să sprijine utilizarea evaluărilor de impact privind grupurile cele mai vulnerabile (mame singure, copii, persoane cu dizabilități etc.) atunci când elaborează legislație națională în domeniul educației, recunoscând totodată că niciun act legislativ sau cartă nu impune această obligație, ceea ce reprezintă o lacună majoră și un punct de discrepanță între legislația UE și cea națională și împiedică dezvoltarea egalității de gen astfel cum este prevăzută în Cartă;

(1)

JO C 215, 19.6.2018, p. 162.

(2)

JO C 252, 18.7.2018, p. 201.

(3)

„Punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale în cadrul instituțional al UE”, Parlamentul European, Direcția Generală Politici Interne, Departamentul tematic C - Drepturile cetățenilor și afaceri constituționale, noiembrie 2017.

(4)

Avizul FRA 1/2017, 10 aprilie 2017.

(5)

Avizul FRA 4/2018, 24 septembrie 2018.

(6)

A se vedea, de exemplu, secțiunea 2.3 din Avizul ADF 4/2018 din 24 septembrie 2018.

(7)

Texte adoptate, P8_TA(2018)0456.

(8)

Hotărârea Curții (Marea Cameră) din 20 septembrie 2016, Ledra Advertising Ltd și alții v Comisia Europeană și Banca Centrală Europeană (BCE), ECLI:EU:C:2016:701.

(9)

Propunere de Directivă a Consiliului cu privire la punerea în aplicare a principiului tratamentului egal al persoanelor indiferent de religie sau convingeri, dizabilități, vârstă sau orientare sexuală (COM(2008)0426).


AVIZ al Comisiei pentru petiții (21.1.2019)

destinat Comisiei pentru afaceri constituționale

referitor la punerea în aplicare a Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene în cadrul instituțional al UE

(2017/2089(INI))

Raportor: Josep-Maria Terricabras

SUGESTII

Comisia pentru petiții recomandă Comisiei pentru afaceri constituționale, care este comisie competentă, includerea următoarelor sugestii în propunerea de rezoluție ce urmează a fi adoptată:

A.  având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolele 44 și 51;

B.  având în vedere studiul intitulat „Interpretarea articolului 51 din Carta drepturilor fundamentale a UE: dilema unei aplicări mai stricte sau mai largi a Cartei la măsurile naționale”, publicat în februarie 2016 de Departamentul tematic C din cadrul Direcției Generale Politici Interne;

C.  având în vederea audierea Comisiei pentru petiții privind „Extinderea domeniului de aplicare al Cartei drepturilor fundamentale a UE (articolul 51)?” din 23 februarie 2016;

D.  având în vedere rezoluția sa din 25 octombrie 2016 referitoare la crearea unui mecanism al UE pentru democrație, statul de drept și drepturile fundamentale(1), în special punctul 20;

E.  având în vedere Rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene(2), în special punctul 45;

1.  reafirmă faptul că dreptul fundamental de a adresa petiții, consacrat la articolul 44 din Carta drepturilor fundamentale și la articolele 20 și 227 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), este unul dintre pilonii cetățeniei europene și un element esențial al democrației participative, care are drept scop aducerea cetățenilor mai aproape de UE, printr-o procedură deschisă, democratică, incluzivă și transparentă;

2.  reamintește că un număr tot mai mare de petiții depuse la Parlament după intrarea în vigoare a Cartei drepturilor fundamentale a UE, în decembrie 2009, citează carta ca temei juridic pentru acuzațiile de încălcare a drepturilor fundamentale; ia act de faptul că aceste petiții ar putea fi dovada unei lipse structurale grave a unei abordări bazate pe drepturile fundamentale în redactarea legislației și elaborarea politicilor, la nivelul UE, la nivel național și în aplicarea legislației în statele membre; consideră că o interacțiune mai bună între Comisia pentru petiții și Agenția pentru Drepturi Fundamentale (FRA), în special în privința tratării petițiilor, ar fi în beneficiul cetățenilor, FRA răspunzând în mod direct îngrijorărilor petiționarilor privind posibile încălcări ale drepturilor fundamentale;

3.  ia act de faptul că Ombudsmanul joacă, de asemenea, un rol important în garantarea respectării drepturilor fundamentale în contextul cartei, nu doar în ceea ce privește articolul 41 privind dreptul la bună administrare ca atare, dar și luând în considerare faptul că buna administrare este un element central în protecția altor drepturi fundamentale; reamintește activitatea exemplară a Ombudsmanului în acest mandat parlamentar, printre altele în domeniul transparenței și al libertății de informare, precum și Raportul său special privind Frontex(3), cu precădere în privința dreptului solicitanților de azil și al migranților de a depune o plângere.

