Procedură : 2018/2219(DEC)
Stadiile documentului în şedinţă
Stadii ale documentului : A8-0088/2019

Texte depuse :

A8-0088/2019

Dezbateri :

PV 26/03/2019 - 12
CRE 26/03/2019 - 12

Voturi :

PV 26/03/2019 - 13.2
CRE 26/03/2019 - 13.2

Texte adoptate :

P8_TA(2019)0243

RAPORT     
PDF 347kWORD 110k
26.2.2019
PE 626.770v04-00 A8-0088/2019

referitor la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în cadrul procedurii de descărcare de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2017

(2018/2219(DEC))

Comisia pentru control bugetar

Raportoare: Inés Ayala Sender

AMENDAMENTE
PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN
 INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ
 VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

PROPUNERE DE REZOLUȚIE A PARLAMENTULUI EUROPEAN

referitoare la rapoartele speciale ale Curții de Conturi în cadrul procedurii de descărcare de gestiune a Comisiei pentru exercițiul financiar 2017

(2018/2219(DEC))

Parlamentul European,

–  având în vedere rapoartele speciale ale Curții de Conturi elaborate în temeiul articolului 287 alineatul (4) al doilea paragraf din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere bugetul general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2017(1),

–  având în vedere conturile anuale consolidate ale Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2017 (COM(2018)0521 – C8-0370/2018)(2),

–  având în vedere Raportul anual al Curții de Conturi referitor la execuția bugetului privind exercițiul financiar 2017, însoțit de răspunsurile instituțiilor(3),

–  având în vedere declarația de asigurare(4) privind fiabilitatea conturilor și legalitatea și regularitatea operațiunilor subiacente întocmită de Curtea de Conturi pentru exercițiul 2017 în temeiul articolului 287 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere Decizia sa din ... privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2017, secțiunea III – Comisia(5) și Rezoluția sa conținând observațiile care fac parte integrantă din decizia în cauză,

–  având în vedere Recomandarea Consiliului din 20 februarie 2019 privind descărcarea de gestiune care trebuie acordată Comisiei cu privire la execuția bugetului general al Uniunii Europene pentru exercițiul financiar 2017 (05824/2019 – C8-0053/2019),

–  având în vedere articolele 317, 318 și 319 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

–  având în vedere articolul 106a din Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii și de abrogare a Regulamentului (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului(6), în special articolele 62, 164, 165 și 166,

–  având în vedere Regulamentul (UE, Euratom) 2018/1046 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iulie 2018 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii, de modificare a Regulamentelor (UE) nr. 1296/2013, (UE) nr. 1301/2013, (UE) nr. 1303/2013, (UE) nr. 1304/2013, (UE) nr. 1309/2013, (UE) nr. 1316/2013, (UE) nr. 223/2014, (UE) nr. 283/2014 și a Deciziei nr. 541/2014/UE și de abrogare a Regulamentului (UE, Euratom) nr. 966/2012(7), în special articolele 69, 260, 261 și 262,

–  având în vedere articolul 93 și anexa IV la Regulamentul său de procedură,

–  având în vedere raportul Comisiei pentru control bugetar (A8-0088/2019),

A.  întrucât, în temeiul articolului 17 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Comisia execută bugetul și administrează programele; întrucât, în aplicarea articolului 317 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și pe propria răspundere, în conformitate cu principiul bunei gestiuni financiare;

B.  întrucât rapoartele speciale ale Curții de Conturi („Curtea”) conțin informații cu privire la aspecte importante ale execuției bugetare, care sunt utile Parlamentului în exercitarea funcției sale de autoritate care acordă descărcarea de gestiune;

C.  întrucât observațiile Parlamentului cu privire la rapoartele speciale ale Curții de Conturi fac parte integrantă din Decizia sa menționată anterior din ... privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2017, secțiunea III - Comisia,

Partea I - Raportul special nr. 15/2017 al Curții de Conturi intitulat „Condiționalitățile ex ante și rezerva de performanță în domeniul coeziunii: instrumente inovatoare, dar încă ineficace”.

1.  ia act de constatările și concluziile Curții, regretă că Comisia nu le-a luat în considerare în procesul de elaborare a propunerilor pentru regulamentele respective din următoarea perioadă de programare;

2.  regretă îndeosebi că unele criterii sugerate de Comisie în propunerea sa de Regulament privind dispozițiile comune 2021-2027 ar putea să nu aibă niciun efect asupra punerii în aplicare a obiectivelor specifice conexe și nu ar îmbunătăți semnificativ eficiența și eficacitatea politicii de coeziune, contrar recomandării Curții în această privință;

3.  reamintește că condiționalitățile ex ante pentru perioada 2014-2020 au fost introduse cu scopul de a facilita executarea fondurilor structurale și de investiții europene (ESI), asigurându-se astfel existența condițiilor prealabile necesare pentru o utilizare eficientă și eficace a sprijinului acordat de Uniune;

4.  atrage însă atenția asupra îndoielilor exprimate de către Curte cu privire la faptul dacă introducerea condiționalităților ex ante au declanșat efectiv schimbări pe teren chiar dacă au asigurat, potrivit opiniei Curții, un cadru pe baza căruia să se evalueze gradul de pregătire al statelor membre pentru punerea în aplicare a politicii de coeziune;

5.  subliniază că, în cazul în care sunt păstrate și înlocuite cu condițiile favorizante pentru următoarea perioadă de programare, condiționalitățile ex ante trebuie să se potrivească contextului național și regional, trebuie să aibă un efect de stimulare și să favorizeze realizarea fără probleme a obiectivelor de dezvoltare regională, precum și să excludă suprapunerile, situațiile ambigue și interpretările divergente;

6.  observă că aproximativ 75 % din toate condiționalitățile ex ante aplicabile erau îndeplinite în momentul adoptării programelor din cadrul fondurilor ESI, 86 % erau îndeplinite la începutul lui 2017 și 99 % până în mai 2018, ceea ce demonstrează că pentru îndeplinirea condiționalităților ex ante a fost necesară o perioadă mai lungă decât perioada prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 1303/2013 („Regulamentul privind dispozițiile comune”), până la termenul-limită din decembrie 2016 rămânând neîndeplinite aproximativ 15 % din condiționalitățile ex ante;

7.  ia act de faptul că condiționalitățile ex ante au reprezentat o sarcină administrativă suplimentară și au constituit probabil, fapt recunoscut de Comisie, unul dintre motivele întârzierilor înregistrate în punerea în practică a fondurilor ESI pentru perioada 2014-2020; ia act, de asemenea, de faptul că, deși nu s-au înregistrat cazuri de suspendare de către Comisie a plăților destinate programelor pentru neîndeplinirea condiționalităților ex ante până la sfârșitul lui 2016, autoritățile de management în cauză au evitat să prezinte cereri de plată, aplicându-și astfel un fel de autosuspendare și amânând punerea în aplicare, ceea ce a dus la scăderea semnificativă a ratei de absorbție la sfârșitul celui de al patrulea an din perioada actuală (2017) față de rata de absorbție înregistrată în perioada corespondentă (sfârșitul lui 2010) din perioada de programare precedentă 2007-2013 (17 % și, respectiv, 41 %), punând astfel din nou sub semnul întrebării valoarea adăugată a condiționalităților ex ante ca instrument ce a fost introdus cu scopul de a facilita punerea în aplicare a politicii de coeziune;

8.  subliniază, în ceea ce privește timpul rămas până la sfârșitul perioadei de programare în curs, că este esențial ca Comisia să le acorde statelor membre asistența necesară pentru ca acestea să îndeplinească condiționalitățile ex ante rămase și să pună în practică dispozițiile respective, în special cele ce vizează achizițiile publice și ajutoarele de stat;

9.  ia act de opinia Curții potrivit căreia includerea rezervei de performanță în cadrul de performanță a reprezentat o măsură eficace de stimulare pentru îndeplinirea realizărilor și a rezultatelor preconizate;

10.  este de acord cu opinia Curții potrivit căreia cadrul de performanță 2014-2020 nu demonstrează o orientare pe rezultate semnificativ mai puternică decât mecanismele similare din perioadele precedente, axându-se din nou în principal pe cheltuieli și realizările proiectelor, marea majoritate a indicatorilor care constituie baza pentru alocarea rezervei de performanță fiind indicatorii de realizări (57,1 %), indicatorii financiari (33,4 %) și etapele esențiale de implementare (9,2 %), indicatorii de rezultat fiind, din păcate, utilizați într-o măsură neglijabilă (0,3 %);

11.  observă în acest sens că, potrivit prevederilor din anexa II la Regulamentul privind dispozițiile comune, în cadrul de performanță se prevede aplicarea doar „acolo unde este cazul” a reperelor pentru țintele intermediare legate de implementarea indicatorilor de rezultat, ceea ce diferă de includerea obligatorie a reperelor legate de implementarea indicatorilor de realizare, strâns legați de intervențiile de politică ce se bucură de sprijin;

12.  consideră că stabilirea anului 2019 pentru evaluarea performanței programelor fiecărui stat membru a dus la situația în care țările și regiunile care și-au atins reperele nu au putut avea acces la fondurile alocate lor înainte de ultimul an al perioadei, deoarece au fost blocate în rezerva de performanță; solicită, așadar, ca evaluarea performanței să fie prevăzută mai devreme, iar fondurile să poată fi de asemenea accesate mai devreme;

13.  invită Comisia, în cazul în care rezerva de performanță este menținută și în perioada post-2020, să-și fundamenteze propunerea pe învățămintele desprinse din perioada 2014-2020 și să propună evaluarea corespunzătoare a cadrului de performanță cu scopul de a crea stimulente reale pentru un sistem axat pe rezultate; un astfel de sistem ar trebui să asigure și echilibrul necesar între simplificare, pentru implementarea fără obstacole a proiectelor, și dispozițiile necesare pentru asigurarea unui control și a unei gestiuni financiare corespunzătoare;

14.  reamintește că esența politicii de coeziune constă în sprijin și solidaritate, instrumentele de facilitare și de stimulare fiind astfel mai potrivite decât inovațiile cu caracter disciplinar și punitiv;

Partea a II-a - Raportul special nr. 19/2017 al Curții de Conturi intitulat „Proceduri de import: deficiențele cadrului juridic și aplicarea ineficace afectează interesele financiare ale UE”

15.  invită Comisia să furnizeze informații despre decalajul în colectarea taxelor vamale, identificat cu ocazia examinărilor resurselor proprii tradiționale efectuate de Comisie, precum și analize complete pe baza datelor respective;

16.  invită Comisia să furnizeze informații despre veniturile din taxe vamale solicitate statelor membre și colectate spre a fi vărsate la bugetul UE; consideră că sistemul actual de stimulente pentru controalele vamale poate fi îmbunătățit;

17.  invită Comisia să pregătească o analiză a acțiunilor cerute de statele membre în comunicările de asistență reciprocă, precum și a progreselor realizate în îndeplinirea obiectivului principal de a dispune de rezultate echivalente;

18.  invită Comisia să furnizeze o evaluare a rezultatelor cantitative ale punerii în aplicare a programelor Uniunii „Vamă 2020” și „Hercule III”, responsabile de finanțarea schimburilor de informații și a cooperării între autoritățile vamale pentru a proteja interesele financiare ale Uniunii în cursul actualului cadru financiar multianual (CFM);

19.  invită Comisia să analizeze nivelul de utilizare abuzivă a scutirilor de la plata taxelor vamale pentru expedierile de marfă cu valoare mică în cadrul comerțului online de mărfuri cu țări din afara UE;

Partea a III-a - Raportul special nr. 20/2017 al Curții de Conturi intitulat „Instrumentele finanțate de UE de garantare a împrumuturilor: rezultate pozitive, însă sunt necesare o mai bună direcționare a sprijinului către beneficiari și o mai bună coordonare cu schemele naționale în materie”

20.  salută raportul special al Curții, constatările și recomandările acesteia;

21.  salută faptul că Comisia a acceptat majoritatea recomandărilor și că le va da curs;

22.  împărtășește opinia Curții potrivit căreia instrumentele financiare ar trebui utilizate numai în cazul în care împrumuturile comerciale sunt imposibil de obținut din cauza faptului că proiectul în cauză este prea mic sau comportă un grad de risc prea mare ori solicitantul împrumutului nu este în măsură să ofere garanțiile necesare; îndeamnă Comisia să elaboreze o metodologie de analiză a efectului garanțiilor asupra ofertei de împrumuturi, asupra concurenței între instituțiile bancare și asupra activității de inovare în afaceri, precum și de analiză a repartizării subvenției implicite între furnizor și beneficiar;

23.  atrage atenția Comisiei și a Curții asupra faptului că mecanismul de garantare a împrumuturilor și Fondul de garantare pentru IMM-uri InnovFin generează probabil portofolii de împrumut ale intermediarilor în valoare de 24,42 miliarde EUR, despre care foarte puține lucruri îi sunt cunoscute autorității care acordă descărcarea de gestiune, deoarece acest sistem este extrem de complex și opac;

24.  reiterează poziția Parlamentului exprimată în rezoluția sa din 27 aprilie 2017 conținând observațiile care fac parte integrantă din deciziile privind descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului general al Uniunii Europene aferent exercițiului financiar 2015, secțiunea III – Comisia și agențiile executive:

–  „20. subliniază utilizarea crescândă a instrumentelor financiare compuse în principal din împrumuturi, instrumente de capitaluri proprii, garanții, instrumente de partajare a riscurilor în cadrul gestiunii indirecte pentru perioada 2014-2020 și subliniază, de asemenea, faptul că Banca Europeană de Investiții a gestionat aproape toate instrumentele financiare în cadrul gestiunii indirecte; consideră că nu există informații suficiente pentru a evalua rezultatele obținute de instrumentele respective, în special în ceea ce privește impactul social și de mediu al acestora; subliniază că instrumentele financiare pot completa granturile, dar nu ar trebui să le înlocuiască;”

25.  îi reamintește comisarului Oettinger intenția sa de a reintegra, pe termen lung, diversele bugete alternative în bugetul Uniunii; consideră că acest lucru ar mări enorm responsabilitatea democratică; invită Comisia să pregătească, până în iunie 2019, o comunicare privind modul în care poate fi realizat acest lucru;

Partea a IV-a - Raportul special nr. 22/2017 al Curții de Conturi intitulat „Misiunile de observare a alegerilor – au fost depuse eforturi pentru urmărirea punerii în aplicare a recomandărilor, dar este necesară o mai bună monitorizare”

26.  salută raportul special al Curții și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

27.  reamintește că misiunile UE de observare a alegerilor (MOA), reprezintă un instrument foarte vizibil al politicii externe a UE, precum și un obiectiv strategic al Parlamentului – având în vedere că observatorul-șef al MOA este deputat în Parlamentul European – și un instrument de promovare a democratizării și de îmbunătățire a proceselor electorale;

28.  consideră că activitățile de observare a alegerilor, executate în mod corespunzător, echitabil și obiectiv, joacă un rol esențial în diplomația publică, deoarece oferă evaluări imparțiale și recomandări constructive care pot fi urmate de părțile interesate de la nivel național, inclusiv de organizațiile societății civile;

29.  reamintește că nu există un model universal de gestionare corectă a acestei chestiuni și că ar trebui să se aibă în vedere o anumită flexibilitate, ținând seama de particularitățile fiecărei țări-gazdă;