4.  ia act de faptul că intrarea în vigoare a cartei este percepută de către cetățenii și rezidenții UE ca fiind una dintre principalele modalități prin care aderarea la Uniune aduce valoare adăugată; este convins că o reformă a Uniunii în vederea creșterii legitimității și a aprecierii acesteia de către cetățeni și rezidenți poate fi realizată în principal prin extinderea domeniului de aplicare al protecției drepturilor fundamentale consacrate în cartă; subliniază faptul că Carta drepturilor fundamentale are potențialul de a remedia deficitul democratic și poate fi considerată drept piatră de temelie în elaborarea unor politici sociale solide, care să reducă inegalitățile socioeconomice și să garanteze o Uniune a popoarelor cu drepturi depline;

5.  este îngrijorat de faptul că Carta drepturilor fundamentale se aplică în statele membre numai atunci când acestea pun în aplicare dreptul UE; reiterează faptul că mulți cetățeni și rezidenți consideră neclar și nesatisfăcător modul de aplicare a cartei; subliniază că aceasta reprezintă totuși o sursă de drept primar al Uniunii nu doar pentru instituții, ci și pentru statele membre; reamintește că, pentru a asigura exercitarea efectivă a drepturilor fundamentale, statele membre trebuie, de asemenea, să pună în aplicare dispozițiile cartei și că aplicabilitatea sa limitată nu le dă „mână liberă” să încalce drepturile stabilite;

6.  consideră că numărul mare al surselor de protecție a drepturilor fundamentale (la nivel național, al UE și internațional) și complexitatea interacțiunilor lor nu ar putea diminua protecția drepturilor fundamentale; subliniază că o interpretare și aplicare mai riguroase ale Cartei drepturilor fundamentale ar fi suficiente pentru a asigura protecția și promovarea drepturilor fundamentale în cadrul Uniunii; consideră că această interpretare mai largă trebuie să fie în conformitate cu obligațiile internaționale ale UE în domeniul drepturilor omului, întrucât acestea derivă din datoria Uniunii de a respecta dreptul cutumiar internațional și principiile generale ale dreptului internațional public;

7.  consideră că așteptările majorității petiționarilor în ceea ce privește drepturile care le sunt conferite de cartă sunt mari și depășesc cu mult domeniul lor de aplicare actual; subliniază faptul că o interpretare excesiv de restrictivă sau incoerentă a articolului 51 conduce la îndepărtarea cetățenilor de UE; invită instituțiile UE și statele membre să consolideze aplicarea cartei prin extinderea domeniului său de aplicare și îndeamnă Comisia să ia măsuri pentru ca interpretarea domeniului de aplicare al articolului 51 să fie cât mai coerentă și mai amplă, pentru a garanta aplicarea universală și uniformă a cartei în cadrul Uniunii pentru toți cetățenii săi; consideră că aplicarea universală a cartei este o condiție pentru promovarea și consolidarea cetățeniei europene și întărirea participării cetățenilor la procesele democratice în UE;

8.  salută eforturile Comisiei de combatere a discriminării femeilor; reamintește că articolul 23 din cartă prevede că „egalitatea între femei și bărbați trebuie asigurată în toate domeniile, inclusiv în ceea ce privește încadrarea în muncă, munca și remunerarea”; subliniază că principiul egalității nu exclude menținerea sau adoptarea unor măsuri care să prevadă avantaje specifice în favoarea sexului subreprezentat;

9.  consideră că este esențial ca, pe lângă garantarea generală a libertăților și egalității, precum și a drepturilor politice, Uniunea să facă pași hotărâți în a-și intensifica angajamentul de a garanta exercitarea drepturilor sociale prevăzute de cartă; consideră că, în acest fel, garanțiile actuale ale drepturilor civile și politice vor fi în cele din urmă corelate cu drepturi economice, sociale și culturale consolidate, astfel încât Uniunea să fie în acord cu caracterul universal, inalienabil, indivizibil, interdependent și interrelațional al drepturilor omului; își exprimă dorința de a conferi Cartei sociale europene același statut ca cel al tratatelor, la fel cum s-a întâmplat în cazul Cartei drepturilor fundamentale;

10.  insistă ca articolul 7 alineatul (7) din Regulamentul (UE) nr. 472/2013 privind consolidarea supravegherii economice și bugetare a statelor membre din zona euro care întâmpină sau care sunt amenințate de dificultăți grave în ceea ce privește stabilitatea lor financiară(4), care precizează faptul că eforturile de consolidare bugetară necesare în urma programului de ajustare macroeconomică trebuie „să țină cont de necesitatea de a asigura resurse suficiente pentru politicile de bază, cum ar fi educația și sănătatea”, să fie interpretat în conformitate cu cerințele dispozițiilor sociale ale Cartei și cu principiile Cartei sociale europene;