30.  este de părere că consultarea directă a părților interesate, înainte de finalizarea raportului, cu privire la eventualele recomandări ale MOA este discutabilă și nu ar trebui să fie, în niciun caz, o opțiune pentru observatorul-șef, având în vedere independența MOA;

31.  este de părere că acțiunile întreprinse ca urmare a MOA ar trebui să fie consolidate în continuare în cadrul unor dialoguri politice la care să participe inclusiv delegații ad-hoc ale Parlamentului și, eventual, prin explorarea unor noi metode, cum ar fi dialogurile electorale, pentru a îmbogăți procesul general de observare a alegerilor, în special evaluarea faptică a unui proces electoral;

32.  invită Serviciul European de Acțiune Externă să urmărească cât mai mult posibil punerea efectivă în aplicare în țările terțe a recomandărilor formulate de MOA, respectând suveranitatea fiecărei țări și implicând Parlamentul și, de asemenea, alocând suficiente resurse umane provenind din delegațiile Uniunii care să dețină cunoștințe tehnice de specialitate adecvate pentru îndeplinirea acestei sarcini politice importante, necesară în unele domenii identificate de MOA;

33.  consideră că ar fi util să se aibă în vedere implicarea observatorului-șef într-o etapă timpurie a alcătuirii echipei de bază a MOA (în special în ceea ce privește anumite funcții, cum ar fi cea de consilier politic, expert electoral sau adjunct al șefului MOA), pentru a facilita desfășurarea rapidă, mai eficientă și consecventă a MOA;

34.  consideră că, în acest context, crearea unei baze de date pentru MOA este o opțiune operațională valoroasă pentru consolidarea pe termen mediu și lung a credibilității și transparenței acestui instrument și proces al Uniunii;

35.  solicită, cu titlu general, să se pună mai mult accentul pe sustenabilitatea acțiunilor finanțate prin Instrumentul european pentru democrație și drepturile omului, în special în cadrul MOA, unde există un potențial semnificativ de intensificare a transferului de cunoștințe către actorii locali și de îmbunătățire a punerii în aplicare a recomandărilor;

Partea a V-a – Raportul special nr. 23/2017 al Curții de Conturi intitulat „Comitetul Unic de Rezoluție: au fost angajate eforturi în vederea realizării uniunii bancare – o sarcină complexă –, dar mai este o cale lungă de parcurs în acest sens”

36.  salută raportul special al Curții și aprobă observațiile și recomandările acesteia;

37.  critică Comitetul Unic de Rezoluție (SRB) pentru că nu a furnizat toată documentația solicitată pe parcursul acestui audit; reamintește SRB că TFUE conferă Curții dreptul de acces deplin la toate documentele entității auditate care sunt necesare în scopul desfășurării auditului;

38.  încurajează SRB să își îmbunătățească gradul de respectare a cadrului unic de reglementare;

39.  solicită insistent SRB să stabilească o dată până la care să fie elaborat primul plan de rezoluție pentru fiecare bancă; își exprimă îngrijorarea privind riscurile legate de evaluarea, în cadrul fiecărui plan de rezoluție, a fezabilității și credibilității strategiei de rezoluție alese, ținând cont de măsura în care aceasta poate fi pusă în aplicare în mod eficace și în timp util; invită SRB să solicite băncilor să efectueze teste pentru a demonstra că datoriile pot fi recapitalizate intern în mod eficace în intervalul de timp prevăzut în planul de rezoluție;

40.  invită SRB să își finalizeze sistemul de norme pentru planificarea rezoluțiilor, inclusiv elaborarea de politici clare și coerente în privința cerinței minime de fonduri proprii și datorii eligibile, astfel încât să se asigure că băncile aflate în domeniul de competență al SRB au o capacitate suficientă de absorbție a pierderilor;

41.  regretă că SRB nu dispune de personal suficient din momentul în care a devenit independent din punct de vedere operațional; solicită SRB să își accelereze eforturile de recrutare de personal, în special prin angajarea de experți în materie de rezoluție și de elaborare a politicilor, inclusiv în posturi de conducere;

42.  regretă că cadrul de cooperare între autoritățile naționale de rezoluție și SRB este încă neclar; își exprimă îngrijorarea cu privire la riscul unei creșteri insuficiente a performanței în cursul evaluării unei crize bancare în statele membre; solicită SRB să îmbunătățească repartizarea operațională a sarcinilor și responsabilităților;

43  își exprimă îngrijorarea cu privire la actualul Memorandum de înțelegere între SRB și Banca Centrală Europeană (BCE), care nu garantează primirea de către SRB a tuturor informațiilor din partea BCE, în mod coerent și în timp util; solicită SRB să inițieze discuții cu BCE pentru a îmbunătăți situația;

44.  consideră că SRB este parte a unei uniuni bancare puternice, cu o riguroasă reglementare și supraveghere a băncilor, fiind un pas important către un cadru instituțional structural și coerent, dotat cu resurse adecvate și legitimitate democratică pentru a stabiliza sectorul financiar și pentru a preveni o criză viitoare; cu toate acestea, consideră că este nevoie de ajustări care să sporească eficacitatea activității SRB și a contribuției sale la nivel sistemic;

Partea a VI-a - Raportul special nr. 1/2018 al Curții de Conturi intitulat „Asistența comună în vederea sprijinirii proiectelor în regiunile europene (JASPERS) – este momentul ca acțiunile JASPERS să fie mai bine direcționate”.

45.  apreciază Raportul special al Curții, constatările sale și disponibilitatea Comisiei de a pune în aplicare recomandările;

46.  salută faptul că, în unele cazuri, eforturile JASPERS au condus la progrese în ceea ce privește capacitatea statelor membre de a pregăti proiectele, acestea fiind de bună calitate, astfel cum s-a confirmat prin aprobarea lor rapidă de către Comisie;

47.  solicită Comisiei și BEI să se asigure că programul este pus în aplicare astfel încât să obțină rezultate mai bune în ceea ce privește capacitatea administrativă a statelor membre;

48.  observă că, între 2006 și 2016, costurile reale pentru JASPERS și contribuția financiară a Comisiei au crescut inițial și, ulterior, au rămas stabile, la aproximativ 30 de milioane EUR pe an, contribuția din partea Comisiei variind între 70 și 80 %;

49.  consideră că beneficiarii ar trebui să participe la costurile JASPERS la un nivel corespunzător;

50.  este de părere că obiectivul programului JASPERS, de „[...] a furniza statelor membre care au aderat la Uniune în 2004 sau ulterior o consultanță gratuită și independentă în vederea pregătirii unor propuneri de înaltă calitate pentru proiectele mari de investiții pentru care solicită cofinanțare prin Fondul de coeziune al Uniunii și prin Fondul european de dezvoltare regională [...] ” ar trebui să devină mai ușor de îndeplinit, pe măsură ce noile state membre se adaptează la procedurile și sistemele Uniunii;

51.  este foarte preocupat de următoarea observație a Curții: „VIII. BEI [Banca Europeană de Investiții] nu a dorit să furnizeze informații cu privire la costurile reale ale JASPERS, iar Comisia nu a putut să demonstreze decât parțial caracterul plauzibil al costurilor standard ale JASPERS utilizate până în 2014 pentru personalul pus la dispoziție de BEI”;

52.  insistă ca BEI să pună la dispoziția Curții toate informațiile relevante pentru activitatea sa de audit; invită Comisia să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că BEI cooperează în acest sens;

Partea a VII-a - Raportul special nr. 2/2018 al Curții de Conturi intitulat „Eficiența operațională a gestionării crizelor bancare de către BCE”

53.  salută raportul special al Curții privind eficiența operațională a gestionării crizelor de către BCE pentru bănci, recomandările sale și disponibilitatea Comisiei de a pune în aplicare toate recomandările, cu excepția uneia;

54.  invită BCE:

–  să îmbunătățească orientările privind elaborarea planurilor de redresare, care au fost considerate insuficiente de către 32 % dintre entitățile care au făcut obiectul sondajului (a se vedea anexa III, întrebarea 14);

–  să acorde mai multă atenție răspunsurilor acordate cererilor de informații, întrucât 27 % din entitățile care au făcut obiectul sondajului au afirmat că răspunsurile au fost doar uneori utile (a se vedea anexa III, întrebarea 17);

–  să dezvolte în continuare planificarea procesului de redresare pentru ca acesta să devină mai puțin formal; reamintește că majoritatea entităților incluse în sondaj (65 %) consideră că procesul actual este fie acceptabil, fie formal (a se vedea anexa III, întrebarea 53);

55.  este profund îngrijorat de faptul că BCE nu a acordat Curții acces la toate documentele sau informațiile solicitate, considerate necesare de către Curte pentru îndeplinirea misiunii sale și invită BCE să corecteze această politică;

56.  consideră că deplina cooperare a BCE este absolut necesară, ar trebui să fie imediată și ar fi îmbunătățit transparența și responsabilitatea;

57.  reamintește cu regret că Curtea nu este principalul auditor extern al BCE și că ea are doar dreptul de a examina eficiența operațională a gestionării BCE (articolul 27 din Protocolul nr. 4 anexat la TFUE);

58.  indică un dezechilibru interinstituțional evident: întrucât Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) joacă un rol important în supravegherea activităților BCE (articolul 35 din Protocolul nr. 4), Curtea a primit doar un rol modest în verificarea gestiunii financiare a băncii (de a examina eficiența operațională a gestionării), în detrimentul transparenței și responsabilității;

59.  solicită, prin urmare, statelor membre și instituțiilor Uniunii să dezvolte, în continuare, rolul Curții în raport cu BCE în cursul următoarei revizuiri a tratatelor;

60.  reamintește că gestionarea crizei de către BCE face parte din cadrul european comun de redresare și rezoluție instituit ca răspuns la criza financiară, pentru a asigura stabilitatea sectorului bancar și a evita astfel ca acesta să depindă de fondurile publice;

61.  ia act de faptul că BCE a fost însărcinată cu responsabilitatea de a gestiona evaluările planificării redresării băncilor și de a interveni din timp în cazul unor bănci importante din zona euro și că gestionarea eficace a crizelor depinde, prin urmare, în primul rând de gestionarea eficientă din punct de vedere operațional de către BCE;

62.  solicită Comisiei și BCE să îmbunătățească rolul de supraveghere pentru a crește stabilitatea sistemului bancar din zona euro și a asigura stabilitatea și reziliența în situații de criză, evitând eventuale deficiențe în întregul proces care ar putea pune în pericol credibilitatea gestionării crizelor de către BCE;

Partea a VIII-a – Raportul special nr. 3/2018 al Curții de Conturi intitulat „Audit al procedurii privind dezechilibrele macroeconomice (PDM)”.

63.  ia act de raportul special al Curții referitor la procedura privind dezechilibrele macroeconomice, recomandările sale și disponibilitatea Comisiei de a pune în aplicare majoritatea recomandărilor;

64.  atrage atenția asupra faptului că procedura privind dezechilibrele macroeconomice (PDM) face parte din exercițiul semestrului european, care începe cu analiza anuală a creșterii (AAC) și Raportul privind mecanismul de alertă (RMA) în toamna anului n-1; dacă RMA, bazat pe un tablou de bord cu indicatori și praguri, semnalează posibila apariție a unei probleme specifice, statul membru în cauză este supus unui bilanț aprofundat;

65.  atrage atenția asupra faptului că PDM a fost concepută drept răspuns la criza financiară și economică din Europa, întrucât dezechilibrele macroeconomice au reprezentat una dintre cauzele profunde ale crizei; prin urmare, modelul conceptual al PDM trebuie să fie îmbunătățit în continuare pentru a corecta dezechilibrele și a asigura stabilitate socială și economică;

66.  constată că, în cazul în care, pe baza rezultatului bilanțului aprofundat, Comisia ajunge la concluzia că există „dezechilibre macroeconomice”, ea informează Parlamentul European, Consiliul și Eurogrupul; la recomandarea Comisiei, Consiliul poate adresa o recomandare statului membru vizat [în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 121 alineatul (2) din TFUE]; aceste recomandări preventive referitoare la PDM fac parte din recomandările specifice fiecărei țări;

67.  ia act de lipsa de coerență dintre analiza macroeconomică și recomandările specifice fiecărei țări identificate de Curte și de provocarea, strâns legată, de a identifica cauzele profunde ale dezechilibrelor economice;

68.  constată că numărul statelor membre în care s-au identificat dezechilibre macroeconomice a crescut din 2012, iar îmbunătățirile au fost relativ rare; concluzionează că PDM nu a fost eficientă din cauza unei analize defectuoase a cauzelor dezechilibrelor macroeconomice;

69.  concluzionează, împreună cu Curtea, că recomandările Consiliului fac obiectul ponderării politice și că aceasta pare să fie regula, mai degrabă decât excepția;

70.  este convins că aprecierea politică a datelor economice este un exercițiu necesar atât timp cât este realizat într-o manieră transparentă, stabilind, pe de o parte, faptele economice și, pe de altă parte, motivele politice pentru recomandare;

71.  invită Comisia să elaboreze un sistem care să încurajeze statele membre să pună în aplicare recomandările specifice fiecărei țări privind PDM într-un mod eficient și eficace;

72.  invită Comisia să dea explicații și/sau să furnizeze dovezi cu privire la motivele pentru care nu declanșează procedura de dezechilibru excesiv (PDE), atunci când există dovezi că un stat membru se confruntă cu dezechilibre excesive, în special în cazul în care se observă un risc ridicat de instabilitate, dezechilibrele sunt persistente ori au avut efecte colaterale sau măsurile de remediere s-au dovedit nesatisfăcătoare;

Partea a IX-a – Raportul special nr. 4/2018 al Curții de Conturi intitulat „Asistența acordată de UE în Myanmar/Birmania”

73.  salută raportul special al Curții și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

74.  recunoaște dificultatea situației politice și complexitatea provocărilor de natură operațională cărora SEAE, serviciile Comisiei și delegația Uniunii trebuie să le facă față, în special în statele Rakhine, Kachin și Shan;

75.  invită SEAE și Comisia să dezvolte în continuare un program de cooperare pentru dezvoltare pe termen lung, cuprinzător și ambițios, utilizând toate instrumentele aflate la dispoziția lor pentru a ajuta Myanmarul să dezvolte și să îmbunătățească strategia sa globală în materie de dezvoltare, definind, în același timp, în mod progresiv, un cadru național privind rezultatele, care să dispună de instrumente pentru măsurarea impactului și a sustenabilității ajutorului;

76.  solicită definirea unui mix corespunzător de politici în ceea ce privește intervenția Uniunii și în alegerea sectoarelor principale de dezvoltare, pe baza unei evaluări sectoriale periodice a nevoilor, cu accent pe favorizarea viabilității, complementarității și sustenabilității proiectelor; solicită ca rezultatele evaluării strategice a țării, care va fi finalizată în 2018, să fie transmise fără întârziere Parlamentului;

77.  consideră, de asemenea, că este necesar să se asigure suficientă flexibilitate în momentul conceperii programelor de ajutor și al punerii lor în aplicare, într-un context politic și operațional deosebit de dificil, pentru a consolida în mod mai sistematic capacitățile naționale și pentru a asigura o acoperire geografică corespunzătoare, ținând seama de capacitatea de absorbție reală a țării;

78.  regretă că Comisia nu a definit în mod suficient prioritățile geografice regionale ale ajutorului său; ia act de faptul că primul studiu privind nevoile specifice ale statului Rakhine a fost realizat în 2017; consideră că, la sosirea sa, în 2013, delegația Uniunii ar fi trebui să aibă ca prioritate realizarea unei evaluări specifice a acestui stat;

79.  încurajează consolidarea capacităților sectorului public și ale structurilor instituționale pentru a crea un cadru de guvernanță mai responsabil, acordând un sprijin mai strategic principalelor instituții de control ale țării;

80.  reamintește că „consolidarea statului” trebuie să se afle în centrul strategiei de dezvoltare a Uniunii, în conformitate cu principiile de intervenție în contextele fragile, punând accentul pe consolidarea instituțională, transparența și eficacitatea gestionării finanțelor publice, combinate cu un dialog politic consolidat;

81.  sprijină consolidarea cooperării la fața locului cu partenerii internaționali pentru a optimiza raportul cost-eficacitate al acțiunilor care implică donatori multipli, în măsura în care o coordonare eficace a donatorilor rămâne o condiție esențială pentru a evita duplicarea și fragmentarea ajutorului;

82.  regretă deficiențele identificate în ceea ce privește schimbul de informații între DG DEVCO și DG ECHO în statele Rakhine și Kachin; regretă că procedura pentru schimbul de informații între cele două direcții generale nu a fost lansată decât în septembrie 2016; solicită, în acest sens, o mai bună coordonare a ajutorului umanitar și a ajutorului pentru dezvoltare, îmbunătățind legătura între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare (LARD) prin intermediul unui cadru care să lege serviciile din aceste domenii; consideră că, pe lângă schimbul de bune practici, ar trebui adoptate, ori de câte ori este posibil, abordări integrate cu obiective de coordonare clar definite și o strategie coerentă la nivel de țară între DG ECHO și DG DEVCO; solicită, în acest sens, includerea sistematică a abordării LARD în ciclul de finanțare a operațiunilor;

83.  solicită, în plus, serviciilor Comisiei să acorde mai multă importanță corelării și trecerii de la activitățile umanitare pe termen scurt la intervenții pe termen lung în materie de dezvoltare și să realizeze o coordonare coerentă nu numai între diferiții actori din domeniul dezvoltării prezenți la fața locului, ci și cu prioritățile naționale, prin intermediul unui cadru și al unei strategii comune în materie de ajutor umanitar și de dezvoltare;

84.  recomandă să se asigure o mai bună monitorizare a punerii în aplicare a proiectelor și acțiunilor, oferind o mai bună justificare a sumelor alocate pe sectoare prioritare în documentele de programare și de gestionare pentru a avea în vedere, dacă este cazul, eventuale regularizări ale ajutorului cu scopul de a ține seama de noi nevoi până în 2020, asigurând, în același timp, o mai bună vizibilitate a acțiunilor Uniunii; consideră că vizibilitatea donatorilor și existența unor informații de gestiune adecvate cu privire la proiecte sunt importante pentru ca contribuțiile fiecăruia să fie recunoscute și responsabilitatea să fie menținută;

85.  regretă că cea mai mare componentă a Fondului comun pentru pace nu este consacrată statului Rakhine; consideră că aceasta reprezintă, cu adevărat, o șansă ratată pentru această regiune deosebit de vulnerabilă; solicită Comisiei să extindă domeniul de aplicare al acestui fond la statul Rakhine;

86.  reamintește că, atunci când sprijinul bugetar este ales ca una dintre principalele modalități de punere în aplicare a ajutorului, Comisia trebuie să adopte următoarele măsuri, în coordonare cu alți donatori:

–  să ofere un sprijin adecvat pentru consolidarea capacităților și să se concentreze asupra principalelor funcții ale gestionării finanțelor publice, inclusiv asupra mecanismelor de responsabilizare și de combatere a corupției;

–  să sprijine pregătirea în timp util a unui program adecvat de reformă în materie de gestiune a finanțelor publice;

–  să definească, după caz, măsuri pe termen mai scurt pentru a se asigura că fondurile Uniunii nu sunt risipite, deturnate în alte scopuri sau cheltuite în mod ineficient;

Partea a X-a - Raportul special nr. 5/2018 al Curții de Conturi intitulat „Energie din surse regenerabile pentru o dezvoltare rurală durabilă: sinergiile posibile sunt considerabile, dar rămân în mare parte nevalorificate”

87.  invită Comisia și statele membre ca, atunci când își elaborează viitoarea politică privind energia din surse regenerabile, să ia în considerare circumstanțele și nevoile specifice ale fiecărei comunități și economii rurale, să aibă în vedere posibilele efecte pozitive și negative ale politicilor și să se asigure că zonele rurale beneficiază de rezultate echitabile în cadrul acestor politici; în acest scop, Comisia, în cooperare cu statele membre, ar trebui să dezvolte un dispozitiv relevant care s-ar putea inspira din mecanismul de analiză a politicilor din perspectiva mediului rural prevăzut în „Orientarea de politică nr. 1” din Declarația de la Cork 2.0 din 2016;

88.  invită Comisia să introducă acest instrument în procesul de consultare a statelor membre cu privire la planurile energetice și climatice naționale integrate, care trebuie să fie notificate Comisiei până la 1 ianuarie 2019, și să ofere statelor membre îndrumări privind modul de aplicare a acestuia;

89.  invită Comisia, împreună cu colegiuitorii, să elaboreze viitorul cadru de politici pentru bioenergie într-un mod care să prevadă garanții suficiente împotriva aprovizionării nesustenabile cu biomasă pentru producția de energie; cadrul ar trebui să recunoască și să abordeze riscurile pentru durabilitate pe care le implică stimularea utilizării bioenergiei prin obiective și scheme de sprijin financiar și ar trebui să asigure diminuarea riscurilor socioeconomice și de mediu asociate;

90.  invită Comisia să definească obiectivele investițiilor din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) în energia din surse regenerabile; modul în care acestea ar trebui să aducă o valoare adăugată în zonele rurale și modul în care FEADR ar trebui să completeze sistemele de finanțare existente la nivelul Uniunii și la nivel național, evitând ca acesta să devină doar o altă sursă de finanțare pentru energia din surse regenerabile, fără să acorde prioritate dezvoltării rurale atunci când își elaborează viitoarea politică de dezvoltare rurală;

91.  în acest context, invită Comisia să se folosească de bunele practici constatate în cursul auditului Curții (evaluarea energiei din surse regenerabile în zona rurală, proiectele de aprovizionare a terților cu energie finanțate în cadrul FEADR, proiectele privind energia din surse regenerabile care au ca destinație finală autoconsumul), precum și de experiențe similare descrise în studiul OCDE intitulat „Crearea unei legături între energia din surse regenerabile și dezvoltarea rurală” (Linking Renewable Energy to Rural Development);

92.  solicită statelor membre, în ceea ce privește sprijinul din FEADR pentru energia din surse regenerabile, să pună la dispoziția Comisiei, în rapoartele lor anuale aprofundate privind implementarea din 2019, informații pertinente privind realizările obținute de proiectele privind energia din surse regenerabile în cadrul programelor; aceste informații ar trebui să permită Comisiei să cunoască cuantumul cheltuielilor din FEADR care au fost efectuate pentru proiectele de energie din surse regenerabile, capacitatea instalată sau cantitatea de energie produsă prin aceste proiecte; invită Comisia să definească mai precis diferitele tipuri de indicatori la pregătirea perioadei de programare de după 2020;

93.  invită Comisia să reamintească statelor membre să aplice proceduri de selecție relevante, astfel încât să se acorde sprijin doar proiectelor viabile din domeniul energiei din surse regenerabile care prezintă avantaje suplimentare clare pentru dezvoltarea rurală durabilă;

Partea a XI-a - Raportul special nr. 6/2018 al Curții de Conturi intitulat „Libera circulație a lucrătorilor – această libertate fundamentală este garantată, dar o mai bună direcționare a fondurilor UE ar facilita mobilitatea lucrătorilor”,

94.  salută raportul special al Curții și invită Comisia și statele membre să pună în aplicare recomandările Curții;

95.  subliniază faptul că libera circulație a lucrătorilor este un principiu fundamental al Uniunii și unul dintre cele mai mari avantaje ale pieței unice, cu condiția să constituie un avantaj pentru ambele părți ale contractului de muncă și să asigure protecția drepturilor lucrătorilor și eliminarea oricărei discriminări pe motiv de cetățenie între lucrătorii din statele membre, în ceea ce privește încadrarea în muncă, remunerarea și celelalte condiții de muncă și de angajare;

96.  constată cu îngrijorare că persistă numeroase obstacole la mobilitatea liberă și echitabilă a lucrătorilor în Uniune și că acțiunile întreprinse de Comisie și de statele membre nu pot rezolva întrutotul problemele cu care se confruntă lucrătorii care doresc să lucreze în alte state membre, cum ar fi informații insuficiente cu privire la drepturile lucrătorilor la un loc de muncă și la drepturile de securitate socială, dar și măsuri inadecvate pentru prevenirea discriminării împotriva lucrătorilor mobili și pentru respectarea efectivă a drepturilor lor;

97.  ia act de observațiile Curții conform cărora Comisia a introdus instrumente de informare a cetățenilor cu privire la drepturile lor și sisteme de raportare a discriminărilor împotriva libertății de circulație a lucrătorilor; este totuși îngrijorat de faptul că Curtea a constatat că, în ciuda acestor instrumente și sisteme, Comisia nu are informații cu privire la nivelul de familiarizare cu aceste instrumente și cu privire la amploarea discriminării împotriva libertății de circulație la nivelul Uniunii;

98.  ia act de faptul că unele dintre instrumentele introduse de Comisie pentru a sprijini mobilitatea forței de muncă sunt adesea necunoscute de potențialii beneficiari și este îngrijorat de faptul că, în mai multe state membre, numai o mică parte a locurilor de muncă vacante sunt publicate pe portalul mobilității pentru ocuparea forței de muncă EURES; atrage atenția asupra faptului că aceste instrumente sunt finanțate din bugetul Uniunii și că Fondul social european (FSE) și Programul pentru ocuparea forței de muncă și inovare socială (EaSI), în cadrul CFM 2014-2020, oferă posibilități de finanțare a măsurilor și activităților privind mobilitatea forței de muncă la nivelul Uniunii și la nivel național, însă aceste posibilități nu sunt suficient utilizate;

99.  invită Comisia și statele membre să utilizeze oportunitățile de finanțare disponibile pentru a pune în aplicare măsuri care să asigure că instrumentele furnizează informații complete cu privire la ofertele de locuri de muncă și la drepturile lucrătorilor, să crească nivelul de familiarizare a cetățenilor cu aceste instrumente și informațiile pe care le oferă, precum și să monitorizeze acest nivel în vederea îmbunătățirii sale; încurajează, în acest sens, Comisia să promoveze aspectele practice privind mobilitatea forței de muncă, în special prin intermediul noilor tehnologii, motoarelor de căutare pe internet și publicitate online și insistă asupra unei mai bune cooperări între Comisie și statele membre; invită în special autoritățile naționale respective și coordonatorii din cadrul Portalului mobilității europene pentru ocuparea forței de muncă (EURES) să colaboreze mai activ cu angajatorii pentru a promova EURES și oportunitățile de mobilitate profesională în întreaga Uniune; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să asigure complementaritatea și adiționalitatea între acțiunile finanțate prin FSE și EaSI;

100.  împărtășește opinia Curții potrivit căreia sunt necesare informații și o mai bună înțelegere a amplorii și a tipurilor de discriminare existente în materie de liberă circulație a lucrătorilor pentru a soluționa în mod eficient astfel de cazuri; îndeamnă, prin urmare, Comisia, în cooperare cu statele membre, să ia măsuri pentru a îmbunătăți eficacitatea sistemelor existente în scopul de a identifica cazurile de discriminare și să întreprindă acțiuni suplimentare pentru a preveni și elimina obstacolele și discriminarea care împiedică o mobilitate echitabilă a forței de muncă;

101.  subliniază că imposibilitatea de a transfera contribuțiile la asigurările sociale privează lucrătorii de anumite drepturi sociale și constituie un obstacol în calea mobilității lor; solicită Comisiei să prevadă formularea de propuneri legislative relevante și încurajează introducerea unor stimulente pentru statele membre care doresc să implementeze transferabilitatea drepturilor de pensie, cu respectarea deplină a cadrului juridic existent;

102.  constată că recunoașterea reciprocă a diplomelor universitare și a calificărilor profesionale de către statele membre constituie în continuare o provocare și un obstacol important în calea mobilității forței de muncă; subliniază că acest proces ar trebui să fie simplu, accesibil și ușor de utilizat, atât pentru cetățeni, cât și pentru administrațiile naționale implicate; încurajează Comisia să promoveze schimbul de bune practici între statele membre în cadrul grupurilor de lucru ale Consiliului și, dacă este cazul, în cadrul platformelor OCDE;

103.  își exprimă îngrijorarea în legătură cu imposibilitatea de a compara datele furnizate de statele membre cu privire la mobilitatea forței de muncă; solicită Comisiei să ofere statelor membre orientări referitor la ce date trebuie colectate și în ce scop; insistă, de asemenea, ca Comisia să îmbunătățească colectarea și prezentarea datelor statistice privind libera circulație a lucrătorilor și în special în ceea ce privește problemele cu care se confruntă lucrătorii mobili în alte țări decât țara lor de origine;

104.  regretă faptul că armonizarea cererii cu oferta de forță de muncă, precum și armonizarea competențelor pe piața forței de muncă între statele membre rămâne un deziderat în politica privind mobilitatea forței de muncă; invită statele membre să utilizeze pe deplin oportunitățile oferite de FSE, EaSI și EURES pentru promovarea mobilității forței de muncă în scopul reducerii ratei șomajului în anumite state membre și regiuni și pentru a reduce neconcordanțele de competențe și deficitul de forță de muncă în alte locuri;

105.  ia act cu îngrijorare de problemele legate de cerințele pentru proiectele de mobilitate transfrontalieră finanțate în cadrul EaSI și invită Comisia să trateze aceste chestiuni în cadrul următoarei sale cereri de propuneri prin includerea de indicatori de rezultat cu caracter obligatoriu, care ar permite măsurarea efectivă a valorii adăugate a finanțării din partea Uniunii și a impactului sprijinului primit;

106.  având în vedere constatările Curții referitoare la necesitatea unor eforturi suplimentare pentru consolidarea mobilității forței de muncă din Uniune și pentru depășirea obstacolelor din calea ei, invită Comisia și statele membre să asigure o finanțare adecvată în perioada 2021-2027 pentru măsurile ce vizează o mobilitate echitabilă a forței de muncă, care să permită continuarea și buna funcționare a instrumentelor și a sistemelor relevante în acest domeniu; invită, de asemenea, Comisia și statele membre să asigure continuarea și creșterea eficacității măsurilor și activităților care facilitează libera circulație a lucrătorilor, atât printr-o mai bună direcționare a resurselor financiare, cât și prin consolidarea cooperării și coordonării între serviciile responsabile ale Comisiei, autoritățile naționale și toate părțile interesate relevante la nivelul Uniunii și la nivel național.