11.  solicită crearea și implementarea unui cod de conduită aplicabil întregului personal, în conformitate cu Carta drepturilor fundamentale a UE; solicită instituirea unor mecanisme de asigurare a conformității care să garanteze detectarea, raportarea și prelucrarea în timp util a tuturor încălcărilor; consideră că dreptul eventualelor victime și al avertizorilor la protecția datelor lor cu caracter personal ar trebui considerat inalienabil pe parcursul acestui proces; solicită organizarea unor sesiuni de formare pentru personal pentru a eradica discriminarea și discursurile de incitare la ură bazate pe gen, orientare sexuală, origine etnică sau orice alt statut;

12.  îndeamnă Consiliul să finalizeze adoptarea Directivei orizontale a UE privind combaterea discriminării, care ar garanta principiul nediscriminării în forma consacrată în cartă; regretă faptul că aceasta a fost blocată atât de mult timp, deoarece adoptarea sa ar garanta în continuare drepturi fundamentale concrete în Uniune, ar evita interferența actuală a articolului 51 prin adoptarea unei legislații specifice a UE care trebuie să fie transpusă de statele membre și ar realiza conformitatea cu obligațiile asumate de Uniune prin aderarea la Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități;

13.  insistă asupra faptului că este de o importanță crucială să se garanteze eficacitatea protecției acordate cetățenilor și rezidenților UE în cadrul sistemului actual, în special în domeniul drepturilor economice, sociale și culturale, dar și în ceea ce privește libertățile civile, discriminarea și participarea democratică, prin extinderea aplicării Cartei; invită Comisia, în acest sens, să asigure includerea unei evaluări a impactului asupra drepturilor fundamentale independentă, participativă și transparentă în toate noile propuneri legislative, în vederea integrării și a protejării eficiente a drepturilor fundamentale în toate domeniile de politică relevante; sugerează dezvoltarea și aplicarea conceptului de „respectare a drepturilor fundamentale din faza de concepere”, pentru a promova includerea unor standarde cât mai înalte privind drepturile fundamentale încă din etapele incipiente de elaborare a politicilor; subliniază faptul că existența fără a fi aplicat a unui articol precum articolul 9 din TFUE privind nivelul ridicat al ocupării forței de muncă și garantarea unei protecții sociale, nu ar servi naturii democratice a UE și a statelor membre, ci, dimpotrivă, ar contribui la delegitimarea sa;

14.  subliniază importanța Agenției pentru Drepturi Fundamentale (FRA) în cadrul instituțional; regretă lipsa integrării activității agenției în evaluarea compatibilității activităților instituționale cu drepturile fundamentale și, periodic, cu expertiza privind dosarele legislative care țin de competențele interne și externe ale Uniunii; reiterează faptul că este esențial să se recurgă la o expertiză independentă și imparțială pentru a pregăti în mod sistematic verificările compatibilității în toate sectoarele de activitate ale instituțiilor UE; consideră, în acest scop, că contribuțiile agențiilor relevante (Institutul European pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați și FRA) aduse instituțiilor legislative și celor cu competențe operaționale în domeniu ar putea fi sistematizate și actualizate în așa fel încât să devină mai substanțiale; ia act de instrumentul online interactiv Clarity, dezvoltat de FRA pentru o identificare mai ușoară a celui mai potrivit organism nejudiciar care deține competențe în domeniul drepturilor omului într-o chestiune specifică referitoare la drepturile fundamentale;

15.  este ferm convins că, deși reprezintă un prim pas salutar după intrarea în vigoare a cartei, strategia Comisiei pentru punerea în aplicare efectivă a Cartei drepturilor fundamentale de către Uniunea Europeană trebuie actualizată de urgență; salută rapoartele anuale ale Comisiei privind aplicarea cartei și solicită revizuirea strategiei elaborate în 2010 pentru a reflecta noile provocări și realități cu care se confruntă instituțiile, în special în urma Brexitului;

16.  subliniază că toate instituțiile, agențiile și organismele UE, inclusiv Frontex, precum și statele membre, sunt obligate să respecte integral dispozițiile Cartei drepturilor fundamentale;

17.  reamintește că atât tratatele, cât și Carta drepturilor fundamentale a UE fac trimitere la protecția minorităților naționale și la discriminarea pe motive de limbă; solicită acțiuni administrative concrete în cadrul instituțiilor UE, pentru a încuraja guvernele naționale să găsească soluții viabile și să promoveze cultura diversității lingvistice în țările lor, alături de limbile oficiale ale UE;