Partea a XII-a - Raportul special nr. 7/2018 al Curții de Conturi intitulat „Asistența pentru preaderare acordată Turciei de către Uniunea Europeană: doar rezultate limitate până în prezent”

107.  consideră că începând cu Instrumentul de asistență pentru preaderare (IPA) din 2018, Comisia ar trebui să direcționeze mai bine fondurile IPA în domenii în care reformele sunt demult așteptate și necesare pentru progrese credibile în vederea aderării la Uniune, în special în ceea ce privește independența și imparțialitatea justiției, lupta împotriva corupției la nivel înalt și a criminalității organizate, consolidarea libertății presei, prevenirea conflictelor de interese și consolidarea auditului extern și a societății civile;

108.  invită Comisia ca în următoarea sa actualizare a evaluărilor din cadrul abordării sectoriale să acopere în mod cuprinzător toate elementele principale legate de coordonarea donatorilor în Turcia, o analiză bugetară sectorială și, în special, cadrul utilizat pentru evaluarea performanței;

109.  având în vedere impactul pe care regresul reformelor îl are deja asupra sustenabilității proiectelor în Turcia, invită Comisia să intensifice utilizarea condiționalității la nivel politic și la nivel de proiect după cum urmează:

–  propunând Comitetului IPA II să ajusteze alocările totale din cadrul IPA II pentru anul „N”, inclusiv redirecționând sau reducând fondurile IPA II pentru a răspunde situațiilor de regres identificate în raportul său anual referitor la Turcia în anul „N-1” în sectoarele statului de drept și guvernanței;

–  hotărând, până la sfârșitul lui 2017 și, respectiv, până la sfârșitul lui 2020, dacă este cazul să acorde Turciei recompensa de performanță. Această decizie ar trebui să reflecte cu exactitate progresele realizate în direcția extinderii și în ceea ce privește implementarea eficientă a IPA și obținerea de rezultate bune;

–  utilizând progresiv în mai mare măsură gestiunea directă pentru a răspunde nevoilor fundamentale în cazul în care se observă absența voinței politice, în special în ceea ce privește lupta împotriva corupției la nivel înalt și a criminalității organizate, consolidarea libertății presei, prevenirea conflictelor de interese și consolidarea societății civile;

–  în cazul proiectelor noi și în alte situații, după caz, stabilind condiții sub forma unor cerințe minime care să încurajeze atât livrarea la timp a realizărilor preconizate, cât și sustenabilitatea; în cazul în care condițiile respective nu sunt îndeplinite, ar trebui să se ia măsuri corective (suspendarea plăților sau anularea proiectului, de exemplu).

110.  încurajează Comisia să extindă gradul de cuprindere al rapoartelor sale de monitorizare axată pe rezultate referitoare la operațiunile finanțate de Uniune în Turcia și să îmbunătățească relevanța și fiabilitatea indicatorilor de proiect utilizați, ținând seama de disponibilitatea datelor de referință, acolo unde este cazul;

111.  consideră că în cadrul IPA II, Comisia ar trebui să opteze pentru metoda gestiunii indirecte în mod selectiv, ținând seama de volumul fondurilor implicate, de complexitatea proiectelor care trebuie să fie pregătite și supuse procedurii de ofertare de către autoritățile turce, precum și de capacitatea agenției responsabile de contractarea și finanțarea programelor cu fonduri de la Uniune;

Partea a XIII-a - Raportul special nr. 8/2018 al Curții de Conturi intitulat „Sprijinul acordat de UE pentru investiții productive în întreprinderi – trebuie pus un accent mai mare pe durabilitate”.

112.  salută raportul special al Curții, în special pentru că atrage în mod oportun atenția asupra necesității unei monitorizări suplimentare și unor mecanisme de garantare necesare atât la nivelul Uniunii, cât și al statelor membre, pentru a asigura durabilitatea rezultatelor proiectelor; subliniază, în acest context, constatările Curții potrivit cărora, în programele operaționale examinate, nevoile specifice ale întreprinderilor din sectoare diferite și de dimensiuni diferite (disfuncționalități ale pieței) nu au fost identificate în mod corespunzător și că obținerea de rezultate pe termen lung nu a fost o prioritate;

113.  consideră că ar trebui crescut rolul investițiilor productive din Fondul european de dezvoltare regională (FEDR), ca factor esențial pentru creștere economică, locuri de muncă sustenabile, reducerea disparităților și inegalităților în contextul evoluției viitoare a politicii de coeziune în următoarea perioadă de programare, pentru a obține o convergență ascendentă pe lângă coeziunea economică, socială și teritorială între statele membre și între regiuni;

114.  ia act de faptul că, deși o serie de proiecte auditate au respectat normele relevante și au obținut realizările preconizate, acestea nu au fost în măsură să ofere dovezi cu privire la eficacitatea proiectelor și la obținerea unor îmbunătățiri de durată;

115.  observă, în acest sens, că pentru perioada 2014-2020 Regulamentul privind dispozițiile comune (articolul 71) nu a inclus prevederi care să definească obținerea de rezultate și sustenabilitatea lor ca criterii pentru durabilitatea operațiunilor; prin urmare, atrage atenția asupra constatării Curții cu privire la diferența substanțială, din punctul de vedere al evaluării durabilității proiectelor, care există între măsurarea realizărilor și măsurarea rezultatelor;

116.  este de părere că, pentru a obține o valoare adăugată reală din investiții productive, obținerea de rezultate trebuie să fie considerată un criteriu central în evaluarea durabilității proiectelor; susține ferm, în această privință, definiția dată de Curte durabilității ca fiind „capacitatea unui proiect de a-și menține beneficiile pe o perioadă de timp îndelungată după finalizare”;

117.  regretă faptul că Comisia nu a luat în considerare în propunerile sale legislative de regulamente pentru perioada 2021-2027 recomandările explicite ale Curții care vizau acordarea de prioritate nu doar realizărilor, ci și indicatorilor necesari pentru măsurarea rezultatelor;

118.  împărtășește îngrijorarea Curții cu privire la asigurarea durabilității investițiilor în IMM-uri, având în vedere capacitățile economice limitate ale acestora, ratele mari de eșec și/sau vulnerabilitatea deosebită a acestora în condiții economice nefavorabile; invită, în acest sens, Comisia și statele membre să își îndrepte atenția asupra modalităților și mijloacelor de a promova asocieri durabile între IMM-urile interesate, luând în considerare atât experiențele pozitive, cât și pe cele negative din trecut;

119.  în plus, consideră că viitoarele investiții productive ar obține rezultate durabile dacă ar fi integrate într-o strategie industrială cuprinzătoare, ca parte a viitoarei politici de coeziune; este de părere că investițiile productive ar trebui să contribuie substanțial la depășirea gravelor disparități între nivelurile de dezvoltare industrială ale statelor membre și regiunilor în modul descris de al șaselea și al șaptelea raport privind coeziunea;

120.  invită Comisia să urmeze integral recomandările Curții și să pună în timp util la dispoziția statelor membre îndrumări adecvate, inclusiv prin emiterea unor orientări clare și transparente asupra modalităților de definire și aplicare a criteriilor pentru durabilitatea proiectelor, precum și să utilizeze toate mecanismele disponibile - cum ar fi aprobarea programelor operaționale, monitorizarea și controlul - pentru a încuraja statele membre să își asume responsabilitățile ce le revin, evitând însă multiplicarea sarcinilor administrative pentru beneficiari sau autoritățile naționale respective;

121.  în general, solicită Comisiei să pună un accent mai mare pe durabilitatea proiectelor în faza de pregătire și negociere pentru perioada de programare următoare, stabilind un cadru clar de alocări și obiective și invită insistent autoritățile statelor membre să respecte și să aplice recomandările Curții și să conlucreze cu Comisia pentru a examina practicile existente și a institui norme și proceduri care să asigure durabilitatea rezultatelor proiectelor;

Partea XIV - Raportul special nr. 9/2018 al Curții de Conturi intitulat „Parteneriatele public-privat în UE: deficiențe generalizate și beneficii limitate”

122.  consideră că Comisia și statele membre nu ar trebui să promoveze o utilizare mai intensă și la o scară mai largă a parteneriatelor public-privat (PPP) atât timp cât problemele identificate în prezentul raport nu sunt soluționate și recomandările următoare nu sunt puse în aplicare cu succes; este vorba, în special, de necesitatea de a se îmbunătăți cadrul juridic și cel instituțional și gestionarea unor astfel de proiecte, precum și de consolidarea asigurării că alegerea opțiunii reprezentate de parteneriatele public-privat reprezintă soluția care poate oferi cel mai bun raport costuri-beneficii și că proiectele implementate prin parteneriate public-privat pot fi gestionate cu succes; subliniază că dacă riscurile unui proiect nu sunt identificate și alocate în mod corect pot exista implicații financiare pentru partenerul public iar realizarea obiectivelor proiectului poate fi împiedicată;

123.  pentru o mai bună partajare a costului antrenat de întârzieri și renegocieri între parteneri, precum și pentru a se urmări atenuarea impactului financiar al întârzierilor imputabile partenerului public și al renegocierilor contractelor asupra costului final suportat de partenerul public în cadrul acestor parteneriate, se recomandă următoarele:

–  statele membre ar trebui să identifice și să propună dispoziții contractuale standard care să limiteze sumele posibilelor costuri suplimentare care trebuie plătite de partenerul public;

–  statele membre ar trebui să evalueze orice renegociere anticipată a contractului pentru a se asigura că eventualele costuri rezultate care trebuie suportate de partenerul public sunt justificate în mod corespunzător și sunt în conformitate cu principiile optimizării resurselor.

124.  pentru a garanta faptul că opțiunea de parteneriat public-privat este cea care oferă cel mai bun raport costuri-beneficii și își atinge beneficiile potențiale, se recomandă următoarele:

–  statele membre ar trebui să își fundamenteze alegerea de a utiliza parteneriate public-privat pe analize comparative temeinice, cum ar fi comparatorul sectorului public și ar trebui să existe abordări adecvate care să asigure faptul că această opțiune este selectată numai dacă se dovedește a avea cel mai bun raport costuri-beneficii chiar și în condițiile unor scenarii pesimiste;

–  Comisia ar trebui să se asigure că se acordă acces deplin Curții la informațiile necesare pentru ca aceasta să poată evalua alegerea opțiunii de achiziție și procedura de achiziție aferentă realizată de către autoritățile publice, chiar și în cazurile în care sprijinul Uniunii este furnizat în mod direct entităților private prin intermediul unor instrumente financiare;

125.  pentru a se asigura faptul că statele membre dispun de capacitatea administrativă necesară și de politici și strategii clare în ceea ce privește parteneriatele public-privat, astfel încât să poată pună în aplicare cu succes astfel de proiecte care includ și finanțare de la Uniune, Curtea recomandă următoarele:

–  statele membre ar trebui să stabilească politici și strategii clare în materie de parteneriate public-privat, care să identifice în mod clar rolul pe care acestea din urmă ar trebui să îl joace în cadrul politicilor naționale de investiții în infrastructură, cu scopul de a identifica sectoarele în care aceste parteneriate public-privat sunt soluția cea mai adecvată și de a stabili eventuale limite pentru măsura în care acestea pot fi efectiv utilizate;

–  Comisia ar trebui să propună modificări legislative prin care să concentreze sprijinul financiar acordat viitoarelor parteneriate public-privat în sectoarele pe care le consideră de o relevanță strategică ridicată și compatibile cu angajamentele pe termen lung pe care le implică aceste parteneriate, cum ar fi rețeaua centrală TEN-T.

126.  pentru a atenua riscul de imparțialitate în selectarea opțiunii de parteneriat public-privat, pentru a promova transparența și pentru a garanta faptul că aceste parteneriate pot fi sprijinite în mod eficace cu fonduri din partea Uniunii, se recomandă următoarele:

–  Comisia ar trebui să coreleze sprijinul din partea Uniunii pentru proiectele de parteneriat public-privat de asigurarea că alegerea acestei opțiuni a fost justificată de considerente ce țin de raportul costuri-beneficii și că nu a fost, prin urmare, influențată în mod necorespunzător de constrângeri bugetare sau de tratamentul lor statistic;

–  statele membre ar trebui să îmbunătățească transparența prin publicarea în mod periodic a unor liste cu proiectele implementate în parteneriat public-privat, liste care să includă date suficiente și pertinente cu privire la activele finanțate, la angajamentele viitoare și la tratamentul lor în bilanțul contabil, asigurând în același timp protecția datelor confidențiale și sensibile din punct de vedere comercial;

–  Comisia ar trebui să evalueze complexitatea suplimentară a proiectelor în parteneriat public-privat cofinanțate de Uniune, cu scopul de a lua noi măsuri care să vizeze simplificarea normelor și a procedurilor relevante ale programelor Uniunii.

Partea a XV-a - Raportul special nr. 10/2018 al Curții de Conturi intitulat „Schema de plată de bază în favoarea fermierilor – se află pe calea cea bună pe plan operațional, dar are un impact limitat asupra simplificării, a direcționării ajutorului și a convergenței nivelurilor de ajutor”

127.  solicită Comisiei să se asigure că statele membre pun în aplicare în mod adecvat controalele-cheie și că vor corecta drepturile la plată în cadrul schemei de plată de bază în cazurile în care valorile acestora sunt afectate în mod semnificativ de neaplicarea normelor relevante sau de absența unor informații actualizate privind utilizarea terenurilor;

128.  solicită Comisiei:

–  să examineze și să facă bilanțul eficacității sistemelor sale de difuzare a informațiilor în rândul statelor membre, astfel încât să se ajungă la o interpretare și la o aplicare cât mai consecventă posibil, în statele membre, a cadrului juridic aferent schemei de plată de bază;

–  să evalueze opțiunile pentru legislația viitoare care să îi permită să asigure respectarea dispozițiilor referitoare la transmiterea de către statele membre a informațiilor-cheie privind punerea în aplicare a schemelor de sprijin direct;

–  să clarifice rolurile Comisiei și, respectiv, ale organismelor de certificare în ceea ce privește verificarea existenței unor controale-cheie eficace și verificarea calculului central al drepturilor la plată în cadrul schemei de plată de bază.

129.  înainte de a prezenta orice propunere pentru viitoarea configurație a politicii agricole comune, invită Comisia să evalueze situația veniturilor pentru toate grupurile de fermieri și să analizeze nevoile acestora în materie de sprijin pentru venit, ținând seama de distribuția actuală a sprijinului Uniunii și a sprijinului național, de potențialul agricol al terenurilor, de diferențele existente între suprafețele destinate în principal producției agricole și cele care necesită în principal întreținere, de costul și viabilitatea activității agricole, de veniturile provenind atât din producția de produse alimentare și alte produse agricole, cât și din surse neagricole, de factorii care joacă un rol în eficiența și în competitivitatea exploatațiilor agricole și de valoarea bunurilor publice pe care le furnizează fermierii. Comisia ar trebui să coreleze, de la bun început, măsurile propuse cu obiective operaționale adecvate, precum și cu niveluri de referință în raport cu care să poată fi comparată performanța sprijinului;

Partea a XVI-a - Raportul special nr. 11/2018 al Curții de Conturi intitulat „Noile opțiuni pentru finanțarea proiectelor de dezvoltare rurală: mai simple, dar nu sunt axate pe rezultate”

130.  salută raportul special al Curții și aprobă o serie dintre observațiile și recomandările acesteia;

131.  regretă că noile opțiuni simplificate în materie de costuri sunt folosite doar pentru o mică parte a cheltuielilor aferente dezvoltării rurale și că nu îmbunătățesc potențialul acestei surse de finanțare, deși simplificarea ar trebui să constituie o modalitate prin care să se încurajeze implicarea beneficiarilor în proiecte;

132.  regretă faptul că există foarte puțini indicatori care să permită să se evalueze dacă obiectivele măsurii respective au fost atinse sau nu;

133.  invită statele membre, precum și beneficiarii și asociațiile acestora să valorifice pe deplin posibilitățile oferite de sistemul de opțiuni simplificate în materie de costuri în cadrul dezvoltării rurale;

134.  reamintește că simplificarea trebuie să permită niveluri corespunzătoare de control, a căror responsabilitate trebuie definită în mod clar;

135.  reamintește că simplificarea trebuie să aducă avantaje atât administrațiilor, cât și beneficiarilor proiectelor.

Partea a XVII-a - Raportul special nr. 12/2018 al Curții de Conturi intitulat „Banda largă în statele membre ale UE: în pofida progreselor înregistrate, nu toate obiectivele Strategiei Europa 2020 vor fi atinse”

136.  salută raportul special al Curții și își prezintă observațiile;

  salută ambiția Comisiei de a investi în transformarea digitală viitoare, astfel cum reiese din propunerea privind CFM 2021-2027;

  recunoaște importanța inițiativei legislative a Comisiei în domeniul digitalizării și atrage atenția asupra unor inițiative precum „WiFi4EU”, care sprijină instalarea unor echipamente Wi-Fi de ultimă generație în spațiile de viață comunitară;

139.  felicită Comisia pentru eforturile de a îmbunătăți acoperirea în bandă largă în întreaga Uniune, dar regretă faptul că multe zone rurale continuă să fie excluse de la banda largă;

  ia act de eforturile depuse de Comisie pentru a crește și a diversifica semnificativ sursele de finanțare care susțin conectivitatea în bandă largă; reamintește că, în perioada de programare 2007-2013, Uniunea a investit 2,74 miliarde EUR, în timp ce pentru perioada actuală de programare, investițiile Uniunii se ridică la aproape 15 miliarde EUR, fapt ce reprezintă o creștere de peste cinci ori;

  este convins că conexiunile internet de mare viteză reprezintă un element esențial al pieței unice digitale și, prin urmare, le pot oferi statelor membre un avantaj competitiv în domeniul economic, social și educațional; în privința internetului, viteza mare și accesul facil sunt esențiale pentru viața de zi cu zi, pentru întreprinderi și pentru guvernele naționale;

  subliniază că investițiile în banda largă vor ajuta la promovarea incluziunii sociale și la combaterea depopulării în zonele rurale și izolate; zonele rurale și cele mai îndepărtate ar trebui să aibă acces la banda largă dacă dorim să creăm o piață unică omogenă;

  salută, în acest sens, propunerea Comisiei privind revizuirea normelor Uniunii în materie de telecomunicații, care vizează stimularea investițiilor, în special în zone mai puțin viabile din punct de vedere economic, caracterizate de o densitate scăzută a populației, sau în zonele rurale;

  este de acord cu recomandarea Curții, ca statele membre să își revizuiască planurile pentru perioada de după 2020;

145.  prin urmare, le cere tuturor statelor membre să se asigure că sunt îndeplinite în timp util nu numai obiectivele Strategiei Europa 2020 pentru banda largă, ci și țintele Comisiei legate de „Societatea gigabiților 2025”: acoperire neîntreruptă 5G pentru toate zonele urbane și toate tronsoanele majore de transport terestru și acces pentru toate gospodăriile europene, IMM-uri și administrațiile publice locale, atât în zonele rurale cât și în cele urbane și îndeosebi în zonele depopulate și slab populate, la o conectivitate la internet care să ofere o viteză de descărcare de cel puțin 100 Mbps, care să poată fi ulterior mărită până la o viteză de ordinul gigabiților;

  susține ideea Curții că toate statele membre ar trebui să revizuiască mandatele autorităților lor naționale de reglementare în conformitate cu cadrul de reglementare revizuit pentru telecomunicații al Uniunii, pentru ca acestea, la rândul lor, să le poată impune operatorilor recomandările și măsurile lor de remediere (inclusiv sancțiuni în caz de nerespectare);

  consideră că sprijinul financiar pentru serviciile în bandă largă ar trebui să reprezinte o combinație echilibrată de granturi și instrumente financiare, unde investițiile să fie canalizate după o logică intervenționistă și să ia în considerare realitățile regionale și situația pieței;

  este convins că sprijinul acordat serviciilor în bandă largă prin intermediul instrumentelor financiare se concentrează cu predilecție pe regiunile viabile din punct de vedere economic și pe piețele locale bine dezvoltate; constată că subvențiile sunt mai adecvate pentru zonele rurale, montane și îndepărtate, în care investițiile private și operațiunile cu instrumente financiare sunt inerent mai riscante;

  împărtășește punctul de vedere al Curții că, în domeniul serviciilor în bandă largă, Comisia ar trebui să inventarieze și să difuzeze cele mai bune practici, în special cu privire la planificarea investițiilor și la implementarea proiectelor;

  este convins că Comisia va continua să le explice statelor membre modul de aplicare a ajutorului de stat pentru banda largă și salută intenția Comisiei de a include informații suplimentare cu privire la obiectivele legate de viteza de 100 Mbps și de societatea gigabiților;

Partea a XVIII-a - Raportul special nr. 13/2018 al Curții de Conturi intitulat „Combaterea radicalizării care duce la terorism: Comisia a abordat nevoile statelor membre, însă există unele lacune la nivel de coordonare și de evaluare”

151.  salută raportul special al Curții, aprobă recomandările acesteia și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

152.  invită Comisia să examineze cum poate fi simplificată gestionarea acțiunilor care vizează radicalizarea, de exemplu prin integrarea numărului de fonduri care finanțează astfel de acțiuni sau prin concentrarea gestiunii, care se efectuează în prezent de către opt din direcțiile generale ale Comisiei, precum și de Europol, Eurojust și statele membre, cu scopul de a îmbunătăți coordonarea și eficiența;

153.  recunoaște faptul că întocmirea bugetului în funcție de performanțe poate fi literalmente problematică în cazul acțiunilor care vizează prevenirea radicalizării, dar subliniază faptul că indicatorii referitori la, de exemplu, numărul experților care participă la reuniuni, nu sunt suficienți, în sine, pentru măsurarea performanței; invită Comisia să examineze, în special, motivele pentru care nivelurile de participare la activitățile sale variază considerabil între statele membre și să se concentreze asupra acelor activități care sunt relevante pentru majoritatea statelor membre;

154.  invită Comisia să informeze Parlamentul cu privire la acțiunile subsecvente la raportul interimar al HLCEG-R, în ceea ce privește discuțiile cu statele membre cu privire la mai buna evaluare a programelor relevante și a intervențiilor;

155.  recunoaște faptul că prevenirea radicalizării necesită adesea o cunoaștere aprofundată a situației la nivel local, adică la nivel de cartier, acest tip de informații neputând fi generalizate, întrucât fiecare cartier are propriul specific; subliniază, în acest sens, rolul important al instituțiilor de învățământ, al organizațiilor sociale și de caritate locale, precum și al autorităților locale, inclusiv al polițiștilor de proximitate; invită Comisia și statele membre să aibă în vedere acest lucru, atunci când fac schimb de bune practici, și să evite stereotipurile sau generalizările;

156.  subliniază faptul că eficiența și eficacitatea activităților Comisiei în ceea ce privește sprijinirea statelor membre în prevenirea radicalizării sunt susceptibile a fi optime atunci când este vorba despre cazuri cu incidență transfrontalieră, în special atunci când este vorba despre informații furnizate prin internet; sprijină procedura de armonizare a intervențiilor a EU IRU și decizia de a concentra activitățile acesteia pe propaganda online folosită de teroriști pentru a atrage cât mai multe persoane cu putință; invită Comisia să își îmbunătățească metodele de măsurare a eficienței EU IRU, analizând în ce măsură au fost eliminate conținuturi cu caracter terorist de către companiile de internet strict la cererea EU IRU, fără ca acest lucru să fi fost solicitat de IRU naționale, de societatea civilă sau să fi fost efectuat la inițiativa companiilor de internet, precum și să elaboreze metode de calcul al eficacității în ceea ce privește propaganda teroristă care rămâne disponibilă pe internet, de exemplu prin aceea că materialele de propagandă eliminate sunt pur și simplu reîncărcate sau mutate pe alte platforme.

Partea a XIX-a - Raportul special nr. 14/2018 al Curții de Conturi intitulat „Centrele de excelență chimice, biologice, radiologice și nucleare ale UE: sunt necesare mai multe progrese”

157.  salută raportul special al Curții și constată cu satisfacție că Curtea, Comisia și SEAE sunt de acord cu majoritatea recomandărilor formulate;

  invită Comisia și SEAE să efectueze o analiză comună la nivelul Uniunii care să identifice riscurile CBRN provenite din exteriorul Uniunii, pentru ca acțiunile interne să fie corelate în mod exhaustiv cu cele externe;

  invită Comisia să încorporeze evaluările riscurilor sistemice în metodologiile aferente evaluării nevoilor și planurilor naționale de acțiune și să răspundă în mod prompt tuturor țărilor partenere care solicită asistență în vederea finalizării exercițiilor lor de evaluare a nevoilor și de întocmire a planurilor naționale de acțiune;

  invită Comisia să mărească numărul de activități regionale, cum ar fi exercițiile de simulare teoretică și cele de simulare pe teren;

  invită Comisia și SEAE să aloce responsabilități în materie de CBRN unor puncte focale special desemnate în acest sens și/sau unor responsabili ai „Instrumentului care contribuie la stabilitate și pace” (IcSP) în materie de cooperare regională detașați pe termen lung în toate delegațiile Uniunii și să includă chestiunile legate de CBRN în dialogul în materie de politici și de securitate și în dialogul politic;

  invită DG DEVO a Comisiei și SEAE să coopereze cu celelalte direcții generale ale Comisiei vizate, în special cu DG NEAR, precum și cu ceilalți donatori, în scopul identificării potențialelor sinergii și a surselor de finanțare disponibile care ar putea fi utilizate într-o manieră mai bună în vederea sprijinirii activităților legate de CBRN;

  invită Comisia să transpună obiectivul general al inițiativei în obiective mai specifice care să poată fi utilizate la nivel de proiect, facilitând astfel măsurarea rezultatelor pornind dinspre proiect și continuând până la nivelul național, regional și cel al inițiativei în ansamblu;

  invită Comisia, de asemenea, să definească indicatori de efect și de impact cu ajutorul cărora eficacitatea inițiativei să poată fi evaluată în raport cu obiectivele stabilite;

  solicită Comisiei să se asigure că toate informațiile relevante sunt disponibile pe portalul său web dedicat acestui subiect și pot fi accesate în funcție de nivelurile de autorizare corespunzătoare, precum și să garanteze că bunele practici și orientările în materie sunt disponibile prin intermediul portalului CBRN.

Partea a XX-a – Raportul special nr. 15/2018 al Curții de Conturi intitulat „Consolidarea capacităților forțelor de securitate internă în Niger și în Mali: doar progrese limitate și lente”

166.  salută raportul special al Curții referitor la consolidarea capacității forțelor interne de securitate din Niger și Mali și își prezintă observațiile și recomandările în cele ce urmează;

167.  subliniază, întâi de toate, eforturile tuturor părților implicate în desfășurarea acestor două misiuni ale Uniunii și ale personalului desfășurat la fața locului pentru consolidarea structurală și durabilă a capacităților instituționale în materie de securitate internă ale statului Mali și ale Nigerului, într-un context geopolitic regional de altfel foarte dificil și critic, având în vedere combinația dintre amenințările existente;

168.  regretă faptul că personalul misiunilor nu a beneficiat de nicio instruire anterioară desfășurării și nicio asistență în învățarea procedurilor și a proiectelor la fața locului; consideră că această lipsă de formare a condus, în mod evident, la întârzieri în punerea în aplicare a operațiunilor;

169.  consideră că SEAE și Comisia ar trebui să acorde în mod constant o atenție specială funcțiilor de sprijin, pentru a facilita desfășurarea rapidă, eficace și coerentă a misiunilor PSAC, să asigure pregătirea prealabilă pentru toți membrii personalului referitor la procedurile și politicile Uniunii și să elaboreze orientări complete cu privire la sarcinile operaționale (evaluarea nevoilor, planificarea și monitorizarea sarcinilor și raportare); consideră, de asemenea, că lecțiile învățate din misiunile PSAC anterioare ar trebui să fie utilizate și pentru a îmbunătăți eficiența operațională a misiunilor desfășurate și pentru a facilita transferul de cunoștințe și efectele de sinergie între diferitele misiuni;

170.  regretă faptul că, în Niger, siguranța membrilor personalului a fost pusă în pericol atunci când aceștia au fost obligați să se cazeze și să lucreze într-un hotel timp de șase luni, fără niciun dispozitiv de siguranță special;

171.  subliniază că un mediu de lucru sigur este esențial pentru punerea în aplicare eficace a operațiunilor și pentru recrutarea de personal calificat; invită SEAE și Comisia să mențină un nivel suficient al cheltuielilor legate de securitate în bugetul misiunilor, favorabil unei puneri în aplicare optime a mandatului misiunilor;

172.  reafirmă, în plus, necesitatea de a utiliza în mod eficace toate canalele de finanțare adecvate pentru viitoarele misiuni PSAC, și anume Instrumentul care contribuie la stabilitate și pace, Fondul european de dezvoltare, Fondul fiduciar de urgență al Uniunii pentru Africa și ajutorul umanitar, pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor politice ale misiunilor și buna gestiune financiară;

173.  încurajează colaborarea dintre SEAE și statele membre pentru a asigura că actualele și viitoarele misiuni PSAC au suficient personal pentru a funcționa rapid la un nivel apropiat de capacitatea lor maximă autorizată (sau numărul total de posturi disponibile) și, dacă este posibil, pentru o durată echivalentă cu mandatul misiunilor;

174.  subliniază că lipsa eficienței operaționale a acestor două misiuni a constituit un obstacol major în calea bunei derulări a acțiunii Uniunii; regretă că a fost nevoie de 18 luni înainte ca misiunea EUCAP Niger să beneficieze de statutul de entitate juridică;

175.  este de părere că Consiliul și Comisia ar trebui să asigure că viitoarele misiuni PSAC au personalitate juridică și dispun de bugetele necesare în cel mai scurt timp;

176.  invită Comisia și SEAE să acorde o atenție deosebită procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice și resurselor umane, pentru a asigura că acestea corespund necesităților operaționale ale PSAC; constată că punerea în aplicare a operațiunilor a avut de suferit de pe urma procedurilor greoaie de atribuire a contractelor de achiziții publice, ceea ce a dus la rezultate nesatisfăcătoare;