18.  subliniază faptul că statele membre pot implementa dispozițiile cartei în legislația lor, și au obligația morală de a o face, chiar și atunci când nu transpun în mod direct dreptul UE; regretă deteriorarea situației privind libertatea mass-mediei în mai multe state membre; invită insistent statele membre să respecte libertatea mass-mediei și pluralismul, iar Comisia să adopte măsurile necesare de monitorizare și de asigurare a respectării lor; încurajează crearea și promovarea unor instituții naționale dedicate drepturilor omului, care să contribuie la asigurarea respectării drepturilor fundamentale în conceperea și aplicarea politicilor și legilor și să ofere asistență cetățenilor în situații concrete; consideră că folosirea arbitrară sau excesivă a violenței de către poliție sau alte forțe de ordine ale statelor membre împotriva întrunirilor pașnice contravine prevederilor cartei;

19.  invită Comisia să adopte o abordare mai curajoasă în monitorizarea măsurilor luate de autoritățile naționale pentru a aplica dreptul Uniunii care ridică probleme privind Carta drepturilor fundamentale, dat fiind că acestea nu sunt neapărat garantate în întreaga UE;

20.  salută ratificarea Tratatului de la Marrakesh privind accesul la operele publicate al persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate, deoarece acesta reprezintă o măsură esențială în contextul articolului 26 din Cartă privind egalitatea persoanelor cu dizabilități;

21.  ia act de petiția nr. 0657/2016 și subliniază că este extrem de important ca articolul 10 din cartă privind libertatea de gândire, de conștiință și de religie să fie respectat în toate statele membre, în toate cazurile și în toate instituțiile din sfera publică, în special în domeniul educației;

22.  invită Comisia, celelalte instituții ale UE și guvernele naționale și regionale ale statelor membre să consulte în mod regulat FRA atunci când sunt în joc drepturi fundamentale; mai mult, solicită ca în cadrul guvernanței economice europene să se introducă o evaluare obligatorie și o revizuire a cadrului legislativ actual, pe lângă politicile statelor membre, pentru a garanta aderarea la cartă, în special la prevederile din domeniul social; propune întocmirea unui tablou de bord privind drepturile fundamentale pentru a monitoriza respectarea drepturilor fundamentale în statele membre;

23.  consideră că aplicarea aspectelor interne ale cartei are deficiențe considerabile, îndeosebi atunci când statele membre exercită competențe ale Uniunii; invită Comisia să fie mai vigilentă la integralitatea și consecvența implementării cartei de către statele membre; solicită Comisiei să stabilească o abordare integrată de monitorizare a conformității cu articolul 6 din Tratatul privind Uniunea europeană (TUE) și cu articolele 258-260 din TFUE, care să permită notificarea și prevenirea în timp util a încălcărilor drepturilor omului și libertăților fundamentale, precum și adoptarea de măsuri de răspuns la aceste încălcări; reamintește promisiunea fostei Comisii de a crea un instrument nou, pe lângă recurgerea de ultimă instanță la articolul 7 din TUE, care depășește, din punctul de vedere al sancțiunilor, simplele proceduri actuale de constatare a neîndeplinirii obligațiilor, pentru a răspunde cazurilor evidente de încălcare a drepturilor fundamentale prevăzute de cartă, îndeosebi în situația în care guvernele statelor membre sunt implicate;

24.  se opune cu tărie interpretării restrictive pe care o dă Comisia articolului 51 alineatul (1), atunci când evaluează o serie de petiții prezentate Parlamentului, și reiterează ferm faptul că instituțiile UE trebuie să respecte carta în orice circumstanțe și indiferent de rolul pe care îl joacă;

25.  subliniază necesitatea de a asigura respectarea cartei, în special a dispozițiilor sale sociale, și de-a lungul tuturor etapelor Semestrului european, inclusiv în cadrul analizei anuale a creșterii (AAC), actualizând în același timp raportul comun privind ocuparea forței de muncă (JER); solicită ca dezvoltarea valorilor de referință sociale să fie monitorizată și inclusă în recomandările specifice fiecărei țări (CSR), ca parte a unei abordări integrate;

26.  subliniază faptul că politicile de austeritate adoptate la nivelul UE și de către statele membre au cauzat o creștere foarte mare a inegalităților socioeconomice, împiedicându-i pe cetățeni să-și exercite integral și concret drepturile lor fundamentale;