177.  constată dificultățile întâmpinate în ocuparea posturilor vacante; reamintește că rata de ocupare a posturilor este de 72 % în Niger și de 77 % în Mali; încurajează SEAE și Comisia să propună detașări în misiuni ale personalului statelor membre pe perioade mai lungi, să recurgă în mai mare măsură la agenți contractuali și să lanseze cereri de contribuții, care să poată fi utilizate pentru constituirea unor liste de rezervă cu membri ai personalului potențial interesați, în scopul de a accelera recrutarea atunci când apar posturi vacante;

178.  încurajează SEAE, în vederea îmbunătățirii sustenabilității rezultatelor misiunilor PSAC, să se asigure că aspectele legate de durabilitate sunt luate în considerare în planificarea operațională a tuturor activităților misiunii, prin evaluarea sistematică a nevoilor locale și a capacității de menținere a sustenabilității la nivel local a rezultatelor;

179.  invită SEAE să consolideze monitorizarea acțiunilor întreprinse în cadrul misiunilor (formare, consiliere sau furnizarea de echipamente), prin efectuarea unor evaluări periodice, pe baza unor indicatori, a rezultatelor obținute și a gradului de însușire de către autoritățile naționale în cauză;

180.  invită SEAE și Comisia să coordoneze mai eficient misiunile PSAC cu alte eforturi ale Uniunii la nivel regional (cum ar fi misiunea de asistență pentru gestionarea integrată a frontierelor în Libia (EUBAM Libya) și G5 Sahel), misiuni bilaterale și eforturi internaționale cu obiective similare; face apel, în acest context, la mai multă cooperare și coordonare între Uniune și statele sale membre, promovând sinergii;

181.  invită SEAE și Comisia să se asigure că încheierea misiunilor PSAC și lichidarea activelor aferente se realizează în condiții optime; consideră, în acest context, că SEAE și Comisia ar trebui să elaboreze o strategie de ieșire comună și cuprinzătoare care să definească în mod clar rolurile și responsabilitățile în momentul încheierii misiunilor PSAC, reducând, în același timp, riscurile specifice inerente procesului de încheiere a unei misiuni;

182.  reafirmă, în sens mai larg, necesitatea îmbunătățirii cooperării dintre statele membre în cadrul politicii lor externe și de securitate, în scopul de a realiza economii de scară și de costuri; subliniază că este extrem de important ca statele membre să fie în măsură să răspundă în mod decisiv la problemele de securitate comune și la problemele legate de gestionarea fluxurilor de migrație într-o perioadă în care aceste provocări sunt într-o creștere evidentă și au o intensitate fără precedent.

Partea a XXI-a – Raportul special nr. 16/2018 al Curții de Conturi intitulat „Evaluarea ex post a legislației UE: un sistem bine stabilit, dar incomplet”

183.  salută raportul special al Curții și aprobă observațiile și recomandările acesteia;

184.  ia act de faptul că foarte curând va începe exercițiul de monitorizare pe 2018 prevăzut de Acordul interinstituțional privind o mai bună legiferare și că reuniunea interinstituțională la nivel înalt va avea loc la sfârșitul anului;

185.  constată că Curtea a prezentat o lucrare de analiză foarte amănunțită și cuprinzătoare (de exemplu, o dimensiune adecvată a eșantionului), care ar putea fi un exemplu de analiză viitoare în alte domenii ale Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare; ia act, de asemenea, de faptul că ar trebui avută în vedere elaborarea unor indicatori de performanță suplimentari pentru a monitoriza punerea în aplicare a Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare;

186.  consideră că implicarea activă și participarea Curții vor contribui la îmbunătățirea exercițiului de monitorizare prevăzut în acord; consideră că o utilizare pe scară mai largă a documentelor de informare ale Curții poate contribui, de asemenea, la atingerea acestui obiectiv;

187.  ia act de faptul că instituirea unui vademecum interinstituțional comun cu privire la clauzele de monitorizare și de revizuire, cu orientări și clauze de redactare, ar putea îmbunătăți controlul legislativ, atât timp cât nu subminează libertatea de alegere politică a colegiuitorilor;

188.  remarcă faptul că la o viitoare revizuire ar putea fi avute în vedere orientări comune privind evaluările ex post prevăzute în cadrul Acordului interinstituțional privind o mai bună legiferare;

189.  ia act de importanța stabilirii unui cadru în care statele membre ar trebui să pună la dispoziția Comisiei informații cu privire la transpunerea dreptului Uniunii în legislația națională;

Partea a XXII-a – Raportul special nr. 17/2018 al Curții de Conturi intitulat „Acțiunile întreprinse de Comisie și de statele membre în ultimii ani ai programelor din perioada 2007-2013 au abordat problema absorbției scăzute, dar nu au pus suficient accentul pe rezultate”

190.  salută raportul special al Curții și comparația valoroasă între perioadele anterioare și cele actuale ale programului, concentrându-se astfel asupra viitoarelor provocări preconizate pentru statele membre și Comisie în ceea ce privește absorbția solidă și orientată spre rezultate a fondurilor politicii de coeziune;

191.  consideră nesatisfăcător răspunsul Comisiei cu privire la recomandarea de a propune un calendar cu date-cheie pentru adoptarea cadrului legislativ, astfel încât punerea în aplicare a programelor operaționale să înceapă la timp și solicită Comisiei să prezinte o propunere concretă pe baza evaluării sale cu privire la intervalul de timp necesar pentru punerea în aplicare în timp util a programelor;

192.  împărtășește poziția Curții conform căreia, deși absorbția este importantă pentru realizarea obiectivelor de politică, aceasta nu este un scop în sine, ci mai degrabă un mijloc pentru a obține rezultate în conformitate cu obiectivele politicii de coeziune; este ferm convins că definiția randamentului include deopotrivă banii cheltuiți și ceea ce s-a realizat cu resursele alocate;

193.  este profund îngrijorat de faptul că Comisia pare să subestimeze riscul (subliniat și de Curte) că întârzierile în execuția bugetară pentru perioada 2014-2020 s-ar putea dovedi a fi mai mari decât cele din perioada 2007-2013, creând astfel o presiune semnificativă pentru absorbția adecvată a fondurilor la sfârșitul perioadei de programare și intensificând riscurile de evaluare insuficientă a rentabilității și împiedicând obținerea de rezultate;

194.  este preocupat de faptul că Comisia neglijează riscul (subliniat și de către Curte) cauzat de nivelul de absorbție extrem de nesatisfăcător la mijlocul perioadei de programare, care este de două ori mai mic în comparație cu momentul corespunzător din perioada precedentă, precum și presiunea exercitată asupra absorbției din cauza suprapunerii perioadei actuale cu primii ani ai următoarei perioade;

195.  solicită Comisiei să prezinte o prognoză și o evaluare a fiecărui stat membru în ceea ce privește acumularea angajamentelor care riscă să nu fie absorbite la timp până la sfârșitul perioadei și să sugereze măsuri care să ajute statele membre să atenueze un posibil efect negativ cauzat de absorbția insuficientă a fondurilor disponibile;

196.  solicită Comisiei să se asigure că măsurile care vor fi luate pentru a evita dezangajarea automată de către statele membre respectă obiectivele și rezultatele urmărite de programele operaționale și de proiecte și că se aplică monitorizarea și raportarea relevante a programelor operaționale modificate;

197.  invită Comisia să utilizeze resursele pentru asistență tehnică din proprie inițiativă și să ajute în mod proactiv statele membre să accelereze absorbția fondurilor dedicate politicii de coeziune, cu accent pe rezultate;

198.  atrage atenția asupra faptului că obiectivul final al politicii de coeziune este de a sprijini coeziunea economică și socială între diferitele regiuni și țări din UE și de a contribui la reducerea disparităților și a inegalităților din cadrul ei; subliniază că acesta trebuie să fie principiul director pentru statele membre, Comisie și toate părțile interesate relevante, în executarea și absorbția fondurilor Uniunii.

Partea a XXIII-a – Raportul special nr. 18/2018 al Curții de Conturi intitulat „Este atins obiectivul principal al componentei preventive a Pactului de stabilitate și de creștere?”

199.  consideră că Raportul special nr. 18/2018 al Curții oferă o analiză oportună și foarte importantă, care examinează modul în care Comisia a pus în aplicare dispozițiile care reglementează componenta preventivă a Pactului de stabilitate și de creștere (PSC), din punctul de vedere al realizării obiectivului său principal, și anume apropierea statelor membre de îndeplinirea obiectivelor lor pe termen mediu în materie de echilibru bugetar;

200.  este foarte preocupat de faptul că opiniile Curții și cele ale Comisiei sunt extrem de divergente în ceea ce privește punerea în aplicare corespunzătoare de către Comisie a dispozițiilor referitoare la componenta preventivă în vederea îndeplinirii obiectivelor pe termen mediu; faptul că cele două instituții nu înțeleg deloc în același fel esența întrebării dacă Comisia a pus în aplicare în mod corespunzător sau nu componenta preventivă a Pactului de stabilitate și de creștere este un indiciu important al existenței unor diferențe de opinii substanțiale referitoare, pe de o parte, la caracterul adecvat al textului actelor juridice care reglementează în prezent punerea în aplicare a Pactului de stabilitate și de creștere și, pe de altă parte, la criteriile și considerentele în funcție de care se evaluează dacă acestea sunt aplicate;

201.  consideră că constatările Curții, și anume faptul că, prin acțiunile sale, Comisia nu asigură îndeplinirea obiectivului principal al Regulamentului (CE) nr. 1466/97(8), ar putea fi considerate justificate pe baza unei interpretări strict literale a dispozițiilor regulamentului; cu toate acestea, consideră că Comisia a avut motive suficiente pentru a da dovadă de flexibilitate în aplicarea dispozițiilor regulamentului respectiv, având în vedere condițiile economice și cerințele de relansare a creșterii și de creștere a ocupării forței de muncă;

202.  consideră, de asemenea, că complexitatea tot mai mare a dispozițiilor Pactului de stabilitate și de creștere în ultimul deceniu de punere în aplicare necesită o reexaminare completă a actelor juridice respective și a interpretării acestora, având în vedere experiențele acumulate, precum și a evoluției reale a economiei europene și mondiale, caracterizate de o creștere modestă, de adâncirea inegalităților și de creșterea incertitudinilor;

203.  consideră că ar fi recomandabil să se efectueze o astfel de reexaminare luând totodată pe deplin în considerare cerințele privind punerea concretă în aplicare a obiectivelor de dezvoltare durabilă pentru 2030 și să se evalueze dacă ar fi oportun să se analizeze posibilitatea de a înlocui actualul PSC, bazat pe paradigma austerității fiscale, cu un PSC alternativ de dezvoltare durabilă, care să asigure echilibrul necesar, complementaritatea și consolidarea reciprocă între prudența fiscală și obiectivele privind durabilitatea, făcând astfel să nu mai fie necesar să se extindă aplicarea normelor dincolo de limitele lor și evitând ciocnirile de opinii și de evaluări care rezultă din acest lucru în ceea ce privește coerența și justificarea politicilor.

Partea a XXIV-a – Raportul special nr. 19/2018 al Curții de Conturi intitulat „O rețea feroviară europeană de mare viteză: departe de a fi o realitate, rămâne fragmentată și ineficace”

204.  salută raportul special al Curții;

205.  împărtășește opiniile Curții și sprijină constatările acesteia;

206.  ia act cu satisfacție de faptul că Comisia va pune în aplicare recomandările Curții;

207.  subliniază că șansele de îmbunătățire a situației rămân reduse, cu excepția cazului în care fiecare stat membru în parte dă dovadă de voință politică pentru a îmbunătăți situația;

208.  în acest context, subliniază rolul important al „coordonatorilor europeni” în acest domeniu (TEN-T);

209.  reamintește mandatul coordonatorilor europeni, care cuprinde:

–  elaborarea planului de lucru cu privire la coridorul relevant (împreună cu statele membre în cauză) sau a planului de lucru pentru o prioritate orizontală;

–  sprijinirea și monitorizarea punerii în aplicare a planului de lucru; ori de câte ori este necesar, scoaterea în evidență a dificultăților și căutarea de soluții adecvate;

–  consultarea cu regularitate a forumului privind coridorul (un organism consultativ care reunește statele membre și diferite părți interesate);

–  formularea de recomandări în domenii precum dezvoltarea transportului de-a lungul coridoarelor sau accesul la surse de finanțare/fonduri;

–  prezentarea unui raport anual Parlamentului European, Consiliului, Comisiei și statelor membre în cauză cu privire la progresele înregistrate.

210.  insistă asupra valorii adăugate europene a proiectelor transfrontaliere finanțate din fondurile structurale și de investiții europene, precum și din Mecanismul pentru interconectarea Europei; subliniază că este important să se pună în continuare accentul pe aceste mecanisme de finanțare pentru a depăși obstacolele politice și de infrastructură și pentru a accelera coeziunea teritorială și socioeconomică a regiunilor Uniunii prin conexiuni feroviare de mare viteză;

211.  reamintește Comisiei că este important să se promoveze, pe lângă transportul feroviar de pasageri accesibil și de calitate, transportul feroviar de mărfuri pentru avantajele sale economice, ecologice, logistice și de siguranță;

Partea a XXV-a - Raportul special nr. 20/2018 al Curții de Conturi intitulat „Arhitectura africană pentru pace și securitate: este necesară reorientarea sprijinului din partea UE”

212.  salută raportul special al Curții și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

213.  recunoaște că SEAE și Comisia se confruntă cu situații extrem de complexe în Africa, caracterizate de numeroase provocări și constrângeri politice și operaționale în multe domenii, în special în ceea ce privește cooperarea principalelor părți interesate, finanțarea și deficiențele instituțiilor, voința politică de a interveni, de a preveni și gestiona conflictele;

214.  cunoaște complexitatea cadrului instituțional necesar pentru a aborda prevenirea conflictelor și a promova pacea și securitatea împreună cu Uniunea Africană, Instrumentul financiar pentru pace în Africa, organizațiile subregionale, comunitățile economice regionale și mecanismele regionale de prevenire, gestionare și soluționare a conflictelor;

215.  constată cu îngrijorare că arhitectura africană pentru pace și securitate (APSA) suferă de o dependență puternică de surse financiare externe (din cauza faptului că statele membre au contribuții scăzute la Fondul pentru pace și că arhitectura africană pentru pace și securitate atrage finanțări suplimentare limitate din partea surselor alternative de finanțare);

216.  regretă că, deoarece Africa nu își asumă responsabilitatea și nu este sustenabilă financiar, fiind dependentă în mare măsură de donatori și de partenerii internaționali, se ajunge la deficiențe de funcționare, în special la probleme de personal, și anume faptul că există puțin personal calificat și puțini experți militari care se ocupă de misiunile esențiale ale păcii și securității pe continentul african;

217.  consideră că, deși sprijinul acordat de Uniune arhitecturii africane pentru pace și securitate este conceput pe baza unui cadru strategic definit în foi de parcurs, ar trebui să se urmărească în permanență o coordonare adecvată a donatorilor;

218.  regretă, de asemenea, că sprijinul Uniunii se axează în principal pe cheltuielile de funcționare de bază, în lipsa unui plan pe termen lung; evidențiază că este necesar ca Uniunea să nu mai suporte costurile arhitecturii africane pentru pace și securitate, ci să sprijine perspectivele și obiectivele clare pe termen lung care contribuie la stabilitatea Africii și, în mod mai general, la parteneriatul AU-UE;

219.  reamintește că este important să se promoveze planul de consolidare a capacităților, capacitatea operațională a UA și a organizațiilor subregionale și un cadru de coordonare mai bun între toți actorii, pentru a îmbunătăți cât de mult posibil coerența activităților și a rezultatelor sprijinului Uniunii pe termen mai lung;

220.  este foarte îngrijorat de neajunsurile sistemelor de monitorizare în ceea ce privește capacitatea acestora de a furniza date adecvate referitoare la rezultatele activităților; solicită Comisiei să mărească capacitatea sistemului de evaluare în materie de activități și performanță, pentru a arăta în mod clar că contribuțiile Uniunii pot fi asociate, în cea mai mare parte, cu efecte concrete și pozitive în materie de pace și securitate la fața locului;

221.  reliefează, ca principiu de bază, că sistemul de monitorizare trebuie să fie conceput pentru a colecta și analiza date/indicatori la nivelul activităților, la cel al rezultatelor, la cel al obiectivelor specifice și la cel al obiectivelor strategice pentru a evalua punerea în aplicare eficace a foii de parcurs convenite privind arhitectura africană pentru pace și securitate, relevanța și sustenabilitatea acesteia;

222.  invită serviciile Comisiei să lanseze o misiune de monitorizare axată pe rezultate și să informeze Parlamentul cât mai curând posibil.

Partea a XXVI-a – Raportul special nr. 21/2018 al Curții de Conturi intitulat „Selecția și monitorizarea proiectelor în cadrul FEDR și al FSE în perioada 2014-2020 continuă să se axeze în principal pe realizări”

223.  salută raportul special al Curții și invită Comisia și statele membre să pună în aplicare recomandările Curții;

224.  este preocupat de faptul că ratele scăzute de execuție la mijlocul perioadei de programare actuale pun în pericol obținerea rezultatelor de care este cel mai urgent nevoie în domeniile susținute de FEDER și FSE și întârzie, astfel, efectul preconizat al investițiilor din bugetul Uniunii pentru coeziune și reducerea disparităților regionale;

225.  invită, prin urmare, Comisia să ajute statele membre să absoarbă într-un ritm mai alert fondurile ESI și să monitorizeze și să evalueze mai riguros performanța fondurilor ESI, pentru ca aceste fonduri să contribuie la realizarea obiectivelor politicii de coeziune și a țintelor Strategiei Europa 2020;

226.  îndeamnă Comisia să ia toate măsurile necesare ca să îndrepte deficiențele identificate în actualul cadru de performanță al fondurilor ESI și să valorifice, totodată, învățămintele trase din perioada 2014-2020 pentru a îmbunătăți cadrul de performanță pentru perioada următoare și a se asigura că sunt prevăzute norme clare pentru indicatori și pentru monitorizarea și evaluarea rezultatelor obținute;

227.  roagă Comisia să asigure un proces lin, fără întreruperi, de monitorizare și raportare a rezultatelor obținute pe parcursul perioadei de tranziție către instalarea noului colegiu al comisarilor și să vegheze ca performanța orientată spre rezultate a fondurilor ESI la sfârșitul perioadei de programare să nu aibă de suferit din cauza presiunilor de a accelera absorbția;

228.  ia act de răspunsurile Comisiei, din care reiese că propunerea sa legislativă privind perioada de programare de după 2020 cuprinde o listă de indicatori comuni de rezultate pentru FEDR, Fondul de coeziune și FSE;

229.  cu toate acestea, este preocupat de faptul că propunerile legislative ale Comisiei pentru FEDER, Fondul de coeziune și FSE nu includ dispoziții care să permită să se identifice „acțiunile determinate în conformitate cu normele sectoriale”, astfel cum se prevede în definițiile termenilor „rezultat” și „performanță” din Regulamentul financiar, ca rezultate preconizate și, în consecință, să fie măsurate cu ajutorul indicatorilor de rezultat aferenți acestor fonduri;

230.  roagă Comisia să trateze această deficiență și să aibă grijă să se evite orice efect negativ care ar putea împiedica statele membre să stabilească cadrul de performanță pentru perioada de programare 2021-2027;

231.  regretă profund că Comisia nu a prezentat o propunere cuprinzătoare vizând strategia politică a UE după -2020, care să prevadă etape pentru următoarele obiective ale CFM, precum și orientarea necesară pentru statele membre pentru a obține în continuare rezultate care să contribuie la prioritățile comune ale Uniunii și la realizarea unei Uniuni mai coerente și mai unite.

Partea a XXVII-a – Raportul special nr. 22/2018 al Curții de Conturi intitulat „Mobilitatea în cadrul programului Erasmus+: milioane de participanți și numeroase forme de valoare adăugată europeană, dar măsurarea performanței mai trebuie ameliorată”

232.  salută constatările Curții cu privire la formele suplimentare de valoare adăugată europeană generate de programul Erasmus + (2014-2020), pe lângă cele avute în vedere în cadrul juridic al acestuia; observă că tehnicile și indicatorii de evaluare pentru programul Erasmus+ ar trebui să fie, pe cât posibil, globali și calitativi, luând în considerare natura multidimensională a efectelor unor astfel de acțiuni pe termen lung;

233.  ia act de faptul că definiția „participanților defavorizați/participanților cu posibilități reduse” nu este în prezent armonizată și variază de la un stat membru la altul; observă că o definiție comună ar permite o evaluare mai precisă a impactului programului și ar oferi o bază mai solidă pentru a crește participarea unor astfel de tineri la program și pentru a elabora acțiuni pozitive în sprijinul lor;

234.  salută reintroducerea mobilității individuale pentru elevi în cadrul acțiunii-cheie 1 (KA1) din cadrul propunerii privind noul program Erasmus (2021-2027);

235.  ia act de importanța sprijinului lingvistic online (OLS); consideră că un astfel de instrument ar trebui să fie deschis tuturor participanților și adaptat la nevoile lor specifice dar, în același timp, ar trebui să fie completat de cursuri de limbi străine desfășurate în clasă;

236.  salută introducerea unor metode simplificate de finanțare (sume forfetare, rate forfetare și costuri unitare); recunoaște, cu toate acestea, necesitatea de a ajusta și de a revizui cu regularitate sumele granturilor acordate pentru costurile de trai și de subzistență în țara sau regiunea gazdă, pentru a asigura un acces mai echitabil la mobilitatea individuală pentru participanții cu mai puține oportunități;

237.  este de părere că, în scopul de a promova accesul la mobilitatea individuală a participanților defavorizați și cu mai puține oportunități, ar trebui să fie luată în considerare prefinanțarea în cadrul acțiunii-cheie 1 a noului program Erasmus;

238.  observă că o mai bună promovare a mobilității pentru doctoranzi ar necesita mai multă flexibilitate față de perioada minimă de mobilitate de trei luni prevăzută în prezent;

239.  ia act de faptul că mecanismul de garantare a împrumuturilor pentru studenți nu a dat rezultatele scontate; ia act, de asemenea, de excluderea sa din propunerea privind noul program Erasmus (2021-2027).

Partea a XXVIII-a – Raportul special nr. 23/2018 al Curții de Conturi intitulat „Poluarea atmosferică: sănătatea noastră nu este încă protejată în mod suficient”

240.  este de părere că, pentru a putea acționa în mod mai eficace în vederea îmbunătățirii calității aerului, Comisia ar trebui:

–  să facă schimb de bune practici ale statelor membre care au reflectat cu succes cerințele Directivei privind calitatea aerului înconjurător în planurile lor privind calitatea aerului, inclusiv cu privire la aspecte precum informațiile relevante în scopul monitorizării; măsuri specifice, înscrise în buget și pe termen scurt pentru îmbunătățirea calității aerului, și reduceri planificate ale nivelurilor de concentrație în locuri specifice;

–  să gestioneze în mod activ fiecare etapă a procedurii de constatare a neîndeplinirii obligațiilor pentru a scurta perioada până la soluționarea cazului sau până la sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene;

–  să asiste statele membre care sunt cele mai afectate de poluarea atmosferică transfrontalieră din interiorul UE în cadrul activităților lor comune și de cooperare, inclusiv în vederea introducerii unor măsuri relevante în planurile lor privind calitatea aerului.

241.  invită Comisia să abordeze următoarele aspecte atunci când va pregăti propunerea sa către legiuitor:

–  actualizarea valorilor-limită și a valorilor-țintă de la nivelul Uniunii (pentru PM, SO2 și O3), în conformitate cu cele mai recente orientări ale OMS; reducerea numărului de cazuri în care concentrațiile pot depăși standardele (pentru PM, NO2, SO2 și O3); și stabilirea unei valori limită pe termen scurt pentru PM2.5 și a unor praguri de alertă pentru PM;

–  îmbunătățirea planurilor privind calitatea aerului, în special axându-le pe rezultate și impunând obligația de a raporta anual cu privire la punerea în aplicare a acestora, Precum și actualizarea acestora ori de câte ori este necesar; numărul planurilor privind calitatea aerului pentru fiecare zonă de calitate a aerului ar trebui limitat;

–  specificarea cerințelor privind amplasarea stațiilor de măsurare de tip industrial și de tip trafic, pentru a se măsura mai bine expunerea cea mai ridicată a populației la poluarea atmosferică; și stabilirea unui număr minim de stații de măsurare pentru fiecare tip (de trafic, industriale sau de fond);

–  posibilitatea Comisiei de a solicita puncte de monitorizare suplimentare acolo unde consideră că acest lucru este necesar pentru a măsura mai bine poluarea atmosferică;

–  scurtarea termenului până la care datele validate trebuie raportate (în prezent, termenul este 30 septembrie al anului n+1) cel puțin până la data de 30 iunie a anului n+1 și solicitarea în mod explicit ca statele membre să furnizeze date actualizate (în timp real);

–  formularea explicită de dispoziții care să garanteze dreptul cetățenilor la acces la justiție.

242.  Pentru a integra într-o măsură și mai mare chestiunea privind calitatea aerului în politicile Uniunii, solicită Comisiei să efectueze evaluarea:

–  altor politici ale Uniunii care conțin elemente susceptibile să dăuneze calității aerului și să acționeze pentru a alinia mai bine aceste politici la obiectivul privind calitatea aerului;

–  utilizării efective a finanțării relevante disponibile în sprijinul atingerii obiectivelor Uniunii privind calitatea aerului pentru a reduce emisiile de poluanți atmosferici, în special emisiile de PM, NOX și SOx.

243.  pentru a îmbunătăți calitatea informațiilor oferite cetățenilor, invită Comisia:

–  să identifice și să compileze, cu ajutorul profesioniștilor din domeniul sănătății, cele mai importante informații pe care Comisia și autoritățile din statele membre ar trebui să le pună la dispoziția cetățenilor (inclusiv cu privire la efectele asupra sănătății și măsurile recomandate la nivel comportamental);

–  să sprijine statele membre în vederea adoptării de către acestea a celor mai bune practici de comunicare cu cetățenii și de implicare a acestora în chestiuni legate de calitatea aerului;

–  să publice un clasament al zonelor de gestionare și de evaluare a calității aerului care să indice zonele cu cele mai mari progrese și zonele cu cele mai modeste progrese obținute în fiecare an și să facă cunoscute cele mai bune practici care au fost aplicate în locațiile în care s-au obținut cele mai bune rezultate;

–  să dezvolte un instrument online care să permită cetățenilor să semnaleze încălcările normelor privind calitatea aerului și să furnizeze feedback Comisiei cu privire la diverse aspecte legate de măsurile luate de statele membre în vederea îmbunătățirii calității aerului;

–  să sprijine statele membre în vederea dezvoltării unor instrumente ușor de utilizat pentru accesul publicului larg la informații referitoare la calitatea aerului și la monitorizarea calității aerului (de exemplu, aplicații pentru telefoanele mobile și/sau pagini special concepute în acest scop pe platforme de comunicare socială);

–  să depună eforturi în vederea obținerii unui acord cu statele membre, referitor la armonizarea indicilor privind calitatea aerului.

Partea a XXIX-a – Raportul special nr. 24/2018 al Curții de Conturi intitulat „Demonstrarea la scară comercială a captării și stocării dioxidului de carbon și a producției inovatoare de energie din surse regenerabile în UE: în ultimul deceniu, progresele scontate nu au fost obținute”

244.  salută raportul special al Curții privind „Demonstrarea la scară comercială a captării și stocării dioxidului de carbon și a producției inovatoare de energie din surse regenerabile în UE: în ultimul deceniu, progresele scontate nu au fost obținute” și își prezintă observațiile și recomandările mai jos;

245.  salută angajamentele ambițioase ale Uniunii de a reduce emisiile sale cu cel puțin 20 % până în 2020 și cu 40 % până în 2030 față de nivelurile din 1990 și de a cheltui cel puțin 20 % din bugetul său pentru acțiuni în domeniul climatic pentru perioada bugetară 2014-2020;

246.  salută ambiția Uniunii de a deveni lider mondial în domeniul surselor regenerabile de energie; consideră că este extrem de important ca Comisia să fie în permanență într-o poziție de lider și să își asume angajamente în legătură cu schimbările climatice, pentru a consolida credibilitatea sa pe plan internațional și impactul instrumentelor sale de definire a condițiilor pentru politica Uniunii în domeniul climei și pentru diplomația ecologică în anii următori;

247.  consideră că sunt necesare mai multe sinergii între diferitele organisme ale Uniunii, serviciile relevante ale Comisiei și partenerii din sector, iar eforturile ar trebui să fie combinate pentru a crea un mediu propice pentru tranziția către o economie cu emisii scăzute de carbon, cu tehnologii inovatoare cu emisii reduse de carbon, prin adaptarea și dezvoltarea condițiilor și instrumentelor de investiții;

248.  subliniază faptul că coordonarea între serviciile Comisiei cu privire la problemele legate de climă necesită încă îmbunătățiri pentru a răspunde nu numai angajamentelor internaționale, ci și pentru a permite Uniunii să rămână un lider în ceea ce privește schimbările climatice;

249.  își reiterează apelul adresat Comisiei de a dezvolta coordonarea intensificată a activităților în domeniul dezvoltării de noi tehnologii și inovații în materie de mediu;

250.  subliniază că este necesar ca Comisia să asigure, în special, o coordonare consolidată între statele membre în ceea ce privește politicile legate de schimbările climatice, pentru a putea atinge obiectivul de a aloca cel puțin 20 % din bugetul Uniunii pentru o societate cu emisii reduse de carbon și rezistentă la schimbările climatice;

251.  regretă lipsa unor strategii de reducere a emisiilor de carbon din partea statelor membre, ceea ce creează un mediu de incertitudine, dăunând condițiilor de investiții, afectând viabilitatea financiară și progresele proiectelor demonstrative inovatoare în domeniul energiei cu emisii scăzute de carbon, și oferă doar posibilități limitate de recuperare a fondurilor din proiectele care nu au avut succes; invită Comisia să consolideze participarea activă a statelor membre la realizarea obiectivelor de reducere a emisiilor de carbon;

252.  regretă viabilitatea și sustenabilitatea scăzută, în general, a proiectelor finanțate, precum și neutilizarea rezultatelor concrete ale proiectelor;

253.  consideră că pentru a reuși în acest domeniu sunt necesare strategii mai bune la nivelul Uniunii și la nivel național; invită Comisia să elaboreze o strategie globală concretă privind atingerea obiectivelor stabilite, care să implice planuri de acțiune specifice zonelor, inclusiv evaluări aprofundate, măsuri și instrumente detaliate, metodologii de măsurare și raportare, precum și indicatori de performanță;

254.  solicită Comisiei să mărească, în general, compatibilitatea diferitelor domenii bugetare pentru a completa programele care vizează dezvoltarea unei economii cu emisii scăzute de carbon; regretă lipsa unor obiective specifice pentru o parte considerabilă a bugetului Uniunii;

255.  solicită Comisiei să dezvolte cu promptitudine un mediu favorabil pentru tranziția către o economie cu emisii scăzute de carbon, prin adaptarea condițiilor sale privind investițiile și a cadrelor și instrumentelor sale privind cheltuielile cu scopul inovării și al modernizării în toate sectoarele-cheie relevante.