27. reamintește acordul politic încheiat între instituțiile majore ale UE și statele membre privind aderarea UE la Convenția Europeană a Drepturilor Omului; subliniază că această aderare reprezintă o obligație juridică în temeiul articolului 6 alineatul (2) din TUE; consideră că finalizarea sa ar introduce garanții suplimentare privind drepturile fundamentale ale cetățenilor și rezidenților Uniunii și ar oferi un cadru coerent pentru protecția drepturilor omului în cadrul UE; invită Comisia să ia măsurile necesare pentru a elimina în cele din urmă barierele juridice care împiedică încheierea procesului de aderare, prin elaborarea, dacă este necesar, a unui nou acord de aderare, care să remedieze inadvertențele semnalate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în Avizul 2/13;

28.  invită diferitele instituții ale UE să aibă în vedere o consolidare a domeniului de aplicare al cartei, inclusiv eliminarea articolului 51, la următoarea revizuire a tratatului;

29.  își face cunoscută nemulțumirea față de interpretarea articolelor 51 și 52, întrucât introduce contradicții artificiale între drepturi și principii, în special în cazul drepturilor civile și politice și al principiilor sociale și economice; susține poziția FRA exprimată în Raportul privind drepturile fundamentale 2017, potrivit căreia carta este „unică prin faptul că acordă un statut egalitar și îmbină într-un singur document drepturile civile, politice, sociale și economice”; consideră că drepturile sociale și economice au deficiențe considerabile și că acestea ar trebui consolidate clar în dreptul UE și în ordinele constituționale ale statelor membre, conferind celor 20 de principii ale Cartei sociale europene caracterul de prevederi obligatorii din punct de vedere juridic pentru toate instituțiile și statele membre.

INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

Data adoptării

21.1.2019

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

11

8

0

Membri titulari prezenți la votul final

Margrete Auken, Andrea Cozzolino, Pál Csáky, Rosa Estaràs Ferragut, Eleonora Evi, Peter Jahr, Jude Kirton-Darling, Svetoslav Hristov Malinov, Ana Miranda, Gabriele Preuß, Jarosław Wałęsa, Cecilia Wikström

Membri supleanți prezenți la votul final

Kostadinka Kuneva, Josep-Maria Terricabras

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

José Blanco López, Gabriel Mato, Francisco José Millán Mon, Massimiliano Salini, Barbara Spinelli

VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA SESIZATĂ PENTRU AVIZ

11

+

ALDE

EFDD

GUE

S-D

Verts/ALE

Cecilia Wikström

Eleonora Evi

Kostadinka Kuneva, Barbara Spinelli,

José Blanco López, Andrea Cozzolino, Jude Kirton-Darling, Gabriele Preuß

Margrete Auken, Ana Miranda, Josep-Maria Terricabras

8

-

EPP

Pál Csáky, Rosa Estaràs Ferragut, Peter Jahr, Svetoslav Hristov Malinov, Gabriel Mato, Francisco José Millán Mon, Massimiliano Salini, Jarosław Wałęsa

0

0

-

-

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

(1)

JO C 215, 19.6.2018, p. 162.

(2)

JO C 252, 18.7.2018, p. 201.

(3)

Raportul special al Ombudsmanului European din 7 noiembrie 2013 privind ancheta din proprie inițiativă OI/5/2012/BEH-MHZ referitoare la Frontex.

(4)

JO L 140, 27.5.2013, p. 1.


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREAÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

22.1.2019

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

12

2

7

Membri titulari prezenți la votul final

Gerolf Annemans, Pascal Durand, Esteban González Pons, Danuta Maria Hübner, Jo Leinen, Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Markus Pieper, Paulo Rangel, György Schöpflin, Pedro Silva Pereira, Barbara Spinelli, Kazimierz Michał Ujazdowski

Membri supleanți prezenți la votul final

Max Andersson, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Jasenko Selimovic, Gabriele Zimmer

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

José Blanco López, Michael Gahler, Stefan Gehrold, Theresa Griffin, Fernando Ruas


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

12

+

ALDE

Maite Pagazaurtundúa Ruiz, Jasenko Selimovic

GUE/NGL

Barbara Spinelli, Gabriele Zimmer

PPE

Danuta Maria Hübner

S&D

José Blanco López, Theresa Griffin, Sylvia-Yvonne Kaufmann, Jo Leinen, Pedro Silva Pereira

VERTS/ALE

Max Andersson, Pascal Durand

2

-

ENF

Gerolf Annemans

PPE

Markus Pieper

7

0

NI

Kazimierz Michał Ujazdowski

PPE

Michael Gahler, Stefan Gehrold, Esteban González Pons, Paulo Rangel, Fernando Ruas, György Schöpflin

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 8 februarie 2019Notă juridică