Partea a XXX-a - Raportul special nr. 25 al Curții de Conturi intitulat „Directiva privind inundațiile: s-au realizat progrese în evaluarea riscurilor, însă este nevoie de ameliorări în ceea ce privește planificarea și punerea în aplicare”

256.  invită Comisia ca, în cadrul capacității sale de autoritate de supraveghere în temeiul Directivei privind inundațiile, să verifice dacă, cu ocazia revizuirii planurilor de gestionare a riscului de inundații din ciclul al doilea și din ciclurile ulterioare, statele membre au stabilit obiective cuantificabile și delimitate în timp pentru acțiunile de combatere a inundațiilor, facilitând astfel evaluarea progreselor realizate în vederea realizării lor, în conformitate cu Directiva privind inundațiile; solicită Comisiei să facă schimb de bune practici privind stabilirea obiectivelor cu toate statele membre;

257.  invită Comisia ca, în capacitatea sa de autoritate supraveghere în temeiul Directivei privind inundațiile și în timp util pentru cel de-al doilea ciclu al directivei respective, să evalueze și să notifice dacă statele membre:

–  au identificat surse de finanțare pentru a acoperi nevoile de investiții care decurg din planurile de gestionare a riscului de inundații și dacă acestea au stabilit un calendar de punere în aplicare în concordanță cu finanțarea disponibilă;

–  au luat în calcul posibilitatea realizării unor investiții transfrontaliere pentru măsurile de combatere a inundațiilor privind bazinele hidrografice internaționale.

258.  solicită Comisiei, în calitatea sa de autoritate de supraveghere în temeiul Directivei privind inundațiile și în conformitate cu rolul său în cadrul gestiunii partajate, să cofinanțeze doar măsurile de protecție împotriva inundațiilor a căror prioritate a fost stabilită în conformitate cu viitoarele planuri de gestionare a riscului de inundații în cazurile în care se solicită fonduri din partea Uniunii; stabilirea de către statele membre a ordinii de prioritate ar trebui să se bazeze pe criterii obiective și relevante, printre care:

–  o analiză cost-beneficiu de o calitate adecvată, pentru a asigura o utilizare optimă a resurselor pentru investiții, și

–  acolo unde este cazul, un criteriu care să ia în considerare impactul transfrontalier al proiectelor.

259.  solicită Comisiei, în calitatea sa de autoritate de supraveghere în temeiul Directivei privind inundațiile și al Directivei-cadru privind apa, să se asigure de conformitatea cu Directiva-cadru privind apa a noilor infrastructuri de protecție împotriva inundațiilor propuse în planurile de gestionare a riscului de inundații elaborate de statele membre;

260.  invită Comisia, în calitatea sa de autoritate de supraveghere în temeiul Directivei privind inundațiile și al Directivei-cadru privind apa, să verifice, ori de câte ori se solicită cofinanțare din partea Uniunii, dacă statele membre au analizat fezabilitatea punerii în aplicare a unor măsuri verzi semnificative, în mod individual sau în combinație cu soluții gri;

261.  solicită Comisiei, în calitatea sa de autoritate de supraveghere în temeiul Directivei privind inundațiile, să se asigure că planurile de gestionare a riscului de inundații includ măsuri de îmbunătățire a cunoștințelor și a modelării impactului schimbărilor climatice asupra inundațiilor;

262.  invită Comisia, cu ocazia revizuirii documentelor solicitate pentru cel de al doilea ciclu de punere în aplicare a Directivei privind inundațiile, în calitatea sa de autoritate de supraveghere în temeiul acestei directive, să verifice dacă statele membre:

–  estimează și modelează impactul schimbărilor climatice asupra inundațiilor prin studii și cercetare;

–  dezvoltă instrumente adecvate pentru o mai bună analiză și prognoză a:

a)  inundațiilor pluviale, inclusiv viiturile rapide;

b)  inundațiilor în zonele costiere cauzate de creșterea nivelului mării;

–  atunci când impactul schimbărilor climatice nu poate fi cuantificat, acestea planifică măsuri flexibile pentru a ajusta nivelul de protecție, dacă este necesar.

263.  invită Comisia, în cadrul revizuirii sale a planurilor de gestionare a riscului de inundații pentru cel de al doilea ciclu, să verifice dacă statele membre au planificat acțiuni pentru:

–  creșterea gradului de sensibilizare a publicului cu privire la beneficiile asigurării împotriva riscurilor de inundații și

–  creșterea gradului de acoperire, de exemplu prin intermediul cooperării dintre sectorul public și cel privat în ceea ce privește asigurările împotriva inundațiilor.

264.  solicită Comisiei, în calitatea sa de autoritate de supraveghere în temeiul Directivei privind inundațiile:

–  să verifice dacă statele membre au utilizat planurile lor de gestionare a riscului de inundații pentru a evalua măsura în care normele privind utilizarea terenurilor și amenajarea teritoriului din statele membre sunt concepute în mod adecvat și puse în aplicare în mod eficace în zonele cu risc de inundații și

–  să disemineze bune practici și orientări legate de acest aspect în rândul statelor membre.

Partea a XXXI-a – Raportul special nr. 26/2018 al Curții de Conturi intitulat „O serie de întârzieri înregistrate în implementarea sistemelor informatice vamale: ce anume nu a funcționat?”

265.  ia act de observațiile Curții privind evaluarea implementării sistemelor informatice vamale;

266.  salută analiza situației și concluziile prezentate de Curte;

267.  salută recomandările adresate Comisiei cu privire la modernizarea proceselor vamale, care reprezintă un element-cheie pentru funcționarea Uniunii; apreciază abordarea care constă în integrarea experiențelor cu programul Vamă 2020;

268.  subliniază că, în pofida unor explicații și dezacorduri privind o parte din observații, Comisia acceptă toate recomandările din raportul special al Curții;

269.  trebuie menționat că, deși pentru următorul program Comisia prevede 950 de milioane EUR în prețuri curente și există un consens cu Parlamentul asupra acestei sume, este imperativ ca implementarea să aibă loc la timp, în întregul domeniu de aplicare și în limitele financiare stabilite;

270.  este necesar să existe un plan strategic multianual solid, care să stabilească un cadru strategic și etapele pentru gestionarea coerentă și eficientă a proiectelor informatice; obiectivele, indicatorii, calendarul și resursele financiare necesare trebuie corect stabilite în acest plan;

271.  întrucât, în contextul începerii noului CFM, mai multe programe - Programul antifraudă al UE, FISCALIS, Vamă și Fondul de gestionare integrată a frontierelor ar trebui să funcționeze sinergic, este necesară o evaluare de impact a influenței negative a posibilelor întârzieri în punerea în aplicare a unuia dintre elemente asupra funcționării întregului sistem;

272.  este imperios necesar ca întocmirea bugetului să se facă pe bază de performanțe pentru a îmbunătăți rezultatele și pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor programului;

273.  întrucât statele membre nu și-au utilizat cota de 20 % reținută din taxele vamale (costuri de colectare) pentru acoperirea cheltuielilor de implementare a sistemului informatic vamal, comisia sprijină propunerea Comisiei Europene privind resursele proprii, anume de a reduce procentul costurilor de colectare la 10 %.

Partea a XXXII-a – Raportul special nr. 31 al Curții de Conturi intitulat „Bunăstarea animalelor în UE: reducerea decalajului dintre obiective ambițioase și punerea în practică”

274.  invită Comisia ca, pentru a-și orienta acțiunile viitoare în domeniul bunăstării animalelor:

-  să efectueze o evaluare a strategiei privind calitatea vieții animalelor pentru perioada 2012-2015, îndeosebi în legătură cu transportul animalelor vii, cu scopul de a identifica în ce măsură au fost atinse obiectivele acesteia și în ce măsură sunt aplicate orientările pe care le-a emis;

–  să definească valorile de referință și valorile-țintă pentru indicatori cu scopul de a măsura și a compara gradul de conformitate al statelor membre în domeniile de risc identificate în urma evaluării ca prezentând în continuare probleme;

–  să reflecteze cu privire la modul în care poate da curs concluziilor evaluării susmenționate (de exemplu, printr-o nouă strategie sau un nou plan de acțiune și/sau prin revizuirea legislației în domeniul bunăstării animalelor) și să publice rezultatele acestui proces de reflecție.

275.  salută concluzia Curții potrivit căreia măsurile luate de Uniune în privința calității vieții animalelor au îmbunătățit respectarea cerințelor în acest domeniu și au sprijinit standarde mai ridicate, cu un impact pozitiv clar asupra calității vieții animalelor, acolo unde au fost puse în aplicare în mod corespunzător;

276.  recomandă ca, pentru o mai bună abordare a zonelor de risc și pentru a disemina bunele practici, Comisia:

–  să elaboreze o strategie în materie de asigurare a respectării normelor în vederea consolidării mecanismelor de urmărire a situației acțiunilor întreprinse în urma recomandărilor DG SANTE, cu scopul de a reduce intervalul de timp până la luarea unor măsuri satisfăcătoare ca urmare a recomandărilor formulate după audituri și de a asigura respectarea prevederilor legislative, în special a celor care sunt în vigoare de mult timp;

–  să determine, în cooperare cu statele membre, modul în care instrumentele disponibile în TRACES ar putea sprijini elaborarea unor analize de risc în vederea efectuării de inspecții privind transportul de animale vii și să furnizeze orientări privind utilizarea acestor instrumente.

277.  Pentru a întări legăturile dintre sistemul de ecocondiționalitate și bunăstarea animalelor, îi recomandă Comisiei ca:

–  în cadrul auditurilor sale de conformitate referitoare la ecocondiționalitate, să evalueze în ce măsură sunt complete informațiile raportate de statele membre cu privire la cazurile de nerespectare identificate în cursul inspecțiilor oficiale efectuate de către aceeași autoritate de control care realizează și controalele în materie de ecocondiționalitate, de exemplu prin verificări încrucișate ale rezultatelor inspecțiilor oficiale în raport cu baza de date a beneficiarilor care fac obiectul ecocondiționalității;

–  sprijinindu-se pe acțiuni anterioare, să continue să disemineze cele mai bune practici în materie de ecocondiționalitate și să comunice statelor membre constatările referitoare la conformitate care stau la baza deciziilor de impunere de corecții financiare pe motivul că sistemele de sancțiuni legate de bunăstarea animalelor sunt indulgente.

278.  Pentru a încuraja utilizarea eficace a sprijinului pentru dezvoltare rurală în scopul bunăstării animalelor, îi recomandă Comisiei ca:

–  atunci când aprobă modificările aduse programelor de dezvoltare rurală existente, precum și atunci când aprobă noile documente de programare pentru perioada de după 2020 pentru programarea dezvoltării rurale, să ceară explicații statelor membre în legătură cu utilizarea măsurii privind bunăstarea animalelor în sectoarele în care s-a dovedit că nerespectarea normelor este larg răspândită (cum ar fi codotomia la porcine) și să verifice eventualele suprapuneri cu schemele private care prevăd angajamente similare;

–  să încurajeze schimbul de bune practici între statele membre în ceea ce privește indicatorii suplimentari de rezultat și de impact voluntari definiți pentru măsura în favoarea bunăstării animalelor în sistemul comun de monitorizare și evaluare care va fi instituit pentru perioada de programare de după 2020;

–  să furnizeze statelor membre, pentru perioada de programare de după 2020, orientări structurate privind utilizarea altor măsuri de dezvoltare rurală în vederea sprijinirii unor standarde îmbunătățite de calitate a vieții animalelor, pentru a oferi fermierilor o gamă mai largă de stimulente vizând îmbunătățirea acestui aspect, cu obiectivul de a elimina complet practicile crude;

o

o o

279.  încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și Curții de Conturi și de a asigura publicarea acesteia în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (seria L).

(1)

JO L 51, 28.2.2017.

(2)

JO C 348, 28.9.2018, p. 1.

(3)

JO C 357, 4.10.2018, p. 1.

(4)

JO C 357, 4.10.2018, p. 9.

(5)

Texte adoptate la această dată, P8_TA(2019)0000.

(6)

JO L 298, 26.10.2012, p. 1.

(7)

JO L 193, 30.7.2018, p. 1.

(8)

Regulamentul (CE) nr. 1466/97 al Consiliului din 7 iulie 1997 privind consolidarea supravegherii pozițiilor bugetare și supravegherea și coordonarea politicilor economice (JO L 209, 2.8.1997, p. 1).


INFORMAȚII PRIVIND ADOPTAREA ÎN COMISIA COMPETENTĂ

Data adoptării

20.2.2019

 

 

 

Rezultatul votului final

+:

–:

0:

21

3

0

Membri titulari prezenți la votul final

Nedzhmi Ali, Inés Ayala Sender, Zigmantas Balčytis, Dennis de Jong, Tamás Deutsch, Martina Dlabajová, Luke Ming Flanagan, Ingeborg Gräßle, Jean-François Jalkh, Wolf Klinz, Bogusław Liberadzki, Georgi Pirinski, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Petri Sarvamaa, Claudia Schmidt, Bart Staes, Derek Vaughan, Tomáš Zdechovský, Joachim Zeller

Membri supleanți prezenți la votul final

José Blanco López, Julia Pitera

Membri supleanți [articolul 200 alineatul (2)] prezenți la votul final

Rosa D’Amato, John Flack, Czesław Hoc


VOT FINAL PRIN APEL NOMINAL ÎN COMISIA COMPETENTĂ

21

+

ALDE

Nedzhmi Ali, Martina Dlabajová, Wolf Klinz

EFDD

Rosa D'Amato

ENF

Jean-François Jalkh

GUE/NGL

Luke Ming Flanagan, Dennis de Jong

PPE

Tamás Deutsch, Ingeborg Gräßle, Julia Pitera, José Ignacio Salafranca Sánchez-Neyra, Petri Sarvamaa, Claudia Schmidt, Tomáš Zdechovský, Joachim Zeller

S&D

Inés Ayala Sender, Zigmantas Balčytis, José Blanco López, Bogusław Liberadzki, Georgi Pirinski

VERTS/ALE

Bart Staes

3

-

ECR

John Flack, Czesław Hoc

S&D

Derek Vaughan

0

0

 

 

Legenda simbolurilor utilizate:

+  :  pentru

-  :  împotrivă

0  :  abțineri

Ultima actualizare: 15 martie 2019Notă juridică